Jocul Didactic Muzical In Invatamantul Primar
JOCUL DIDACTIC MUZICAL
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
CUPRINS
Argument
Capitolul I Educația muzicală în învățământul primar
I.1. Privire comparativă între educația muzicală tradițională și cea modernă
I.2. Modernizarea învățământului muzical românesc în etapa actuală
I.3. Importanța studierii educației muzicale în învățământul primar
Capitolul II JOCUL ÎN EDUCAȚIA MUZICALĂ A ELEVILOR
II.1. Jocul – istoric și definiție comentată
II.2. Influențe formative ale jocului didactic muzical
II.3. Tipuri de jocuri muzicale
Capitolul III JOCUL DIDACTIC MUZICAL
III.1. Modalități de integrare în lecție
III.2. Elemente metodice pentru cultivarea creativității muzicale
III.3. Transformarea cântecului în joc didactic muzical
Capitolul IV Experiment de cercetare prin intermediul
jocului didactic muzical
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Argument
În contextul actual, când se acordă o importanță deosebită educației pentru toți, când societatea românească tinde spre a deveni o societate educațională, învățământul muzical românesc parcurge o perioadă de valorizare și de compatibilizare cu trepte similare din alte țări. Este bine cunoscut faptul că acțiunile întreprinse de școală, familie și societate au o puternică și mai de durată influență asupra progresului elevilor conducând, pe termen lung, la dezvoltare socială.
Reforma învățământului prin obiectivele sale vizează un învățământ diversificat, care permite și stimulează rute individuale de pregătire, un învățământ orientat spre cercetare științifică, spre valori, un învățământ care încurajează competiția și favorizează înnoirea, un învățământ ancorat în realitățile europene.
În decursul carierei mele didactice am fost permanent preocupată de posibilitățile reale de învățare ale elevilor din învățământul primar, asigurând individualizarea și învățarea pe grupuri de nivel. Astfel, am organizat clasa determinându-i funcționalitățile, am definit conținutul, ritmul și succesiunea lecțiilor, structura de ansamblu a activității și sarcinile.
Premisa de lucru de la care am pornit este că jocul didactic muzical în învățământul primar poate contribui la dezvoltarea vocii și auzului muzical al elevilor, a simțului melodic, ritmic, la formarea priceperilor și deprinderilor elementare de a cânta. El poate influența dezvoltarea operațiilor gândirii, favorizând efortul intelectual și are o importanță deosebită pentru antrenarea atenției voluntare prin mijloacele de care dispune ca metodă de învățământ. Tocmai de aceea, pornind de la receptivitatea aproape generală a elevilor din clasele I-IV față de lumea sunetelor, mi-am propus să studiez modul prin care jocul didactic muzical își aduce contribuția la formarea și dezvoltarea lor muzicală.
Totodată, ideea de la care am plecat este că dintre toate ramurile muzicii, cea mai apropiată de specificul copilăriei este muzica vocală, deoarece în cânt melodia formează o unitate cu textul, făcând-o mai accesibilă. Muzica este mai ușor înțeleasă atunci când se combină cu mișcarea, sub forma dansului cu text și cânt și a jocului didactic muzical. Eficiența acestor mijloace de învățare a crescut prin faptul că elevii nu numai că au ascultat muzica dar au și executat cerințele jocurilor didactice muzicale. În activitatea de educație muzicală la clasele I-IV, prin intermediul jocului didactic muzical, am avut drept obiective: dezvoltarea dragostei și a interesului elevilor pentru această artă, formarea gustului estetico-muzical, dezvoltarea auzului muzical, ca mijloc de interpretare practică a muzicii vocale, formarea deprinderilor necesare studierii muzicii în mod practic și studierea unor lucrări muzicale, frumoase și accesibile elevilor.
Jocurile didactice muzicale din învățământul primar pe care le-am introdus în circuitul de valorificare au fost accesibile elevilor, argumentate prin fapte, imagini obiective și subiective ale vieții reale, inspirate din aceasta și au vizat satisfacerea unor nevoi specifice vârstei copilăriei. Prin intermediul jocurilor didactice muzicale, am învățat elevii să se supună unor reguli, obișnuindu-i cu viața colectivă, prin ele fiindu-le satisfăcută nevoia de mișcare estetică, ritmică, asigurându-se o abordare interdisciplinară firească dintre muzică, coregrafie și celelalte obiecte de învățământ.
Din vastul repertoriu al jocurilor didactice muzicale specifice ciclului primar, le-am folosit pe acelea care, izvorând din lumea copilăriei, să rămână ca un ecou în conștiința elevilor mei și să contribuie în mare măsură la dezvoltarea auzului muzical. Știind că exprimarea muzicală este o punte de legătură între generații, elevii din învățământul primar au avut ocazia să cânte împreună cu preșcolarii sau elevii mai mari, cântecele preferate. Parteneriatele au fost animate, revigorate de cântece și jocuri didactice muzicale sugestive despre prietenie, viața școlară, copilărie sau de cântece hazlii.
Pentru crearea jocurilor didactice muzicale folosite în diverse etape ale lecției, atât la orele de educație muzicală cât și la activități transdisciplinare și extracurriculare, am avut în vedere permanent asigurarea relevanței conținuturilor, prin luarea în considerare a ansamblului surselor de inspirație De fiecare dată am folosit indicatori sau criterii de selecție și organizare pentru a identifica erorile posibile și a fortifica gândirea logică a elevilor. De asemenea, am promovat interdisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea și o educație multiculturală în cadrul colectivului de elevi.
Desigur, am folosit în activitățile cu elevii numeroase situații de integrare a exprimării muzicale, pentru că se știe că diversitatea elimină monotonia. În clasă și în școală am asigurat nevoia elevilor de joc și animație intensă: acompaniament cu instrumente muzicale, posibilitatea de a difuza în pauze cântece preferate sau noi la radiocasetofonul clasei. Elevii și-au deschis sufletele spre valori autentice, simțindu-se împliniți datorită trăirilor care le-au pus în rezonanță corzile sufletești și, datorită participării afective, s-a manifestat coeziunea și entuziasmul în cadrul colectivului. Realizarea unor intense trăiri emoționale, de ordin superior, prin toate aspectele menționate mai sus, au influențat pozitiv întreaga activitate muzicală a elevilor.
Capitolul I
Educația muzicală în învățământul primar
I.1. Privire comparativă între educația muzicală tradițională
și cea modernă
“Patruzeci de mii de ani: aceasta este vârsta pe care arheologii o atribuie unei fresce descoperite într-o grotă din Ariege, frescă ce constituie cea mai veche mărturie precisă legată de istoria muzicii pe planeta noastră”.
Muzica s-a născut odată cu omul, în procesul de adaptare a sa la mediul înconjurător. În timpurile străvechi muzica a fost utilizată, grație potențelor ei deosebite, ca unul din cele mai eficiente mijloace de educație. Primul sistem de educație mai important în cadrul căruia arta a devenit un sistem coordonator al spiritului uman și un mijloc fundamental de influențare a vieții sociale, l-a constituit cel al Greciei antice. Educația muzicală în spiritul „Kalokagathiei” presupune aspirația spre armonie, spre perfecțiune fizică și spirituală.
Platon, în lucrarea sa „Republica” scria: „Pentru corp avem gimnastica iar pentru suflet-muzica.” Lauda muzicii este lauda puterii ei de a îmblânzi sufletele, de a aduce lumină și pace între oameni. Alături de vechii greci, chinezii, indienii, tracii și popoarele orientului atribuiau muzicii potențe miraculoase, considerând-o capabilă să înrâurească, în mod decisiv, comportamentul oamenilor.
Leonardo da Vinci a văzut în muzică arta fără de care omul nu poate trăi, chiar dacă a situat pictura mai presus de toate artele. Jacques Chailley, profesor de Istoria muzicii la Sorbona, amintește că: „este însă sigur că astăzi, ca și pe vremuri, se confirmă din nou fraza celebră „Se poate trăi fără muzică, dar nu atât de bine” Și în civilizația mecanizată revine mai actuală ca oricând lamentația lui Psichari în tăcerea deșertului: „Ceea ce lipsește de aici este durerea”. Această nostalgie merge uneori până la durere ” .
Despre muzică, marele W. Shakespeare spune: „Omul ce nu are muzica într-însul/ Și nu-i mișcat de armonia sunetelor blânde,/ E capabil de trădare, perfidii și stricăciuni…” iar titanul muzicii, Beethowen: „Muzica este unica, imateriala intrare într-o lume mai înaltă a cunoașterii care ne învăluie fără să o putem prinde. Spiritul primește de la muzică o revelație spirituală neîntreruptă” și „Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în spiritul omenesc”.
Elevul și colaboratorul lui Enescu, violonistul american de notorietate mondială Yehudi Menuhin, scria în cartea „Muzica omului”: „Muzica este forma noastră de exprimare cea mai veche, mai veche decât graiul sau arta. Începe odată cu vocea și cu nevoia noastră copleșitoare de a comunica unii cu alții. Muzica ne emoționează mult mai adânc decât cuvintele și ne face să reacționăm cu întreaga noastră făptură. Atât timp cât omenirea va exista, muzica îi va fi esențială. Avem nevoie de muzică, cred, tot așa după cum avem nevoie unii de alții” .
Enescu a căutat să contribuie „la îmblânzirea unora dintre semeni”, căci arta trebuie să aibă, după părerea lui, „virtuți consolatoare”. Cât despre menirea „sfântă” a muzicii, arăta că este aceea de a stinge urile, de a potoli patimile și de a apropia inimile „într-o caldă înfrățire, așa precum a înțeles-o măreața antichitate, creând mitul lui Orfeu”.
Într-o ierarhie a artelor, pentru Mihai Eminescu, muzica deține locul prioritar, înaintea poeziei și filozofiei. În concepția sa, muzica nu însoțește ca un simplu acompaniament creația, ea este intrinsecă armoniei lumii. „Muzica atinge mai mult rădăcina ființei noastre”, fiind un mijloc superior de cunoaștere. Prin ea, ca și prin artă în general, ne putem apropia de esența Universului. În viziunea lui Eminescu: „și limba strămoșească e o muzică”.
Școala modernă promovează dezvoltarea personalității dinamice, flexibile, integre și armonioase. Își propune stimularea și valorizarea la nivelul fiecărui elev a unei combinații de inteligențe multiple în vederea integrării active și creatoare în viața care presupune adaptabilitate și pragmatism. Încorsetările dispar și între discipline se creează o legătură firească. Diversitatea activităților înlătură monotonia, poate trezi interesul, entuziasmul elevilor angajați în actul didactic.
În formarea tinerelor generații, capabile de înnoiri și progres, sunt, în mare, două demersuri didactice care corespund celor două aspecte ale instrucției și educației, aspectul informativ și cel formativ :
selectarea, transmiterea și asimilarea creativă a esenței tezaurului tehnic, cultural, artistic al omenirii care să formeze cultura generală și cultura profesională;
dezvoltarea optimă a tuturor proceselor și capacităților intelectuale, afective și motivaționale necesare activităților independente eficiente și a celor investigatoare, creatoare.
Muzica, utilizând informații din diverse planuri ale cunoașterii umane (fiziologie, acustică, estetică, etică, etc,) participă la îmbogățirea fondului de reprezentări și cunoștințe care stau la baza concepției științifice despre lume. Ea operează cu noțiuni, categorii, idei și simboluri, are un limbaj propriu, un cod specific (universal) și are structuri teoretice logice, riguroase, care solicită intelectual și disciplinează gândirea. Muzica autentică nu este „muzeală”, ea este perenă.
Profesia didactică devine, în condițiile societății contemporane, una din profesiile cu gradul de mobilitate cel mai ridicat. Cadrele didactice din învățământul primar trebuie să cunoască foarte bine obiectivele generale și specifice ale disciplinei, cât și particularitățile vârstei școlare mici. Ținând cont de acestea trebuie să-și regleze în permanență demersul didactic. Responsabilitatea profesională este foarte mare pentru cei care îmbrățișează cariera didactică în învățământul primar, care în actualul context aza concepției științifice despre lume. Ea operează cu noțiuni, categorii, idei și simboluri, are un limbaj propriu, un cod specific (universal) și are structuri teoretice logice, riguroase, care solicită intelectual și disciplinează gândirea. Muzica autentică nu este „muzeală”, ea este perenă.
Profesia didactică devine, în condițiile societății contemporane, una din profesiile cu gradul de mobilitate cel mai ridicat. Cadrele didactice din învățământul primar trebuie să cunoască foarte bine obiectivele generale și specifice ale disciplinei, cât și particularitățile vârstei școlare mici. Ținând cont de acestea trebuie să-și regleze în permanență demersul didactic. Responsabilitatea profesională este foarte mare pentru cei care îmbrățișează cariera didactică în învățământul primar, care în actualul context funcțional poate oferi posibilități multiple de dezvoltare pentru fiecare elev.
Potrivit constatărilor, exprimarea muzicală este o sursă de trăiri cu efecte benefice asupra sănătății fizice și psihice. Astfel, la nivel psihic:
declanșează dispoziții, sentimente, pasiuni, o gamă intensă de trăiri emoționale și asociații ideative, în funcție de conținutul mesajului muzical și particularităților psihoindividuale;
stimulează gândirea, memoria, atenția, imaginația, creativitatea;
susține și mobilizează voința, perseverența, tenacitatea;
cultivă responsabilitatea, demnitatea, armonia interioară, respectul, exigența, punctualitatea;
influențează în mod benefic comportarea și atitudinea;
menține și îmbogățește tonusul și echilibrul psihic;
relaxează și atenuează focare tensionale.
I.2. Modernizarea învățământului muzical românesc în etapa actuală
Lumea contemporană se caracterizează printr-o nouă revoluție științifică și tehnică, prin preocupări intense pentru protejarea mediului, prin dezvoltarea și democratizarea societății pe plan mondial, prin creșterea spiritului de cooperare, prin organizarea timpului liber pentru divertisment, educație permanentă și interes față de valorile morale.
Modernizarea învățământului muzical românesc este o necesitate derivată din cerințele dezvoltării societății contemporane, din experiența practică acumulată și din posibilitățile pe care le oferă astăzi științele educației. Nimic nu poate avea sens dacă nu pornește de la analiza școlii (pe baza cercetării), a sistemului de învățământ în general, a contextului social și economic în care există. Se produc două schimbări esențiale în școala noastră actuală:
Prima are un caracter evolutiv: se modernizează treptat conținuturile și metodele de predare, care vor deveni tot mai puternice cu vremea și țin în primul rând de democratizarea școlii românești.
A doua are un caracter adaptativ: școala se adaptează la schimbările majore petrecute după decembrie 1989. Școala oferă copilului o deschidere largă spre lumea muncii productive, ca mijloc de formare intelectuală, tehnologică și moral civică.
Ciclul primar reprezintă segmentul stabil al învățământului, este cel mai vechi sub raport istoric. Generații după generații de învățători și elevi au acumulat o experianță cu totul deosebită în domeniul instruirii; el a fost bine gândit și temeinic verificat în practică, se prezintă unitar și netulburat de marile probleme ale didacticii contemporane, dispune de tehnologii didactice care arată cum anume se poate face trecerea de la programele moderne, elaborate pe obiecte informaționale și formaționale la practica didactică, oferind posibilitatea fiecărui învățător să-și elaboreze mai ușor propria tehnologie, ținând seama de experiența proprie și de posibilitățile copiilor.
Etapa nouă de dezvoltare economică-socială nu poate fi concepută în afara unui învățământ muzical modern, învățământ ce presupune trecerea la o nouă calitate, cultivarea la elevi a dragostei față de învățătură, lărgirea orizontului de cunoaștere, dezvoltarea gândirii creatoare de noi valori spirituale, cultivarea dragostei pentru a crea continuu.
Învățământul muzical românesc are în vedere pregătirea unui om capabil să vină în întâmpinarea nevoii de schimbare, capabil să anticipeze, să o dorească, ba chiar să se pregătească pentru ea. În acest scop se va pune accent pe folosirea metodelor activ-participative, pe tehnicile de învățare eficientă, pe folosirea unui stil didactic integrat, pe creșterea efortului de învățare al elevilor și pe formarea capacității de autoevaluare.
Școala, ca instituție de bază a unui stat de drept pregătește cadrele necesare pentru toate sectoarele de activitate, oferă elevilor cunoștințe grupate pe:
științe exacte;
științe sociale și umaniste;
discipline tehnologice;
limbi străine;
educație moral-civică;
educație prin arte – culturală și spirituală;
educație prin sport;
educație economică și calificare profesională.
Noua generație se îndreaptă spre împlinire, parcurgând drumul „cu acul busolei îndreptat către obiectivele pe termen lung, pentru trasarea acelor coordonate care dau deschidere personalității umane, către angajare, cooperare, comunicare, încredere și spirit creator”, cristalizându-se o nouă ierarhie a obiectivelor pedagogice, în cadrul căreia atitudinile și capacitățile spirituale sunt pe primul plan, urmate de priceperi, deprinderi, obișnuințe, aptitudini și apoi de cunoștințe.
Statul nostru, în etapa actuală, își are cerințele sale de reconstrucție a societății și, în conformitate cu aceste cerințe, se proiectează ca ideal educativ „formarea personalității creatoare plurivalente”, care este capabilă să se implementeze total, toate forțele sale fizice, intelectuale și morale, în lupta pentru integrarea României în Europa și atingerea rapidă a nivelului de cultură și civilizație specific epocii contemporane. În acest context, un loc important pentru realizarea idealului educativ îl ocupă cadrele didactice, personalități creatoare – deoarece, oricât de bine ar fi formulate obiectivele educative și conținuturile învățământului, fără o metodologie activă care să mențină starea de activism cerebral și tonusul său funcțional crescut pe tot parcursul lecțiilor, nu este posibilă influențarea așteptată în psihologia elevilor prin comanda socială pusă în fața școlii.
Învățătorului, care este un bun cunoscător al copiilor, al formelor și metodelor de educație, un om care își iubește profesia, dar îi iubește și pe copii, îi revine misiunea să pună bazele formării și dezvoltării mobilității și flexibilității capacităților intelectuale, cum ar fi:
imaginație creatoare cu variantele ei;
gândire creatoare (flexibilitate, fluiditate);
să conducă la învățarea prin cercetare, descoperire, prin efortul intelectual și de tip creativ.
Lui îi trebuie multă investigație intelectuală și în plan acțional pentru a aduce colectivul clasei la nivelul pretins de programă. Legea învățământului vizează instituționalizarea unei grupe pregătitoare între grădiniță și școală, care are ca scop facilitarea trecerii de la învățământul preșcolar la cel primar.
Învățătorul are în vedere ca planificarea, proiectarea, desfășurarea și evaluarea activității sale să fie în concordanță cu obiectivele propuse, să se bazeze pe cunoașterea programelor și manualelor școlare.
Pentru învățământul primar, esențial este dezvoltarea armonioasă a personalității fiecărui copil; deci să ofere copiilor o educație referitoare la mediul natural, cultural, social dar și să înarmeze acești copii cu elementele de bază ale lecturii, scrierii, calculului și poate chiar prelucrării informației.
Anul școlar 1998 – 1999 a fost anul de debut al aplicării în școli a Curriculum-ului Național, ale cărui componente sunt:
Planul-cadru de învățământ pentru învățământul preuniversitar;
Ansamblul programelor școlare de reformă;
Manualele școlare.
Elaborarea și implementarea componentelor curriculum-ului va acoperi o perioadă mai lungă de timp, cu atât mai mult cu cât este pentru prima dată când procesul curricular din România intră sub incidența unor schimbări de amploare. De aceea, se preconizează ca procesul de implementare să fie permanent însoțit de dezbaterea rezultatelor dar și de corectări progresive care se impun din timp în timp. Formarea inițială și cea permanentă a învățătorului va trebui să fie intensificată în așa fel încât ea nu doar să însoțească dar, mai mult, să premeargă dinamica aparte a procesului curricular.
I.3. Importanța studierii educației muzicale în învățământul primar
Alături de alte obiecte de studiu din clasele primare, educația muzicală ocupă un loc important, reprezentând un mijloc de educare estetică a școlarilor. Se știe că muzica are rol important în viața omului. Ea, muzica, generează emoții, formează vocea, dezvoltă gustul pentru armonie, dezvoltă dragostea pentru frumos.
Practica mi-a arătat că școlarilor mici le place obiectul educație muzicală. De fapt, din primii ani ai copilăriei, copiii sunt atrași de muzică. În muzică copilul își găsește un mijloc de trăire emoțională. Vorbind despre anii de școală primară pot spune că pe parcursul lor, educația muzicală îi ajută pe elevi să-și formeze auzul muzical, să-și educe vocea, să înțeleagă mesajul operelor muzicale.
La intrarea în clasa I sunt copii care nu pot prelua tonul corect, care efectiv nu pot reproduce o melodie, au un auz muzical slab și uneori și o dicție proastă. Am perseverat, preocupându-mă de formarea vocii lor, insistând pe cântare și pe exerciții de dezvoltare a vocii, am desfășurat orele de educație muzicală integrând jocuri didactice muzicale în toate etapele lecției, încercând și, de cele mai multe ori, reușind să-i atrag pe elevi pentru a obține rezultate bune în dezvoltarea aptitudinilor muzicale ale acestora. Am fost permanent preocupată de vocea elevilor considerând ora de educație muzicală foarte importantă și astfel i-am determinat pe elevii mei să îndrăgească tot mai mult acest obiect de studiu, cântecul intrând în sufletul și în viața lor.
Experiența mi-a arătat că dispoziția muzicală a copiilor poate fi creată doar acordând educației muzicale importanța cuvenită. „Materialul” muzicii este sunetul, care poate fi înțeles de orice copil. Totuși există câteva condiții importante care fac mai ușor înțeleasă și percepută muzica. Am constatat că una din cele mai importante condiții este felul în care am cântat elevilor diverse cântece pentru că este bine știut că, învățătorul care predă muzica, trebuie să aibă o voce frumoasă, caldă, expresivă și atunci când este talentat la muzică, adică are o voce deosebită, când le va cânta elevilor săi un cântec va face să vibreze cele mai fine coarde ale sensibilității lor. Am întâlnit cazuri de elevi, care au fost atât de impresionați încât au lăcrimat când le-am cântat pentru prima dată imnul țării.
Ca urmare a observațiilor înregistrate pe generații de elevi din învățământul primar nu pot spune că educația muzicală este un obiect de studiu foarte ușor. În clasele I-II școlarii învață să cânte după auz. Am introdus în aceasta perioadă jocuri muzicale, exerciții muzicale și cântece ușoare și atrăgătoare. Tot în această perioadă am format la elevi deprinderea de a percepe, a recunoaște și a reproduce duratele muzicale, pauzele și dirijatul intuitiv. De asemenea lecțiile de educație muzicală au cuprins noțiuni legate de mersul ascendent și descendent al melodiei, reprezentări legate de nuanțele și mișcarea cântecului sau tactarea măsurii. Am observat că dacă în primele clase s-au format corect reprezentările muzicale la elevi, acestea au constituit baza pentru formarea memoriei lor muzicale. Este foarte important ca școlarii să aibă o memorie muzicală bună pentru că astfel el poate să reprezinte corect sunetele muzicale.
Referindu-mă la perioada notației pot spune că obiectul educație muzicală are un grad mai mare de dificultate, în sensul că, în această perioadă elevii învață elemente de teorie muzicală. Acum limbajul muzical pe care copilul și l-a format în perioada prenotației se completează cu noțiuni noi: notele muzicale, măsuri, valori, nuanțe și altele. Cântecele și jocurile didactice muzicale propuse în manual și în lecțiile de educație muzicală sunt mai complexe, cu o linie melodică mai greu de descifrat, cu mesaj mai adânc. Pot spune că interesul școlarului pentru muzică devine mai mare atunci când lecțiile se desfășoară sub formă de întreceri sau sub formă de joc didactic muzical. Jocul este proprietatea copiilor și trebuie să avem grijă să nu le încălcăm dreptul acesta. Este bine să-i lăsăm să cânte, să se joace, căci numai așa își vor dezvolta vocea și simțul ritmului.
În decursul generațiilor de elevi pe care le-am avut au fost și elevi, puțini ce-i drept, pe care nu-i ajuta vocea să cânte, nu aveau auz muzical. Acești copii nu au fost marginalizați și, de regulă, ei sunt foarte buni la teorie muzicală dovedind cunoștiințe vaste. Începând cu perioada notației am observat că devin mai încrezători în forțele lor și își însușesc noțiunile de teorie muzicală, demonstrând că pot compensa lipsa aptitudinilor de cânt cu solide cunoștiințe teoretice.
Practica mi-a arătat că un obiectiv important al educației muzicale în clasele primare este acela de a forma un repertoriu de cântece frumoase, adevărate, românești și jocuri muzicale din folclorul copiilor, cu care copiii să rămână în suflet și în minte și pe care să le transmită mai departe. Acest repertoriu trebuie să conțină cântece și jocuri muzicale diverse, din toate genurile muzicale, mai ales cântece tradiționale din folclorul românesc. Realitatea arată că acum, în perioada învățământului primar, poate mai mult ca oricând, se simte nevoia de a oferi copiilor o bună educație în spiritul valorilor românești și de a-i feri de influențe de tot felul. Cred că învățătorii au datoria să le ofere copiilor modele de cântece românești și jocuri muzicale din folclorul copiilor care să sporească dragostea lor pentru frumos. De fapt educația muzicală este unul din mijloacele de formare a gustului estetic al elevilor. Viața noastră, a tuturor trebuie înfrumusețată prin cântec. Muzica izvorăște din firea omului, dar ea trebuie cultivată, înțeleasă, aleasă cu grijă. Pentru ca muzica să-și atingă obiectivele, am observat că trebuie să supraveghez permanent modul cum elevii își aleg cântecele și să-i ajut să descifreze mesajele acestora pentru că, elevii care reușesc să înțeleagă muzica din clasele primare și pătrund în tainele ei cunoscându-i limbajul și mesajul receptează ușor toate noțiunile legate de muzică.
Cântecele și jocurile didactice muzicale, învățate în școală, așa cum am mai afirmat, dacă sunt alese cu grijă, dacă sunt corespunzătoare posibilităților vocale ale elevilor ca tonalitate, dacă au valoare estetică și sunt plăcute, ajung la sufletul lor, le învață cu ușurință. Am încercat, la începutul clasei I, să cunosc „repertoriul” fiecărui elev, „repertoriu” cu care a venit din familie și de la grădiniță, dovedind exigență în ceea ce privește interpretarea cântecelor de către copii. Am observat că în clasele I – II copiii preferă audierea unor cântece ritmate, cu texte ușoare, cu mesaj simplu și când ascultă melodii despre micile viețuitoare sau despre lumea copilăriei, ei trăiesc aceste momente cu intensitate maximă învățând ușor textele melodiilor audiate pentru ca, spre sfârșitul clasei a III-a copiii să înceapă să aibă capacitatea de a audia cântece diversificate: cântece de leagăn, opere simfonice, cântece din folclor. Pentru că aceste lucrări sunt mai greu de înțeles de către școlari, am încercat să-i ajut permanent în procesul instructiv-educativ, dându-le explicații despre conținutul și forma operei muzicale, despre mijloacele de realizare ale acesteia.
Incontestabil educația muzicală îmbogățește bagajul de cunoștințe generale acumulate de către elevi în clasele primare. Se știe că ei ajung în ciclul gimnazial cu diverse cunoștințe din domeniul muzical: despre genurile muzicale, despre stilurile muzicale, despre clasificarea melodiilor după conținutul lor.
În procesul instructiv-educativ am întâmpinat și obstacole în folosirea manualelor de educație muzicală care, la unele clase, au o structura deficitară. În ciuda acestui fapt, după ani de experiență și dragoste în meseria de învățător, am substituit manualul când nu l-am putut utiliza și am găsit diverse metode și procedee de predare-învățare. Pentru că, așa cum spunea Ludwig van Beethoven, „Muzica e scânteia care aprinde focul în spiritul omenesc”, odată aprinsă această scânteie în sufletul copilului, ea îl va încălzi și-l va lumina spre descifrarea tainelor educației muzicale fără prea multe auxiliare.
În concluzie, pot spune că ora de educație muzicală este iubită de școlari. Ora de educației muzicală le crează elevilor disponibilitate pentru celelalte ore de curs. Prin muzică se face educație estetică, se formează gustul estetic.
Capitolul II
Jocul în educația muzicală a elevilor
II.1. Jocul – istoric și definiție comentată
Din studiul temei abordate, am constatat că jocurile muzicale, inclusiv cele cu caracter componistic, au o tradiție veche în istoria muzicii universale. Voi face referire la muzica barocă și cea vieneză clasică unde, ingenioasele orientări tehnice-expresive cuprinse în „Musikalisches Opfer” („Ofranda muzicală”) de J. S. Bach și „Anleitung zum Komponieren von Walzen” („Îndrumar pentru compunerea valsurilor”) – o lucrare atribuită lui Haydn și Mozart, ne introduc în secretul compunerii pieselor vocale și instrumentale polifonice și chiar a valsurilor concepute cu precădere pentru pian. Aceste „metode de compoziție”, elaborate în spiritual jocurilor muzicale, sunt doar două exemple selecționate dintre interesantele idei, sugestii, soluții și experimente vehiculate în istoria muzicii europene consecrate valorificării valențelor educativ-formative cuprinse în conținutul jocurilor musicale instructive.
Dintre metodele, procedeele, și tehnicile tradiționale și moderne de educație muzicală voi menționa câteva, intrate în conștiința pedagogiei muzicale universale și românești:
– Metoda Tonic-Solfa, creația profesorului englez John Curwen (1816-1880);
– Metoda Jacques Dalcroze, elaborată de Emil Jacques Dalcroze (1865-1950);
– Metoda Taneev, elaborată de Serghei Ivanovici Taneev ( 1856-1915);
– Metoda Orff, sinteză a ideilor lui Carl Orff ( 1895-1982);
– Metoda Kodaly, elaborată de Zoltan Kodaly ( 1882-1967).
Caracteristica generală a acestor „ elaborări metodice” este aceea că, bazându-se pe cerințele naturale ale copilului manifestate față de joc, caută mijloace eficiente de a preda muzica în funcție de necesitățile fizice și fiziologice, psihice și artistice ale celor mici, ridicându-se astfel – spre deosebire de didacticile tradiționaliste – la un înalt nivel pedagogic, conducăndu-se după principiul că educația estetică să se realizeze prin însușirea teoretică și practică de către elevi a capodoperelor.
Cea mai originală și, poate, cea mai cuprinzătoare formulare dată jocului, după Platon și Aristotel, este cea rămasă de la poetul clasic Friedrich von Schiller (1759-1805), unul dintre făuritorii literaturii germane moderne, reprezentant al gândirii luministe și umaniste. În lucrarea sa de referință intitulată „ Briefe über die ästhetische Erziehung des Menschen” („Scrisori despre educația estetică a omului”, 1795), atribuia artei, literaturii și teatrului un rol fundamental în emanciparea omului, vorbind despre „cel de al treilea imperiu vesel al jocului și aparențelor”. Privit astfel, jocul muzical poate să se confunde cu creativitatea însăși. J. P. Mialaret scria în 1976 că: „existența unei activități de joc sonor, muzical la copil este din ce în ce mai recunoscută, dimensiunea lui educativă și formativă începe să-i intereseze pe psihologi, educatori sau pe terapeuți” .
În „Dicționar de psihologie”, Paul Popescu-Neveanu definește jocul ca fiind „o formă de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru dezvoltarea lui psihică. Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului”. Din cele spuse rezultă că jocul, ca formă specifică de activitate umană, are o puternică înrâurire asupra personalității umane la toate vârstele. Jocurile încununate de succes sunt însoțite de bucurie, bună dispoziție. Am observat că, jocul didactic muzical, inteligent aplicat vârstelor școlare în învățământul primar, participă activ la valorificarea inițiativelor creative ale elevilor. Marea importanță a valorii educative a jocului, în general, și a jocului muzical, în special, este că, prin stările emoționale prielnice peoduse, poate deveni o metodă eficientă în dezvoltarea armonioasă și cizelarea estetică a fizicului și psihicului copilului.
Printre personalitățile de seamă ale muzicii românești care s-au apropiat cu dragoste și înțelegere muncii complexe de educație muzicală a copiilor, contribuind la dezvoltarea metodelor, procedeelor și tehnicilor jocurilor instructive specifice, se află specialiștii Liviu Comes, Aurel Ivășcanu, Vasile Vasile, Gheorghe Bercea, Gabriela Munteanu etc.
Conform „Metodicii educației muzicale”(Vasile Vasile), jocul didactic muzical este „o metodă cu mari beneficii, mai ales la clasele mici, cu elevi în a căror activitate jocul ocupă,un loc important. Ea se supune acelorași reguli ale obiectivelor educației muzicale și folosește un material cu caracter recreativ și accesibil”.
Compozitorul Liviu Comes recomanda jocul muzical pentru o cât mai ușoară asimilare a unui cântec la copiii de vârstă mică. „Jocul muzical, în esență, nu este altceva decât un simplu cântec, care angajează pe micii interpreți într-o activitate multilaterală: cântatul în grup, dialogul, mișcările, gesturile și acompaniamentul ritmic”.
În „Didactica educației muzicale”, prof. univ. dr. Gabriela Munteanu definește jocul didactic muzical ca fiind „o metodă ce constă într-o repetare într-un context de scenariu a unui tip de activități, care se realizează cu dăruire (interes), izvorâtă din asumarea responsabilității participanților (jucătorilor). Dacă jocul muzical de creație (practicat de compozitori, interpreți) este generator de nou, jocul didactic muzical dependent de curriculum de Educație muzicală reorganizează, redescoperă și face aplicații în chipuri diferite carese asimilează, fără efort deosebit, programei școlare.
Indiferent dacă jocul didactic muzical are suport muzical (se cântă), se asociază sau nu cu mișcarea sau cu un obiect necesar recuzitei jocului, se obiectivează în repetări cu stereotip dinamic, simulări, variațiuni, competeții.
Toate acestea se pot raporta la tipurile de lecții pe care o pot înlocui integral sau în care se pot integra ca secvență. Altfel spus, jocurile pot fi de: predare, consolidare, recapitulare, evaluare”.
În concluzie, jocul didactic muzical, în învățământul primar, dezvoltă auzul muzical, memoria, simțul ritmic, vocea precum și apropierea elevilor de muzică fără efort și pe o cale proprie vârstei lor. Din punctul de vedere al materialului pe care l-am utilizat, jocurile muzicale au fost axate pe cântece și piese instrumentale, pe audiții sau pe exerciții. Cele mai recomandate jocuri muzicale sunt cele care se constituie în verigi ale lecțiilor, situate de obicei în finalul lor.
Experiența de dascăl mi-a demonstrat ca rezultatele muncii depind de conținutul și mijloacele prin care este dezvăluit potențialul fiecărui elev. Pentru transpunerea în practică a prevederilor programei școlare, pentru a asigura calitatea pregătirii muzicale a elevilor , am urmărit în toate lecțiile realizarea obiectivelor care vizează atât pregătirea teoretică a elevilor cât și pe cea practică, deoarece de realizarea lor depinde succesul în formarea deprinderilor melodice, ritmice, de interpretare, de audiere.
II.2. Influențe formative ale jocului
„Muzica nu este numai o sărbătoare […], ea trebuie să însoțească munca noastră, să sune și să ne înconjoare cu o atmosferă de dragoste de viață.[…] Ea trebuie să umple viața noastră cea de toate zilele.” Problema pregătirii tuturor copiilor pentru înțelegerea și practicarea muzicii este o temă de permanentă actualitate. În ceea ce mă privește, ca dascăl, consider că trebuie să facem eforturi susținute pentru a contribui la pătrunderea mesajului muzical în toate sufletele de copii, căci, așa cum spunea Ludwig van Beethoven „muzica este o revelație mai înaltă decât orice înțelepciune și orice filosofie.”
Factorul primordial în muzicalizarea copiilor ca și în modelarea întregii lor personalități s-a dovedit a fi educația. Practica „tratării” cu muzică depășește cu mult cadrul învățământului, extinzându-se și în alte domenii de activitate umană. Muzica creează omului acea stare de bine și confort, ea vindecă suflete, iar uneori tămăduiește în sens propriu ( cunoscut fiind rolul meloterapiei în medicină ). Influența muzicii o resimt și regnul animal și cel vegetal, iar efectul ei este cu atât mai mare asupra copilului, ființă rațională cu o sensibilitate superioară. Formarea și întreținerea acestei sensibilități constituie un efect benefic al muzicii. Cu cât copilul va fi atras mai spre muzică, cu atât mai mult el va deveni beneficiarul emoțiilor artistice. „Muzica va fi pentru el un izvor curat din munte care, pe unde trece, face să rodească pământul și în timp poate modela și piatra. Ea îi va fi prietenul credincios, nedespărțit la bine și la rău, va fi substanța care îi va purifica sufletul.” Aceasta în contrast cu cei care rămân imuni la mesajele muzicii și din această cauză, nedezvoltați senzorial, afectiv și uneori nici intelectual.
Cântatul reprezintă pentru mulți elevi din învățământul primar o acțiune stimulatoare care le mobilizează propriile resurse, un adevărat resort care declanșează aptitudini latente și capacități nebănuite, mai ales în cazul copiilor timizi. Referindu-se la unele probleme ale dezvoltării psihice, Paul Popescu-Neveanu precizează că „intensitatea vieții emoționale a copilului și modificările succesive ale reactivității afective constituie o condiție necesară a evoluției intelectuale. Voi semnala faptul că, în psiho-geneză, performanțele intelectuale și cele afective se află în raport de corespondență.[…]. Unitatea dintre intelectual și afectiv se explică nu numai prin mecanisme psihice corelative, ci și prin unitatea dintre afectiv și intelectual în relațiile dintre adult și copil”. După părerile specialiștilor, sentimentele generatoare de calități morale se dezvoltă paralel cu intelectul și sunt rezultatul activității intelectuale. Însușirea ideilor morale și îndrumarea conduitei pe calea morală se sprijină, de asemenea, pe sentimentele elevilor. O cale sigură și simplă de cultivare la elevi a sensibilității estetice și morale totodată poate fi educația muzicală.
Pedagogia contemporană susține cu temei rolul primordial al educației în triada factorilor de formare și dezvoltare a personalității umane: ereditatea, mediul și educația. Aceasta concepție nu este nouă, ea fiind apreciată și valorificată chiar în antichitate și în evul mediu. „Nimeni nu este atât de rău încât să nu poată fi educat”, susține Horațius punând pe prim-plan puterea transformatoare a educației asupra omului. „Orice om de cultură este pătruns de înrâurirea pe care o poate avea muzica în educație, mai ales în vârsta școlărească, a copilăriei și adolescenței, decisivă în închegarea definitivă a caracterelor.”
Știind că educația prin muzică are un caracter permanent, căci muzica acționează eficient pe tot parcursul vieții omului, consider că, din acest motiv, educația muzicală are o importanță deosebită, pentru cultura sa estetică, sunetul fiind mai fin, mai penetrant în sensibilitatea omului decât cuvântul. Însuși Aristotel, în capitolul despre educație al cunoscutei sale lucrări, „Politica”, cosideră că muzica este, „evident o imitațiune directă a senzațiilor morale. De îndată ce variază natura armoniilor, impresiile întipăririlor auditorilor se schimbă cu fiecare din ele și le urmează. La o armonie plângătoare sufletul se întristează și se strânge; alte armonii înduioșează inima și acestea sunt cele mai puțin grave […]. Între aceste extreme o altă armonie procură mai ales sufletului o liniște desăvârșită.” Aceste calități deosebite ale armoniei au fost bine înțelese de către filosofii care s-au ocupat cu această parte a educației și teoria lor se sprijină pe mărturia faptelor. Ritmurile variază, unele liniștesc sufletul, altele îl zguduie. Este, deci imposibil, în urma acestor constatări, de a nu recunoaște puterea morală a muzicii.
Am observat de-a lungul anilor că elevii cu auzul muzical dezvoltat sesizează ușor, după auz, elementele de ritm, rimă, metru, de simetrie, de consonanță, asonanță sau disonanță, despărțirea în silabe, liniuța de unire, virgula, punctele de suspensie, aspecte constatate de mulți profesori de limba română. Totodată, aceiași elevi, au în vorbire o paletă expresivă mult mai bogată și mai nuanțată, formată în urma abordării unui repertoriu divers și bine interpretat, sunt mai sociabili și mai generoși ca urmare a muncii colective și a trăirii de satisfacții colective pentru fiecare reușită, sunt mai afectuoși și mai disciplinați, au gustul pentru frumos mai dezvoltat, au mai multă încredere în oameni și în capacitatea lor personală, evident sunt superiori celor care nu au cântat în viața lor.
Cultivând la elevi gustul pentru frumosul din viață și din natură, sesibilizându-i, aceștia vor adera mult mai ușor la problemele majore ale societății. Pasiunea este însă și singura sursă inepuizabilă de energie umană. Din acest motiv, acela care nu poate cânta se poate considera un infirm, nu departe de sensul propriu al cuvântului. Acest avantaj major ce se poate obține prin educația muzicală e mai spectaculos, mai evident decât oricare altuliar faptul că vârsta primei copilării este vârsta cea mai propice pentru a acționa asupra dezvoltării intelectului, la această vârstă investiția de efort pedagogic având randamentul maxim, este o concluzie unanimă.
În centrul preocupărilor pentru dezvoltarea intelectuală a copilului am situat permanent „gândirea, cel mai productiv dintre procesele psihice, deoarece prin intermediul ei copilul trece de la explorarea senzorială și motrică la interiorizarea percepției prin operații logice”. Școala are menirea nobilă de a realiza la elevi performanțe ale gândirii care să se manifeste prin suplețe, independență și creativitate. În muzică acest principiu se exprimă, înainte de toate, prin plăcerea cu care copiii ascultă muzica și apoi prin capacitatea lor de a analiza și de a diferenția din ce în ce mai exact sunetele muzicale, structurile ritmico-melodice din cântece și jocurile didactice muzicale, prin participarea mai activă și tot mai conștientă a elevilor din învățământul primar în procesul instructiv-educativ, pentru ca aceștia să devină în timp subiectul propriei lor formări.
Am constatat că muzica în general, și jocul didactic muzical în special, exercită o înrâurire misterioasă asupra sensibilității, imaginației și inteligenței copilului. Am devoltat gustul pentru frumos și sensibilitatea copilului prin practicarea muzicii, în condițiile angajării directe în actul interpretării (vocale sau instrumentale) și numai lucrând practic cu ei am realizat muzicalizarea elevilor. Înțelepciunea chinezească ne învață că, „dacă îi dai unui cetățean un pește, el se va sătura o dată, dar dacă îl înveți să pescuiască se va sătura toată viața”. Iată de ce, învăț pe elevii mei cum să cânte frumos și curat, ce să cânte și pot afirma cu siguranță că vor avea muzica în ei toată viața. Conform învățământului modern, în acord cu noile orientări ale reformei, am încercat să nu „dopez” elevii ci să le dezvolt propriile capacități, să le ofer „instrumentele” de explorare a lumii în care trăiesc.
În prima etapă, cea a practicării educației muzicale în mod mecanic, după auz, am asigurat fundamentele senzoriale, fizice și afective; copilul a fost determinat apoi să avanseze de la stadiul de a auzi la acela de a asculta și în cele din urmă de a cânta conștient. Cântatul, ca și vorbirea, este „ o manifestare fundamentală a ființei umane; […] se deprinde la vârstele mici prin exemplul anturajului adult și în primul rând al părinților.” Un cântec frumos este un bun educator căci a cânta despre frumusețile patriei, despre oameni și fapte înseamnă a fi rezonatorul afectiv al acestor realități. Buna dispoziție obținută prin cântare, relaxarea copilului după o „cură” de muzică au refăcut energia nervoasă printr-o formă de odihnă activă. Iar toate acestea au avut consecințe pozitive asupra situației la învățătură, în disciplinarea copiilor și în atitudinea lor generală.
Mulțimea de idei și date conținute în jocurile didactice muzicale au îmbogățit cunoștințele elevilor prezentându-le lumea înconjuratoare. Așa cum afirmă specialiștii în acest domeniu, reiese clar ideea că, din conținutul cântecelor și jocurilor didactice muzicale cu referiri la viața plantelor, a insectelor a animalelor, cu referire la anotimpuri, părinți și prieteni, din aceste prezentări directe sau metaforice învață copiii să fie buni, generoși, corecți, curajoși, demni, iubitori. Am purtat permanent cu elevii discuții educative pe marginea cântecelor, fapt care constituie un moment foarte important în învățarea unui cântec. Pe parcursul acestei activități, am creat și am întreținut între elevi o puternică atmosferă afectivă, dusă chiar până la emoționare, cunoscând fiind rolul extraordinar al emoțiilor pozitive din copilărie în dezvoltarea ulterioară a adultului.
Știind că arta în general și muzica, în special, din mijloc de formare intelectuală a copilului pot deveni și etalon, unitate de măsură a capacității acestuia am constatat că educația artistică, dacă este folosită ca modalitate de exprimare și nu ca un exercițiu de îndemânare, poate fi reprezentativă pentru caracterul și comportamentul elevilor, pentru nivelul mental, imaginația, sensibilitatea, puterea de abstractizare, gustul, posibilitățile de exprimare, de stăpânire și coordonare a mișcărilor acestuia. Numai aplicând cu consecvență în practică toate aceste aspecte am putut dezvolta intelectul elevilor tocmai cu ceea ce am avut mai la îndemână, mai puțin costisitor și mai pe placul lui : jocul și cântecul, știind că acestea sunt mijloace la care copilul se angajează firesc și cu afectivitate. În această manieră am realizat pe neobservate și cu plăcere un deziderat al învățământului de azi: dezvoltarea capacităților intelectuale ale copiilor.
II.3. Tipuri de jocuri muzicale
Am observat că atracția copiilor pentru muzică este un lucru evident, încă din primii ani ai copilăriei, muzica făcând parte integrantă din viața și preocupările lor. Cântecul le este accesibil înaintea cuvântului, lăsând în sufletele micilor elevi impresii ce rămân imprimate adânc toată viața. Prin cântec am realizat educația morală, intelectuală și estetică a elevilor, aceștia și-au însușit cunoștințe și și-au format deprinderi pentru că jocul muzical prezintă o importanță covârșitoare, este o activitate care îi atrage și îi interesează pe elevii din clasele I-IV, prilejuindu-le trăiri emoționale din cele mai puternice.
Jocul didactic muzical se poate clasifica în:
A. Jocul didactic muzical ce permite obținerea performanțelor și competențelor muzicale senzoriale legate de calitățile sunetului și diverselor noțiuni muzicale convergente:
Jocuri pentru înălțimea sunetelor;
Jocuri pentru valorile de durată, formule ritmice, măsuri;
Jocuri pentru performanțe în legătură cu discriminările timbrale;
Jocuri de dicțiune.
B. Jocuri de stimulare a spiritului creativ, a imaginației:
Jocuri de construire a formei unui cântec;
Jocuri de asociere la o muzică dată a elementelor extramuzicale (imagini, mișcări ce exprimă un comportament, sentiment, descrieri din literatură, inventarea unei întâmplări);
Jocuri – portrete muzicale.
C. Jocul de socializare a copilului prin muzică:
să formeze spiritul de echipă între doi și mai mulți copii pentru a obține o omogenitate afectivă;
să contribuie la învingerea timidității;
să formeze puncte de vedere, opinii
Jocul didactic muzical l-am folosit, cu precădere, la școlarii mici, pentru dezvoltarea simțului ritmic. Prin structura lui, am observat că jocul didactic muzical se aseamănă în mare măsură cu jocul didactic, întrucat, la fel ca și acesta, are sarcini precise, reguli de desfășurare și elemente specifice jocului: mișcare, întrecere, surpriză. După însăși denumirea lui, jocul didactic muzical constituie o îmbinare armonioasă a jocului cu muzica, răspunzând perfect atât interesului elevilor pentru muzică dar și nevoii lor de mișcare, de activitate.
În funcție de sarcinile, elementele de joc și regulile de desfășurare, jocurile didactice muzicale se clasifică astfel:
Jocuri muzicale ce se desfășoară după versuri și constau în ritmarea versurilor prin
bătăi din palme, marcarea ritmului cu ajutorul instrumentelor de percuție sau asociat cu bătăi din palme. Datorită specificului lor, ele pot fi denumite jocuri ritmice, deoarece contribuie într-o foarte mare masură la dezvoltarea simțului ritmic al elevilor.
Jocurile muzicale ce se desfașoară dupa o melodie cunoscută constau în executarea
unor mișcări dupa muzică, în funcție de caracterul acesteia. Aplicarea lor se face diferențiat, pe vârste.
Jocuri de recunoaștere care presupun respectarea unor reguli dinainte stabilite si
constau în identificarea unor cântece sau a unui fragment dintr-un cântec învățat anterior.
Jocuri muzicale ce se desfășoară potrivit sarcinii sau comenzii primite. Ele constau
în executarea unor mișcări după muzică, conform sarcinii sau comenzii date de învățător, fie că acesta cere copiilor să recunoască o melodie sau fragment dintr-o piesa muzicală, fie să execute corect si expresiv comanda. Aceste reguli impun grade de dificultate mai mari sau mai mici, în funcție de vărsta copiilor cu care se lucrează.
Prin toate tipurile de jocuri enumerate mai sus am urmărit dezvoltarea simțului ritmico-melodic, cât și deprinderile de interpretare. Copiii au executat melodii în tempouri diferite, au învățat să diferențieze intensitatea sunetelor, înălțimea lor, pornind de la perceperea celor cu intervale mai mari între ele, ajungându-se treptat, la sesizarea diferențelor mici de înălțime. Pe de altă parte, jocurile însoțite de mișcări pot sugera elevilor înălțimea sunetelor (ridicarea brațe1or la sunetele înalte, coborarea lor pentru sunetele joase).
Jocurile muzicale exercițiu, alt tip de joc didactic muzical le-am folosit în
activitatea la clasă cu scopul de a forma deprinderile elementare de percepere, recunoaștere și redare a calităților sunetului muzical. Ele au rol pregătitor și le-am desfășurat la începutul activităților de învățare înlocuind exercițiile muzicale de încălzire a vocii prin emisia de sunete muzicale, de durata și înălțimi diferite, vocea căpătând flexibilitate. Acest tip de jocuri muzicale includ exerciții de reglare a echilibrului inspirație-expirație, emisii exacte în expirație a unor sunete ce respectă treptele muzicale, precum și pronunțarea corectă a silabelor din text. Exercițiile care au drept scop pregătirea elevilor pentru învățarea unui cântec se bazează pe unele fragmente cu grad mai mare de dificultate, din punct de vedere al intonației, ritmului sau al textului. Aceste pasaje le-am extras și au fost exersate la începutul activității de predare.
Referitor la jocurile muzicale exercițiu și la exercițiul muzical, trebuie să menționez necesitatea organizării lor gradate și sistematice și însoțirea lor de procedeele cele mai variate și mai plăcute.
Jocurile cu text și cântec îmbină într-o structură unitară atât melodia cu
textul, cât și mișcarea corespunzătoare conținutului literar, acesta din urmă fiind subordonat în exclusivitate textului. Imaginile poetice ale cântecelor sunt transpuse în joc prin diferite mișcări specifice, potrivite cu posibilitățile copiilor.
Ca urmare, potențialitățile educative sunt mai mari la jocurile didactice muzicale decât la celelalte tipuri de jocuri pentru că răspund și unor cerințe muzicale de bază ca:
dezvoltarea auzului muzical si a vocii copiilor
dezvoltarea dragostei și a interesului pentru muzica
dezvoltarea simțului ritmic
Jocurile didactice muzicale nu au o formă proprie fixă, ci se organizează ca o activitate vie, având drept obiectiv anumite sarcini didactice și care apelează la materiale muzicale diverse.
În funcție de mijlocul muzical cu care se combină, jocurile didactice muzicale se clasifică în:
jocuri muzicale axate pe cântece;
jocuri muzicale axate pe exerciții;
jocuri muzicale axate pe audiție.
În funcție de sarcina muzicală urmărită, se clasifică în :
jocuri muzicale melodice, ritmice, cu mișcări sugerate de textul cântecului
jocuri dans
jocuri muzicale pentru însuțirea elementelor de expresie
jocuri muzicale pentru diferențierea timbrelor
jocuri muzicale armonico-polifonice
jocuri muzicale pentru cultura vocală
jocuri muzicale de creație
Anei Motora-Ionescu îi aparține prima lucrare didactică românească ce face distincția între „a audia” și „a asculta” muzica. Jocurile didactice muzicale propuse în lucrarea sa sunt de o valoare incontestabilă.
Jocurile didactice muzicale, pot fi:
melodice;
ritmice;
psiho-motrice – cu mișcări sugerate de textul cântecului, mișcăride dans pe
cântec sau audiție (jocuri-dans);
pentru însușirea elementelor de expresie, de formare a competențelor legate
de intensitatea sunetelor și tempo-uri;
pentru diferențierea timbrelor;
pentru însușirea elementelor de expresie, de formare a competențelor legate
de intensitatea sunetelor și tempo-uri
pentru formarea deprinderilor armonico-polifonice (cu roluri sausub formă
d întrebare și răspuns);
de formare a deprinderii de audiere;
de formare a deprinderii de a cânta în colectiv;
jocuri de cultură vocală;
de creație.
Jocurile didactice muzicale pot fi axate pe:
cântece și piese instrumentale,
audiții
exerciții.
G. Aldea, stabilește următoarele condiții pentru ca un joc muzical să devină joc didactic muzical:
să vizeze un obiectiv al educației muzicale;
să folosească un conținut muzical accesibil, atractiv și recreativ;
să folosească reguli de joc cunoscute anticipat de către elevi.
Liviu Comes consideră că jocul didactic muzical nu este decât un simplu cântec, care angajează pe micii interpreți într-o activitate multilaterală:
cântatul în grup – însușirea în mod corect a cântecului de către întregul grup
de elevi (clasă);
dialogul – distribuirea cântecului la mai multe grupe și soliști care vor
executa diferite fragmente în mod succesiv, transformându-le în adevărate scenete;
mișcările și gesturile – interpretarea conținutului cântecului și accentuarea
caracterului său de joc muzical prin mișcări repetate
acompaniamentul ritmic – se poate realiza atât prin mijloace la îndemâna
elevilor (bătăi din palme și picioare, bătăi cu mâna su creionul în bancă, etc.) cât și cu instrumante muzicale-jucărie (toba, xilofonul, talgerul, trianglul etc)
Jocurile didactice muzicale ale compozitorului Liviu Comes rămân unice în pedagogia muzicală europeană. Inspirăndu-mă din acestea, am folosit în activitățile instructiv-educative cu elevii din ciclul primar și jocul didactic muzical cu suport pe cântec care presupune dinamizarea activității de cântare prin îmbogățirea ei cu diferite mijloace și procedee de. Am dinamizat activitatea de cântare prin elemente ce pot fi:
stabilite prin indicații de desfășurare;
stabilite prin indicații de regie: „Ciocanele”, Drumul”;
sugerate de melodie: „Coroana”, „Câte unul pe cărare”;
sugerate de ritm: „Lanțul”, „Cântec de primăvară”;
sugerate de textul cântecului
Orice cântec l-am transformat în joc prin formularea unor sarcini:
interpretarea cu solist, pe roluri, în dialog, pe grupe de copii;
marcarea timpilor prin utilizarea de instrumente muzicale, de bătăi din palme, de pași de dans;
interpretarea cu acompaniament muzical;
executarea unor mișcări sugerate de text sau de mersul melodiei;
alternarea execuției cu audiția interioară.
Capitolul III. Jocul didactic muzical
III.1. Modalități de integrare în lecție
Educația muzicală este o disciplină prin excelență practică și se învață numai practicând-o iar mesajul ei se pătrunde și se receptează cel mai bine tot în practică. Această caracteristică a sa o situează în rândul disciplinelor formative și, așa cum susține Victor Țârcovnicu (în manualul de Pedagogie generală) „este greșit să se creadă că numai unele obiecte de învățământ cum sunt matematica, gramatica, ar contribui la dezvoltarea proceselor intelectuale” . Aceasta se realizează prin exercițiu, prin activizare, iar ele sunt prezente în permanență în orice scenariu didactic al unei ore de educație muzicală.
Când copilul cântă trebuie să fie atent la mai multe operații care, însumate, dau viață cântecului (este, așadar, solicitată atenția distributivă), trebuie să-și amintească textul cântecului (se apelează astfel la memorie), iar în cadrul unor jocuri muzicale să dea dovadă de acuitate auditivă, să respecte anumite reguli impuse și o disciplină a jocului (antrenându-se atenția, voința și gândirea copilului). Spre exemplu, urmărind respectarea ritmului în intonarea unui cântec, executantul trebuie să dea dovadă de precizie matematică.
Gândindu-ne, însă că, în cadrul unui cântec, al cărui text copilul trebuie să-l și memoreze, el are de respectat pe lângă raportul matematic al duratelor sunetelor și raportul la fel de matematic al înălțimii acelor sunete, putem realiza cât de mult îl antrenează intelectual pe copil învățarea unui cântec, chiar și atunci când îl învață după auz. Deși copilul nu conștientizează aceste raporturi matematice, punerea lor în practică îi dezvoltă pe neobservate o serie de calități intelectuale. Procesele intelectuale nu se dezvoltă în alt fel decât prin exersarea lor. Cu cât exercițiul este realizat cu plăcere, cu participare volitivă și afectivă, cadru pe care atmosfera unui cântec sau joc muzical îl asigură cu prisosință, cu atât mai mult asistăm și contribuim ca dascăli, la expansiunea sănătoasă a intelectului copilului.
Așa cum am arătat în capitolul precedent, pentru utilizarea în lecție a jocurilor muzicale ce se desfășoară după versuri, prin exerciții ritmice repetate, am format și am consolidat mai ales la elevii din clasa I, deprinderile de joc bazate pe recitative, mai întâi cu durata de pătrime.
Exemplu: „Ceasul”
Cea-sul ma-re, ba-te ta-re:
Tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac.
Copiii au bătut la început din palme, apoi au mers în ritmul duratei de pătrime. Dupa consolidarea acestui ritm, au fost învățati să facă un pas pentru fiecare silabă recitată, în ritm uniform, pe durata de optime.
Exemplu: „Iepurașul”
Ie-pu-ra-șul fu-ge, fu-ge
Și co-po-iul nu-l a-jun-ge.
În succesiunea diversificării acestui tip de activitate au urmat jocuri ritmice cu durate combinate, pătrime-optime, asociate cu bătăi din palme sau folosirea unui instrument de percuție asociat cu mișcarea corporală. O alta etapă a reprezentat-o combinarea mișcărilor ritmice mână-picior, cu două sunete de înălțimi diferite din scara muzicală.
Am folosit, la clasă, în perioada prenotației jocuri ritmice ce se axează, în mare parte, pe scandarea versurilor. Folclorul copiilor mi-a oferit un material bogat și divers.
Iată câteva exemple de numărători și versuri pe care le-am folosit cu succes în activitatea la clasă :
Exemplu: „Moș Andrei”
_ !__ !__ !__ !__ !__ !__ !__ !
Moș An-drei s-a dus la pia -ță
Ca să cum-pe- re o ra -ță
Și cu gân-du` la dul-cea-ță
A că- zut cu na-su-n ghea-ță.
Unu, doi, trei
____ ____ ____
!___ !___ !___ !___ !___ !___ !___ !
U- nu, doi, trei, pa- tru, cinci…
Ba -ba cum –pă – ră o – pinci
Cum –pă–ră și-o por -to -ca -lă
Dum-nea –ta să ieși a -fa -ră
Utilizând în lecție jocuri muzicale ce se desfășoară după o melodie cunoscută, cerințele au fost diferențiate pe gupe de vârstă. Astfel, la elevii mici, sarcina a fost foarte simplă: le-am cerut să meargă după o melodie, într-o anumită direcție. Exemplu: „Zburați ca păsărelele” – „Păsărelele se duc să mănânce” (copiii execută mișcări cu brațele, imitând zborul păsarelelor, apoi se îndreaptă spre un colț al clasei). La elevii de vârstă mai mare am realizat jocuri didactice muzicale care cuprind diferite mișcări executate dupa caracterul cântecelor; de exemplu: „Albina și florile” – versuri și muzică de C. Graur, ce permite și combinarea unor pași de dans (pas simplu, pas lateral, pas schimbat), în raport cu melodia ascultată. Am realizat asemenea jocuri în care am solicitat elevilor să improvizeze mișcări după muzică.
Culegerile cu cântece pentru copii oferă o varietate mare de jocuri cu text și cântec ce corespund nevoii de diversificare a conținutului literar. Interesante sunt jocurile în care mișcările se realizează simultan de toți copiii, acelea desfășurate în grupuri mici sau în roluri interpretate individual.
Pentru formarea sentimentelor este necesar ca elevii să participe activ și conștient la interpretarea cântecelor ce se studiază, la interpretarea jocurilor și la audierea cu atenție a tuturor pieselor prezentate.
Cântecul frumos interpretat, întrecerea organizată pe rânduri de bănci, utilizarea celor mai valoroase procedee sub formă de joc sau ghicitoare, în care copilul este solicitat să participe la interpretare, la joc, să audă, să simtă frumusețea momentului muzical, sunt forme de joc didactic muzical prin care am dezvoltat interesul elevilor din învățământul primar în toate activitățile muzicale, contribuind la dezvoltarea simțului estetic al acestora. După însușirea cântecului și am trecut la asocierea cu mișcările sugerate de text, elevii au executat mișcările corespunzătoare în ritmul cântecului.
Am observat, de-a lungul anilor, care au fost jocurile didactice muzicale preferate de elevii din învățământul primar și voi da în continuare câteva exemple:
1. Jocul axat pe cântec care presupune dinamizarea activității prin cântare, prin îmbogățirea ei cu diverse mișcări și procedee de interpretare:
a. Stabilite prin indicații de desfășurare. Exemple: ,,Iarnă să te duci cu bine”,
,,Ghicitorul “, ,,Hora“, ,,A-nceput petrecerea”, ,,Merge barca”, ,,Alunelul “.
b Jocuri cu indicații de regie. Exemple: ,,Capra”, ,,Ursul”, ,,Sorcova “ – din repertoriul folclorului de iarnă, ,,Grădinarul și florile “, ,,La plug“.
c. Jocuri muzicale sugerate de ritm. Exemple: ,,Lanțul”, ,,Licuriciul“
d. Jocuri muzicale sugerate de melodie: Exemplu: ,,Sultănica” – joc vocal cu tempo de horă.
e. Sugerate de textul cântecului. Exemple: ,,La pădure”, ,,De-a ursul și cerbul”
Aceste jocuri axate pe cântec au un rol efectiv în dezvoltarea auzului muzical, cultivarea vocii și pot antrena copii prin:
– interpretarea lor cu solist, pe roluri, în dialog pe grupe de copii;
– ritmizarea sau marcarea timpilor, utilizand diferite instrumente de percuție, obiecte sonore, prin bătăi din palme, executarea unor pași de dans;
-interpretarea cu acompaniament instrumental;
-trecerea materialului sonor de la o grupă la alta;
– interpretarea cu ison armonic și ritmic;
– interpretarea în canon;
– executarea unor mișcări sugerate de mersul liniei melodice.
2. Jocuri axate pe exerciții
Exemplu: ,, Bate ca mine’’, ,,Cântă ce auzi “.
3. Jocurile bazate pe audiție facilitează recunoașterea auditivă a unor elemente de limbaj muzical: timbru, nuanță, tempo și de aceea se desfășoară sub formă de ghicitori.
4. Jocul de creație apelează la capacitatea creatoare a copiilor de a realiza structuri sonore pornind de la sunete date sau fragmente melodice preluate din cântece.
5. Jocurile-spectacol au caracter interdisciplinar datorită sincretismului ce rezidă din dialogul mai multor arte :
– „Oaspeții fagului”- spectacol bazat pe joc în care evoluează mai multe personaje din lumea animalelor și care necesitǎ cântarea vocală cu acompaniament de vioară sau orgă.
-,,Invitație în poiana fermecată”- joc spectacol care presupune afirmarea tinerelor talente în rolurile îndrăgite de copii: Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Harap-Alb, Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, Ali-Baba și alte multe roluri a căror interpretare presupune muncă, dăruire, cunoștințe muzicale, abilitǎți de comunicare cu publicul. Spectacolele de tip joc aduc în fața spectatorului decoruri, costume, lumini, muzică, dans, literatură.
Desigur, în acest context trebuie să amintesc ,,număratorile muzicale”, jocuri pe care copiii le-au executat cu mare plăcere având în vedere caracterul lor – neoficial spus- competitiv. Plăcerea și interesul deosebit se stârnește la copii când jocurile însoțite de texte ritmate sunt cântate de ei.
La clasele mici, am început învățarea jocului didactic muzical cu anunțarea și demonstrarea-model iar, în continuare, interpretarea a fost însoțită de o explicație ce se referă la pronunțarea textului și la executarea mișcărilor care însoțesc jocul muzical. Executarea jocului didactic muzical s-a făcut pe grupe, iar mișcările utilizate de copii au fost variate. În timpul executării jocului muzical am urmărit uniformizarea mișcărilor, acordarea și omogenizarea corectă a textului.
În cadrul orei de educație muzicală am audiat jocuri muzicale interpretat de diferite formații, ca model de cântare frumoasă, omogenă și expresivă spre care să tindă elevii. Prin audierea unui joc muzical am pregătit și valorificat conversația axată pe conținut. Mijloacele audio înlătură monotonia și pot menține vie atenția copiilor. Având posibilitatea să audieze un CD (casetă), copilul este atras, i se captează atenția, sensibilitatea.
Pentru ca audiția să-și atingă scopul am observat că elevii trebuie pregătiți prin familiarizarea lor cu conținutul piesei muzicale ce urmează a fi audiată. Acest lucru l-am realizat pe mai multe căi: povestirea pe scurt a conținutului, cu reliefarea celor mai semnificative momente redate cu expresivitate și accentuate prin recitarea unor versuri; intuirea unui tablou cu scene și imagini referitoare la conținutul cântecului ce urmează a fi audiat; conversația la cântecele cu conținut. În timpul audiției am creat o atmosferă de ascultare și concentrare în perfectă liniște, pentru ca elevii să urmărească cu atenție piesa.
Jocul didactic muzical vine să lămurească și să consolideze un subiect de lecție. De aceea, încă din perioada prenotației, am utilizat jocuri didactice, cu sau fără suport muzical, jocuri însoțite de mișcare, pantomimă ce conturează mini-scenete. Toate acestea au avut ca scop formarea interesului pentru practicarea muzicii, precum și socializarea copiilor prin intermediul muzicii. Rolul interpretat de elev a oferit ocazii de a se face atât observații asupra dotării și muzicalității lui, cât și observații asupra sociabilității, fanteziei și asupra diverselor componente de conduită morală..
Jocul didactic muzical pe care l-am desfășurat în ora de educație muzicală a vizat teme, subiecte din programa școlară, cu scopul de a găsi și o altă formă de a o parcurge iar repertoriul l-am alcătuit din cântece cu texte ce se pretează la dramatizări și roluri sau cântece cu texte speciale ce tratează teme din programă.
Jocul muzical de imaginație l-am desfășurat ca moment atât în orele de educație muzicală cât și la cercul de muzică. El a constat în oferte pluri-disciplinare (legături între puncte, zone disciplinare foarte îndepărtate, aparent fără liant), care să înceapă procesul continuu de favorizare a dezvoltării imaginației folosind procedee multiple și variate: autoportrete și portrete muzicale, imitarea unui stil, piese de factură diferită, muzica și obiectele, viețuitoarele, geografia, utilitatea, modul de întrebuințare pe care îl poate avea o listă de obiecte, fenomene aplicate la muzică.
Jocurile didactice muzicale pe care le-am desfășurat cu elevii în lecțiile de educație muzicală au condus la coordonarea mișcǎrii elevilor, la dezvoltarea simțului ritmic, la formarea capacitǎții de a percepe ritmul, de a-l respecta în cântece, jocuri, gimnasticǎ.
Audițiile muzicale au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea dragostei pentru muncǎ și la formarea priceperii de a desluși unele idei și sentimente pe care le transmite cântecul .
Jocurile didactice muzicale selecționate spre audiere au fost accesibile elevilor, corespunzând intereselor lor, au fost bine realizate artistic, impresionându-i, și le-au înlesnit o înțelegere profundǎ. Piesele muzicale audiate au mai cuprins și cântece din repertoriul copiilor și folclorul acestora sau cântece populare care sunt admirate și apreciate de întreaga lume iar audițiile muzicale au îmbogǎțit sentimentele elevilor, deprinzându-i cu ascultarea și interpretarea conștientǎ a cântecelor și trezindu-le sentimente profunde.
Cântecele, jocurile muzicale, audițiile prin conținutul lor pozitiv de idei exprimate într-o formǎ emoționalǎ și convingǎtoare au influențat trǎsǎturile de caracter și de voințǎ; elevii au învățat sǎ fie generoși, harnici, buni, aspecte ilutrate în conținutul cântecelor, au învățat sǎ iubeascǎ familia, patria, semenii lor, natura înconjurǎtoare. Jocurile didactice muzicale i-au facut pe copii vioi, veseli, sociabili, disciplinați, le-au dezvoltat curajul, inițiativa, consolidând legǎturile dintre ei. Toate mijloacele folosite în educația muzicalǎ au avut o contribuție însemnată la dezvoltarea gândirii, a imaginației acestora, la stimularea atenției, la cultivarea memoriei auditive, la dezvoltarea fizicǎ armonioasǎ,
Pot spune cǎ educația muzicalǎ și jocul didactic muzical aduc o contribuție de seamǎ în educația esteticǎ și în special în dezvoltarea gustului pentru frumos. Oricare ar fi formele pe care le-am utilizat, toate au dus la realizarea educației muzicale. Elevii au participat direct, cu plăcere, fără constrângere, la oricare din activitățile muzicale propuse pentru că muzica influențează copiii și este cea mai apropiată de viața lor, cu cea mai mare putere de pătrundere în suflet, creându-le emoții artistice.
III. 2. Elemente metodice pentru cultivarea sensibilității, imaginației,
fanteziei și creativității muzicale
Dar fiind faptul că muzica este o artă a afectelor și a emoțiilor, învățământul primar o tratează sub dublul ei aspect, de artă și știință, ca o consecință a racordării educației muzicale la standardele europene și la vechile tradiții naționale, dar și la gândirea clasică reprezentată de Beethoven care afirma că „muzica este inelul de căsătorie între viața spirituală și cea a simțurilor.” În fond educația muzicală nu-și propune numai instruirea ci și sensibilizarea elevilor prin contactul cu valorile reprezentative ale artei muzicale și prin cultivarea emoțiilor și simțămintelor care îmbogățesc viața spirituală și o înnobilează. Specialiștii, psihologi, pedagogi și muzicieni, sunt unanimi în recunoașterea rolului modelator al muzicii, prin aportul ei la împlinirea personalității, la dezvoltarea capacității de apreciere a unor lucrări și de selecționare pe criterii valorice, care privesc deopotrivă actul de creație și pe cel interpretativ.
Cel care evidențiază potențialul creativ al elevilor, manifestat în primul rând în producțiile lor folclorice dar și în preferința de a modifica și fragmenta cuvintele, „născocite pentru satisfacerea nevoii de plăcere senzorială și de trăire în irealul și fantezia, proprii dezvoltării psihice a vârstei respective” pentru a le transforma în joc didactic muzical, este George Breazul, care descrie jocuri muzicale inedite ale copiilor și surprinde marele potențial inventiv infantil. Pentru noua „pedagogie artistică”, așa cum numește viitoarea metodică a educației muzicale, Ion Gagim stabilește nu mai puțin de zece puncte de reper, majoritatea privind latura sensibilității, a fanteziei, a emoțiilor estetice, a imaginației, a trăirii și creativității, în esență a influenței muzicii asupra psihicului uman:
Întâietatea factorului emoțional, în raport cu cel rațional, în procesul de însușire a muzicii. „Înainte va păși emoția, trăirea vie a mesajului sonor, completate apoi de cuget, de gând”, citând în susținerea ideii pe Boris Teplov: „trăirea muzicală după esența sa este trăire emoțională și în alt mod decât pe cale emoțională conținutul muzicii nu poate fi cunoscut”;
Dominația factorului artistic, în raport cu cel tehnic, în orice activitate muzical didactică cu elevii (cânt, audiție, creație elementară, joc muzical, analiză-discuție, citit-scris muzical, exerciții muzical-ritmice, improvizație, însușire de cunoștințe teoretice etc.);
Omniprezența pasiunii, a interesului viu, a dorinței și bucuriei de a face muzică sub formele propuse;
Omniprezența trăirilor estetice, spirituale, munca și căutările permanente ale sufletului;
Colorarea „artistică” a metodelor, formelor, procedeelor instructive muzicale, înzestrarea în veștmânt artistic-emoțional a procesului de însușire a cunoștințelor, de formare a deprinderilor muzical-practice;
Prezența elementului „creație” în orice activitate muzicală a elevilor;
Dezvoltarea aptitudinilor muzicale, a auzului muzical în multiplele sale manifestări, a
simțului muzicii, a sensibilității și receptivității interioare la muzică, a gâmdirii muzicale, a imaginației artistice ș.a.m.d.;
Prezența unui contact viu, emoțional, între profesor și elevi, a unor relații de „colaborare” artistică, de sinceritate și „rudenie” sufletească, de interes comun;
Predominanța aspectului muzical-educativ în raport cu cel muzical-instructiv;
Prioritatea metodelor de instruire intuitive în raport cu cele rațional abstracte.
Aceste puncte de reper le-am avut în vedere știind că prin cunoașterea valorilor elevii ajung să îndrăgească creațiile abordate și, prin intermediul lor, marile valori ale umanității. În același timp, ele determină controlarea emoțiilor și adeziunea la conținutul de idei și sentimente exprimate prin cântecele interpretate, dubla cultivare a plăcerii elevilor de a se manifesta prin cântec și creează momente artistice de mare vibrație, bucurie, satisfacție, de participare activă în cadrul orelor sau altor activități școlare ori extrașcolare și pentru extinderea atmosferei muzicale în familie și în societate, toate vizând pregătirea pentru introducerea în viața culturală.
Știind că formele cele mai explicite prin care se concretizează obiectivul dezvoltării sensibilității sunt: interpretarea corespunzătoare, cu participare afectivă a unor piese muzicale, aprecierea unor lucrări de certă valoare estetică interpretate sau audiate, dezvoltarea unor criterii de judecată estetică etc. am urmărit „trăirea” muzicii, treaptă la care se ajunge prin învățarea elevilor de a audia o lucrare, respectiv un joc muzical, prin exercițiile de perseverare și de motivare a urcușului, prin dezvoltarea memoriei auditive și lărgirea orizontului culturii generale, deoarece cultivarea spiritului creativ al elevilor este una dintre obligațiile principale ale școlii, o condiție de bază a transformării disciplinei în noua paradigmă propusă.
Pornind de la teoria lui J. Piaget care susține că dispoziția de a crea este o însușire întâlnită la toți oamenii și care se manifestă cel mai bine în copilărie, iar primele manifestări ale creativității infantile sunt creațiile din folclorul copiilor, în mediul organizat de școală am urmărit cultivarea creativității elevilor pe următoarele trasee:
potrivirea unor formule ritmice pentru anumite versuri cunoscute elevilor;
alcătuirea unor formule ritmice prezentate oral, apoi în scris;
inventarea de melodii simple pe texte recomandate;
completarea răspunsului la o întrebare muzicală formulată de profesor;
improvizații ritmice, melodice și ritmico-melodice realizate în etapa oral-intuitivă,
după unele sugestii date de propunător (imitarea trompetei, a clopotului mare, a clopoțelului, a ceasului mare și mic, a unor păsări ș.a.m.d.);
găsirea tonicii unui motiv sau fragment muzical;
realizarea unor variațiuni ale unei teme date și învățate;
modificarea conștientă a unor teme muzicale;
inventarea unor jocuri în care să se integreze anumite cântece;
pregătirea unui spectacol artistic etc.
Cercetând lucrările de specialitate am constatat că primele modalități de creare a jocului didactic muzical au fost cunoscute și recomandate și de practica educațională românească din secolul trecut. Ana Motora-Ionescu și Anton Dogaru au realizat cinci pagini de improvizații ritmico-melodice de tipul întrebare-răspuns iar soluții ingenioase pentru cultivarea creativității muzicale a propus și Maurice Chevais. Dintre cele mai importante, după sistematizarea realizată de Iosif Csire, sunt următoarele:
conversația, adică dialogarea dintre profesor și elevi pe teme determinate, evitându
se preocupările pentru probleme de gramatică;
dialogul cântat între doi elevi;
rolul imaginar, în care copilul se dedublează și imită vocea altui copil cu care
imaginează că dialoghează cântând;
monolog dialogat, duet fără interlocutor, copilul joacă, rând pe rând, rolul a două
personaje fictive, el fiind interlocutorul dintre ele;
jocul de meseriaș, producerea cântecului în funcție de necesitatea ritmizării;
transformarea unor cântece, care par imperfecte sau necorespunzătoare textului
literar;
jocuri cu notație, prin care copilul va fi orientat către mici compoziții scrise:
melodiile se construiesc pe un text dat și scris pe tablă.82
O altă modalitate prin care am încurajat creativitatea elevilor în jocul didactic muzical este jocul cu caracter creativ, asemănător celui din folclorul copiilor, unde ei inventează anumite scenarii și creeză numere muzicale adecvate. Profesorul Ion Gagim, talentat pedagog, cercetător, filosof, autor de manuale și monografii de filosofie, psihologie și educație muzicală, a sistematizat câteva jocuri muzicale și artistice, și anume:
dirijorul – elevul care dirijează corul clasei sau un ansamblu instrumental, a căror
partitură trebuie s-o cunoască bine;
compozitorul – elevul alcătuiește un acompaniament ritmic la o melodie, alege
instrumentele muzicale adecvate conținutuleui muzicii;
ecoul ritmic sau melodic –repetarea unui desen sau a unui motiv expresiv
exemple de jocuri artistice;
teatralizarea cântecelor, a diverselor piese instrumentale.
Am observat că, în timp ce etapa prenotației se axează mai ales pe latura senzorial-motorie, etapa notației pune accent pe activitatea gândirii copiilor, determinându-i să-și însușească în mod conștient limbajul muzical ritmic exersat anterior, în mod intuitiv, pe cale orală. Ea constituie un nou moment al dezvoltării muzicale a elevilor și înseamnă, de fapt reluarea la alt nivel a tuturor elementelor muzicale însușite în etapa oral-intuitivă. Între cele două etape trebuie să existe o strânsă legătură și continuitate.
Însușirea semnelor de notației am început-o doar după ce elevul elevii a luat contact în mod intuitiv și practic, prin audiere și intonare, cu elementele ritmice ce urmează a fi abordate acum prin intermediul notației. Deosebit de important din punct de vedere metodic a fost înțelegerea faptului că notația exprimă numai vizual durata sunetelor muzicale și că este necesar ca în auzul elevilor să existe, în prealabil, imaginile sonore ale duratelor, în momentul când se trece la reprezentarea grafică a acestora, prin intermediul notelor muzicale. Prin urmare, în abordarea notației nu am pornit de la note la sunete, ci invers, de la sunete la note, pentru că elevii să fie conștienți că notele sunt semnele sunetelor cântate, întocmai cum literele sunt semnele sunetelor vorbite, elevii au fost implicați, concomitent cu însușirea scris-cititului muzical, în activități concrete de cânt și de audiere a muzicii, întrucât, ritmul ca element de limbaj muzical își dovedește forța sa expresivă și de comunicare doar atunci când face corp comun cu melodia, armonia, polifonia și intră în relații cu toate celelalte elemente ce în sinteza lor alcătuiesc muzica.
Metodologia de abordare a jocului didactic muzical prin intermediul notației a implicat parcurgerea unui anumit logaritm, pași, etape, pe care elevii le-au parcurs sub permanentă îndrumare. În vederea realizării unei interpretări corecte, elevii au fost solicitați mai întâi să realizeze o analiză a solfegiului (valori de note, pauze, semne de prelungire a duratelor, formule ritmice, măsură, etc.) Am trecut apoi la citirea ritmică a acestuia cu silaba ta și marcarea timpului ușor în bancă. Citirea ritmică am realizat-o, apoi, concomitent cu denumirea notelor și marcarea timpului. După ce elevii au exersat gesturile de tactare specifice măsurii în care era scris cântecul, am trecut la citirea ritmică a solfegiului cu denumirea notelor și tactare de măsură. Algoritmul a fost continuat cu pașii specifici descifrării melodice a acestuia, ca în final să se realizeze o asamblare a celor două componente prin interpretarea ritmico-melodică a solfegiului propus.
Am constatat că, în etapa notației, se produce un important salt calitativ. Scopul acum este de dezvoltare a simțului ritmic ca manifestare a muzicalității, depășind deci stricta legatură cu mișcarea și surprinzând sunetele în relațiile lor de durată, cu posibilitatea recunoașterii și reprezentării lor grafice. Prin intermediul jocului didactic muzical elevul a acționat acum reactivând un material muzical însușit anterior, pentru a descoperi și conștientiza prin intermediul acestuia, noi elemente ritmice ca: durate, pauze, măsuri, semne de prelungire a duratelor, formule ritmice, etc.
Chiar dacă, începând cu clasa a III-a conținuturile educației muzicale se amplifică treptat, durata sunetelor muzicale fiind abordată acum și prin intermediul semnelor de notație muzicală, am constatat că, deoarece în etapa prenotației, elevii și-au însușit corect deprinderile ritmice de intonare a duratelor concomitent cu marcarea timpului și deprinderea de a identifica durata sunetelor prin raportare la timp, trecerea la însușirea denumirii valorilor de note și a semnelor de notație corespunzătoare s-a făcut cu ușurință. Am considerat important ca, înaintea însușirii semnelor de notație, elevii să perceapă sonor efectul acestora și am realizat acest lucru prin jocuri didactice muzicale, exemple muzicale și demonstrații directe.
Pentru înțelegerea pauzelor muzicale am parcurs următorul traseu metodic:
am prezintat elevilor prin demonstrație directă un exemplu cu text (recitativ sau
fragment muzical), ce se desfășoară printr-o succesiune de durate egale (pătrimi, optimi,
doimi). Demonstrația a fost însoțită de marcarea timpilor muzicali.
elevii au fost solicitați să reproducă exemplul concomitent cu ritmizarea acestuia,
să identifice duratele, să le noteze la tablă și în caiete plasând dedesubtul lor și silabele corespunzătoare.
am prezentat apoi un al doilea exemplu muzical, derivat din primul, în care unele
durate au fost înlocuite cu pauze.
elevii au reprodus fragmentul, după care au fost solicitați să identifice duratele care
lipsesc. Prin compararea celor două exemple, elevii au descoperit momente de tăcere, amintindu-și că acestea în muzică se numesc pauze, ultima sarcină a acestora fiind raportarea la timp și precizarea duratei corespunzătoare.
în acest moment am transmis elevilor noțiunea teoretică și am prezentat
reprezentarea grafică a pauzei muzicale respective.
Pentru înțelegerea corectă a elementelor de metrică muzicală care, se transmit, conform programei, începând cu clasa a III-a, am abordat o metodă de inițiere prin scandarea unor grupuri de cuvinte – limba română fiind o limbă sintonică, cu silabe de dimensiuni egale, permițând asocierea acestora cu timpul muzical. Timpul a fost marcat prin modalități diferite: lovituri în bancă, marcare cu ajutorul instrumentelor de percuție sau jucării muzicale, prin mers cu pași egali, prin pași de dans sincronizați pe succesiunea timpilor egali, prin tactare. Perceperea accentelor periodice ce apar în cuvintele bisilabice, trisilabice, permite încadrarea acestora în grupuri ce debutează cu 1 timp accentuat.
După ce elevii au citit recitativele concomitent cu marcarea timpului, au identificat silabele accentuate, plasând la fiecare durată corespondentă un accent. S-a reluat citirea ritmică concomitent cu marcarea timpului accentuat prin bătaie în bancă. Elevii au fost solicitați să identifice, raportând la timpi, apariția timpului accentuat și ulterior să despartă grupurile de durate prin bare de măsură trasate în fața fiecarui timp accentuat. După ce am analizat componența fiecărei grupări sub raportul timpilor și a timpului accentuat am dat definiția măsurii și am indicat notarea acesteia: sub forma unui raport cifric, cifra de sus indicând numărul timpilor, iar cea de jos indicând timpul, respectiv pătrimea.
Am demonstrat elevilor modul de tactare, iar aceștia au realizat exerciții de tactare a măsurii cu ambele mâini și apoi numai cu o mână. În cazul măsurii de 3/4 cadrul am exemplificat gestualitatea tactării, cu brațul stâng și cu brațul drept în „oglindă”. Ca un punct de sprijin pentru tactarea măsurilor, am utilizat atât scheme vizuale ale gesturilor – la tablă, pe planșe cât și jocuri diverse.
În vederea consolidării noțiunilor însușite am efectuat, sub formă de joc didactic muzical, exerciții de citire ritmică în măsurile învățate, care să combine valorile de note și pauze sau exerciții de încadrare în măsură, de completare a unor măsuri, de recunoaștere (tip dictat), de identificare a măsurilor în urma audiției, de creație a unor exerciții ritmice în măsurile învățate.
Jocurile didactice muzicale și exercițiile ritmice de citire, recunoaștere, identificare, implicarea elevilor în interpretarea de cântece și audierea de creații muzicale ce valorifică aceste elemente ritmice, au dus la consolidarea și aprofundarea noțiunilor teoretice transmise. Am realizat cu elevii și jocuri didactice muzicale prin identificarea unor noi modalități de combinare a duratelor și pauzelor învățate, fie dintr-un cântec, fie în cadrul unor exerciții ritmice date, în care elevii au combinat durate, pauze, formule ritmice date implicându-i și în activitatea de evaluare și autoevaluare a acestor creații
Aplicarea metodelor și procedeelor specifice cultivării sensibilității, fanteziei, imaginației și creativității necesită investigații aprofundate, bazate pe cunoașterea efectelor psihice produse asupra copiilor de jocul didactic muzical cu care fac cunoștință prin executare – interpretare sau prin receptare.
III. 3. Transformarea cântecului în joc didactic muzical
Deoarece în lumea modernă, practica vocală este din ce în ce mai redusă, pătrunderea cântecului în obișnuința copiilor de vârstă mică trebuie preluată de colectivitățile preșcolare și școlare. Aici trebuie creat un climat favorabil prin însușirea unor cântece simple, potrivite vârstei. O activitate sistematică și bine organizată în grădinițe și primele clase primare, cu utilizarea judicioasă a timpului pe care îl permit programele, duce la asimilarea unui repertoriu alcătuit din cântece frumoase și atrăgătoare pentru ei, ceea ce reprezintă o valoare inestimabilă pentru formarea lor muzicală de mai târziu.
În decursul carierei mele didactice am observat că, la elevii claselor I-IV, deprinderea cântatului acționează în mod pozitiv, odată cu sporirea muzicalității, și asupra altor trăsături ale personalității lor în formare. Astfel spontaneitatea și comunicativitatea iau loc timidității și închistării, frecvente în acest stadiu. Disciplina colectivă, atenția distributivă, memoria, solicitate simultan de text, ritm și melodie în timpul cântatului în grup, sunt avantaje cunoscute de toți pedagogii. Mai trebuie să adăug participarea afectivă la execuția cântecului, cu mobilizarea unei componente importante a psihicului elevilor, invadat de avalanșa informațională și de solicitările intelectului. Nu trebuie omisă latura educativă a cântecului și rolul acesteia în dezvoltarea personalității acestora. Dezvoltarea auzului muzical este strâns legată de dezvoltarea auzului fonematic, acesta fiiind un obiectiv esențial în învățarea citit-scrisului în clasa I. De aceea am considerat de o importanță majoră abordarea activității muzicale cu toată seriozitatea la toate colectivele de elevi din cariera mea didactică.
Realitatea cu care m-am confruntat la clasă m-a obligat să găsesc modalități reale de atragere a copiilor spre cântarea vocală în grup, pentru aceasta fiind necesare:
– cunoașterea vocii de copil, voce aparte cu fiziologia și timbrul ei inconfundabil știind că întinderea vocii variază de la un an la altul. Astfel, până la 5 ani copiii cântă cum vorbesc, gros sau subțire, între 5 și 6 ani vocile capătă o ușoară extindere la ambele extremități și devin mai consistente, iar auzul dobândește oarecare siguranță iar după vârsta de 6 ani și până la 9-10 ani, vocile primesc o extindere apreciabilă. Abia acum se poate face distincția dintre prima voce (DO1- DO2) și vocea a doua
Pentru cunoașterea vocii elevilor mei am studiat tehnica exercițiilor de cultură vocală, axate pe specificul de vârstă al elevilor, pentru a realiza formarea deprinderilor de intonație justă a sunetelor și a intervalelor muzicale, de emisie luminoasă și pronunțare corectă a silabelor, de omogenitate și suplețe vocală, toate aceste deprinderi asigurând interpretarea expresivă a cântecelor. Pentru ca elevii să înțeleagă utilitatea acestor exerciții tehnice am creat, in cadrul orelor de educație muzicală atmosfera de lucru în spiritul muncii colective, care a dus la realizarea unanimă a aceluiași obiectiv – interpretarea expresivă a muzicii – izvor de nesecate bucurii. A fost necesar, de asemenea, înțelegerea de către elevi a faptului că, de fapt, acordarea vocilor constă în coordonarea centrilor nervoși auditivi, cu vibrația corzilor vocale, prin activități efectuate în acest scop.
– alcătuirea repertoriului din cântece accesibile vocii elevilor, cunoscând caracteristicile vocilor acestora. Am urmărit criterii ca: ambitusul vocii, intonarea corectă a sunetului și am insistat la omogenizarea vocilor prin obișnuirea elevilor de a se asculta unii pe alții. Am continuat cu numărători pe două sunete: SOL-LA și SOL-MI, ajungând astfel la intervalul de o terță. Am folosit multe cântece și jocuri didactice muzicale din folclorul copiilor și din culegeri cunoscute. Am continuat cu cântece folosind intervalul de cvartă, apoi de cvintă, sextă, septimă și octavă pentru a avea baza de cunoștințe necesare perioadei de învățare a notelor.
– cunoașterea unor procedee de construcție a unui joc didactic muzical, activitate cu care m-am familiarizat din dorința de a dezvolta imaginația elevilor mei. Originalitatea, accesibilitatea și simplitatea acestor activități însoțite de necesitatea de a mă perfecționa, m-au făcut să le aplic la clasă iar rezultatele au apărut imediat, pe coridoarele școlii auzindu-se elevii fredonând cântecele învățate și transformându-le în jocuri.
Am pornit de la premisa că activitatea caracteristică în perioada claselor primare, care polarizează interesul și energia copilului, este jocul. În consecință, am aplicat cântecului câteva din atributele specifice jocului determinând elevii să se joace cu piesele muzicale învățate prin ornamentarea acestora cu ajutorul mișcărilor corporale sau combinarea prin alternarea rândurilor melodice. Transpunând aceste activități în domeniul cântecului i-am mărit acestuia atractivitatea, făcându-l să pătrundă în conștiința elevilor pe calea agreabilă și firească a jocului.
Pentru exemplificare, voi arăta cum am transformat în joc didactic muzical cântecul „Ghicitoare” de Aurel Ivășcanu. Pentru a ajunge la joc am învățat cu elevii cântecul prin parcurgerea următoarelor etape:
1. Povestirea subiectului:
Într-o primă etapă am luat în considerare subiectul cântecului, al cărui conținut a constituit un element hotărâtor în câștigarea interesului copiilor. Prezentat sub formă de povestire, cu toate detaliile, asimilarea subiectului, ales din sfera lor de preocupări, a reprezentat o etapă care, deși părea secundară în procesul de însușire a unui cântec, a avut o deosebită importanță, deoarece aici se petrece fuziunea dintre universul copiilor și ambianța cântecului în cauză: „ne plac ghicitorile”, „organizăm un concurs”…, „le pregătim participanților o surpriză” – ghicitori cântate despre „cine stă pe baltă sau pe lac și țipă mac, mac”- elevii au ghicit, apoi au imitat mersul legănat al raței, despre „cine are pinteni la picior” – elevii au ghicit, apoi au imitat bătăile din aripi ale cocoșului, despre „un prieten bun, frumos, care mă păzește” – elevii au executat liber, în timpul povestirii, mișcările și onomatopeele).
2. Însușirea textului:
Etapa următoare este cea a însușirii textului cu versuri simple, clare, și precis delimitate.
pentru că, orice stângăcie a versurilor, este amplificată prin cântec.
1. Cin’ pe baltă sau pe lac 2. Are pinteni la picior 3. Ce prieten bun, frumos,
Țipă tare: mac, mac, mac? Și e ceas deșteptător? Mă păzește credincios?
Refren: La, la, la, la, la, la, la,
Ia ghici, ghicitoarea mea?
3. Scandarea versurilor în ritmul cântecului:
După însușirea versurilor, ele au fost scandate în ritmul cântecului care a fost simplu și ușor de reținut, adaptat în mod firesc accentelor versurilor. Nepotrivirea accentelor produce deformări, atât ale versurilor cât și ale melodiei.
Scandarea: Cin’ pe bal- tă sau pe laaac
Ți-pă ta-re: mac, mac, maac,
La, la, laa, la, la, laa,
Ia ghici ghi-ci-toa-rea meaa? etc.
4. Intonarea melodiei:
Am ales o melodie simplă, formată din sunete puține și cu intervale ușor de intonat, dar, în același timp, să fie expresivă care să sugereze imagini legate de conținutul textului pentru a facilita învățarea acesteia de către toți elevii.
La început am intonat melodia model, apoi împreună cu câțiva elevi, iar treptat, toți elevii din clasă au reușit s-o intoneze corect.
5. Transformarea cântecului în joc:
După ce am parcurs toate aceste etape, asimilate în mod temeinic de elevi, cântecul a devenit pentru ei un model cu care se pot juca, acționând asupra lui conform tendințelor lor creatoare de ornamentare și de combinare.
Ex. a) Ornamentarea melodiei – cântecul a fost executat la unison de toți elevii, însoțit de mișcări. Strofa întâi s-a cântat mai rar, odată cu mersul legănat al raței; a doua mai vioi, cu bătăile din aripi ale cocoșului; a treia – ca la început.
b) Combinarea fragmentelor cântecului pe grupe – elevii, împărțiți în două grupe, au executat, pe rând, astfel: o grupă strofa, cealaltă grupă refrenul sau o grupă primul rând melodic, cealaltă grupă al doilea rând melodic, iar refrenul a fost cântat de ambele grupe sau copiii împărțiți în trei grupe și crearea combinațiilor agreate de elevi.
c) Combinarea fragmentelor pe grupe și soliști – elevii, împărțiți în două grupe, au alternat fragmentele cu unul sau doi soliști.
Toate aceste variante au avut la bază modelul inițial al cântecului în forma sa simplă, aceasta sugerând modalitățile de ornamentare. Prin transformarea cântecului în joc, elevii au rămas cu impresia că se joacă, fiind dispuși să reia această îndeletnicire cu plăcere. Jucându-se mereu, ei au realizat progrese, atât sub aspectul execuției cât și a participării efective și afective la atingerea obiectivelor educației muzicale la vârste mici. Elevii mai puțin dotați s-au integrat în joc, aducându-și contribuția la realizarea lui prin efectuarea mișcărilor corporale și prin redarea onomatopeelor, fiind astfel antrenați în forma finală a cântecului-joc.
Capitolul IV
Experiment de cercetare
prin intermediul jocului didactic muzical
Pentru desfășurarea experimentului pe care l-am efectuat la clasă, mi-am propus ca, pornind de la cunoașterea particularităților de vârstă specifice școlarității mici și de la specificul jocului didactic muzical, să evidențiez influențele formative ale acestuia asupra dezvoltării elevilor din clasa a III-a.
Am redat desfășurarea experimentului școlar de cercetare în figura urmatoare:
I. Obiectivul și ipotezele cercetării
Problema: Care este rolul jocului didactic muzical în cadrul activității didactice
din învățământul primar?
La acest nivel, am propus spre analiză modul în care jocul didactic muzical influențează însușirea cunoștințelor de educație muzicală și, în acest fel, dezvoltarea muzicală generală a elevilor din clasele I-IV
Obiectivul general: Evidențierea rolului formativ al jocului didactic muzical asupra dezvoltării elevilor din clasa a III-a. Pornind de la acest obiectiv general, au fost identificate două obiective specifice:
O1. Influența jocului didactic muzical, desfășurat ca activitate de învățare, asupra
însușirii cunoștințelor de educație muzicală;
O2. Influența jocului didactic muzical asupra dezvoltării fizice și psihice a elevilor.
Ipoteza generală: Folosirea susținută a jocului didactic muzical ca metodă de învățare la școlarii mici determină dezvoltarea pe plan intelectual și muzical.
Ipoteze specifice:
Prin folosirea sistematică a jocului didactic muzical în activitatea didactică are loc o îmbunătățire semnificativă a activității de învățare față de cazul nefolosirii sistematice a acestuia, în sensul că elevii care au practicat sistematic jocuri în cadrul activităților didactice au abilități de folosire și înțelegere mai mari decât elevii care nu au practicat sistematic ca activitate didactică jocul.
Prin folosirea jocului în activitatea didactică rezultatele școlare au cunoscut o îmbunătățire semnificativă față de cazul în care acesta nu a fost folosit sistematic ca metodă de învățare la clasă, în sensul că rezultatele școlare sunt semnificativ mai bune la elevii din eșantionul experimental decât ale celor din eșantionul de control.
II. Lotul investigat:
Cercetarea a folosit două grupe independente formate din elevi ai clasei a III-a:
grup experimental – 13 de elevi din care 7 fete și 6 băieți (Structura Secui);
grup de control – 13 de elevi din care 5 fete și 8 băieți (Școala Teasc).
În realizarea grupelor independente am ținut cont ca acestea să răspundă exigenței de a avea aceeași abatere a variabilelor de împerecheat: vârsta elevilor și coeficientul de inteligență al acestora.
Criterii de egalizare În fiecare din cele două grupe au fost aleși elevi astfel încât să răspundă acelorași exigențe:
să fie în aceeași clasă;
să aibă învățători cu același stil de muncă;
să provină din același mediu social;
să aibă aceeași vârstă;
să aibă aceeași dezvoltare intelectuală.
III. Metodologia de cercetare Cercetarea s-a desfășurat în trei etape:
Etapa I: pretest
Toți subiecții investigați au fost supuși unui pretest care a constat în:
Măsurarea capacităților muzicale (a muzicalității lor)
Pentru a egaliza cele două grupe (experimentală și de control) am folosit următoarele probe:
proba de auz – prin care am cerut elevilor imitarea unui sunet, imitarea și memorizarea mai multor sunete și apoi intonarea a doua intervale;
proba pentru voce – executarea de către elevi a unui cântec cunoscut și îndrăgit de ei, pentru depistarea dispozițiilor vocale pe care le posedă;
proba pentru verificarea ritmului – prin reproducerea unui fragment melodic necunoscut copiilor, executat de învățător și apoi reproducerea unui ritm necunoscut prin tactare cu vârful degetului sau cu creionul pe bancă, prin bătăi din palme și din pași.
testarea cunoștințelor de educație muzicală – prin aplicarea unui test de verificare a însușirii noțiunilor muzicale și a limbajului specific.
Pentru a constata influența formativă a jocurilor didactice muzicale am aplicat teste docimologice specifice obiectivelor urmărite în cadrul orelor de educație muzicală. În construirea itemilor pentru nivelul școlarității mici am respectat următoarele condiții: număr (mic) de itemi; itemi corespunzători, ca nivel de dificultate, nivelului copiilor; itemi care să corespundă cerințelor programei școlare; itemi care să vizeze capacitatea copiilor de a aplica anumite conținuturi în context diferit; stabilirea modalității de cuantificare și apreciere a rezultatelor.
Etapa a II-a – intervenția – a constat în aplicarea sistematică a jocurilor didactice muzicale pentru disciplina educație muzicală grupului experimental, pe o perioadă de 12 săptămâni (în perioada: decembrie, ianuarie, februarie, martie) în timp ce grupul de control și-a desfășurat activitatea fără aplicarea acestei metode de învățare în mod sistematic.
În cadrul orelor educație muzicală am valorificat resursele muzicale ale copiilor folosind probe de redare și de control interesante și plăcute în diverse modalități, prin:
1. Jocul axat pe cântec care presupune dinamizarea activității prin cântare, prin îmbogățirea ei cu diverse mișcări și procedee de interpretare:
Jocuri stabilite prin indicații de desfășurare. Exemple: ,,Ghicitorul“, ,,Ghicește cine a cântat“, ,,Riț, riț, rumbimbum”.
Jocuri cu indicații de regie Exemple: ,,Capra”, ,,Ursul”, ,,Sorcova“ – din repertoriul folclorului de iarnă, ,, Greierele și furnica“.
Jocuri muzicale sugerate de ritm Exemple: ,,Podul mișcător“,,,Trenul elevilor”.
Jocuri muzicale sugerate de melodie Exemple: ,,Dorul Mărioarelor”, ,,Înfloresc grădinile ” – jocuri vocale cu tempo de horă.
Jocuri sugerate de textul cântecului: Exemple: ,,Broscuțele”, ,,Jocul cu haz”.
Aceste jocuri axate pe cântec au avut un rol efectiv în dezvoltarea auzului muzical și cultivarea vocii și au antrenat elevii prin:
– interpretarea lor cu solist, pe roluri, în dialog pe grupe de copii,
– ritmizarea sau marcarea timpilor, utilizând diferite instrumente de percuție, obiecte sonore, prin bătăi din palme, executarea unor pași de dans,
– interpretarea cu acompaniament instrumental,
– trecerea materialului sonor de la o grupă la alta,
– interpretarea cu ison armonic și ritmic,
– interpretarea în canon,
– executarea unor mișcări sugerate de mersul liniei melodice.
2. Jocuri axate pe exerciții
Exemplu: ,,Copilul călăreț’’, ,,Statui muzicale “.
3. Jocurile bazate pe audiție au facilitat recunoașterea auditivă a unor elemente de limbaj muzical: timbru, nuanță, tempo și de aceea s-au desfășurat sub formă de ghicitori.
4. Jocul de creație, prin care, am pus accent pe capacitatea creatoare a elevilor de a realiza structuri sonore pornind de la sunete date sau fragmente melodice preluate din cântece.
5. Jocurile-spectacol au avut caracter interdisciplinar datorită sincretismului ce rezidă din dialogul mai multor arte :
„Oaspeții fagului”- spectacol bazat pe joc în care au evoluat mai multe personaje
din lumea animalelor și care necesitǎ cântarea vocală cu acompaniament.
,,Invitație în lumea basmelor”- joc spectacol care a presupus afirmarea tinerelor talente în rolurile îndrăgite de copii: Cenușăreasa, Scufița Roșie, Albă ca Zăpada, Capra cu trei iezi, Anotimpurile și alte multe roluri a căror interpretare a presupus muncă, dăruire, cunoștințe muzicale, abilitǎți de comunicare cu publicul. Spectacolele de tip joc au adus în fața spectatorului decoruri, costume, lumini, muzică, dans, literatură.
Numărătorile muzicale, jocuri pe care copiii le-au executat cu mare plăcere având în vedere caracterul lor competitiv. Am descoperit la elevi un interes deosebit pentru jocurile însoțite de texte ritmate cântate de ei.
În etapa a III-a – post testul – nu s-a mai aplicat testul de măsurare a vârstei mentale deoarece în cazul pre-testării el a avut rolul de a egaliza grupele folosite.
În cazul testării cunoștințelor de educație muzicală s-a aplicat aceeași probă ca și în timpul pre-testării. În cazul probelor docimologice s-au aplicat forme paralele ale testelor aplicate în etapa pre-testării, în scopul anulării efectului de învățare a testelor.
IV. Rezultatele obținute și interpretarea lor
În urma pre-testării, pentru a constata dacă nu sunt diferențe semnificative între grupele testate, s-a aplicat Testul t pentru eșantioane independente și s-a constatat că nu există diferențe semnificative între scorurile obținute de subiecții celor două eșantioane la niciuna din probele de educație muzicală și la niciuna din probele docimologice aplicate în faza de pre-test. Pornind de la aceste date s-a putut măsura influența jocului didactic muzical, în faza de post test, asupra însușirii cunoștințelor de educație muzicală a elevilor claselor I-IV și asupra dezvoltării lor generale.
Pentru a verifica ipotezele s-a utilizat ca procedeu statistic Testul t pentru eșantioane independendente (Independent Samples T Test). S-a comparat astfel media scorurilor obținute de subiecții grupului experimental cu media scorurilor obținute de subiecții grupului de control, în urma perioadei de intervenție.
Deoarece testul t a fost semnificativ (p mai mic de 0,05) la toate testele de educație muzicală și la ambele probe docimologice, înseamnă că subiecții grupei experimentale au obținut rezultate semnificativ mai bune în cazul retestării față de subiecții grupei de control. Astfel se confirmă cele două ipoteze ale cercetării mele.
După o perioadă de acumulări, subiecții din fiecare din cele două grupe trebuie să obțină progrese în ce privește cunoștințele învățate. Astfel s-a aplicat Testul t pentru eșantioane perechi (Paired Samples T Test) pentru a vedea dacă s-au înregistrat diferențe semnificative între mediile obținute între test și retest.
În urma testului s-au obținut diferențe semnificative între test și retest la toate cele cinci teste de educație muzicală de către subiecții grupei experimentale și diferențe semnificative la patru teste de educație muzicală de către subiecții grupei de control (p mai mic de 0,05) și, de asemenea, diferențe semnificative la ambele probe docimologice de către subiecții ambelor grupe (p mai mic de 0,0001).
Diferențele semnificative dintre eșantioanele independente, obținute la aceleași probe, care sunt în favoarea grupei experimentale confirmă practic cele două ipoteze ale cercetării care preconizau că se vor obține rezultate semnificativ mai bune de către subiecții care au practicat ca metodă intensivă jocul didactic muzical față de cei care nu au folosit această metodă în mod sistematic.
Concluzii
Ca dascăl într-o școală ce se dorește compatibilă cu școala europeană, se impune însușirea metodologiei și tehnologiei didactice care să conducă copilul în evoluția sa specific individuală și să-i ofere sprijin educațional, dar și uman, în fiecare etapă a dezvoltării sale. Am convingerea necesității educației muzicale în școală, alături de celelalte discipline de învățământ, deoarece aduce o însemnată contribuție la modelarea personalității elevilor, făcând parte din grupa activităților al căror scop principal constă în realizarea educației estetice. În cadrul orelor de educație muzicală elevii își cultivă aptitudinile și capacitățile de a cunoaște realitatea, învățând pe calea emoțiilor artistice să admire frumosul, să adopte o atitudine civilizată și sensibilă în relațiile cu ceilalți.
Noile orientări metodice pun accent pe activizarea gândirii elevilor în scopul însușirii conștiente a cunoștințelor, a formării capacităților de a opera cu ele în mod activ și independent. Acest lucru am urmărit să-l realizez prin intermediul jocului didactic muzical care dezvoltă la elevi, pe lângă deprinderi muzicale, o serie de laturi ale personalității, voința, creativitatea, sociabilitatea și conduc spre o dezvoltare autonomă. Folosind jocul didactic muzical și abordând strategii didactice activ-participative, am stimulat activitatea intelectuală a elevilor, obligându-i să gândească și să reflecteze în cursul învățării, antrenându-i în procesul de cunoaștere a realității, i-am pus în contact direct cu arta muzicală și, nu în ultimul rând, le-au dezvoltat capacitățile creative pentru a-și însuși, cu propriile forțe, tainele cunoașterii.
Practica la catedră mi-a confirmat faptul că, fundamental în predarea jocului didactic muzical, rămâne descoperirea și aplicarea acestuia într-un exemplu muzical, învățându-i pe elevi mai întâi să opereze conștient cu elementele limbajului muzical, să asculte și să înțeleagă semnificația relațiilor melodice, ritmice și armonice care concurează la exprimarea unor idei. Pentru educația muzicală a copiilor din clasele I-IV este necesară o selecție riguroasă a exemplelor, pe criteriul accesibilității și autenticității. În același timp, păstrarea și transmiterea practicilor și creațiilor autentice noilor generații trebuie să constituie o dominantă a activității învățătorului. Jocul didactic muzical poate fi considerat un model de instruire în învățământul primar în care învățarea și consolidarea tuturor cunoștințelor și deprinderilor specifice acestor vârste să fie realizate firesc, fără bariere între diferitele domenii de cunoaștere. Învățarea interdisciplinară favorizează dezvoltarea unei viziuni globale, transferul informațiilor în contexte diverse, generând experiențe fundamentale de formare a creativității copiilor.
În urma cercetării efectuate și pe baza progreselor înregistrate de elevi, pot să afirm că strategia pe care am folosit-o pentru a demonstra rolul jocul didactic muzical în învățământul primar, m-a determinat să fac unele precizări pozitive, să confirm ipotezele de la care am pornit cercetarea și pe baza cărora să pot formula unele concluzii. Am demonstrat că, prin intermediul jocului didactic muzical, poate exista loc pentru organizarea unei activități didactice în care elevii să lucreze activ, însușindu-și prin efort propriu cunoștințe, priceperi și deprinderi, punându-i să gândească, să ia decizii, să caute soluții, să coopereze, dobândind astfel deprinderi esențiale pentru viață.
Concluzia care decurge logic din alegerea și utilizarea jocului didactic muzical în învățământul primar este aceea că acesta își dovedește eficiența în activitatea de educație muzicală a elevilor. Jocurile didactica muzicale folosite au avut un grad sporit de eficacitate, au constituit veriga principală a activităților pentru dobândirea, fixarea și aplicarea cunoștințelor. Rezultatele obținute prin practicarea acestor jocuri își demonstrează virtuțile specifice prin trăsăturile ce le implică: conștientizare, motivație interioară, efort susținut pozitiv și afirmarea personalității individuale a elevilor, toate aceste aspecte fiind cerințele actuale ale învățământului formativ din țara noastră.
Iată de ce am dat educației muzicale rolul cuvenit în preocupările mele profesionale și, în special, m-am aplecat cu pasiune asupra cercetării efectelor jocului didactic muzical, deoarece consider că un bun pedagog nu poate informa și nu poate forma decât în contact direct cu realitatea. De concluziile la care am ajuns voi beneficia în activitatea mea viitoare, mă voi strădui permanent să găsesc soluții noi, folosirea în continuare în activitatea la catedră a acestor metode își va îmbogăți conținutul, având în vedere că jocul didactic muzical contribuie din plin la formarea unei personalități complexe.
Concluzia finală este că rolul și influențele formative ale jocului didactic muzical asupra elevilor din învățământul primar sunt deosebit de importante, acesta influențând în mod benefic însușirea cunoștințelor de educație muzicală. Indiferent de modul de folosire, jocul didactic muzical îi ajută pe elevi să-și angajeze întregul potențial psihic, să-și cultive inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare și de echipă.
Potențialul formativ al lecțiilor de educație muzicală se realizează prin promovarea unei metodologii de acțiune, prin folosirea la clasă a jocurilor didactice muzicale corespunzătoare nivelului de vârstă și momentului lecției, care presupun un raport de colaborare între învățător și elev.
Bibliografie
Aristotel, Politica, Editura Artemis, București, 1998;
Barbu, H. Popescu, E. Șerban, F. (1993), Activități de joc și recreativ-distractive, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Bălan, George, Muzica, artă greu de înțeles?, Editura Muzicală, București, 1963;
Breazul, George, Patrium Carmen, Contribuții la studiul muzicii românești, Craiova, Editura Societății Știință și Tehnică, 1994;
Cerghit, Ioan, Didactica, Editura Didactică și Pedagogică, București,1993;
Chateau, Jean, Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973;
Chailley, J., 40.000 ani de muzică, Editura Muzicală, București, 1967;
Comes, Liviu, O metodã de inițiere a copiilor la polifonia la trei voci, Lucrãri muzicologice, vol. 19-20, 1968;
xxx, „Curriculum Național – Programe școlare pentru învățământul primar”, București, 2005;
Dan, Elena, Școlarul și particularitățile vârstei lui, Editura medicală, București, 1986;
Dima, Silvia, Copilăria fundament al personalității, Editura Coresi, București, 1997;
Drăgan, Ioan, Nicola, Ioan, Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 1999;
Florea, Marioara, Petrache, Vicenția, Jocuri muzicale. Culegere de cântece pentru școlari, Editura Carminis, 2008;
Gagim, Ion, Știința și arta educației muzicale, Editura Arc, Chișinău, 1996;
Giuleanu, Victor, Teoria muzicii – curs însoțit de solfegii aplicative, Editura Fundației „România de Mâine”, București 1998;
Gloton, Robert, Scopurile și condițiile educației artistice în școală. Metode în predarea disciplinelor artistice, vol. I. I.C.P.P.D., București, 1972;
Hintea, Niță, Orza, Elisabeta, Educație muzicală – Ghidul învățătorului, Editura All, București, 2008;
Holban, Ion, Revista de pedagogie, Nr. 1-2, București, 1991;
Ionescu Miron, Abordări conceptuale și praxiologice în științele educației, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2008;
Ionescu, Miron, Radu, Ion, Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001;
Joița, Elena, Eficiența instruirii, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1998;
Lupu, Jean, Educația auzului muzical dificil, Editura Muzicală, București, 1988;
Manolescu Marin, Curriculum pentru învățământul primar si preșcolar. Teorie și practică, Editura Credis, București, 2004;
Menuhin,Yehudi, Muzica omului, Editura Muzicală, București, 1984;
Milaret, Gaston, Le sciences de l'education, PUF, Paris, 1976;
Motora-Ionescu, Ana, Dogaru, Anton, Îndrumări metodice pentru predarea muzicii la clasele V-VIII, București, Editura didactică și pedagogică, 1983;
Munteanu, Gabriela, Didactica educației muzicale, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2005;
Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;
Pascu, George, Boțocan, Melania, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana, Iași, 2003;
Piaget, Jean, Psihologie și pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972;
Popescu-Neveanu, Paul, Dicționar de pedagogie, Editura Albatros, București, 1978;
Porumb, N, Aplicații la programa de educație muzicală pentru clasa I, Lucrare de licență Academia de Muzică „Gh. Dima” 2006;
Salavastru Dorina, Didactica psihologiei, Ed. Polirom, București, 2006;
Shakespeare William – Neguțătorul din Veneția, Editura Univers, București, 1984;
Șchiopu, Ursula, Verza Emil, Psihologia vârstelor, E.D.P., București, 1981;
Șerfezi, Ioan, Metodica predării muzicii la clasele I-IV, Editura didactică și pedagogică, București, 1973
Teplov, B.M., Psihologia aptitudinilor muzicale, București, 1961;
Toduță Sigismund, Formele muzicale ale barocului, în operele lui J.S. Bach, Editura Compozitorul, București 1969;
Țârcovnicu, Victor, Popeangă, Vasile, Pedagogia generală-manual pentru licee pedagogice, Editura didactică și pedagogică, București, 1970;
Vasile, Vasile, Metodica educației muzicale, Editura Muzicală, București, 2004;
Văideanu, George, Cultura estetică școlară, Editura didactică și pedagogică, București, 1967;
ANEXE
Copilul călăreț
joc muzical
de Timotei Popovici
Cântec propus în programa de educație muzicală pentru clasa a II-a
Obiectivul de referință vizat:
2.4. să acompanieze cântecul, marcând ritmul și timpii egali ai măsurii
Copilul călăreț
de Timotei Popovici
Textul cântecului :
1.Călare pe băț 2.Așa el fugea 3. Dar calul ca zmeu
Copilul sărea, Mereu se-ntrecea Sărind sus voios
Și capul semeț Căluțu-și bătea Se-mpiedică rîu
Drept sus îl ținea. Și îi tot zicea : Și-ndată-l dă jos.
Hop … în galop, hop hop! „Hi… căluț, hi, hi, hi” Zdup! de pământ, zdup, zdup!
Hop … în galop, hop hop! „Hi… căluț, hi, hi, hi” Zdup! de pământ, zdup, zdup!
este vizată formarea unei deprinderi muzicale importante:
marcarea pauzei ce precede contratimpul.
pauza și ritmul vor fi acompaniate cu propriul corp:
– bătăi din palme pentru pauze;
– bătaia pe genunchi pentru marcarea ritmului cântecului.
Regulamentul jocului ritmic :
Pauza pe contratimp, de o jumătate de timp, este marcată cu o bătaie din palme.
Pauza de un timp, ce duce cântecul spre un ritm regulat, este marcată prin două bătăi din palme.
Melodia sincopată din prima parte a cântecului este acompaniată ritmic prin bătaia alternativă a genunchilor.
Melodia regulată este acompaniată ritmic prin bătaia concomitentă a genunchilor cu
ambele palme.
Pentru că melodia începe pe contratimp, la începutul cântecului se va bate din palme
de trei ori. (la fiecare început de strofă se bate de trei ori din palme)
Pentru a da mai multă prospețime jocului, bătaia pe genunchi poate fi înlocuită prin
pas galopat pentru partea sincopată a melodiei :
drept-stââng / drept-stââng / drept-stââng…
pas de paradă, cu ridicarea energică a genunchilor, pentru partea pe timp a melodiei
stââng / dreept, stââng / dreept, stââng …
pauzele sunt marcate tot prin bătăi din palme.
Statui muzicale
joc muzical
Materiale necesare: – casetofon,
– CD cu muzică veselă.
Numărul de participanți: elevii clasei
pun un CD cu muzică veselă.
cât timp cântă muzica, elevii sar, dansează.
când se oprește muzica, elevii se opresc în poziția în care se află rămânând așa.
elevul care se mișcă este eliminat.
ultimul elev rămas, câștigă.
Dorul Mărioarelor
joc muzical
Regulile jocului:
elevii învață textul și melodia jocului;
elevii se așează față în față pe două rânduri paralele;
pe un rând vor fi jumătate din numărul de elevi ai celuilalt rând;
prima și a treia strofă sunt cântate de rândul cu mai puțini elevi;
a doua strofă este cântată de rândul cu mai mulți elevi;
refrenul este cântat de ambele rânduri;
la ultimul refren elevul(a) cerut(ă) de rândul mai puțin numeros se mută la acesta;
când rândul mai puțin numeros devine mai mare, jocul începe din nou.
Trenul elevilor
joc muzical
În timp ce clasa cântă un elev care să mearge printre bănci imitând trenul.
Se reia cântecul și al doilea elev care se prinde cu mâinile de primul
Jocul continuă până când urcă toți elevii în “tren”.
Ghicitorul
Regulile jocului:
Elevii stau în cerc și încep să cânte melodia jocului
În timp ce se cântă primele patru versuri conducătorul jocului leagă la ochi pe elevul care îndeplinește rolul de ghicitor
Ia o floare și o dă elevului-ghicitor să o miroasă în timp se cântă versul:
„Dacă te crezi priceput”
Dacă acesta n-a recunoscut floarea se cântă:
„Rău ne pare n-ai ghicit
Și ești tare necăjit”
Dacă acesta a recunoscut floarea se cântă:
„Bravo, bravo, ai ghicit
Și ești tare fericit”
Elevii care au recunoscut florile le vor primi drept recompensă
Broscuțele
joc muzical
Audiția cântecului
cântecul se audiază de pe CD
se realizează cântarea model
Familiarizarea cu conținutul cântecului
am povestit pe scurt conținutul cântecului.
am recitat versurile cântecului
am familiarizar elevii cu conținutul de idei al textului apelând la imagini pregătite.
am explicat copiilor cuvintele noi (cu ajutorul imaginilor)
Memorarea textului:
prin recitarea ritmică cu bătăi din palme (bătăile marcând durata sunetelor muzicale).
învățarea versurilor s-a făcut pe strofe
am recitat prima strofă și am reluat-o cu copii
am procedat și cu strofele următoare
am recitat cu copii tot textul la final.
Discutarea conținutului de idei al textului:
am repetat cuvintele și expresiile necunoscute
am pus accent pe melodie și ritm
am cântat un pasaj mai semnificativ din cîntec – ultima strofă).
Învățarea cântecului pe strofe:
am interpretat vocal prima strofă
am reluat această strofă de 2 ori cu elevii
la fiecare repetare am dat tonul și semnalul de început.
am procedat la fel și cu celelalte strofe .
Obținerea performanței
am cântat împreună cu elevii tot cântecul ținând cont de
melodie
ton
semnalul de început.
am împărțit elevii în două grupe care s-au întrecut în interpretarea cântecului
am repetat cântecul cu întreaga clasă cu acompaniament de jucării muzicale
am cerut elevilor să interpreteze cântecul însoțit de mișcări
Asigurarea retenției și transferului
am consolidat cunoștințele cu jocul muzical: „Ghicește cine a cântat!”
am cerut câte unui elev să închidă ochii
alt un elev a interpretat un fragment din cântecul învățat
elevul care a închis ochii trebuia să ghicească cine a cântat.
Broscuțele
I. Ce petrecere frumoasă II. Un broscoi cînta la cobză
Este-n margine de lac Și-o broscuță la țambal,
Broscărimea bucuroasă, O broscuță mică strâmbă
Are vin și cozonac. Vrea să joace sus pe deal
Refren Oac, oac, diri ,diri, da, Refren Oac, oac, diri ,diri, da,
Oac ,oac, oac ,oac Oac, oac, oac, oac
Diri ,diri,da Diri ,diri, da
III. Dintr-o trestie înaltă,
A ieșit un câine șchiop
Broscărimea, speriată ,
A luat-o la galop
Refren
Riț, riț, rumbimbum
Participanți:
Elevii clasei așezați în cerc
Trei elevi care vor începe jocul
Regulile jocului:
Elevii cântă primul fragment de opt măsuri bătând din palme;
Cei trei elevi din cerc invită fiecare alt elev la joc;
Cele trei grupe din cerc sar într-un picior, alternativ, la măsurile 1, 2, 5 și 6 pe
duratele sunetelor iar la 3, 4, 7 și 8 pe timpii măsurilor;
La intonarea ultimului fragment cele trei perechi dansează la dreapta și la stânga;
Rămân in cerc elevii invitați care cheamă alți trei elevi.
Riț, riț, rumbimbum
Jocul cu haz
joc muzical
Participanți:
Fifița – o elevă cu imaginație bogată în privința gesticii și a mimicii
elevi așezați în cerc
Regulile jocului:
Fifița se află în mijlocul cercului și face mișcări și gesturi variate;
Elevii trebuie s-o imite cu exactitate
Elevii cântă:
„Să facem cum face ea
Căci e hazlie.”
În rolul Fifiței vor trece toți elevii
Jocul cu haz
Versuri: N. Saxu Muzica: Gr. Teodosiu
Înfloresc grădinile
joc muzical
Obiectivul de referință vizat :
1.5. să intoneze exerciții melodice și cântece
Copiii formează un cerc, care simbolizează conturul unei grădini înflorite.
In interiorul cercului, se așează 5-6 copii, la distanțe egale-care reprezintă diferite flori. Se mai stabilesc câțiva copii-albine și alți câțiva copii-fluturi, care stau în afara grădinii.
Jocul începe cu intonarea melodiei de către copiii din cerc și de către copiii-flori.
La cuvintele „Prin livezi albinele”, acestea ocolesc grădina (cercul) și intră în ea. oprindu-se la câte o floare.
La versul „Fluturii cu miile”, fluturii înconjoară în zbor grădina sau intră în cerc, unde își continuă zborul.
Când melodia ajunge la cuvintele „Joacă fete și băieți”, copiii din cerc încep să joace o horă.
Jocul se reia, mereu, cu alți copii în rolurile de flori, de albine și de fluturi.
Podul mișcător
joc muzical
Participanți:
elevi în număr divizibil cu 2
Regulile jocului:
elevii merg și cântă în ritm de marș;
la începutul strofei a doua primii doi elevi se prind de mâini formând un arc de pod;
pe sub arcul de pod trec toți elevii care, la rândul lor construiesc alte arcuri de pod;
la trecerea ultimei perechi, elevii care l-au format pe primul își desfac mâinile pentru
a trece și ei pe sub pod;
toate arcurile „se prăbușesc” în ordinea în care au fost ridicate;
la capătul celălalt al podului se construiesc, pe rând, alte arcuri de pod;
încheierea jocului se face cu elevii mergând și cântând ca la începutul jocului.
Greierele si furnica
joc muzical
Audiție: Robert Schumann „ Album pentru tineret” – Cântecel popular
Textul este o adaptare a cunoscutei fabule cu același nume
Vârsta: Textul, piesa muzicală se adresează elevilor 6-12 ani.
Obiective:
Formarea deprinderii de a audia singuri (timp de trei minute).
Dezvoltarea imaginației prin sugerări sonore nonverbale.
Sesizarea diferențelor dintre Iarnă-Vară-Iarnă, care mai târziu se vor transforma în
structura tripartita : A-B-A sau succesiunea de tempo-uri Andante-Allegro-Andante.
Formarea si dezvoltarea unor modele de conduită care pot contribui la formarea
caracterului, a personalității elevilor
Mijloace didactice:
pianul sau casetofonul,
păpuși de pluș,
Furnica și Greierele (doi elevi care mimează acțiunea)
Iarna și Vara (doi elevi care țin în mână decorurile).
Sarcina învățătorului: să fie un povestitor, să poarte dialog incitant.
Sarcina elevilor: să observe următoarele diferențe între diversele fragmente muzicale:
Mișcare lentă: lipsa activității iarnă-trist.(minor)
Mișcare repede: hărnicia furnicuței vara-vesel; desen ritmic precipitat-cântecul
greierului-vesel.(major)
Mișcare lentă: plânsul (minor)
Desfășurarea jocului:
Măsurile 1-4:
– Într-o iarnă un greieraș zgribulit, cu vioara sub braț, a bătut la ușa furnicuței.
Măsurile 5- 8:
– În casa furnicii era cald si bine.
– Furnica îl primește pe greieraș
– Acesta îi promite că la vară va munci cu sârg, pentru ca să strângă mâncare și să-și găsească un loc de locuit.
Pauza:
– Vine Vara
Măsurile 9- 16:
– Furnica adună boabe, curață casa
– greierașul cânta întruna la vioara.
Măsurile 17- 24:
– Din nou s-au adunat norii, au revenit ploile, apoi zăpada, într-un cuvânt, iarna.
– Greierașul a bătut zadarnic la ușa furnicutei.
– Trist, nemâncat, a inghetat de frig.
Morala:
„ Cine muncește vara
Și iarna are soare.
Dar cine cânta-ntr-una
La umbra, la răcoare,
Când sufla vântul iarna
De frig pe-afara moare.”
Reluarea audiției (A):
– Elevii au fost solicitați sa răspundă prompt la întrebări despre acțiunea fabulei.
Reluarea audiției ( B):
Elevii au inventat alt scenariu pentru această audiție muzicală.
Bibliografie
Aristotel, Politica, Editura Artemis, București, 1998;
Barbu, H. Popescu, E. Șerban, F. (1993), Activități de joc și recreativ-distractive, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Bălan, George, Muzica, artă greu de înțeles?, Editura Muzicală, București, 1963;
Breazul, George, Patrium Carmen, Contribuții la studiul muzicii românești, Craiova, Editura Societății Știință și Tehnică, 1994;
Cerghit, Ioan, Didactica, Editura Didactică și Pedagogică, București,1993;
Chateau, Jean, Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973;
Chailley, J., 40.000 ani de muzică, Editura Muzicală, București, 1967;
Comes, Liviu, O metodã de inițiere a copiilor la polifonia la trei voci, Lucrãri muzicologice, vol. 19-20, 1968;
xxx, „Curriculum Național – Programe școlare pentru învățământul primar”, București, 2005;
Dan, Elena, Școlarul și particularitățile vârstei lui, Editura medicală, București, 1986;
Dima, Silvia, Copilăria fundament al personalității, Editura Coresi, București, 1997;
Drăgan, Ioan, Nicola, Ioan, Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 1999;
Florea, Marioara, Petrache, Vicenția, Jocuri muzicale. Culegere de cântece pentru școlari, Editura Carminis, 2008;
Gagim, Ion, Știința și arta educației muzicale, Editura Arc, Chișinău, 1996;
Giuleanu, Victor, Teoria muzicii – curs însoțit de solfegii aplicative, Editura Fundației „România de Mâine”, București 1998;
Gloton, Robert, Scopurile și condițiile educației artistice în școală. Metode în predarea disciplinelor artistice, vol. I. I.C.P.P.D., București, 1972;
Hintea, Niță, Orza, Elisabeta, Educație muzicală – Ghidul învățătorului, Editura All, București, 2008;
Holban, Ion, Revista de pedagogie, Nr. 1-2, București, 1991;
Ionescu Miron, Abordări conceptuale și praxiologice în științele educației, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2008;
Ionescu, Miron, Radu, Ion, Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001;
Joița, Elena, Eficiența instruirii, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1998;
Lupu, Jean, Educația auzului muzical dificil, Editura Muzicală, București, 1988;
Manolescu Marin, Curriculum pentru învățământul primar si preșcolar. Teorie și practică, Editura Credis, București, 2004;
Menuhin,Yehudi, Muzica omului, Editura Muzicală, București, 1984;
Milaret, Gaston, Le sciences de l'education, PUF, Paris, 1976;
Motora-Ionescu, Ana, Dogaru, Anton, Îndrumări metodice pentru predarea muzicii la clasele V-VIII, București, Editura didactică și pedagogică, 1983;
Munteanu, Gabriela, Didactica educației muzicale, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2005;
Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;
Pascu, George, Boțocan, Melania, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana, Iași, 2003;
Piaget, Jean, Psihologie și pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972;
Popescu-Neveanu, Paul, Dicționar de pedagogie, Editura Albatros, București, 1978;
Porumb, N, Aplicații la programa de educație muzicală pentru clasa I, Lucrare de licență Academia de Muzică „Gh. Dima” 2006;
Salavastru Dorina, Didactica psihologiei, Ed. Polirom, București, 2006;
Shakespeare William – Neguțătorul din Veneția, Editura Univers, București, 1984;
Șchiopu, Ursula, Verza Emil, Psihologia vârstelor, E.D.P., București, 1981;
Șerfezi, Ioan, Metodica predării muzicii la clasele I-IV, Editura didactică și pedagogică, București, 1973
Teplov, B.M., Psihologia aptitudinilor muzicale, București, 1961;
Toduță Sigismund, Formele muzicale ale barocului, în operele lui J.S. Bach, Editura Compozitorul, București 1969;
Țârcovnicu, Victor, Popeangă, Vasile, Pedagogia generală-manual pentru licee pedagogice, Editura didactică și pedagogică, București, 1970;
Vasile, Vasile, Metodica educației muzicale, Editura Muzicală, București, 2004;
Văideanu, George, Cultura estetică școlară, Editura didactică și pedagogică, București, 1967;
ANEXE
Copilul călăreț
joc muzical
de Timotei Popovici
Cântec propus în programa de educație muzicală pentru clasa a II-a
Obiectivul de referință vizat:
2.4. să acompanieze cântecul, marcând ritmul și timpii egali ai măsurii
Copilul călăreț
de Timotei Popovici
Textul cântecului :
1.Călare pe băț 2.Așa el fugea 3. Dar calul ca zmeu
Copilul sărea, Mereu se-ntrecea Sărind sus voios
Și capul semeț Căluțu-și bătea Se-mpiedică rîu
Drept sus îl ținea. Și îi tot zicea : Și-ndată-l dă jos.
Hop … în galop, hop hop! „Hi… căluț, hi, hi, hi” Zdup! de pământ, zdup, zdup!
Hop … în galop, hop hop! „Hi… căluț, hi, hi, hi” Zdup! de pământ, zdup, zdup!
este vizată formarea unei deprinderi muzicale importante:
marcarea pauzei ce precede contratimpul.
pauza și ritmul vor fi acompaniate cu propriul corp:
– bătăi din palme pentru pauze;
– bătaia pe genunchi pentru marcarea ritmului cântecului.
Regulamentul jocului ritmic :
Pauza pe contratimp, de o jumătate de timp, este marcată cu o bătaie din palme.
Pauza de un timp, ce duce cântecul spre un ritm regulat, este marcată prin două bătăi din palme.
Melodia sincopată din prima parte a cântecului este acompaniată ritmic prin bătaia alternativă a genunchilor.
Melodia regulată este acompaniată ritmic prin bătaia concomitentă a genunchilor cu
ambele palme.
Pentru că melodia începe pe contratimp, la începutul cântecului se va bate din palme
de trei ori. (la fiecare început de strofă se bate de trei ori din palme)
Pentru a da mai multă prospețime jocului, bătaia pe genunchi poate fi înlocuită prin
pas galopat pentru partea sincopată a melodiei :
drept-stââng / drept-stââng / drept-stââng…
pas de paradă, cu ridicarea energică a genunchilor, pentru partea pe timp a melodiei
stââng / dreept, stââng / dreept, stââng …
pauzele sunt marcate tot prin bătăi din palme.
Statui muzicale
joc muzical
Materiale necesare: – casetofon,
– CD cu muzică veselă.
Numărul de participanți: elevii clasei
pun un CD cu muzică veselă.
cât timp cântă muzica, elevii sar, dansează.
când se oprește muzica, elevii se opresc în poziția în care se află rămânând așa.
elevul care se mișcă este eliminat.
ultimul elev rămas, câștigă.
Dorul Mărioarelor
joc muzical
Regulile jocului:
elevii învață textul și melodia jocului;
elevii se așează față în față pe două rânduri paralele;
pe un rând vor fi jumătate din numărul de elevi ai celuilalt rând;
prima și a treia strofă sunt cântate de rândul cu mai puțini elevi;
a doua strofă este cântată de rândul cu mai mulți elevi;
refrenul este cântat de ambele rânduri;
la ultimul refren elevul(a) cerut(ă) de rândul mai puțin numeros se mută la acesta;
când rândul mai puțin numeros devine mai mare, jocul începe din nou.
Trenul elevilor
joc muzical
În timp ce clasa cântă un elev care să mearge printre bănci imitând trenul.
Se reia cântecul și al doilea elev care se prinde cu mâinile de primul
Jocul continuă până când urcă toți elevii în “tren”.
Ghicitorul
Regulile jocului:
Elevii stau în cerc și încep să cânte melodia jocului
În timp ce se cântă primele patru versuri conducătorul jocului leagă la ochi pe elevul care îndeplinește rolul de ghicitor
Ia o floare și o dă elevului-ghicitor să o miroasă în timp se cântă versul:
„Dacă te crezi priceput”
Dacă acesta n-a recunoscut floarea se cântă:
„Rău ne pare n-ai ghicit
Și ești tare necăjit”
Dacă acesta a recunoscut floarea se cântă:
„Bravo, bravo, ai ghicit
Și ești tare fericit”
Elevii care au recunoscut florile le vor primi drept recompensă
Broscuțele
joc muzical
Audiția cântecului
cântecul se audiază de pe CD
se realizează cântarea model
Familiarizarea cu conținutul cântecului
am povestit pe scurt conținutul cântecului.
am recitat versurile cântecului
am familiarizar elevii cu conținutul de idei al textului apelând la imagini pregătite.
am explicat copiilor cuvintele noi (cu ajutorul imaginilor)
Memorarea textului:
prin recitarea ritmică cu bătăi din palme (bătăile marcând durata sunetelor muzicale).
învățarea versurilor s-a făcut pe strofe
am recitat prima strofă și am reluat-o cu copii
am procedat și cu strofele următoare
am recitat cu copii tot textul la final.
Discutarea conținutului de idei al textului:
am repetat cuvintele și expresiile necunoscute
am pus accent pe melodie și ritm
am cântat un pasaj mai semnificativ din cîntec – ultima strofă).
Învățarea cântecului pe strofe:
am interpretat vocal prima strofă
am reluat această strofă de 2 ori cu elevii
la fiecare repetare am dat tonul și semnalul de început.
am procedat la fel și cu celelalte strofe .
Obținerea performanței
am cântat împreună cu elevii tot cântecul ținând cont de
melodie
ton
semnalul de început.
am împărțit elevii în două grupe care s-au întrecut în interpretarea cântecului
am repetat cântecul cu întreaga clasă cu acompaniament de jucării muzicale
am cerut elevilor să interpreteze cântecul însoțit de mișcări
Asigurarea retenției și transferului
am consolidat cunoștințele cu jocul muzical: „Ghicește cine a cântat!”
am cerut câte unui elev să închidă ochii
alt un elev a interpretat un fragment din cântecul învățat
elevul care a închis ochii trebuia să ghicească cine a cântat.
Broscuțele
I. Ce petrecere frumoasă II. Un broscoi cînta la cobză
Este-n margine de lac Și-o broscuță la țambal,
Broscărimea bucuroasă, O broscuță mică strâmbă
Are vin și cozonac. Vrea să joace sus pe deal
Refren Oac, oac, diri ,diri, da, Refren Oac, oac, diri ,diri, da,
Oac ,oac, oac ,oac Oac, oac, oac, oac
Diri ,diri,da Diri ,diri, da
III. Dintr-o trestie înaltă,
A ieșit un câine șchiop
Broscărimea, speriată ,
A luat-o la galop
Refren
Riț, riț, rumbimbum
Participanți:
Elevii clasei așezați în cerc
Trei elevi care vor începe jocul
Regulile jocului:
Elevii cântă primul fragment de opt măsuri bătând din palme;
Cei trei elevi din cerc invită fiecare alt elev la joc;
Cele trei grupe din cerc sar într-un picior, alternativ, la măsurile 1, 2, 5 și 6 pe
duratele sunetelor iar la 3, 4, 7 și 8 pe timpii măsurilor;
La intonarea ultimului fragment cele trei perechi dansează la dreapta și la stânga;
Rămân in cerc elevii invitați care cheamă alți trei elevi.
Riț, riț, rumbimbum
Jocul cu haz
joc muzical
Participanți:
Fifița – o elevă cu imaginație bogată în privința gesticii și a mimicii
elevi așezați în cerc
Regulile jocului:
Fifița se află în mijlocul cercului și face mișcări și gesturi variate;
Elevii trebuie s-o imite cu exactitate
Elevii cântă:
„Să facem cum face ea
Căci e hazlie.”
În rolul Fifiței vor trece toți elevii
Jocul cu haz
Versuri: N. Saxu Muzica: Gr. Teodosiu
Înfloresc grădinile
joc muzical
Obiectivul de referință vizat :
1.5. să intoneze exerciții melodice și cântece
Copiii formează un cerc, care simbolizează conturul unei grădini înflorite.
In interiorul cercului, se așează 5-6 copii, la distanțe egale-care reprezintă diferite flori. Se mai stabilesc câțiva copii-albine și alți câțiva copii-fluturi, care stau în afara grădinii.
Jocul începe cu intonarea melodiei de către copiii din cerc și de către copiii-flori.
La cuvintele „Prin livezi albinele”, acestea ocolesc grădina (cercul) și intră în ea. oprindu-se la câte o floare.
La versul „Fluturii cu miile”, fluturii înconjoară în zbor grădina sau intră în cerc, unde își continuă zborul.
Când melodia ajunge la cuvintele „Joacă fete și băieți”, copiii din cerc încep să joace o horă.
Jocul se reia, mereu, cu alți copii în rolurile de flori, de albine și de fluturi.
Podul mișcător
joc muzical
Participanți:
elevi în număr divizibil cu 2
Regulile jocului:
elevii merg și cântă în ritm de marș;
la începutul strofei a doua primii doi elevi se prind de mâini formând un arc de pod;
pe sub arcul de pod trec toți elevii care, la rândul lor construiesc alte arcuri de pod;
la trecerea ultimei perechi, elevii care l-au format pe primul își desfac mâinile pentru
a trece și ei pe sub pod;
toate arcurile „se prăbușesc” în ordinea în care au fost ridicate;
la capătul celălalt al podului se construiesc, pe rând, alte arcuri de pod;
încheierea jocului se face cu elevii mergând și cântând ca la începutul jocului.
Greierele si furnica
joc muzical
Audiție: Robert Schumann „ Album pentru tineret” – Cântecel popular
Textul este o adaptare a cunoscutei fabule cu același nume
Vârsta: Textul, piesa muzicală se adresează elevilor 6-12 ani.
Obiective:
Formarea deprinderii de a audia singuri (timp de trei minute).
Dezvoltarea imaginației prin sugerări sonore nonverbale.
Sesizarea diferențelor dintre Iarnă-Vară-Iarnă, care mai târziu se vor transforma în
structura tripartita : A-B-A sau succesiunea de tempo-uri Andante-Allegro-Andante.
Formarea si dezvoltarea unor modele de conduită care pot contribui la formarea
caracterului, a personalității elevilor
Mijloace didactice:
pianul sau casetofonul,
păpuși de pluș,
Furnica și Greierele (doi elevi care mimează acțiunea)
Iarna și Vara (doi elevi care țin în mână decorurile).
Sarcina învățătorului: să fie un povestitor, să poarte dialog incitant.
Sarcina elevilor: să observe următoarele diferențe între diversele fragmente muzicale:
Mișcare lentă: lipsa activității iarnă-trist.(minor)
Mișcare repede: hărnicia furnicuței vara-vesel; desen ritmic precipitat-cântecul
greierului-vesel.(major)
Mișcare lentă: plânsul (minor)
Desfășurarea jocului:
Măsurile 1-4:
– Într-o iarnă un greieraș zgribulit, cu vioara sub braț, a bătut la ușa furnicuței.
Măsurile 5- 8:
– În casa furnicii era cald si bine.
– Furnica îl primește pe greieraș
– Acesta îi promite că la vară va munci cu sârg, pentru ca să strângă mâncare și să-și găsească un loc de locuit.
Pauza:
– Vine Vara
Măsurile 9- 16:
– Furnica adună boabe, curață casa
– greierașul cânta întruna la vioara.
Măsurile 17- 24:
– Din nou s-au adunat norii, au revenit ploile, apoi zăpada, într-un cuvânt, iarna.
– Greierașul a bătut zadarnic la ușa furnicutei.
– Trist, nemâncat, a inghetat de frig.
Morala:
„ Cine muncește vara
Și iarna are soare.
Dar cine cânta-ntr-una
La umbra, la răcoare,
Când sufla vântul iarna
De frig pe-afara moare.”
Reluarea audiției (A):
– Elevii au fost solicitați sa răspundă prompt la întrebări despre acțiunea fabulei.
Reluarea audiției ( B):
Elevii au inventat alt scenariu pentru această audiție muzicală.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Jocul Didactic Muzical In Invatamantul Primar (ID: 159716)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.