Jocul Didactic Modalitate de Tratare Diferentiata In Educarea Limbajului Oral la Prescolari

CUPRINS

ARGUMENT ………………………………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI – ACTIVITATE PRINCIPALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR……………………………………………………………..

I.1. Aspecte psihopedagogice în dezvoltarea limbajului la preșcolari………………………………

I.2. General și individual în dezvoltarea psihofizică a copilului preșcolar…………………………

I.3. Dominantele limbajului vârstei preșcolare……………………………………………………..

I.4. Importanța însușirii corecte a limbii materne…………………………………………………..

I.5. Dezvoltarea limbajului ca activitate obligatorie în procesul instructiv- educativ …………….

I.6. Tehnici și mijloace în depistarea și ameliorarea deficiențelor de vorbire…………………….

CAPITOLUL II JOCUL DIDACTIC – DIMENSIUNI TEORETICE……………………

II.1. Jocul ca activitate dominantă a copilului în grădiniță………………………………………

II.2. Teorii despre joc………………………………………………………………………………

II.3. Jocul didactic în cadrul activităților de educarea limbajului………………………………….

II.4 Structura jocului didactic și specificul acestuia……………………………………………….

II.5. Conținuturile și clasificarea jocurilor………………………………………………………….

II.6. Sarcini, reguli și elemente de joc……………………………………………………………

CAPITOLUL III. STRATEGII DE UTILIZARE A JOCULUI DIDACTIC CA MODALITATE DE TRATARE DIFERENȚIATĂ ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI ORAL LA PREȘCOLARI ………………………………………………………………………………..

III.1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului…………………………….

III.1.1. Jocuri didactice de pronunțare corectă a diferitelor sunete ale limbii române vocale,

consoane………………………………………………………………………

III.1.2.Jocuri didactice de despărțire a cuvintelor țn silabe…………………………………..

III.2. Jocuri didactice de îmbogățire și activizare a vocabularului copiilor……………………….

III.3. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical…………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL IV. COORDONATELE METODOLOGICE ALE CERCETĂRII APLICATIVE………………………………………………………………………………………

IV.1. Scopul cercetării…………………………………………………………………………

IV.2 Ipoteza și obiectivele cercetării……………………………………………………………

IV.3. Metodologia cercetării……………………………………………………………………..

IV.3.1. Grupa experimental……………………………………………………………….

IV.3.2. Etapele cercetării…………………………………………………………………

IV.3.3. Metode și tehnici de cercetare psihopedagogică utilizate………………………..

IV.4 . Strategii de învățare și exemple de jocuri desfășurate în activitățile de Educarea Limbajului…………………………………………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL V. PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

V.1. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor din evaluarea inițială……………………….

V.2. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor din evaluarea finală……………….

V.3. Prezentarea, analiza și interpretarea comparativă a rezultatelor datelor inițiale șI finale…………………………………………………………………………………………….

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL III

STRATEGII DE UTILIZARE A JOCULUI DIDACTIC CA MODALITATE DE TRATARE DIFERENȚIATĂ ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI ORAL LA PREȘCOLARI

III.1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului

În grădinița de copiii educarea unei exprimări verbale corecte gramatical are ca obiective:

ASPECTUL FONETIC: copilul va putea să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe correct

ASPECTUL LEXICAL: copilul va putea să-și îmbogățească vocabularul active și pasiv pe baza experienței, activității sale sau a relațiilor cu ceilalți.

ASPECTUL SINTACTIC: copilul va putea să utilizeze un limbaj oral correct din punct de vedere gramatical.

În învățământul preșcolar un moment însemnat în dezvoltarea limbajului îl ocupă asimilarea compoziției sonore a cuvintelor, iar atenția mea s-a cristalizat în perfecționarea laturii fonetice a limbajului preșcolarilor. Am observat mulți copiii care manifestă tulburări în vorbire mai ales la grupele mici și mijlocii și mi-am propus, ca prin activitățile desfășurate cu copiii, folosind variate tipuri de jocuri să le corectez pronunția.

Un obiectiv cadru al programei pentru învățământul preșcolar, în activitățile de educare a limbajului este formarea unei exprimări verbale orale, corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical. Obiectivul de referință al aspectului fonetic este distingerea sunetelor ce compun cuvintele și pronunțarea lor corectă. Din punct de vedere fonetic copiii trebuie să:

pronuțe corect sunetele limbii române

recunoască și numească sunetul inițial al cuvântului pronunțat oral

recunoască și numească sunetul final al cuvântului pronunțat oral

recunoască și numească sunetele din interiorul cuvântului pronuțat oral

Activitățile de educare a limbajului proiectate în grădiniță sunt variate și le putem clasifica în funcție de aspectele fonetic, lexical și gramatical. La vârsta preșcolară copiii înregistrează o dezvoltare intensă la toate cele trei aspecte fonetic, lexical si gramatical, iar prin activitățile de educarea limbajului educatoarea va reuși să realizeze transmiterea de noi cunoștințe și să-i lărgească copilului orizontul cu noi reprezentări.

Jocurile didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului au ca scop pronunția corectă a unetelor limbii române, în special a consoanelor.

III.1.1. Jocuri didactice de pronunțare corectă a diferitelor sunete ale limbii române: vocale, consoane

Vârsta preșcolară este specifică dificultăților de pronunție și se observă la copiii dificultăți de pronunție, pronunție greșită ori omitere a pronunției unor sunete. Acest fenomen apare datorită lipsei unei stimulări verbale suficiente din partea ambientului. Noi educatorii nu trebuie să ignorăm această problemă, ci trebuie să avem în vedere desfășurarea unor exerciții ce țin de latura logopedică. Scopul nu este acela de a insista logoedic, pe corectarea sunetelor ci de a construi ambianța și de a le oferi copiilor modelul verbal ce le lipseșteîn viața de zi cu zi.

Modelul verbal al educatoarei inteligibil, clar structurat va facilita copiilor conștientizarea structurilor verbale, corecte sub toate aspectele. Folosirea onomatopeelor este ideală:

“uuuuuu” pentru tren

“ooooo” sau “iiiiiiiii” pentru exprimarea mirării

“eeeeee” pentru exprimarea neîncrederii

“șșșșșșș” pentru a cere liniște

“sssssss” pentru vorba șarpelui sau a gâștei

“mmuuu” pentru imitarea vacii

“beeeee” pentru imitarea oii

“vâjjjjjjjj” pentru imitarea vântului

“bârrrrrr” pentru exprimarea stării de frig.

Când copilul răspunde la întrebări și nu emite sunetul correct, educatoarea va interveni

spontan, fără a atrage atenția. Copilul trebuie să fie apreciat pentru conținutul răspunsului și nu după corectitudinea exprimării. Însă de fiecare dată educatoarea va oferi un model al pronunției corecte, preluând și repetând răspunsul copilului.

În cazul unui răspuns de genul: “Caltea este desple un iepulaș”, educatoarea susține afirmativ răspunsul copilului, spunându-i că așa este, este vorba despre un iepuraș accentuând ușor pe r.

Vorbind clar cu copilul, acesta va sesiza pronunția corectă și prin exerciții și repetări directe el singur se va motiva și va face eforturi spre corectarea pronunției.

Aplicabilitatea jocurilor didactice de pronunțare corectă a diferitelor sunete poate să-și găsească locul când are ca scop didactic:

pronunțarea cu claritate și siguranță a consoanelor și a grupurilor de consoane

perceperea și pronunțarea clară și corectă a sunetelor limbii române integrate în cuvinte

dezvoltarea capacității de analiză fonetică a cuvintelor

formarea spiritului de observație și a capacității de a selecta cât mai multe cuvinte care încep și se termină cu un sunet dat

formarea capacității de asociere a unei litere cu sunetul corespunzător

perfecționarea percepției auditive și dezvoltarea auzului fonematic

formarea deprinderii de a pronunța corect sunetele limbii române

exersarea pronunțării corecte a unor consoane (r, ș, ț, v, j)

perfecționarea discernământului auditiv în sesizarea sunetelor în ansamblul cuvântului

verificarea capacității copiilor de a percepe pronunțarea fără sonor a unor cuvinte

verificarea perceperii labiale prin verbalizare

formarea capacității de a distinge sunetele ce compun cuvinte simple și de a le pronunța corect

consolidarea deprinderii de a sesiza sunetele ce compun silabele și a le reprezenta grafic

Am desfășurat cu copiii exerciții imitative onomatopeice de tipul: “Cine face așa?”, “Ce se aude?”, “Spune după mine!”. În urma acestor exerciții am reușit să accentuez pronunțarea anumitor consoane (s, z, ș, v,). La nivelul lexical, am reușit să îmbogățesc vocabularul preșcolarilor cu substantive comune denumind animale.

Am realizat numeroase exerciții-joc pentru pronunțarea corectă a consoanelor surde și sonore (b-p; c-g.; d-t; f-v;). Pronunțarea corectă am realizat-o, punând întrebările:

Cu ce sunet începe cuvântul?

Cu ce sunet se termină cuvântul?

Ce animale cunoașteți cu litera….?

Completează ce lipsește!

Ca educatoare am intervenit de fiecare dată pentru a corecta o pronunție greșită sau pentru a fixa cunoștințele noi deprinse. Aceste jocuri desfășurate cu preșcolarii, le-au adus acestora un nivel bun de pronunție a sunetelor, o claritate și o siguranță a consoanelor și a grupurilor de consoane.

În activitatea de zi cu zi m-a preocupat formarea la copii a deprinderilor de a se exprima corect, logic, nuanțat, căutând să desfășor o varietate de jocuri didactice care să-i ajute în acest sens.

Astfel, prin jocul didactic "Focul și vântul" am urmărit formarea deprinderii de a

pronunța corect diferite sunete și în mod deosebit consoanele labio-dentale: f, v, s, j și a cuvintelor care conțin aceste sunete. Totodată, am urmărit formarea deprinderii de a se exprima în propoziții simple. Pe baza ilustrațiilor, copiii trebuie să recunoască și să descrie acțiunile ilustrate și să pronunțe onomatopeele corespunzătoare: "vâjj" – "Bate vântul"; copiii ridică brațele și le leagănă, reproducând și zgomotul acestuia; "Focul face fâs-fâs" (educatoarea și copiii mimează acțiunea de aprindere a focului). La repetarea jocului se pot introduc și alte fenomene: ploaia (pic-pic), tunetul (bum-bum), etc.

Jocul didactic "Cucu și gâsca" – le dezvoltă auzul fonematic prin perceperea corectă

a sunetelor "c" și "g" și propunțarea  lor în cuvinte și onomatopee. Pe baza imaginilor prezentate, copiii au reușit să-și însușească denumirea corectă și să imite sunetele emise de păsările prezentate ("cu-cu", "ga-ga"), cât și mișcările specifice de zbor.

Pentru o atmosfera liniștitoare se spun ghicitori despre cele două păsări, versuri

scurte sau o poveste despre fiecare pasăre:

– Cu-cu cuc / Toată ziua stau în nuc /Și mă numesc (cuc). Toți copiii pronunță "cuc!cuc!"

– Zboară cucu ca năucu / Și tot cântă (Toți copiii spun în cor:  "Cu-cu! Cu-cu!")

– Ga-ga-ga! Cine face-așa? (copiii răspund: Gâsca face-așa: ga-ga-ga!)

– Gasca înoată, uite-așa. Să facem și noi ca ea! (copiii imită înotul și spun: ga-ga-ga!)

Prin jocul didactic "Șarpele și albinuța", am urmărit pronunțarea corectă a sunetelor

"s, z, s, j" și exprimarea corectă în propoziții, folosind cuvintele: "sâsâie", "bâzâie", "tufiș", "vâjj". Jocul începe cu o scurtă povestire: "Stând pe o bancă în grădină, am auzit un foșnet și un sâsâit. Văd un șarpe care se târa prin iarbă, venind spre mine. Mă ridic și mă duc lângă o tufă de măces. Pe deasupra florilor, zburau multe albine. Bâzâitul lor era așa de frumos, încât am stat și le-am  ascultat și eu. A început să bată vântul încet – fâs-fâs, care legăna frunzele și se auzea: vâj-vâj. Vântul bătea mai tare și crengile scoteau un sunet "vâjj, vâjj". Ca să nu uit ce am văzut în parc, am desenat. Voi veți povesti după desenele mele ."

Dupa o mică pauză, copiii povestesc după imagini, iar educatoarea întreabă: "Cum face șarpele?" (un copil răspunde, apoi toți copiii imită "sss"). În același mod se va proceda și cu celelalte desene.

Pentru consolidarea onomatopeelor, voi spune câteva versuri, iar copiii trebuie să

completeze cuvintele omise: "Jos într-un tufiș /  Un târâș / Spre mine venea / Și tot sasaia – Cum crezi ca facea? (copiii imită: "sss")

Prin jocul "Păcălește-mă pe mine!" copiii au fost solicitați să găsească cuvinte care

să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet. Exemplu: Eu am pronunțat "rac", iar copiii au substituit sunetul "r" cu sunetul "l", rezultând cuvântul "lac" (loz – roz, paie – baie, bere – pere). Jocul s-a desfășurat fără material având în vedere că nivelul grupei (5-6 ani) a fost corespunzător, întrucât copiii au frecventat 4 ani grădinița.

Pentru perfecționarea deprinderilor de pronunțare corectă a sunetelor aflate în

componența diferitelor cuvinte, pronunțarea corectă a două consoane consecutive, dezvoltarea și perfecționarea acuității auditive, am desfășurat la grupa mare jocurile didactice: "Am spus bine sau n-am spus bine?", "Cine spune mai departe?". Păpușa (Așchiuță, Țăndărică) va prezenta câte un obiect și-l va denumi pronunțând unele cuvinte corect, iar altele eronat: "Dacă-i bine aplaudați / dacă nu să corectați". Copiii trebuie să compare pronunția corectă cu cea incorectă și să găsească forma corectă în pronunția cuvintelor auzite – repetând în cor atunci când este corect spus, iar atunci când este greșit întrerupând păpușa. Un copil pronunță forma corectă, iar altul va construi o propoziție cu acel cuvant (locomotivă, excavator, tren, traistă, ochelari, strugure, etc.).

Spre complicarea jocului, păpușa, Așchiuță, a prezentat conținutul unor povești cunoscute de copiii, cerând acetora să sesizeze greșeala (“Capra cu trei iezi, Scufița Roșie, Ursul păcălit de vulpe”) intenționat prezentată. "Capla țupalată se duce la Scufița Oșie s-o cheme la plaznic". Copiii corectează: "Nu e bine! Nu e bine! Ascultați la mine: "Capra supărată se duce la lup să-l cheme la praznic!". Ca elemente de joc au fost folosite: așteptarea, surpriza, ghicirea, aplauze.

Pentru exersarea pronunțării corecte, cu claritate, exactitate și siguranță a

consoanelor: c, f, r, s, t, ț, și a grupurilor de consoane: sf, cr, pr am organizat jocul didactic – Scara. Jocul se desfășoară în două etape:

I. Copiii trebuie să răspundă corect la întrebările puse. Pentru buna desfășurare a jocului, educatoarea va procura din timp materialele: imagini de animale, o minge, o scară confecționată din carton sau șindrilă.

"Este în curte o scară / Cu cinci trepte (șase, opt, etc.)  1, 2, 3, 4, 5. Educatoarea

întreabă: “Câte trepte are scara?”, iar copiii răspund: “Cinci” (șase, șapte, opt)

“Pe treapta cea mai înaltă /Stă o cloșcă cocoțată / Și strigă neîncetat / Cot-co-dac!

Cot-co-dac!”. Educatoarea întreabă: “Cum strigă cloșca?, iar copiii răspund:“Cot-co-dac!”

“Pe treapta cea mai de jos / Plânge-un puișor pufos / Piu, piu, piu!” Educatoarea

întreabă:”Cum plânge?”, iar copiii răspund:“Piu, piu, piu!”

“Vine vântul șuierând / Vâjj, vâjj, vâjj!” Educatoarea întreabă copiii: “Cum face

vântul?”, iar copiii răspund: Vâjj, vâjj.

II. Copilul care primește mingea completează propoziția începută de educatoare, iar ceilalți copii imită ațiunea cerută de textul propoziției (cum face, cum merge) – insistându-se mai ales cu cei care prezintă unele tulburări de vorbire.

În jocul didactic "Cu ce sunet începe cuvântul?", am urmărit perfectionarea auzului

fonematic prin efectuarea unor analize ale structurii fonetice ale cuvintelor; recunoașterea și ghicirea  cuvintelor care încep cu sunetele precizate de educatoare; asocierea cuvintelor cu literele corespunzătoare; cultivarea spriritului de colegialitate în aprecierea răspunsurilor colegilor din grupa. Ca sarcină didactică am urmărit să pronunțe corect sunetele din componența cuvintelor și găsirea unor cuvinte care încep cu sunetul dat, să recunoască imaginea și să o selecteze din multitudinea de jetoane după cerința dată și să alcătuiască scurte propoziții. Prin regulile de joc am urmărit ca toți copiii să denumească obiectul (imaginea) descoperit (ă) și să precizeze sunetul cu care începe cuvântul respectiv. Copilul care a sesizat sunetul inițial al cuvântului, numește alt coleg care trebuie să găsească un cuvânt ce începe cu același sunet. Un alt copil trebuie să formuleze propoziții cu acel cuvânt. Obiectele vor fi acoperite și descoperite treptat (plasate în diferite locuri din grupă). Pentru menținerea unui ritm rapid al jocului am introdus ca element de joc transmiterea obiectului de la copil la copil. De aceea jocul se poate desfășura și sub denumirea de "Ștafeta". Astfel, primul copil – "Eu am o minge", al doilea copil – cuvântul minge începe cu sunetul "m", al treilea copil – (exemple de alte cuvinte care încep cu sunetul "m"): mama, mure, mașină, al patrulea copil (să alcătuiască propoziții cu cuvântul dat): "Eu am primit o minge în dar". În felul acesta se procedează și cu alte sunete: s, s, j, r, t, p, b, c, etc.

Varianta I: am pronunțat un sunet, o consoană sau vocală, copilul la care s-a oprit mingea trece la flanelograf și alege o imagine sau mai multe, a căror denumire începe cu sunetul dat. Copiii au fost solicitați să formuleze propoziții cu acele cuvinte și să găsească și alte cuvinte care încep cu același sunet (fără suport intuitiv).

Varianta a II-a, am cerut copiilor să clasifice cuvintele care încep cu sunetul "s" sau "ș" nume de persoane (Sandu, Ștefan), nume de îmbrăcăminte (sandale, șoșoni), mobilă (scaun, șifonier), aliment (supă, sare), animale (șobolan, șarpe, struț). Spre complicarea jocului, am cerut copiilor să răspundă cu ce sunet sfârșește  cuvântul dat "balon" și să găsească cuvinte care încep cu sunetul de la sfârșit al cuvântului dat: "n" – napolitane – "e" – Eugenia – "a" – arici. De fiecare dată se apreciază rezultatele întrecerii, iar câștigătorilor li se acordă stimulente. În incheiere, am dat copiilor fișe, pe care erau desenate mai multe imagini, cerându-le să sublinieze acele cuvinte care încep cu același sunet: de exemplu, pentru sunetul "a": ac, ata, arici, avion, aragaz; pentru sunetul "b": baloane, bici, bicicleta, batic, bani.

Pentru consolidarea deprinderii de a pronunța corect sunetele și grupurile de sunete mai

dificile cuprinse în structura cuvintelor cunoscute și dezvoltarea promptitudinii și rapidității în acțiune și stimularea spiritului de echipă în rezolvarea sarcinii de joc, am desfașurat jocul: "Cine spune mai multe cuvinte?" – care are ca sarcina, găsirea altor cuvinte cu sunetul inițial sau final modificat. De exemplu:  “sac – rac – fac – zac – lac– mac”; ” cor – mor – vor – dor – lor – zor”.

III.1.2. Jocuri didactice de despărțire a cuvintelor în silabe

Dacă procesul despărțirii în silabe se asimilează relativ ușor, izolarea sunetelor din cuvinte este mai dificilă și datorită caracterului sincretic al gândirii și al incapacității copilului de a diferenția "detaliile" întregului. Putem concluziona că despărțirea în silabe pregătește copilul pentru activitatea de citit-scris.

Prin folosirea versurilor-numărătoare în cadrul jocurilor alese, de mișcare sau distractive se poate diferenția percepția silabei și apoi noțiunea de silabă:

Ma-me-mi-mo-mu 
Ta-te-ti-to-tu 
Za-ze-zi-zo-zu

Rostirea silabelor cuprinde diferite tehnici: bătăi din palme, așezarea mâinii sub bărbie, lovirea unei mese pentru a accentua silabele și a facilita perceperea lor.

Exemple de jocuri:

Prin jocul intitulat "Caruselul silabelor” am oferit copiilor posibilitatea de a găsi cuvinte

care încep cu o silaba dată, de a despărți în silabe și de a stabili numărul de silabe al fiecărui cuvânt. Exemple:

ca-nă,ca-dă,ca-te-dră,ca-len-dar,

a-pă, a- lert, a-ca-dea, a-lu-nă, a-ni-mal

ma-să, ma-si-nă, ma-ca-ra, ma-ne-tă, ma-ca-roa-ne

2. Prin fișa prezentata mai jos se poate observa modul în care cei mici au înțeles despărțirea în silabe. În fișă se cere ca cei mici să despartă în silabe obiectele pe care le văd în imagini și să încercuiască numărul corect al silabelor.

3. Prin jocul didactic „Jocul silabelor” am prezentat copiilor modul în care cuvintele pot fi

despărțite în silabe. Am folosit cuvinte mai lungi de până la 10 sunete.

Jocul „Cine știe mai multe cuvinte care încep cu silaba…..?” determină pe copii să se

concentreze atât pe despărțirea cuvintelor în silabe, cât și pe poziționarea acestora în cuvânt. Apoi, am trecut la despărțirea corectă a cuvintelor în silabe și la crearea unor cuvinte care încep cu aceeași silabă.

Prin jocul didactic "Jocul silabelor", Însușindu-le tehnica despărțirii cuvintelor în silabe;

obișnuindu-i să despartă cuvintele, însoțind pronunția ținând sub barbă dosul palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărțit un cuvânt în silabe.

Pentru a-i stimula si antrena cat mai mult sa participe la activitatea prin care sa invete, sa se deprinda cu despartirea in silabe, am creat versuri semnificative pentru cuvantul cu o silaba, cu doua, trei si patru silabe:

"De veti fi atenți la mine, / Mă veți întrece, știți bine. /Cuvinte dintr-o silabă / Vă rostesc acum degrabă: (ac, ou, sa, om, sac )/ Dar voi știți cu mult mai mult / Să despărțiți un cuvânt. / Spuneți dar, fără zăbavă, / Cuvinte dintr-o silabă."

Pentru cuvintele alcatuite din doua silabe am folosit versurile: "Puneți mânuța sub barbă / Și  rostește-acum cu mine: ma-ma; / Daca-i deschis gura bine / Numără și apoi spune,  Câte silabe conține?"  (două)

În cazurile cu dificultăți de pronunție, am revenit sistematic și am exersat cu copiii grupurile de litere: ce, ci, gi, che, chi, ghe, ghi, în cuvinte ca: cheie, ghete, chibrit, ghindă, cere, cimbru, ger, gimnastică.

Folosind diverse materiale didactice (jetoane, ilustrații, jucării, obiecte) îi creăm posibilitatea de a le atinge, de a le pipăi și astfel copilul iși va crea un puternic caracter motivațional și va reda ceea ce vede și ceea ce gândește la momentul respectiv.

Vârsta preșcolară lasă cele mai profunde urme asupra personalității, sensibilității, mobilității și flexibilității psihice a copilului, astfel se costituie premisele personalității și se formează bazele eului cognitiv, afectiv-motivațional și volitiv-caracterial.

III.2. Jocuri didactice de îmbogățire și activizare a vocabularului copiilor

Jocul didactic dezvoltă cel mai mult vocabularul copiilor, de aceea ori de câte ori există posibilitatea ele trebuiesc aplicate la grupa de copiii.

Copilul va putea să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv dacă cadrul didactic va avea în vedere următoarele exemple de comportament:

Să le prezinte copiilor cuvinte noi în cadrul jocurilor sau activităților de învățare propriu-zisă

Să învețe cuvinte noi în cadrul jocurilor sau activităților de învățare propriu-zisă

Să utilizeze cuvintele noi în contexte adecvate

Vocabularul copiilor este îmbogățit, dacă utilizăm în principal resursele mediului ambiant, iar prin această aplicabilitate se diversifică și aprofundează experiența verbală a acestora.

Tezaurul de neprețuit al unui popor este limba, iar însușirea corectă a voabularului limbii române este o condiție a însușirii tuturor cunoștințelor care fac din copil un membru activ si folositor societății. Copilul se exprimă în funcție de gradul său de pregătire intelectuală și se reflectă prin modul de gândire. Învățarea conștientă a limbii este legată de dezvoltarea psihologică a copilului, de maturizarea lui intelectuală.

Prin varietatea mare de jocuri didactice de îmbogățire și activizare a vocabularului, copiii își însușesc diferite părți de vorbire cum ar fi: substantive care denumesc obiecte de uz personal: “Săculețul fermecat”, substantive care denumesc profesii: ” Ce ne-a adus poștașul?”, substantive care denumesc ființe, animale: “Ce este și cum face?”, adjective care fac referire la culoare, dimensiuni: “Care este culoarea ta?”, ‘”Cum este?”, “Răspunde repede si bine!”, adverbe de timp, loc și mod: “Unde am așezat ursulețul?”, “ Când se întâmplă?”, pronumele personal de politețe: “Cine ți-a dat jucăria?”, verbe care denumesc acțiuni legate de atribuțiile membrilor familiei: “Ce face?”, “Completează ce lipsește?”

Folosind aceste jocuri didactice copiii sunt pregătiți să folosească în vorbire diferite părți de vorbire care denumesc obiecte și fenomene din mediul înconjurător( substantive, pronume, numerale, verbe, adjective, adverbe), să folosească în contexte diferite numeralele cardinal și ordinale, să schimbe formele verbului după persoană și număr și să deosebească timpurile verbului: prezent, trecut și viitor, să exprime corect acordurile gramaticale.

Pentru a pune în valoare comportamentele verbale specifice preșcolarului educatoarea trebuie să acorde o importanță deosebită procedeelor folosite:

să activizeze toți copiii la joc

să corecteze ori de câte ori este nevoie copilul care a greșit

să adreseze sarcina de joc într-o formă accesibilă

să repete în forma corectă răspunsul copilului

să repete și copilul forma corectă a răspunsului dat de educatoare

să prezinte în toate împrejurările modele de exprimare corectă din punct de vedere gramatical

să trateze diferențiat copiii

Aceste jocuri duc la îmbogățirea vocabularului activ și pasiv al copiilor cu substantive care denumesc obiecte de uz personal, cu adjective, adverbe de timp, de loc, de mod, cu pronumele personal de politețe, posesiv, demonstrativ, cu verbe.

Astfel, pentru activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc unele ființe cunoscute

de copii și acțiunile caracteristice lor, am desfășurat jocul "Cine este și ce face?" Am afișat pe panou jetoane reprezentând animale și păsări domestice; la întrebarea "Cine este și ce face?" copiii răspund pe rând denumind animalul și precizând de fiecare dată altă acțiune posibilă, de exemplu: câine (latră, mușcă, roade oase, fuge); pisica (miaună, prinde șoareci, zgârâie, etc.). Pentru stimularea copiilor să găsească un număr cât mai variat de acțiuni (să utilizeze cât mai multe verbe), am sugerat acțiunea prin mișcări imitative sau crearea de situații – problemă: "Câinelui îi este foame – ce face?", "Găina s-a speriat – ce face?", etc. Pentru complicarea jocului am prezentat imagini reprezentând mai multe animale și păsări executând aceeași acțiune: "Cine sunt si ce fac?".

Prin jocul "Te rog să-mi dai!" am insistat foarte mult pe folosirea dialogului și a

formulelor de politețe sau folosirea corectă a momentelor zilei (adverbe de timp adecvate), educându-le capacități de a stabili unele corelări între acțiuni și momentele în care se efectuează ele (dimineața, prânz, seara) prin jocul didactic "Când facem așa?".

Un alt joc didactic pentru consolidarea cunoștintelor privind relațiile spațiale și a

cuvintelor care indică poziția și direcția obiectelor (sus, jos, pe, sub, în față, în spate, înainte, înapoi) pe care l-am desfășurat cu grupa mare a fost: "Unde am așezat jucăria?". Ca sarcină didactică copiii au avut să folosească corect cuvintele care indică pozitia în spațiu, compararea pozțtiei obiectelor unele față de altele. Educatoarea a precizat regulile jocului: copiii închid și deschid ochii la semnal. Ei trebuie să observe ce schimbări de poziție a jucăriilor a efectuat conducătorul jocului, apoi să răspundă la întrebarea acestuia: "Unde am așezat jucăria?". În desfășurarea jocului, am respectat o anumită gradare în succesiunea modificărilor, am acționat la început cu un singur obiect – apoi am utilizat două jucării deodată. În complicarea jocului, am folosit flanelograful unde am așezat personaje din povești cunoscute, efectuând unele schimbări, solicitând copiii să le transpună în acțiunea cu obiectele. De exemplu: să așeze păpușa în aceeași poziție cu capra de pe flanelograf. Astfel, dacă capra stă pe un scaun, copilul va așeza păpușa pe scaun.

Varianta: un copil va fi așezat cu spatele la grupa de copii în așa fel încât să nu vadă schimbările efectuate în timpul jocului. La întrebarea "Unde am așezat jucăria?" copilul se întoarce, caută jucaria și răspunde menționând poziția spațială a acesteia în raport cu un copil din grupă: "Iepurașul este așezat în fața lui Ionel".

Prin jocurile: "Cum este?" sau "Ce stiți despre?" am urmărit ca toți copiii să folosească

corect adjectivele; de a folosi corect gradele de comparație pozitiv și comparativ, de a formula corect în propoziții scurte, relatiile stabilite între insușirile diferitelor obiecte de uz personal, educând posibilitatea de a sesiza corect deosebirile sau asemănările între două sau mai multe obiecte după: formă, mărime, culoare, dimensiune, cantitate.

Pentru îmbogățirea vocabularului, pentru a-i obișnui pe copii cu o exprimare corectă i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute, dirijând observația copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele  unei comunicări.

Știind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităților de analiză și sinteză fonetică, am antrenat copiii în jocuri de sortare a imaginilor, dându-le de fiecare dată alte sarcini. Astfel, copiii și-au îmbogățit vocabularul cu cuvinte pe care le-am raportat la imaginile corespunzătoare.

În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte, am organizat jocuri

didactice de completare a propozițiilor, cum sunt: "Continuați ce spun!", "Fii atent și completează!,  "Ce cuvânt lipsește?"

Exercițiile de completare a propozițiilor le-am făcut gradat, începand cu cele care cereau un efort mai mic (găsirea subiectului, predicatului), trecând apoi la cele puțin mai dificile (complement, atribut). După consolidarea deprinderilor copiilor de a construi corect propoziții, am efectuat sistematic exerciții pentru înțelegerea sensului cuvintelor, explicându-le că unele cuvinte se pronunță la fel, dar au înțelesuri diferite, chiar în aceeași propoziție sau în propoziții diferite.

Am desfășurat jocul "Găsiți-mi un înțeles". Pornind de la un cuvânt "lac" copiii dădeau

diverse înțelesuri acestui cuvânt: "lac – apă", "lac – unghii", "lac – mobilă", etc.

Prin jocul didactic "Răspunde repede și bine" am urmărit formarea deprinderilor de a

realiza în timpul vorbirii acordul corect între atribut și substantiv, între predicat și subiect, precum și precizarea și activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu sens contrar. În prima parte am folosit ca material imagini ale obiectelor cu anumite însușiri (coș gol – coș plin; copil vesel – copil trist; panglică lată – panglică îngustă). Prin versurile "Roata vremii se-nvârtește / Și la tine se oprește" un copil ales ridică o imagine, verbalizând conținutul acesteia (coș gol), în timp ce alt copil prin versurile: "Roata acum pornește / Și pe tine te numește" caută imaginea antonimului (coș plin). În partea a II-a a jocului am folosit banda de magnetofon pe care au fost înregistrate propozițiile cuprinzând adjective acordate corect, cu substantivele, de exemplu: "Maria este o fată harnică". În timp limitat copilul numit de educatoare răspunde cu aceeași propoziție, găsind antonimul adjectivului enunțat: "Maria este o fată leneșă". Același adjectiv, în continuare, însoțește un substantiv la masculin, de exemplu: "Vlad este un băiat harnic"; "Vlad este un băiat leneș".

Jocurile didactice: “ Poștasul” și “Ce ne trebuie?” au avut ca scop activizarea

vocabularului cu cuvinte referitoare la profesii, unelte în legătură cu munca oamenilor, unde copiii au fost foarte degajați exprimându-și dorința ca atunci când vor fi mari să îmbrățișeze o serie de profesii care au fost puse în discuție.

De la o zi la alta, am cautat sa imbogatesc cunostintele copiilor, sa fixez vocabularul si sa verific vorbirea lor, modul cum stiu sa inchege, in propozitii si fraze, o mica descriere.

În jocurile didactice, "Magazinul cu jucării" și "Să facem o poveste" copiii au avut

posibilitatea să sa exprime în propoziții și fraze scurte, stimulându-le creativitatea, până și descrierile au devenit mai ample, mai sugestive si mai logice.

III.3. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical

Aspectul sintactic care ca obiectiv utilizarea de către copiii a unui limbaj corect din punct de vedere gramatical. Învățând noile structuri verbale și folosindu-le, copilul își dezvoltă deprinderea de exprimare corectă.

Prin jocul didactic copilul exersează înțelegerea prin comunicare, își imaginează și formulează verbal atât realul cât și imaginarul.

Educatoarea trebuie să folosească procedee care să pună în evidență modele de exprimare corectă sub aspect gramatical. Îmbinând procedeele amintite mai sus, copiii își vor corecta greșelile din punct de vedere gramatical și vor vorbi corect limba româna, iar pregătirea acestora pentru școală este evidentă.

Interesele și trebuințele copilului trebuiesc respectate de educatoare, așa cum principala cerința a învățământului preșcolar intuitiv, spune ca intuiția să fie dirijata, sistematică, activă și corelată cu ele.

Copilul învață și descoperă lumea înconjurătoare prin joc, care este o coordonată fundamentală a învățării în grădinița de copii, jocul reprezentând activitatea de bază a copilului preșcolar, un mijloc și o metodă de intruire pentru copiii.

Jocul antrenează copilul în stimularea și exersarea vorbirii în direcția propusă, astfel fără efort, cu ajutorul elementelor distractive, activitatea devine una plăcută și veselă, copilul participând afectiv la sarcinile jocului didactic. Jocul favorizează fixarea cu ușurință a cunoștințelor și deprinderilor de exprimare corectă din punct de vedere gramatical.

Jocurile didactice de exersare a structurilor gramaticale au sarcina de a contribui la exprimarea copilului în propoziții simple și dezvoltate, în fraze scurte, la utilizarea corectă a acordului între gen și numar, a substantivului cu predicatul, utilizarea corectă a genitivului, dativului.

Prin jocul didactic "Spune mai departe" am urmărit respectarea acordului între subiect și

predicat, activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens și rapiditatea în gândire. Am folosit textul povestirii "Alba-ca-Zăpada și cei șapte pitici" din care, intenționat am omis cuvinte. Copiii ascultând povestea au dat dovadă de multă atenție, pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. Prin participarea activă a copiilor, am înțeles că ei cunosc foarte bine conținutul poveștii și, în mod special, dialogurile dintre Alba-ca-Zăpada și oglindă, dintre mama vitregă și Alba-ca-Zăpada, dintre pitici și Alba-ca-Zăpada. Reluând jocul în alte activități, am folosit jucării, copiii formulând propoziții de la subiect (jucăria folosită). Exemplu: "urs" – următorul copil completează spunând mai departe: "Ursul doarme", altul "Ursul doarme în bârlog", "Ursul mănâncă miere", "Ursul merge greu", etc.

Pentru a forma la copii deprinderea de exprimare orală corectă, am ales cele mai potrivite metode și mijloace, am activizat copiii în procesul cunoașterii, am cultivat dialogul viu: educatoare – copil, copil – educatoare, am căutat să cunosc individualitatea fiecăruia.

Dorind să asigur o participare activă, creativă a copiilor la activitate, să le captez și să le mențin interesul, am folosit procedee prin care au fost solicitați emoțional.

În jocurile didactice – indiferent de obiectivele urmărite – am căutat să asigur prezentarea sarcinii didactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc, pentru a facilita rezolvarea optimă a acesteia, pentru a stimula vorbirea copilului, trezind la aceștia dorința de a-și comunica gândurile și impresiile, de a se juca, este necesar ca vorbirea copilului să fie susținută și stimulată și în familie și în grădiniță. Odată cu dezvoltarea limbajului și a inteligenței, copilul are posibilitatea să-și însușească noi modele de conduită verbală și prin aceasta, experiența socială.

Urmărind ca obiectiv formarea și dezvoltarea creativității verbale la copiii de 5 – 6 ani, am pornit de la ideea că, pentru a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoștinte în ideea pregătirii pentru școală, copilul are nevoie de un exercițiu permanent cu cuvintele, cu propozițiile și cu frazele. Astfel, am considerat necesar ca prin jocurile didactice planificate să formez copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente, deprinderea de a expune cu ușurință, coerent și logic, folosind un limbaj adecvat.

Când am panificat jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziții sau fraze cu acorduri corecte între părțile de propoziție, am ținut seama ca la data respectivă, copiii să aibă reprezentările necesare  la care face apel jocul, deci am corelat jocul didactic cu celelalte activități din grădiniță. La vârsta preșcolară, copiii au o deosebită pasiune pentru povești și basme.

Pentru ca întreaga grupa de copii să aibă o vorbire coerentă și expresivă, am urmărit să le formez următoarele deprinderi:

deprinderea de a reproduce cu ușurință povești cunoscute fără deviere de la subiect,

păstrând o notă de originalitate;

deprinderea de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conținutului;

deprinderea de a interpreta rolul personajelor.

În realizarea celor propuse, am căutat să mă apropii de copii cât mai mult, să-i ințeleg, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-și exprime gîndurile și să se manifeste liber în activitate.

Am desfășurat jocul didactic "Să facem o poveste" pentru a verifica în ce măsură copiii

stăpânesc cunoștințe și deprinderi necesare unei însușiri logice a unor idei prin povestire. Ca mijloace de învățământ am o serie de jetoane corespunzătoare unei ilustrații mai mari, pusă pe panou, rugându-i pe copii să povestească, folosind cuvinte și expresii pe care le cunosc ei din alte activități. Ca element de joc am folosit întrecerea, aplauzele, mișcarea, mânuirea materialelor.

Regulile jocului – copilul care avea imaginea cu un element corespunzător ilustratiei a răspuns.

Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul "Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău", a mers la panou, unde se afla ilustrația corespunzătoare imaginii de pe jetonul său și a răspuns: "Omul de zăpadă l-au făcut copiii din tablou, în care se vede că este anotimpul de iarnă". Răspunsul corect a fost apreciat, iar copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe panou.

La jocul didactic "Eu spun una, tu spui mai multe"  am urmărit însușirea corectă de către

copil a formelor de singular și plural a substantivelor, precum și a deprinderilor de a le include în propoziții. Totodată, am urmărit dezvoltarea atenției și a memoriei vizuale, cât și pronunțarea corectă a sunetelor. La început, se prezintă copiilor un obiect (caiet), apoi mai multe (caiete) și se precizează cum se spune când avem unul și când avem mai multe. Se dau mai multe exemple: păpușă – păpuși; ursuleț – ursuleți, balon – baloane, etc; după materialul prezentat, bine selectat, cu obiecte sau imagini ale acestora care să desemneze substantive la toate genurile. Pentru complicarea jocului, am ridicat imaginea unui obiect și copiii l-au numit la plural. Apoi au fost solicitați să formuleze propoziții despre mai multe obiecte, după ce eu am spus o propoziție despre un singur obiect: "Păpușa este frumoasă", "Păpușile sunt frumoase".

Se constată lacune în vorbirea copiilor în ce privește declinarea substantivelor în cazul genitiv și dativ, astfel am desfășurat jocurile didactice "Cine ți-a dat jucaria?", "A cui este jucăria?" și "Cui i-am dat jucăria?"

Vorbirea dialogata cu copiii contribuie din plin la formarea unei vorbiri coerente, expresive și corecte din punct de vedere gramatical, stimulând gândirea, pregătindu-i pentru viață.

Jocul didactic: "Completează ce lipsește!"a avut ca scop formularea de propoziții

complete, de a respecta acordul între subiect și predicat, activizându-le gândirea logică prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens. Ca sarcină didactică copiii trebuiau să sesizeze omisiunile din propozițiile eliptice de subiect sau predicat și să completeze propoziția cu partea care-i lipsește. Copiii au fost așezați pe scaunele în semicerc. Am prezentat un număr corespunzator de propoziții eliptice, prezentate în ordinea dificultăților (recomandat să se înceapă cu propozitii eliptice de predicat). Educatoarea spune propoziția și atinge un copil pe umăr, copilul atins completează propoziția, de exemplu:câinele…(latră, roade, mușcă); fetița…(aleargă, doarme, plânge); vântul…(bate, șuieră); mama .. (spală, citește, coase). În continuare, am prezentat propoziȚii eliptice de subiect:… cântă (păsările, copilul, radioul);… mănâncă (pisica, vaca, găina);. .. ciugulesc (vrăbiuțele, puii, găinile);. .. muncesc (oamenii, copiii). Apoi, am alternat propozițiile eliptice de subiect cu cele eliptice de predicat, solicitându-le copiilor o atenție sporită.

Varianta I: Am dat unui copil o jucărie, a cărui denumire să constituie subiectul propoziției ce urmează să fie formulată de copii. Copilul care a primit jucăria a denumit-o și a oferit-o vecinului spunând: "Completează ce lipsește". De exemplu: jucăria este "tren", următorul reia subiectul și completează "trenul șuieră", jucăria trece mai departe și copilul ce a primit-o trebuie să găsească alt predicat "trenul este în gară", etc. După ce au fost epuizate diferite posibilități de completare a propoziției, am introdus o nouă jucărie. Pentru a sugera completarea propozițiilor cu predicat, am pornit de la o acțiune efectuată de un copil, denumită de vecin și completată de ceilalți. De exemplu:…se piaptănă, …se spală,… citește, etc. Copiii au găsit exmplele: “Mama se piaptănă. Pisica se spală. Fetița se spală. Sora mea se spală. Bunica citește.

Observând frecvent la copiii grupei mari folosirea greșită a formelor genitiv-dativ: "Al cui sunt manusile?" sau "A lu cine este funda?", în loc de "Ale cui sunt mănușile?"; "A cui este funda?” mi-am dorit înlăturarea acestor defecte.

Jocurile didactice: "A cui este hrana?", "A cui îmbrăcăminte este?", "A cui unealtă este?,

"A cui este?", i-a pus pe copii în situația de a folosi desinențele cauzale și de număr ale substantivului, cât și întrebările corespunzătoare acestor cazuri. Am urmărit dezvoltarea atenției vizuale și a capacității de analiză. Sarcina didactică pentru jocul "A cui hrană este?"  a fost de a formula un răspuns corespunzător întrebării și de a recunoaște hrana și animalele care o folosesc. Jocul presupune material pentru fiecare copil, câte o imagine de animal, iar pe masa educatoarei, imagini reprezentând hrana lor. Am cerut copiilor să intuiască materialul și am explicat regula. La întrebarea "A cui hrană este?" copilul care are animalul respectiv, trebuie să răspundă formulând corect propoziția. De exemplu: “Morcovul este hrana iepuras;ului”; “Iarba este hrana vacii”; “Aluna este hrana veveriei”, etc. Prin acest joc am urmărit exprimarea corectă a formelor de genitiv masculin și feminin, la numărul singular. În jocurile didactice: "A cui imbrăcăminte este?", "A cui unealta este?", "A cui este?" s-a complicat sarcina, a crescut gradul de dificultate, urmărindu-se exprimarea corectă atât a substantivelor care denumesc obiectul sau obiectele posedate. S-a facut acordul respectându-se numarul și genul posesorului precum și numărul și genul obiectelor posedate (a cui, al cui, ale cui, ai cui?).

Varianta I. În fața copiilor se deschide o cutie cu jucării, instrumente muzicale: pian, toba, trompetă, vioară, chitară. Se  denumesc jucăriile și se înmână copiilor câte o jucărie, spunându-li-se ca în joc sunt ale lor. Astfel: “Pianul este al Elenei, Toba este a Irinei, Trompeta este a Roxanei, Chitara este a lui Dan. Copiii închid ochii, timp în care se schimbă jucariile între copiii numiți. La semnalul educatoarei, deschid ochii și răspund la întrebările ce le sunt adresate: ”Al cui este pianul? Al cui era? A cui este acum toba? A cui era? A cui este acum trompeta? A cui era? A cui este acum chitara? A cui era?”

Varianta a II-a. Am anunțat copiii că vom juca acest joc: "A cui este?", folosind poveștile cunoscute. Ce povești va amintiți când vi se spune "Cucoșul era al moșneagului"; "Pușca este a vânătorului", "Căsuța este a piticilor", "Oglinda este a împărătesei". După fiecare exemplu, copiii răspund ce povești își amintesc.

Varianta a III-a. Am propus copiilor să-și aleagă câte o carte ilustrată, să privească ilustratele și s formuleze câte un exemplu din elementele povestirii respective, având în vedere modelul meu. În răspunsurile copiilor am insistat să se răspundă clar, pronunțând ultimele sunete ale cuvintelor, ale substantivelor în cazul genitiv și să denumească corect articolul genitival (al, ai, a, ale).

În activități cu grupuri mici se pot adresa copiilor întrebări legate de îmbrăcăminte: A cui este funda roșie? A cui este gentuța? Ai cui sunt cerceii? Ale cui sunt sandalele? Al cui este creionul?

Pentru stabilirea locului fiecărui cuvânt în propoziție sau frază și înțelegerea sensului acestora, am organizat cu copiii grupei mari jocuri care au înlesnit formarea deprinderilor de a alcatui propozitii, de a se imparti in cuvinte si chiar familiarizarea cu notiunea de cuvant, de exemplu, jocurile "Mai spune ceva", "Spune cum e bine", "Găsește cuvântul potrivit" – joc desfășurat cu scopul de a înțelege noțiunea de propoziție, acordul logic al subiectului cu predicatul: se joacă (jocul), … sunt vesele (fetele) …Mingea…(sare) …Florile (sunt frumoase)

Am desfășurat jocurile didactice "Cine este (ce este), cum este?", "Câte cuvinte am

spus?", "Împarte dreptunghiul" pentru reprezentarea propoziției, diferențierea cunoștintelor și identificarea lor. Copiii au fost puși în situația de a reprezenta  grafic fiecare cuvânt al propoziției printr-o linie verticală, iar apoi să citească urmărind de la stânga la dreapta, făcând pauze între cuvinte, acolo unde se găsește linia verticală. Propoziția a fost spusă de mine "Copiii culeg flori"

În acest fel, copiii și-au dat seama că propoziția este formată din cuvinte și fiecare cuvânt își are un anumit loc pentru a da sens propoziției. Pentru complicarea jocului, dacă grupa ne permite, copiii primesc fișe cu dreptunghiuri desenate și împărțite în funcție de numărul cuvintelor din propoziția dată. Copiii trebuie să scrie linii orizontale pentru fiecare cuvânt – o linie mai lungă sau mai scurtă în funcție de cuvântul rostit. De exemplu: Mama merge la piață.

În felul acesta copiii și-au dat seama că propoziția este formată din cuvinte lungi și cuvinte scurte.

         Varietatea metodelor, a mijloacelor și a procedeelor folosite în cadrul jocurilor didactice influențează, în mod pozitiv, nu numai latura intelectuală, ci întreaga personalitate a copilului. Deci, la vârsta preșcolară există premise cognitive și operaționale care se dezvoltă, prin exerciții și joc, înlesnind însușirea cunoștințelor din perioada preabecedară, perceperea diferențiată a cuvintelor ca unități lexicale, analiza și sinteza lor silabică.

CAPITOLUL IV:

COORDONATELE METODOLOGICE ALE CERCETĂRII APLICATIVE

IV.1. SCOPUL CERCETĂRII

Cercetarea reprezintă un enunț, o presupunere despre relația dintre două sau mai multe variabile, legătura dintre variabile fiind probabilă. Este o,,idee provizorie”, o presupunere în legătură cu un fapt pedagogic. Valoarea de adevăr sau fals este probabilă, esențială, cercetarea urmând să verifice acest lucru. În formularea ipotezei trebuie respectate următoarele cerințe:

ipoteza trebuie exprimată clar, fără echivoc, în termeni funcționali, vizând cu exactitate acțiunea, previziunea, calitatea și cantitatea urmărită;

să fie nouă originală;

să fie specifică și testabilă, verificabilă cu ajutorul procedeelor obiective;

să fie plauzibilă, în acord cu cunoștințele verificate anterior;

să aibă coerență externă și internă ( să nu conțină elemente contradictorii);

să aibă caracter probabil despre esența, intercondiționarea, cauzalitatea fenomenelor și proceselor socio-umane, educaționale;

să permită validarea sau infirmarea ei.

să fie simplă și direct raportată la fapte empirice;

să poată fi raportată la metodele de cercetare și testare cunoscute;

să poată fi ușor cuantificată;

Ipotezele diferă în funcție de natura și specificul cercetărilor întreprinse. Astfel, în cazul cercetărilor de tip constativ-explicativ, ipoteza avansează posibilitatea existenței unor anumite stări, iar prin întrebările adresate vizează obținerea unor explicații sau identificarea elementelor componente. În cazul cercetărilor de tip experimental-ameleorativ, ipoteza este exprimată sub forma unor întrebări de tipul: « dacă acționează factorul A, B sau C, se obține efectul X? »

Noi educatorii avem modalități și stategii diferite de integrare a noțiunilor, bazate în cea mai mare proporție pe experiențele anterioare, pe cunoștințele deja întegrate, pe conexiunile făcute cu noile cunoștințe. Vârsta preșcolară, deși este caracterizată de însușirea rapidă a informațiilor din exterior, este abia la începutul sistematizării, abstractizării, generalizării. Unicitatea individului, reflectată în toate laturile dezvoltării psihocomportamentale, atrage, în mod obligatoriu, tratarea și abordarea diferențiată a metodelor și strategiilor de învățare.

Având în vedere că jocul este activitatea fundamentală a copilului și jocul didactic reprezintă activitatea de bază în integrarea noțiunilor, prin aria largă de tratare diferențiată pe care acesta o oferă, utilizarea corectă a acestui tip de activitate poate conduce la formarea capacităților instrumentale și operaționale în dezvoltarea limbajului, la stimularea și dezvoltarea vorbirii.

Jocul didactic reprezintă o componentă esențială a strategiilor didactice utilizate în procesul instructiv-educativ. În acest sens, am stabilit o serie de obiective cu rol de direcționare și orientare a întregii investigații, axându-mă pe corelațiile jocului didactic în activitățile de educarea limbajului, evaluarea inițială a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, preșcolarilor ca punct de plecare pentru organizarea experimentului.

În cazul de față am avansat următoarea ipoteză a cercetării psihopedagogice de tip experimental-formativ, care constituie punctul de plecare al acestei lucrări.

IV.2 IPOTEZA SI OBIECTIVELE CERCETĂRII

IPOTEZA CERCETĂRII

Dacă utilizăm jocul didactic la preșcolari în activitățile de educare a limbajului ca modalitate de asimilare a noțiunilor si deprinderilor lingvistice de bază, prin aria largă de tratare diferențiată pe care jocul o oferă, atunci acesta va conduce la îmbunătățirea capacităților instrumentale și operaționale ale copiilor, la stimularea și dezvoltarea posibilităților lor de exprimare corectă și nuanțată.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

O1. Identificarea nivelului inițial de dezvoltare a limbajului copilului preșcolar;

O2. Proiectarea unor jocuri didactice menite să amelioreze competențele copiilor pentru domeniul limbă și comunicare;

O3. Desfășurarea unor activități de dezvoltare a limbajului oral prin joc didactic

O4. Identificarea nivelului final de dezvoltare a limbajului copilului preșcolar, ca urmare a aplicării jocului didactic în manieră diferențiată;

O5. Identificarea nivelului final de cunoaștere al preșcolarilor;

O6. Formularea unor concluzii, sugestii și propuneri pentru optimizarea demersului didactic în grădiniță.

IV.3. METODOLOGIA CERCETĂRII

Prin metodologia cercetării înțelegem existența unei discipline în care se dezvoltă modalitățile de realizare a cunoașterii științifice și privește ansamblul elementelor care intervin în cercetarea psiho-pedagogică. Elementele componente ale cercetării sunt:

enunțurile teoretice de bază în calitatea lor de presupoziții acceptate ca temei al unei

teorii pedagogice și din care rezultă principiile care fundamentează efortul investigative;

metodele de cercetare reprezintă căi sau modalități de abordare a faptelor pedagogice în

vederea dobândirii ordonate și controlate de date;

tehnicile de cercetare cuprind un ansamblu de instrumente utilizate pentru investigarea și

cunoașterea faptelor pedagogice, o suită de instrumente și operații pe care le

folosim într-o cercetare pentru înregistrarea și prelucrarea datelor obținute;

procedeele de cercetare sunt detalii sau elemente auxiliare ale metodei;

instrumentele de cercetare sunt mijloacele materiale subordonate realizării temei

cercetării. ( Cojocariu V. M., 2008, p 77). COJOCARIU,V. M., Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică ,R.A., București, 2008;

IV.3.1. GRUPA EXPERIMENTALĂ

Prin eșantion se înțelege numărul de cazuri alese dintr-o populație pentru a fi supuse investigației.

Pentru ca eșantionul să ofere date semnificative care să poată fi extrapolate asupra întregii populații din care a fost selectat el trebuie să fie reprezentativ, să exprime căt mai fidel trăsăturile populației. De cele mai multe ori, ca și în cazul de față, cercetările psihopedagogice se efectuează asupra unor grupuri naturale, de exemplu, grupa de preșcolari, care pot satisface cerința reprezentativității, cu condiția ca actuala lor compoziție să nu fie rezultatul unor selecții anterioare.

Această temă a fost supusă cercetării pe parcursul anului școlar 2014-2015, la grupa mare de la Școala Gimnazială Stănița, Grădinița Ghidion, Județul Neamț, pe un grup de 20 preșcolari.

Eșantionul de control este alcǎtuit din 20 de copii de grupă mare, în vârstǎ de 4 – 5 ani, de la Școala Gimnazială Stănița, Grǎdinița Stănița, Județul Neamț.

SUBSOL Dumitriu Constanța., Metodologia cercetarii pdihopedagogice,curs, Bacău,2002, pag.15

( Cojocariu V. M., 2008, p 77). Cojocariu V. M.,., Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică ,R.A., București, 2008;

Grupa experimentală s-a constituit din copii cu vârsta cuprinsă între 4 -5 ani, menționând faptul că doar 9 copii au frecventat grădinița, ceilalți sunt veniți direct din mediul familial.

Majoritatea copiilor provin din familii normale, organizate, dar sunt și copii copii ale căror familii sunt viciate, cu un nivel intelectual scăzut, dezinteresați de evoluția copilului. Copiii au o evoluție normală privind dezvoltarea fizică. Dezvoltarea limbajului și a comunicării orale este corespunzătoare vârstei, comunică cu ușurință între ei, se exprimă în propoziții, au o exprimare fluidă, expresivă și corectă. Sunt și 3 copii care prezintă dificultăți de receptare, au vocabular sarac și inactiv, cu defecte de pronunție, de menținere a atenției pe o perioadă mai îndelungată, la nivel de abstractizare și generalizare ale gândirii, dar acționează foarte bine la nivel concret și funcțional, unii sunt hiperactivi, iar alții din contră sunt foarte timizi.

Din acest motiv subliniez ideea, că grupul de preșcolari participanți la experiment este neomogen, atât ca formare de priceperi și deprinderi, în ceea ce privește particularitățile de vârstă, cât și ca mediul familial din care provin.

III.3.2. ETAPELE CERCETĂRII

Cercetarea a cuprins trei etape:

1.Etapa constatativă, care corespunde perioadei de evaluare inițială, s-a desfășurat în

intervalul 15 septembrie – 31 octombrie 2014 și a constat în utilizarea unor metode și procedee de cunoaștere a particularităților psihice ale copiilor și în aplicarea unor teste de evaluare predictivă. Prelucrarea și analiza rezultatelor m-au ajutat să identific competențele copiilor și mi-au dat posibilitatea formulării concluziilor cu privire la profilul psihologic al grupei de preșcolari, al fiecărui copil în parte. Am constatat nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor copiilor existent în momentul inițierii experimentului, depistând eventualele lacune existente.

2.Etapa formativ-ameliorativă desfășurată în perioada 10 noiembrie 2014 – 29 mai 2015.

În această perioadă am proiectat și desfășurat cu preșcolarii din grupă, pentru aprofundarea și fixarea cunoștințelor, mai multe jocuri didactice pe o arie largă, ce cuprinde domeniul limbă și comunicare. În cadrul acestora am pornit de la obiectivele cadru, obiectivele de referință vizate și am elaborat obiectivele operaționale ce vor fi urmărite pe tot parcursul cercetării.

Am urmărit antrenarea tuturor copiilor astfel încât, prin participarea activă a fiecăruia în procesul instructiv-educativ, organizat prin joc, să contribuie la propria formare. În aplicarea acestor activități am avut în vedere particularitățile psihice generale și individuale, precum și nivelul de pregătire a acestora.

3.Etapa finală-evaluativă s-a desfășurat în perioada 28 mai – 11 iunie 2010 și a presupus

aplicarea unor probe de evaluare finală pentru a stabili nivelul de pregătire al copiilor prin raportare la cerințele programei și progresele înregistrate pe linia formării unor priceperi și deprinderi de muncă intelectuală, ca urmare a folosirii jocurilor didactice în educarea limbajului. Tot în această perioadă am analizat rezultatele obținute și am stabilit concluziile cercetării.

IV.3.3. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE

PSIHOPEDAGOGICĂ UTILIZATE

În raport cu ipoteza formulată am utilizat următoarele metode de investigație:

observația

metoda biografică

convorbirea

analiza psihologică a produselor activității

portofoliul

testele docimologice

Tehnicile pentru constatarea progreselor în domeniul limbă și comunicare, permit determinarea capacității preșcolarilor de a gândi și înțelege ce spun despre alții, de a verbaliza corect ce vor să comunice ei altora (impresii, dorințe, gânduri, trăiri afective), de a acționa independent și de a-și autoregla propriul comportament.

1. METODA OBSERVAȚIEI constă în urmărirea faptelor de educație așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite. (Lucian Cioran, Metodologia cercetării educaționale, curs PIR, 2005,pp.34 -41).

Observațiile sunt de două feluri:

1.Observații pasive – observație spontană care se face întâmplător, fără să fim conduși de

vreo idee preconcepută;

2.Observații provocate, folosite cu scopul de a verifica exactitatea unei presupuneri.

În învățământul preșcolar, observația poate fi folosită în contactul direct al educatoarei cu copilul, atât în cadrul activităților pe domenii experențiale, cât și în timpul activităților de dezvoltare personală, în recreație, în jocuri și activități didactice alese. Pentru a spori calitatea observației se recomandă respectarea unor condiții:

stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit;

selectarea formelor observației ce vor fi folosite, a condițiilor și mijloacelor necesare;

caracterul selectiv al observației;

elaborarea unui plan în funcție de care se va desfășura observația;

consemnarea imediată a datelor observației, în sinteză, urmând a fi detaliate;

desfășurarea observației în condiții cât mai variate;

efectuarea unui număr optim de observații;

observația să fie maximal discretă, persoana în cauză să nu-și dea seama de situație;

datele obținute să fie confruntate cu cele obținute prin alte metode. ((Lucian Cioran, Metodologia cercetării educaționale, curs PIR, 16, p. 62)

Am surprins și consemnat în diferite contexte faptele de conduită, comportamentul, aptitudinile copilului, care dezvăluie un conținut psihic interior definitoriu pentru dezvoltarea copilului. Acest lucru rezultă dintr-o multitudine de informații adunate sistematic, cu migală, într-un timp îndelungat. Pentru a folosi cu succes această metodă, încă de la început am fixat anumiți indicatori observabili în funcție de care am urmărit comportamentul copiilor.

Am acordat o atenție deosebităt conduitei și comportamentului copiilor în timpul jocului și a activităților: cât se joacă, cum și cu cine se joacă, ce atitudine adoptă în joc, manifestă preferințe pentru anumite jocuri, renunță repede la joc în favoarea altor activități, ce fel de interes manifestă pentru sarcinile de învățare și cu ce intensitate, capacitatea de înțelegere a materialului ce urmează a fi discutat .

În ceea ce privește comunicarea, am urmărit debitul verbal, fluența și coerența vorbirii; vorbește cu sine cu voce tare, vorbește cu jucăriile; vorbește monoton, timid, prea tare, prea încet, chiar șoptit, rezervat; prezintă tulburări de vorbire; conținutul vorbirii (vorbește doar despre sine sau despre ceilalți); pune întrebări și este interesat de lucruri și fenomene; este curios în privința evenimentelor și persoanelor din apropiere; are teme preferate de discuție – povești, păpuși, filme, evenimente din viața cotidiană; mimica este săracă, discretă, dar expresivă, intensă – la nivelul buzelor, ochilor; gestica este expresivă, stereotipă, explozivă; pantomimica – aspecte posturale și atitudinale.

Această metodă furnizează date semnificative privind unele particularități psihice implicate în activitatea de joc didactic: capacitatea de percepție, spiritul de observație, posibilitatea de reactualizare a cunoștințelor, reacția copiilor la întrebările adresate, gradul de concentrare a atenției, rapiditatea și spontaneitatea răspunsurilor, caracteristici ale limbajului, interesul, motivația, manifestări temperamentale, nivelul formării unor deprinderi, prezența sau absența anumitor înclinații, aptitudini, reacții față de succes sau eșec.

Informațiile obținute despre copil prin intermediul observației au fost consemnate într-o fișă de observație. Faptele înscrise în fișă au fost datate, pentru a se putea scoate mai ușor în evidență aspectele evolutive, sau, dimpotrivă, unele involuții, stagnări, regrese, care, prin acumulare, atrag atenția asupra urgenței de a se interveni ameliorativ și optimizator. Este o operație de sinteză prin care se rețin concluziile care se înscriu în fișa psihopedagogică.

Observația s-a desfășurat în contexte cât mai variate, iar datele au fost corelate cu cele obținute prin utilizarea altor metode, deoarece formularea unor concluzii despre conduita verbală a unui copil se poate realiza după o investigație complexă, urmărind atât limbajul oral, cât și pe cel scris, modul de exprimare al copilului în cadrul diverselor activități, dar și în timpul liber.

2. METODA BIOGRAFICĂ este considerată, în opinia unor autori, ca o variantă a metodei studiului de caz, cu mențiunea că ea se bazează pe cercetarea vieții și activității individului în vederea cunoașterii ,,istoriei personale” necesare în stabilirea profilului personalității sale, precum și pentru explicarea comportamentului actual al persoanei.

SUBSOL DUMITRIU, C., Metodologia cercetarii pdihopedagogice,curs, Bacău,2002, pag.43

Curriculum vitae sau, în cazul preșcolarilor, răspunsurile înregistrate la convorbirea “Eu sunt unic!” sau “Ce pot spune despre mine?”, “Cine sunt eu?”, furnizează date privind evoluția personalității copilului în funcție de condițiile și factorii externi ai dezvoltării (mediul familial, grădiniță, grupul de prieteni, de cunoscuți cu putere de influență, adulți aflați în preajmă) . Datele pot fi luate din dosarul copilului ( fișa psiho-pedagogică, chestionare date părinților), din discuții purtate cu părinții, medicul sau alte persoane din anturajul lui.

Biografia unui copil poate fi reconstituită pe baza consemnărilor realizate de-a lungul timpului (atunci când copilul frecventează de mai mulți ani grădinița) sau prin intermediul anamnezei (o discuție amplă purtată cu copilul sau cu părinții acestuia), axată pe depistarea unor factori sau evenimente semnificative pentru copil. Divorțul părinților, plecarea unuia dintre părinți/ a ambilor părinți în străinătate, schimbări de domiciliu, boli, împrejurarea de a fi copil unic sau de a trăi într-o familie cu mai mulți copii, instituționalizarea într-o casă de copii sau copil luat în plasament, sunt evenimente care pot marca evoluția psihică a copilului.

3. CONVORBIREA – „Convorbirea se desfășoară ca o conversație între două persoane, după anumite reguli metodologice, prin care persoana abordată oferă anumite informații la o temă anterior fixată”. ( Dumitriu C., 2004, p.81)“ DUMITRIU, C., Introducere în cercetarea psihopedagogică, E.D.P., București, 2004;

Constă în stabilirea unui dialog direct între educatoare – copil, pe baza unei suite de întrebări dinainte stabilite și pentru consemnarea răspunsurilor obținute; îmbogățește datele cu privire la cunoașterea copiilor, date importante obținute și din alte discuții ( cele cu părinții, grupul de prieteni, vecini, rude etc.) .

În utilizarea convorbirii trebuie respectate câteva condiții dintre care menționez:

alcătuirea prealabilă a protocolului convorbirii, a unui „ ghid de interviu”;

evitarea întrebărilor directe, frontale ce ar genera răspunsuri formale;

respectarea personalității subiectului și motivarea participării sincere a acestuia la convorbire;

consemnarea răspunsurilor imediat după încheierea convorbirii;

reconstituirea amănunțită a protocolului și confruntarea datelor cu informațiile obținute prin alte metode, pentru a contracara eventualele neajunsuri.

Marele avantaj al convorbirii constă în faptul că permite obținerea unor informații variate și prețioase despre motivele, aspirațiile, trăirile afective, într-un timp relativ scurt. Desfășurată liber sau dirijat, convorbirea necesită multă răbdare, spirit de observație, tact pentru a surprinde aspecte profunde ce sunt greu sesizabile prin observație și experiment.

Din discuțiile purtate cu copiii și părinții am cules informații despre condițiile familiale ale copiilor, manifestările lor în afara grădiniței, relațiile copilului cu părinții și cu ceilalți membri ai familiei, evenimente mai deosebite trăite de copil, motivele pentru care sunt activi sau nu în timpul activităților, preferințele lor pentru unele activități sau reticență față de altele, natura relațiilor interpersonale din cadrul grupei de preșcolari; comportamentul în timpul activităților preșcolare, stabilirea unor relații plăcute, armonioase cu colegii. În urma datelor obținute am putut acționa pentru remedierea unor situații dificile. Am obținut sprijin din partea părinților în corectarea deficiențelor de vorbire, de comportament și am inițiat și coordonat o colaborare între grădiniță și familie în desfășurarea programului de formare a copilului.

Din dialogul cu copiii am obținut informații privind: vocabularul, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificației cuvintelor; exprimarea din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic; fluiditatea și coerența vorbirii; expresivitatea exprimării. Am constatat gradul de emotivitate și sociabilitate al fiecărui copil. Astfel, am constituit un plan de măsuri pentru remedierea unor deficiențe, pentru cultivarea de noi aptitudini, pentru formarea deprinderilor necesare integrării într-un grup social. Pentru realizarea acestor obiective este importantă asigurarea unui climat afectiv, apropiat în relațiile cu preșcolarii.

Exemplu: Copilul P.M. manifesta adesea oboseală în timpul activităților, lipsă de concentrare a atenției, lipsă de interes, de multe ori este surprins că trăiește într-o lume a lui, privirea fiind undeva departe. Discuțiile purtate cu mama copilului, au condus la clarificarea stării de moment a băiatului: acesta suferea foarte mult deoarece acasă asista la dispute dure între părinți, care se amenințau reciproc cu despărțirea; băiatul cunoștea toate detaliile neînțelegerilor dintre părinți. Am constatat: copilul suferea de o depresie accentuată ce se putea agrava. Au avut loc discuții particulare cu ambii părinți, care și-au propus să remedieze problemele familiale, să acorde copilului toată atenția de care avea nevoie. Ca urmare a acestor aspecte, la grădiniță, M. a fost menținut în centrul atenției, fiind solicitat permanent și implicat în toate activitățile, având mereu colegii alături. Totodată am urmărit corectarea deficiențelor de pronunție, prin exerciții specifice de îmbogățire și activizare a vocabularului.

4. ANALIZA PSIHOLOGICĂ A PRODUSELOR ACTIVITĂȚII este metoda care furnizează date despre ,,lumea interioară” a copilului ( bogăția de idei, imaginația, originalitatea, aptitudinile, interesele). Orice produs realizat de copil poate deveni obiect de investigație psihologică: lucrări executate prin muncă independentă, creațiile originale, desenele, modul de formulare și de rezolvare a unor sarcini, obiectele realizate manual, creațiile literare etc. Analiza acestor produse se poate face în funcție de anumite criterii, precum: originalitatea, expresivitatea, utilitatea, progresul realizat de copil de la o etapă la alta. Vlăsceanu L.,Metodologia cercetării pedagogice, în Probleme fundamentale ale pedagogiei,E.D.P., București, 1982, p.87

Metoda permite și psiho-diagnosticarea aptitudinilor și a talentelor. Avantajele acesteia apar mai ales atunci când o folosim pentru a ajuta copiii rezervați, retrași, închiși în sine, care din acest motiv se dezvăluie în mai mică măsură observației.

În cadrul cercetării pedagogice desfășurate, am analizat fișele de evaluare continuă, folosite în cadrul jocurilor didactice de educarea limbajului, și am constatat unele posibilități ale copiilor ce nu pot fi sesizate prin simpla observație. Exemplu: Ș. este foarte timid, nu este activ în cadrul activităților, dar fișele dovedesc că este atent, rapid, receptiv.

Această metodă m-a ajutat în clarificarea rezultatelor obținute în urma aplicării celorlalte metode.

Exemplu: Ioana trasează semnele grafice cu mare dificultate, nerespectând spațiul dat, mărimea și forma. La activitățile de educație plastică, realizează lucrări originale, dând dovadă de multă creativitate: a pictat o poveste inventată de ea. Produsele realizate de această fetiță au avut rolul de a declanșa o stare de satisfacție, mergând până la manifestări de bucurie.

6. METODA PORTOFOLIULUI constă în selectarea, îndosarierea și păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor (desene, colaje, picturi, fișe) pentru ca, pe baza probelor materiale, să se poată opera ulterior evaluarea de tip cumulativ care va marca progresele pe care copiii le-au realizat într-o perioadă mai lungă .

Portofoliul este un produs complex, format din elemente diferite, ca forme de transmitere a informației și a mesajului: fișe de informare și documentare independentă, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje, care pot constitui subiectul unor evaluări punctuale,dar nu în mod obligatoriu . Subsol Cucoș Constantin Pedagogie E.D.P Polirom 2002 ,ediția a II-a,revăzută și adăugită, pag 387

Comparativ cu metoda consemnării grafice a progreselor care surprinde evoluțiile în domeniul achiziției de cunoștințe și/sau deprinderi acționale (tipuri de mișcări și operații), portofoliul conservă lucrări realizate de copii.

Portofoliul este întotdeauna individual. Spre exemplificare, precizez care este conținutul portofoliului pentru anotimpul de primăvară: materiale figurative – desene decupate din cărți reprezentând elemente specifice pentru acest anotimp ( flori, fluturi, peisaje, păsărele); creații personale – lucrări practice (aplicații – ghiocelul, felicitare pentru mama, barza etc.), desene și picturi reprezentând aspecte importante ale acestui anotimp; vederi – aspecte ale anotimpului de primăvară. Analizând lucrările din portofoliul unui copil timid, cum este A.A, am remarcat preocupare, interes, conștiinciozitate, pe când, portofoliul unei fetițe apreciată în toate domeniile, cum este A.C, întărește aceste păreri prin diversitatea și multitudinea lucrărilor, prin originalitate.

7. METODA TESTELOR DOCIMOLOGICE (standardizate) permite o evaluare mai obiectivă a performanțelor în învățare ale copiilor, pe baza unor criterii de apreciere coerente și explicite. ,,Testul docimologic este un set de probe sau întrebări, cu ajutorul căruia se verifică și se evaluează nivelul asimilării cunoștințelor și al capacităților de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborată în prealabil.” Nicola, Ioan , 2001- „ Tratat de pedagogie școlarǎ ”, Ed. Aramis, București, pg.401

Testele sunt formate dintr-un grupaj de întrebări sau de sarcini (itemi) care acoperă o arie de conținut ( o parte a programei), sunt utilizate mai mult pentru verificări periodice și asigură condiții asemănătoare de verificare pentru toți copiii în baza unui barem de verificare; apar sub forma probelor scrise sau orale și practice.

Sarcinile de învățare din programa preșcolară au o mare flexibilitate și capacitate de adaptabilitate la particularitățile, specificul și dinamica acestui proces educațional, familiarizarea copilului cu modalități de învățare ordonate, organizate și introducerea unor tipuri de sarcini elaborate pe structura testelor docimologice ( standardizate) va crea premiza pentru configurarea precoce a unei maniere personale de învățare. Modul în care se structurează primele obișnuințe de învățare ale copilului este definitoriu pentru seriozitatea și succesele lui viitoare în domeniul acestor activități.

Aplicarea testului docimologic ca instrument științific de evaluare a competențelor atinse de copilul preșcolar a urmărit realizarea următoarelor obiective:

să surprindă aspectele de fond ale pregătirii fiecărui copil în parte;

să informeze asupra volumului de cunoștințe dobândite, a nivelului asimilării noțiunilor

lacunelor existente pentru a stabili măsurile de recuperare în vederea obținerii de preformanțe;

să realizeze un control cât mai obiectiv;

să stimuleze copiii în formarea unor deprinderi de muncă intelectuală prin întărirea

imediată a activității (feed-back continuu);

să stabilească nivelul proceselor psihice implicate în procesul instructiv – educativ;

să realizeze o evaluare continuă, dar și sumativă .

Conținutul testelor docimologice a fost realizat în corelație cu obiectivele operaționale stabilite, iar rezultatele obținute au fost consemnate și interpretate.

Astfel de metodele de cunoaștere psihologică și de investigație ajută la o mai bună cunoaștere a particularităților individuale ale copiilor și, pe această bază, se vor aplica cele mai adecvate strategii psihopedagogice, în scopul tratării diferențiate, atât pentru progresul fiecărui copil din grupă, cât și a grupei de copii în ansamblul ei. Prin folosirea acestui complex de metode de investigație am căutat să surprind și să apreciez în condiții cât mai diferite influența pe care o exercită jocul asupra imaginației, asupra activizării și îmbogățirii vocabularului copiilor.

Metodele statistice m-au ajutat în sistematizarea datelor culese (tabele centralizatoare ) și la realizarea graficelor. Acestea au fost de real folos în analiza și interpretarea datelor obținute. În cadrul demersului investigativ metodele folosite au alcătuit un tot unitar, s-au completat unele pe altele, obținând astfel informații corecte, obiective, concrete.

IV.4 . Strategii de invatare si exemple de jocuri desfășurate în activitățile de Educarea Limbajului

Etapa ameliorativă s-a desfășurat în perioada 1 octombrie 2014 – 7 iunie 2015 și s-a concretizat prin introducerea la grupa mijlocie a factorului experimental, respectiv utilizarea unor modalități de îmbunătățirea a capacităților instrumentale și operaționale ale copiilor, la stimularea și dezvoltarea posibilităților lor de exprimare corectă și nuanțată.

În paginile următoare prezint exemple concrete de activități desfãșurate cu copiii grupei mijlocii, pe perioada anului școlar 2014-2015, în vederea dezvoltării vorbirii corecte la preșcolari.

Voi exemplifica cu un număr de 10 activități desfășurate, pentru a evidenția calea parcursă în vederea valorificării metodelor selectate în vederea stimulării exprimării orale a copiilor cu aplicabilitate în activitățile de educarea limbajului.

Activitatea nr. 1

Grupa: mare

Tema: „Cu ce ne deplasăm?”

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul : pronunțarea corectă a unor consoane ( r, ș, ț, v, j) integrate în cuvinte și alcătuirea de

propoziții simple și dezvoltate

Sarcina didactică: să recunoască mijloacele de transport, să pronunțe și să imită corectă

Sunetul

Obiective operaționale:

O1 – să pronunțe corect denumirile unor jucării;

O2 – să se exprime în propoziții corecte simple și dezvolate corecte din punct de vedere

gramatical

O3 – să manifeste atitudini de cooperare, spirit de echipă, competiție și fair-play în timpul

activităților;

Reguli de joc: Educatoarea va solicita un copil, care își va alege o jucărie de pe masă și o va

denumi. Ceilalți copiii vor repeta denumirea jucăriei, apoi vor mima acțiunea de

a se juca.

Elemente de joc: mișcarea, imitarea unor acțiuni

Material didactic: jucării ce denumesc mijloace de transport

Desfășurarea jocului:

Preșcolarii sunt așezați în semicerc și sunt atenți la introducerea elementelor surpriză (jucării ce denumesc mijloace de transport), pe care educatoarea le arată.

Eduatoarea va întreba copiii: „Cu ce ne deplasăm?”, iar un copil ales de ea va veni, își va alege o jucărie de pe masă și o va denumi. Li se cere copiilor să formuleze răspunsul printr-o propoziție completă.

Ca exemplu pentru mașină: Mihai se joacă cu mașina. Copiii vor repeta denumirea jucăriei, vor imita mersul cu mașina și vor reproduce suntelul claxonului mașinii: ti, ti, ti, tiii…

Variantă de joc: Doamna educatoare va imita mersul unui tren și va întreba copiii Cu ce mă joc?. Copiii vor recunoaște jucăria, o vor denumi și vor imita ridicându-se în picioare și ținându-se unul de altul un tren. Se vor deplasa prin sala de grupă imitând sunetul de tren: u, u, u, uuuuuu…

Se continuă jocul folosind și alte mijloace de transport cunoscute de copii: avion, bicicletă, rachetă.

În finalul activității am insistat asupra faptului că este foarte important să exersăm pronunțarea corectă a unor consoane.

Evaluarea jocului: Voi face precizări privind gradul de implicare al copiilor în activitatea

desfășurată. Îi încurajez să fie atenți mereu și să participe activ la toate

activitățile.

Activitatea nr. 2

Grupa: mijlocie

Tema: „Cuvinte, silabe , sunete”

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul: consolidarea deprinderilor de a fragmenta cuvântul în silabe și sunete; familiarizarea

copiilor cu sunetul: GE, GI.

Sarcina didactică: să recunoască sunetele, să identifice numărul de silabe din componența .

cuvântului și să precizeze locul unde se află sunetul (la începutul, la mijlocul

sau la sfârșitul cuvântului)

Obiective operaționale:

O1 – să despartă cuvinte în silabe

O2 – să le reprezinte grafic

O3 – să sesizeze suntele ce compun silabele

O4 – să-și dezvolte vocabularul prin reactualizarea denumirii obiectelor

O5 – să găsească cuvinte cu o silabă, două silabe, trei silabe care să corespundă cerințelor

O6 – să precizeze numărul de silabe din componența cuvântului dat ca exempluă

Reguli de joc: Copilul ales răspunde la sarcinile didactice ale fiecărei probe, după care jocul

continuă cu alți copiii, până când cele patru probe au fost realizate.Se va acorda

câte un punct pentru fiecare probă realizată corect.

Elemente de joc: mânuirea materialelor, ghicirea, aplauze.

Material didactic: plicuri cu jetoane pentru fiecare probă, foi albe, flanelogarf, panou.

Desfășurarea jocului:

Anunț tema activității: „Cuvinte, silabe , sunete”.

Împart copiii în două subgrupe, fiecare având un reprezentat. Jocul didactic va începe în momentul în care educatoarea dă startul de pornire al jocului.

Fiecare grupă va avea sarcini cu itemi asemănători, doar cuvintele vor fi diferite de la o grupă la alta. Copiii colaborează între ei, se ajută și doar un reprezentant al echipei va da răspunsul final. La un răspuns corect, copilul va primi un punct și aplauzele colegilor, iar în cazul unui răspuns incorect se va penaliza echipa, neprimind niciun punct.

Jocul are 4 probe din care amintim: 1. „Dați exemple de cuvinte cu sunetul GE, GI; 2. „Găsiți cuvinte cu o singură silabă”; 3. „Precizați numărul de silabe al cuvintelor”; 4. „Alcătuiți propoziții simple sau compuse cu cuvintele date”.

Evaluarea jocului: Educatoarea evaluează activitatea, apreciază activitatea grupurilor, modul de

organizare și prezentare al acestora, cuvintele enunțate.

Activitatea nr. 3

Grupa: mare

Tema: “Repară greșeala”

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul: însușirea și exersarea unei vorbiri corecte, prin sesizarea greșelilor de pronunțare a unor

sunete din componența cuvintelor

Sarcina didactică: să găsească greșelile în pronunțarea unor cuvinte și să le enunțe în forma

corectă

Obiective operaționale:

O1- să găsească greșelile de pronunțare a unor sunete

O2 – să pronunțe corect cuvintele

O3 – să alcătuiască propoziții cu cuvintele date ca exemple

Reguli de joc: Educatoarea pronunță un cuvânt greșit, după care va arunca mingea unui copil ales. Copilul numit primește mingea și răspunde corect, sesizând greșeala. Răspunsurile corecte sunt aplaudate de colegi, iar cele greșite vor fi corectate.

Elemente de joc: prinderea și aruncarea mingei, mânuirea materialelor intuitive, aplauze,

bătăi din palme, ghicirea.

Material didactic: casetofon, jetoane ce reprezintă diferite imagini (fructe, legume), tablă

magnetică.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt așezați în semicerc. Educatoarea pronunță greșit un cuvânt și aruncă mingea

unui copil. Copilul prinde mingea și repară greșeala pronunțând corect cuvântul. Ceilalți copiii îi aplaudă dacă răspunde corect sau îl corectează dacă a greșit. Jocul se repetă până toți copii primesc mingea. Se vor face greșeli de omisiune a unor sunete, înlocuiea unor sunete.

Varianta: Copiii vor asculta la casetofon propoziții simple în care vor fi unul(două) cuvinte pronunțate greșit. Copilul numit va veni la tablă, va alege jetonul cu imaginea cuvântului greșit, îl va pune pe tablă și va corecta greșeala enunțând propoziția cu cuvântul pronunțat corect.

Exemple: Din grădină am cules aldei.

Melele au vitamine.

Pelele sunt galbene și gustoase.

Iepurașul mănâncă molcov.

Activitatea nr. 4

Grupa: mare

Tema: „Cartea cu imagini”

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul: consolidarea deprinderii de folosire corectă a adjectivului în acordul cu substantivul;

dezvoltarea atenției și a rapidității gândirii.

Sarcina didactică: să formuleze propoziții despre obiecte și însușirile acestora (formă, culoare,

dimensiune)

Obiective operaționale:

O1 – să construiască propoziții corecte din punct de vedere gramatical

O2 – să folosească în propoziții adjective corespunzătoare, respectând acordul substantivului

cu adjectivul

O3 – să aleagă jetonul corespunzător imaginii, prezentând însușirile obiectului ales

Reguli de joc: Se prezintă copiilor mai multe jetoane pe care sunt imagini ale unor obiecte cunoscute de ei. Copiii aleg un jeton, îl denumesc și prezintă însușirile acestuia, după care cosntruiesc propoziții cu respectarea acordului dintre substantiv și adjectiv.

Elemente de joc: jetoane, imagini, mânuirea materialelor intuitive, aplauze.

Material didactic: jetoane ce reprezintă diferite imagini.

Desfășurarea jocului:

Copilul ales de educatoare vine în fața grupei și își alege de pe măsuță un jeton. Îl

denumește și spune ce caracteristici prezintă obiectul ales. De exemplu: minge (roșie, albastră), casă (înaltă, galbenă), fetiță (cuminte, harnică, atentă). Educatoarea îi indrumă să folosească în propoziție adjective corespunzătoare și să respecte acordul cu substantivul pe care-l determină.

Evaluarea jocului: Am fixat cunoștințele copiilor activității folosind metoda Brainstorming, lăsându-i pe copiii să descopere și alte însușiri ale obiectelor, altele decât cele spuse în cadrul jocului propriu-zis. În finalul activității se fac aprecieri despre modul de implicare a copiilor la activitate.

Activitatea nr. 5

Grupa: mare

Tema: „Cuvânt, cuvinte” (singular, plural)

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul: Consolidarea deprinderii de a folosi substantivul la plural și la singular în mod izolat sau

în propoziții

Sarcina didactică: să denumească un obiect sau mai multe obiecte în funcție de imaginea de pe

jeton și să alcătuiască propoziții cu aceste cuvinte.

Obiective operaționale:

O1 – să denumească imaginea de pe jeton

O2 – să alcătuiască propoziții cu imaginile observate

O3 – să formuleze propoziții în care acordul este corect

O4 – să găsească forma corectă a acordului

Reguli de joc : Copilul numit de educatoare vine în față își alege un jeton, citește imginea de pe el și alcătuiește propoziții corecte din punct de vedere gramatical cu imaginea respectivă. Jocul continuă până când se folosesc cât mai multe exemple de substantive la singular și la plural

Elemente de joc: jetoane, imagini, mânuirea materialelor intuitive, aplauze.

Material didactic: jetoane ce reprezintă diferite imagini ce repezintă oameni, păsări, animale,

mijloace de transport, etc.

Desfășurarea jocului:

În fața copiilor pe o măsuță vor fi așezate mai multe imagini. Un copil ales își va alege

un jeton, îl va denumi și în funcție de numărul singular sau plural al subsatntivului va alătui o propoziție cu cuvântul respectiv. Alt copil va spune forma contrară a cuvântului denumit de colegul său și va forrma și el o propoziție cu subsatntivul la plural și alta la singular.

De exmplu: „spunem o fetiță- două fetițe și nu două fetiță, o mașină- două mașini și nu

două mașină”.

Variantă de joc: Educatoarea va formula propoziții cu acordul incorect, iar copiii vor

trebui să sesizeze greșeala și să corecteze spunând forma corectă. De exemplu: „Fetița plâng – Fetița plânge. Copilul vorbesc – Copilul vorbește, Mama muncesc – Mama muncește”.

Evaluarea jocului: La sfârșitul jocului toți copiii vor fi apreciați pentru rezultatele activității, fiind recompensați cu câte un dulce pentru reușita jocului, înțelegerea și respectarea regulilor de joc.

Activitatea nr. 6

Grupa: mare

Tema: „Ce fel de…?”

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul: Consolidarea deprinderii de folosire corectă a acordului între adjectiv și substantiv

Sarcina didactică: să alcătuiască propoziții simple sau dezvoltate despre personajele cunoscute din poveștile învățate.

Obiective operaționale:

O1 – să construiască propoziții simple și compuse despre personaje din povești

O2 – să folosească corect acordul substantivului cu adjectivul pe care îl determină

O3 – să aleagă varianta corectă a imaginilor cu două obiecte

Reguli de joc: Copiii sunt atenți la imaginile prezentate, recunosc personajul, îl denumesc și specifică povestea din care face parte și aleg calitățile și defectele personajului denumit. Doar copiii aleși de educatoare să recunoască personajul vor răspunde, ceilalți vor fi atenți și vor aprecia răspunsurile colegilor, cu ajutorul fețelor triste ș vesele pe care le-au primit ca material didactic pentru joc.

Elemente de joc: surpriza, aplauzele.

Material didactic: fețe vesele și triste, cărți cu povești, imagini ale personajelor din povești.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea prezintă cartea cu povestea „Ursul păcălit de vulpe”, „Alba ca zapada și

cei șapte pitici”, „Scufița Roșie” și precizează sarcina: Cum este Alba ca zapada? Cum este Scufița Roșie? Cum este mama vitregă a Albei ca zăpada? Cum este vulpea? Cum este mama Scufiței Roșii? Cum este bunica? Cum este lupul? Cum este vânătorul?

De exemplu: „Alba ca zapada este o fetiță cuminte și bună”.

„Scufița Roșie este harnică și ascultătoare”.

„Mama vitregă este rea și răzbunătoare”.

„Bunica este bună la suflet și blajină”.

„Vulpea este rea și șireată”.

„Vânătorul este isteț și iscusit”.

„Mama Scufiței Roșii este iubitoare și grijulie”.

Formarea grupurilor de lucru. Educatoarea selectează 5 copii și le repartizează jetoanele cu fețe vesele sau triste. Aceștia, la rândul lor, își aleg coechipierii, constituind, astfel, 3 grupuri; copiii decid singuri cine va extrage imaginea.

Educatoarea le citește întrebarea, copiii se consultă, colaborează și elaborează întrebări.

Apreciez rezultatele muncii, iar copiii decid, prin vot, care sunt cele mai interesante răspunsuri; educatoarea le scrie lângă steluța corespunzătoare. ( Ghid pentru educatori – 1001 idei pentru o educație timpurie de calitate, p.138)

Variantă de joc: Copiii vor plrimi plicuri cu jetoane pe care se găsesc imaginile a două obiecte și trebuie să aleagă varianta dată, ei căutând jetonul coresunzător.

Evaluarea jocului: La finalul activității copiii sunt apreciați, recompensați și evaluați în funcție de răspunsurile și activitatea fiecăruia. Copiii care nu au fost prea receptivi, vor primi apostrofări verbale.

Activitatea nr. 7

Grupa: mare

Tema: „A ( al, ale ) cui…?” – substantive în cazul genitiv

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul: Activizarea vocabularului și formarea deprinderii de a folosi corect substantive în cazul

genitiv.

Sarcina didactică: să denumească obiectele și să formuleze propoziții în care substantivul să fie

în cazul genitiv.

Obiective operaționale:

O1 – să denumeasă obiectele de pe jetoane

O2 – să precizeze al cui este obiectul de pe jeton

O3 – să formuleze propoziții în care substantivul să fie în cazul genitiv

Reguli de joc: Copiii, ajutați de educatoare cu întrebări sau cu alte elemente ajutătoare, vor găsi răspunsul corect și vor formula propoziții în care substantivul să fie în cazul genitiv.

Elemente de joc: surpriză, mișcare, aplauze.

Material didactic: jetoane reprezentând obiecte(animale, personaje din povești).

Desfășurarea jocului:

Educatoarea le pune la dispoziție copiilor jetoane cu animale și cu hrana acestora. Invită

un copil să aleagă un jeton și să spună: A cui este hrana?.

De exemplu: Boabele de porumb sunt ale cocoșului.

Peștele este al vulpii.

Ouălele sunt ale găinii.

Variantă de joc: Educatoarea prezintă copiilor jetoane, ce înfățișează obiecte care aparțin diferitelor personaje din povești. Copiii vor fi solicitați să răspundă la câteva întrebări.

De exemplu:

scufița – din Scufița Roșie

punguța – din Punguța cu doi bani.

iezișorii – din Capra cu trei iezi.

piticii- din Alba ca zapada.

cuptorul, fântâna, cățelușa – din Fata babei și fata moșneagului.

Răspunsurile vor fi analizate tot de copii, iar cele corecte vor fi aplaudate.

Evaluarea jocului:Copiii sunt recompesați pentru activitatea desfășurată, iar la sfârșitul jocului se poate interpreta un cântec, se pot efectua mișcări ritmice din poveștile învățate.

Activitatea nr. 8

Grupa: mare

Tema:

Data: „Ce-mi dai…?”

Tipul activității: joc didactic

Scopul: Activizarea vocabularului prin folosirea corectă a substantivului în cazul acuzativ.

Sarcina didactică: Să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate în care substantivul să fie în

cazul acuzativ

Obiective operaționale:

O1 – să construiască propoziții în care substantivul să fie în cazul acuzativ

O2 – să folosească pronumele personal de politețe

Reguli de joc: Copiii vor fi ajutați de educatoare cu întrebări,vor găsi răspunsul corect și vor formula propoziții în care substantivul să fie în cazul acuzativ.

Elemente de joc: surpriză, mișcare, aplauze.

Material didactic: imagini reprezentând povești, poezii.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt așezați în două subgrupe. Educatoarea împarte la copiii din prima grupă jetoane, spunând: Eu îți ofer ( îți dau) o mașină.

Copiii celeillte grupe privesc jetonul primit și cu ajutorul întrebării „Unde?” sau „Pe

cine?” cer copiilor din prima grupă să formuleze o propoziție cu substantivul în cazul acuzativ.

De exemplu:

“Unde doarme pisica?….Pisica doarme pe cuptor (sub masă, în covată)”.

„Când mergem la grădiniță? La grădiniță mergem la toamnă ( dimineața)”.

„Pe cine iubește mama? …..Pe Ana ( pe bunica, pe mătușa) o iubește”.

„Unde mergem în vacanță?… În vacanță mergem la bunici ( la țară, la munte, la mare)”.

Variantă de joc: Copiii vor primi jetoane care ilustrează diferite acțiuni desfășurate în diferite momente ale zilei sau fenomene specifice unui anotimp( când dorm, când mănâncă, ninsoare, ploaie).

De exemplu:

„Când ne culcăm?….seara…la prânz….după grădiniță”.

„Ce mănâncă cățelul? …oase….lapte…granule”.

„Unde merge?…la școală, la serviciu, la piață, la grădiniță, la biserică”.

Educatoarea va pune întrebări, care vor conduce spre formularea unor răspunsuri în care

substantivul să fie în cazul acuzativ.

Evaluarea jocului: În încheierea activității copiii primesc fiecare câte un ecuson și în funcție de momentul zilei se vor grupa astfel încât, să realizeze trei cercuri ce reprezintă dimineața, prânz și seara.

Activitatea nr. 9

Grupa: mare

Tema: „Schimbă finalul povestirii!”

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul: Dezvoltarea capacității de a crea povestiri scurte utilizând un limbaj corect și expresiv;

stimularea creativității.

Sarcina didactică: Să creeze în mod original un final poveștii/povestioarelor cunoscute

Obiective operaționale:

O1 – să creeze un final povestirii date de educatoare

O2 – să aleagă un personaj și să alcătuiască o scurtă istorioară

O3 – să redea original și expresiv textul poveștirilor utilizând expresii artistice, mimica,

gesturile adecvate

Reguli de joc: Copiii, ajutați de educatoare cu elemente ajutătoare vor crea un final diferitelor povești/povestiri cunoscute. Copiii trebuie să creeze original, să realizeze scurte povestiri utilizând un limbaj clar, expresiv și artistic.

Elemente de joc: mânuirea materialelor, deplasarea.

Material didactic: imagini reprezentând povești.

Desfășurarea jocului:

Am captat atenția copiilor printr-un exercițiu de creație, ei trebuind să găsească o soluție finală pentru o fetiță care nu avea prieteni.

Educatoarea prezintă copiilor o imagine cu finalul uneia dintre povești. Copiii povestesc fragmentul, apoi educatoarea le cere să creeze alt final. Vor fi antrenați cât mai mulți copii, fiecare cu altă versiune.

Spre exemplu se prezintă copiilor o imagine din povestirea „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă și încă două personaje: vânătorul și ursul. Copiii aleg unul dintre cele două personaje, care va intra în povestire și îi va ajuta pe iezi să nu fie păcălăți și mâncați de lup.

Copiii îndrumați de educatoare, stabilesc care sunt personajele povestioarei și cu întrebări ajutătoare vor crea un alt final în mod original. Educatoarea adresează un set de întrebări folosind metoda Brainstorming: “Ce s-ar întâmpla dacă…? Unde credeți că…? Ce poate fi în…? Ce ați fi făcut în locul …? De ce vă place…? La ce vă gândiți atunci când auziți cuvântul politicos?”.

Variantă de joc: Copiilor li se cere să aleagă un personaj din alte două povestiri și să povestească alte întâmplări ale acestuia.

În finalul activității am insistat asupra faptului că este foarte important ca în viață să

găsim și alte finaluri pentru unele povestioare, să avem și o versiune personală creând originalul

Evaluarea jocului: Copiii primesc în încheierea jocului didactic costume și măști pentru a interpreta o povestioară aleasă de ei.

Activitatea nr. 10

Grupa: mare

Tema: „Dialogăm ca personajele din povești”

Data:

Tipul activității: joc didactic

Scopul: Consolidarea deprinderii de a construi propoziții și fraze cu sens logic, cu exprimare

corectă, coerentă și fluentă.

Sarcina didactică: să reproducă o vorbire dialogată.

Obiective operaționale:

O1 – să redea dialogul dintre personajele unei povestiri

O2 – să se exprime corect, coerent și fluent.

O3 – să-și amintească personajele pe baxa unei reproduceri orale a dialogului

Reguli de joc: Copiii trebuie să aleagă un personaj și să realizeze un scurt dialog cu un alt personaj (din aceeași poveste ori poveste diferită).

Elemente de joc: închiderea și deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialelor, aplauze.

Material didactic: pitici, căsuțe din cutii de carton, coșuri, purceluși, un moș și o babă,

Desfășurarea jocului:

Educatoarea va chema un copil și îl va ruga să privească atent siluetele personajelor

(elementelor) din povești, să le denumească și apoi să redea dialogul dintre ele.

Jocul continuă cu alte personaje din povești, până la epuizarea siluetelor personajelor.

De exemplu un dialog între două personaje:

Piticul: – Bună ziua, purcelușule!

Purcelușul: – Bună ziua Piticule!

Piticul: – Dorești să te joci cu mine și cu frățiorii mei prin pădure?

Purcelușul: – Sigur ca da! Îi pot chema și eu pe frații mei!

Piticul: – Facem o echipă și începem să strângem cât mai multe floricele pentru Scufița Roșie, să

i le ducă bunicii ei aflate în suferință.

Purcelușul: – Ce idee bună! Sigur se va bucura bunica ei de gestul nostru!

Piticul: – Mă bucur de solidaritatea și prietenia ta!

Educatoarea ajută copiii în dezvoltarea unei exprimări orale corecte, clare și expresive.

Variantă de joc: Se prezintă copiilor un săculeț cu mai multe surprize și cu ajutorul lui ei trebuie să prezinte celorlați colegi alte dialoguri.

Evaluarea jocului: Copiii vor fi apreciați pozitiv pentru colaborarea și spiritul de echipă, iar activitatea se încheie prin stimulente dulci pe care educatoarea le împarte copiilor și printr-un cântecel cunoscut de copiii din povești.

Cele 10 jocuri didactice prezentate pun accentul pe crearea unor situații de învățare interactive și productive bazate pe interesul specific vârstei pentru a descoperi lumea din jur prin joc și care să stimuleze motivația intrinsecă pentru învățare , învățarea prin joc, prin cooperare. Jocul prin cooperare are un rol deosebit de important în viața copiilor, întrucât copiii învață jucându-se; învață să interacționeze cu colegii, să comunice cu aceștia, să respecte anumite reguli, să facă față unor situații problematice, să fie creativi.