Jocul Didactic Metoda Si Forma de Organizare a Activitatii Instructiv Formative In Gradinita de Copii
Planul lucrării
Capitolul 1. Forma de organizare a activității în grădinița de copii
1.1. Definiția jocului………………………………………………………………..11
1.2. Organizarea activităților didactice în grădinița de copii…..13
1.2.1. Jocurile și activitățile alese……………………………………13
1.2.2.Activitățile comune ………………………………………………14
1.2.3.Activitățile opționale…………………………………………….15
Capitolul 2. Locul și rolul jocului didactic în activitatea cu preșcolarii
2.1.Importanța jocului didactic …………………..…….………….16
2.2.Clasificarea jocurilor didactice ………………………………….17
2.3.Specificul jocului didactic ………………………………………19
2.4.Aspecte metodologice ale jocului didactic …………………….20
2.5. Metodica organizării și desfășurării jocului didactic…..…22
Capitolul 3. Metodologia organizării și cercetării pedagogice
3.1.Ipotezele de lucru …………………………………………….…24
3.2.Etapele cercetării …………………………………………………24
3.2.1.Probă pentru limbaj :„Lacune într-un text”………….24
3.2.2. Definirea unei noțiuni………………………….……25
3.2.3. Compararea unor noțiuni……………………………………25
3.2.4. Probă pentru evidențierea conservării cantității….26
3.2.5. Probă pentru nivelul cunoștințelor matematice….26
3.3.Metode folosite în cercetarea pedagogică ………………..…..30
3.4.Interpretarea rezultatelor ………………………….…….……..30
Capitolul 4. Metodologia organizării și desfășurării jocurilor didactice în scopul exersării deprinderilor de muncă intelectuală.
4.1.Jocuri didactice organizate în activități cu întreaga grupă………………………………………………………………………………………………35
4.2.Jocuri didactice organizate în activități
cu grupuri mici, activități la alegerea copiilor…………………………………38
4.3.Strategii didactice utilizate……………………………………………….40
4.4.Posibilități de evaluare a nivelului dezvoltării deprinderilor de muncă intelectuală……………………………………………………………………..44
4.5.Tehnici de muncă intelectuală a copilului preșcolar prin jocul didactic…………………………………………………………………………………..50
Anexe……………………………………………………………………………………………..55
Concluzii ……………………………………………………………………………………….84
Bibliografie…………………………………………………………………………………….85
Cuvânt înainte
Componentele intelectuale ale activității instinctiv-educative cu preșcolarii se axează, în principal, pe socializarea copiilor, formarea unor priceperi, deprinderi, abilități și cunoștințe în domeniul cognitiv, al comunicării, psiho-motric, afectiv.
Comportamentul psihologic ce se formează în grădiniță îl sprijină pe copil pentru o adaptare corespunzătoare și o integrare cu șanse superioare la cerințele școlare.
Grădinița, prin climatul educativ pe care îl asigură este un mediu propice dezvoltării unor componente care structurează personalitatea copilului.
Copilul nu trebuie să știe multe, ci să știe să cunoască, să-și mobilizeze energia intelectuală nu numai spre informare, ci mai des spre valorificarea posibilităților de a o realiza.
Copilul se dezvoltă pe baza interacțiunii dintre ereditate, mediu, educație, prin antrenarea lui directă în activitate.
Evenimentele, faptele, ideile care au calitatea de a influența educativ trebuie să atragă atenția copilului, să-l sensibilizeze, să-i structureze și să ii regleze conduita.
E. Planchard spunea: „A educa, înseamnă a modifica într-un sens determinant, a dirija pe cineva de la o stare la alta”.
Actul educațional trebuie să se refere la personalitatea totală a copilului, să-i formeze orizontul cultural, să-i susțină eforturile, să-i optimizeze procesul de socializare.
Solicitările educației trebuie plasate în zona dezvoltării proxime, deci preșcolarul trebuie solicitat puțin peste posibilitățile lui de moment, pentru a-l pune în evidență în situația de a face efortul de autodepășire și autoperfecționare.
Printr-o tratare diferențiată și individualizată în educație, ceea ce copilul reușește să-și aproprie „astăzi” cu ajutorul educatoarei devine „mâine” eveniment al propriei activități și totodată, câștig al dezvoltării.
Argument
Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele și fără jocurile sale.
Jocul este activitatea fundamentală a copilului și totodată este și metodă și mijloc de dezvoltare intelectuală și comportamentală. Jocul are aceleași atribuții pe care le are cartea în activitatea elevului și așa cum la școală elevii sunt învățați cum să învețe, în grădiniță, noi îi învățăm pe copii cum să învețe prin joc, urmărind să le dezvoltăm curiozitatea științifică, să le deschidem calea pentru cunoașterea concret intuitivă, familiarizându-i în același timp cu efortul fizic și intelectual.
“În condițiile în care educația este un factor principal al progresului social, idealul educațional al societății noastre este formarea unei personalități armonioase și creatoare, se pun multiple întrebări referitoare la rolul educației intelectuale în dezvoltarea individului, necesitatea și posibilitatea realizării ei la vârstă preșcolară, cerințele psihopedagogice care trebuie respectate pentru asigurarea raportului optim între joc, învățare și creație. “
Pregătirea pentru școală în preșcolaritate vizează atât latura informativă cât și cea formativă. Nu atât însușirea unui volum mare de cunoștințe îl face pe copil apt pentru școală, ci mai ales achiziționarea unor capacități și abilități intelectuale care să-i înlesnească munca de învățare (spirit de observație, memorie logică, gândire convergenta și divergentă, imaginație creatoare, inteligență generală, verbală, aplicativă, creativitate inventivă, inovatoare) cu valoare strategică în evoluția permanentă a personalității umane. Copilul , ca subiect al educației trebuie să fie ajutat, să fie învățat cum să învețe.
Cu cât educația preșcolară va pune accent, prin mijloace specifice, pe dezvoltarea intelectuală cu atât mai performantă va fi aptitudinea pentru școlaritate.
“Vârsta preșcolară mare și pregătitoare se află la granița dintre gândirea preoperatorie și operatorie. Este motivul pentru care demersul didactic trebuie să conducă la dezvoltarea unor caracteristici comportamentale, ce influențează procesul de constituire a gândirii operatorii. Întrucât în centrul factorilor intelectuali se situează gândirea, dezvoltarea operațiilor ei se constituie în premisa esențială a pregătirii copilului pentru învățarea școlară.”
Deprinderile de muncă intelectuală conduc la formarea unui stil propriu de muncă intelectuală, care face posibil accesul la noile cuceriri ale științei, educația intelectuală vizând formarea-dezvoltarea personalității umane „prin știință pentru știință”.
Totodată capacitățile intelectuale, solicitate la maxim de restructurările din economie, contribuie la adaptarea optimă a individului la modificările permanente din societate.
Capitolul 1
Forma de organizare a activității în grădinița de copii
1.1. Definiția jocului
“Jocul este principala formă de activitate în grădinița de copii. Pentru un copil sănătos, nimic nu este mai important decât setea de apariție și mișcare. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterală a copilului ca și lumina soarelui . În concluzie, se poate spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se reflectă,în mod specific, unele relații între oameni și, mai ales, relații de muncă.Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult, fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. Pentru copil, jocul este distracția, este învățătura, este muncă, mijloc prin care se educă, mijloc eficient de cunoaștere a lumii înconjurătoare și de educare a limbajului.”
Jocul didactic este specie de joc care îmbină armoniosul elementul instructiv și educativ cu elementul distractiv. Tipul de joc prin care educatorul consolidează,precizează și verifică cunoștințele predate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe. Conținutul, sarcina didactică(problema intelectuală), regulile și acțiunile de joc (ghicire, surpriză, mișcare etc.) conferă jocul didactic un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor personalității umane.
Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preșcolari, deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea și exersarea vorbirii în direcția propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca el sa conștientizeze acest efort.
Eficiența jocului didactic față de celelalte activități frontal dirijate constă în faptul că la desfășurarea lor participă toți copiii din grupă ,depunând același efort de gândire și de exprimare.
Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea școlarizării.
“Pornindu-se de la cunoașterea dezvoltării psihofizice a copilului preșcolar, în special a limbajului acestuia, de la cunoașterea cerințelor învățământului primar și a posibilităților de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerințe, se poate conferi experiența sporită jocului didactic de dezvoltare a limbajului și exersare a vorbirii, dacă se folosec metodele activ-participative, iar obiectivele dezvoltării limbajului și comunicării orale se realizează la un nivel optim prin conținutul unor jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit.”
Deseori, educatoarea își propune să îmbogățească conținutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului și a comunicării orale descrise în literatura de specialitate și să creeze unele variante noi, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor și obiectivelor programei, la valorificarea, potențelor intelectuale ale copiilor,în special la grupa mare și grupa pregătitoare.
1.2 .Organizarea activitățiilor didactice în grădinița de copii
1.2.1.Jocurile și activitățile alese.
Îi ajută pe copii să socializeze în mod progresiv, să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și cultural căruia îi aparțin, a matematicii, a comunicării orale și chiar a limbajului citit și scris .
“Jocurile și activitățile alese se desfășoară pe grupuri mici și chiar individuale. Reușita desfășurării acestora depinde de buna organizare a spațiului sălii de grupă în zonă ca”Biblioteca”, ’’Colțul casei”, ’’Construcții’’și altele, care se va face ținând cont de resursele materiale și de spațiu. Nu e obligatorie sectorizarea sălii de grupă, însă e recomandabil sa existe cele puțin două zone.
În grădinițele cu orar prelungit și săptamânal, în perioada după amiezii, copii pot desfășura o paletă largă de activități interesante și în același timp, relaxante.”
Aceste sunt :
activități recreative și de relaxare;
activități de dezvoltare și de exersare a aptitudinilor individuale;
activități recuperatorii(de învățare individuală).
Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii sunt tot activități didactice.Aceste activitățti urmăresc ocuparea timpului copiilor cu activități utile, stimulative și interesante, în funcție de aptitudinile individuale și de ritmul proriu de învățare.
1.2.2.Activitățile comune
Sunt activități desfășurate fie cu întreaga grupă de copii,fie pe grupuri mici, care reușesc să aducă în atenția copiilor o temă de interes comun, utilă evoluției acestora. Acestea se pot desfășura sub forma de activități obișnuite, tradiționale (cunoștințe dintr-un singur domeniu) sau sub forma de activități integrate(cunoștințe cu caracter interdisciplinar).O activitate comu
Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea școlarizării.
“Pornindu-se de la cunoașterea dezvoltării psihofizice a copilului preșcolar, în special a limbajului acestuia, de la cunoașterea cerințelor învățământului primar și a posibilităților de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerințe, se poate conferi experiența sporită jocului didactic de dezvoltare a limbajului și exersare a vorbirii, dacă se folosec metodele activ-participative, iar obiectivele dezvoltării limbajului și comunicării orale se realizează la un nivel optim prin conținutul unor jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit.”
Deseori, educatoarea își propune să îmbogățească conținutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului și a comunicării orale descrise în literatura de specialitate și să creeze unele variante noi, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor și obiectivelor programei, la valorificarea, potențelor intelectuale ale copiilor,în special la grupa mare și grupa pregătitoare.
1.2 .Organizarea activitățiilor didactice în grădinița de copii
1.2.1.Jocurile și activitățile alese.
Îi ajută pe copii să socializeze în mod progresiv, să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și cultural căruia îi aparțin, a matematicii, a comunicării orale și chiar a limbajului citit și scris .
“Jocurile și activitățile alese se desfășoară pe grupuri mici și chiar individuale. Reușita desfășurării acestora depinde de buna organizare a spațiului sălii de grupă în zonă ca”Biblioteca”, ’’Colțul casei”, ’’Construcții’’și altele, care se va face ținând cont de resursele materiale și de spațiu. Nu e obligatorie sectorizarea sălii de grupă, însă e recomandabil sa existe cele puțin două zone.
În grădinițele cu orar prelungit și săptamânal, în perioada după amiezii, copii pot desfășura o paletă largă de activități interesante și în același timp, relaxante.”
Aceste sunt :
activități recreative și de relaxare;
activități de dezvoltare și de exersare a aptitudinilor individuale;
activități recuperatorii(de învățare individuală).
Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii sunt tot activități didactice.Aceste activitățti urmăresc ocuparea timpului copiilor cu activități utile, stimulative și interesante, în funcție de aptitudinile individuale și de ritmul proriu de învățare.
1.2.2.Activitățile comune
Sunt activități desfășurate fie cu întreaga grupă de copii,fie pe grupuri mici, care reușesc să aducă în atenția copiilor o temă de interes comun, utilă evoluției acestora. Acestea se pot desfășura sub forma de activități obișnuite, tradiționale (cunoștințe dintr-un singur domeniu) sau sub forma de activități integrate(cunoștințe cu caracter interdisciplinar).O activitate comună durează între 15-20 de minute cu copiii de 3-5 ani și 30-35 minute cu copiii de 5-7 ani.
În anumite situatii, educatoarea poate recurge la activități de 40-45 de minute, mai ales cu grupele mari-pregătitoare,cu copii de 6-7 ani,în vederea apropierii treptate de perioada școlară, dar numai atunci când tema o permite și se constata disponibilitatea din partea copiilor.
În planul de învățământ exista urmâtoarele categorii de activități comune:
activități de educarea limbajului ;
activități matematice ;
cunoașterea mediului;
educație pentru societate ;
activități practice și elemente de activități casnice;
educație muzicală ;
educație plastică ;
educație fizică.
Numărul acestora crește de la un nivel la altul,în functie de grupa de copii.
1.2.3.Activitățile opționale.
Opționalele pot fi realizate pe parcursul unui semestru ,al unui an școlar, pe parcursul ciclului curricular din care fac parte grădinița sau chiar, în unele cazuri, în unități de timp mai mici.
Decizia privind durata unei categorii de activitate / curs/temă opțională aparține educatoarei.
În învățământul preșcolar, timpul afectat unei activități opționale în programul zilnic este același cu cel afectat celorlalte activități din programul copiilor.
Categoriile de activități / cursuri/ teme opționale pot fi realizate pe clase sau pe grupe de 10-15 copii, în funcție de posibilitățile grădinițelor .Pentru categorile de activități opționale desfășurate de educatoare, aceasta va stabili conținuturile, obiectivele și modalitățile de realizare în funcție de : tipul de opțional ales, durata de timp pentru care a fost gândit opționalul, nivelul grupei, particularitățile individuale ale copiilor.
Capitolul 2.
Locul și rolul jocului didactic în activitatea cu preșcolarii
2.1. Importanța jocului didactic
Jocul didactic este o formă de activitate atractivă și accesibila, prin care se realizează o parte din sarcinile formării intelectuale. Jocul didactic îmbină armonios elementul instructiv și exercițiul cu elementul distractiv.
“Jocul didactic exercită o influența deosebită asupra dezvoltării psihice a copiilor. În primul rând, contribuie la dezvoltarea intelectuală: la formarea percepțiilor de culoare, formă, mărime etc., la educarea spiritului de observație, imaginație creatoare, gândirii, limbajului, memoriei etc.
Eficiența jocul didactic față de celelalte activități obligatorii constă in faptul că la desfășurarea lui participă toți copiii, ei depunând eforturi de gândire și exprimare, dar fără a conștientiza, considerând că se joacă.”
Jocul didactic exercită o influentă pozitivă nu numai asupra laturii intelectuale ci asupra întregii personalități a copilului.
În practica preșcolara jocul didactic poate fi întâlnit sub trei aspecte: – ca activitate de sine stătătoare în cadrul activităților cu conținut matematic, având rol de consolidare, fixare, verificare a cunoștințelor, deprinderilor;
ca procedeu didactic in finalul altor activități (observare, convorbire) cu scop de fixare;
ca metodă de învățământ, prin acțiune fictivă (simulată) deoarece satisface nevoia de mișcare a copilului, gândirea concretă își îmbină realul cu fantasticul.
2.2. Clasificarea jocurilor didactice
Clasificarea jocurilor didactic se poate face după două categorii, în funcție de conținutul și material didactic.
După conținut, jocurile didactice se clasifică în:
jocuri didactice pentru educarea limbajului (”Cu ce sunet începe cuvântul?”)
jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător („Anotimpurile”)
jocuri didactice pentru numărat și socotit („Jocul numerelor”)
jocuri didactice pentru însușirea unor norme de comportament civilizat și a unor norme de circulație rutieră.
După materialul didactic folosit în jocuri există:
jocuri didactice cu material:
jocuri cu material didactic (jocuri didactice, jocuri de masă);
jocuri cu material ajutător, definiție obiecte și jucării;
jocuri cu interpretarea unor povești și lecturi, precum și jocuri cu numărătoare, folosindu-se jucării corespunzătoare.
jocuri didactice fără material didactic sau jocuri orale:
ghicitori (fără ilustrații)jocuri cu alcătuire de propoziții;
jocuri cu citire labială;
jocuri de compunere de povești.
În funcție de participanții la joc, clasificarea se poate face în: jocuri didactice colective și jocuri didactice individuale.
O delimitare netă nu este posibilă, deoarece unele jocuri sunt accesibile numai în colectiv în perioada de început, iar mai târziu datorită tactului educatoarei, ele devin jocuri individuale.
După scopul urmărit, jocurile didactice se împart în:
a) jocuri senzoriale:
– pentru dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;
– pentru dezvoltarea sensibilității vizuale;
– pentru dezvoltarea sensibilității auditive;
– pentru dezvoltarea sensibilității gustative-olfactive.
b) jocuri intelectuale:
– de simulare a comunicării orale;
– de exersare a pronunției corecte;
– de atenție și orientare spațială;
– de analiză și sinteză mentală;
– de realizare a comparației mentale;
– de realizare a abstractizării și generalizării;
– pentru dezvoltarea perspicacității;
– pentru dezvoltarea imaginației;
-pentru dezvoltarea proceselor de inhibiție voluntară și a autocontrolului.
2.3.Specificul jocului didactic Jocul didactic este o activitate care se deosebește prin structura sa specifică de celelalte activități de conținut asemănător. Unitatea deplină dintre sarcina didactică și acțiunea de joc, forma distractiva pe care o îmbracă și o păstrează permanent trebuie să caracterizeze jocul didactic. El se deosebește prin conținutul și prin faptul că accentul cade pe rezolvarea sarcinilor educației intelectuale, respectiv pe cunoașterea mediului înconjurător, pe dezvoltarea facultăților intelectuale, pe dezvoltarea vorbirii sau reprezentațiilor matematice.
Prin părțile componente și trăsăturile caracteristice jocul didactic își menține esența sa de joc și în același timp specificul său de activitate didactică. Pedagogia preșcolară fundamentează bazele teoretice ale jocului didactic ocupându-se de:
– conținutul jocului;
– sarcina didactică;
– acțiunea și elementul de joc;
– regulile jocului.
“Conținutul jocului didactic este reprezentat de sfera cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor. El trebuie să fie prezentat într-o formă accesibilă și atractivă de desfășurare. Deși jocurile didactice pot avea același conținut, totuși ele dobândesc mereu alt caracter datorită faptului că sarcinile didactice sunt de fiecare dată diferite. Aceasta dă o notă de noutate și, combinată cu folosirea unui material didactic nou, atrage interesul și curiozitatea copilului.”
Sarcina didactică acționează operațiile gândirii. Ea este formulată în funcție de conținutul activității si de nivelul de vârstă al copiilor. Pentru copii, sarcina didactică apare ca o problemă de gândire (de recunoaștere, denumire, descriere, comparație, reconstituire,ghicire, etc.), pe care trebuie să o rezolve.
Acțiunea de joc este componenta prin care se realizează rezolvarea sarcinii didactice într-un mod plăcut și atractiv.
Ea cuprinde variate elemente de joc : surpriza, ghicirea, întrecerea, așteptarea, mișcarea, recompensa, aplauzele, etc., alegerea lor făcându-se în funcție de conținutul jocului, de vârsta copiilor etc.
Regulile jocului didactic sunt prestabilite și obligatorii pentru toți copiii (participanții). Ele sunt menite să arate cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă, succesiunea acțiunilor în joc, ce este și nu este permis în timpul jocului .Regulile sunt determinate de conținutul și sarcina didactică.
“Jocul didactic este activitatea cea mai firească, care corespunde cerințelor de dezvoltare a copilului, tendințelor lui de a fi în contact cu adultul și cu alți copii , de a percepe activ, de a înțelege oglinda lumii înconjurătoare, dorinței lui de a-și exprima gândurile.”
2.4.Aspecte metodologice ale jocului didactic
Pregătirea jocului didactic presupune două aspecte:
a. Pregătirea educatoarei
b.Metodica organizării și desfășurării jocului didactic
Pregătirea educatoarei necesită maximum de conștiinciozitate, spirit de răspundere și atribuții ca:
– planificarea corectă a jocului didactic pe tot procesul anului școlar în funcție de tipul de activitate stabilit: predare, verificare, consolidare a cunoștințelor predate și evaluate;
– cunoașterea aprofundată a jocului didactic
– alcătuirea și întocmirea proiectului didactic care cuprinde →următoarele momente:
→momentul organizatoric;
→captarea atenției;
→anunțarea temei;
→reactualizarea cunoștințelor;
→prezentarea conținutului și dirijarea învățăturii;
→obținerea performanței;
→retenția și transferal;
→evaluarea;
→încheierea jocului.
– asigurarea materialului didactic necesar
Materialul trebuie să fie în deplină concordanță cu conținutul jocului.
Se folosesc atât materiale didactice confecționate de educatoare cât și cele elaborate de Minister. Materialul trebuie să corespundă atât din punct de vedere calitativ-estetic cât și cantitativ, să fie variat și adecvat vârstei și particularităților individuale ale copiilor. Exemple: planșe, jetoane, cărți, panouri, jucării, fișe individuale, cartoane etc.
– pregătirea copiilor în vederea desfășurării jocului didactic
Copiii vor fi atrași atât de materialele care li se pun la dispoziție, cât și de aranjarea sălii de grupă pentru activitate. Introducerea în activitate se face în funcție de tema jocului și de vârsta copiilor. În funcție de metodele și procedeele folosite se obțin performanțe sporite.
2.5. Metodica organizării și desfășurării jocului didactic
Indiferent de domeniul activității la care se desfășoară jocului didactic, el are aceleași laturi componente. Diferă însă modalitățile de desfășurare.La grupa mică, introducerea în joc se poate face sub forma surprizelor, prin momente de așteptare sau a unei scurte povestiri, urmărindu-se astfel crearea unei atmosfere de joc, trezirea interesului și a curiozității pentru ce va urma.
“Explicarea și demonstrarea jocului se face pe scurt, concomitent. Conducătorul jocului este educatoarea sau un alt personaj. Elementele de mișcare vor fi nelipsite. Efortul copiilor trebuie apreciat, stimulat, pentru a-i determina să persevereze. Încheierea se face în legătură cu conținutul și materialul folosit.
La grupa mijlocie se menține o parte din aceste caracteristici, dar treptat se introduc aspecte noi. Introducerea în joc se poate face prin ghicitori, recitarea unor versuri prin care se anunță tema și se captează atenția și interesul pentru joc. Copiii intuiesc materialul cu ajutorul educatoarei. Explicarea și demonstrarea se face de către educatoare sau cu ajutorul copiilor. Rolul de conducător poate fi transmis unui copil care nu are dificultăți sau defecte în exprimare.”
Încheierea jocului se realizează prin cântece, poezii, ghicitori sau aprecieri cu caracter stimulativ.
La grupele mari și pregătitoare în introducere apar procedee noi: scurtă convorbire, prezentare directă a materialului, anunțarea jocului. Orientarea copiilor în joc se face integral sau parțial, de la începutul jocului sau se completează pe parcurs. O atenție deosebită se acordă calității jocului. Se accentuează caracterul de întrecere. În încheiere se analizează aportul fiecărui copil, se declară câștigător și se recompensează, se încurajează copiii timizi.
Alegerea procedeelor de introducere, complicare și încheiere a jocului didactic se află la latitudinea educatoarei, în funcție de nivelul copiilor, tema jocului, experiența dobândită de copii în celelalte jocuri didactice.
Capitolul 3
Metodologia organizării și cercetării pedagogice
3.1. Ipotezele de lucru
3.1.1.Constatarea nivelului de dezvoltare a deprinderilor de muncă intelectuală reprezintă reperul pentru activitatea instructiv-educativă în general și pentru organizarea și desfășurarea jocurilor didactice în special.
3.1.2. Dacă jocurile didactice sunt alese, organizate și desfășurate în raport cu particularitățile de vârstă și individuale se asigură o exersare și evoluție mai bună a acestor capacități.
3.1.3. Dacă se face apel la strategii de diferențiere și individualizare a instruirii, jocul reprezintă o modalitate de exersare și dezvoltare a deprinderilor intelectuale.
3.2. Etapele cercetării
Cunoașterea nivelului general de dezvoltare intelectuală a copiilor am realizat-o prin aplicarea unor probe psihologice adaptate vârstei de 4-5 ani, a copiilor din grupa pe care am condus-o în anul școlar 2003-2004. Anul acesta am frecventat periodic grădinița, educatoarea actuală permițându-mi să lucrez cu copiii.
3.2.1.Probă pentru limbaj :„Lacune într-un text”
Instructaj – „Eu îți voi citi o poveste. Te rog să fii atent să mă asculți. Când mă voi opri și nu voi ști ce să spun, tu să te gândești și să îmi spui ce trebuie spus”
„Este timp frumos, cerul este…(senin,albastru). Soarele este…(strălucitor). Dana și Irina se duc să se plimbe pe câmp, ele adună…(flori). Ele sunt foarte mulțumite auzind cântecele frumoase ale micuțelor…(păsărele). Deodată cerul de întunecă, se acoperă de…(nori). Fetițele se grăbesc să se întoarcă…(acasă). Fetițele se sperie de zgomotul făcut de…(tunete). Ele cer adăpost într-o casă deoarece plouă tare și nu au…(umbrelă). Hainele lor erau complet…(ude)”.
Notare: Pentru fiecare lacună completată copilul este notat cu 1 punct
3.2.2. Definirea unei noțiuni
Instructaj : După ce subiectul răspunde se trece la următoarea întrebare: Tu ai văzut o masă? Spune-mi ce este o masă. Materialul verbal utilizat: scaun, minge, pălărie, sobă, mamă. Reușita acestei probe este condiționată de bogăția vocabularului, de prezența unor noțiuni generale și de aptitudinea de a exprima în cuvinte, un obiect.
3.2.3. Compararea unor noțiuni
a) Stabilirea deosebirilor
Instructaj: „Prin ce se deosebește câinele și vrabia”
După ce se notează răspunsul se trece la altă pereche de noțiuni.
Materialul verbal utilizat : mărul și para, fereastră și ușă, căruța și sania.
b).Stabilirea asemănărilor:
Instructaj: Prin ce se aseamănă o prună și o piersică?
După ce se notează răspunsul dat se trece la o altă pereche de noțiuni.
Materialul verbal utilizat: pisică și șoarece; vaporul și automobilul.
Stabilirea asemănărilor și deosebirilor.
Instructaj: Voi numi două lucruri și vreau ca tu să-mi spui ce se aseamănă și prin ce se deosebesc.
„Prin ce se asemănă și prin ce se deosebesc mingea și portocala?. Dar avionul și automobilul ?”
Reușita probei esența comparării, depinde de calitatea analizei și sintezei.
3.2.4. Probă pentru evidențierea conservării cantității
Materialul: 7 cuburi roșii (jetoane pătrate) și 10 bile albastre (jetoane rotunde).
Desfășurare: a) Așez în fața copilului cele 7 cuburi roșii pe linie orizontală si-i cer să așeze tot atâtea bile albastre câte cuburi am așezat (bilele vor fi luate de copil dintr-o cutie de pe masă). După ce le-a așezat, întreb: Sunt tot atâtea cuburi roșii câte bile albastre?
3.2.5. Probă pentru nivelul cunoștințelor matematice
Materialul: nasturi, bile, bețișoare, jetoane de aceeași culoare și formă într-o cutie, ordonată pe categorii, în cantități mari (peste 30 buc)
Educatoarea pune pe masă, pe o coală de hârtie, un anumit număr de obiect din cutie, grupate în ordine crescătoare. Se cere copilului aici să facă același lucru, spunându-i-se: Vezi, eu pun obiecte aici, fă și tu la fel: ia din cutie și pune pe foaia te tot atâția nasturi, bile.
Interpretare: La 4 ani copilul ordonează corect 3 obiecte, la 5 ani ordonează corect 4 obiecte, la 6 ani 5 sau mai multe obiecte.
Indicatorii observaționali au fost:
– să completeze propoziția cu cuvântul potrivit;
– să definească o noțiune;
– să compare două noțiuni;
– să compare corect grupe de obiecte global și prin punerea în corespondență.
În etapa următoare am introdus ca factor experimental formativ jocului didactic în vederea dezvoltărilor deprinderilor intelectuale.
Experimentul s-a desfășurat pe un eșantion de 15 copii în vârstă de
4-4 ½ – 5 ani din grupa menționată anterior.
La eșantionul experimental jocurile didactice le-am desfășurat în cadrul a trei categorii de activități: cunoașterea mediului, dezvoltarea limbajului, activități cu conținut matematic.
Etapa a treia a constat în aplicarea testului psihologic sub forma jocului-exercițiu și a jocului de perspicacitate asupra eșantionului experimental și a eșantionului martor.
Eșantionul martor a fost reprezentat de copiii de la grupa vecină.
Test psihologic (joc)
1. Taie imaginea care se repetă în seria dată (fig. 1)
2. Reconstituie imaginea din bucăți (fig. 2)
3. Încercuiește imaginea care nu este la fel cu celelalte (fig. 3)
4. Scoate poza care nu se potrivește (fig. 4)
5. Să facem grămăjoare (clasificarea pieselor trusei Dienes după un criteriu dat)
Notă: La fiecare probă a testului s-a notat numărul de greșeli. Fiecare probă rezolvată corect a fost cotată cu procentul de 20%.
Jocuri de perspicacitate (orale)
1. Cine răspunde corect?
a) De ziua ei, Oana a oferit bomboane astfel: 2 bomboane unei prietene, 2 bomboane altei prietene și 2 bomboane unei vecine. Câți copii au primit bomboane? (3 copii)
b) Un vânător vede 2 iepuri. Ridică pușca și trage. Câți iepuri rămân în fața lui? (unul – cel împușcat sau nici unul – ambii au fugit)
c) Pe o farfurie sunt 2 mere roșii și 1 galben. Pe altă farfurie sunt 2 mere galbene și un măr roșu. Pe care farfurie erau mai multe mere? (pe nici una sau tot atâtea).
d) Un copil stă în picioare, iar lângă el stă altul pe scaun. Cum putem ști care este mai înalt? (cel așezat trebuie să se ridice în picioare)
e) care animale sar mai sus decât brazii? (nici un animal pentru că brazii nu sar)
f) care sticle nu pot fi umplute cu apă? (cele pline)
g) ce i se întâmplă unui copil când cade în apă? (se udă)
Notă: Se urmărește nivelul dezvoltării gândirii, a prezenței unor elemente de gândire logică elementară la copilul de 4- 5 ani.
2. Unde este greșeala?
a) Florile parfumate și albastre ale bradului străluceau în verdele frunzișului.
b) Oana a văzut la bunici o livadă frumoasă cu sălcii și brazi
c) O veveriță și-a umplut cămara pentru iarnă cu : broaște,cărăbuși, alune, ghinde, șoareci
d) Era toamnă și stolul de vrăbiuțe și ciocănitori se pregăteau să plece în țările calde.
Indicatorii observaționali au fost:
– să analizeze, să facă sinteze, comparații, abstractizări, generalizări;
– să pună în evidență existența unor elemente specifice gândirii logice.
Pentru a evalua nivelul deprinderilor intelectuale am aplicat testarea (puțin cam devreme) pe bază de fișă individuală asupra copiilor din eșantionul experimental și asupra celor din eșantionul martor.
Sarcina de muncă independentă a fost:
1. Separă fructele prin încercuire!
2. Separă animalele domestice prin încercuire!
3. Completează ce lipsește în desen!
4. Găsește desenul diferit de celelalte!
5. Denumește imaginile încercuite!
6. Desenează atâtea cerculețe cât arată cifra!
7. Desenează atâtea imagini câte mai trebuie ca să fie cât arată cifra!
8. Să facem din două grupuri unul singur!
9. Unește cifra cu grupa de obiecte corespunzătoare!
10. Desenează în spațiul dat o grupa cu tot atâtea cerculețe câte obiecte are grupa dată!
Notă: Fiecare fișă rezolvată corect este cotată cu 10%.
Indicatorii observaționali au fost următorii:
– să numere corect în limitele 1 – 5;
– să raporteze corect numărul, cifra la cantitate și invers;
– să constituie grupe după un criteriu dat;
– să facă operații de analiză, sinteză concretă și mintală;
– să se cunoască și să denumească imagini diferite;
Rezultatele și interpretarea la testul sub formă de joc și la evaluarea prin fișă de muncă independentă sunt cuprinse în anexa 1.
3.3.Metode folosite în cercetarea pedagogică
“Microcercetarea pedagogică inițială a îmbrăcat două aspecte: unul se referă la cel observațional – constatativ , altul la cel experimental – formativ.
Ca metode de culegere a datelor am folosit: observația, experimentul, testul, studiul de caz, analiza produselor activității.
Dintre metodele de prelucrare am utilizat pentru ambele eșantioane tabelul analitic, tabelul sintetic, histograma și poligonul de frecvență.”
3.4.Interpretarea rezultatelor
Concluziile parțiale din etapa întâi au fost: este necesar să se cunoască nivelul dezvoltării intelectuale a copiilor (limbajul, gândirea).
Unii copii prezintă accelerări în dezvoltarea intelectuală, alți au un intelect de limită.
Rezultatele obținute la testul psihologic aplicat, corelate cu rezultatele date în fișele de muncă independentă m-au condus la următoarele constatări:
– la eșantionul experimental, capacitatea copiilor de a efectua analize și sinteze a crescut;
– pe măsură ce capacitatea analitico-sintetică a crescut s-a realizat cadrul optim pentru a face comparații corecte și complete;
– calitatea produsului obținut prin abstractizări și generalizări depinde de nivelul cunoștințelor copiilor și de cel al dezvoltării operațiilor gândirii;
– copiii de 4-5 ani sunt capabili sa rezolve situații problemă accesibile vârstei în funcție de gradul de dezvoltare a judecății, nivelului înțelegerii problemei respective;
– preșcolarii de 4-5 ani au înțeles și rezolvat în timpul stabilit sarcina de muncă independentă.
În general, rezultatele obținute la eșantionul experimental au fost mai bune decât la cele eșantionul martor. Deci jocul didactic utilizat ca factor experimental, este o modalitate de exersare a deprinderilor de muncă intelectuală accesibilă și eficientă.
Observând histogramele se contată un număr de subiecți cu rezultate foarte bune, deci cu un nivel ridicat în formarea deprinderilor intelectuale cât și subiecți cu rezultate slabe.
Studiind cazurile copiilor cu rezultate slabe, deci cu întârzieri și rămâneri în urma în dezvoltarea intelectuală, am desprins următoarele cauze:
– apariția unor factori externi negativi;
– exprimarea verbală săracă;
– achiziții lacunare;
– instabilitate psihomotorie;
-volum redus al atenției;
– deficit la nivelul gândirii;
– dificultăți de adaptare la ritmul grupului.
Cele doua studii de caz, prezentate în continuare se referă la două tipuri de subiecți:
1. Copilul cu nivel de dezvoltare a deprinderilor intelectuale foarte bun
2. Copilul cu nivel de dezvoltare a deprinderilor intelectuale foarte slab
Studiul de caz numărul 1
Numele și prenumele: Gospodin Gabriel
Data nașterii: 20-03-2000
Sintetizând datele din caietul de observații psihopedagogie se pot desprinde condițiile ce au condus la obținerea unor rezultate foarte bune privind deprinderile intelectuale.
Copilul provine dint-o familie formată din 5 membri (tată, mamă, 2 frați mai mari) un climat educativ sănătos.
De creștere și educare se ocupă mama.
Adaptarea la regimul din grădiniță s-a făcut ușor. Copilul a fost comunicativ, sociabil. A frecventat cu regularitate grădinița. A manifestat curiozitate deosebită pentru activitățile de cunoaștere a mediului și cele cu conținut matematic. Are o capacitate crescută de concentrare a atenției, spirit de observație dezvoltat și a dat dovada unei exprimări coerente.
Reprezentările sunt precise, bogate în conținut. Memorează ușor și reține timp îndelungat. Reproduce cu ușurință cele învățate.
Rezolvă cu plăcere sarcini de muncă independentă, manifestă spirit critic și autocritic în aprecierea lucrărilor, fișelor.
Studiul de caz numărul 2
Numele și prenumele: Șerbănescu Petruța
Data nașterii: 10-05-2000
Copilul provine dintr-o familie formată din: tată, mamă, o soră mai mică și bunică. În cadrul familiei există uneori conflicte între adulți.
Atitudinea adulților din familie este totdeauna de răsfăț și hiperprotecție față de copil.
Fetița a frecventat zilnic grădinița. S-a adaptat foarte greu la viața colectivului manifestând capricii și încăpățânare. Deși este disciplinată în cadrul activității și jocului, atentă la ceea ce se desfășoară, volumul de cunoștințe este redus, capacitatea operatorie a gândirii slab dezvoltată.
Operațiile de abstractizare și generalizare sunt insuficient dezvoltate.
Limbajul este caracterizat prin slab auz fonematic, vocabular sărac, exprimare greoaie, cu tulburări de pronunție. Deprinderile de numărare nu sunt bine consolidate. Nu recunoaște cifrele și nu poate raporta corect număr și cifră la cantitate.
Fetița este antrenată în activități de joc cu rol de recuperare. Se constată un ușor progres de la un semestru școlar la altul.
Concluziile deprinse din analiza acestor cazuri și a altor asemănătoare conduc la ideile că:
– fiecare copil are o individualitate proprie;
– capacitățile intelectuale se dezvoltă diferit;
– intervin foarte mulți factori (ereditate, mediul, educația) care determină caracteristicile dezvoltării ;
– deprinderile intelectuale pot fi exersate și consolidate prin toate activitățile din grădiniță și în special prin joc;
– un rol deosebit îl are climatul afectiv din grădiniță (relația educatoare – copil și copil – copii), preocuparea pentru cultivarea încrederii copilului în forțele proprii, a inițiativei, creativității.
Capitolul 4.
Metodologia organizării și desfășurării jocurilor didactice în scopul formării și exersării deprinderilor de muncă intelectuală.
4.1.Jocuri didactice organizate în activitățile cu întreaga grupă
“Alegerea, organizarea și desfășurarea jocurilor didactice se face în funcție de nivelul intelectual al copiilor, vârsta și deprinderilor de muncă intelectuală accesibile acestor copii (operațiile gândirii, de numărare și calcul aritmetic, deprinderi de rezolvare a problemelor ).
Pentru copiii de 3 -4 ani sunt indicate jocurile: „Cine are un cartonaș potrivit” (recunoașterea și denumirea culorilor), „Cine a venit la noi” (recunoașterea și denumirea animalelor domestice, legături simple între cunoștințe), „Focul și vântul”, „Spune cum face” (pronunțarea corectă a sunetelor), „Când facem așa?” (momentele zilei și corelația acțiune moment), „Spune câte jucării ai găsit” (grupe cu multe, cu puține obiecte), „Coșuleț cu mere ” (deprinderea de numărare 1- 3), „Stegulețele” (raportarea cantității la număr).”
Pentru copiii de 4- 5 ani, cu nivel intelectual mai ridicat sunt potrivite jocurile următoare:
„Ce ne trebuie, ce nu ne trebuie” (selecționarea obiectelor după utilitate)
„Ce se poate așeza împreună?” (asocieri între obiecte după un criteriu)
„Cum este?” (gradele de comparație ale adjectivelor)
„Completează ce lipsește” (propoziție, acordul S – P)
„Adu atâtea obiecte câte arată păpușa” (numărul 1 – 5)
„Cine are același număr” (compararea globală a cantității)
Pentru copiii de 5 – 6 ani cu nivel intelectual crescut și ritm de lucru mai rapid sunt indicate jocurile:
„Prin ce se aseamănă” (clasificarea după un criteriu dat)
„Ghicește la ce m-am gândit” (ghicirea obiectului după descriere)
„Jocul silabelor”
„Jocul sunetelor” (analiza și sinteza fonetică, numărarea silabelor, sunetelor)
„Cine are un număr mai mare?” (compararea cantității numerice)
„Să adăugăm, să luăm” (operații de adunare și scădere cu o unitate)
În cadrul activităților matematice, în vederea formării deprinderilor de a rezolva problema sunt necesare a fi utilizate jocuri de tipul „Cine rezolvă repede și corect problema”.
“Cerințele care trebuie respectate în alegerea problemelor sunt:
necesitatea prezentării operațiilor aritmetice în cadrul diverselor situații la care copilul trebuie să participe direct, deci să învețe acționând; alegerea conținuturilor din mai multe domenii de activitate; soluționarea problemelor să se facă prin metoda analizei și sintezei.”
Exemple de probleme accesibile preșcolarilor:
a) probleme ilustrate (cu text sau narative) „Pe creanga unui pom erau 5 mere. A bătut vântul și a căzut un măr. Câte mere au mai rămas în pom? (5-1=4)
b) probleme în versuri
„Lizuca de ziua ei
A primit cadou cercei,
Aurii, frumoși și noi
Știe a număra. Sunt…(doi)”
„Rândunica are pui,
Unul negru, doi gălbui.
Ia priviți puțin la ei
Și răspunde-ți
Nu sunt…(trei) ?”
c) probleme ghicitori
„Am cules azi în secret
Opt flori să fac un buchet
De mai pun una cu rouă
În buchet voi avea (nouă)” (8+1=9)
probleme simple, în lanț după modelul calculului în lanț.
Rezultatul numeric al uneia constituie baza de pornire pentru celelalte. Sunt recomandate preșcolarilor mari în scopul pregătirii pentru școală. Rezolvarea problemelor ce conțin operații simple de adunare și scădere cu 1-2 unități presupun stăpânirea temeinică a număratului și socotitului, dezvoltarea operațiilor gândirii.
4.2.Jocuri didactice organizate în activitățile cu grupuri mici, activități la alegerea copiilor
Argumente care întăresc cerința de a desfășura astfel de activități:
– cerințele învățământului formativ vizează educarea la copii a independenței în gândire și acțiune, a creativității și mobilității;
– cerințele cu caracter psihopedagogic relevă faptul că dezvoltarea capacităților intelectuale se realizează cu eficiență sporită în cadrul unei activizări maxime a copiilor;
– îndrumarea jocurilor de către educatoare este mai ușor da realizat;
– activitățile cu grupuri mici de copii, cu copii de vârstă diferită și nivel intelectual diferit sunt mai eficiente și au o valoare formativă deosebită;
– sunt asigurate condițiile pentru tratarea diferențiată și individualizată;
– educatoarea poate participa la jocul copiilor în calitate de partener, poate urmări discret nivelul realizării sarcinii de către copii, plăcerea cu care aceștia se antrenează în problema intelectuală pe care o presupune jocul;
– pe parcursul desfășurării jocului didactic educatoarea poate sugera elementele de noutate și atractivitate;
– componența grupului se poate schimba în funcție de jocul didactic ales, materialele folosite, relațiile de simpatie dintre copii;
– copiii cu nivel intelectual mai scăzut pot învăța din experiența celorlalți.
Jocurile didactice indicate pentru a fi utilizate în scopul exersării deprinderilor intelectuale:
„Să facem ordine” (gruparea obiectelor după un criteriu dat)
„Jocul cifrelor”
„Cine câștigă întrecerea” (compunerea și descompunerea numerelor)
Grupul mic facilitează exersarea într-o activitate intelectuală intensă, problematizantă, capabilă să promoveze inițiativa, stimulând copiii timizi. Exemple de jocuri didactice:
„Repetă după mine” (pronunțarea corectă a cuvintelor)
„A cui este jucăria” (exprimarea corectă a substantivelor în genitiv)
„Eu spun una tu spui multe” (folosirea corectă a substantivelor la numărul singular și plural)
În cadrul jocului de creație „De-a magazinul” se poate introduce jocul didactic „Unde le așez” (poziții spațiale, clasificarea obiectelor după un criteriu). Această modalitate implică respectarea următoarelor cerințe:
– activitatea intelectuală pe care o desfășoară copilul, chiar dacă a avut loc într-un joc cu temă aleasă de el, să se bazeze pe un suport fictiv;
– să existe elemente de joc care să determine buna dispoziție și activismul copiilor;
– intervenția educatoarei să se limiteze la precizări scurte, clare care să sugereze copiilor ideea ce conduce la jocul didactic;
– să se creeze interdependența dintre jocul de creație și jocul didactic care se desfășoară simultan pentru a nu fragmenta acțiunea jocului de creație și a nu modifica relațiile dintre grupurile participante.
“Variante ale jocurilor didactice organizate cu întreaga grupă se pot desfășura individual cu copiii dotați, cât și cu cei care întâmpină dificultăți în dezvoltarea deprinderilor intelectuale utilizând intens ocaziile pe care copiii le oferă în cadrul jocurilor alese de ei, în diferite arii de stimulare. Materialele didactice prezente în aceste arii pot constitui punctul de plecare pentru sarcini didactice de recunoaștere, descriere, comparare, clasificare etc., cuprinse în jocuri ce vizează operațiile gândirii, rezolvarea de probleme, deprinderi de numărare.”
4.3.Strategii didactice utilizate
Productivitatea unei activități depinde în mare măsură de structurile organizatorice în care aceasta are rol și de strategiile adoptate.
Strategia instruirii poate fi definită ca un ansamblu de formare, metode, mijloace, relații cu ajutorul cărora se realizează obiectivele stabilite transmiterea conținutului și a metodelor de învățare.
Procesele intelectuale declanșate în joc, în special cele ale gândirii ajută pe copii să afle, să descopere unele adevăruri noi pentru ei. Jocul didactic poate fi utilizat ca o tehnică atractivă de exploatare a realității, a unor noțiuni abstracte pe o cale mai accesibilă.
„Strategia jocului didactic este o strategie euristică”. Copilul se găsește în situația de actor și nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, vieții lui afective, unei trebuințe interioare de acțiune și afirmare. Valoarea principală a jocului didactic constă în faptul că-i face pe copiii participanți nemijlociți la propria lor formare.
Psihologia actuală a învățăturii subliniază cu necesitate deprinderea copiilor cu tehnica de învățare euristică (încercare – eroare), formarea atitudinii de căutare prin acțiune directă, valorificarea cunoștințelor și deprinderilor anterioare, realizarea transferului, dezvoltarea motivației necesare învățării.
Sarcina didactică problematizată pornește de la ceea ce cunosc copiii cerând preluarea datelor după un algoritm cunoscut, cerând o soluție nouă.
Copilul poate găsit și alte soluții de rezolvare potrivit capacității sale intelectuale. Sarcina didactică poate fi o problemă de diferite tipuri:
a) de tipul întreruperilor:
La jocul didactic „Cine știe mai bine ”
b) de tipul conflictului
c) de tipul alternativelor
Învățarea prin problematizare, contribuie formarea deprinderilor intelectuale, gândirii logice cu mijloace didactice specifice vârstei. Copiii încearcă să rezolve sarcina,rezolvarea fiind un șir de încercării și erori în timpul stabilit de educatoare.
Bucuria acțiunii creează motivația pentru un șir de alte încercări.
« Pornind de la adevărul că vârsta preșcolară este perioada unui însemnat potențial creativ și de la ipoteza că fiecărui copil i se poate prezenta cu succes un anumit volum de cunoștințe, într-o formă intelectuală adecvată, se poate susține și posibilitatea metodei descoperirii, prin procedee adecvate, la copiii preșcolari. Literatura pedagogică oferă numeroase caracteristici ale acestei metode. »
Exemple de jocuri didactice care implică utilizarea metodei descoperirii. Modalități de descoperire sunt variate:
a)descoperirea prin analiză – joc didactic „Cum este” (etapele de transformare a unui obiect)
b) descoperirea prin sinteză – joc didactic „Alegeți și grupați” (gruparea după un criteriu dat)
c) descoperirea prin analogie – joc didactic „Cum trebuie să fie îmbrăcămintea” (alegerea vestimentație conform situației date)
d) descoperirea prin inducție – joc didactic „Cine stă în aceeași căsuță” (se ajunge la noțiuni cu caracter generalizator)
e) descoperirea prin deducție – joc didactic „Răspunde repede și bine” (deducerea criteriului după care s-au grupat obiecte, imagini)
Jocurile didactice cu imagini constituie un mijloc și o metodă activă prin care copiii învață să observe, să clasifice să se transforme în direcțiile obiectivului urmărit de educatoare.
“Utilizarea exercițiului ca metodă de acțiune operațională este eficient în perfecționarea activității intelectuale a copiilor. Astfel, copiii sunt puși în situația de a face variate exerciții de gândire gradate de la simplu la complex, intercalate cele de formare cu cele de fixare a deprinderilor intelectuale.”
Conversația, ca metodă de comunicare verbală interogativă permite introducerea copiilor în tema jocului, intuirea materialului, verificarea modului cum preșcolarii ai înțeles sarcina didactică.
Explicația și demonstrația, utilizată concomitent ori separat, sunt absolut necesare într-un joc didactic. Greutățile pe care copiii le întâmpină pe parcursul acțiunii de joc, ca și unele erori în rezolvarea problemei intelectuale necesită explicații și chiar reluarea unor demonstrații. Explicația trebuie să se facă cu tact și numai în măsura în care este necesară. Folosirea acestei metode duce la dezvoltarea spiritului de observație, crește puterea de analiză a gândirii.
Valoarea unei demonstrații corecte trebuie să corespundă conținutului, sarcinii didactice, să fie vizibil, estetic, să permită perceperea corectă prin diferite simțuri (vizual, auditiv, olfactiv, tactil).
“Povestirea ca formă de expunere, apare în jocul didactic în momentul introductiv la grupele mici pentru a trezi stări afective pozitive, pentru a mobiliza copiii în participarea la joc. Folosirea judicioasă a povestirii duce la educarea atenției, imaginației, a plăcerii de a învăța prin joc.”
Deoarece majoritatea jocurilor didactice necesită folosirea materialului didactic (demonstrativ și distributiv) trebuie subliniate câteva cerințe referitoare la acesta. Considerate mijloace clasice de învățământ, materialele didactice cel mai des folosite sunt: jucării confecționate, jetoane, materiale din natură, truse, costume, materiale auxiliare.
Pe lângă condițiile pedagogice, estetice, igienice, acestea trebuie să contribuie la găsirea soluțiilor, la rezolvarea corectă a sarcinii de joc.
4.4.Posibilități de evaluare a nivelului dezvoltării deprinderilor de muncă intelectuală
“Buna cunoaștere psihologică a copiilor este importantă cu atât mai mult la această vârstă evoluția e rapidă și diversificată iar educatoarea trebuie să își adapteze activitatea ei la particularitățile copiilor. Pentru orientarea practicii pedagogice este necesară evaluarea didactică.”
Formele de evaluare folosite în grădiniță sunt: evaluarea inițiativă (predictivă), sumativă (cumulativă) și evaluarea cantitativă (formativă).
Evaluarea inițială se desfășoară la început de an școlar, la integrarea copilului în grupa respectivă sau la începutul unui program de instruire. Ea are rolul de a (constata) evidenția nivelul cunoștințelor și deprinderilor cu care copilul vine în grădiniță și de a sugera folosirea strategiilor adecvate care să permită copilului obținerea performanței este premisă pentru eficiența activității viitoare.
“Evaluarea continuă este indispensabilă, fiind perfect integrată în procesul didactic, obiectivul activităților cu preșcolarii este cu preponderență formativ. Ea însoțește permanent activitatea de predare – învățare, asigură depistarea la timp a lacunelor, corectarea în timp a greșelilor, ajută la prevenirea unor distorsiuni în învățare datorate nesiguranței, neîncrederii în forțele proprii. Ea permite adoptarea unor soluții menite să amelioreze rezultatele.”
Ca tehnică de evaluare formativă se pot folosi fișe de muncă independentă în cadrul unor jocuri didactice cum ar fi: „Cine are o grupă la fel de mare cu a mea, Grupe cu mai multe, mai puține obiecte”, având ca sarcină de lucru – scrie atâtea liniuțe câte imagini are grupa.
În jocurile didactice pentru cunoașterea mediului și dezvoltarea vorbirii de tipul „Să îmbrăcăm păpușa”, „Cum este”, „A cui este jucăria”, sarcina de muncă independentă poate fi de formă:
„Încercuiește obiectele situate pe ceva”
„Separa obiectele de îmbrăcăminte de iarnă”
„Colorează numai obiectele lungi”
„Separă grupa jucărilor”
În cadrul evaluării formative trebuie respectate anumite cerințe:
.cunoașterea particularităților de vârstă și individuale ale copiilor;
cunoașterea obiectivelor operaționale;
evaluarea să aibă o tentă optimistă;
momentul de evaluare să i se înscrie firesc în activitatea preșcolarului;
evaluarea se face nu numai în raport cu obiectivele propuse ci și cu progresele personale anterioare și cu performanțele celorlalți copii din grupă.
Evaluarea sumativă (cumulativă) este tipul de evaluare care constată nivelul de performanță atins în raport cu anumite exigențe stabile pentru o perioadă mai lungă de învățare.
Pentru stabilirea nivelului de dezvoltare a deprinderilor de muncă intelectuală este bine să se parcurgă următoarele momente în evaluare:
stabilirea clară a obiectivelor
stabilirea sarcinii de lucru
selectarea tehnicilor de evaluare
precizarea tipurilor de relații interpersonale
evidențierea rezultatelor
performanța rezultatelor
performanța realizată
Ca tehnici de evaluare se pot folosi: fișe de muncă independentă, concursuri, probe de control etc.
Exemple de jocuri didactice în cadrul unei evaluări sumative :
„Cifrele la locul lor”
„Să adăugăm să scădem”
„Învățăm să socotim”
„Compune și descompune repede și bine”
Fișele de evaluare pot conține următoarele sarcini de lucru:
Desenează atâtea cerculețe câte arată cifra
Desenează atâtea imagini câte mai trebuie să fie cât arată cifra
Scrie semnul matematic corespunzător între pătratele de pe fiecare rând
Să facem din două grupuri unul singur
Unește cifra cu grupe de obiecte corespunzătoare
„Jocul silabelor”
„Jocul sunetelor”
„Coșulețul toamnei ”
„Roata animalelor”, sarcina de lucru ar putea fi:
Desenează atâtea cerculețe câte are cuvântul
Încercuiește imaginea a cărei denumire începe cu silaba „ma”
Încercuiește imaginea a cărei denumire începe cu sunetul „o”
Separă fructele prin încercuire
Separă animalele domestice prin încercuire
O modalitate de evaluare sumativă, la finalul anului școlar o constituie jocul didactic pentru cunoașterea mediului și dezvoltarea vorbirii cu tema:
„Să dezlegăm – să comparăm ghicitori”, posibil de realizat cu preșcolarii de grupă mijlocie și mai ales cu cei de 6 – 7 ani.
Străvechi joc al mintii și imaginii, ghicitoarea sau cimilitura cu o mare varietate de forme, reprezintă un mod deosebit de atractiv de a identifica, fenomene, relații, intenționat transfigurate, prezentate în linii sugestive, adesea hazlii.
Ca strategie de evaluare, dezlegarea de ghicitori presupune dezvoltarea operațiilor gândirii, modalitatea gândirii, perspicacitatea.
În funcție de vârsta copiilor se pot utiliza în întreceri pe subgrupe și individuale ghicitori cu conținut variat:
jucării, obiecte de joacă
„E rotundă si e tare
Pe pământ ea înalt sare” (mingea)
„E – mbrăcată ca o fată
Cu rochița apretată
Cu ea vă jucați mereu
Ați ghicit, ca nu e greu ” (păpușa)
obiecte din casă
„Pe masă sau în tavan
Seara vezi un ghem bălan” (becul)
„Îl calci în picioare,
Îl bați dar nu îl doare ” (covorul)
flori
„Care floare
Parcă-i soare” (floarea soarelui)
„Când zăpada se topește,
De sub ea el se zărește,
E firav și mititel
Și-are floarea clopoțel” (ghiocelul)
fenomene ale naturii
„Are raze, strălucește
Chiar de sus ne dogorește” (soarele)
„Sus pe cer s-a arătat
Un covor încovoiat” (curcubeul)
animale
„O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune” (veverița)
„Bucălaia de la stână
Ne dă miel, lapte și lână” (oaia)
Altă categorie de ghicitori o constituie cele care necesită mai multe răspunsuri, toate corecte. Dezlegarea lor presupune flexibilitate în gândire, fluență, originalitate.
„Curelușă unsă
Prin iarbă ascunsă” (râma, șarpele)
„Ce pasăre sare-n apă
Și nu se udă?” (rața,gâsca)
„Ce nu poți să pui în cui” (oul, balonul, mingea)
În general în activitatea de evaluare a deprinderilor de muncă intelectuală este bine să se țină seama de câteva cerințe:
prezentarea obiectelor și cerințelor de apreciere îl ajută pe preșcolar să le preia în parte;
să se aleagă probe valide;
pragul de accesibilitate al performanței este variabil de la o etapă la alta și de la un copil la altul.
4.5. Tehnici de muncă intelectuală a copilului preșcolar prin jocul didactic
“Diferențierea învățământului se referă la realizarea procesului instructiv – educativ astfel încât acesta să răspundă particularităților psiho-individuale ale copiilor, contribuind la cultivarea intereselor, aptitudinilor.
Tratarea diferențiată în jocuri didactice se face pornind de la respectarea următoarelor cerințe:
cunoașterea profilului psihologic al fiecărui copil și al fiecărei grupe de vârstă;
obiectivul fundamental să fie respectarea acestor particularități individuale, astfel încât prin educație să se dezvolte creator personalitatea fiecărui copil;
activitățile trebuie organizate de așa manieră încât să impulsioneze dezvoltarea psihică prin solicitări la eforturi posibile din ce în ce mai mari.”
Modalități de realizare a tratării diferențiate:
activități comune (frontale), realizate sub formă de joc didactic;
activitățile cu grupuri mici (copiii nou veniți sau copiii cu nivel intelectual diferit);
activități individuale desfășurate cu copiii dotați intelectual și cei subdotați.
Activitățile de tratare diferențiată asigură realizarea în cele mai bune condiții a sarcinilor învățământului formativ, pentru obținerea unui nivel cât mai ridicat de pregătire al tuturor copiilor.
Copiii cu nivel intelectual bun și foarte bun sunt antrenați în rezolvarea unor sarcini didactice cu grad sporit de dificultate, sarcini care necesită un ritm rapid de gândire și acțiune.
Jocurile desfășurate oral au ca scop stimularea gândirii logice, atenția și perspicacitatea. Exemplu de joc didactic:
„Unde cresc fructele?”; copii trebuie să răspundă la întrebări și să motiveze răspunsul:
„Merele cresc în păr?”
„Nucile cresc în prun?”
„Gutuile cresc în vie?”
La jocul didactic „Se poate așa ceva?” copiilor li se prezintă propoziții încurcate. Ei trebuie să le corecteze în funcție de conținutul logic al enunțului:
„Pisica latră în grădină”
„Grivei miaună după sobă”
„Elevii luminează”
„Becul aleargă”
„Vrabia e mare”
„Elefantul e mic”
O valoare formativă deosebită o au jocurile care conțin probleme de perspicacitate. Exemple de astfel de jocuri:
„Imagini încurcate”
„Cine trebuie să plece din tablou”
„Ce imagine urmează”
« În astfel de activități trebuie să se țină seama de potențialul psihic real al copiilor, evitând suprasolicitarea dar și subsolicitarea. De aceea trebuie alese metode și procedee active, care să solicite la maxim gândirea, atenția (problematizarea, învățarea prin descoperire, etc.) »
În cazul copiilor cu încetinire sau întârziere în dezvoltarea psiho-intelectuală, tehnicile de lucru vizează antrenarea copiilor într-o învățare graduală, de la simplu la complex, apelând la toți analizatorii, astfel încât educarea motricității și percepției să ducă la dezvoltarea gândirii. Exemple:
exerciții pentru discriminarea vizuală:
„Spune (desenează) ce lipsește” (alcătuirea unei plante)
„Jucării mari, jucării mici” (mărimea)
„Punguța cu surprize” (culori)
„Decupează ce se cere” (forma)
exerciții pentru memoria vizuală, desfășurate cu imagini în imagini:
„Ce am ascuns?”
„Ce grupă si-a schimbat locul?”
„Care cifră a plecat”
„Desenează imaginile în ordine”
exerciții pentru reprezentări de orientare și de timp:
„Foc și apă” (orientare în spațiu)
„Ce fac copiii” (orientare în timp)
„Tic – tac” (momentul zilei)
exerciții pentru dezvoltarea spiritului de observație:
„Completează desenul cu figuri”
„Ce este la fel”
„Ce nu este fa fel”
exerciții pentru exersarea gândirii:
„Ce ne trebuie la îmbrăcat” (clasificarea după utilitate)
Domino cu fructe (legume) – clasificare fructe, legume
dezvoltarea unor elemente de gândire matematică se poate realiza bazând exercițiile pe achizițiile senzoriomotorii anterioare, pe cunoașterea pozițiilor spațiale ale obiectelor.
„Înșirăm mărgele” (așezare în șir crescător și descrescător)
„Câte cuburi a adus camionul?” (perceperea globală a cantității și operarea cu numerele corespunzătoare)
„Taie imaginile” (împărțirea întregului în jumătăți și sferturi).
Cerințele generale care se cer a fi respectate se pot sintetiza astfel:
respectarea particularităților de vârstă și individuale ale copiilor;
îmbogățirea exercițiilor cu elemente noi când jocurile se repetă;
gradarea exercițiilor;
materialul didactic utilizat să aibă legătură cu conținutul transmis;
sarcinile concrete de lucru să fie variate (desenare, tăiere, lipire, modelare);
educatoarea să manifeste grijă și respect pentru copil, să aibă o atitudine stimulatoare.
ANEXA NR. 1
Rezultatele si interpretarea lor la testul sub forma de joc
TABELE ANALITICE
EȘANTION MARTOR EȘANTION EXPERIMENTAL
TABELE SINTETICE
EȘANTION MARTOR EȘANTION EXPERIMENTAL
2 copii 100% 8 copii 100%
4 copii 80% 3 copii 80%
3 copii 60% 4 copii 60%
5 copii 50%
1 copil 20%
HISTOGRAME
EȘANTION MARTOR
100
80
60
40
20
nr. subiectului
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
% EȘANTION EXPERIMENTAL
100
80
60
40
20
nr. subiectului
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Poligoane de frecvență
ANEXA NR.2
Fișe – model de muncă independentă pentru evaluarea finală. Prelucrarea rezultatelor
Anexa nr. 3
Modele de proiecte didactice
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: MARE PREGĂTITOARE
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: EDUCAȚIA LIMBAJULUI
TIPUL ACTICITĂȚII: CONSOLIDARE
TEMA ACTIVITĂȚII: „SĂCULEȚUL FERMECAT”
MIJLOC DE REALIZARE: JOC DIDACTIC
OBIECTIVE CADRU:
– educarea unei exprimări verbale orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic;
– dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
să participe la activitatea „atât în calitate de vorbitor, cât și de auditor”;
să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect (aspectul fonetic);
să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical (aspectul lexical și sintactic).
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să denumească imaginea sugerată de jeton;
O2 – să formuleze propoziții cu cuvintele ce denumesc imaginile de pe jeton;
O3 – să stabilească numărul cuvintelor din propoziție, prin bătaia palmelor;
O4 – să redea numărul de silabe dintr-un cuvânt;
O5 – să precizeze sunetul inițial sau final al unui cuvânt dat;
O6 – să redea singularul și pluralul cuvintelor sugerate de jeton;
O7 – să dea exemple de cuvinte care încep cu diferite silabe;
O8 – să dea exemple de cuvinte care se termină cu diferite silabe;
O9 – să dea exemple de cuvinte care încep cu diferite sunete;
O10 – să dea exemple de cuvinte care se termină cu diferite sunete;
O11 – să dea exemple de cuvinte care încep și se termină cu același sunet.
OBIECTIVE EDUCATIVE:
îmbogățirea reprezentărilor și activizarea vocabularului prin reactualizarea denumirii obiectelor;
concentrarea și stabilizarea atenției formarea deprinderilor de a lucra pe fișa după dirijare verbală;
exersarea operațiilor gândirii logice;
STRATEGII DIDACTICE:
Resurse procedurale: conversația, explicația, expunerea, exercițiul;
Mijloace de învățământ: săculeț, jetoane, fișe de muncă independentă, creioane;
Forma de organizare: – frontal
– individual
SARCINA DIDACTICĂ:
– formularea de propoziții, stabilind numărul cuvintelor din propoziții, numărul silabelor din cuvânt , sunetul inițial și final al cuvântului, pluralul sau singularul cuvântului respectiv.
REGULI DE JOC:
copilul solicitat de educatoare alege un jeton din săculeț, denumește imaginea și apoi alcătuiește o propoziție cu acel cuvânt;
stabilește numărul silabelor, le denumește pe fiecare;
dă exemple de alte cuvinte care încep cu aceeași silabă;
stabilește sunetul inițial și sunetul final dintr-un cuvânt, dă exemple de alte cuvinte care încep și se termină cu sunetul respectiv;
găsește singularul și pluralul cuvintelor.
Răspunsurile corecte se vor premia cu aplauze.
ELEMENTE DE JOC: scoaterea jetonului, surpriza, aplauze.
DURATA: 35 – 40 minute
DESENEAZĂ ÎN CĂSUȚA GOALĂ, ATÂTEA LINIUȚE CÂTE SILABE ARE CUVÂNTUL RESPECTIV;
ÎNCERCUIEȘTE IMAGINILE ÎN CARE CUVINTELE AU DOUĂ SILABE .
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: MARE
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: ACTIVITATE MATEMATICĂ
TIPUL ACTICITĂȚII: CONSOLIDARE
TEMA ACTIVITĂȚII: „Ce cifră se potrivește, ce grupă se potrivește”
MIJLOC DE REALIZARE: JOC DIDACTIC
OBIECTIV CADRU:
– dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numerele și cifrele;
OBIECTIV DE REFERINȚĂ:
– să numere de 1 la 10, recunoscând gupele de obiecte și cifrele corespunzătoare;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să numere crescător în limitele 1- 10;
O2 – să numere descrescător în limitele 1 – 10;
O3 – să formeze o grupă de obiecte;
O4 – să numere obiectele din grupă;
O5 – să pună în corespondență cifra cu numărul de obiecte;
O6 – să pună pe tablă o cifră;
O7 – să formeze o grupă de obiecte cu tot atâtea elemente cât arată cifra;
O8 – să rezolve probleme orale care implică operații de adunare și scădere cu o unitate;
O9 – să rezolve fișe de muncă individuală.
OBIECTIVE EDUCATIVE:
– dezvoltarea atenției voluntare;
– cultivarea operațiilor gândirii;
– utilizarea adecvată a limbajului matematic.
STRATEGII DIDACTICE:
Resurse procedurale: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul. problematizarea, povestirea.
Mijloace de învățământ: tablă magnetică, figurine, cifrele 1 – 10, fișe, creioane.
Forma de organizare: – frontal
– individual
SARCINA DIDACTICĂ:
– raportarea corectă a cifrei la cantitate și invers;
REGULA DE JOC:
– răspunde copilul care a fost atins pe umăr de colegul lui.
ELEMENTE DE JOC:
deplasarea
aplauze
DURATA: 30 – 35 minute
Demers didactic
Sarcina didactică: „Unește printr-o linie cifra cu grupa potrivită”
4 8
7
PROIECT DIDACTIC
GRUPA:MIJLOCIE
DENUMIREA ACTIVITĂȚII:CUNOAȘTEREA MEDIULUI
TIPUL ACTICITĂȚII: CONSOLIDARE (EVALUARE)
TEMA ACTIVITĂȚII: „Ce a cumpărat mama de la piață”
MIJLOC DE REALIZARE: JOC DIDACTIC
OBIECTIV CADRU:
– dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia.
OBIECTIV DE REFERINȚĂ:
– să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (plante)
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să dea exemple de fructe și legume de primăvară;
O2 – să cunoască după pipăit și miros fructul sau leguma;
O3 – să precizeze date privind forma, culoarea, utilizarea acestuia;
O4 – să selecteze fructele sau legumele care nu sunt de primăvară;
O5 – să rezolve independent sarcina de pe fișa individuală.
OBIECTIVE EDUCATIVE:
– dezvoltarea sensibilității senzoriale;
– educarea operațiilor gândirii;
– educarea în spiritul normelor igienico – sanitare.
STRATEGII DIDACTICE:
Resurse procedurale: explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, problematizarea,
Mijloace de învățământ: coș cu fructe și legume, fișe de muncă individuală, creioane, 2 eșarfe.
Forma de organizare: – frontal
– individual
SARCINA DIDACTICĂ:
– recunoașterea după pipăit și miros a fructului sau legumei, enumerarea caracteristicilor și precizarea modului de utilizare.
REGULA DE JOC:
– copiii chemați la masa educatoarei sunt legați la ochi. Unul își alege un fruct, îl pipăie și îl denumește. Celălalt precizează culoarea și forma posibilă, modul de utilizare.
ELEMENTE DE JOC:
– ghicirea;
– surpriza;
– deplasarea;
– închiderea și deschiderea ochilor
DURATA: 20 – 25 minute
COLOREAZĂ LEGUMELE DE PRIMĂVARĂ FOLOSIND CULOAREA CORESPUNZĂTOARE
Concluzii
1. Educația intelectuală ușurează constituirea potențialului valoric al personalității, care-și pune amprenta asupra întregii deveniri a omului.
2. Formarea intelectuală, în general și dezvoltarea deprinderilor intelectuale, în special, constituie necesitatea și posibilitatea la vârsta preșcolară.
3. Învățarea prin joc dezvoltă maximal intelectul, face posibilă înțelegerea ca act superior de adaptare a gândirii la datele unei probleme.
4. Procesul de formare a deprinderilor de muncă intelectuală se desfășoară după anumite norme psiho-pedagogice în forme variate, jocul didactic dovedindu-se o modalitate eficientă.
5. Prin jocul didactic se dezvoltă operațiile gândirii, deprinderile de numărare și calcul aritmetic, deprinderile de rezolvare a problemelor accesibile vârstei preșcolare.
6. Exersarea și evoluția capacităților intelectuale se realizează optim dacă se face apel la strategii de individualizare și diferențiere a instruirii.
7. Cu multiple valențe formative jocul didactic poate fi folosit ca: activitate de sine-stătoare cu rol de consolidare, verificare, evaluare a deprinderilor intelectuale, ca procedeu didactic și ca metodă de învățământ prin acțiune simulată.
8. Jocul didactic oferă posibilitatea pregătirii copilului pentru școală deoarece deprinderile de muncă intelectuală sunt factori ai învățăturii școlare, respectă calea de interiorizare a cunoștințelor după demersul percepției, reprezentare, verbalizare.
9. În fața unor individualități specifice, care sunt copiii, educatoarea trebuie să-și restructureze de fiecare dată strategiile de lucru, să dovedească capacitatea empatică, să îmbine dragostea cu competența pentru a realiza adevărata educație.
Bibliografie
Alexandru, Julieta, Cunoașterea copilului preșcolar, Revista de pedagogie, nr. 1.1993
Idem, Instrumente și metode de activitate în sprijinul pregătirii preșcolarilor pentru integrarea în clasa I, E.D.P. Buc.1993
Barbu, Hristu, Popescu Eugenia ,Pedagogie preșcolară didactică, E.D.P.R.A. Buc.1995
Cerghit , Ioan , Metode de învățământ, E.D.P,R.A. Buc. 1997
Cerghit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, Educația intelectuală în Curs de pedagogie, CMUB, Buc. 1988
Chateau, Jean ,Pentru o psihologie a educației, E.D.P., Buc. 1988
Cristea, Sorin , Pedagogie, vol I, ed. Hardiscom, Pitești, 1996
Dăscălescu, Livia, Jocul didactic matematic – rolul său în activitățile formative, Revista de Pedagogie nr.3, 1991
Dima, Silvia, Educația intelectuală a copiilor preșcolari, culegere metodică editată de Revista de pedagogie Buc. 1975
Ezechil Liliana, Păiși Lăzărescu Mihaela, Laborator preșcolar, ed. V & I Integral, Buc. 2002
Galperin, I.P., Teorie și metodă în elaborarea acțiunilor mintale, E.D.P. Buc. 1975
Gina Camarasu, Anca Paunescu,Metodica activitatilor instructiv- educativ in invatamantul prescolar,ed. Didactica Nova, Craiova. 2007
Golu Pantelimon, Zlate Mielu, Verza Emil, Psihologia copilului, manual pentru cls. a XI-a, școli normale, E.D.P. Buc.,1993
Montessori, M, Descoperirea copilului, E.D.P. Buc. 1978
Oprescu, Nicolae, Învățământul preșcolar în fața noilor exigențe, Revista Învățământul preșcolar nr. 3-4,1993
Planchard, Emil ,Introducere în pedagogie E.D.P., Buc. 1970
Preda, Viorica; Dumitrana, Magdalena, Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, ed. V & I Integral, Buc.2000
Taiban, Maria, Jocuri didactice pentru grădinița de copii, E.D.P. Buc. 1986
Ursula, Șchiopu, Probe de evaluare a activității copilului preșcolar, Revista învățământului preșcolar nr.4, 1991
Zlate, Ștefania, Metodica activităților de dezvoltare a limbajului și contribuția jocului didactic la îmbogățirea vocabularului, ed. Bren, Buc. 2003
=== pag.67 anexa ===
Anexa nr. 3
Modele de proiecte didactice
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: MARE PREGĂTITOARE
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: EDUCAȚIA LIMBAJULUI
TIPUL ACTICITĂȚII: CONSOLIDARE
TEMA ACTIVITĂȚII: „SĂCULEȚUL FERMECAT”
MIJLOC DE REALIZARE: JOC DIDACTIC
OBIECTIVE CADRU:
– educarea unei exprimări verbale orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic;
– dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
să participe la activitatea „atât în calitate de vorbitor, cât și de auditor”;
să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect (aspectul fonetic);
să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical (aspectul lexical și sintactic).
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să denumească imaginea sugerată de jeton;
O2 – să formuleze propoziții cu cuvintele ce denumesc imaginile de pe jeton;
O3 – să stabilească numărul cuvintelor din propoziție, prin bătaia palmelor;
O4 – să redea numărul de silabe dintr-un cuvânt;
O5 – să precizeze sunetul inițial sau final al unui cuvânt dat;
O6 – să redea singularul și pluralul cuvintelor sugerate de jeton;
O7 – să dea exemple de cuvinte care încep cu diferite silabe;
O8 – să dea exemple de cuvinte care se termină cu diferite silabe;
O9 – să dea exemple de cuvinte care încep cu diferite sunete;
O10 – să dea exemple de cuvinte care se termină cu diferite sunete;
O11 – să dea exemple de cuvinte care încep și se termină cu același sunet.
OBIECTIVE EDUCATIVE:
îmbogățirea reprezentărilor și activizarea vocabularului prin reactualizarea denumirii obiectelor;
concentrarea și stabilizarea atenției formarea deprinderilor de a lucra pe fișa după dirijare verbală;
exersarea operațiilor gândirii logice;
STRATEGII DIDACTICE:
Resurse procedurale: conversația, explicația, expunerea, exercițiul;
Mijloace de învățământ: săculeț, jetoane, fișe de muncă independentă, creioane;
Forma de organizare: – frontal
– individual
SARCINA DIDACTICĂ:
– formularea de propoziții, stabilind numărul cuvintelor din propoziții, numărul silabelor din cuvânt , sunetul inițial și final al cuvântului, pluralul sau singularul cuvântului respectiv.
REGULI DE JOC:
copilul solicitat de educatoare alege un jeton din săculeț, denumește imaginea și apoi alcătuiește o propoziție cu acel cuvânt;
stabilește numărul silabelor, le denumește pe fiecare;
dă exemple de alte cuvinte care încep cu aceeași silabă;
stabilește sunetul inițial și sunetul final dintr-un cuvânt, dă exemple de alte cuvinte care încep și se termină cu sunetul respectiv;
găsește singularul și pluralul cuvintelor.
Răspunsurile corecte se vor premia cu aplauze.
ELEMENTE DE JOC: scoaterea jetonului, surpriza, aplauze.
DURATA: 35 – 40 minute
DESENEAZĂ ÎN CĂSUȚA GOALĂ, ATÂTEA LINIUȚE CÂTE SILABE ARE CUVÂNTUL RESPECTIV;
ÎNCERCUIEȘTE IMAGINILE ÎN CARE CUVINTELE AU DOUĂ SILABE .
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: MARE
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: ACTIVITATE MATEMATICĂ
TIPUL ACTICITĂȚII: CONSOLIDARE
TEMA ACTIVITĂȚII: „Ce cifră se potrivește, ce grupă se potrivește”
MIJLOC DE REALIZARE: JOC DIDACTIC
OBIECTIV CADRU:
– dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numerele și cifrele;
OBIECTIV DE REFERINȚĂ:
– să numere de 1 la 10, recunoscând gupele de obiecte și cifrele corespunzătoare;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să numere crescător în limitele 1- 10;
O2 – să numere descrescător în limitele 1 – 10;
O3 – să formeze o grupă de obiecte;
O4 – să numere obiectele din grupă;
O5 – să pună în corespondență cifra cu numărul de obiecte;
O6 – să pună pe tablă o cifră;
O7 – să formeze o grupă de obiecte cu tot atâtea elemente cât arată cifra;
O8 – să rezolve probleme orale care implică operații de adunare și scădere cu o unitate;
O9 – să rezolve fișe de muncă individuală.
OBIECTIVE EDUCATIVE:
– dezvoltarea atenției voluntare;
– cultivarea operațiilor gândirii;
– utilizarea adecvată a limbajului matematic.
STRATEGII DIDACTICE:
Resurse procedurale: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul. problematizarea, povestirea.
Mijloace de învățământ: tablă magnetică, figurine, cifrele 1 – 10, fișe, creioane.
Forma de organizare: – frontal
– individual
SARCINA DIDACTICĂ:
– raportarea corectă a cifrei la cantitate și invers;
REGULA DE JOC:
– răspunde copilul care a fost atins pe umăr de colegul lui.
ELEMENTE DE JOC:
deplasarea
aplauze
DURATA: 30 – 35 minute
Demers didactic
Sarcina didactică: „Unește printr-o linie cifra cu grupa potrivită”
4 8
7
PROIECT DIDACTIC
GRUPA:MIJLOCIE
DENUMIREA ACTIVITĂȚII:CUNOAȘTEREA MEDIULUI
TIPUL ACTICITĂȚII: CONSOLIDARE (EVALUARE)
TEMA ACTIVITĂȚII: „Ce a cumpărat mama de la piață”
MIJLOC DE REALIZARE: JOC DIDACTIC
OBIECTIV CADRU:
– dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia.
OBIECTIV DE REFERINȚĂ:
– să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (plante)
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să dea exemple de fructe și legume de primăvară;
O2 – să cunoască după pipăit și miros fructul sau leguma;
O3 – să precizeze date privind forma, culoarea, utilizarea acestuia;
O4 – să selecteze fructele sau legumele care nu sunt de primăvară;
O5 – să rezolve independent sarcina de pe fișa individuală.
OBIECTIVE EDUCATIVE:
– dezvoltarea sensibilității senzoriale;
– educarea operațiilor gândirii;
– educarea în spiritul normelor igienico – sanitare.
STRATEGII DIDACTICE:
Resurse procedurale: explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, problematizarea,
Mijloace de învățământ: coș cu fructe și legume, fișe de muncă individuală, creioane, 2 eșarfe.
Forma de organizare: – frontal
– individual
SARCINA DIDACTICĂ:
– recunoașterea după pipăit și miros a fructului sau legumei, enumerarea caracteristicilor și precizarea modului de utilizare.
REGULA DE JOC:
– copiii chemați la masa educatoarei sunt legați la ochi. Unul își alege un fruct, îl pipăie și îl denumește. Celălalt precizează culoarea și forma posibilă, modul de utilizare.
ELEMENTE DE JOC:
– ghicirea;
– surpriza;
– deplasarea;
– închiderea și deschiderea ochilor
DURATA: 20 – 25 minute
COLOREAZĂ LEGUMELE DE PRIMĂVARĂ FOLOSIND CULOAREA CORESPUNZĂTOARE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Jocul Didactic Metoda Si Forma de Organizare a Activitatii Instructiv Formative In Gradinita de Copii (ID: 130993)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.