JOCUL DIDACTIC METODĂ EFICIENTĂ DE DEZVOLTARE MUZICALĂ A [607030]

JOCUL DIDACTIC – METODĂ EFICIENTĂ DE DEZVOLTARE MUZICALĂ A
ELEVILOR DE ȘCOLARITATE PRIMARĂ

Doina Argint, masterandă anul II , Universitatea de Stat din Comrat

Rezumat : În acest articol este descris impactul jocului didactic asupra dezvoltării muzicale a
elevilor de vâ rstă școlară mică. Este propusă o serie de j ocuri didactice utilizate timp de trei ani în
practica personal ă la lecțiile de educație muzicală (Solfegiu).

Cuvinte-cheie : școlarul mic, joc didactic, metodă activă, limbaj muzical, i ntelect, eficiență.

Dezvoltarea intelectual -muzical ă a copilului se desfășoară în contextul propriilor activități de
învățare și are drept forță motrică contradicțiile apărute d intre „vechi ” și „nou”. Mecanismul acestei
dezvoltări este trecerea de la exterior la interior, de la social – la individual. Una dintre condițiile
fundamentale ale decur gerii dezvoltării intelectuale este comunicarea copilului ca mod valoros de
interacțiune psihosocială a persoanelor. Actualmente, cunoscut este rolul comunicării drept condiție
de bază în dezvoltarea psihicului uman avansat de Vagotskii (1983) care a explicat legătura d intre
dezvoltarea psihică și comunicare [13 ].
Conform lui L. Vagotskii, dezvoltarea psihică a individului nu este altceva decâ t însușirea
experienței sociale de către el, iar aceasta are loc doar în interacțiunea cu alte persoane, adică pr în
întermediul comunicării. La râ ndul său, comunicarea se dezvoltă și ea în corelație cu celelalte funcții
psihice, deoarece întreaga activitate psihică constituie un tot unitar, pr in care se realizează
interacțiunea copilului cu mediul înconjurăto r. Mediul școlar îi oferă copilului la vâ rsta de 6 -7 ani o
colectivitate și un loc de activitate cu numeroase intrepătrunderi intelectuale – comunică cu alții și cu
semeni necunoscuți, se adaptează la noil e condiții și exigențe, ocupă un nou statut în relațiile
interpersonale. Copilul este pus în situații de a-și demonstra eficiența ideilor, de a -și planifica
activitatea etc., conducâ nd ca rezultat la consec ințe favorabile pentru dezvoltarea intelectului.
Activitatea de învățare la această varstă școlară (m ică) dev ine o preocupare majoră în programul
zilnic al elevului, însă dorința lui de joc nu se dim inuează, jocul rămânâ nd o problemă majoră în
perioada copilăriei.
Jocurile sunt strategii euristice în care copiii își manifestă istețimea, inventivitatea, inițiativa,
răbdarea, îndrăzneala și curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a
întregii activități psihice. În joc copilul este u n adevărat actor și un simplu spectator. El participă, cu
toată ființa lui, la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul acesta o învățare autentică [9].
Referindu -ne la jocul didactic, constatăm că acesta este o activitate care sprijină înțel egerea
obiectivelor planificate, fixarea și formarea unor deprinderi durabile, precum și implinirea
personalității școlarului mic. Fiecare joc didactic cuprinde următoarele componente constitutive:
conținutul, sarcina didactică, regulile jocului, acțiunea de joc [5].
Jocurile didactice, în majoritatea lor, au ca element didactic întrecerea între grupe de elevi sau
chiar între elevii întregului colectiv, făcându -se apel nu doar la cunoașterea lor, dar și la spiritul de
echipă, disciplină, ordine, coeziune î n vederea obținerii victoriei. Întrecerea prilejuiește copiilor
emoții, bucurii, satisfacții. Copiii obosesc repede și de aceea este necesară introducerea jocurilor
încat perioadele care solicită atenția să alterneze cu activitatea de învățare.
Jocul didac tic urmărește un scop bine determinat, presupune o situație de joc, anumite condiții,
reguli. Ele au menirea de a plasa copilul în lumea cunoștințelor, de a -l înarma cu deprinderi pentru a
putea opera cu cuvântul. Prin intermediul jocului obișnuim copilul să gândească independent, să
aplice cunoștințele acumulate preventiv în diferite situații. Ele vin să altoiască copilului cele mai
frumoase calități intelectuale, morale, estetice. Ele influențează și asupra emoțiilor copilului,

devenind mai dinamici, inge nioși, încrezuți în forțele proprii, le dezvoltă reflexivitatea,
autocunoașterea și autoevaluarea propriului demers cognitiv, a propriilor acț iuni și operații realizate.
Înain te de joc în vățătorul creează o atmosferă plăcută și o dispoz iție bună elevilor. Pe parcurs, sunt
susțin uți și încurajați elevii timizi. Uneori participă nemijlocit la joc, îi conduce pe neobservate și le
susține inițiativa, se bucură și trăiește emoțional împreună cu ei. Desigur se va ține cont de
respectarea raportului dintre instruire și distracție. Încălcând acest principiu, nu poate fi vorba de joc
didactic, ci de joc -distracție [4].
După obiectivele urmărite, jocul didactic este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar d upă
tipul lecției jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare,
recuperare a cunoștințelor [7].
Utilizarea jocurilor didactice în cadrul lecțiilor, are o mare importanță deoarece vizează:
 cultivarea creativității prin îndrăzneală, istețime, spirit inovator, flexibilitatea gândirii;
 crearea unor situații generatoare de motivație;
 educarea unor trăsături volitiv -pozitive;
 stimularea elevilor slabi sau timizi;
 cultivarea încrederii în forțele proprii, precum și a spi ritului de răspundere, de colaborare și
ajutor reciproc.
Jocurile didactice le plac copiilor, iar folosirea lor sporește eficiența lecțiilor. Este demn de luat în
seamă afirmația lui Lucian Blaga că „Înțelepciunea și iubirea copilului e jocul”. Prin joc, c opilul se
dezvoltă intelectual, moral și fizic [8].
Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecției cu scopul de:
 a familiariza elevii cu unele concepte;
 a consolida cunoștințele însușite;
 a cultiva unele calități ale gândirii;
 a evalua cunoștințele însușite [1].
În procesul jocului, copilul demonstrează cât de realist este el în tot ceea ce face și la ce nivel se
ridică competența sa, uneori atât de bine conturată motivațional. Succesul unui joc didactic este
asigurat dacă sunt î ndeplinite majoritatea cerințelor, dar mai ales dacă este bine explicat. Jocurile
copiilor devin metodă de formare în cazul în care ele capătă o organizare și se succed în ordinea
implicată de logica cunoașterii și a învățării [10].
Pe parcursul experiențe i didactice personale, activitățile didactice au fost axate pe cunoașterea în
profunzime a nevoilor și trebuințelor elevilor, a stăpânirii unui limbaj, metode și procedee pentru a
atinge palierele cele mai sensibile ale gândirii și sentimentelor copiilor.
Măiestria pedagogică joacă un rol decisiv în reușita elevilor. Din aceste considerente, una dintre
metodele active -interactive bazate pe acțiunea stimulată este jocul didactic.
Astfel, cadrul didactic consolidează, precizează, dar și verifică cunoștințele elevilor, pune în
valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora. În continuare propunem câteva jocuri
didactice utilizate în cadrul lecțiilo r de educație muzicală.
Funcție instructivă au jocurile prin intermediul cărora este sporită atenția ele vilor la explicarea
subiectului nou. De exemplu, î n perioada studierii sunetelor muzicale se practică jocul „Băsmăluța ”.
Învățătorul rostește un sunet (DO) , iar elevul, care primește băsmăluța, adaugă o altă notă , ori
următoarea formând o gamă . Următorul elev care primește băsmăluța spune din câte sunete este
alcătuită gama , apoi următorul nuște sunetele în ordine inversă (descendentă), sau peste un sunet etc.
La fel se proce dează atunci când se studiază o gamă nouă . Aceasta va începe de la un alt sunet și
scărița muzicală va fi într -o altă succesiune.
Propunem și alte tipuri de jocuri ce se vor încadra foarte bine în ora de educație muzicală:
 Jocul „Să dansăm”. Pe fundal sună muzică antrenantă , veselă din repertoriul muzical
predestinat audiț iilor. Princip iul jocului este astfel: punem muzica destul de tar e (or profesorul însuși

o interpretează la pian) , cât răsună muzica, copiii aleargă, sar și dansează, când muzica se oprește,
copiii trebuie să se oprească imediat și să se așeze pe jos. Ultimul copi l care se așează este eliminat ș i
se dă la o parte. Cel rămas este câștigă tor. Se prevede un loc destul de mare, și dacă facem această
activitate în interior, strângem scaunele, covoarele și tot ce poate î mpiedica copiii. O alt ăvariantă a
jocului ar putea fi: Elevii, fiind cunoscuți deja de la primele ore cu cei trei piloni ai muzicii – dansul,
polca și marșul – au ocazia de a aborda aceste cunoștine în acest joc. Scopul acestor jocuri este
dezvoltarea simțului ritmic, recunoașterea genului de dans, cultivarea creativității, mobilizare spre
efectuarea lucrului practic.
 Jocul „Omida”. Pentru această activitate, ne trebuie muzică sud -americană. Toți copiii se
așează unul după altul ținâ ndu-se de talie , astfel să formeze o omidă. Pe ritmul muzicii, omida
pornește și conducătorul face trei pași și arun că un picior în aer. Și din nou trei pași și aruncă celălalt
picior în aer. Toată omida face teoretic ca și el, dar de fapt, după câțiva pași devine o dezordine
teribilă, care declanșează hohote de râ s.
Aceast ă activitate este ideală în timpul unu i moment al lecției, dacă copiii încep sa se plictisească .
 Jocul „ Surpriza ”. Vom avea nevoie de următoarele materiale :
 Muzică veselă pe fundal din repertoriul muzical .
 Hârtie de ambalaj, hârtie de ziar, hâ rtie pentru cadou .
 Bom boane, biscuiți etc.
 O pungă de dulciuri sau eventual un mic cadou .
Descriere: Începând cu micul cadou (sau punga de dulciuri) ambalați în același pachet tot ce aveți,
intercalând între ambalaje câte ceva (o bomboană, un biscuit, o napolitană…). Copiii sunt așezați în
cerc. Po rniți muzica și pachetul trece de la unul la altul. Când muzica se oprește, cel care are pachetul
în mână desface un rând de ambalaj și ia ce găsește. Muzica începe din nou și pachetul trece din
mână în mână până la urmatoarea oprire. Jocul continuă până l a pachetul central – ultima surpriză și
cea mai mare: jucaria sau punga de dulciuri. Să avem grijă ca în timpul jocului fiecare copil să aibă
ocazia să desfacă cel puțin câte un ambalaj.
În locul surprizelor dulci, pot fi și fișe, ilustrații, cartonașe, e tc. menite pentru studierea unor noi
elemente de limbaj muzical. Jocul poate avea scop de fixarea și consolidarea cunoștinelor, de
evaluare a noțiunilor studiate anterior.
 Jocul „Unde duce ascensoru l” ne va ajuta să detectăm nivelului de dezvoltare a auz ului
muzical, atenția auditivă. Se interpretează la pian difer ite game majore și minore , ascendente și
descendente, într -o octavă, două sau trei. Elevilor li se propune să identif ice modul gamelor , direcția
de mișcare a acesteia, adică a urcat sau coborâ t ascens orul. Acest joc sporește atenția elevilor și
implicarea lor e instantă.
 Jocul „Scărița muzicală” . Scopul jocului: Dezvoltarea auzului, atenției auditive. Regula
jocului: Profesorul interpretează, mai întâ i, la pian diferite game în direcții ascende nte și descendente
în diferite moduri majore ori minore. Pentru ca imaginea muzicală să fie mai captivantă și interesantă
se folosesc sunetele celor trei registre: ciripit de păsărele – registrul acut, mersul copiilor – registrul
mediu, mormăit sau mers ur s – registrul grav. Elevii stau cu spatele pentru a nu putea vedea
claviatura și ghicesc dir ecția mișcării gamelor, răspunzând la întrebările profesorului: – „În ce
direcție au alergat sunetele pe scărița noastră muzicală?” – „Numărați, vă rog, câte trepte am
pășit?”. În continuare, se pot prelua întrebările din jocul precedent pentru o dezvoltare mai eficientă
a deprinderilor de aprec iere a modului gamelor.
Aceste exerciții de dezvoltare a auzului se repetă cu excepția interpretării profesorului la un alt
instrument (vioară, fluer, acordeon) și nu la pian. Din cauză că timbrul sunetelor interpretate la pian
diferă de cele interpretate la alte instrumente, la elevi sporește atenția auditivă și a uzul muzical ceea
ce și urmărim .

 Jocul „Canon” oferă posibili tatea dezvoltării abilităților vocal -intonative, dezvoltarea
interesului de integrare în activități muzicale. Pentru un studiu mai interesant și captivant elevii
intonează, la rugămintea profesorului, o gamă majoră, tona litatea fiind în funcție de ambitusul vocii
copiilor, acompaniați la pian (acordeon), formâ nd un mic duet. Pot intona doar doi elevi în interval
de terță cu sa u fără acompaniament, pot fi repartizați pe echipe, pot cânta și în unison.
 Jocul „Acompaniamen t ritmic” va urmări dezvoltarea simțului ritmic a l elevilor la nivel de
ansamblu/echipă. Pot participa două mici grupuri de elevi ori elevi ș i profesor. Se propune un mic
cântec însoțit de un desen ritmic. Melodia o interpretează un grup ori profesorul, ia r desenul ritmic
celălalt grup de elevi. Se execută în ansamb lu, elevii urmărindu -și partitura lor lor (vezi modelul 1.)
Desenul ritmic, care este unul ostinato, poate fi înlocuit cu ilustrații, alte semne grafice, silabe și
pronunțări ce ar sugera valoril e notelor).
Model 1.

 Jocul „Labirint ritmic” . Scop: Evaluarea abilităților de simț ritmic și captarea atenției
elevilor. Regula jocului: Diferite figuri ritmice sunt plasate în mod haotic, fiind unite între ele de
săgeți (vezi model 2.). Elevii trebuie să numere celulele ritmice, să pronunțe cu silabe le ritmice TA –
pătrimea, TI – optimea, TA -A- doimea, MO – pauza, să le demonstreze prin mișcările
corespunzătoare: doimea – mâinile la mijloc, pătrimea – lovituri pe ba ncă, optimea – lovituri din palme,
pauza – degetul arătător la buze și să le execute. Bineînțeles se va începe de la exerciții mult mai
simple ce ține de figuri ritmice, numărul lor etc. Ulterior, folosind sunetele unei game majore sau
minore succesiv, se intonează vocal labirintul ritmic. Profesorul dă indicațiile de rigoare, urmărește
și corectează elevii la comiterea unei greșeli. Treptat, tempoul executării acestei sarcini se
accelerează.
Model 2.

 Jocul „Cine e perechea mea”. Elevii primesc fișe cu notarea notelor pe portativ. Unul
citește/numește nota muzicală cu glas tare , apoi întreabă : „Cine e perechea mea? ”. Elevul care are
fișa cu aceeași notă î i formează perechea. Apoi sarcina se poate complica, utilizând notația notelor
din prima și a doua octavă . [6].
La aceste probe, elevii s-au manifestat activ, au prezentat o atenție sporită, fiind foarte ingenioși.
În cadrul orelor de educație muzicală pot fi utilizate mult mai multe jocuri, în depen dență de
scopurile urmărite , și pot fi chiar inventate în acel moment utilizâ nd materialul teoretic ori practico –
muzical de la etapa respectivă.
Pe parcursul practicii pedagogice personale am adunat mai multe idei de jocuri pe care le-am
expus într-o mică culegere de sarcini (jocuri) pentru micii elevi intitulată „Cutiuța muzicală” ca

lucrul din clasă, dar și cel de acasă să fie unul interesant, captivant și motivațional în cunoașterea
elementelor de limbaj muzical în perioada micii școlarități.
În această formă, am încercat să descriem procesul dezvoltării auzului muzical, simțului ritmic și a
deprinderilor de in tonare a gamelor și/sau cântecelor în cont extul instruirii experimentale, efectuată
pe parcursul activităților de joc.
Aplicarea jocului didactic are o influență pozitivă și asupra elevilor cu rezultate mai scăzute,
sporind astfel motivația și încrederea în sine. Un joc bine organizat constituie un mijloc de cunoaștere
de către elevi a lumii înconjurătoare, deoarece cuprinde sarcini didactice care contrib uie la aplicarea
deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și valorificarea lor creatoare.
La elevii de varstă școlară mică jocul didactic este elementul ce necesită a fi prezent la fiecare
lecție, fie în scopul dezvoltării muzicale sau pentru dezvoltarea gândirii logice, constituind în același
timp un mijloc eficient de verificare a gradului de însușire a cunoștințelor [14].
Sarcina școlii este de a forma tânăra generație astfel încat la absolvirea școlii să fie capabilă să -și
continue în mod i ndependent cunoștințele și deprinderile intelectuale și practice. Activitatea proprie
are o importanță deosebit de mare pentru că numai ce este învățat prin efort propriu este durabil și de
calitate. A -i învăța pe elevi să învețe este scopul cel mai import ant al învățătorului și principiul de
bază al învățării. Cultivarea dorinței de a cunoaște, de a vrea să știe nu se face după un program strict
stabilit sau la anumite ore, pentru că acest interes cognitiv se manifestă spontan [13].
Pentru contribuția deo sebită pe care o aduce în instruirea și educarea copiilor, jocul didactic
constituie o componentă a învățămantului primar. În primul rând pentru că jocul răspunde
particularităților de vârstă ale școlarului mic și în al doilea rând pentru că elementul dist ractiv pe care
îl conține stimulează interesul și curiozitatea copiilor pentru învățare.
Jocul este inima unui program educațional, proces de succes. Studiile făcute arată că aceasta este o
parte importantă din viața elevilor. Jocurile didactice sunt propu se învățătorilor cu scopul de a înviora
lecția, de a contribui la procesul de comunicare liberă și activă [12]. Rolul învățătorului este de a
acționa ca un mediator. La realizarea obiectivelor educaționale în școala primară se consideră că
jocul didactic r ămâne cea mai valoroasă activitate. Aceasta are o importanță deosebită pentru vârsta
copilăriei: jocul creează temelia atitudinilor, cunoștințelor și deprinderilor [2].
Din propria practică pot afirma că utilizând jocul didactic am urmărit și scopul de a i mplica în
activitate chiar și pe cei mai timizi elevi, cu rezultate mai modeste la învățătură. Folosind scara
Likert, putem prezenta progresul schimbărilor în măsura de implicare a elevilor în activitatea de joc
pe parcursul a 3 ani (vezi Tabelul 1 ).
Dator ită faptului că numărul elevilor implicați în joc mai frecvent și întotdeauna a crescut, au fost
înregistrate schimbări calitative în nivelul de dezvoltare a lor. A scăzut numărul elevilor cu nivel
inferior de dezvoltare și a crescut cel al elevilor cu niv el mediu și superior.
Analiza calitativă și cantitativă periodică a rezultatelor elevilor au dovedit creșterea nivelului de
însușire a cunoștințelor și dezvoltare intelectuală a lor (Tabelul 2).
Ca rezultat al aplicării jocului didactic la elevi de vârstă școlară mică putem evidenția următoarele
concluzii.
 Jocul didactic la treapta primară de învățămant constituie un mijloc de cunoaștere și
valorificare intelectuală a elevilor ce stimulează învățarea și sporește reușita școlară.
 Experiența ne demonstrează c ă jocurile didactice folosite corect, conțin valențe formative,
privind dezvoltarea intelectual -muzicală a elevilor de vârstă școlară mică, care trebuie învățați
cum să cunoască și care sunt tehnicile cele mai adecvate de a obține noi informații.
 Analiza r ezultatelor obținute de elevii de la treapta primară de învățămant pe parcursul a 3 ani
ne-a demonstrat o creștere semnificativă a rezultatelor școlare la disciplina educația muzicală,
dovadă a eficienței formative a jocului didactic .

Pe parcursul anilor, am constatat valoarea practică a jocului didactic. În procesul desfășurării lui
elevul are posibilitatea să -și demonstreze cunoștințele, deprinderile și priceperile formate la mai
multe lecții. Pentru mine această metodă de instruire devine un mijloc efici ent de verificare a
gradului de însușire a materiei de studiu de către elevi, de abilitățile lor muzicale.
Jocul didactic este o metodă eficientă privind formarea interesului cognitiv la elevii claselor
primare. Utilizarea acestei metode satisface cerințel e unui învățământ formativ, deoarece antrenează
în formare majoritatea elevilor, sporește gradul de motivație a învățării prin satisfacțiile pe care elevii
le obțin, prin rezultatele pozitive ale muncii lor personale .

Cifrele din ambele tabele indică numărul de elevi .

REFERINȚE BIBLIOGRAFI CE

1. Bădică T. et al. Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii . București, Editura Didactică și
Pedagogică, 1974;
2. Bruner T. Pentru o teorie a instruirii . București, Editura Didactică și Pedagogică, 1979;
3. Buda A., Francu B.A. Jocuri didactice și exerciții distractive. Culegere pentru clasa I.
București, Editura Didactică și Pedagogică, 1970;
4. Crețu E. Psihopedagogia școlară pentru învățămâ ntul primar . București, Editura Aramis, 1999;
5. Faure E. A învăța să fii. București, Editura Didactică și Pedagogică, 1974;
6. Ionescu M., Radu I. Didactica modernă . Cluj -Napoca, Editura Dacia, 2001;
7. Jinga I., Negreți I. Invățarea eficientă . București, Editis, 199 4;
8. Jocul didactic . Disponibil la: http://www.didactic.ro/materi al/57232;
9. Jocul – modalitate de î nvățare și educare . http://www.referate10.ro/referate -psihologie/
jocul -modalitate -de-învățare și educare -6597.html;
10. Popescu -Neveanu P. Natura jocului și eficiența l ui. Copilul și jocul – colecție metodică . Revistă
de pedagogie. 1975, Nr. 8;
11. Șchiopu U. Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor . București, Editura Didactică și
Pedagogică, 1970;
12. Фролова Ю., Сольфеджио Кл. I , II . Ростов -Дон: изд. «Феникс», 2006 ;
13. Выготский Л.С. Собрание сочинений в шести томах. Т. IV, Детская психология.
Москва, Изд -во „Педагогика”, 1984;
14. Mиxaйловкая H., Mузыкa и дeти . Mocквa, 1977.