Jocul Didactic Matematic Modalitate de Stimulare Cognitiva a Copiilor cu C.e.s

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

Jocul didactic matematic-modalitate de stimulare cognitiva a acopiilor cu Ces

CUPRINS

CAPITOLUL I

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

I.1.Copiii cu CES-delimitări conceptuale

Educația copiilor cu cerințe speciale a devenit o preocupare importantă în rândul specialiștilor.,,Cerințele educative speciale(CES) exprimă trebuința fundamentală a unor copii de a li se acorda o atenție și o asistență educativă suplimentară, fără de care nu se poate vorbi în mod efectiv de egalizarea șanselor de acces, participare școlară și socială.Această sintagmă desemnează un continuum de probleme speciale de educație, cu referire la un registru larg de tulburări care se întinde de la deficiențele profunde la tulburările ușoare de învățare.”(Gh.Radu colab.1999, p 23).

Cerințe speciale și cerințe educative speciale sunt doi termeni folosiți in contexte variate și este necesară diferențierea lor pentru a nu se crea confuzii.Grupurile minorităților etnice, familiile normade, copiii proveniți din familii sărace intră în categoria cerințelor speciale pentru că toți prezintă astfel de cerințe.Copiii cu cerințe speciale nu prezintă în mod necesar dificultăți de învățare.Copiii cu cerințe speciale educative, în schimb, prezintă fie vreo dizabilitate, fie dificultăți de învațare care poate fi o consecință a dizabilității.(Vrășmaș,T.,2001,p 105).

Mulți copii au de suferit de pe urma dificultăților de învățare și de aici decurg cerințele pentru o educație specială pentru o anumită perioadă școlară.Totodată copiii cu cerințe speciale trebuie incluși în facilitățile educaționale destinate majorității.

I.2.Educația specială-modalități de abordare

,, Analizând particularitățile specifice procesului de învățare a copiilor cu CES, se ajunge la concluzia că una dintre calitățile esențiale ale curriculumului școlar vizează un grad cât mai mare de flexibilitate, astfel încât să permită fiecărui copil să avanseze în ritmul său și să fie tratat în funcție de capacitățile sale de învățare.”(Gherghuț A., 2013, p267).,, Un curriculum școlar adecvat pentru elevii cu cerințe educative speciale trebuie să pună accent, în principal, pe următoarele domenii:

A)Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate di domeniul afectiv, motivațional, caracterial și al socializării-imaginea de sine, scopurile, interesele, pasiunile, motivațiile intrinsece și extrinsece, concordanța dintre potențialul personal, realizări și valoarea produselor realizate, activitățile individuale și în grup, gradul de toleranță și înțelegere față de cei din jur și față de valorile acestora, echilibrul afectiv, jocul, activitățile de timp liber, responsabilitățile individuale, școlare, sociale, relațiile cu colegii și cu cei din jur, comportamentul, ținuta, atitudinile, respectul, sprijinul, controlul agrsivității, atitudinea față de muncă, dezvoltarea autonomiei personale și sociale,etc

Dezvoltarea deprinderilor de muncă individuală-deprinderile de studiu și stilul personal de învățare, învățarea socială, activitățile extrașcolare de învățare, atitudinea față de succesul/insuccesul școlar, procesele gândirii, comunicarea verbală și nonverbală, orală și scrisă, etc

Dezvoltarea conduitei morale, religioase și a simțului estetic-sistemul de valori morale, atitudinea față de valorile religioase, domeniile de interes artistic,etc

Dezvoltarea armonioasă a conduitelor psihomotrice-deprinderi psihomotrice de bază(locomoția, scrisul, gesturile, mimica)jocurile dinamice și exercițiile fizice, rezistența la efort fizic,etc.

Conținuturile educației speciale destinate copiilor cu cerințe educative speciale presupun anumite aspecte cum ar fi :

tipul și gravitatea deficientei/tulburărilor diagnosticate

vârsta copilului (decalajul dintre vârsta cronologică și vârsta mintala)

experiența de viața a copilului în familia din care provine

problemele privind modul și potențialul de învățare ale copilului

strategia si modalitațile de organizare a activităților de predare/învățare,capacitatea fiecărui cadru didactic de a accesibiliza conținutul învățării al fiecărui copil

politica educatională adoptată la nivelul instituției școlare privind organizarea și structurarea activităților educative extrașcolare din perspectiva cerințelor educaționale speciale ale copiilor.

În scopul eficientizării procesului de învățare pentru elevii cu cerințe speciale trebuie avut în vedere anumite aspecte : învățarea interactivă (presupune folosirea anumitor strategii de învățare,precum și pe interacțiunea dintre cadre didactice si copii),elaborarea in comun a obiectivelor învățării (presupune discutarea și explicarea obiectivelor acțiunii de învățare în cadrul relației dintre educator si elev) , demonstrația,aplicația si feedback-ul (presupune in cazul copiilor cu cerințe speciale ca orice proces de invățare este eficient și ușor de înțeles dacă informațiile sunt demonstrate și aplicate la situații reale de viața și au un feedback continuu de-a lungul întregului proces),modalitățile de sprijin în actul învățării (presupune nevoia de sprijin activ în învățare al copiilor cu CES atât în timpul activitaților desfășurate în grădinițe,școli cât și în afara acestora) evaluarea continuă a învățării (presupune o atitudine și o conduită flexibilă a cadrului didactic în timpul activităților de predare /învățare.

I.3. Terapia educațională în activitatea educativă a copiilor cu CES

Această modalitate oferă copiilor cu CES o largă deschidere spre normalitate,modele și condiții de viață, cât mai apropiate de condițiile și modurile de viață obișnuite .În anul de 1987 Carol Ouvry a propus un curriculum pentru copii cu CES ,structurat pe patru arii de dezvoltare

,,Aria de dezvoltare fizică având ca obiectiv central mișcarea corpului,motricitatea grosiera,imaginea corporală,manualitatea,fizioterapia;

Aria de dezvoltare perceptivă, având ca obiectiv central perceptia motorie și conștientizarea aferențelor senzoriale,vizuale,auditive,gustative,olfactive,proprioceptive;

Aria de dezvoltare intelectuală,având ca obiectiv central formarea abilitaților cognitive (abilitațile logico-matematice,formarea conceptelor, înțelegerea situațiilor,formarea proceselor cognitive) și a comunicării (receptive și expresive);

Aria de dezvoltare personală și socială având ca obiectiv central independența copilului intr-un mediu cât mai restrictiv posibil, cu componentele : autonomia personală (autoservirea,autoîngrijirea) ,autonomia sociala și competențele sociale.” ( Gherguț,A ,2013,p 291)

Cele patru arii de dezvoltare sunt considerate coordonatele principale ale educației speciale care formează structura curriculumului pentru copii cu diferite tipuri de deficiență urmărind ca obiectivele și componentele constitutive ale ariilor de dezvoltare să fie adaptate în funcție de particularitățile copiilor cu CES.

În funcție de acest curriculum model au apărut și s-au dezvoltat în timp mai multe forme de terapie care intră în ,,categoria terapiilor educaționale (terapia ocupațională,stimularea cognitivă,psihoterapia de expresie, meloterapia, ludoterapia, dezvoltarea autonomiei personale și sociale,etc.)” (Gherguț,A.2013,apud Mușu,I; Taflan,A.1997,p 291).

I.3.1.Ludoterapia

,,Jocul ca modalitate de relație între individ și lumea obiectelor și a relațiilor constituie formula primară a acțiunii umane, o formă de organizare a cogniției și implicit, o cale de organizare a cunoașterii.”(Gherguț,A.,2013,p302).

Pentru copil, aproape orice activitate este joc, copilul este o ființă care se joacă și nimic altceva. ,,Să presupunem că, deodată, copiii noștri ar înceta să se mai joace, că în școlile noastre lecțiile s-ar desfășura în liniște, că n-am mai fi de strigătele și plânsetele care vin din curte. Atunci nu am mai avea în preajma noastră această lume a copiilor, care ne aduce bucurii și griji, ci un popor trist de pigmei stângaci și tăcuți, lipsiți de inteligență si de suflet([3],p 8).” Despre un copil nu se poate spune că „el crește” și atât; trebuie să spunem că el „se dezvoltă” prin joc. Încă din primele luni de viață copilul se joacă, aceste jocuri le-am putea numi jocuri funcționale. Avem impresia că atunci când vedem un copil că dă din picioare, aruncă obiectele și le lasă să cadă, toate acestea nu au nicio semnificație, dar totuși îl va ajuta atunci când va începe să vorbească și să meargă. Jocul devine însă o activitate dominantă a copilului doar la vârsta preșcolară,.

Jocul alături de învățare, muncă și creație este una dintre activitățile umane fundamentale. Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie sa lipsească de-a lungul întregii vieți. Prin joc, copiii își dezvoltă percepțiile, reprezentările, creativitatea, își amplifică posibilitățile memoriei, își formează însușirile voinței, răbdarea, perseverența, stăpânirea de sine.

Jocul – activitate dominantă la vârsta preșcolară, are un rol hotărâtor în evoluția copilului. La vârsta preșcolară, jocul este o activitate cu caracter dominant, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole. Este suficient să privești copiii în timpul jocului, pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestuia și la particularitățile lor psihologice. Activitatea de joc contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la formarea percepțiilor de formă, mărime, timp, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului.

Totodată jocul își are importanța sa în formarea colectivului de copii, în formarea spiritului de independență, în formarea atitudinii pozitive față de muncă. Jocul determină veselie, bună dispoziție, cu efecte benefice pe planul dezvoltării.

I.3.1.1. Funcțiile jocului

Funcțiile jocului sunt complexe, de natură psihologică, pedagogică și socială. În concordanță cu funcția pe care o are, jocul poate fi considerat ca: ocupație a timpului liber, destindere, aventură, exerciții, simbol, etc.

Din clasificarea lui Piaget se desprind următoarele funcții ale jocului:

Funcția de adaptare realizată prin două coordonate:

asimilarea realului la eu

acomodarea prin imitații a eu-lui la real;

Funcția formativă și informativă care angajează plenar copilul atât pe verticală cât și pe orizontală;

Jocul simbolic are funcția de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor afective;

Funcția de socializare a copilului prin tendința acestuia de a se acomoda la ceilalți și de a asimila relațiile cu cei din jur la eu-l său.

I.3.1.2. Clasificări ale jocurilor

Prin caracter, conținut și structură, jocurile sunt numeroase și variate, de aceea în literatura de specialitate există numeroase variante de clasificare fără a se ajunge la o clasificare unanim acceptată.

O posibilă clasificare este aceea făcută de Ch Butler, care clasifică jocurile în cinci categorii: jocuri funcționale (senzomotrice), jocuri iluzorii (de ficțiune), jocuri receptorii, jocuri de construcție și jocuri colective. Potrivit acestui autor, copilul trece de la o categorie la altade jocuri, în conformitate cu tendințele dezvoltării. În această clasificare se ține cont de influența jocului în planul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale și afective.

După Jean Chateau, jocurile sunt clasificate în funcție de vârstă. Astfel primele jocuri sunt jocurile sugarului, jocuri fără nicio regulă, la început execută gesturi spontane , ca mai târziu să apară jocurile de explorare, de mânuire. Apoi apar jocurile în care întâlnim regula și anume jocurile de imitație și jocurile de construcție. Jocurile de imitație apar pe la doi ani, iar cele de construcție apar foarte devreme. Jocurile de regulă arbitrară care se dezvoltă mai târziu, la sfârșitul vârstei preșcolare și la începutul vârstei școlare întâlnim jocurile de construcție, noțiunea de regulă. În jurul vârstei de șapte ani vedem apărând jocuri cu carecter nou, jocuri sociale.

O alta clasificare a jocurilor o face psihologul Jocuri sociale.

O alta clasificare a jocurilor o face psihologul J. Piaget. La baza clasificării acestuia sunt trei structuri genetice în funcție de care evoluează jocul: exercițiul, simbolul și regula. Potrivit acestor structuri J. Piaget clasifică jocurile în: jocuri – exercițiu, jocuri simbolice, jocuri cu reguli.

Jocurile – exercițiu apar la vârstele mici, copilul sare, aleargă, selectează obiecte după diferite criterii (mărime, formă, culoare),regulile fiind simple. Copiii, în acest caz fac rime fără sens, și exersează versificația, în planul mișcării duc obiecte dintr-un loc în altul, împrăștie materialul mărunt, aruncă pe jos, strâng obiecte. Jocul de exersare trebuie încurajat de adult.

Jocurile simbolice sau de creație sunt acele jocuri în care subiectul și regulile sunt inventate de copil sau un grup de copii, iar conținutul și structura lor reflectă capacitatea lor de înțelegere a vieții și mediului ambient. Jocurile de creație pot fi la rândul lor clasificate in trei categorii după cum urmează:

– jocuri cu subiecte din viața cotidiană care prin conținutul lor reflectă mediul de viață al copilului și sunt inspirate din activitățile celor mari:,, de-a mama’’, ,,de-a doctorul’’, ,,de-a școala’’, etc.

– jocuri de creație cu subiecte din povești și basme, din spectacolele sau emisiunile vizionate în care copiii interpretează rolurile diferitelor personaje;

– jocurile de construcție în care copiii realizează diferite construcții plane sau tridimensionale utilizând diferite materiale (cuburi, rotodiscuri, materiale plastice sau naturale ) fie din imaginație , fie după o temă dată de educatoare. Prin jocul de construcție se dezvoltă copilului preșcolar simțurile orientării în spațiul tridimensional, simțul echilibrului, al armoniei, coordonarea mișcărilor și în special gândirea proiectivă, imaginția creatoare și gustul estetic.

Întâlnim totodată jocuri de mișcare și jocuri sedentare. După cum îi spune și denumirea jocurile de mișcare satisfac nevoia de mișcare și se bazează pe diferite reguli și mișcări. În cadrul acestor jocuri, regulile sunt prezentate la începutul jocului și sunt obligatorii pentru toți. Au o deosebită valoare formativă contribuind la dezvoltarea fizică, intelectuală, morală și estetică a preșcolarilor, ele corespund dinamismului specific copilăriei, în cea mai mare măsură nevoii de mișcare a acestora.

Ținând cont de conținutul jocurilor de mișcare și particularitățile de vârstă ale copiilor, se pot distinge patru feluri de jocuri de mișcare:

– jocurile de mișcare cu o temă dată – în care mișcările și regulile se îmbină cu un conținut imaginativ ( Ex. „Lupul și oile”)

– jocurile cu text si cânt se desfășoară în cerc , iar textele și cântecele îl ajută pe copil să interpreteze mai expresiv rolul și să execute mișcările mai corect

– jocurile hazlii stimulează atenția și buna dispoziție pentru activitați

– jocurile fără subiect sunt jocuri cu caracter competitiv, al căror scop principal este exersarea îndemânării și agilității motrice.

O altă clasificare a jocurilor în grădinița de copii este realizată de Hristu Barbu și Silvia Dima (apud. S.Dima, 2003)

I.3.1.3.Jocul didactic

În cadrul activităților de terapie educațională, un loc important îl deține jocul didactic. Jocul didactic – ca metodă în care predomină acțiunea didactică simulată – se folosește mai ales în învățământul preșcolar și primar. Prin el „se valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptive de tip recreativ proprii activității umane, în general în anumite momente ale evoluției sale ontogenrtice, în mod special” (Sorin Cristea – Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998). Jocul didactic este o formă de activitate accesibilă copilului prin care se realizează o parte din sarcinile educaționale ale activităților obligatorii, dar și a celor alese, într-o atmosferă distinsă, distractivă, motivantă.

Jocul didactic este un tip de joc prin care institutul consolidează, precizează, verifică și îmbogățește cunoștințele predate copiilor, înlesnind rezolvarea problemelor propuse acestora, le pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Între jocul didactic și procesul instructiv educativ există o strânsă legatură: jocul sprijină și îmbunătățește procesul instructiv – educativ fiind însă și condiționat de acesta prin pregătirea interioară a copilului în domeniul în care se desfășoară jocul.

Activitatea de joc didactic constituie una din principalele metode active, deosebit de eficientă în activitatea instructiv – educativă cu preșcolarii și școlarii mici. Importanța acestui mijloc de instruire și educare este susținută și de faptul că reprezintă nu numai o metodă de învățământ, ci și un procedeu care însoțește alte metode sau poate constitui o formă de organizare a activității copiilor.

Prin natura meseriei sale, educatorul rămâne mereu copil, înțelegând mai bine ca oricine dorința și nevoia de joc a acestuia. Pentru a deveni “joc didactic”, o activitate trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

să realizeze un scop și o sarcină didactică;

să folosească elementele de joc în vederea realizării sarcinii propuse;

să aibă un conținut accesibil și atractiv;

să utilizeze reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de catre elevi.

În jocurile didactice putem întâlni diverse elemente de joc: întrecerea (emulația), competiția individuală sau pe grupe, cooperarea între cei care partcipă, recompensarea rezultatelor bune sau penalizarea greșelilor, jocuri de rezolvare a exercițiilor sau a problemelor, bazate pe surpriză, așteptarea, aplauze, cuvântul stimulativ, etc. .

Pentru ca jocul didactic să fie reușit acesta trebuie să fie în strânsă legătură cu calitatea materialului didactic, diversitatea acestuia, adaptarea sa cât mai bună la conținutul jocului. Se pot utiliza planșe,imagini, fișe de lucru (individuale sau de grup), cartonașe,diverse jucării, jetoane, trusa de figuri geometrice, etc.

Pentru ca activitatea de învățare prin joc să fie eficientă, este nevoie ca educatorul să acorde o maximă atenție proiectării, organizării și desfășurării metodice a jocului didactic, să asigure corelația dintre elementele care îl definesc.

În acest sens, se vor avea în vedere următoarele cerințe:

pregatirea jocului;

organizarea jocului;

respectarea secvențelor jocului;

ritmul și strategia jocului;

motivarea elevilor în scopul activizării lor depline;

varietatea elementelor de joc.

Elementele constitutive definitorii ale oricărui joc didactic sunt:

conținutul jocului – dat de cunoștințele dobândite anterior de copii în cadrul activităților comune cu întreaga grupă;

sarcina didactică – apare sub forma unor probleme pe care copiii trebuie să le rezolve în mod independent sau în echipe prin cooperare. Ea se regăsește în formularea cerinței jocului indicată clar, în termeni operaționali (a denumi, a compara, a descrie, a ghici, a indica, a recunoște, a reconstitui etc.) gradul de dificultate al sarcinii jocului trebuie să fie potrivit, așa încât ținând cont de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor din grupă, cerința jocului să motiveze și să susțină desfășurarea acțiunii.

regulile jocului – reglementează relațiile dintre copii, asigurând un comportament corect și disciplinat pe parcursul activității. Ele au rolul de a descrie cadrul de rezolvare a sarcinilor jocului. Iată câteva cerințe de care cadrul didactic va ține cont în prezentarea regulilor jocului. Regulile jocului didactic reglementează repartizarea rolurilor, succesiunea acțiunilor, arată în termeni accesibili cum trebuie rezolvată problema intelectuală și coordonatele comportamentului copilului în joc, care indică ce este permis și ce nu este permis în timpul jocului.

-acțiunile și elementele de joc (surpriza, aplauzele, mișcarea, așteptarea) – sunt subordonate temei jocului și vor fi prezentate sub o formă atractivă pentru a menține viu interesul copiilor în derularea jocului.

I. 3.1.4. Clasificări ale jocurilor didactice

Jocurile didactice pot fi clasificate după mai multe criterii: după conținut, după materialul didactic folosit, după scopul educațional, după sarcina didactică.

În funcție de conținut, jocurile didactice se împart în:

jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător

jocuri didactice pentru dezvoltarea limbajului

La rândul lor aceste jocuri pot fi clasificate în funcție de scopul urmărit în:

jocuri pentru dezvoltarea auzului fonetic (exemplu: „cu ce sunet începe cuvântul …”)

jocuri didactice pentru îmbogățirea vocabularului și însușirii structurii gramaticale ( exemplu:,, Eu spun una, tu spui multe’’, utilizat pentru folosirea corectă a substantivului la sigular și plural sau „Cui aparține adăpostul?” folosit pentru utilizarea corectă a cazului dativ)

jocuri didactice matematice, care, în funcție de conținutul activității matematice în care ar fi aplicate, sunt grupate de G.Beraru în:

jocuri didactice de formare de mulțimi

jocuri logico-matematice de exersare a operațiilor cu mulțimi

jocuri didactice de numerație

jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală

jocuri muzicale etc.

În afară de clasificarea după conținut, literatura de specialitate o amintește și pe cea după materialul didactic folosit. Astfel jocurile didactice pot fi:

jocuri didactice cu material:

jocuri cu material didactic (jocuri de didacitce, jocuri de masă,etc)

jocuri cu material ajutător, diferite obiecte, jucării (obiecte din natură și obiecte de întrebuințare zilnică)

jocuri cu interpretarea unor povești și lecturi precum și jocuri cu numărătoare ( exemplu: “Cine basmul va asculta, până la zece va număra”)

jocuri didactice care se practică mai ales începând cu grupa de 5-6 ani (ghicitori, jocuri cu compunere de povești, ș.a.)

După scopul urmărit, jocurile didactice se pot clasifica în:

jocuri de mișcare (jocuri motrice) care urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor și deprinderilor motrice

jocuri ce vizează dezvoltarea psihică: – acestea se clasifică în:

jocuri senzoriale care vizează în principal dezvoltarea sensibilității (exemplu: jocuri pentru dezvoltarea sensibilității auditive, dezvoltarea sensibilității vizuale, etc.)

jocuri intelectuale care la rândul lor se împart în: jocuri de exersare a pronunției corecte, jocuri de atenție și orientare spațială, jocuri de dezvoltare a memoriei, jocuri de dezvoltare a imaginației și creativității, jocuri de expresie afectivă, etc.

O altă clasificare importantă este și cea după sarcina didactică și anume:

jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceprilor și deprinderilor;

jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe care se folosesc numai în cazuri deosebite.

Jocul didactic contribuie la stimularea și dezvoltarea capacităților cognitive ale copilului , educarea trăsăturilor de personalitate și realizarea obiectivelor de cunoaștere ale procesului de predare-învățare.Prin jocul didactic copilul cu CES își angajează întreg potențialul psihic, își antrenează observația, iși cultivă imaginația, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritual de echipă, de cooperare.

Ca și condiții de organizare ale jocului didactic în cadrul activităților cu copii cu CES trebuie avut în vedere următoarele:

-jocul să fie atractiv, variat, să îmbine divertismentul cu activitatea de învățare;

-jocul să fie bine pregătit de către cadrul didactic în direcția utilizării eficiente a materialului folosit;

-jocul să antreneze cât mai mulți copii;

-să urmărească formarea deprinderii de muncă indepndentă;

-jocul să creeze momente de relaxare, de odihnă și să se folosească mai ales când copiii dau semne de oboseală;

-să le solicite copiilor gândirea creatoare;

-regulile copiilor să fie cât mai clare precise , să fie conștientizate de copii și să le creeze o motivație pentru activitate;

-jocurile să nu fie nici prea grele nici prea ușoare;

-activitățile de joc să se desfășoare într-un cadru activ, dinamic urmărindu-se respectarea reguluilor,etc.

CAPITOLUL II

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC-MODALITATE DE STIMULARE COGNITIVĂ PENTRU COPILUL CU CES

II.1.Stimularea cognitivă

Stimularea cognitivă reprezintă un ,,proces complex de echilibrare mintală prin organizarea specifică a cunoașterii la copiii cu CES al căror comportament cognitiv se caracterizează printr-un feomen general de perturbare a organizării cunoașterii(disfuncții la nivelul proceselor cognitive, lipsă de motivație pentru cunoaștere, imaturitate cognitivă, etc)”(Gherguț,A,2013,p 299).

Stimularea cognitivă facilitează înțelegerea lucrurilor, fenomenelor, situațiilor de viață, persoanelor în dimensiunea lor instrumental-integratoare.Printre principalele dimensiuni ale stimulării cognitive aș dori să enumăr:cunoașterea senzorială, formarea abilităților vizual-perceptive, învățarea conceptelor fundamentale și formarea și dezvoltarea proceselor psihice pri exerciții senzorio-motorii și perceptive.

,,Cunoașterea senzorială este o dimensiune pentru care fiecare copil își creează propriul ritm, iar după o evaluare inițială în domeniul senzorialității se pot determina nivelul achizițiilor și modalitățile de intervenție pentru recuperarea sa în domeniul cunoașterii senzoriale.(Gherguț,A,.2013,p 300).” Exercițiile senzoriale se desfășoară deobicei individual,în grupe mici folosesc fișe individuale sau fișe pentru un grup mic de copii.Se pot realiza o multitudine de strategii sau activități destinate cunoașterii senzoriale și anume pentru sensiblitatea tactilă,vizuală gustativă olfactivă, auditivă, tactilă și olfactivă.

Formarea abilităților abilităților vizual-perceptive cuprinde mai multe elemente importante cum ar fi:coordonarea vizual-motorie, exerciții de cordonare motrică generală, exerciții de coordonare a motricității fine, exerciții pentru formarea imaginii corporale și pentru cunoașterea schemei corporale, exerciții pentru percepția poziției în spațiu și a relațiilor spațiale.Toate aceste exerciții urmăresc dezvoltarea anumitor capacități de cordonare ale corpului,ale musculaturii, percepția și identificarea corectă a segmentelor corpului, percepția corectă a obiectelor în raport cu propriul corp sau în raport cu alte obiecte și repere spațiale,etc

Învățarea conceptelor fundamentale se referă la desfășurarea anumitor activități și anume:

-grupări de obiecte sau imagini după anumite criterii;

-asociații de imagini sau obiecte după anumite criterii date;

– ordinea numerică unor obiecte;

-stabilirea de relații între diferite obiecte sau imagini;

-exerciții pentru sesizarea fenomenului de conservare,etc.

Formarea și dezvoltarea proceselor psihice prin exerciții senzorio-motorie și perceptive aparțin procesului de formare a abilităților implicate în învățarea actulu lexic, grafic, de calcul, de cunoaștere.Se realizează exerciții perceptive și senzorio-motorii pentru atenție, exerciții perceptive și senzorio-motorii pentru memorie și pentru reprezentarea mintală,etc.

II.2 Însușirea noțiunilor matematice la preșcolari

În procesul instructiv – educativ, activitățile matematice ocupă un loc important avându-se în vedere atât sarcinile pe care le urmărește grădinița în pregătirea copilului pentru școală, cât și influența pe care o exercită această formă de activitate asupra dezvoltării generale a copilului.

În joc, în ocupațiile zilnice, copilul este pus în multe situații de a opera cu cantități diferite de obiecte sau jucării, de a număra, de a socoti. Copiii nu fac altceva decât să-i imite pe adulți, pe cei pe care îi aud folosind numerele. Prima dată copiii vin în contact cu aspectul exterior al numerelor, cu cuvântul, iar semnificația numerelor este treptat însuțită în grădiniță pe baza unui complex de acțiuni și operații cu cantitățile.

Activitățile matematice lărgesc orizontul copillor cu cunoștințe despre însușirile cantitative ale obiectelor lumii reale, copilul percepând însușirile cantitative ale lumii reale prin diferiți analizatori. În procesul de numărare este activizat atât analizatorul vizual cât și cel auditiv, cel tactil și cel chinestezic.

Copilul numără mingile sau oricare altă jucărie sau obiect nu numai cu ochii, el pune mâna pe fiecare minge,obiect numărat, precepând concomitent mișcarea mâinii de la o minge la alta de la un obiect la altul cât și zgomotul produs de deplasarea obiectului dintr-un loc în altul.

O dată cu formarea reprezentărilor și însușirea cunoștințelor matematice se imbogățește și vocabularul copiilor cu cuvinte , expresii matematice, cu numere cardinale și ordinale, cu unele adverbe de cantitate ( mai multe, mai puține, tot atâtea). Totodată li se formează copiilor capacitatea de a exprima prin cuvinte potrivite anumitor raporturi cantitative dintre obiectele sau grupurile de obiecte. De exemplu: se desprind să formuleze clar procesul de creștere a unei cantitați „dacă am 5 creioane, vine Andrei și-mi dă unul acum am 6 creioane”.

Pentru a învăța matematiciă implică atât asimilarea de cunoștințe cât și formarea unui anumit mod de a gândi, de a-l învăța pe copil să gândească. Gândirea și operațiile ei : analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea îi ajută pe copii să-și formeze deprinderi de separare a obiectelor, de comparare între ele a grupurilor de obiecte, jucării. Gândirea copiilor se dezvoltă și atunci când rezolvă probleme, deoarece necesită stabilirea unor raporturi logice între valorile numerice și întrebarea problemei.

Concepte și noțiuni recunoscute ca fundamentale în matematică: mulțime, relație, operație, număr, figuri geometrice se găsesc în cunoștințele copiilor, sub o formă vagă. Întelegerea cunoștințelor noi și asimilarea conștientă a acestora depinde de gradul de concentrare a atenției, de efortul voluntar depus de copii pentru a urmări firul explicațiilor, succesiunea operațiilor.

Totodată activitățile matematice asigură condiții favorabile pentru formarea posibilităților de autocontrol și activitate independentă. De exemplu: educatoarea cere copiilor să așeze pe masă atâtea jucării câte indică cifra și apoi să așeze pe masă numărul de jucării indicat de cifra respectivă. Acest exercițiu îi pune pe copii în situația de a rezolva independent sarcina dată de educatoare.

Prin însușirea noțiunilor matematice, copilul își formeză deprinderi de lucru, deprinderi de a rezolva situații – problemă, în contexte variate, deprinderi care devin utile în activitate lor practică și pot influența copilul în plan atitudinal și social. Scopul activității de inițiere a copilului în matematică, în perioada preșcolară, nu este numai de a învăța sistematic și gradat anumite concepte, ci , în primul rând, de a-l face capabil să descopere relații abstracte sub aspectul concret al situațiilor întâlnite în activitatea sa.

Din cele prezentate în acest paragraf putem desprinde rolul activităților matematice la dezvoltarea intelectuală a copiilor și la pregătirea lor temeinică pentru învățarea matematică în ciclul primar.

II.3.Jocul didactic matematic

Fiecare copil are propriile sale capacități intelectuale, diferite de ale altor copii, fiecare are modul său propriu de a învăța și fiecare are nevoile sale în privința asimilării de informații.Pentru cel care predă, cele mai importante aspecte ar fi nevoia sa de adaptare la necesitățile copiilor, oricare ar fi acelea fie că sunt copii cu CES, fie că sunt copii care învață mai încet.

Pentru copilul cu CES, jocul rămâne forma permanentă a procesului de recuperare, înțeleg mai bine realitatea evenimentele din jur.Jocul didactic matematic este acela prin care se realizeză un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic, folosind un conținut atractiv accesibil și recreativ, atât prin forma de desfășurare cât și prin materialul didactic folosit. Pornind de la definiția dată în capitolul anterior jocului didactic, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care educatoarea, consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematică, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Jocul didactic matematic este unul din modalitățile de activitate a educatorului a copiilor cu CES.În activitățile de terapie educațională, un loc important îl ocupă și jocul didactic matematic.Jocul didactic matematc este folosit adesea pentru a stimula copiii să rezolve o sarcină didactică într-o formă atractivă.Multe lucruri pe care copiii nu pot să le facă sau nu vor, le execută mai ușor în timpul jocului.Dacă le-am spune copiilor că acum rezolvăm exerciții la matematică nu ar fi interesați ,dar dacă le-am spune, acum vom juca un joc cu baloane colorate cu siguranță toți copiii ar fi entuziasmați.

Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează mai devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor.

Jocul didactic matematic constituie un mijloc nou, atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului.

Jocul didactic matematic se deosebește de alte jocuri prin anumite caracteristici și anume: scopul didactic, sarcina didactică, elemente de joc, conținutul matematic, materialul didactic folosit și regulile jocului.

Scopul didactic – se formulează în legătură cu cerințele pregramei școlare pentru clasa respectivă reflectate în finalitățile jocului. Formularea trebuie să fie clară și să oglindească problemele specifice impuse de realizarea jocului respectiv.

Sarcina didactică – este legată de conținutul și structura jocului și reprezintă elementul de instruire ce antrenează operațiile gândirii (de exemplu jocul didactic “ cine are același număr?” are ca sarcină recunoșterea cifrelor și raportarea lor la cantitate sau în jocul didactic “al câtelea pom și a câta floare lipsește” sarcina didactică este sesizarea locului numerelor în șirul natural al numerelor, deci folosirea numerelor cardinale și ordinale). Sarcina didactică reprezintă mai exact problema pe care trebuie să o rezolve copiii în mod concret în timpul jocului ( recunoștere, denumire, descriere, reconstituire, comparație) pentru a realiza scopul propus. În general un joc didactic are o singura sarcină didactică.

Elementele de joc – trebuie să se împletească strâns cu sarcina didactică și să mijlocească relizarea ei în cele mai bune condiții, constituindu-se în elemente de susținere ale situației de învățare, ele pot fi dintre cele mai variate: întrecere individuală sau pe echipe, cooperarea între participanți, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise de către cei antrenați în jocurile de rezolvare a exercițiilor și problemelor , surpriza, așteptarea, aplauzele, încurajarea, etc.

Conținutul matematic trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv prin forma în care se desfășoară prin mijloacele de învățământ utilizate, prin volumul de cunoștințe la care se apelează. El reprezintă cunoștințele predate anterior, sau care urmează să fie predate copiilor.

Materialul didactic – reușita jocului didactic matematic depinde în mare măsură de materialul didactic pe care îl utilizăm, de alegerea corespunzătoare și de calitatea acestuia. Materialul didactic trebuie să fie variat, cât mai adecvat conținutului jocului, să slujească cât mai bine scopului urmărit (exemple: planșe, jucării, fișe individuale, cartonașe, jetoane, truse de figuri geometrice)

O altă caracteristică importantă reprezintă regulile jocului. Pentru realizarea sarcinilor propuse și pentru stabilirea rezultatelor întrecerii se folosesc reguli de joc propuse de institutor su cunoscute în general de elevi. Aceste reguli concretizează sarcina didactică și realizează în același timp legătura între aceasta și acțiunea jocului. Regulile de joc transformă de fapt exercițiul sau problema în joc activând întregul colectiv la realizarea sarcinilor primite. Ele trebuie să fie formulate clar, corect, să fie înțelese de copii și în funcție de reguli se stabilește și punctajul.

II.3. 1.Clasificarea jocurilor didactice matematice

În funcție de conținutul lor prevăzut pentru activitățile matematice organizate sub formă de joc, considerăm clasificarea jocurilor didactice, în:

jocuri didactice de formare de mulțimi;

jocuri logico-matematice;

jocuri didactice de numerație.

Clasificare are la bază observațiile lui Piaget asupra structurilor genetice în funcție de care evoluează jocul, exercițiul, simbolul, regula, adaptate etapelor de formare a reprezentărilor matematice.

O altă clasificare a jocurilor didactice matematice ar fi “ în funcție de scopul și sarcina didactică” și anume:

după momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă de bază a procesului de învățământ:

jocuri didactice matematice ca lecție de sine stătătoare, completă

jocuri didactice matematice folosite ca momente propiu-zise ale lecției

jocuri didactice matematice în completarea lecției sau a finalului acesteia

după conținutul capitolului însușit în cadrul disciplinei de învățământ sau în cadrul anilor de studiu, jocurile didactice matematice sunt:

jocuri didactice pentru aprofundarea unui capitol sau grup de lecții

jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau clase

Revenind la prima clasificare jocurile didactice de formare de mulțimi au aceeași structură generală, dar sarcina de învățare implică exerciții de: imitare, separare, triere, clasificare și care vor duce la dobândirea abilităților de identificare, triere, selectare și formare de mulțimi.

Exercițiile de formare de mulțimi după una, două sau mai multe însușiri de culoare, formă, mărime, grosime reprezintă modalități eficiente de exersare a abilității de clasificare. Un astfel de joc pe care l-am folosit în activitatea cu copii este “Cercuri colorate” în care sarcina didactică se referă la diferențierea cercurilor după culoare. Fiecare copil primește mai multe cercuri roșii, galbene, albastre, educatoarea le cere copiilor să le sorteze și să le grupeze după culoare.

O categorie specială de jocuri didactice matematice este cea a jocurilor logico-matematice.

Jocurile logico-matematice sunt jocuri care introduc în verbalizare, conectorii și operațiile logice și urmăresc formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de valoare și exprimare a unităților logice. Scopul principal al acestor jocuri este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic simplu, care să le permită să se orienteze în problemele realității înconjurătoare, să exprime judecăți și raționamente într-un limbaj simplu. Introducerea jocului logic în sistemul activităților educative de grădiniță, este una din direcțiile cele mai actuale și semnificatice ale modernizării învățământului preșcolar.

Materialul didactic necesar organizării jocurilor logico-matematice este o trusă cu figuri geometrice (trusa lui Z. Dienes) cu 48 piese care se disting prin 4 variabile, fiecare având o serie de valori distincte:

formă cu patru valori (triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc);

culoare cu trei valori (roșu, galben, albastru);

mărime cu 2 valori (gros, subțire).

Copiii trebuie să cunoască bine dimensiunea pieselor logice sau a figurilor geometrice, să descrie propietățile lor geometrice.

Jocurile logico-matematice acoperă o arie foarte largă de activități, cu un conținut foarte variat. S.Dima clasifică jocurile logico-matematice în:

Jocuri libere

Jocuri pentru construirea mulțimilor

Jocuri de aranjare pieselor în tablou

Jocuri de diferențe

Jocuri cu cercuri

Jocuri de formare perechilor

Jocuri de transformări

Jocuri cu mulțimi echivalente

Jocuri libere se practică la fiecre grupă la începutul anului școlar, în cadrul jocurlor liber creative (exemplu: “Ne jucăm cu prietenii”, “A câta piesă s-a ascuns”, “să construim un șarpe colorat” etc. )

Jocuri pentru constuirea mulțimilor sunt continuarea jocurilor și exercițiilor libere. Desfășurând astfel de jocuri, copiii vor înțelege procesul formării mulțimilor, pe baz unei caracteristici și vor intui complementarele acestora (exemplu: “Așează-mă la culoarea mea”, “Aranjăm pătrate”, etc.)

Jocuri de aranjare a pieselor în tablou. Aceste jocuri îi ajută pe copii să intuiască părțile trusei, să se obișnuiască cu ordinea și succesiunea acestora. Jocurile se organizează frontal, apoi pe echipe, trebuie confecționate tablouri care conțin casuțe pătrate iar form tabloului și numărul căsuțelor corespunde necesităților unui anumit tip de joc, după criteriul folosit în selecționarea pieselor componente (exemplu: “Găsește locul potrivit”, “Cine aranjează mai bine”)

Jocuri cu diferențe sunt menite să consolideze noțiunile și deprinderile însușite anterior și să-i familirizeze pe copii cu ideea de succesiune, piesele trusei se aranjează una după alta (în lanț), astfel încât între două piese consecutive, oarecare, să fie un număr determinat de diferențe. (exemplu: “Trenul”, “Ce nu este la fel”, etc.)

Jocurile cu cercuri au scopul de a-i familiariza pe copiii preșcolari și pe cei din clasa I, în perioada preabecedară, la nivelul lor de înțelegere, cu operațiile matematice, precum și cu operații logice ce decurg din acestea (exemplu: “V-ați găsit locul”, “Unde stau prietenii mei”)

Jocuri de formare a perechilor constituie un pas însemnat pe drumul intuirii noțiunii de număr: însușirea procedeului de stabilire a corespondenței biunivoce între două mulțimi de copii din grupa pregătitoare pentru școală și acei din clasa I (exemplu: “Formați perechi”, “Ce piesă lipsește”)

Jocuri de transformare constituie forma evoluată a jocurilor de construcție și a celor de perechi, le consolidează înțelegerea corespondeței biunivoce, pregătesc noțiunea de operație.

Jocurile-exerciții cu mulțimi echivalente încheie ciclul jocurilor logice prin introducerea copiilor preșcolari și școlari mici, în secretele unor operații, folosind în acest scop propietățile relației de echivalență. Aceste jocuri sunt recomandate pentru înțelegerea noțiunii de număr și a operațiilor cu numere și sunt folosite de obicei în primele săptămâni ale clasei I inaintea cunoașterii numerelor și a operațiilor cu numere (exemplu: “Mâine voi fi școlar”, “Ghici, ghici”).

O altă categorie de jocuri didactice matematice sunt și cele de numerație. Acestea contribuie la consolidarea și exersarea deprinderilor de așezare în perechi, coparare, numărare conștientă, de exersare a cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile aritmetice și de formare a raționamentelor de tip ipotetico-deductiv. Jocurile didactice matematice de numerație sunt activități obligatorii, valoarea formativă a acestora constând în faptul că ele asigură condiții depline pentru aplicarea cunoștințelor dobândite și exersarea deprinderilor și aduce un element de variație în procesul de instruire, făcându-l mai viu, mai atrăgător.

II.2.2. Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic

Sub aspect metodic, jocul didactic necesită o pregătire detailată, cerând din partea educatoarei mult spirit inventiv, măiestrie și tact pedagogic. Îm jocurile didactive, educatoarea nu mai are rolul de a preda cunoștințe, de a prezenta și de a da soluțiile unei probleme, copiii vor decoperi singuri calea de rezolvare, doar în cazul în care jocul este mai diferit, soluția va fi sugerată de educatoare. Reușita jocului este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care cadrul didactic asigură concordanța între elementele care-l definesc.

Desfășurarea jocurilor didactice matematice implică mai multe etape ordonate în literatura de specialitate în felul următor:

introducerea în joc;

prezentarea materialului;

titlul jocului și scopul acestuia;

explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

fixarea regulilor;

demonstrarea jocului de către educatoare;

executarea de probă a jocului;

executarea jocului de către copii;

complicarea jocului, introducerea de noi variante;

încheierea jocului, evaluarea conduitei de grup sau individuale **

Introducerea în joc se face de obicei sub formă de surpriză (sosirea unui personaj îndrăgit de copii, se creează o atmosferă favorabilă, se pot folosi scurte povestioare, ghicitor princare se trezește interesul și curiozitatea copiilor pentru ce va urma.

Prezentarea materialului Pentru acest moment educatoarea trebuie să aibe în vedere: alegerea celor mai potrivite jucării, materiale în funcție de particularitățile de vârsta ale copiilor, stabilirea felului în care acesta va fi distribuit copiilor. Materialul distributiv poate fi așezat în coșulețe, plicuri, împărțit prin autoservire sau de un alt copil. Împarțirea materialului constituie momentul de satisfacție a curiozității copiilor față de secretele pe care le conține și asigură înțelegerea modului în care va fi folosit în activitate.

Anunțarea titlului jocului și a scopului acestora presupune din partea educatorei o atenție și importanță deosebită. Prin anunțarea titlului de fapt se anunță scopul jocului ceea ce atrage alegerea titlului și a conținutului. Titlul jocului trebuie să fie scurt, precis, scopul jocului și denumirea sa determină conținutul, care la rândul lui structurează sarcina, regulile și elementele de joc.

Explicarea și demonstrarea regulilor jocului este etapa hotărâtoare și presupune din partea educatoarei mai multe etape:

să-i facă pe copii să înțeleagă sarcinile ce le revin;

să precizeze regulile jocului;

să prezinte conținutul jocului, principalele etape în funcție de regulile jocului;

să arate modul de folosire al materialuli didactic;

să fixeze sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni câștigători

să stabileascp variante de complicare a jocului pentru a doza efortul intelectual al copiilor și exersarea deprinderii în situații noi.

Demonstrația este absolut necesară și constituie partea esențială a orientării în sarcină. Modelul și demonstrația sunt însoțite de explicație, cu rolul de a fixa prin cuvânt anumite procedee, propietăți.

Executarea jocului de probă. Jocul începe la semnaluleducatoarei, aceasta intervine în joc reamintind regulile, succesiune etapelor și dând explicații organizatorice.

Sunt practicate două forme de conducere:

conducere directă – educatoarea are rol de conducător (de obicei la grupa mică)

conducere indirectă – educatoarea trnsferă rolul de conducător unui copil

Pe parcursul jocului, educatoare poate trece de la conducerea directă (jocul de probă) la conducerea indirectă (complicarea jocului). În cazul, în care acesta nu este conducător de joc, îndrumarea este prezentă și are un caracter stmulativ urmărind: imprimarea și menținerea atmosferei de joc (pein diverse elemente de joc), controlarea modului în care copii rezolvă sarcina de lucru, respectând regulile și folosirea unui limbaj adecvat, antrenarea tuturor copiilor în activitate, rezolvarea sarcinii de către fiecare copil, individual sau în grupe.

Educatoarea trebuie să urmărească, deasemenea, comportamentul copiilor, să-i tempereze pe gălăgioși și să-i încurajeze pe cei timizi.

Executare jocului de către copii. Se face după jocul de probă, în această etapă educatoarea observă modul de desfășurare a jocului și intervine doar pentru păstrarea ritmului.

Complicarea jocului asigură transferul deprinderii plin aplicare în situații noi, variate. Această etapă se relizează după ce se constată că întreg colectivul de copii a executat corect jocul. Acum se pot introduce materiale noi, elemente noi de joc sau se pot complica sarcinile jocului . Rolul educatoarei este de a urmări ca elementele de joc să se integreze firesc în desfășurarea jocului.

Încheiera jocului, ultima etapă, în care copiii sunt apreciați, se formulează concluzii asupra modului cum s-au respectat regulile de joc, cum s-au executat sarcinile de către fiecare copil sau grupă de copii, se stabilesc educatorii. În încheiere se repetă denumirea jocului executat și scopul său.

Am selecționat, câteva jocuri didactice care le putem desfășura în cadrul activităților matematice mai exact jocuri didactice matematice pentru stimularea cognitivă la copiii cu CES:

MINGILE LA COȘ

SCOP: Formarea priceprilor si deprinderilor de a forma grupe de obiecte după culoare;

SARCINA DIDACTICĂ: Separarea obiectelor de același fel după culoare;

REGULILE JOCULUI: La sunetul clopoțelului si la îndemnul educatoarei: Mingile roșii, copiii vor alege din ladă numai mingile de culoare roșie pe care le vor așeza in coșul de aceeași culoare. La fel se va proceda si cu mingile de celelalte culori galbene, albastre;

ELEMENTE DE JOC: mișcarea, gruparea mingilor;

MATERIAL DIDACTIC: mingi roșii, galbene si albastre, coșuri roșii, galbene si albastre, medalioane;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII: In fața copiilor sunt așezate trei coșuri de trei culori și o ladă in care sunt : mingi roșii, galbene si albastre. La sunetul clopoțelului, copiii sunt numiți de educatoare vor merge la lada cu mingi colorate si vor alege doar mingile care au culoarea precizată de aceasta.

Ex: Mingile roșii

Copiii vor aseza mingile roșii in coșul roșu pentru ca mingea este roșie. Când cele trei grupe vor fi

VARIANTĂ: Copiii se vor așeza câte doi in față. Ei iși vor alege o minge de aceeași culoare cu cea a medalionului primit. Se vor juca cu mingea rostogolindu-se de la unul la celălalt.

ADU TOT ATÂTEA OBIECTE CÂT CERE PĂPUȘA

SCOP : exersarea număratului in limitele 1-5.

Folosirea corectă a numerelor cardinale.

SARCINA DIDACTICĂ: numărarea corectă a obiectelor unei grupe si raportarea numărului la cantitate;

REGULILE JOCULUI: Copiii trebuie să numere atent cerculețele desenate pe jetonul ridicat de păpușă. Copilul numit trebuie să-i aducă un număr identic de jucării sau obiecte. Copiii vor aplauda când sarcina a fost executată corect.

In complicarea jocului, copiii vor aduce numărul de jucării indicat de educatoare prin bătai din tobă sau din palme, etc.

ELEMENTE DE JOC: dialogul cu păpușa, căutarea si aducerea jucăriilor, ridicarea cartonașului, bătăile din tobă, aplauzele.

MATERIAL DIDACTIC: o păpușă la masa educatoarei, obiecte si jucării mărunte, jetoane cu cerculețe in limitele 1-5.

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Pe masa educatoarei sunt mai multe jetoane pe care sunt desenate 1-5 cerculețe. Păpușa care este personajul principal al jocului se va juca cu copiii. Ea arată câte un jeton. Copiii au sarcina de a număra cerculețele de pe jeton si de a aduce la masa educatoarei tot atâtea jucării câte cerculețe erau desenate pe jeton. Se va verbaliza acțiunea.

EXEMPLU: Eu am adus cinci steluțe pentru că pe jeton erau cinci cerculete.(copiii numără obiectele).

VARIANTA: Educatoarea indică numărul de obiecte pe care trebuie să-l aducă copiii prin bătăi din palme, in toba sau alte mișcări sugestive.

AL CÂTELEA OBIECT LIPSEȘTE

SCOP: consolidarea de a număra pană la 10;

Consolidarea deprinderii de a utiliza corect numeralul ordinal;

Dezvoltarea spiritului de observașie si a atenției

SARCINA DIDACTICĂ: stabilirea locului obiectului lipsa in șirul din care face parte. Utilizarea numeralelor ordinale

REGULILE JOCULUI: Copiii închid ochii și îi deschid numai la semnalul educatoarei. Aceștia trebuie să ghicească al câtelea brad sau a câta ciupercuță lipsește. Răspunde copilul care a descoperit mai repede.

ELEMENTE DE JOC: ascunderea, ghicirea, surpriza, întrecerea

MATERIAL DIDACTIC: un suport sau o machetă cu zece brazi si cu zece ciupercuțe.

DESFĂȘURAREA JOCULUI: educatoarea așează în fața copiilor suportul cu zece brazi si zece ciupercuțe. Copiii trebuie să observe de unde lipseste obiectul și să precizeze al câtelea din șir este

EXEMPLU: Lipsește al patrulea brad din șirul brazilor.

VARIANTA I: Pentru complicarea jocului se vor ascunde două elemente deodată.

Educatoarea ascunde câte un obiect din șirul brazilor și unul din șirul ciupercuțelor.

VARIANTA II: Educatoarea așează un obiect(de ex: un steguleț) în șirul brazilor sau al ciupercuțelor.

Copiii precizează unde este așezat(ex: stegulețul se află între al treilea si al patrulea brad).

Capitolul III

CERCETARE PEDAGOGICĂ

III.1 Metodologia cercetării

III.1.1. Obiectivele cercetării

Pe baza ipotezei am stabilit următoarele obiective:

optimizarea activității de instruire si educare a copiilor cu CES prin jocul didactic;

evaluarea inițială a nivelului dezvoltării psihice și a cunostințelor, priceperilor și deprinderilor matematice;

stimularea operațiilor gândirii( analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, flexibilitatea, rapiditatea, munca independentă);

verificarea experimentală a rolului și importanței jocului didactic matematic;

evaluarea finală a nivelului dezvoltării psihice și a cunoștințelor și deprinderilor preșcolarilor( înregistrarea rezultatelor).

III.1.2. Ipoteza de lucru

Ipoteza de lucru a pornit de la o serie de întrebări pe care și le pun cadrele didactice dintre care amintim : ,, Cum putem face accesibile cunoștințele matematice la copiii cu CES?, ,, Ce și cât invață copilul cu CES în activitățile cu context matematic?

Aceste întrebări au dus la formarea ipotezei de lucru : ,, Se presupune că, dacă voi folosi jocul didactic matematic în cadrul orelor de matematică va contribui la stimularea cognitivă, la formarea unor capacități intelectuale, operaționale și funcționale.

III.1.3. Eșantionul de copii

Eșantionul de copii inclus în cercetare a fost constituit din două grupe de preșcolari ai grupei mari de la Grădinița ,, TREI URSULEȚI” din Oradea. Preșcolarii au vârste cuprinse între 5-6 ani. O grupă este formată din 10 preșcolari: 8 fete si 2 băieți cu CES dintre care doi au vârsta de 5 ani si opt au vârsta de 6 ani. Această grupă reprezintă eșantionul experimental. Eșantionul de control constituit din preșcolarii grupei mari de la aceeași grădiniță este alcătuit din 10 preșcolari: 6 băieți și 4 fete dintre care 4 copii sunt cu CES,unul are vârsta de 5 ani restul de 6 ani.

III.2. Planul cercetării

Cercetarea a fost aplicată pe parcursul anului școlar 2012-2013 și a cuprins 20 de preșcolari de grupă mare în vârstă de 5-6 ani de la Grădinița,, TREI URSULEȚI” din Oradea.

Cercetarea a fost structurată și desfășurată în trei etape:

a) etapa preexperimentală ( desfășurată la începutul semestrului I din anul 2012, prin teste de evaluare inițială;

b) etapa experimentală ( pe parcursul a două luni de zile când am insistat pe selectatarea și aplicarea jocurilor didactice matematice și nu numai;

c) etapa postexperimentală ( cuprinde finalul semestrului II din anul 2013 când s-au folosit fișe de evaluare)

III.3. Metode de cercetare

Ca metode si tehnici de lucru utilizate in cadrul cercetării au fost :

a) metoda experimentului;

b) metoda testelor;

a) Experimentul pedagogic constă în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu: introducerea instruirii cu calculatorul. Experimentul se desfășoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control), având aproximativ același nivel de cunoștințe și tehnica rotației factorilor, când grupa de control devine grupă experimentală, iar grupa de control ia locul celei experimentale.

b) Testele sunt probe de măsurare a nivelului de dezvoltare a unui proces psihic sau al personalității.Deci ele măsoară gradul de inteligență. Aceste probe scurte denumite teste sunt de fapt rafinarea sistematică a observației, a evaluării si a experimentului.

Testele sunt instrumente practice ce răspund unor cerințe particulare și imediate. În zilele noastre asistăm la o mult mai atentă și mai riguroasă verificare a sistemelor de testare. Dacă testele sunt verificate in mod științific, dacă ele se aplică și se interpretează corect, dacă nu se exagerează însemnătatea rezultatelor obținute, ele devin un procedeu util.

Practica pedagogică pe care o desfășurăm in grădinița de copii ne ajută să aplicăm aceste teste, să interpretăm concluziile la care ajungem pe baza acestor teste aplicate in mod gradat.

Considerăm testul, ca fiind o problemă standardizată vizând determinarea cât mai exactă a gradului de dezvoltare a unor insușiri psihice sau fizice. În funcție de ceea ce măsurăm, întâlnim teste pedagogice (de cunoștințe, deprinderi, abilități), teste psihologice și sociometrice, care măsoară relațiile interpersonale din grup.

Testul trebuie să îndeplinească aceleași condiții :

– standardizarea-crearea acelorași condiții pentru toți subiecții supuși testării, fără a-i favoriza pe unii si defavoriza pe alții;

– etalonarea ( unitatea de masură) -stabilirea unui etalon la care se raportează rezultatele obținute;

– fidelitatea -se referă la insușirea testelor de a permite obținerea unor performanțe relativ asemănătoare la o nouă aplicare;

– validitatea – testul să măsoare exact ceea ce iși propune.

Au fost aplicate teste în două etape : inițială și finală. Testele de evaluare inițială au urmărit nivelul de dezvoltare al capacităților copiilor precum și a particularităților individuale ale fiecărui copil. Testele au foat aplicate la început de an școlar.

III.4. Desfășurarea cercetării

III.4.1 Etapa preexperimentală

În perioada 15 septembrie – 29 septembrie 2012, s-a desfășurat etapa preexperimentală a cercetării în cadrul căreia s-au aplicat copiilor cu CES cât și al celorlalți copii din grupă, testele de evaluare inițială. Aceste teste au urmărit determinarea nivelului anterior de cunoștințe, priceperi și deprinderi, capacitatea de a se juca și de a învăța prin joc, dar și depistarea eventualelor goluri în cunoștințe (apărute în vacanța de vară) a eșantionului de lucru- grupele mari de la Grădinița ,,TREI URSULEȚI” din Oradea.

În elaborarea conținutului probei inițiale s-a ținut cont de ceea ce urmează să învețe copiii pentru a putea anticipa demersul de continuare optimă a instruirii prin analiza rezultatelor.

Cunoașterea copiilor din grupă s-a bazat pe fapte și date concrete. Pentru a culege materialul faptic, m-am ghidat și am folosit teste, fișe, stabilite în prealabil și care cuprind aspectele mai importante de observat și concluziile privind stadiul achizițiilor.

Probele de evaluare aplicate la începutul anului școlar celor 20 de copii din grupele experiment și de control, au vizat obiective și un domeniu de conținut bine precizate. Copiii de la cele două grupe au fost puși în aceleași condiții de lucru: au fost testați în aceeași zi, li s-a acordat același timp de lucru, nu li s-au dat indicații.

Cunoscând obiectivele activităților matematice la grupa mare, am ținut cont în elaborarea testelor de cunosținte însușite în anii anteriori ( grupa mică, grupa mijlocie). În elaborarea conținutului probei de evaluare inițială am ținut cont de ceea ce urmează să învețe copiii pentru a putea anticipa demersul de continuare optimă a instruirii prin analiza rezultatelor.

Evaluarea inițială a fost organizată după perioada de reactualizare a cunostințelor prevăzute de programă, pe baza fișelor de evaluare.

Fișele de evaluare au fost structurate in concordanță cu programa și au vizat următoarele conținuturi specifice:

– formarea mulțimilor ;

– raportarea numărului la cantitate și invers;

– compunerea și descompunerea numerelor;

– probleme ilustrate.

TEST NR 1: Această fișă a fost concepută pentru a evalua cunoștințele copiilor cu privire la formarea mulțimilor. Au fost construiți 4 itemi și anume:

I1 – Formează mulțimi de elemente de acelați fel și încercuiește cifra corespunzătoare;

I2- Formează perechi între elementele a două mulțimi;

I3- Specifică unde sunt mai multe, unde mai puține elemente

I4-Fă să fie tot atâtea elemente în ambele mulțimi.

Notarea rezultatelor am realizat-o in felul următor:

0 puncte- rezolvare incorectă

1 punct- rezolvare parțială

2 puncte-rezolvare corectă

TEST NR 2:Acest test a fost realizat tot prin fișa de evaluare pentru a evalua cunostințele copiilor cu privire la raportarea numărului la cantitate si invers. Au fost construiți 3 itemi și anume:

I1- Pune stelute pe fereastră și scrie pe etichetă atâtea liniuțe câte steluțe ai așezat;

I2-Compune grafic

I3- Descompune grafic.

Notarea rezultatelor la fel ca și la prima probă:

0 puncte- rezolvare incorectă

1 punct- rezolvare parțială

2 puncte-rezolvare corectă

TEST NR 3:Acest test a fost realizat prin fișa de evaluare ce vizează cunoștințele cu privire la raportarea numărului la cantitate si invers.Au fost construiți 3 itemi:

I1-Trage linie de la o mulțime la cifra corespunzătoare;

I2-Coloreaza tot atâtea mărgele câte iți indică cifra;

I3-Scrie tot atâtea liniuțe câte iți indică cifra;

Notarea rezultatelor:

0 puncte- rezolvare incorectă

1 punct- rezolvare parțială

2puncte- rezolvare corectă

TEST NR 4: Acest test a constat in rezolvarea a două probleme ilustrate care se referă la adunarea cu o unitate si la scăderea cu o unitate.

Notarea rezultatelor:

0 puncte- rezolvare incorectă

1 punct-rezolvare parțială

2 puncte- rezolvare corectă

III.4.2. Etapa experimentală

Etapa experimentală s-a desfășurat în perioada octombrie 2012- ianuarie 2013. . În această etapă „ Activitățile cu conținut matematic ” organizate cu eșantionul cuprins în cercetare au fost structurate având jocul didactic, ca formă dominantă și s-au avut în vedere rezultatele obținute la testele de evaluare inițială din etapa preexperimentală.

În funcție de aceste rezultate, s-au urmărit aceleași obiective, jocurile didactice au conținut multiple variante de joc pentru complicarea sarcinilor ce au condus la rezultatele obținute în evaluarea finală rezultate remarcabil imbunătățite.

În acest scop am utilizat jocurile didactice matematice și am avut ca obiective :

să corespundă nivelului de dezvoltare psihică și pregătirea elevilor ;

să le trezească interesul, fie pentru conținut, fie prin elemente ludice;

să acopere întreg conținutul programei școlare de matematică și să vizeze obiectivele instructiv educative.

Aceată etapă am desfășurat-o pe parcursul a două luni de zile, în care am utilizat jocuri didactice matematice pentru consolidarea formării de mulțimi, raportarea numărului la cantitate, la compunerea și descompunerea numerelor și nu în ultimul rând referitor la problemele de adunare și scădere cu o unitate.

Țin să precizez că la eșantionul de control nu s-au folosit prea multe jocuri didactice matematice.

În continuare voi descrie jocurile didactice matematice folosite in cadrul activităților.

CINE A ALES O GRUPA LA FEL

SCOP: Verificarea cunostințelor copiilor legate de criteriile de formare( constituire) a grupelor de obiecte.

SARCINA DIDACTICĂ: Identificarea a două grupe de obiecte care sunt constituite după același criteriu (mărime, lungime, grosime)

REGILILE JOCULUI: La solicitarea educatoarei, copiii arată grupele de obiecte care corespund cerinței. Se notează raspunsul.

ELEMENTE DE JOC: Mânuirea materialului

MATERIAL DIDACTIC: Creioane lungi-scurte, urși mari-mici, bețisoare lungi scurte, morcovi grosi- subțiri, buline albe, etc

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Fiecare copil primește câte două grupe de obiecte de același fel, dar de dimensiuni diferite.

EXEMPLU: Un copil primește mingi mari și mici. Educatoarea are pe masă aceleași grupe de obiecte ca și copiii. Ea alege o grupă, o arată copilor și întreaba. Cine are o grupă la fel ca a mea? Copilul care are aceeași grupă de obiecte o arată și o denumește. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect copiii primesc o bulină alba.

VARIANTA : Pe un panou sunt așezate jetoane reprezentând grupe de obiecte constituite după dimensiune(mărime, lungime,grosime). Educatoarea arată câte un obiect și întreabă. Ce obiect este acesta? Cărei grupe îi aparține? Un copil răspunde și motivează răspunsul.

EXEMPLU: Este o minge mare și o așezăm la grupa mingilor mari.

Un alt joc pe care l-am folosit în consolidarea formării de mulțimi este acesta:

MULTE SAU PUȚINE

SCOP: Dezvoltarea capacității de a sesiza diferența cantitativă dintre două grupe de obiecte prin apreciere globală

SARCINA DIDACTICĂ: Diferențierea cantității prin apreciere globală (multe-puține)

REGULILE JOCULUI: Un copil chemat de educatoare alege o grupă de obiecte și precizează dacă este grupa cu mai multe sau mai puține obiecte. Copiii vor aprecia răspunsul corect prin aplauze.

ELEMENTE DE JOC: Mișcarea, mânuirea materialului, surpriza.

MATERIAL DIDACTIC: câte două grupe de obiecte ( cuburi, mingi, păpuși, ursuleți,etc) de același fel, diferite doar.

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Pe masa din fața grupei sunt așezate pe rând câte două grupe de obiecte. O grupă are mai multe obiecte, alta mai puține. Pe rând câte un copil vine la solicitarea educatoarei și alege o grupă de obiecte precizând pe care dintre ele a ales-o ( cu mai puține sau mai multe obiecte)

EXEMPLU: Eu am ales grupa în care sunt mai multe cuburi. Pe masă a rămas grupa cu mai puține cuburi.

VARIANTA 1: În grupă este adus un camion mare în care copiii încarcă grupele cu mai puține obiecte. Copilul ales motivează alegerea grupei.

EXEMPLU : Eu am incărcat în camion grupa ursuleților albi pentru că are mai puțini ursuleți decât grupa ursuleților maro.

VARIANTA A II A: Educatoarea aduce un tren cu vagoanemici și mari. Copiii au sarcina de a încărca trenul astfel : jucăriile mari în vagoanele mari, jucăriile mici în vagoanele mici. Copiii imită mersul trenului.

Totodată am folosit jocuri pentru consolidarea deprinderii de a raporta numărul la cantitate și cantitatea la număr:

FURNICUȚA HARNICĂ

SCOP: Verificarea număratului in limitele 1-5;

Consolidarea deprinderii de a raporta numărul la cantitate și cantitatea la număr.

SARCINA DIDACTICĂ: Raportarea cantității la număr, folosind analizatorii vizual, auditiv, tactil

REGULILE JOCULUI: Educatoarea va alege un cartonaș care se va opri la semnalul STOP . Copilul la care s-a oprit cartonașul îl arată tuturor pentru că va așeza la mușuroi atâtea furnicuțe câte arată cifra pe carton sau câte bătăi din palme a auzit.

ELEMENTE DE JOC: Mișcarea, surpriza.

MATERIAL DIDACTIC: cartonașe cu cifrele de la 1-5, siluete furnicuțe, imagine cu un mușuroi, săculețul fermecat.

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Educatoarea va da drumul unui cartonaș pe care este scrisă o cifră să circule de la un copil la altul. La semnalul educatoarei, copilul la care s-a oprit cartonașul îl va arăta tuturor și va avea sarcina de a așeza la mușuroi tot atâtea furnicuțe câte indică cifra. Se motivează actiunea. Eu am așezat la mușuroi 5 furnicuțe pentru că pe jeton este cifra 5. În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copiii vor grupa furnicuțele după numărul bătăilor educatoarei.

VARIANTĂ:

Copiii primesc săculețul furnicuței pe care îl plimbă din mână în mână. La semnalul educatoarei,,STOP”, copilul la care se află săculețul îl pipăie și spune câte boabe (obiecte) sunt în el.

Tot un joc pentru consolidarea deprinderii de a raporta numărul la cantitate și invers și pe care copiii l-au indrăgit a fost ,,DETECTIVII’’. Acest joc a avut ca scop și verificarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu o unitate în limitele 1-8.

SARCINA DIDACTICĂ: Stabilirea locului unui număr în șirul numeric; raportarea corectă a numărului la unitate și a unității la număr; efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu una sau două unități

REGULILE JOCULUI: Copilul numit de educatoare va corecta greșeala și va primi insigna de detectiv. Dacă răspunde corect este aplaudat, dacă greșește alt copil indicat a fi detectiv va număra elementele unei mulțimi și va spune dacă dorește să adauge sau să ia un element.

ELEMENTE DE JOC: ghicirea, aplauzele, întrecerea.

MATERIAL DIDACTIC: cifre, siluete, mături fulgișori, insigna de detectivi

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere. Pe un panou sunt așezate cifrele în dezordine. Copiii trebuie să așeze cifrele în ordine crescătoare și apoi descrescătoare. Educatoarea așează o cifra pe panou, iar copiii afișează vecinii numărului dat. Educatoarea așează cifrele intermediare.

EXEMPLU: Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar copiii vor forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai puțin.

VARIANTĂ:

Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr și să formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă dorește să mai adauge sau să ia un element.

EXEMPLU :

Caută vecinul mai mare al lui 3 și formează o grupă cu tot atatea elemente. Adaugă sau ia un element. Un alt copil va rezolva si afișa exercițiul: 3+1=4.

Pentru că am observat că, preșcolarii au întâmpinat unele dificultăți în compunerea și descompunerea numerelor am folosit în cadrul activităților din grădiniță și jocuri didactice matematice pentru verificarea capacității de a compune și descompune un număr dat

Vă prezint jocul ÎN CURTEA BUNICILOR, unde am avut ca scop consolidarea număratului în limitele 1-7 și cum am spus mai sus verificarea deprinderii de compunere și descompunere.

SARCINA DIDACTICĂ: Compunerea și descompunerea unui număr

REGULILE JOCULUI: Copilul numit va așeza fiecare animal la casuța lui. Se vor denumi grupele formate. Se va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulțimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puține animale. Copiii vor compune și descompune numerele așezând animalele unei grupe în 2 adăposturi (descompunere), ori completând elementele unei mulțimi (compunere). Se motivează de fiecare dată așezarea.

ELEMENTE DE JOC : surpriza, mânuirea materialelor

MATERIAL DIDACTIC: siluete cu animale domestice (găini, oi, cățeluși, pisici, cai , etc) , imagini cu căsuțele animalelor

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Animalele au ieșit la păscut și trebuie să se întoarcă la casele lor. Copiii le vor ajuta să intre în căsuta lor. Vor număra fiecare grupă și vor asocia cu cifra corespunzătoare numărului de animale din casă. Un copil va primi rolul de fermier. În fiecare căsuță vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul a primit rolul de fermier va trebui să completeze numărul animalelor astfel incât în fiecare adăpost să fie câte 7, 6, 5, 4, 3 (animale).

EXEMPLU : În coteț erau 2 găini. Eu am așezat încă una și acum sunt 3 găini. Copiii numără animalele din căsuță. Fiecare fermier va verbaliza acțiunea efectuată. La fel se va proceda și cu celalte căsuțe. Rolul de fermier îl va primi acel copil care știe să răspundă la o ghicitoare despre animale domestice.

Doresc să mă refer și la faptul că am utilizat jocurile didactice matematice în cadrul activităților integrate mai ales acum când aceste activități sunt desfășurate foarte des în activitățile din gradiniță.

De exemplu în activitatea integrată cu tema ,, Pălăria primăverii’’ am folosit jocul didactic matematic pentru a consolida cunostințele cu privire la compunerea și descompunerea numerelor, formarea mulțimilor, aspectul ordinal al numerelor, rezolvare de probleme.

O altă temă pe care am abordat-o la grupa mare s-a intitulat ,, Bucuriile iernii” și am corelat-o cu activitatea matematică de descompunere și compunere a numărului 6. Am propus copiilor în cadrul sectorului Artă să confecționeze ghirlande de câte 6 steluțe colorate, astfel că o echipă a realizat 4 steluțe roșii și 2 galbene iar o altă echipă din 3 steluțe roșii și 3 galbene. În final copiii au analizat ghirlandele și au înțeles că grupa de 6 poate fi descompusă sau compusă în mai multe feluri.

III.4.3. Etapa postexperimentală

Etapa postexperimentală s-a desfășurat în perioada ianuarie 2013. În această perioadă au fost revizuite cunoștințele, deprinderile matematice dobândite în (intervalul) perioada experimentală, cu scopul explicit al întăririi și stabilizării noilor comportamente achiziționate și pentru a observa eventualele modificări în ceea ce privește progresul (după caz, regresul) copilului în învǎțare, gradul de participare a copilului la activitățile matematice.

Etapa postexperimentală pune mai ușor în evidență aspectele evolutive sau dimpotrivă, unele involuții, stagnări care prin acumulare atrag atenția asupra urgenței de a se interveni ameliorativ și optimizator.

În etapa postexperimentală se realizează o măsurare a nivelului de cunoștințe, capacități și abilități matematice și pe baza acestor date se poate diagnostica evoluția procesului de asimilare a categoriilor noționale, prin sarcini specifice.

Sarcinile etapei definesc cantitativ și calitativ comportamente de învățare și astfel educatoarea beneficiază de informații care, interpretate corect și valorificate dau măsura stadiului atins de copil în pregătirea sa pe o secvență de instruire precis delimitată.

În etapa postexperimentală se iau în considerare și rezultatele obținute în etapa preexperimentală, în acest fel ajungându-se la o evaluare mai obiectivă. Estimările finale pot constitui un mijloc de diagnostic și pot să furnizeze informații relevante pentru ameliorarea strategiei de învățare.

În această etapa cele două eșantioane au fost supuse acelorași probe de testare ca și în etapa preexperimentală urmând a constata dacă elevii au progresat și dacă într-adevar se confirmă ipoteza acestei cerecetări. Din nou am realizat 4 fișe de evaluare în care doar am schimbat imaginile, itemii rămânând aceeași.

III.5. Interpretarea și reprezentarea grafică a rezultatelor

În urma testării inițiale – test nr.1 s-au obținut rezultatele consemnate în centralizatorul de mai jos:

Test nr.1: Constituire de mulțimi

Compararea pe medii am descris-o în următorul tabel:

Test nr. 2: Raportarea numărului la cantitate și invers

Compararea pe medii:

Test nr.3: Compunere și descompunere:

Compararea pe medii:

Test nr. 4: Probleme ilustrate:

Compararea pe medii:

Evaluarea inițială a scos în evidență faptul că există lacune în ceea ce privește formarea de mulțimi, descompunerea și compunerea numerelor.

Pornind de la aceste constatări și cu evidența riguroasă a lacunelor pentru fiecare subiect, a fost inițiată și desfășurată etapa experimentală în care jocul didactic a constituit strategia dominantă.

După activitatea de optimizare a învățăturii s-a realizat evaluarea finală.

Comparând rezultatele înregistrate de subiecți în cele două etape constatăm că performanțele sunt net superioare în evaluarea finală.

Test nr.1: Constituire de mulțimi

Compararea pe medii am descris-o în următorul tabel:

Test nr. 2: Raportarea numărului la cantitate și invers

Compararea pe medii:

Test nr.3: Compunere și descompunere:

Compararea pe medii:

Test nr. 4: Probleme ilustrate:

Compararea pe medii:

Rezultatele testelor inițiale la grupa experimentală / grupa de control:

Media rezultatelor la teste

Rezultatele testelor finale la grupa experimentală / grupa de control:

Media rezultatelor la teste

După cum se observă din grafice pot spune că, cercetarea derulată ne reconfirmă faptul că jocul didactic cu conținut matematic organizat și riguros are efecte benefice asupra copiilor cu CES. Toți copiii incluși în cercetare au rezolvat integral și corect cerințele fișelor de evaluare. Au demonstrat că și-au insușit conștient formarea de mulțimi, raportarea corectă a cifrei la cantitate au rezolvat corect problemele ilustrate.

În urma cercetării desfășurate am constatat că jocul didactic matematic are un rol important pentru copiii cu CES, care puși în fața unor situații date au ocazia să fie antrenați într-o atmosferă caldă, deschisă în care să-și poată manifesta rolul de copil care se joacă.

CONCLUZII

Jocul didactic matematic, ca modalitate de instruire și educare intelectuală a copiilor cu CES realizează o îmbinare deplină între obiectivele urmărite, conținutul activității și particularitățile psihice , prin transpunerea sarcinilor de învățare în joc.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii,la copiii cu CES oferă numeroase avantaje pedagogice, dintre care:

constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la activitate;

antrenează atât copiii timizi cât și pe cei slabi;

formează deprinderea intelectuală de a asculta indicațiile educatoarei;

dezvoltă spiritul de cooperare;

dezvoltă la copii iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea;

constituie o tehnică atractivă de explorare a realității

cultivă curiozitatea științifică, frîmântarea, preocuparea pentru descifrarea necunoscutului

Jocul conceput ca și terapie dar și ca învățare se înscrie în noua tendință de evoluție a metodelor de predare-învățare, care acordă noi posibilități copilului cu CES.,,Jocul este cea mai adecvată formă a activității educatorului la grupele special.Jocul învățare și terapie începe să ocupe un loc din ce în ce mai definit în categoria metodelor, tehnicilor care dezvoltă capacitatea de observare, de analiză și de operare cu operatori logici, într-un cuvânt în categoria tehnicilor care dezvoltă aptitudinile de învățare și dezvoltare.”(Asociația RENINCO România).

Din activitățile desfășurate cu copiii cu CES am dedus că ceea ce îi atrage, în general, la jocurile matematice este faptul că rezolvarea sarcinilor didactice apare sub forma unor probleme de gândire: denumire, recunoaștere, comparație ( exemplu: să denumească grupa de obiecte formată, să spună ce a pipăit în săculețul fermecat).

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând, prin faptul că poate fi inclus în structura activității umane realizând în felul acesta un continuum între activitatea de învățare și cea de joc.

Folosirea jocului didactic în activitățile matematice, în înțelegerea noțiunilor și a conceptelor specifice acestei științe, face ca pentru copilulu cu CES să învețe cu plăcere, să aibă o comportare mult mai activă, acceptând competiția cu sine însuși și cu ceilalți parteneri de joc, să devină interesați față de activitatea ce se desfășoară. Totodată am observat că prin regulile jocului și prin modul de rezolvare a acțiunii formează la copiii cu CES conștiința disciplinei.

Chiar dacă este un joc didactic, este totuși un joc, de aceea în organizarea jocului didactic matematic este recomandat ca educatoarele să pună accent pe metodele care stimulează spiritul de inițiativă, inventivitate, independență în gândire, păstrând totuși carcteristicile jocului didactic.

Ca o concluzie, activitățile matematice devin mult mai accesibile pentru copil dacă se desfășoară sub formă de joc, copilul este puternic motivat, participă direct la realizarea sarcinii.

Lucrarea „Jocul didactic matematic” este structurată pe trei capitole. La realizarea acestei lucrări am avut în vedere prezentarea jocului didactic, ca principală formă de activitate în cadrul activităților cu copiii cu CES

CAP I ,, Fundamentare teoretică cuprinde câteva delimitări conceptuale cu privire la copiii cu CES, câteva aspecte importante cu privire la educația specială ,definiții conceptuale ale jocului didactic,clasificări ale jocurilor didactice.

In CAP II m-am referit la conceptul de joc didactic matematic,la conceptul de stimulare cognitivă,asupra formelor de activitate matematică ( activități pe bază de material individual și activități pe bază de joc didactic). Am acordat importanță deosebită subcapitolului joc didactic matematic în care am prezentat clasificarea jocurilor didactice matematice, am prezentat organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic și nu în ultimul rând aspecte metodice ale desfășurării jocului didactic matematic in activitățile cu copii cu CES. Am prezentat modele de jocuri didactice matematice.

CAP III cuprinde proiectul de cercetare pedagogică care vizează stimularea cognitivă a copiilor cu CES prin activitățile matematice in special prin jocuri didactice matematice.

Acest capitol cuprinde cele trei etape ale cercetării prin exemple concrete, teste de evaluare inițială, evaluare finală, precum și evaluarea rezultatelor finale la eșantionul de copii, care pune în evidență nivelul cunoștințelor la un moment dat.

Cercetarea pedagogică care vizează – conceptul de număr la copilul preșcolar – scoate în evidență performanțele grupei experimental la formarea unor capacități intelectuale, operaționale și funcționale față de grupa de control.

În ANEXE am prezentat fișe de lucru.

ANEXE

FI ȘA NR 2

Pune steluțe pe fereastră și scrie pe etichetă tot atâtea liniuțe câte steluțe ai

2) Compune grafic

3) Descompune grafic

FIȘA NR 3

1) Trage o linie, de la o mulțime la cifra corespunzătoare:

3

2

Colorează tot atatea mărgele cât îți indică cifra

1 2 3 4 5 5 4 3 2 1

Scrie tot atatea liniuțe câte elemente sunt în mulțime

FIȘA nr. 4

1. Calculează operația de lângă albinuță

2 Ajută albinuța să ajungă la floarea potrivită:

3. Care fluturaș se va așeza pe floare ?

4. Calculează operația de langă floare și vei descoperi

FIȘA NR 2

1)Pune steluțe pe fereastră și scrie pe etichetă tot atâtea câte steluțe ai

2) Compune grafic

3) Descompune grafic

FIȘA NR 3

1) Trage o linie, de la o mulțime la cifra corespunzătoare:

3

2

2)Colorează tot atatea mărgele cât îți indică cifra

1 2 3 4 5 5 4 3 2 1

3)Scrie tot atâtea liniuțe câte elemente sunt în mulțime

FIȘA nr. 4

1. Calculează operația de langă albinuță

2. Ajută albinuța să ajungă la floarea potrivită:

3. Care fluturaș se va așeza pe floare?

4. Calculează operația de langă floare și vei descoperi

BIBLIOGRAFIE

1. ANTONOVICI, S., JALBA, C., NICU, G., (2005), ,, Jocuri didactice pentru activitățile matematice din grădiniță- culegere”, Ed.Aramis

2. BURCĂ, A., (2011), ,, Jocul matematic în activitatea preșcolarului”, Ed. Rovimed , Iași

3. CHATEAU, J., (1967), ,, Copilul si jocul” E.D.P

4. DIMA, S., (1997), „Copilăria – fundament al personalității”, E.D.P., București

5. EZECHIL, L., LĂZĂRESCU, M., P., (2001), „ Laborator preșcolar”, Ed. V & I Integral, București

6.GHERGUȚ,A.,(2013), ,,Sinteze de psihopedagogie specială-Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor diadctice’’,Ed.Polirom,Iași

7.GHERGHUȚ,A.,(2006), ,,Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale-Strategii diferențiate și incluzive în educație’’, Ed.Polirom,Iași

8. GLAVA, A., GLAVA C., (2002), „ Introducere în pedagogia preșcolară” , Ed. Dacia,

Cluj-Napoca

9. IFTIMIE, G., (1976), „ Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici”,

E.D.P., București

10. LIBOTEAN, I., CICIOC, E., SELING, M., (1998), „ Jocuri didactice matematice

pentru grădiniță”, Ed. V&I Integral, București

11. NEAGU, M., BERARU G., (1997), „ Activități matematice în grădiniță”,

Ed. Polirom, Iași

12. NICOLA, I., (1997), „ Tratat de pedagogie școlară”, E.D.P., București

13. POPA, C., (2006), ,, Elemente de pedagogie preșcolara aplicată”, Ed. Universitații Oradea

14. PURCARU, M., ( 2008), ,, Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru institutori (profesori din învățământul primar și preșcolar), Ed. Univ ,,Transilvania”, Brașov

15.RADU,GHE.,colab.(1999),Introducere în psihopedagogia școlarilor cu handicap,Ed.Pro-Humanitate,București

16. TOMȘA, G.,(coordonator) (2005), ,,Psihopdagogie preșcolară și școlară-definitivat și gradul didactic II-, M.E.C

17.VRĂȘMAȘ,T., (2001), ,,Învățământul integrat și sau incluziv, Ed Aramis,București

18. ***, (2005), „ Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, Ed. V& I Integral, Bucuresti

19. ***, (1998-2008), „ Revista învățâmântului preșcolar”, București

20.ASOCIAȚIA RENINCO ROMÂNIA-Ghid de predare-învățare pentru copiii cu CES, 2000

www.didactic.ro

www.educatoarea.ro

www.scribd.com

BIBLIOGRAFIE

1. ANTONOVICI, S., JALBA, C., NICU, G., (2005), ,, Jocuri didactice pentru activitățile matematice din grădiniță- culegere”, Ed.Aramis

2. BURCĂ, A., (2011), ,, Jocul matematic în activitatea preșcolarului”, Ed. Rovimed , Iași

3. CHATEAU, J., (1967), ,, Copilul si jocul” E.D.P

4. DIMA, S., (1997), „Copilăria – fundament al personalității”, E.D.P., București

5. EZECHIL, L., LĂZĂRESCU, M., P., (2001), „ Laborator preșcolar”, Ed. V & I Integral, București

6.GHERGUȚ,A.,(2013), ,,Sinteze de psihopedagogie specială-Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor diadctice’’,Ed.Polirom,Iași

7.GHERGHUȚ,A.,(2006), ,,Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale-Strategii diferențiate și incluzive în educație’’, Ed.Polirom,Iași

8. GLAVA, A., GLAVA C., (2002), „ Introducere în pedagogia preșcolară” , Ed. Dacia,

Cluj-Napoca

9. IFTIMIE, G., (1976), „ Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici”,

E.D.P., București

10. LIBOTEAN, I., CICIOC, E., SELING, M., (1998), „ Jocuri didactice matematice

pentru grădiniță”, Ed. V&I Integral, București

11. NEAGU, M., BERARU G., (1997), „ Activități matematice în grădiniță”,

Ed. Polirom, Iași

12. NICOLA, I., (1997), „ Tratat de pedagogie școlară”, E.D.P., București

13. POPA, C., (2006), ,, Elemente de pedagogie preșcolara aplicată”, Ed. Universitații Oradea

14. PURCARU, M., ( 2008), ,, Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru institutori (profesori din învățământul primar și preșcolar), Ed. Univ ,,Transilvania”, Brașov

15.RADU,GHE.,colab.(1999),Introducere în psihopedagogia școlarilor cu handicap,Ed.Pro-Humanitate,București

16. TOMȘA, G.,(coordonator) (2005), ,,Psihopdagogie preșcolară și școlară-definitivat și gradul didactic II-, M.E.C

17.VRĂȘMAȘ,T., (2001), ,,Învățământul integrat și sau incluziv, Ed Aramis,București

18. ***, (2005), „ Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, Ed. V& I Integral, Bucuresti

19. ***, (1998-2008), „ Revista învățâmântului preșcolar”, București

20.ASOCIAȚIA RENINCO ROMÂNIA-Ghid de predare-învățare pentru copiii cu CES, 2000

www.didactic.ro

www.educatoarea.ro

www.scribd.com

ANEXE

FI ȘA NR 2

Pune steluțe pe fereastră și scrie pe etichetă tot atâtea liniuțe câte steluțe ai

2) Compune grafic

3) Descompune grafic

FIȘA NR 3

1) Trage o linie, de la o mulțime la cifra corespunzătoare:

3

2

Colorează tot atatea mărgele cât îți indică cifra

1 2 3 4 5 5 4 3 2 1

Scrie tot atatea liniuțe câte elemente sunt în mulțime

FIȘA nr. 4

1. Calculează operația de lângă albinuță

2 Ajută albinuța să ajungă la floarea potrivită:

3. Care fluturaș se va așeza pe floare ?

4. Calculează operația de langă floare și vei descoperi

FIȘA NR 2

1)Pune steluțe pe fereastră și scrie pe etichetă tot atâtea câte steluțe ai

2) Compune grafic

3) Descompune grafic

FIȘA NR 3

1) Trage o linie, de la o mulțime la cifra corespunzătoare:

3

2

2)Colorează tot atatea mărgele cât îți indică cifra

1 2 3 4 5 5 4 3 2 1

3)Scrie tot atâtea liniuțe câte elemente sunt în mulțime

FIȘA nr. 4

1. Calculează operația de langă albinuță

2. Ajută albinuța să ajungă la floarea potrivită:

3. Care fluturaș se va așeza pe floare?

4. Calculează operația de langă floare și vei descoperi