Jocul Didactic Matematic Mijloc de Dezvoltare a Gandirii Elevilor din Invatamantul Primar

Motto:

“Jocul este o școală deschisă și cu un program tot așa de bogat cum este viața.

Jocul este calea magistrală a societății.”

( Ed. Claparede )

CUPRINS

INTRODUCERE 1

1.Motivația alegerii temei 1

2. Importanța și actualitatea temei 2

CAPITOLUL I. ROLUL ÎNVĂȚĂRII MATEMATICII ÎN CICLUL PRIMAR 5

1.1.Importanța învățării matematicii în învățământul primar 5

1.2 Necesitatea modernizării învățământului matematic în clasele primare 6

CAPITOLUL II . SPECIFICUL FORMĂRII NOȚIUNILOR MATEMATICE ÎN CICLUL PRIMAR 8

2.1.Particularități psiho –intelectuale ale copilului de 7-11 ani 8

2.2. Dezvoltarea gândirii, memoriei și imaginației 8

2.3. Specificul formarii noțiunilor matematice în ciclul primar 11

CAPITOLUL III. CARACTERISTICI PSIHOPEDAGOGICE ALE JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC 15

3.1.Conceptul de joc didactic 15

3.2.Jocul didactic matematic 17

3.3. Cerințele jocului didactic matematic 19

3.4.Valențele instructiv – educative ale jocului didactic matematic 21

3.5. Funcțiile jocului didactic 24

CAPITOLUL III.METODOLOGIA ORGANIZĂRI I ȘI DESFĂȘURĂRII JOCULUI DIDACTIC 26

3.1.Modalitații de integrare a jocului didactic 26

3.2.Jocurile didactice utilizate în scopul formarii și consolidarii capacitaților și cunoștințelor 30

CAPITOLUL IV . PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII 35

4.1 Ipoteza cercetării 35

4.2. Scopul și obiectivele cercetării 35

4.3Obiectivele cercetării 35

4.4 .Eșantiomul de subiecți 36

4.5.Eșantionul de conținut 38

4.6. Locul și durata cercetării 39

4.7. Metode și instrumente de cercetare 39

4.8. Etapele cercetării 43

CAPITOLUL V. PREZENTAREA REZULTATELOR, PE ETAPE ALE CERCETĂRII 44

5.1 Rezultatele din etapa constatativă 44

5.2.Etapa experimentală 49

5.2.1.Exemple de activități formative derulate 50

5.2.1.1. Activitatea nr.1 51

5.2.1.2.Activitatea nr.2 52

5.2.1.3 Activitatea nr.3 54

5.1.2.4.Activitatea nr.4 56

5.1.2.5.Activitatea nr.5 62

5.1.2.6.Activitatea nr.6 67

CAPITOLUL VI.COMPARAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR 72

6.1.Compararea rezultatelor 73

6.2. Etapa finală 73

6.3.Concluzii desprinse în urma interpretării și comparațiilor 79

6.4.Directii și perspective ulterioare de abordare a temei 81

CONCLUZII FINALE 83

Bibliografie 85

ANEXE 88

INTRODUCERE

1.Motivația alegerii temei

Tema pe care mi-am propus să o dezbat în cuprinsul acestei lucrări este despre jocul didactic deoarece din multiplele metode activ – participative utilizate în cadrul lecțiilor, jocul didactic are o valoare aparte față de celelalte forme de activitate utilizate în activitățile de învățare; el constituie un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor, deoarece rezolvă într-o formă adecvată vârstei, sarcini instructiv – educative.

Lipsa de interes pentru învățare, insuficienta înțelegere a celor predate,rezistența scăzută la efort intelectualși mai ales lacunele elevilor m-au determinat ca multe din sarcinile de învățare să le predau sau să le fixez prin jocuri.

De asemenea, m-am folosit de joc: pentru a-i atrage pe copii să învețe; pentru a cunoaște și forma copiii.

Astfel, mi-am propus să dovedesc modul cum poate fi valorificat jocul didactic în activitățile de învățare la clasă.

Practica și teoria educației au dovedit de mult ce loc ocupă jocul în viața școlarilor de vârstă mică, în activitatea de instruire și educare a acestora în școală. Formele de manifestare ale jocului și funcțiile sale deferă de la o perioadă de vârstă la alta. Dacă în perioada copilăriei jocul îndeplinește mai multe funcții cognitive sau formativ-educative, mai târziu funcțiile sale devin de recreere și reconfortare fizică și psihică.

Atunci când preșcolaru lintră la școală, jocul trece însă de pe primul plan pe un altul secund. În viața copilului intervine o schimbare radicală. Locul dominant al jocului este luat de altă formă de activitate – învățarea – după cum mai târziu locul acesteia îl ia munca. Practica dovedește că atât cronologic, cât și evolutiv, legea dezvoltării copilului urmează calea de la joc la învățare prin muncă.

Trecerea de la o perioadă de autoritate a unei anumite activități la alta se realizează în mod treptat, într-o perioadă mai lungă de timp și care nu presupune înlăturarea uneia și înlocuirea bruscă prin alta, ci, dimpotrivă, cele două forme de activitate există înpreună print-o armonioasă îmbinare ce mijlocește saltul de la o etapă la alta, fără praguri și fără obstacole. Asemenea forme de tranziție de la joc la învățare sunt jocurile didactice.

2. Importanța și actualitatea temei

Jocul didactic are un loc bine conturat în planul de învățământ al instituțiile școlare, precizat de faptul că pe măsură ce copilul își însușește pe baza experienței sale de viață, cât și pe alte căi, o serie de cunoștințe, priceperi și deprinderi, rolul său crește în vederea acumulării altora superioare. Ceea ce înfățișează în esență jocul didactic constă tocmai în aceea că el îmbină într-un tot unitar și armonios atât sarcini și funcții specifice jocului, cât și funcții specifice învățării. Așadar, jocurile didactice au drept scop pe de o parte instruirea copiilor într-un anumit domeniu al cunoașterii, iar pe de altă parte, sporirea interesului pentru activitatea respectivă prin utilizarea unor elementedistractive caracteristice jocului, care facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit și, împreună cu celelalte activități obligatorii, exercită o puternică influență instructiv-educativă asupra copilului în vederea pregătirii pentru școală.

Prin conținutul și modul lor de desfășurare se urmărește însușirea de noi cunoștințe, cât mai ales consolidarea celor deja însușite de ei în timpul jocului.

Elementele de joc pe care le conțin jocurile didactice dau posibilitatea copiilor să asimileze ceea ce este nou fără a-și da seama de efort, dar mai ales să învețe jucându-se. În acest caz se îmbină elementul distractiv cu cel instructiv.

Jocul didactic este singura atmosferă în care ființa sa (a copilului) psihologică poate să respire și în consecință să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale.

În vederea atingerii obiectivelor propuse, jocul didactic trebuie să îmbine elementele surpriză cu cele de așteptare. Jocul didactic poate fi desfășurat cu toată clasa și în cadrul diferitelor activități educative, extracurriculare și transdisciplinare etc. Poate fi folosit ca mijloc de dezvoltare a vorbirii și comunicării orale în orele de matematică dar, și, în activitățile matematice desfășurate transdisciplinar, extrașcolar etc.

Stabilind ca, în primele patru clase, matematica este unul dintre obiectele de baza, ea are rolul de a înarma pe elevi cu cunoștințe temeinice în legătura cu noțiunile elementare de matematică, de a le forma deprinderea de a aplica aceste cunoștințe în viața practică, precum și de a contribui la dezvoltarea judecății, a gândirii logice, a memoriei, atenției, spontaneității, rezolvării de probleme.

Așadar, școala are obligația să facă din studiul matematicii nu un scop în sine, ci uninstrument de acțiune eficientă, constructivă și modelatoare asupra personalității elevului. Prin intermediul matematicii elevul trebuie să ajungă la descoperirea existentului, dar și să formuleze și să prefigureze stări existențiale în perspectiva viitorului

Dar drumul este lung și anevoios! Cheia succesului sau a insuccesului poate deveni însuși sistemul de lucru al cadrului didactic. Ținând cont că încă din primele clase se naște la elev dragostea, atractivitatea sau repulsia pentru studiul matematicii, am căutat pe tot parcursul activității mele să-i determin pe copii să simtă că pătrund în miezul noțiunilor matemaitce, să simtă că ființa lor adaugă ceva în urma fiecărui antrenament, să trăiască bucuria fiecărui succes, mare sau mic. Când vor ajunge la un anumit nivel de înțelegere, deodată parcă li se deschide în față un orizont larg, ca atunci când ai ajuns pe vârful unui munte. Atractivitatea elevilor pentru matematică se naște prin ceea ce pe ei îi atrage cel mai mult încă din primii ani ai vieții lor, jocul.

Utilizarea metodelor active care dezvoltă gândirea, capacitatea de investigare, deprinderea de a învăța sistematic și de a aplica în practică cele învățate, tratarea diferențiată a elevilor, sunt cerințe absolut necesare pentru sporirea eficienței lecției și creșterea randamentului școlar.

La nivelul învățământului primar, unde se pun bazele deprinderilor de muncă intelectuală, jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învățarea activă, participativă, stimulând în același timp inițiativa și creativitatea elevilor. Exercitând atât de bogate influențe educative, jocurile didactice sunt utilizate cu un randament sporit în clasele primare la toate disciplinele, dar mai ales la matematică, fiind un foarte bun mijloc de activizare a școlarilor mici și de stimulare a resurselor lor intelectuale.

Prezenta lucrare ”Jocul didactic matematic –mijloc de dezvoltare a gândirii elevilor din invățământul primar”, constituie rezultatul preocupărilor mele din ultimii ani privind perfecționarea și adaptarea jocului didactic la noile cerințe ale programelor și manualelor școlare atât în ceea ce privește conținutul cât și forma și modul de organizare și desfășurare.

Matematica fiind una dintre disciplinele mele preferate, în activitatea la clasă m-am preocupat permanent de găsirea unor mijloace, procedee, metode de stimulare și dezvoltare a capacităților intelectuale ale elevilor prin folosirea jocului didactic matematic ca mijloc de transmitere, consolidare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor matematice la clasele ciclului primar.

CAPITOLUL I. ROLUL ÎNVĂȚĂRII MATEMATICII ÎN CICLUL PRIMAR

1.1.Importanța învățării matematicii în învățământul primar

Un rol deosebit îl are matematica în dezvoltare gândirii logice ,adica a gândirii consecvente clare si precise ,în dezvoltarea intelectuala a elevului .

Învațând corect matematica ,elevii îsi formeaza deprinderea de concentrare a atenției asupra celor studiate, să observe diferițe fapte si relații, să le compare să le confructe unele cu altele .În acest context , ca în orice activitate creatoare ,imaginația joaca un rol important .Rezolvarea unei probleme constituie un rezultat al activiții commune între gândire si imaginație.Deci dacă această rezolvare contribuie la dezvoltarea gândiri elevilor, în aceeași măsura ea contribuie la dezvoltarea imaginției creatoare, care constituie o componenta însoțitoare a acesteia.

În lecția de matematică este un bun prilej pentru a forma la elevi deprinderi folositoare: punctualitate, exactitate, autoverificare juatificare si motivare. Ei reușesc să remarce în obiectul observant elemente de asemanare si deosebire, să separe însușirile esențiale și permanente de cele întamplatoare , să facă o conexiune între însușirile esențiale si cele permanente într-o singura noțiune.

În acest proces extreme de important al abstractizarii și genealizarii, se dezvolta la elevi o gândire abstracta, logica, sănătoasa.Odată cu gândirea se dezvolta si limbajul elevului, în mod deosebit în acest cadru, cel matematic, căruia îi este caracteristic laconismul, precizia si claritatea.

S-a crezut gresit la un moment dat că apariția calculatorului va restrange sfera utilizării matematicii prin extinderea “tiparelor” si “rețetelor”. În realitate calculatoarele au facut să creasca nevoia de matematica și, în mod obligatoriu de însusire corecta a aritmeticii care reprezinta ABC-ul aceste discipline.Este cert că matematica trebuie prezentată la standardele de rigoare si suplețe ale epoci actuale, permițand expunerea unor idei profunde , modelatoare ale realitați fizice, comunicabile elevilor în condiții de accesibilitate.Iar pentru că matematica, în ansamblul ei, să și fie accesibila, trebuie ca înțelegerea aritmetici să fie o certitudine căreia învațatorul are un rol hotărâtor.

1.2 Necesitatea modernizării învățământului matematic în clasele primare

În dezvoltarea personalității omului educația matematică are o pondere deosebită.Matematica se îndreapta astăzi către o știință a structurilor .De aceea familiarizarea elevilor cu structuri simple,evidențiind legatura lor reciprocă si împletirea lor de-a lungul anilor de școală, constituie o sarcină de baza a învățământului matematic.

O autentica modernizare a învatamantlui matematic nu se poate face pe segmente nu numai intr-o anumita directie,ci global :continut ,strategii didactice ,pregatirea cadrelor.

Modernizarea învatamantului nu poate începe eficient pe treptele superioare ale scolaritații.Procesul de învatare a matematicii, ca si posibilitațile de întelegere de care dispun copiii, permit acest lucru încă din școala primara .

“Copiii să învete să gândeasca din capul locului în spiritual matematicii actuale ,moderne să-și consolideze acest mod de gândire pe tot parcursul școlaritații.Amploarea cuceririlor matematicii din epoca noastra ,bogăția si varietatea metodelor ei de lucru impun si dezvoltarea culturii matematice a oamenilor.

“Matematica nu estenumai o știința,o știința. Matematica este mai mult decat o știința: este un act de cultura .Se ocupa cu matematica nu mumai marii matemeticieni ci si cei mici, nenumarații matematicieni mici, care creează opere fundamentale,dar trăiesc fie si în cadrul unei probleme elementare un act de creatie propriu-zisa “.

Matematica este unul dintre modurile fundamentale ale gândirii umane,prin care se descifreaza tainele naturii și societații și prevede dezvoltarea lor viitoare. Ea nu se învața pentru a se știi, ci pentru a se folosi.De aceea copiii nu tebuie să primeasca numai cunoștințe de matematica, ci educație matematica, formație matematica.

Modernizarea învațamântului matematic constă tocmai în depistarea conținuturilor, a căilor și a mijloacelor care să asigure sporirea eficienței sale formative.

CAPITOLUL II .SPECIFICUL FORMĂRII NOȚIUNILOR MATEMATICE ÎN CICLUL PRIMAR

2.1.Particularități psiho –intelectuale ale copilului de 7-11 ani

Nu se poate vorbi de adaptarea procesului de învățământ la caracteristicile elevilor fără a cunoaște particularitațile psiho – intelectuale ale copilului de vârstă școlară mică. De aceea voi prezenta în continuare aceste particularități, cu referire în primul rând la studierea matematicii. Am folosit pentru aceasta manualul „Psihologia copilului” și “Psihologie”, folosit pentru școlile normale.

2.2. Dezvoltarea gândirii, memoriei și imaginației

Perioada școlară mică se caracterizează printr-o permanentă solicitare a gândirii, a cunoșterii sistematice a realității înconjurătoare.În cursul acestei etape se trece de la gândirea preoperatorie la noul stagiu al inteligenței, al gandirii operatorii.

“Copilului i se impune sistemul gândirii conform unei definiții, unei reguli, unul plan, model, schemă, principiu prin raportarea la acesta. Ca atare, dezvoltarea acestor forme de operații devine foarte importantă în organizarea de reguli de gândire activă utilizate în situații ca acelea de descompunere a unei text în ideile pe care le conține, de decompunere a întrebărilor unei probleme aritmetice, de extragere a regulilor implicate într-o problemă, în alcătuirea unei lucrări ori în rezolvarea de probleme, după planuri efectuate în prealabil etc. Crește capacitatea de a depista repede și a soluționa în alte contexte aceste reguli, ceea ce pune în evidența dezvoltarea gândirii”.

Fiind o gândire a operațiilor concrete înseamnă că permite și necesită un sprijin intuitiv foarte bogat și păstrarea unei legaturi cu percepția și reprezentările. Numai în această condiție operațiile funcționează corect.

“Gândirea școlarului mic prezintă următoarele caracteristici:

dispune de o reversibilitate simplă, adică fiecare operație formează o unitate numai cu operația contrară ei;

este legată de percepție, dar gândirea subordonează percepția și astfel copilul păstrează în plan mental tablourile perceptive anterioare, iar cele care vor fi dobândite se vor confrunta și vor perite gândirii desprinderea relațiilor generale;

este în felul ei mai obiectivă, tinde să respecte realitatea obiectelor, relațiile obiective dintre ele și să nu mai introducă niciun amestec al său la subiect;

operează la început cu preconcepte sau noțiuni empirice, dar treptat se formează noțiunile științifice elementare care prezintă următoarele trăsături:

-sunt concrete, au corespondenți reali și sunt ușor de exemplificat;

-are un grad mai restrâns de abstractizare;

-păstrează o strânsă legatură cu reprezentările ;

-nu rămân izolate și alcătuiesc sisteme restânse de noțiuni între care sunt relații logice riguroase și copiii reușesc pe baza lor să gândească logic.

Raționamentul dominant este cel intuitiv care însă dobândește rigoare logică, copiii înțeleg faptul că judecățile particulare sunt cele ce susțin și sunt absolut necesare pentru că judecata generală să fie adevărată. Spre sfârșitul stadiului începe să apară și raționamentul deductiv în variante mai simple.

devine rațională, pentru prima dată copilul nu se mai mulțumește doar să afirme ceva și caută argumente concrete, practice, reale dar spre sfârșitul stadiului va căuta și argumente logice. Toate acestea se exprimă în capacitatea copilului de a gândi legatura dintre unele și altele, însușirile obiectelor, relațiile dintre obiecte și astfel dobândește conservarea cantității la 7/8 ani, a greutății la 9/10 ani și a volumului la 11/12 ani;

gândirea cauzală simplă, copiii fac distincția dintre real și imaginar, înțeleg bine caracterul miraculos din povești și diferențiază de ceea ce este realitate”

Cu toate acestea școlarii mici sunt încă sensibili, sesizează contradicțiile dinte idei, sunt mai receptivi și pot învăța din greșeli, nu pot rezolva însă orice tip de probleme, nu pot prevedea toate urmările comportamentului lor, nu pot lua singuri decizii, sunt considerați minori și tuteleți de părinți.

Procesul instructiv-educativ nu se poate desfășura fără o memorie bine dezvoltată, deoarece elevului i se vorbește de evenimente istorice din trecutul neamului, despre alte țări, i se cere să calculeze etc. Memoria lucrează sub presiunea principiului realității, ceea ce înseamnă că se fixează, se recunosc și se reproduc cunoștințe, situații asa cum se produc în viața reală, amestecate și necoerente.

În perioada micii școlarități se dezvoltă memoria voluntară (intenționată) alături de memoria spontană, involuntară. Totodată se dezvoltă tehnici generale și particulare de memorare, se amplifică eficiența fiecăruia dintre cele patru etape ale memoriei: fixarea, păstrarea, recunoașterea și reproducerea. Memoria de scurtă durată devine foarte activă după 8 ani, iar cea de lungă durată, la rândul său devine mai consistentă.

“Memoria școlarului mic prezintă următoarele particularități:

sub influența învățării scolare cresc conținuturile verbale (semnificația cuvintelor, cunoștințelor de limbă, de matematică, de istorie, cântece, poezii).

crește caracterul activ al memoriei pentru ca sub îndrumarea învățătorului copiii însuțesc primele procedee mnezice, gasirea unui titlu pentru un paragraf, extragerea ideilor principale dintr-un text, organizarea planului etc.;

se stabilesc reguli mai bune și cu gândirea și se produc adaptări cognitive la sarcinile școlii și astfel crește ponderea memoriei logice;

datorită dezvoltării mentale generale școlarii mici încep să fie capabili să selecteze ceea ce este mai important din materialul de învățat și să elimine detaliul;

păstrarea în memorie se îmbunătățește pe de o parte deoarece ceea ce a fost memorat este implicat în noile lecții și pe de altă parte pentru că învățătorul realizează lecții de consolidare și recapitulare;

încep să se dovedească particularitățile individuale și astfel măcar după criteriul memorării și reproducerii se pot identifica următoarele grupuri de elevi:

memorează repede, păstrează bine, reproduc bine și repede;

memorează greu, păstrează bine, reproduc bine;

memorează repede, păstrează nesatisfăcător, reproduc greu;

memorează greu, păstrează greu, reproduc greu”

Imaginația este puternic implantată în viața intelectuală și emoționala a copilului. Copiii sunt în genere imaginativi în mod spontan.

În perioada școlară mică se dezvoltă mult atât imaginația reproductivă cât și cea creatoare.

Imaginația reproductivă care deja și-a construit mecanismele în stadiul anterior este frecvent implicaă în însușirea cunoștințelor de istorie, geografie și cele despre mediul înconjurător.

“Este posibil ca școlarii mici să ajungă la rezultate relativ eronate dacă nefiind avertizați includ în construcția imaginară elementele experienței proprii și datele prezente, astfel ei pot să ajungă la un fel de modernizare a trecutului istoric, să construiască imaginativ o imagine eronată despre cum trăiau dacii. Prin urmare există o grilă specifică care să-i facă pe copii să utilizeze datele experienței proprii în mod selectiv și critic. Învățând despre zone geografice depărate poate să transfere aspecte ale mediului înconjurător personal la acele medii.

Imaginația creatoare: primele cercetari i-au făcut pe unuii autori să considere că este un fel de scădere a capacităților creatoare, că manifestă mai puțină fantezie, iar aspectul cromatic este chiar sărac. Dar relevarea cercetărilor a permis explicarea acestei situații; dacă nu există un îndemn, școlarul mic rămâne dominat de experiențele școlii și ale acestui univers inteligibil în care-l duce școala și-și restrânge fantezia, inițiativa, nu mai folosește prea multe culori și nici dacă sunt îndemnuri speciale ca activitățile extrașcolare, școlarul mic se dovedește capabil de creații în desen, modelaj, colaj, iar spre sfârșitul stadiului în poezie și compuneri. Își însușește tehnica grafică, pe de altă parte are o experiență mai bogată și un ritm mental mai înalt”.

2.3. Specificul formarii noțiunilor matematice în ciclul primar

Fiecare disciplinǎ de învǎțǎmânt trebuie sǎ construiascǎ în structurile mentale ale elevului un sistem de cunoștințe care sǎ se apropie de logica disciplinei respective.

Matematica școlarǎ se fundamenteazǎ pe logica internǎ a științei matematice, dar se construiește ținând seama de particularitǎțile psihice ale elevilor.

Specificul dezvoltǎrii stadiale a inteligenței se manifestǎ printr-o proprietate esențialǎ: aceea de a fi concret-intuitivǎ.

Conform concepției lui Piaget, la vârsta școlarǎ micǎ, copilul se aflǎ în stadiul operațiilor concrete, ce se aplicǎ obiectelor cu care copilul acționeazǎ efectiv.

Școlarul mic (mai ales cel de clasa pregatitoare) gândește mai mult operând cu mulțimile de obiecte concrete, deși principiile logice cer o detașare progresivǎ de baza concretǎ, iar operațiile cer o interiorizare, o funcționare în plan mintal.

Dintre principalele caracteristici ale gândirii cognitive specifice acestei vârste amintim:

gândirea este dominatǎ de concret;

perceperea lucrurilor este încǎ globalǎ (este perceput întregul nedescompus, lipsește dubla acțiune de disociere-recompunere, iar comparația reușește pe contraste mari, stǎrile intermediare fiind greu sau deloc sesizate);

dominǎ operațiile concrete, legate de acțiuni obiectuale;

apare ideea de invarianțǎ, de conservare (a cantitǎții, masei, volumului);

apare reversibilitatea, sub forma inversiunii și compensǎrii;

puterea de deducție imediatǎ e redusǎ (concretul imediat nu este depǎșit decât din aproape în aproape, cu extinderi limitate și asociații locale);

intelectul are o singurǎ pistǎ (Bruner,J.S.,1970), nu întrevede alternative posibile, posibilul se suprapune datelor concrete;

este prezent raționamentul progresiv, de la cauzǎ spre efect, de la condiții spre consecințe.

Spre sfârșitul micii școlaritǎți se pot întâlni, evident diferențiat și individualizat, manifestǎri ale stadiului preformal, simultan cu menținerea unor manifestǎri intelectuale situate la nivelul operațiilor concrete.

De aceea, procesul de predare-învǎțare a matematicii în ciclul primar implicǎ mai întâi efectuarea unor acțiuni concrete, operații cu obiectele, care apoi se structureazǎ și se interiorizeazǎ devenind operații logice abstracte.

Formarea noțiunilor matematice se realizeazǎ prin ridicarea treptatǎ cǎtre general și abstract, la niveluri succesive, unde relația dintre concret și logic se modificǎ în direcția esențializǎrii realitǎții.

În acest proces trebuie valorificate diverse surse intuitive:

experiența empiricǎ a copiilor;

matematizarea realitǎții înconjurǎtoare;

limbajul grafic.

Limbajul grafic, materializat în reprezentǎrile grafice este foarte apropiat de cel noțional. El face legǎtura între concret și logic, între reprezentare și concept. Între aceste niveluri, interacțiunea este logicǎ și continuǎ. Ea este mijlocitǎ de formațiuni mixte de tipul conceptelor figurate, al imaginilor esențializate sau schematizate, care beneficiazǎ de aportul inepuizabil al concretului.

Imaginile mintale, ca modele parțial generalizate și reținute într-o formǎ figurativǎ, de simbol sau abstractǎ, îl apropie pe copil de logica operației intelectuale. Ele devin sursa principalǎ a activitǎții gândirii și imaginației, mediind cunoașterea realitǎții matematice.

Operația de generalizare la care trebuie sǎ ajungem are loc atunci când elevul este capabil sǎ exprime prin semne grafice simple (puncte, linii, figuri geometrice) ideea generalǎ care se desprinde în urma operațiilor efectuate cu obiecte concrete.

Pentru elevul clasei pregatitoare primele noțiuni matematice sunt cele de numǎr natural, și operații cu numere naturale (adunare și scǎdere). Formarea acestor noțiuni parcurge urmǎtoarele etape:

sesizarea mulțimilor și relațiilor dintre acestea în realitatea obiectivǎ;

operații cu mulțimi de obiecte concrete;

operații cu simboluri ale mulțimilor de obiecte (imagini și reprezentǎri grafice);

operații cu simboluri numerice (cifre, semne de operare, de egalitate și inegalitate).

Aceste etape nu trebuie interpretate în mod rigid, abuzându-se de intuiție în dauna abstractizǎrii. Pe mǎsurǎ ce elevii dobândesc o experiențǎ matematicǎ, se reduce treptat prima etapǎ, ajungând sǎ se înceapǎ operații cu mulțimi concrete de obiecte sau chiar simboluri ale acestora.

Formarea limbajului matematic

Se știe cǎ învǎțarea oricǎrei științe începe, de fapt, cu asimilarea limbajului ei noțional.

Existǎ o strânsǎ legǎturǎ între conținutul și denumirea noțiunilor, care trebuie respectatǎ inclusiv în formarea noțiunilor matematice. Orice denumire trebuie sǎ aibǎ o acoperire în ceea ce privește înțelegerea conținutului noțional. Astfel, unii termeni apar cu totul strǎini fațǎ de limbajul activ al copilului, care, fie cǎ-i pronunțǎ incorect, fie cǎ deși sub aspect sonor îi pronunțǎ corect, îi lipsesc din minte reprezentǎrile corespunzǎtoare, realizându-se astfel o învǎțare formalǎ.

Limbajul matematic, fiind limbajul conceptelor celor mai abstracte, se introduce la început cu unele dificultǎți. De aceea, trebuie mai întâi asigurate înțelegerea noțiunii și sesizarea esenței, de multe ori într-un limbaj accesibil copiilor, fǎcând deci unele concesii.

De multe ori, pentru a stimula activitatea de gândire a elevului, vom accepta mai degrabǎ o definiție exprimatǎ într-o formulare aproximativǎ, dar corectǎ din punct de vedere științific, decât o reproducere fidelǎ a definiției datǎ de-a gata și însușitǎ mecanic de cǎtre elev.

Pe mǎsurǎ ce se asigurǎ înțelegerea noțiunilor respective, trebuie prezentatǎ și denumirea lor științificǎ. Important este ca tot ceea ce se face sǎ fie în limitele care permit dezvoltarea ulterioarǎ corectǎ a noțiunilor matematice.

Nu e atât de important dacǎ unii elevi nu știu sǎ prezinte cunoștințele matematice prin definiții riguros științifice sau dacǎ nu le pot demnostra, pe cât e de important sǎ efectueze corect cele patru operații aritmetice, sǎ rezolve probleme de dificultate medie, sǎ opereze cu noțiuni de geometrie etc. Treptat elevii înțeleg semnificația matematicǎ a conceptelor și devin capabili sǎ exprime verbal regulile jocurilor cu simbolurile matematice.

Oricum sistemul de noțiuni matematice se eșaloneazǎ în spiralǎ, cu reveniri, aprofundǎri, extinderi, nu se poate asimila totul de la început și în ținuta cea mai elevatǎ.

Unul dintre obiectivele cadru ale lecțiilor de matematicǎ se referǎ la cunoașterea și folosirea corectǎ de cǎtre elevi a terminologiei specifice. Noile programe de matematicǎ prevǎd explicit obiective legate de înșușirea unor deprinderi legate de comunicare, ce presupun stǎpânirea limbajului matematic și vizeazǎ capacitǎți ale elevului, cum sunt:

folosirea și interpretarea corectǎ a termenilor matematici;

înțelegerea formulǎrii unor sarcini cu conținut matematic, în diferite contexte;

verbalizarea acțiunilor matematice realizate;

comunicarea în dublu sens (elevul trebuie sǎ fie capabil sǎ punǎ întrebǎri în legǎturǎ cu sarcinile matematice primite și sǎ rǎspundǎ la întrebǎri în legǎturǎ cu acestea).

Permițând copilului sǎ meargǎ în ritmul sǎu propriu și sǎ renunțe la utilizarea obiectelor sau reprezentǎrilor nu mai devreme decât în momentul când el înșuși le considerǎ un balast greoi și nefolositor, se câștigǎ enorm pentru elev în plan formativ, iar acesta va deveni capabil de salturi spectaculoase în achiziția de cunoștințe și capacitǎți.

CAPITOLUL III. CARACTERISTICI PSIHOPEDAGOGICE ALE JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

3.1.Conceptul de joc didactic

Încă din antichitate, jocurilor li se acordau în educație locul de frunte, loc care a fost

recunoscut de unele minți luminate ca Platon și Aristotel. Mai târziu, Schiller scrie despre joc ca

fiind o recreere care servește la repauzarea organismului sau a spiritului obosit. O altă teorie

propusă mai întâi de poetul Schiller, mai apoi susținută de Spencer, își face apariția, dar nu rezistămai mult ca precedenta la critica faptelor. Această teorie, fără a explica jocul, dorește a arăta căexcesul de energie, nefiind consumată prin ocupații serioase și acumulându-se, se descarcă în centriinervoși. Mișcările produse astfel și străine de orice altă utilitate imediată constituie jocul.

O altă teorie a atavismului explică jocurile ca fiind rudimentele unor activități îndeplinite

de generațiile trecute, care s-au menținut la copil datorită faimoasei legi biogenetice a lui Haeckel.Psihologul Karl Groos, în 1896, a recunoscut insuficiența teoriilor recreerii și a surplusuluide energie și a înțeles cel dintâi că, pentru a rezolva problema jocului, acesta trebuie considerat dinpunct de vedere biologic. Din acest punct de vedere activitățile ludice ( ludus= joc) variază dupăcategorii de animale, adică activitățile desfășurate de animale adulte din aceeași categorie. Cu altecuvinte, există aproape tot atâtea feluri de jocuri câte instincte sunt. Ajungem deci să socotim jocul ca pe un exercițiu pregătitor pentru viața serioasă. În momentul nașterii majoritateainstinctelor moștenite nu sunt destul dezvoltate, mai ales la animalele superioare și la om, pentru așiîndeplini de la început misiunea lor; este necesar ca aceste instincte să fie exercitate saucompletate prin noi achiziții. Cu cât este mai ridicat rangul ocupat de un animal în ierarhia speciilorcu atât îi este mai lungă ucenicia. Putem fi deci de aceeași părere cu Groos că animalul nu se joacăpentru că e tânăr, ci are o tinerețe pentru că simte nevoia de a se juca. Alte teorii care apreciaza jocul ca pe un agent de dezvoltare, de expansiune a personalitățiivin să completeze teoria lui Groos. Astfel, H.Carr a atras atenția că jocul procură organismuluiprintre altele, stimularea necesară creșterii organelor și este un agent important de dezvoltare asistemului nervos.

Jocul didactic, organizat în lumina cerințelor psihologiei învățării, reprezintă un mijloc activ șieficace de instruire și educare a școlarului mic. Relevând legătura dintre joc și munca copil J

Piaget a pus în evidență aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a școlarului mic.Jocul –susține J. Piaget- este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-și acestei activități

alimentația necesară și transformând realul în funcție de multiplele trebuințe ale eului. Iată de ce,toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material

corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reușească să asimileze realitățile intelectuale care, fărăacesta, rămân exterioare inteligenței copilului.

Copilul crede că aproape orice activitate este joc. Prin joc el anticipează conduite superioare.Lacopil, spunea marele psiholog Claparêde – jocul este munca, este binele, este datoria, este idealulvieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și să acționeze.

Așadar, atunci când jocul este utilizat în procesul didactic, el capătă funcțiipsihopedagogice semnificative, garantând participarea activă a elevului la lecții , sporind interesulde cunoaștere față de conținutul lecțiilor.

Începând cu vârsta de 6-7 ani în viața copilului intervin schimbări multiple. Începe procesul

de integrare în viața școlară ca o necesitate obiectivă determinată de cerințele instruirii și dezvoltăriisale multilaterale. De la această vârstă, o bună parte din timp este rezervată școlii, activitatea deînvățare devenind o preocupare majoră. În programul zilnic intervin schimbări impuse de pondereape care o are acum școala, schimbări care nu diminuează dorința lui de joc, jocul rămânând oproblemă semnificativă a întregii copilării.

Încorporate în activitatea didactică,elementele de joc imprimă acesteia un caracter mai viu

și mai atrăgător, aduce o varietate și o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie și bucurie, de divertisment și de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.

Restabilind un echilibru în activitatea școlarilor , jocul fortifică energiile intelectuale și fizice aleacestora , generând o motivație secundară , dar stimulativă , constituind o prezență indispensabilă înritmul accentuat al muncii școlare.

În aceste condiții se impune o exigență sporită în ceea ce privește dotarea ritmică a volumului decunoștințe matematice ce trebuie asimilate de elevi și în mod deosebit , necesitatea ca lecția de matematică să fie completată sau intercalată cu jocuri didactice cu conținut matematic. ( uneori chiar concepte sub formă de joc).

Jocurile constituie mijloacele cu care învățătorul îi poate ajuta pe micii școlari să-și

însușească pe căi mult mai ușoare și mai plăcute cunoștințele care altfel ar părea rigide , abstracte.De acceea jocul didactic este:

-un tip de joc care îmbina elementele instructiv-educative cu elementele distractive.

-un tip de joc prin care institutorul consolideaza, precizeaza, verifica si îmbogățește cunostintele predate copiilor, înlesnind rezolvarea problemelor propuse acestora, le pune în valoare si antreneaza capacitatile creatoare ale acestora.

-o forma de activitate atractiva si accesibila copilului, princare se realizeaza sarcinile instructiv-educative ale învatamântului. El reprezinta un ansamblu deactiuni si operatii care, paralel cu destinderea, buna dispozitie si bucuria, urmareste obiective depregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica a copilului. Asadar, atunci când jocul este utilizat înprocesul de învatamânt, el dobândeste functii psiho-pedagogice semnificative, asigurând participarea activa a copilului la lectii sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiilor.

Între jocul didactic si procesul instructiv-educativ exista o dubla legatura: jocul sprijina si

îmbunatateste procesul instructiv-educativ fiind însa si conditionat de acesta prin pregatirea

anterioara a copilului în domeniul în care se desfasoara jocul.

Jocul didactic reprezintă una din principalele metode active, deosebit de eficienta în

activitatea instructiv-educativa cu prescolarii si scolarii mici. Importanta acestui mijloc de

instruire si educare este demonstrata si de faptul ca reprezinta nu numai o metoda de învatamânt.

Mânuite cu iscusință , jocurile și exercițiile aduc o importantă contribuție la pregătirea

elevilor pentru viață.

3.2.Jocul didactic matematic

După această necesară trecere în revistă a elementelor care fac din joc un posibil, necesar și

eficient mijloc de educație, vom particulariza concretizând aceste elemente în sfera jocului didacticmatematic. Ceea ce dă specificitate jocului didactic matematic se regăsește în scopul, sarcinadidactică și conținutul jocului care se circumscriu domeniului matematicii.

Elementele comune tuturor jocurilor didactice, indiferent cărei discipline de învățământ îi

slujesc, care individualizează jocul didactic în metodologia didactică și evidente ca atare și la joculdidactic matematic, sunt elementele de joc, regulile de joc și miza jocului.

Structura jocului didactic matematic se înscrie deci în tiparul prestabilit și, în consecință,

pentru ca o problemă sau un exercițiu să devină joc didactic trebuie ca acestea să-l respecte în

componentele sale.

Iată cum, spre exemplu, poate fi transformat un exercițiu (clasa a IV-a, capitolul Numere

naturale cel puțin egale cu 1000) în joc didactic matematic:

Aflați : a) cel mai mare număr natural de 4 cifre;

b) cel mai mic număr natural din 5 cifre;

c) cel mai mic număr natural de 5 cifre semnificative;

d) cel mai mare număr natural de 7 cifre distincte;

e) cel mai mic număr natural de 8 cifre distincte.

Jocul didactic matematic pe care l-am obținut valorificând conținutul acestui exercițiu, l-am

intitulat: "Găsește numărul!".

Scopul: consolidarea numerației cuprinzând numere naturale de mai multe cifre; dezvoltarea

capacităților intelectuale și a atenției; cultivarea interesului pentru activitatea cu conținut mathematic și a trăsăturilor morale pozitive (spirit de echipă, disciplină, corectitudine, perseverență etc.).

Sarcina didactică: identificarea, citirea și scrierea unui număr natural determinat de una sau

mai multe condiții precizate (date).

Elemente de joc: întrecerea pe echipe, aplauzele, recompensa.

Miza jocului: un fanion pentru echipa câștigătoare

Material didactic: o planșă pe care sunt scrise condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

numerele căutate (9.999; 100.000; 11.111; 9.876.543; 10.234.567).

Regula de joc: se formează echipe de câte 5 elevi, fiecare echipă primind o fișă pe care este

înscris numărul de concurs. La semnal, câte un elev din fiecare echipă (cei care dețin fișa

respectivă) vor înscrie numărul găsit (unul singur, în ordinea condițiilor date) transmițând apoi fișaurmătorului elev din echipă care va rezolva sarcina următoare. Timpul de lucru al fiecărei echipeeste înregistrat, câștigând echipa cu cele mai multe răspunsuri corecte date în cel mai scurt timp.

Verificarea soluțiilor se va face după ce răspunsurile corecte au fost stabilite cu întreaga

clasă și înscrise pe planșă. Echipa câștigătoare va fi răsplătită prin înmânarea fanionului și aplauzedin partea colegilor.

3.3. Cerințele jocului didactic matematic

Activitatea de învățare este o activitate dificilă care necesită un efort gradat . Ea trebuie susținută permanent cu elemente de sprijin , printre care jocurile didactice ocupă un rol important.

În realizarea oricărui joc trebuie avute însă în vedere experiența anterioară acumulată de copil , dezvoltarea lui intelectuală și particularitățile de vârstă .

Pentru a deveni joc didactic matematic , o activitate didactică trebuie să îndeplinească următoarele condiții :

a) să realizeze un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;

b) să folosească elemente de joc , în vederea realizării sarcinii propuse ;

c) să folosească un conținut matematic accesibil , atractiv , recreativ ;

d) să utilizeze reguli de joc , cunoscute anticipat și respectate întocmai de către elevi .

a) Scopul didactic – se formulează în legătură cu cerințele programei școlare pentru clasa

respectivă , convertite în finalități funcționale de joc . Formularea trebuie să fie clară și să

conțină elemente specifice impuse de realizarea jocului respectiv .

b) Sarcina didactică –trebuie să fie legată de conținutul și structura jocului didactic matematic

respectiv .Sarcina jocului didactic matematic trebuie să se refere la ceea ce trebuie să facă în

mod concret elevii în timpul jocului , pentru a realiza scopul propus . Sarcina didactică

reprezintă esența activității respective, antrenând intens operațiile gândirii:analiza, sinteza,comparația , dar și imaginația .

Jocul didactic matematic cuprinde și rezolvă , de regulă , o singură sarcină didactică .

Sarcina didactică constituie , deci, elementul de bază, prin care se transpune la nivelul elevilor ,scopul urmărit în activitatea respectivă .

c) Elementul de joc.

În jocurile didactice matematice se poate alege o mare varietate de elemente de joc: întrecerea(emulația –competiția) individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea între participanți ,

recompensarea rezultatelor bune (miza jocului) sau penalizarea greșelilor comise de participanți,

bazate pe surpriză , așteptare , ghicire , aplauze , cuvântul stimulator . O parte din aceste elementese utilizează în majoritatea jocurilor didactice ( exemplu: cuvântul întrecerea ) altele în funcție deconținutul jocului .

Important este ca elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina didactică , să

mijlocească realizarea ei într-o formă plăcută atractivă .

Competiția este o conduită strategică a cărei tensiuni împreună cu provocarea și realizarea

procesului de joc de către copii constituie izvorul activității de joc. Atmosfera jocului oferă elevuluiparcurgerea diferitelor stări: de așteptare , de performanță , de urmărire a celorlalți parteneri , decompetiție , de risc , adică incertitudini (exemplu : care dintre subiecți va fi câștigătorul și ce loc vaocupa el în clasament). În jocul matematic riscul se manifestă în toată plenitudinea lui,incertitudinea rezultatului scontat. Dacă elevii ar prevedea care dintre ei va fi câștigătorul , nu s-armai antrena la joc. În organizarea competițiilor trebuie respectate particularitățile individuale aleelevilor pentru a evita apariția fenomenului de vedetism.

d) Miza jocului

Prin miză se înțelege recompensa primită de grupa câștigătoare sau individual , de fiecare elev care a rezolvat corect sarcina didactică , respectând regulile de joc . Aceasta poate consta în buline , semne de carte , ilustrate , jocuri matematice confecționate în ora de abilități practice sau deeducație plastică . Uneori , aplauzele sau aprecierile cu foarte bine pot constitui miza jocului.

Miza trebuie anunțată imediat după regula de joc , astfel elevii se joacă cu plăcere ,

întrecerea este strânsă , dorința de a câștiga este mai mare .

e)Conținutul matematic al jocului didactic trebuie să fie accesibil , recreativ și atractiv prin forma în care se desfășoară , prin mijloacele de învățământ utilizate , prin volumul de cunoștințe lacare se apelează .

f)Materialul didactic, Reușita jocului didactic matematic depinde în mare măsură de materialul didactic folosit , dealegerea corespunzătoare și calitatea acestuia . Materialul didactic trebuie să fie cât mai adecvatconținutului jocului didactic , să slujească cât mai bine realizării sarcinii didactice și a scopuluipropus .

g) Regulile jocului

Pentru realizarea sarcinii propuse și pentru stabilirea rezultatelor întrecerii se folosesc reguli propuse de învățător sau cunoscute de elevi . Aceste reguli concretizează sarcina didactică șirealizează legătura între aceasta și acțiunea jocului . Regulile de joc transformă de fapt exercițiulsau problema în joc , activizând întregul colectiv de elevi la realizarea sarcinilor primite . Există șijocuri în care elevii sunt antrenați pe rând la rezolvarea sarcinilor didactice . În aceste jocuri estebine ca învățătorul să introducă o completare la regulă , în sensul de a cere grupei să-l urmăreascăpe cel întrebat și să răspundă în locul lui dacă este cazul.

Este indicat ca jocurile să permită și momente vesele, să aibă o încărcătură afectivă și să seasigure întărirea acțiunii prin asocieri colective sau individuale, prin recompense sau aplauze. Toateacestea contribuie la stimularea forțelor intelectuale solicitate în rezolvarea sarcinilor joculuididactic.

Jocurile didactice matematice cuprind și reguli care precizează cine poate deveni

câștigătorul jocului . Ele cuprind și unele restricții : elevii care greșesc vor fi scoși din joc sau vor fi penalizați , depunctați etc. Unele jocuri pot preciza cine poate deveni conducătorul jocului . Structura închegată a jocului didactic depinde de felul în care este concretizată sarcina didactică și elementele de joc.

Acceptarea și respectarea regulilor de joc determină elevii să participe la efortul comun al

colectivului sau grupei din care fac parte. Subordonarea intereselor individuale celor ale grupului,lupta , efortul pentru învingerea dificultăților , respectarea regulilor de joc și apoi bucuria succesului, pregătesc rând pe rând omul de mâine , capabil să se integreze în societate

3.4.Valențele instructiv – educative ale jocului didactic matematic

Ceea ce pentru adult este munca , activitatea utilă pentru copil este jocul . Jucându-se ,

copilul descoperă și cunoaște lumea înconjurătoare , reflectă viață și activitatea adulților pe care oimită într-un mod specific.

Copilul – spunea marele pedagog elvețian Claparêde este o ființă a cărei trebuință este jocul … această trebuință spre joc este ceva esențial naturii sale . Trebuința de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm școala cu viața , să procurăm școlarului acele mobiluride acțiune care se consideră de negăsit în sala de clasă.Atunci când învățarea îmbracă forma de joc , plăcerea care însoțește atmosfera joculuicreează noi interese participative , de activitate independentă pe baza unor interese nemijlocite .

Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare ,

fixare și consolidare a cunoștințelor iar datorită caracterului formativ influențează dezvoltarea

personalității elevului .

La nivelul ciclului primar, când se pun bazele deprinderilor de muncă intelectuală , jocurile

didactice matematice reprezintă o formă de învățare accesibilă , plăcută și atractivă ce corespundeparticularităților psihice ale acestei vârste .

Jocurile didactice matematice indiferent de conținutul lor sau de materialul didactic folosit ,

antrenează resursele intelectuale și fizice ale elevilor , îi formează și îi informează îmbinând

plăcutul cu utilul . Ele contribuie la însușirea mai temeinică , mai accesibilă , mai plăcută a

cunoștințelor de matematică .

Experiența demonstrează că , în desfășurarea procesului de pregătire a elevilor , jocul

didactic prin sarcina lui permite reluarea într-o formă mai atractivă a cunoștințelor predate , ceea cefavorizează repetarea și în final fixarea acestora .

Corespunzând particularităților de vârstă ale școlarității mici , jocul didactic are bogate valențeformative. Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de a motiva și stimuli puternic elevii , mai ales în prima etapă a învățării când încă n-au apărut interesele pentru aceastăactivitate.

Prin gradul înalt de angajare a elevului în activitatea de învățare constituie una din cele mai

bune mijloace de activizare a școlarilor mici și de stimulare a resurselor lor intelectuale.

Ca metodă activă de însușire și consolidare a cunoștințelor, jocurile didactice matematice

prin conținutul lor completează pregătirea elevilor și le sporește interesul pentru matematică.

Urmărindu-și obiectivele curente ale lecției , prin jocurile didactice care pot fi presărate în diversemomente ale acesteia, copilul este solicitat la același efort mintal pe care l-ar face într-o activitatedidactică obișnuită: să observe, să recunoască, să denumească, să explice, să clasifice, să transforme, să compună etc. cu deosebirea că în joc copilul efectuează aceste operații într-o formă plăcută ,atractivă, mobilizându-și toate resursele pentru îndeplinirea sarcnilor.Valențele formative alejocului didactic matematic sunt mai puternice dacă conținutul, sarcina didactică și scopul joculuididactic folosit se leagă de conținutul lecției predate sau consolidate, se subordonează într-un felscopului lecției în care este folosit jocul respectiv.

Prin joc se formează deprinderile de muncă intelectuală.Una din trăsăturile esențiale ale jocului didactic o reprezintă caracterul lor competitiv, deîntrecere. Copiii sunt solicitați să-și concentreze atenția, să gândească repede și corect, să participle activ la reușita jocului.

Prin jocurile didactice matematice se urmăresc nu numai laturile formative ale învățării

matematicii în școală (dezvoltarea unei gândiri logice, gândiri creatoare, aplicarea corectă a

tehnicilor de calcul, rapiditatea calculului, formarea deprinderilor trainice de calcul, dezvoltarea

capacității de a rezolva probleme ), dar și anumite laturi educative.

Desigur , în jocul didactic va predomina sarcina de învățare și nu distracția . Este bine ca

jocurile să declanșeze momente vesele ca și momente de tensiune cu încărcătură afectivă , dar să seîncheie cu aprecieri individuale sau colective. Aprecierea rezultatelor creează numeroase

manifestări spontane de bucurie sau de supărare , de mulțumire sau de regret , care nu trebuie să nelase indiferenți .

În joc ,copiilor le pot fi formulate sarcini mai complexe , pot fi introduse norme de

comportament mult mai dificile decât în timpul lecțiilor . Bogăția de idei a jocului , de puterea de

atracție pe care o exercită aceste idei depinde forța emoției , a efortului intelectual și de voință ,

spiritul de organizare al fiecăruia dintre participanții jocului. Caracterul formativ –educativ al

jocului , bogăția sa emoțională ,mobilizează forțele copilului , educând voința spiritul de precizie, jocului , bogăția sa emoțională ,mobilizează forțele copilului , educând voința spiritul de precizie ,stăpânirea de sine, autocontrolul și disciplina conștientă .

Știm cu toții că o caracteristică a copiilor este de a se lăsa înșelați în joc, ca și cum ar fi

realitate . În felul acesta , copiii mai timizi devin cu timpul mai volubili , mai activi , mai curajoși șicapătă mai multă încredere în capacitățile lor , mai multă siguranță și rapiditate în răspunsuri .

Datorită conținutului și modului lor de desfășurare , jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei , dezvoltă spiritul de echipă , de într-ajutorare ,formează și dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată .

Jocul didactic matematic are un rol însemnat în socializarea copiilor , în procesul de integrare progresivă a acestora în viața socială , în dezvoltarea sentimentelor sociale .

În situațiile de joc, copilul realizează cea mai autentică învățare având impresia că se joacă.

Învățătorul este acela care subordonează jocul scopurilor didactice ale lecției .

Jocurile își dovedesc eficiența tocmai prin integrarea afectiv –motivațională a participanților. Micul școlar integrat într-un proces neatractiv , rigid , dominat de sarcina de stocare și redare acunoștințelor la cererea adultului , nu va gusta bucuria descoperirii de cunoștințe sau de strategiioperaționale , nu va învăța pentru a cunoaște , ci motivația activității noi va fi cel puțin exterioară, obținerea unei note bune . Executarea unor acțiuni la comandă după reguli precise creează moment de tensiune , de emoții , dorința de a câștiga ,întrecerea mobilizează la o activitate intensă deînvățare al cărei efort , datorită atractivității , elevii nu-l simt , ci mai degrabă îl doresc.

Prin intermediul jocului se pot dezvolta capacități cognitive , afective și volitive ale copiilorse pot educa trăsături ale personalității creatoare , se pot asimila modele de relații interpersonale se pot forma atitudini și convingeri .

Copiii pot învăța să utilizeze bine informațiile , timpul , spațiul și materialele puse la dispoziție ; li se poate dezvolta spiritul de observație , spiritul critic și autocritic , capacitatea

anticipativ –predictivă.

3.5. Funcțiile jocului didactic

Jocul indeplineste in viata omului funcții importante, pe care le nuanțează de la o vârsta la alta: funcția de cunoaștere, funcția formativa, funcția de socializare, funcția de realizare a echilibrului emoțional, funcția distractiva, funcția terapeutica, funcția de autoexprimare.

La vârsta copilăriei, locul dominant il ocupa funcția cognitiva si cea formativa. Acționând in cadrul jocului cu obiecte, fenomene, procese copilul descoperă prin intermediul senzorialitatii (vaz, pipăit, auz dar si gust, miros) informații despre însușirile si utilitatea acestora. Pana la o anumita vârsta jocul reprezintă calea nu cea mai imprtanta ci calea unica prin care isi formează, sistematizează experiența personala, calea prin care asimilează, verifica si valorifica, in maniera proprie si in scop personal, experiența adultului. Jucandu -se, copilul intalneste obstacole cognitive care se interpun intre dorințe si scopuri si descoperă modalități de depășire, învingere a lor. Jocul constituie astfel primul cadru pentru descoperirea si rezolvarea de de probleme. Prin jocul pe care il desfășoară, copilul isi formează treptat codul pe baza căruia va intelege cunostintelele teoretice si practice la care va ajunge prin demersurile sale cognitive libere sau conduse de adult.

Deosebit de importanta este funcția formativă a jocului. Prin intermediul lui copilul isi formează structuri perceptive (care ii vor permite sa integreze si sa decodifice informațiile noi), strategii de explorare-integrare a diferitelor obiecte si fenomene, invata sa se centreze pe elementele esențiale, sa recunoască stimuli prezentați in contexte noi. Jocul mijlocește formarea reprezentărilor vizuale, auditive, tactilo-chinestezice mai bogate sau mai schematice, mai fidele sau mai indepartate realității si, mai ales, manifestarea funcției de simbolizare pe care o au reprezentările.

Prin joc copilul desfășoară operații concrete de descompunere si recompunere, de diferențiere, pe care le asimilează, interiorizează si transforma in operații mintale. Jocul permite eliberarea treptata, e adevărat, deocamdată parțiala, de limitele acțiunilor motorii imediate si inlocuirea lor prin acte simbolice, amplificarea posibilităților gândirii ca mecanism cognitiv de prelucrare secundara si complexa a informațiilor de tip senzorial. Datorita lui imaginația reproductiva isi îmbogățește conținutul si procedeele iar cea creatoare isi creionează premisele. Potențialul creativ, trăsătura general- umana se actualizează si dezvolta in cadrul jocului care oferă conținut, prin subiectul sau, pentru combinări de acțiuni, personaje, roluri, situații. Valențe deosebite din acest punct de vedere il au jocurile simbolice cu subiecte din viata cotidiana si din basme si povesti.

În cadrul jocului este anticipat, treptat si progresiv, rezultatul dorit si, in timp, planul acțiunii care cuprinde nu numai scopul, ci si etapele, mijloacele acțiunii si, intr-o forma foarte sumara, condițiile de desfășurare ("intai imbrac papusa, iau căruciorul si apoi ma duc cu ea la plimbare in parc care este sufrageria"). Alături de cerințele externe, impuse de adult, jocul prilejuiește formarea acelui mecanism reglator deosebit de complex si important care este voința. Copilul îsi mobilizează energia, o coordonează in direcția scopului (vag la început si apoi din ce in ce mai precis), ia decizii (referitoare la mijloace, locul de desfășurare), amâna acțiunea ("mă mai joc dupa ce mănânc"sau "întâi mă îmbrac si apoi mă joc"). Vorbirea cu sine săvârșita in timpul jocului reprezintă un mijloc important pentru constituirea limbajului intern, iar vorbirea cu jucăria si mai târziu cu celalalt, cadru pentru dezvoltarea limbajului dialogat. Atenția se concentrează asupra subiectului jocului si isi amplifica, treptat, volumul.

Sunt câteva aspecte care dovedesc faptul ca, la vârsta copilăriei, jocul constituie, sursa, cadru si factor al dezvoltării.

La fel de importanta ca precedentele doua funcții este cea legata de socializare, jocul reprezentând cadru si mijloc pentru formarea si dezvoltarea sociabilității. Daca la început se joaca singur, treptat, copilul se simte atras de jucăria covarstnicului, apoi de covarstnicul insusi, reproduce, invata, respecta, creează reguli de comportare. In jocul cu ceilalți si mai ales in jocul cu reguli asimilează la propriul eu relațiile interpersonale si se acomodează acestor relații, isi insuseste norme care vor deveni reper intern pentru comportamentul social.

Prin satisfacerea dorințelor si nevoilor (de cunoaștere, de afecțiune, de comunicare, de autoexprimare) care l-au declanșat si susținut energetic, prin stările de satisfacție, plăcere, bucurie, individuale si colective pe care le generează, jocul contribuie la realizarea echilibrului emoțional si psihic.

Specialiștii in psihologia jocului (Ursula Schiopu, Denis Macadziob) includ intre funcțiile jocului si pe cea de tonifiere, activare, susținere energetica. Desi presupune consum energetic si produce o relativa oboseala fizica, el prilejuiește refacerea energiei mai ales a celei pshice prin stările emoționale pozitive.

Din ce in ce mai mult este valorificata, mai ales cu acei copii care prezintă cerințe educative speciale, funcția terapeutica a jocului, funcție constituita pe seama propietatilor proiective ale acestuia si pe integrarea in rol prin transfigurarea trasaturilor diferitelor personaje. Anna Freud este printre primii specialiști care folosesc jocul in terapia copilului alături de interpretarea viselor, desenul liber, înlocuind astfel asociațiile libere. Pentru a consolida eul copilului, terapeutul trebuie sa aiba un rol educativ activ in timpul jocului. Melania Klein apreciază jocul ca metoda deosebit de importanta in diagnoza si psihoterapia copilului. Acțiunile copilului, jucăriile utilizate in situația de joc au anumite semnificații. Ca si la Anna Freud terapeutul are un rol activ- directioneaza jocul, propune copilului obiecte si materiale, ii explica semnificația simbolurilor; inițial amplifica neliniștea si vinovăția copiluluipentru ca apoi sa le atenueze.

Prin joc copilul îsi exprima nivelul de dezvoltare psihica, temperamentul, abilitățile, nevoile, dorințele, situațiile care l-au impresionat si chiar marcat.

CAPITOLUL III.METODOLOGIA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII JOCULUI DIDACTIC

3.1.Modalitații de integrare a jocului didactic

Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, bunadispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. a

elevilor. Jocul didactic este un tip de activitate specifică prin care învățătorul consolidează ,

precizează și chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera lor de cunoștințe, le pune învaloare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora. Așadar, atunci când jocul este utilizatîn procesul de învățământ, el dobândește funcții psihopedagogice semnificative, asigurândparticiparea activă a elevului la lecție, sporind interesul de cunoaștere față de conținutul lecțiilor.

Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea luimetodică, de modul în care învățătorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementelece-l definesc.

Pentru aceasta, se vor avea în vedere următoarele cerințe de bază :

pregătirea jocului didactic;

organizarea judicioasă a acestuia;

respectarea momentelor jocului didactic ;

ritmul și strategia conducerii lui;

stimularea elevilor în vederea participării active la joc;

asigurarea unei atmosfere prielnice;

varietatea elementelor de joc ( complicarea jocului, introducerea unor variante)

Pregătirea jocului didactic presupune:

studierea atentă a conținutului acestuia, a structurii sale;

pregătirea materialului didactic ( confecționarea sau procurarea lui);

elaborarea proiectului didactic.

Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Trebuie să se asigure oîmpărțire judicioasă a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului și, uneori, chiar o reorganizare amobilierului sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului, pentru reușita lui în sensul rezolvăriipozitive a sarcinii didactice.altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului necesar desfășurăriijocului . În general materialul se distribuie la începutul activității de joc ( pe motivul că elevii , cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv , vor înțelege mult mai ușor explicația învățătorului cu privire la desfășurarea jocului , sau se poate împărți după explicarea jocului ) .

Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influență favorabilă asupra ritmului de

desfășurare a acestuia , asupra realizării cu succes a scopului propus .

Desfășurarea jocului didactic cuprinde , de regulă următoarele momente :

introducerea în joc;

anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia ;

prezentarea materialului ;

explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

fixarea regulilor ;

executarea jocului de către elevi ;

complicarea jocului ;

încheierea jocului ( evaluarea conduitei de grup sau individuale) .

Introducerea în joc îmbracă forme variate în funcție de tema jocului . Dacă este necesar se poate începe cu familiarizarea elevilor cu conținutul jocului , acesta concretizându-se într-o mică discuție cu efect motivator . Alteori , introducerea în joc se poate face printr-o scurtă expunere care să stârnească interesul și atenția elevilor .

În unele jocuri introducerea se poate face prin prezentarea materialului , mai ales atunci

când de logica materialului este legată întreaga acțiune a elevilor. Dar acest moment nu este

totdeauna obligatoriu . Uneori se poate trece direct la anunțarea titlului jocului.

Anunțarea titlului jocului trebuie făcută sintetic , în termeni preciși , fără cuvinte de prisos. Se pot găsi formulele cele mai variate de anunțare a jocului , în propoziții enunțiative ,

interogative sau exclamative , astfel ca de la o lecție la alta , ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia .

Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea și

explicarea acestuia .

Învățătorului îi revin următoarele sarcini :

să –i facă pe elevi să înțeleagă sarcnile ce le revin;

să precizeze regulile jocului , asigurând însușirea lor rapidă și corectă de către el

să prezinte conținutul jocului didactic și principalele lui etape , în funcție de regulile jocului;

să dea indicații cu privire la modul de folosire a materialului didactic ;

să scoată în evidență sarcinile conducătorului jocului și cerințele pentru a deveni câștigători.

Fixarea regulilor

Uneori , în timpul explicației sau după explicație , se obișnuiește să se fixeze regulile,

transmise . Acest lucru se recomandă , de regulă , atunci când jocul are o acțiune mai complicată ,impunându-se , astfel , o subliniere specială a acestor reguli . De multe ori fixarea regulilor nu sejustifică , deoarece se îndeplinește formal , elevii reproducându-le în mod mecanic.

Executarea jocului

Jocul începe la semnalul conducătorului jocului .La început acesta intervine mai des în joc ,reamintind regulile , dând unele indicații organizatorice etc.

Pe măsură ce se înaintează în joc sau elevii capătă experiența jocurilor matematice ,

propunătorul acordă independență elevilor , îi lasă să acționeze liber.

Jocul elevilor poate fi condus direct de învățător sau indirect ( când învățătorul ia parte

activă la joc , fără să interpreteze rolul de conducător). Pe parcursul desfășurării jocului învățătorulpoate În ambele cazuri învățătorului îi revin următoarele sarcini:

să imprime un anumit ritm jocului ( timpul este limitat ) ;

să mențină atmosfera de joc ;

să urmărească evoluția jocului , evitând momentele de monotonie , de stagnare ;

să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică respectându-se regulile stabilite ;

să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina didactică în mod

independent sau în cooperare ;

să urmărească comportarea elevilor , relațiile dintre ei ;

să activizeze toți elevii la joc , găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena și pe cei timizi ;

să urmărească felul în care se respectă , cu strictețe , regulile jocului.

trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna .

Sunt situații când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: autoconducerea jocului

(elevii devin conducătorii jocului , îl organizează în mod independent ) , schimbarea materialuluiîntre elevi ( pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai variate în cadrul aceluiași joc ) ,complicarea sarcinilor jocului , introducerea unui element nou , introducerea unui material nou saualtele .

Încheierea jocului

În încheiere, învățătorul va formula concluzii și aprecieri asupra felului în care s-a desfășuratjocul , asupra modului în care s-au respectat regulile de joc și s-au executat sarcinile primite , asupracomportării elevilor , făcând recomandări și evaluări cu caracter individual și general . Estemomentul în care se nominalizează câștigătorii , se acordă recompensele și se aplică , după caz ,penalizările stabilite la începutul jocului de comun acord cu elevii .

În învățământul primar jocul didactic se poate organiza cu succes la toate disciplinele

școlare , în orice moment al lecției , ca activitate de sine-stătătoare urmărindu-se fie dobândirea denoi cunoștințe , priceperi și deprinderi , fie fixarea și consolidarea acestora , fie verificarea și

aprecierea nivelului de cunoștințe al elevilor .

Firește , toate acestea pot fi atinse cu condiția ca în cadrul jocului să primeze obiectivele

instructiv –educative, elevii să fie pregătiți sub aspect teoretic, să cunoscă sarcina urmărită, modulde desfășurare, regulile ce se cer respectate etc. și să nu-l considere ca pe un simplu divertisment , cica pe un mijloc de învățare.

Învățarea prin efort personal, prin manifestarea independenței în acțiune, gândire și

exprimare, însoțită de bucurie și satisfacție, va fi temeinică și va genera noi interese de cunoaștere.

3.2.Jocurile didactice utilizate în scopul formarii și consolidarii capacitaților și cunoștințelor

Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar și un mijloc prin care învățătorul consolidează, precizează și verifică cunoștințe, pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare. Poate să aducă varietate în exercițiul matematic, poate înviora lecția și ca urmare drumul spre deprinderi este mai sigur și mai plăcut.

În predarea matematicii la clasele primare se folosesc jocurile didactice pentru realizerea unorsarcini formative ale procesului de învățământ.

Aceste jocuri antrenează operațiilor gândirii ( analiza,sinteza,compararea, clasificarea,ordonarea,abstractizarea,generalizarea,concretizarea), dezvoltă spiritului imaginativ-creator și de imaginație, dezvoltă atenția ,disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități, formează deprinderi de lucru corect și rapid,asigură însușirea temeinică a cunoștințelor..

Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii“, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un mod fericit, înțelegerea problemelor, fixarea și formarea unor deprinderi matematice durabile, precum și împlinirea personalității școlarului.

Școlarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-și explica fenomenele, de a înțelege lumea, de a stabili relații între cauze și efecte. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire operativă. Elevii învață să rezolve exercițiile și problemele și apoi treptat, schemele și structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reține cu multă ușurință o serie de date, numere.

Învățătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare predominant mecanică la o memorare logică.

Școlarul obosește repede și de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca perioadele care solicită atenția să alterneze cu activitatea de înviorare.

Atenția și efortul școlarului pot fi stimulate și prin stabilirea unei motivații adecvate. Motivele exterioare (să fie lăudat, să facă bucurie părinților, să ia premii) vor fi dirijate treptat spre o motivație socială ( necesitatea de a învăța ca să se pregătească pentru viață). Dar până când școlarul va ajunge să înțeleagă că ,,trebuie să învețe“ să nu se neglijeze rolul plăcerii, al atracției spre studiu.

Lecțiile, bogate în materiale intuitive și presărate cu jocuri didactice, devin mai interesante, susțin efortul elevilor și le mențin atenția concentrată mai mult timp.

Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecții poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc.

Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii își manifestă istețimea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala și curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activități psihice. În joc copilul este un adevărat actor și nu un simplu spectator. El participă, cu toată ființa lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul acesta o învățare autentică. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al școlarului mic, de stimulare a resurselor sale intelectuale și de dezvoltare a creativității.

Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecției cu scopul de:

▪ a familiariza elevii cu unele concepte matematice;

▪ a consolida cunoștințele însușite;

▪ a cultiva unele calități ale gândirii;

▪ a evalua cunoștințele însușite.

Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferențiate a elevilor.

De exemplu, jocul ,,Cât fac?“:

Grupa I cu copii subdotați: ▫ 3 ori 3 și cu 3 și cu 2 legat de 3;

▫ 6 ori 6 și cu 6 și cu 2 legat de 6 ;

Grupa a-II-a cu copii dotați: ▫ 9 ori 4 și cu 44 și cu 3 legat de 4;

▫ 6 ori 6 și cu 46 minus 36 și cu 3 legat de 6.

Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare asupra lacunelor elevilor s-au a progreselor înregistrate, ajutând astfel preîntâmpinarea rămânerii în urmă și stimularea unor aptitudini.

Jocuri pentru stimularea unor aptitudini:

,,Completează șirul“:

2 4 6 __ __ __ __;

1 3 7 __ __ __ __;

,,Care sunt vecinii“

___ 7 ___ 36 ___ 38 ___ 40 ___;

___ 60 ___ 89 ___ 91 ___ 71 ___ .

Jocuri pentru dezvoltarea flexibilității gândirii:

Jocul: ,, Ce semne corespund?“

3 ٱ 7 = 10 9 ٱ 1 = 8 3 ٱ 7 = 21 9 ٱ 3 = 3

5ٱ 5 ٱ 5 ٱ 5 = 1 8 ٱ 8 ٱ 8 ٱ 8 = 65

Jocuri la care se folosește munca pe echipe:

,,Cine urcă scara mai repede“ sau ,,Cine găsește mai repede câturile corecte“

72 : 8 35 : 7 36 : 4

____________ ____________ _______________

7 9 8 5 4 8 6 9 4

Întrecerea pe grupe sprijină colaborarea între elevi, stimulează forțele colective în vederea obținerii unui loc mai bun în clasamentul echipelor.

Unele jocuri pot evidenția mai bine valoarea practică a cunoștințelor de matematică. Prin jocurile ,,La magazin“; ,,La librărie“elevii efectuează operații matematice subordonate unui scop practic, acela de a face cumpărături. Astfel de jocuri oferă și posibilitatea exersării elevilor într-o atitudine civilizată.

Un capitol atractiv pentru elevi, deși mai dificil, nu atât prin rezolvarea ce o cere, cât mai ales prin felul ,,ascuns“ în care sunt date numerele, cu care urmează să opereze elevii îl constituie problemele de perspicacitate. Școlarul mic manifestă mereu dorințe atractive, plăcute, interesante, dacă sunt presărate cu momente, care dau senzația că sunt jocuri, cu toate că aceste activități solicită mult mai mult atenția, gândirea și imaginația.

Prin folosirea jocului didactic le stimulăm elevilor efortul susținut și-i determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră, cât și în afara ei. Are un efect educativ evident: cultivă încrederea în forțele proprii, spiritul de răspundere, de colaborare, dezvoltă imaginația, gândirea și atenția.

O muncă susținută din partea învățătorului corelată cu o participare activă a elevilor, la toate obiectele, lecție de lecție, va duce la formarea unei motivații superioare în învățare și la educarea aptitudinilor creatoare.

Permanent trebuie să-i învățăm pe elevi cum să învețe, să-și pună și să pună întrebări, să formuleze probleme și să dea cât mai multe soluții, adică să gândească creativ.

Numai o muncă continuă și conștiincioasă duce la dezvoltarea gândirii creatoare, la formarea omului ca personalitate.

Folosirea jocurilor și a problemelor de perspicacitate în cadrul orelor de matematică, are o mare importanță pentru că vizează:

▫ cultivarea creativității elevilor prin îndrăzneală, istețime, spirit novator, flexibilitatea gândirii;

▫ crearea unor situații generatoare de motivație;

▫ educarea unor trăsături volitiv-pozitive (concentrare, voință, dorința de autodepășire);

▫ stimularea elevilor slabi sau timizi;

▫ cultivarea încrederii în forțele proprii precum și a spiritului de răspundere, de colaborare și ajutor reciproc.

Aceste probleme le plac copiilor, iar folosirea lor mărește eficiența lecțiilor de matematică. Este demnă de luat în seamă afirmația lui Lucian Blaga că ,,Înțelepciunea și iubirea copilului e jocul.“Prin joc, copilul se dezvoltă intelectual, moral și fizic.

CAPITOLUL IV . PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

4.1 Ipoteza cercetării

Dacă se utilizează în mod constant și eficient jocul didactic în lecțiile de matematică, atunci sevor îmbunătăți performanțele elevilor la această disciplină, contribuind la dezvoltarea gândirii lor.

4.2. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării este de a găsi căi și modalități optime de integrare a jocului didactic în lecțiile de matematică în vederea îmbunătățirii rezultatelor învățării la această disciplină.

4.3Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării sunt:

O1 – evaluarea nivelului cunoștințelor și deprinderilor matematice dobândite în clasele anterioare;

O2 – utilizarea în mod constant a jocului didactic matematic ca factor determinant al dezvoltării gândiriielevilor, reflectate în progresul și îmbunătățirea performanțelor acestora;

O3 – compararea și analiza rezultatelor obținute la probele inițiale, formative, sumative și finale

pentru punerea în evidență a progresului realizat de elevi;

O4 – valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice ulterioare înlecțiile de matematică.

4.4 .Eșantiomul de subiecți

Clasa experimentală este compusă din 18 de elevi, informații esențiale privind mediul social,

starea de sănătate și rezultatele școlare fiind cuprinse în tabelul următor:

Tabel 4.1. Prezentarea analitică a clasei experimentale

Tabel 4.2. Prezentarea sintetică a clasei experimentale

Activitatea instructiv – educativă se desfășoară în condiții optime numai dacă se cunosc bine

particularitățile psihice și fizice ale elevilor cu care se lucrează, pentru a putea valorifica întregul

potențial de care dispune fiecare copil, pentru a-l putea completa și diversifica.

La copiii din familiile mai numeroase se remarcă un grad sporit de independență, deprinderi

de muncă mai bine formate, acest lucru datorându-se faptului ca au fost antrenați încă de la o vârstăfragedă în rezolvarea unor probleme pe care le implică viața de familie. Prin urmare, într-o anumitămăsură și componența numerică a familiei influențează educația copilului, mai ales prin formareaunei atitudini sănătoase față de muncă.

Nivelul material al familiilor influențează condițiile de viață și de muncă ale copiilor,

accesul lor la cultură prin biblioteci personale, mijloace mass-media, calculator etc. Vocabularul,

volumul cunoștințelor, experiențele cognitive sunt mult mai sărace la copiii proveniți din familii cuun nivel material scăzut, față de copiii proveniți din familii cu un nivel material bun sau foarte bun.

Se constată că sunt 7 familii cu nivel scăzut de cultură (studii de 4-8 clase), 10 familii cu

nivel mediu (licee sau școli profesionale), 1 familie cu nivel superior(facultăți, colegii universitare).

Nivelul cultural influențează formarea elevului, iar cunoașterea acestuia de către învățător areimportanță în stabilirea strategiilor de individualizare a acțiunii educative asupra fiecărei

Trebuie amintit că o treime dintre elevii clasei nu pot beneficia de ajutor din partea părinților din

cauză că cerințele școlare depășesc cunoștințele acestora.

În marea lor majoritate, elevii provin din familii normale, cu climat armonios, important

pentru echilibrul afectiv – motivațional al copiilor. Din punct de vedere al dezvoltării fizice eleviisunt normal dezvoltați și cu o stare de sănătate bună, fără antecedente care să fi produs sechele.

4.5.Eșantionul de conținut

Programul concret de cercetare a parcurs următorii pași:

Aplicarea testului de evaluare inițială cu scopul descoperirii nivelului și a gradului de însușire a structurilor cognitive anterior însușite în domeniul de cercetare vizat(Matematică ) clasei de elevi.

Aplicarea metodelor interactive de grup stabilite ,clasei pregătitoare .Acestea au utilizat cunoștințele însușite în clasa pregătitoare ,despre numere și operații cu numere în concentrul 0-30.

Aplicarea testului de evaluare formativă, pe parcursul studierii cunoștințelor despre numere și operații cu numere.

Aplicarea testului de evaluare finală ,la sfărșitul studierii cunoștințelor despre numere și operații cu numere.

Înregistrarea rezultatelor obținute .

Analiza și interpretarea datelor culese.

Compararea rezultatelor obșinute în cadrul celor trei tipuri de evaluare aplicate.

Desprinderea concluziilor privind eficacitatea cercetării prin raportare la obiectivele urmărite și la ipotezelor aplicate.

În concluzie, derularea cercetării a constst în aplicarea propriu-zisă a planului de cercetare elalaborat, înregistrarea informațiilor,analiza lor,întabelarea, verificarea certitudinii datelor,stabilirea concluziilor.

4.6. Locul și durata cercetării

În partea a doua a lucrării mi-am propus să realizez un experiment pedagogic care să

evidențieze aportul unor strategii active, atractive, având ca element central jocul didactic, la

îmbunătățirea performanțelor elevilor la disciplina Matematică și implicit, la dezvoltarea gândirii elevilor din ciclul primar.

Experimentul s-a desfășurat la un grup de 18 elevi de clasa pregătitoare de la Liceul Tehnologic Pătârlagele în perioada octombrie 2014- martie 2015.

4.7. Metode și instrumente de cercetare

Cercetarea psihopedagogică poate fi definită ca o strategie întreprinsă în vederea

surprinderii unor situații inedite între componentele acțiunii educaționale și a desprinderii unor

soluții și variante optime în desfășurarea sa ulterioară.Prin specificul său, cercetarea vizează în mod explicitoptimizarea și perfecționarea sectorului investigat. Pentru a contura mai limpede sfera cercetăriipsihopedagogice, trebuie spus că ea include două coordonate fundamentale: una se referă lacunoașterea generală a domeniului în care se produc faptele pedagogice, alta vizează elaborarea șiadoptarea strategiei de investigare. Prima coordonată a fost descrisă în partea întâi a lucrării,strategia de investigare fiind prezentată în continuare.

Un element esențial al strategiei de investigare îl reprezintă metodele și instrumentele de

investigare folosite pe parcursul cercetării.

Învățătorul are sarcina de a cerceta experiența elevilor în domeniul matematicii,utilizănând și căutând să folosească diverse metode ,pentru o înregistrare cât mai corectă și exactă ,acest lucru ducând la măsurile ameliorative corecte ce vor trebui luate.

Complixitatea noțiunilor de matematică necesită folosirea mai multor metode de cercetare cere să permit studierea multilateral a problemelor respective. În cazul matematicii pot fi utilizate diverse metode de cercetare:observația ,experimentul,studiul documentelor ,convorbirea , testul psihopedagogic , metoda analizei produselor activității elevilor ,metoda chestionarului .

Observația reprezintă urmărirea intenționată a procesului instructiv-educativ sub un anumit aspect De exemplu ,studierea – prin metoda oservației formarii noțiunilor matematice la elevii de clasă pregatitoare ,presupune urmărirea sistematică a acestui proces pe tot parcursul anului .La început se urmărește stadiul inițial de la care pornesc elevii în însușirea noțiunilor matematice ,având în vedere că la grupa mare și-au însușit anumite cunoștințe,unele cunoștințe fiind reluate și îmbogățite ,conform principiului concentric de repartizare a cunoștințelor. Se urmărește modul de modul de însușire a noțiunilor matematice ,prin ce metode și procedee se asigură înțelegerea și fixarea acestora.

Acest tip de observație ,sistematică și de îndelungată, este deosebit de utilă întrucât permite înțelegerea schimbării și a dezvoltării intervenite în urma însușirii cunoștințelor noi.Avantajul folosirii acestei metode constăîn faptul că problema cercetată poate fi urmărită în condiții obișnuite ,ceea ce permite stabilirea locului pe care îl are problema respectivă în procesul instructive educativ.

Experimentul pedagogic.Observația se întregește și de multe ori trece în experiment pedagogic.În timp ce prin observație se studiază experiența existentă în cadrul unei anumite problem ,urmărind doar mersul obișnuit al activitații școlare , experiența presupune intervenția , modificarea condițiilor , izolarea unor factori , introducerea unor elemente noi , în funcție de observațiile făcute în legătură cu progresul elevilort sau eficiența unor metode și procedee la o anumită temă.

În felul acesta învățătorul nu așteaptă pasiv apariția fenomenului respectiv ,ci îl provoacă intenționat, creând condițiile favorabile. Deoarece experimentul poate fi repetat, problema cercetată se studiază mai profund.

Experimentul necesită elaborare unei ipoteze de lucru, care va fi confirmată sau infirmată ăn urma cercetării.Poate cerceta probleme privind conținutu lprogramelor și al manualelor școlare, eficacitatea deferitelor metode și procede ,procesul formării noțiunilor etc.

Metoda testelor.Testul este o probă precis determinată ce implică o temă sau un grup de sarcini (itemi).Apicând testul la un eșantion (grup de referință) se obține tabelul de notare care este o scară cu repere numerice și literale(numele elevilor și calificativul).

În funcție de conținut, testele sunt:pedogogice (docimologice ) –de cunoștințe, deprinderi, abilități;psihologice – de memorie, atenție, inteligență, imaginație;sociometrice – care măsoară relațiile interpersonale din grup.

Testul docimologic, ca și celelalte tipuri, cuprinde un număr de întrebări (itemi)prin care se urmărește înregistrarea ți evaluarea randamentului școlar la o anumită disciplină, o anumită temă sau lecție etc.Aceasta presupune : validitatea (să poată măsura ce se propune),etalonarea (pentru a corespunde vârstei clasei testată), standardizarea (alpicarea și corectarea uniformă pentru toți subiecții), să permită exprimarea rezultatelor în unitați de măsură și să folosească notarea dihotonică(răspuns corect sau greșit).Punctajul general al unui test rezultă din totalul punctelor obținute la itemii care îl compun.

Testul aste de fapt un experiment scurt, menit să „măsoare“ anumite aptitudini, cunoștințe, deprinderi, abilități, etc. DDinstincția între experiment îi constă în faptul cș, dacă prin experiment cercetătorul tinde spre descoperirea relețiilor de tipul causal, testarea tinde spre măsurarea obiectivă ți standardizată a unui eșantion stabilit.

În funcție de momentul aplicării, testul poate fi: inițial (la începutil predării unei discipline, la începutul unui ciclu de învățământ sau an școlar) sau final (de evaluare la sfârșitul unei unitaății de îmvățare, semestru, an școlar, ciclu de învățământ).

Metoda analizei produselor activității.

Este una dintre cele mai folosite metode în psihologia copilului și psihologia școlarădeoarece orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigațiepsihopedagogică. Prin aplicarea acestei metode obținem date cu privire la capacitățile psihice decare dispun copiii (coerența planului mental, forța imaginației, amploarea intereselor, calitateacunoștințelor, deprinderilor, priceperilor și aptitudinilor etc.), stilul realizării (personal sau comun,obișnuit), nivelul dotării (înalt, mediu, slab), progresele realizate în învățare (prin realizarea repetatăa unor produse ale activității). Pentru cercetători o mare importanță o are fixarea unor criterii dupăcare să evalueze produsele activității. Printre acestea, mai semnificative sunt: corectitudinea –incorectitudinea, originalitatea – banalitatea, complexitatea – simplitatea, expresivitatea –nonexpresivitatea produselor realizate.

Am analizat caietele de lucru , munca independentă a elevilor din cadrul orelor dematematică, probele de evaluare, rezultateleconcursurilor matematice la care au participat. Am evidențiat, în urma analizei, greșelile individualeși tipice ale elevilor în procesul de rezolvare a exercițiilor și problemelor, nivelul de dificultate alproblemelor abordate independent, la alegerea lor în cadrul muncii suplimentare, gradul deorganizare, preferințele în ceea ce privește modul de rezolvare, gradul de implicare al elevilor în activitateamatematică.

Protocolul gândirii cu voce tare

Protocolul gândirii cu voce tare am utilizat-o plecând de la premiza că prin aceasta subiectul îșipoate verbaliza cunoștințele și modul de procesare al acestora pe parcursul procesului rezolutiv, sauulterior. Ca atare, rezolvitorul este pus să gândească cu voce tare, fie în momentul efectuării uneioperații, fie la sfârșitul rezolvării problemei. În primul caz avem de-a face cu o verbalizareconcomitentă, în cel de-al doilea, cu o verbalizare retrospectivă. Mai întâi, subiectul este instruit decătre experimentator în ce constă gândirea cu voce tare și i se oferă o „sarcină de probă”, în care elsă-și exerseze abilitatea de verbalizare a gândirii sub supravegherea experimentatorului. De pildă, subiectul este pus să descrie traseul pe care l-a folosit în dimineața respectivă pentru a ajunge de la locuința sa la școală. Se dă apoi o sarcină cognitivă mai dificilă, pe care el trebuie să o verbalizeze.

De pildă, i se cere să efectueze adunarea 7+2 și să relateze imaginile sau cunoștințele care îi vin în minte pe parcursul rezolvării ei. După ce subiectul a înțelesîn ce constă această metodă, i se administrează sarcina propriu-zisă, pentru care avem nevoie degândirea cu voce tare. Tot ceea ce relatează rezolvitorul se înregistrează și se consemnează într-unprotocol – protocolul gândirii cu voce tare. Dacă pe parcursul rezolvării subiectul tace mai mult de5 secunde, i se sugerează să continue verbalizarea. Se recomandă utilizarea unor sugestiinondirective, de genul Încearcă să verbalizezi, acestea fiind mai eficiente decât cele directive, deexemplu: Spune-mi, la ce te gândești acum?.Pentru a obține informații suplimentare subiecții pot fisolicitați să explice și de ce anume au procedat într-un anumit fel, la o anumită secvență aprocesului rezolutiv. Acest gen de întrebări lungește considerabil rezolvarea exercițiului/problemei,dar poate oferi informații suplimentare despre cunoștințele tacite ale rezolvitorilor. Este indicat săpunem acest gen de întrebări după terminarea sarcinii, în verbalizarea retrospectivă, căutând săevităm interferența dintre procesul rezolutiv propriu-zis și sarcina de verbalizare. S-a observat, înrepetate rânduri, că subiecții verbalizează mai ușor informația despre cunoștințele implicate înrezolvare și mai dificil informația referitoare la prelucrările sau operațiile efectuate. Pentru acontracara pe cât posibil această situație, vom acorda o atenție specială consemnării verbelorutilizate de subiecți și a conectivelor logice (și, sau, dacă, atunci, nici etc.), precum și aidiosincraziilor de discurs care apar în verbalizare. După înregistrarea protocolului brut el setranscrie, incluzând, acolo unde este cazul, și informațiile obținute ulterior de la subiecți prinverbalizare retrospectivă sau prin întrebări lămuritoare despre anumite etape ale rezolvării. Rezultăun protocol mai complet decât cel obținut prin verbalizarea concomitentă. Acest protocol e supusapoi analizei.

Tehnici statistice

Tehnicile statistice sunt modalități de măsurare și înregistrare a rezultatelor obținute încadrul experimentului. Măsurarea constă în evaluarea cantitativă a fenomenelor cu ajutorulnumerelor și în manipularea matematică a unor mărimi pentru a obține o explicare calitativă aacestora. Ca forme ale măsurării, cele mai des utilizate sunt:

– numărarea – consemnarea prezenței sau absenței particularității obiectivate în comportament;

– clasificarea – așezarea datelor într-o ordine, crescătoare sau descrescătoare;

– compararea – raportarea mărimii ce urmează a fi măsurată la mărimea teoretică sau totală.

Tehnici statistice de prezentare și prelucrare a datelor în vederea desprinderii unor concluziipractice utilizate și în lucrarea de față sunt tabelele și reprezentările grafice de diferite tipuri.

4.8. Etapele cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în perioada octombrie 2014– martie 2015 fiind structurată în trei etape:

1. etapa constatativă – determinarea nivelului cunoștințelor, priceperilor, abilităților matematice,implicit a capacității de rezolvare a exercițiilor și problemelor la elevii clasei experimentale cât, prin administrarea unor probe de evaluare la două unități de învățare;

2. etapa experimentală propriu-zisă – utilizarea în mod constant și eficient a jocului didactic înlecțiile de matematică în vederea creșterii funcției formative a acestora și implicit a performanțelorșcolare ale elevilor la această disciplină;

3. etapa de control – determinarea nivelului și a modului de manifestare a cunoștințelor,deprinderilor, abilităților matematice, implicit a capacității de rezolvare a exercițiilor șiproblemelor, în vederea validării sau respingerii ipotezei conform căreia: Dacă se utilizează în modconstant și eficient jocul didactic în lecțiile de matematică, atunci se vor îmbunătăți performanțeleelevilor la această disciplină, contribuind la dezvoltarea gândirii și creativității.

CAPITOLUL V.PREZENTAREA REZULTATELOR, PE ETAPE ALE CERCETĂRII

5.1 Rezultatele din etapa constatativă

Această etapă s-a desfășurat în decursul lunii octombrie 2014 și a constat în sondarea nivelului cunoștințelor, deprinderilor, abilităților matematice ale elevilor. Am realizat această sondare pentru a avea un reperla care să raportăm rezultatele finale obținute în urma experimentului, raportare care să ne permit validarea sau respingerea ipotezei: Dacă se utilizează în mod constant și eficient jocul didactic înlecțiile de matematică, atunci se vor îmbunătăți performanțele elevilor la această disciplină,contribuind la dezvoltarea gândirii și creativității lor.

În această etapă am aplicat o probă de evaluare initială cu conținut centrat pe sarcini rezolutive urmărind nu doar o înregistrare a rezultatelor ci și descoperirea lacunelor și a punctelor nevralgice în cunoștințele, gândirea și comportamentul creativ al elevilor în vederea stabilirii / alegerii strategiilor ce vor fi aplicate în următoarea etapă a experimentului.

Testul de evaluare initială

Competența vizate:

■Utilizarea corectă a conținuturilor studiate la grupa mare ,care au urmărit formarea competenței de utilizare a numerelor.

Obiective opereționale :

O1: să deseneze”tot atâtea elemente”,mai multe/puține elemente:

O2: să grupeze elemente de aceeași mărime ,fel, formă;

O3: să scrie cardinalul unei mulțimi;

O4: să indice cardinalul unei mulțimi;

O5: să sorteze obiecte pe baza unui criteriu dat.

Conținutul testului:

Desenează în chenar:

a) tot atâtea bile, b) mai puține steluțe, c) mai multe liniuțe,

câte flori sunt decât flori decât flori

10p

Formează grupe de elemente:

a) de aceeași mărime b) de același fel c) de aceeași formă

3.Formează perechi între cele două mulțimi. Colorează mulțimea care are mai multe elemente.

10p

Scrie în caseta de sub fiecare imagine, câte obiecte conține fiecare mulțime:

10p

Colorează pătrățelul cu cifra corespunzătoare numărului de elemente:

10p

Colorează frunza cea mai mică, încercuiește-o pe prima și taie-o pe ultima.

10p

Convertirea punctajului în calificative:

Foarte bine – 50-60 puncte

Bine – 40-49 puncte

Suficient -30-39 puncte

În urma aplicării testului de evaluare inițiala, au fost obținute următoarele date:

Clasa pregatitoare

Rezutate obținute :

Fig. 1 Nivelul performanțelor elevilor

Se constată că majoritatea elevilor au obtinut calificativul BINE,adică 39%.Acești elevi posedă cunoștințe temeinice de recunoaștere și scriere a numerelor 0-10,de sortare și clasificare a unor obiecte pe baza unui criteriu dat și de orientare în spațiu ,greșlile făcute datorându-se lipsei de concentrare pe sarcină,nu neștiinței ,cele mai mari dificultăți întâmpinându-se la înțelegerea termenilor de “tot atât”,”mai putin “,mai mult.

Un număr de 5 elevi, adică 28 % au nivelul de realizare a itemilor –în curs de realizare (S).Aceștia nu au deprinderi de formare a unor grupe de obiecte ,nu recunoasc și scriu numerele în concentrul 0-10 în totalitate .

Un singur elev a obținut la toți itemii nivelul nerealizat (I),adică 5 % .Rezultatele slabe se datorează nivelului scăzut al proceselor psihice cognitive ,dar și lipsei de interes față de învățătură.

Concluziile etapei constatative

În urma aplicării probelor și analizei rezultatelor se poate concluziona că elevii lotului

experimental stăpânesc destul de bine cunoștințe temeinice de recunoaștere și scriere a nomerelor 0-10 ,de sortare și clasificare a unor obiecte pe baza unui criteriu dat și de orientare în spațiu , greșelile la acest nivel fiind provocate mai mult de o concentrare scăzută a atenției. În ceea ce privește terminologia matematică, elevii o cunosc dar de cele mai multe ori o utilizează mecanic, lucru dovedit de greșelile pe care le fac un număr mare de elevi când formulările sunt

indirecte .

Aproximativ jumătate dintre elevi sunt de nivel mediu, mai puțin de un sfert sunt foarte buni și tot atâția cu performanțe scăzute. Pentru aceștia din urmă, se impun în etapa experimentală, demersuri remediale în vederea reducerii lacunelor și pentru îmbunătățirea abilităților și capacităților rezolutive, iar pentru elevii foarte buni, demersuri de exersare și dezvoltare.

În aceste condiții, în etapa experimentală, s-au ales strategii bazate pe jocuri didactice matematice care să conțină sarcini diferențiate de reînvățare pentru segmentul cu rezultate scăzute, de exersare pentru cel de nivel mediu și de dezvoltare pentru cei foarte buni.

5.2.Etapa experimentală

Etapa experimentală s-a desfășurat în perioada noiembrie 2014 – februarie 2015.

Pentru a crea posibilități reale de dezvoltare a capacităților de rezolvare a exercițiilor și de

cercetare/explorare și rezolvare de probleme, la nivelul fiecărui elev este nevoie de adaptarea

strategiilor de predare-învățare astfel încât să dezvolte deprinderile și abilitățile de analiză riguroasăa datelor și condiției problemei, înțelegerea și însușirea algoritmului de rezolvare a unor exerciții șiprobleme, de generalizare a soluției și de încadrare a lor în categoria din care fac parte și formareaunui comportament activ și creativ.

În vederea realizării obiectivelor propuse am introdus în lecțiile de matematică jocuri

didactice cu sarcini de lucru variate ca structură și grad de dificultate, prezentate cât mai atractiv.

Strategiile utilizate au inclus combinații optime de muncă frontală și individuală, în perechi sau îngrup, metode activ-participative și de interacțiune, sarcini de învățare gradate, atât pe orizontală înfuncție de nivelul cunoașterii elevilor, cât și diferențiate pe verticală, pornind de la cunoaștere șiînțelegere spre exersare și apoi creație. Diferențierea formării capacităților rezolutive este necesarădeoarece creează condițiile optime de obținere a unui nivel maximal, determinat de potențialul,necesitățile și preferințele elevilor. Am considerat că situațiile de învățare trebuie să valorificecaracteristicile pozitive ale personalității elevilor, compensându-le sau minimalizându-le pe celenegative. Am conceput în acest sens demersuri didactice cu caracter formativ accentuat bazate pejocul didactic, folosit fie ca moment al lecției(captarea atenției, exersare, evaluare), fie întreagalecție desfășurându-se sub formă de joc, dar și ca formă de evaluare(formativă sau sumativă).

Pornind de la ipoteza Dacă se utilizează în mod constant și eficient jocul didactic în lecțiile

de matematică, atunci se vor îmbunătăți performanțele elevilor la această disciplină, contribuindla dezvoltarea gândirii și creativității acestora, vom prezenta în continuare câteva exemple dejocuri didactice care pot fi utilizate în lecțiile de matematică, în vederea sporirii eficienței acestora.

5.2.1.Exemple de activități formative derulate

Pentru captarea atenției și sporirea motivației sau în momentul de calcul mintal din cadrul fiecărei lecții am introdus poezii-ghicitori matematice care deși sunt distractive, stimulează totodatăgândirea logică și exersează atenția elevilor. În continuare prezentăm câteva exemple:

Are Gică patru mere Nică are 9 ani

Și mănâncă trei din ele. Anișoara 6 ani.

Îi dă tata un măr mare Peste câți ani sora mică

Câte mere Gică are ? Va avea vârsta lui Nică?

Două gâște merg agale,Susla casa lui Pandele,

Alte două vin din vale, Au cuib două rândunele.

Două au coborât din zbor, Și din patru ouă-n zori

Două vin de la izvor. Au ieșit șipuișori.

Una stă într-un picior. Socotește dacă poți,

Dacă 4 au zburat, Câți sunt toți?

Câte sunt la numărat?

Observație: Aceste ghicitori matematice sunt atractive și presupun o gândire imaginativă și

calcul mintal rapid. Ele antrenează în găsirea soluției toți elevii clasei care pot fi încurajați să creezeei înșiși astfel de ghicitori și să le prezinte colegilor în cadrul unor concursuri pe grupe.

5.2.1.1. Activitatea nr.1

Jocul didactic în predarea numerației 0-10

La clasă, am cerut elevilor să coloreze obiectele, să evidențieze elementul "în plus" sau "în minus", să compare mulțimile cu "tot atâtea elemente".

Rigletele oferă prin comparare numărul elementelor unei mulțimi, ajută la descompunerea și compunerea rapidă a unui număr.

ڤڤڤڤ ڤڤڤڤڤڤ ڤڤڤڤڤڤڤڤ

4 6 1

Jocul didactic "Ghici, ghici!" presupune recunoașterea cifrelor de pe paleta

ridicată de învățător de către elevi prin alegerea jetoanelor cu elementele

corespunzătoare sau formarea pe numărătoare (bețișoare) de mulțimi (pe grupe).

Scopul: consolidarea deprinderii de a compara și ordona numere naturale de la 0 la 31; cultivarea spiritului competitiv.

Sarcina didactică: să precizeze „vecinii” (succesorul și predecesorul) numerelor date.

Elemente de joc: întrecerea pe echipe, recompensa (se oferă fiecărui membru câte un balon), penalizarea (să scrie șirul numerelor naturale 0 – 10).

Material didactic: jetoane cu diferite desene, reprezentând numere naturale de la 0 la 10; foi albe.

grupa I ڤ 2 ڤ ڤ 1 ڤ ڤ 6 ڤ ڤ 9 ڤ

grupa a II-a ڤڤڤ 3 ڤڤڤ 7 ڤڤ 10 ڤ 2 ڤڤ 6 ڤ

grupa a III-a 6 _ 8 7 _ 9 3 _ 5

Joc didactic:Surpriza

Scopul:consolidarea deprinderii de utilizare a numerelor ,dezvoltarea gândirii și a spiritului de observație.

Sarcina didactică: să ordoneze crescător numerele de la 0 la 20, pentru a obține conturul bobocului de rață.

Elemente de joc: întrecerea individuală, surpriza, recompensa (jetoane cu rățuște), penalizarea (să numere de la 0 la 20).

Material didactic: fișe pentru toți elevii.

Regulile jocului:

1) Fiecare elev lucrează independent;

2) Fișele se predau conducătorului de joc;

3) Evaluarea jocului se face după expirarea timpului acordat;

4) Timp de lucru: 1 – 2 minute;

5) Se recompensează toți elevii care obțin conturul bobocului de rață.

Desfășurare

Se anunță titlul jocului și sarcina didactică. Se distribuie fișele și se explică regulile jocului.

La semnalul „Start !”, elevii încep jocul. După expirarea timpului, se verifică fișele și toți elevii care au obținut conturul bobocului de rață vor primi câte un jeton. Elevii care nu au obținut desenul, vor număra de la 0 la 20, în ordine crescătoare.

4 _ 6 2 _ 4 5 _ 7

5.2.1.2.Activitatea nr.2

Joc didactic :Concurs… cu numere

Scopul:consolidarea deprinderii de a descompune,compara și ordona numere naturale de la 0 la 31: cultivarea spiritului competitiv.

Sarcina didactică:să ordoneze crescător numerele de la 0 la 20, pentru a obține conturul ,

să descompună numerelor date și să coloreze figurile după criteriu dat.

Elemente de joc: întrecerea individuală, surpriza, recompensa (ecusoane,diplome), penalizarea (să numere de la 0 la 20).

Material didactic: fișe pentru toți elevii.

Regulile jocului:

Fiecare elev lucrează independent,fișele se predau conducătorului de joc ,evaluarea jocului se face după expirarea timpului acordat timp de lucru: 4-5minute;

Se recompensează toți elevii care comletează fișa.

Desfașurare:

Participanți la joc se grupează în echipe alcătuite din doi saupatru elevi.Conducătorul de joc repartizează pentru fiecare echipă plicuri în care se află fișele de lucru.

Fiecare echipă, completează fiecare fișă după semnalul de începere ,apoi predă conducatorului de joc fișele completate .

Se verifică rezolvarea acestora ,apoi se completează un tabel asemănător cu cel de mai jos și se stabilește echipa câștigătoare.

Joc didactic: Cine are același număr?

Scopul:consolidarea deprinderii de utilizare a numerelor ,dezvoltarea gândirii și a spiritului de observație.

Sarcina didactică :să numere de la la 0 la 10 și să recunoacă cifra corespunzătoare numarului de elemente.

Elemente de joc: întrecerea individuală, surpriza, recompensa (jetoane cu rățuște), penalizarea (să numere de la 0 la 10 crescator și descrescător).

Material didactic: un panou,jetoane cu 1,2,3,4,5,6,7,8,9 sua 10 rățuște ,o vulpe,yece boboci de rață și jetoane cu cifre de la 1 la 9.

Desfășurare:

Fiecare elev participant la joc are jetoane reprezentând rățuște, dar și cifre de la 1 la 9.Conducătorul de joc afișează jetoane asemănătoare acestora pe un panou și tot el atrage atenția copiilor că pe lac vor veni pe rând rățuște.Ei trebuie să privească rățuștele, să le numere și cel care are pe jeton un număr de rățuște egal cu numărul celor aflate pe lac ridică jetonul ,motivănd acțiunea .Un alt copil ridică cifra corespunzătoare numărului de rățuște de pe lac.Așa se va proceda până vor fi așezate toate cele zece rățuște.

Observație: Prezentarea exercițiilor sub formă de joc antrenează elevii cu rezultate slabe și

le sporește interesul față de această disciplină care li se pare dificilă. În același timp, elevii foarte

buni obțin satisfacții pentru o rezolvare corectă și rapidă care va fi recompensată.

Înțelegerea și operarea cu numerele naturale 0-10 este foarte importantă în rezolvarea exercițiilor dar mai ales a problemelor care se rezolvă cu ajutorul acestor operații, formând la elevi o gândire logică și creativă.

5.2.1.3 Activitatea nr.3

Test de evaluare continuă(formativă):

Competența vizată:

■utilizareanumerelor în calcule elementare;

Obiective operaționale:

O1: să formeze mulțimi de elemente de același fel;

O2 : să scrie numărul de elemente al fiecărei mulțimi;

O3 : să adauge /taie elemente pentru a obține mulțimi cu tot atâtea elemente;

O4 : să selecteze numere mai mici ,mai mari sau egale din numerele date;

O5 : să scrie cifrele de la 1 la 5.

Conținutul testului :

Formează multimi de alimente. Scrie numărul de elemente ale fiecărei mulțimi.

Colorează trei alimente sănătoase pe care le mănânci cu plăcere la micul dejun.

Adaugă sautaie atâtea ouă asfel încât, pe platou, să fie tot atâtea câte arată arată cifra.

Colorează:

numărul mai mic: numărul mai mare:numerele egale:

Scrie încă câte trei cifre.

Observație: Elevii cu performanțe scăzute întâmpină greutăți identificarea numarului “mai mic” sau “mai mare”. Am lucrat cu aceștia exerciții variate, cu suport intuitiv, pentru a înțelege ca mulțimea cu mai multe elemente este mai mare decât cea cu mai puține elemente

5.1.2.4.Activitatea nr.4

Am mai aplicat testul de evaluare formativă pentru tema ”Numerele 0-7”.

Test de evaluare formativă

Competență vizată :

■ utilezarea numerelor în calculi elementare

Obiective operaționale:

O1: să identifice numerele din șirul numeric 0-10;

O2 : să descompună numerele din șirul numeric 0 -10;

O3 : să identifice vecinii numerelor date;

O4 : să completeze șirul numeric cu numerele care lipsesc.

Formează multimi de animale. Scrie numărul de elemente ale fiecărei mulțimi.

Colorează numai cifrele scrise corect.

Numără cu atenție, scrie numerele, apoi descompune: (culorile obiectelor te ajută)

Scrie pe aripile albinutelor vecinii numerelor:

5.Completează numerele care lipsesc.

La sfârșitul unității de învățare am aplicat următorul testul de evaluare sumativă

Test de evaluare sumativă

Competența vizata:

■utilizarea numerelor în calcule elementare;

Obiective operaționale:

O1: să identifice numerele din șirul numeric 0-10;

O2 :să completeze șirul numeric crescător /descrescător cu numerele cae lipsesc;

O3 : să compare numere din șirul numeric 0 -10;

O4 : să compună /descompună numere având un element dat;

O5 : să identifice vecinii numerelor date.

Conținutul testului:

1.Încercuiește numărul potrivit corespunzător fiecărei mulțimi.

2.Colorează cireașa care are numărul mai mic:

2 8 9 3 1 7 10 5 7 9 4 0

3.Completeazășirul de numere cu numerele care lipsesc.

4.Scrie, pe steluțe,„vecinii” numerelor.

5.Ordonează crescător și descrescător numerele:

6.Descompune numerele:

7.Compune numerele:

8.Colorează merele pe care sunt numere din care poți forma pe10.

Prezentarea rezultatelor evaluării în etapa experimentală la unitatea de învățare Numerele naturale 0-31

Tabel 5.2.Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării

Fig. 2 Nivelul performanțelor elevilor

Se remarcă o creștere a numărului de elevi cu calificativul FOARTE BINE (10-12 elevi).

Creșterea se datorează atingerii unui nivel mai ridicat în realizarea obiectivelor vizând operarea cu limbajul matematic . A scăzut totodată și numărul elevilor care au obținut calificativul SUFICIENT (1-4 elevi), aceștia îmbunătățindu-și deprinderea de lucru cu numere in concentrul 0-10 .Elevii care au obținut calificativul BINE (2-5elevi) și-au îmbunătățit deprinderile lucru cu numerele 0-10 și capacitățile rezolutive.

5.1.2.5.Activitatea nr.5

Prin sarcini de învățare atractive și variate, elevii reușesc să-și însușească și să opereze cu

terminologia specifică acestor operații și să-și consolideze algoritmul de calcul corespunzător

tipului de exercițiu primit.

Evaluarea formativă urmărește dezvoltarea încrederii în sine având în același timp caracter

diagnostic și recuperativ. Aplicate sub forma jocurilor didactice, probele de evaluare a cunoștințelor la matematică pot fi mai plăcute și mai îndrăgite de copii, eliminându-se astfel stresul sau teama de a fi evaluați.

În cele ce urmează vom descrie jocurile matematice cu rol evaluativ pe care le-am aplicat la

clasa pe parcursul acestei unități de învățare.

Joc didactic:.Săgeata magică

Scopul: formarea deprinderilor de calcul corect și rapid.

Sarcina didactică: să completeze termenul necunoscut dintr-o ecuație.

Elemente de joc: întrecerea individuală, recompensa (câte un balon), penalizarea (fișă de recuperare).

Material didactic: fișe individuale.

Completează cu numere potrivite:

…+2 1+… 7-… 10-…

4+… 10-… 5+… …+3

Joc diactic:Cursa isteților

Scopul: dezvoltarea gândirii, a capacității de calcul rapid și a spiritului competitiv.

Sarcina didactică: să efectueze operații de adunare și scădere în concentrul 0 – 10.

Elemente de joc: întrecerea individuală, recompensa, penalizarea.

Material didactic: fișe de lucru.

Test de evaluare formativă

Competența vizată:

■utilizareanumerelor în calcule elementare;

Obiective operaționale:

O1: să efectueze adunări și scaderi cu 1 -5 unitați în concentrul 0 -10 prin desen ;

O2 :să alcătuiască probleme după imagini ;

O3 : să identifice operația de adunare și scădere cae rezolvă situația problemă în concentrul 0 -10;

O4 : să identifice numere pare / impare ;

Conținutul testului:

Animălutelejoacă domino!

Greierele si furnica au jucat domino. Ajută-I să calculeze punctele obtinute.

Colorează rezultatele care sunt numere impare.

Aflăcâtepuncte are fiecare animal pepiesa de domino.

Colorează, înfiecarepereche, animalul care are maimultepuncte.

___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___

___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___

___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___

___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___

Adunăsiscadepunctele de pearipilefiecăruifluturas. Coloreazăfluturasul cu ambelerezultatenumere pare.

7 + 2 = 9 _________________________________________________________________________

7 – 2 = 5 _________________________________________________________________________

Calculeazăsitraseazăcâte o linie de la fiecarescădere la rezultatulpotrivit. Coloreazănorisorii cu rezultatemaimaridecât 5.

Ajută soricelul să ajungă la cireasa de pe înghetată rezolvând operatiile de adunare si scădere.

Colorează cu galben acolo unde rezultatele sunt mai mici decât 6 iar restul, în alte culori alese de tine

5.1.2.6.Activitatea nr.6

Testulde evaluare formativă 2 pentru Adunarea si scăderea cu 1-5 unitați în concentrul 0-10 am aplicat-o sub forma jocului:

Cine a aruncat mai multe mingi?

Scop: formarea deprinderii de calcul corect si rapid.

Rezolvă exercitiile scrise pe mingi. Scrie rezultatele pare cu carioca rosie si pe cele impare cu carioca albastră.

Colorează mingile cu rezultate mai mari decât 5 cu galben si pe cele mai mici decât 5 cu verde.

Află câte mingi a trimis la cos fiecare jucător stiind că jucătorul cu numărul 10 pe tricou a trimis mingile galbene iar celălalt pe cele verzi. Scrie rezultatul în căsuta de la piciorul fiecărui jucător.

Colorează câstigătorul!

Acordarea calificativelor

SUFICIENT: rezolvă corect 4-5 exerciții

BINE: rezolvă corect 8-9 exerciții

FOARTE BINE: rezolvă corect 11-13 exerciții.

La sfârșitul unității de învățare Adunarea si scaderea in concentrul 0-10 am aplicat o test de evaluare sumativă.

Test de evaluare sumativă

Competența vizată:

■utilizareanumerelor în calcule elementare;

Obiective operaționale:

O1 : să adauge extraga /elemente dintr-o mulțime pentru a obține mulțimi cu tot atâtea elemente;

O2: să efectueze adunări și scaderi cu 1 -5 unitați în concentrul 0 -10 prin desen ;

O3 : să identifice numere pare / impare ;

O4 :să alcătuiască probleme după imagini ;

Conținutul testului:

Adaugă sau taie cu o linie elemente pentru a obtine tot atâtea câte arată numerele :

Scrie adunări si scăderi cu ajutorul imaginilor.

Colorează caseta în care se află rezultatul potrivit:

Află câte puncte are fiecare animal pe piesa de domino prin oparatia de adunare.

Colorează, în fiecare pereche, animalul care are mai multe puncte.

____ + ____ = ____ ____ + ____ = ____

____ + ____ = ____ ____ + ____ = ____

Eroii din pooveste au de reazolvat exercitii. Ajută-i folosind numărătoarea sau betisoarele. Colorează personajul care a obtinut numai numere pare.

Compune si rezolvă probleme după imagini.

CAPITOLUL VI.COMPARAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Tabel 6.1 Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării

Fig. 4. Nivelul performanțelor elevilor

6.1.Compararea rezultatelor

Din rezultatele obținute se poate observa faptul că a crescut numărul elevilor care au obținut

calificativul FOARTE BINE. Aceștia au deprinderi rezolutive bine dezvoltate, au capacitatea

sintetizării și generalizării soluțiilor problemelor, trec ușor de la un gen de sarcină la altul și

manifestă un comportament creativ în rezolvare.

Un număr de 3-6 elevi au obținut BINE. Aceștia rezolvă relativ ușor probleme din

categoria celor cu care sunt familiarizați, dar se blochează în fața sarcinilor noi, așteptând ajutor.

Sarcinile mai lungi îi obosesc, pierd concentrarea și greșesc adesea la calcule simple

5-6 elevi au obținut SUFICIENT. Aceștia reușesc să rezolve operatii mai simple cu 1 –

2 unitati cu ajutorul învățătorului..Ei necesită în continuare suport pentru exersarea și dezvoltarea deprinderilor rezolutive.

Pe parcursul etapei experimentale:

 am utilizat strategii active bazate pe acțiunea elevilor, descoperirea cunoștințelor,

aplicare în situații variate, transfer intra și interdisciplinar;

 am sporit atractivitatea lecțiilor de matematică și implicarea elevilor în activitate prin

introducerea elementelor ludice (jocurile didactice matematice);

 am îmbinat metodele tradiționale cu metode ale gândirii critice și interactive;

 am folosit diferite forme de activitate: frontală, pe grupe, în perechi, individuală;

 am introdus sarcini de lucru diferențiate pe grupe de nivel pentru a solicita elevii la

nivelul proximei lor dezvoltări;

 am stabilit cu elevii relații de colaborare, încredere, stimulând inițiativa și angajarea în

realizarea sarcinilor;

 am stimulat prin recompense atât elevii foarte buni cât și pe cei cu ritm lent pentru

sporirea încrederii în forțele proprii;

 am încurajat toate inițiativele creative ale elevilor.

6.2. Etapa finală

Etapa finală s-a desfășurat în perioada martie, 2015 și a constat în aplicarea o probă de

evaluare urmărind nivelul atingerii acelorași obiective ca și în etapa de constatare. Scopul acestor

evaluări este de a valida sau infirma ipoteza conform căreia: Dacă se utilizează în mod constant șieficient jocul didactic în lecțiile de matematică, atunci se vor îmbunătăți performanțele elevilor laaceastă disciplină, contribuind la dezvoltarea gândirii și creativității acestora.

Testul de evaluare urmărește aceleași obiective, dar au un nivel sporit de dificultate ca

urmare a însușirii unui volum de cunoștințe noi pe parcursul perioadei experimentale. Am aplicat

proba de evaluare în care demersurile didactice s-au bazat pe jocul didactic matematic. Comparând rezultatele am constatat eficiența acestor jocuri oglindită în rezultatele elevilor obținute la testul final prin comparație cu rezultatele elevilor de la testul de evaluare initială.

Voi prezenta în continuare proba de evaluare din etapa finală, rezultatele elevilor și

concluziile care s-au impus.

Test de evaluare finală

Competenta vizată:

■utilizareanumerelor în calcule elementare;

Obiective operaționale:

O3 : să completeze numerele care lipsesc într-un șir de numere dat;

O2 :să numere corect în concentrul 0-20;

O3 : să comleteze vecinii unor numere date;

O3 : să identifice numere pare / impare;

O2: să efectueze adunări și scaderi cu 1 -5 unitați în concentrul 0 -10 prin desen ;

O4 : să alcătuiască probleme după imagini .

Completează, pe fiecare trenuleț, numerele care lipsesc.

10p

Scrie numărul florii pe care se află fluturașul, si furnica.

Colorează a zecea floare:

fluturașul furnica

10p

3.Scrie vecinii numerelor:

10p

Colorează numai baloanele cu numere impare 10p

Ajută-i pe cei doi prieteni să rezolve exercitiile.

Colorează personajul cu toate rezultatele numere impare.

10p

6.Problemă

Mihai a cules din grădină 6 morcovi.

El hrăneste iepurasul cu un morcov.

Câți morcovi i-au rămas?10p

Convertirea punctajului în calificative:

Foarte bine -50 -60-puncte

Bine -40 -49 puncte

Suficient -30-39 puncte

În urma aplicării testului de evaluare finală, s-au obținut rezultatele consemnate în tabelul

care urmează:

Clasa pregatitoare

Tabel 6.2 Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării la proba 1- etapa finală

Fig. 5. Nivelul performanțelor elevilor

Interpretarea rezultatelor

Comparând rezultatele obținute de clasa de control în etapa constatativă și finală, observăm și aici o îmbunătățire a rezultatelor școlare: elevi cu FOARTE BINE de la 28 % la 33 %, iar cei cu BINE de la 39% la 33 %, 5 elevi din segmentul din mijloc situându-se în etapa finală în eșantionul superior.

Putem concluziona că strategiile bazate pe jocul didactic aplicate în lecțiile de matematică s-au

dovedit eficiente, contribuind la fixarea și dezvoltarea cunoștințelor, deprinderilor, abilităților și

capacităților elevilor precum și la formarea unui comportament creativ.

Față de etapa constatativă în ceea ce privește performanțele elevilor, la clasa experimentală s-au înregistrat îmbunătățiri în utilizarea și operarea cu limbajul matematic, capacitatea de analiză și sinteză, logica, flexibilitatea și fluiditatea gândirii, stilul riguros de abordare al sarcinilor.

Jocurile didactice au asigurat un mediu plăcut și stimulativ, ceea ce a dus la încrederea în forțele proprii, a stimei de sine, a voinței de a persevera în depășirea obstacolelor. Varietatea

recompenselor au stimulat de asemenea motivația elevilor pentru învățare la această disciplină.

Elevii au devenit mai îndrăzneți, mai toleranți, dând dovadă de inițiativă și sprijin reciproc în

îndeplinirea sarcinilor de lucru primite.

6.3.Concluzii desprinse în urma interpretării și comparațiilor

Pornind de la motivația majoră că școala este factor de bază al progresului general al

societății, am constatat că, în școală, începând din ciclul primar când se pun bazele formării unei

gândiri creatoare, flexibile și mobile, se realizează cea mai mare parte a calităților unui om capabilsă se adapteze rapid la dinamica vieții sociale.

La vârsta școlară mică, interesul pentru studiu se găsește într-o fază incipientă. Pentru a-i

determina pe micii școlari să se angajeze la o activitate atât de complexă și de diferită cum este

activitatea de învățare, în special a matematicii, trebuie stimulate o serie de mobiluexterne care să descătușeze dorința, atracția și interesul pentru învățare, însoțite de satisfacția

efortului personal, de bucuria succesului.

Fără succes e greu de admis că individul poate fi convins și determinat să depună eforturi,

să persevereze și să se angajeze pe o anumită linie. Prezența succesului în viața și activitatea

individului reprezintă o importantă pârghie, un punct de sprijin pentru organizarea vieții și

conduitei. Fără a ajuta copilul să obțină succese, fără a i le provoca, fără a-i crea situații care să-I ajute acestuia să-și aprecieze realizările, să le guste, să le înțeleagă, e greu de presupus că vomputea mobiliza toate forțele sale și îl vom putea determina să dea tot ceea ce poate.( D. S

Succesul și semnificația sa pedagogică, Revista de pedagogie nr.4, E.D.P, București 1968)

Spiritul acestei idei este încorporat în natura și structura jocului didactic, aducând un

argument în plus în favoarea lui.

Analiza și compararea rezultatelor obținute de elevii implicați în experiment, în urma

parcurgerii programului experimental care a pornit de la ipoteza: Dacă se utilizează în mod constantși eficient jocul didactic în lecțiile de matematică, atunci se vor îmbunătăți performanțele elevilorla această disciplină, contribuind la dezvoltarea gândirii și creativității lor, ne îndreptățesc să concluzionăm că ipoteza a fost confirmată.

În urma derulării experimentului s-au desprins câteva idei:

1. Exersarea, aplicarea și transferul de cunoștințe în sarcini cât mai variate sub forma

jocurilor didactice matematice, sunt factori care stau la baza însușirii temeinice a cunoștințelor și aformării capacității de a opera cu ele intra și interdisciplinar, evidențiind și întărindu-le caracterulpractic-aplicativ.

2. Elevii au ritmuri diferite de lucru și potențial intelectual diferit, deci învățătorul trebuie să

fie preocupat de individualizarea sarcinilor de lucru astfel încât să asigure un climat de succes

pentru fiecare elev, ceea ce face să crească încrederea în forțele proprii ale elevilor, să se manifestedorința de autodepășire, să se dezvolte spiritul de independență.

3. Practicarea jocului didactic în cadrul orelor de matematică are o eficiență remarcabilă

dacă sarcina lui didactică se subordonează conținutului lecției și dacă propunătorul reușește să

imprime acesteia caracterul de joc, care să-l diferențieze de celelalte activități.

4. Am observat că elevii mai timizi, mai puțin buni la învățătură, în cadrul acestor activități,

se lasă antrenați, devin dornici de participare, activi, îndrăzneți, încrezători în capacitățile lor. Și

cum în atenția insuccesului școlar, acesta trebuie să caute să îmbine elementele de joc cu cele de învățare într-unmod cât mai plăcut și mai eficient.

5. Acționând în același grup, în aceeași echipă, urmărind același țel, copiii se cunosc mai

bine, se ajută reciproc, se încurajează, formându-se astfel solidaritatea de grup, spiritul de echipă,

îmbunătățindu-se procesul de socializare al elevilor, modelându-le pozitiv întreaga personalitate.

6. În cadrul jocurilor didactice, elevii devin conștienți că nesocotirea regulilor poate duce la

consecințe neplăcute. De altfel, ei veghează cu strictețe la respectarea acestora, asumându-și de

multe ori rolul de veritabili detectivi care descoperă la timp orice abatere. Respectarea regulilor

formează un om disciplinat dar nu conformist, un om ascultător dar nu servil, un om demn,

conștient de rolul său.

7. Lista exercițiilor și problemelor din manualele școlare poate și trebuie să fie completată

cu sarcini variate și atractive de lucru, valorificate în cadrul jocurilor didactice.

8. Dorința de a câștiga, de a primi recompense devin mobiluri interne ale motivației pentru o

învățare temeinică și eficientă.

Pornind de la aceste idei, ne propunem:

– continuarea folosirii strategiilor bazate pe jocul didactic în activitatea de predare – învățare

– evaluare;

– diseminarea rezultatelor experimentului în comisiile metodice și cercurile pedagogice;

– schimburi de experiență și de bune practici pe această temă cu alți învățători, din școală și

din alte școli;

– realizarea unei culegeri de jocuri didactice matematice pentru elevii claselor ciclului

primar.

Jocul didactic este o posibilă, necesară și utilă formă de organizare a activităților

matematice, lucru subliniat încă o dată de noi în această lucrare.

Încheiem cu cuvintele lui Blaise Pascal care spunea că: Obiectul matematicii este atât de

serios, încât este util să nu pierdem ocazia de a-l face puțin mai distractiv.

6.4.Directiiși perspective ulterioare de abordare a temei

Ideea cheie de la care am pornit și care m-a condus în elaborarea lucrării de față a fost

găsirea unei modalități cât mai adecvate, cât mai apropiate de înțelegerea, dorința, plăcerea copiilorși de nivelul dezvoltării lor psihice și intelectuale care să ajute, să conducă la dobândirea

informațiilor necesare parcurgerii primului nivel al școlarității, la formarea lor în perspective viitorului, precum și pentru dezvoltarea personalității și caracterului fiecăruia dintre elevi.

Predarea matematicii în ciclul primar este subordonată învățării matematicii în școală ca

disciplină unitară, atât în ceea ce privește conținutul ei cât și limbajul matematic folosit, dar și în

privința respectării unui principiu didactic nou, principiul predării în perspectivă.

Pornind de la motivația majoră că școala este factor de bază al progresului general al

societății, am constatat că în școală, începând din ciclul primar, când se pun bazele formării unei

gândiri creatoare, flexibile și mobile, se realizează cea mai mare parte a calităților unui om capabilsă se adapteze rapid la dinamica vieții sociale.

Învățarea matematicii presupune un efort mintal, o activitate susținută a gândirii, căci

matematica nu înseamnă cunoștințe, ci înseamnă în special un mod de a gândi, un mod de a simți,pasiunea de a descoperi prin gândire proprie implicațiile logice.

Conștientă fiind că ceea ce dobândesc copiii în clasele primare constituie temelia, baza pe

care se va construi în continuare, am căutat să-i înzestrez cu cunoștințe, priceperi și deprinderi, să ledezvolt dragostea și atracția față de disciplina matematică, care la rândul său își aduce o contribuțieesențială la dezvoltarea copiilor, devenind un bun necesar pe tot parcursul vieții.

Având informații clare, reale, obținute în urma unui proces de cunoaștere sistematică a elevilor, mereu am acționat în consecință, încercând să construiesc ”pe vericală” relații pozitive șitrainice, în măsură să garanteze eficiența activității pe care o desfășor cu clasa.

În plan orizontal, intercunoașterea sprijină elevii în procesul de construire a coeziunii

grupului, determinându-i să lege relații constructive și eficiente. Un rol central îl joacă aici imagineade sine a fiecăruia, corelată cu imaginea membrilor grupului, unul despre celălalt.

Comunicarea dintre profesor și elevi este prezentă, într-o formă sau alta, în toatecomponentele procesului de învățare: oferta, receptarea și evaluarea. Interacțiunea profesor-elev

descrie o relație cu caracter preponderent informațional, datorat schimbului permanent de informațiiîntre cei doi poli ai învățării, dar totodată și unul formativ, concretizat în formarea și dezvoltareacontinuă a competențelor comunicaționale, fără de care nu se poate imagina comunicarea reală șidezvoltarea continuă a competențelor comunicaționale, fără de care nu se poate imaginacomunicarea reală. La fel de importantă este și comunicarea „pe orizontală”, între elevi. Ca în oricegrup social și în clasă elevii au nevoie să comunice unii cu alții, împărtășindu-și impresii cerând șioferind informații. Intercomunicarea este strâns legată de intercunoaștere, influențându-se reciproc. Am pornit în aplicarea proiectului de cercetare după ce am studiat amănunțit modulul”Managementul proiectului de cercetare” pentru a realiza o cercetare cât mai corectă , ținând contde cerințele ce se impun în efectuarea unui proiect de cercetare și anume concretitudinea,raționalitatea , rigoarea, soliditatea metodologică, sistematizarea, eficiența, deontologia.

Am respectat planul proiectului de cercetare propunându-mi un demers teoretico-metodologic carea vizat identificarea și analiza problemelor, formularea ipotezei, elaborarea conceptuală, selecțiametodelor, validarea instrumentelor de cercetare, analiza datelor și construirea explicațiilor.

CONCLUZII FINALE

În realizarea acestei lucrări am pornit de la premisa că jocul trebuie să constituie activitatea dominantă a copilului de clasa pregătitoare – în familie, în instituțiile școlare ( ciclul primar).

În joc, copilul transpune lumea reală la posibilitățile lui de înțelegere. De aceea este necesar ca atât în familie, cât și în școală, jocul să fie organizat și bine îndrumat.

Jocurile didactice sunt amuzante, interesante, atractive, solicitând efort de gândire din partea elevilor și multă atenție.

Jocul didactic, ca formă specifică a activității copilului la vârsta școlară, devine un valoros mijloc de educație a personalității copilului. Copilul învață prin joc, cunoaște, se autocunoaște, se autoconduce, își exersează facultățile mintale, se desprinde să coopereze cu alți copii, își exersează efortul voluntar, câștigă încrederea în sine, rezolvă conflictul între ceea ce dorește și ceea ce poate, transfigurând mintal realitatea în asumarea rolurilor și atribuirea imaginară a funcțiilor dorite unor obiecte aduse de jocul didactic. Jocul didactic, ca formă dominantă de activitate a școlarului de vârstă mică poate fi folosit de cadrul didactic în procesul instructiv – educativ sub diferite aspecte. Am ales jocul didactic ca mijloc de instruire și educare a școlarului de vârstă mică, deoarece este metoda cea mai plăcută de învățare.

Datele obținute au pus în evidență faptul că elevii au obținut rezultate bune ca urmare a utilizării jocului didactic în cadrul activitaților și a lucrului diferențiat. Punerea copiilor în situații diferite constituie un mijloc de a descoperi ce anume îi mobilizează mai mult.

Utilizarea jocurilor didactice ca metode active a determinat o mai bunăcolaborare între copii, au devenit mai toleranți, doresc să se ajute între ei, iar ceea ce este mai important este faptul că s-au împrietenit, ignorând rezultatele obținute la învățătură, formându-și totodată un spirit de echipă.

Activizarea presupune solicitarea efortului propriu al elevului, dar ea nu sepoate realiza în mod exclusiv prin activitatea proprie a acestuia ci prin toate formele de muncă didactică: frontală, de grup și individuală.

Consider că foarte importantă rămâne activitatea creativă a învățătorului care, prin experiența sa și prin corelarea permanentă cu fiecare subiect al clasei, va perfecționa continuu actul didactic al predării matematicii.

Deoarece la aceeași perioadă de vârstă sau clasă elevii prezintă sensibile diferențe de pregătire, de aptitudini și atitudini, se impune adaptarea și diferențierea activizării lor, respectiv dozarea intensității, a duratei și naturiiefortului pe care trebuie să-l efectueze în diferite etape ale unei activități.

Utilizarea jocului didactic ca metodă de colaborare a determinat la elevi maimultă spontaneitate, au avut curaj să se exprime și să pună diverse întrebări, au învățat

că lucrul în echipă dă rezultate și satisfacții mai mari decât lucrul individual.

Consider că el poate fi introdus cu o frecvență mai mare la toate clasele primare, dar în mod deosebit la clasa pregătitoare la un nivel mai ridicat.

Bibliografie

Albulescu, Ion,2004, Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină și creativitate,

Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004

Ana, D.; Ana, M.; Stroenescu, Logel, M.; Logel, D.,2004 Metodica predării matematicii la

clasele I-IV, Ed. Carminis, Pitești, 2004

Ausubel, R.,1998 Învățarea în școală, E.D.P., București, 1998

Bontaș, Ioan; 1998,Pedagogie, Ed. All Educațional, București, 1998

Călugărița, Angelica;1994, Exerciții și probleme de matematică pentru clasele I – IV, Ed.

Universal Pan, București, 1994

Cerghit, Ioan;1980, Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980

Cerghit, Ioan, 2006,Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2006

Cerghit, Ioan, 2002 ,Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și

strategii, Ed. Aramis, București, 2002

Claparède, Eduard; 1975 ,Psihologia copilului și pedagogia experimentală, E.D.P., București,

1975

Cosmovici, Andrei; Iacob, Luminița(coord.), 2005,Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași, 2005

Crețu, Elvira; 1999, Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar, Ed. Aramis, București,1999

Cucoș, Constantin,2006, Pedagogie(ediția a II-a revăzută și adăugită), Ed. Polirom, Iași, 2006

Dumitru, I. Al.; 2000,Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest,

Timișoara, 2000

Gheba, Grigore; Gheba, Lucreția; Popovici, Constantin; Șuluțiu, Monica;1997, Jocuri

didactice și probleme de perspicacitate pentru preșcolari și școlarii claselor I–IV, Ed. Universal

Pan, București, 1997

Gherman, A., 2007,Culegere de exerciții și probleme de matematică pentru clasele I-IV. Teste

de evaluare. Descriptori de performanță, Editura Elis, București, 2007

Golu Pantelimon ,Verza Emil ,Zlate Mielu,1994Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a,scoli normale ,E.D.P.,Bucuresti,1994

Joița,Elena,1994,Didactica aplicată – învățământul primar, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova,1994

Mihoc,Gheorghe,1974,Prefata la “Modernizarea matematicii in ciclul primar “de N.Oprescu, E.D.P.Bucuresti 1974,

Neacșu, Ioan,1988, Metodica predării matematicii la clasele I – IV, E.D.P., București, 1988

Neagu, M.; Petrovici, C., 2002,Elemente de didactica matematicii în grădiniță și în învățământul primar, Ed. Qim, Iași, 2002

Petrică, Ion; Ștefănescu, Vasile, 1993,Probleme de matematică pentru clasele I – IV, Ed.

Petrion, București, 1993

Petrovan, Ramona, Ștefana,2009, Strategii activizante de predare-învățare prin valorificarea

teoriei inteligențelor multiple, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009

Piaget, Jean, 2009,Psihologie și pedagogie, E.D.P., București, 1972

Popescu Neveanu Paul, Zlate Mielu, Crețu Tinca,1990,Psihologie,Manualpentru clasa a IX-a, școli normale și licee, E.D.P., București, 1990

Rafaila, E.,2002, Educarea creativității la vârsta preșcolară, Ed. Aramis, București, 2002

Salade, Dumitru, 1968,Succesul și semnificația sa pedagogică, Revista de pedagogie nr. 4,

București, 1968

Singer, Mihaela, 2006,Enigma numerelor, Ed. Sigma, București, 2006

Șchiopu, Ursula; Piscoi, Viorica, 1985, Psihologia generală și a copilului, E.D.P., București,

1985

Voiculescu, Elisabeta, 2001,Factorii subiectivi ai evaluării. Cunoaștere și control, Ed. Aramis,

București, 2001

Voiculescu, Florea, 2003,Metodologia cercetării, Curs universitar, Alba Iulia, 2003

Zlate, Mielu, 2000, Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate, București, 2000

*** Manuale alternative pentru clasele I – IV, diferite edituri, Iași, București, 2005-2007

*** Programele școlare clasele pregătitoare,I-II, București, 2013

*** Revistele Învățământul primar, nr.3-4/1995, nr.3-4/ 2005, nr.4/2006, nr.3-4/2007, Ed.

Publistar București

ANEXE