Jocul Didactic Matematic la Prescolari

Diverse

Jocul Didactic Matematic la Prescolari

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI

PREȘCOLAR- CONVERSIE PROFESIONALA

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC,

LA PREȘCOLARI

2016

CUPRINS

CUPRINS……………………………………………………………………………………..3

Introducere……………………………………………………………………………………..4

1. ROLUL ȘI LOCUL MATEMATICII, A JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR……….4

2. Obiectivele lucrării…………………………………………………………………………5

3. Prezentarea generală a conținutului lucrării ………………………………………6

Partea I. Fundamentări Teoretice…………………………………………………………..7

CAPITOLUL I : Jocul – Formă de organizare a procesului instructiv – educativ din grădiniță…………………………………………………………………7

1.1. Definirea jocului – conceptul de joc………………………………………7

1.2. Formele jocului…………………………………………………………10

1.3 Jocurile spontane…………………………………………………………12

1.4. Jocul didactic…………………………………………………………….14

CAPITOLUL II : Jocul didactic matematic………………………………..22

2.1. Conceptul de joc didactic………………………………………………..22

2.2. Clasificarea jocurilor didactice………………………………………….23

CAPITOLUL III: Partea a II-a – Cercetare privind dezvoltarea cunoștințelor și deprinderilor în activitățile matematice ale preșcolarilor cu ajutorul jocului didactic matematic …………………..………………………………………25

3.1. Desingul cercetării…………………………………………………….. ..25

3.2. Lotul de subiecți………………..……………………………………….25

3.3. Metode și instrumente cercetare………………………………………….27

3.4. Planul cercetării………………..…………………………………………27

CAPITOLUL IV : Rezultatele cercetării…………………………………….28

4.1. Etapa inițială…………………………….……………………………….28

4.2. Etapa experimentală……………………………………………………..32

4.3. Etapa finală……………………………………………………………….50

4.4. Interpretarea rezultatelor cercetării……………………………………….55

CAPITOLUL V: Concluzii și propuneri……………………………………..57

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….58

INTRODUCERE

1. ROLUL ȘI LOCUL MATEMATICII, A JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR.

Formarea micilor prichindei în perioada preșcolară joacă rolul cărămizilor de rezistență a personalității umane, în complexul educațional de pregătire a noilor urmași ai societății.

Viitorul omenirii sunt copiii. De felul în care ni-i educăm, depinde lumea de mâine.Putem avea o lume a progresului, a concordiei sau o lume măcinată de ură, distrugeri și conflicte. Trăim într-un prezent vulcanic, din ce în ce mai vulcanic în care grija pentru copii și educație este o soluție a polarizării și un prilej de conlucrare la nivel național și internațional. Din ce în ce , devine tot mai necesară identificarea soluțiilor pentru care toți copiii să aibă acces la educație și să participe la viața școlară, să fie integrați în societate și să devină cât mai apți. Acesta este un drept al tuturor copiilor, dar și o obligație a tuturor adulților. (Păun, Emil . Iucu , Romiță . Educația preșcolară în România (2002) Editura Polirom . pag 51 )

În fiecare copil (fiecare om) stă ascunsă o forță creatoare, dar căreia trebuie să i se ofere condiții optime și să i se dea posibilitatea de a înflori, de a se dezvolta încă din frageda copilărie.

Educația are caracteristici și funcții cu nuanțe specifice , încă de la vârste mici, de la 7-8 ani. În această perioadă premergătoare școlii, se formează bazele de selecție a transmiterii de valori morale, extetice, culturale, științifice și religioase la un nivel accesibil varstei. Perioada aceasta este caracterizată de receptivitate, mobilitate și flexibilitate psihică pronunțate, prin ritmuriînalte de dezvoltate în care se pun bazele formării viitoarei personalități, ale eului cognitiv, afectiv emoțional și volitiv, după cum certifică numeroase studii psiho-pedagogice care cunosc rolul determinant al primelor experiențe de învățare și relaționare ale copilului.

Etapa aceasta de dezvoltare în perioada preșcolară, a căpătat o formă instrucționalizată în cadrul grădiniței, copiilor formându-li-se pe baze științifice primii pași în dezvoltarea limbajului, a cunoașterii mediului, a creativității în desen, activități practice, dezvoltarea armonioasă prin sport și muzică și nu în ultimul rând constituirea primelor cărămizi în formarea conceptelor matematice.

Matematica se impune ca o știință generală a noțiunilor de ordine și structură, de stăpânire a mulțimilor organizate sau neorganizate. Este o știință a conceptelor cele mai abstracte, de o maximă generalitate. Astăzi se afirmă cu tot mai multă convingere că ,, fundamentul culturii moderne îl constituie matematica, indiferent de domeniul în care activează, omul trebuie să dispună de o bună pregătire matematică pentru a putea soluționa variatele și multiplele probleme ale vieții”. (Atanasiu , Gh. Purcaru , M. A. P. Metodica predării matematicii pentru învățământul preșcolar. Vol . I . 2002 .)

În Programa activităților instructiv-educative alături de ,, Cunoașterea mediului” în cadrul capitolului ,,Educație pentru știință” sunt cuprinse activitățile matematice. Activitățile matematice reprezintă din punct de vedere al numărului de activități repartizate pe grupe de preșcolare, un important loc în planul de învățământ, dacă se are în vedre că la grupa pregătitoare săptămânal se realizează două activități.

Aceste activități matematice desfășurate cu preșcolarii vizează stimularea dezvoltării intelectuale ale micilor bobocei, contribuind la trecerea treptată de la gândirea concret-intuitivă la gândirea abstractă, pregătind copiii pentru înțelegerea și însușirea matematicii în viitor.

Copilul, în grădiniță învață cum se formează mulțimile (grupele) de obiecte, descoperă proprietățile caracteristice ale acestora, stabilește relații între ele, efectuează operații cu ajutorul acestora. Efectuând operații de gândire logică,pe mulțimi concrete (sau figuri geometrice), preșcolarii dobândesc pregătirea necesară pentru înțelegerea numărului natural și a operațiilor cu numere naturale (adunarea și scăderea), operațiile logice (conjuncția, disjuncția, negația, echivalența), fundamentând operațiile cu mulțimi (intersecția, reuniunea, complementară), precum și relațiile de incluziune și egalitate ale mulțimilor.

Dezvoltarea intelectuală a preșcolarului se realizează în mai multe stadii, fiecare cu o structură proprie, asimilarea cunoștințelor matematice fiind prezentă în fiecare stadiu. Și în fiecare dintre aceste etape, un rol esențial în asimilarea de către preșcolar a noțiunilor și a conceptelor noi, se face pe baza utilizării frecvente a jocului didactic.

În jocul didactic, analiza modului de manifestare a copilului permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copii în dezvoltarea atenției, a gândirii, a creativității, în deosebi în sfera operațiilor de analiză, sinteză, comparație și formularea unor aprecieri asupra evoluției posibile a copilului, cu posibilitatea intervenției în aspectele deficitare.

Jocul didactic matematic are un deosebit rol în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, reprezentând podul de trecere între activitatea de învățare și activitatea de joc. Aceasta depinde însă de modul în care educatorul știe să asigure concordanța între tema jocului și materialul didactic existent, de fel în care știe să utilizeze cuvântul ca mijloc de îndrumare a micuților prichindei prin întrebări, răspunsuri, indicații, explicații, aprecieri. Practic arată că jocul didactic are o eficiență formativă deosebită în situația consolidării și verificării cunoștințelor.

Activitățile matematice, prin jocurile didactice matematice practice, în special, îi ajută pe micuții preșcolari să-și formeze un accentuat spirit de observație, de ordine, de corectitudine în îndeplinirea cerințelor , să respecte regulile de joc prin efectuarea unui sistem de jocuri logico-matematice și stimulează relațiile de cooperare între copii (în jocurile colective).

• Lucrarea cu titlul „Jocul didactic matematic la preșcolari” abordează o temă importantă în domeniul științelor educației, cu reale contribuții practice pentru orice educator. Matematica este știința celor mai abstracte concepte de o extremă generalitate, iar copilul având o gândire dominantă de concret, copiii au o deosebită atenție asupra activităților desfășurate sub formă de joc, ba chiar făcând din plăcere.

Jocul didactic matematic este foarte prezent în cercetările din științele educației.

Tema cu titlul „Jocul didactic matematic” este un argument pentru progresul preșcolarilor în activitățile matematice.

Jocul didactic matematic este una dintre temele frecvent interesante de studiat.

2. OBIECTIVELE LUCRĂRII

Principalele obiective pe care lucrarea de față intenționează să le urmărească se referă la:

O.1 Tratarea conceptului de joc didactic, cu accent pe jocul didactic matematic.

O.2 Realizarea unei cercetări pedagogice privind rolul jocului didactic matematic în dezvoltarea cunoștințelor și deprinderilor la matematică a preșcolarilor.

3. PREZENTAREA GENERALĂ A CONȚINUTULUI LUCRĂRII

Lucrarea este structurată în două mari părți: partea de fundamentare teoretică care prezintă jocul – formă de organizare a procesului instructiv – educativ din grădiniță și jocul didactic matematic.

Partea a doua a lucrării este o parte aplicativă în care este prezentată cercetarea privind progresul preșcolarilor în activitățile matematice.

În cadrul cercetării experimentale au fost aplicate : o probă de evaluare inițială, două probe de evaluare continuă și o probă de evaluare finală care au demonstrat că utilizarea frecventă a jocului didactic matematic în activitățile matematice din grădiniță conduce la efecte formative în planul dezvoltării cunoștințelor și deprinderilor la matematică la preșcolari.

Concluzii:

În concluzie,jocul didactic matematic este veriga de bază în obținerea de performanțe în activitățile matematice ale preșcolarilor.

Partea I. Fundamentări Teoretice

CAPITOLUL 1

JOCUL – FORMĂ DE ORGANIZARE A PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIȚĂ

1.1. Definirea jocului – conceptul de joc

Fiecare om, indiferent de vârstă, pregătire, mediu social sau stare civilă, păstreaza mereu vii în memoria sa jocurile copilăriei. Aceasta pentru că, într-un fel sau altul, jocul este fenomenul care influențează, fără excepție, viața copilului și dezvoltarea lui ulterioară din punct de vedere socio-afectiv și intelectual. De aceea, se impune cunoașterea exactă a ceea ce este jocul.Toti marii autori care s-au referit la perioada copilariei, mai ales la prescolaritate, au avut in vedere acest act complex care ocupa un loc atat de important in dezvoltarea personalitatii.

Jocul este transpunerea pe plan imaginar a vietii reale pe baza transfigurării realității, prelucrării aspirațiilor, tendințelor, dorințelor copilului. Jocul este o activitate cu caracter dominant la această vârstă, fapt demonstrat de modul în care el polarizează asupra celorlalte activități din viața copilului, după durata și ponderea sa, dupa eficiența lui, în sensul că jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modificări în psihicul copilului.”

Aruncând o privire generalǎ la ceea ce reprezintǎ jocul în viața și activitatea oamenilor, în viața copiilor mai ales, se pot desprinde cu ușurințǎ anumite note caracteristice și definitorii. Iatǎ pe scurt câteva dintre ele:

Jocul este o activitate specific umanǎ; numai oamenii îl practicǎ în adevǎratul sens al cuvântului; similitudinea cu comportamentul numit ,,joc’’ al animalelor este neconcludentǎ din motive ce vor fi consemnate;

Jocul este una dintre variatele activitǎți ale oamenilor; e determinat de celelalte activitǎți și invers, le determinǎ pe toate acestea; învǎțarea, munca și creația ,nu s-ar realiza în afara jocului, dupǎ cum creația nu poate sǎ nu fie purtǎtorul principalelor elemente psihilogice de esențǎ neludicǎ ale oricǎrei ocupații specific umane;

Jocul este o activitate conștientǎ; cel care o practicǎ, inclusiv copilul preșcolar, îl conștientizeazǎ ca atare și nu-l confundǎ cu nici una din celelalte activitǎți umane;

Jocul introduce pe acela care-l practicǎ în specificitatea lumii imaginare pe care și-o creeazǎ jucǎtorul respectiv;

Scopul jocului este acțiunea însǎși, capabilǎ sǎ-i satisfacǎ jucǎtorului imediat dorințele sau aspirațiile proprii;

Prin atingerea unui asemenea scop, se restabilește echilibrul vieții psihice și se stimuleazǎ funcționalitatea de ansamblu a acesteia;

Jocul are putere imensǎ în viața copiilor. Jocul a fost denumit ,,lumea copiilor’’.

Copiii ,prin naștere, au tendința de a învǎța, a descoperi, a ști și de a cerceta. În joc existǎ libertatea spiritului care permite copilului sǎ se asculte și sǎ descopere idei noi.

Jocul pregǎtește copilul pentru intrarea cu succes într-o lume din ce în ce mai plinǎ de cuvinte și simboluri.

Copilul învațǎ pentru cǎ îi place o anumitǎ activitate de cunoaștere; curiozitatea și gândirea ce-l stimuleazǎ în joc fac parte integrantǎ din plǎcerea sa de a învǎța. Jocul determinǎ creșterea încrederii în sine a copilului, dorința de autodepǎșire, lǎsându-i la îndemânǎ libera opțiune, libera direcționare, implicarea personalǎ de control și dirijare, libera fantezie și imaginație.

Jocul îl ajutǎ,de asemenea,sǎ-și controleze sentimentele și pornirile, îl determinǎ sǎ accepte anumite reguli și norme în relațiile interpersonale și de comunicare, sǎ se integreze în viața și activitatea de grup. Necesitatea, valoarea și importanța jocului în viața copilului au fost evidențiate de marii pedagogi în frunte cu Fr. Fröbel – întemeietorul grǎdinițelor de copii( bazate pe joc și activitate) – care spunea: ,,sǎ trǎim pentru copiii noștri’’. Astǎzi s-au creat condiții pentru aplicarea acestui îndemn fǎcut de pǎrintele educației preșcolare acum un veac și mai bine.

Sintetizând toate aceste note caracteristice, se poate obține urmǎtoarea definiție a jocului: ,,Jocul este o activitate specific umanǎ, dominantǎ în copilǎrie, prin care omul își satisface imediat, dupǎ posibilitǎți, propriile dorințe acționând conștient și liber în lumea imaginarǎ ce și-o creeazǎ singur”.

Starea de joc este întotdeauna autenticǎ, mereu diferitǎ, starea de joc îl amplaseazǎ pe copilul subiect întotdeauna în alte coordonate spațio-temporale decât cele obișnuite, într-un alt context de relații și respectarea unor reguli stabilite, proprii fiecǎrei structuri a jocului.

Jocul este deci un exercițiu al tendințelor, ,,preexercițiu’’ spunea Groos, el pregǎtește copilul pentru viața serioasǎ în care aceste tendințe își vor gǎsi locul lor natural de punere în practicǎ.

Conform teoriei biologice a lui Karl Groos jocul ar fi un exercițiu pregǎtitor pentru viața adultului prin faptul cǎ jocul ar fi un mijloc de exersare a predispozițiilor în scopul maturizǎrii. Se spune cǎ autorul în discuție subordoneazǎ copilǎria jocului apreciind cǎ copilul se joacǎ nu pentru cǎ este copil ci pentru cǎ se joacǎ este copil (rǎsturnarea raportului cauzǎ-efect).

A. Adler apreciazǎ cǎ jocul ar fi o formǎ de exprimare a ,,complexului de inferioritate’’, o formǎ prin care copilul exprimǎ incapacitatea de a se afirma în viațǎ.

Teoria contravine realitǎții constatate conform cǎreia se știe cǎ prin joc copilul cunoaște realitatea, capǎtǎ încredere în forțele proprii. P. F. Leshaft privește jocul ca un exercițiu pregǎtitor pentru viațǎ, dar spre deosebire de Groos, Leshaft subliniazǎ cǎ este vorba de un exercițiu care, prin îndrumare ,duce la perfecționare și dezvoltare.

Posibilitatea de a imita prin joc, de a se manifesta creator, de a înțelege raporturile interindividuale, dau posibilitatea copilului sǎ respecte niște reguli bine stabilite, încadrându-l în regimul unui comportament unanim acceptat.

Din multitudinea și varietatea încercǎrilor de a surprinde și descifra esența acestui proces complex – jocul, pornind de la definiții care determinǎ jocul ca fenomen tranzitoriu, mijloc de exprimare și exteriorizare a trǎirilor, formǎ de conduitǎ jocul drept proces și cale de modelare, activitatea în care se prefigureazǎ diferite genuri de activitǎți (dupǎ alte opinii) ne oprim asupra definirii jocului datǎ de A. N. Leontiev dupǎ care:

– Jocul este o activitate de tip fundamental cu rol hotǎrâtor în evoluția copilului constând în reflectarea și reproducerea vieții reale într-o modalitate proprie a copilului, rezultat al interferenței dintre factorii bio-psiho-sociali.

-Jocul este transpunerea pe plan imaginar a vieții reale pe baza transfigurǎrii realitǎții, prelucrǎrii, aspirațiilor, tendințelor, dorințelor copilului. Jocul este o activitate cu caracter dominant la aceastǎ vârstǎ, fapt demonstrat de modul în care polarizeazǎ asupra celorlalte activitǎți din viața copilului, dupǎ durata și ponderea sa, dupǎ eficiența în sensul cǎ jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modificǎri în psihicul copilului.

Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mișcare se oferǎ posibilitǎți multiple de dezvoltare armonioasǎ a organismului. Pentru acest motiv, jocul determinǎ o stare de veselie realizând buna dispoziție.

Jocurile de mișcare, în mod special, realizeazǎ multe dintre sarcinile speciale ale educației fizice.

Prin joc dezvoltarea intelectualǎ este puternic influențatǎ în sensul dobândirii de noi cunoștințe pe deoparte și a diversificǎrii acțiunilor mintale pe de altǎ parte. Jocul favorizeazǎ dezvoltarea aptitudinilor imaginative a capacitǎților de creare a unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte și fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentǎri dupǎ modelul acțiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului.

Încercând sǎ rǎspundǎ la întrebarea :de ce se joacǎ copilul? ,Chateau(1979,p.45) reproduce pe Schiller care afirmǎ cǎ ,,omul nu este întreg decât atunci când se joacǎ’’. J. Chateau considerǎ cǎ prin joc copilul se dezvoltǎ, copilǎria fiind ucenicia vârstei mature și tot prin joc copilul traduce potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale.

J. Chateau subliniazǎ cǎ” jocul este plin de varietate și imprevizibilitate”. Copilul este autorul noutǎții în joc. Jocul are pentru copil caracterul unei activitǎți serioase în care se identificǎ cu ,, personajul’’ interpretat.

Chateau vede în joc o activitate fizicǎ sau mintalǎ gratuitǎ, realizatǎ datoritǎ plǎcerii ce o provoacǎ.

Eduard Claparède aratǎ cǎ jocul este o satisfacție imediatǎ a dorințelor și trebuințelor.

,,Jocul, considerǎ Ursula Șchiopu(1981,p.3) – stimuleazǎ creșterea capacitǎții de a trǎi din plin, cu pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizatǎ, având funcția de o mare și complexǎ stare a vieții’’.

În activitatea de zi cu zi a copilului, jocul ocupǎ,evident locul preferat. Dar jucându-se, el își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în roluri și situații care îl apropie de realitǎțile înconjurǎtoare

1.2 FORMELE JOCULUI

Constituind activitatea fundamentalǎ generatoare de situații complexe, jocul îmbogǎțește sfera cognitivǎ, afectivǎ și cea acționalǎ a vieții psihice, dezvoltǎ curiozitatea, interesele, emoțiile, extinde relațiile interpersonale, fiind ,,o mare școalǎ”a vieții. În joc se dezvoltǎ caracterul copilului, se creazǎ și se dezvoltǎ motivația actului voluntar, se formeazǎ sentimentele și interesele copilului. Ca formă de activitate proprie copilăriei, jocul izvorăște din nevoia copilului de a cunoaște și de a acționa. Prin caracterul său, jocul mijlocește cunoașterea directă a lumii și, mai ales, cultivă abilități și deprinderi psiho-fizice, trăsături complexe de caracter, calități moral-volitive, trăiri emoționale puternice.Toate tipurile de joc au o acțiune, exprimată în conținutul și desfășurarea lor.Acțiunea unui joc are ca elemente constitutive: un scop, operații, reguli sau condiții de desfășurare.

Scopul jocului este acțiunea însăși prin care sunt satisfăcute imediat dorințele și aspirațiile individuale. De aceea, atingerea scopului în joc duce la stabilirea unui echilibru în viața psihică și stimulează funcționalitatea de ansamblu.

Produsele jocului au importanță pentru copil, au valoare și constituie nevoia lui de transformare a realității. Procesul de desfășurare a jocului este format dintr-o serie de operații practice sau mentale , operații desfășurate sub forma unor acțiuni și care stau la baza interiorizării operațiilor intelectuale. Toți copiii sănătoși se joacă. În lipsa jocului, avem un semnal că ceva nu este în regula cu copilul respectiv. Un copil bolnav trece mai ușor peste boală daca are lângă el jucăria favorită și dacă îl tentează un joc care nu-l obosește. Jocul este activitate conștientă. Cel care îl practică, inclusiv copilul preșcolar, îl conștientizează ca atare și nu-l confundă cu nici una dintre celelalte activități umane (,,este de-adevăratelea”, ,,hai să ne jucăm”).

Jocul a fost și rǎmâne forma de activitate conducǎtoare în dezvoltarea psihicǎ a copilului preșcolar. Îl conduce pe cel care-l practică în specificitatea lumii imaginare pe care și-o creează jucătorul respectiv. Prin atingerea unui scop se restabilește echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a acesteia.

,,Jocul este o activitate specific umană, dominanta în copilărie, prin care omul își satisface imediat, dupa posibilități, propriile dorinte, acționând conștient și liber în lumea imaginara ce și-o creează singur”.(Claparede,1975,p.97).

Jocul constituie tipul fundamental de activitate a copilului datoritǎ faptului cǎ sub influența lui se formeazǎ și se restructureazǎ întreaga activitate psihicǎ. Prin intermediul jocului, în psihicul copilului se produc schimbǎri importante, pregǎtindu-se astfel trecerea la o nouǎ etapǎ a dezvoltǎrii sale ontogenetice. În procesul jocului,copilul dobândește numeroase și variate cunoștințe despre mediul înconjurǎtor. Totodatǎ i se dezvoltǎ procesele psihice de reflectare directǎ și mijlocitǎ a realitǎții: percepțiile, reprezentǎrile, memoria, imaginația, gândirea, limbajul etc.

Clasificarea jocurilor a preocupat pe mulți specialiști, dar nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, datorită abordărilor deosebite ale acestei fascinante activități a copilului.

În scop didactic, se poate propune drept criteriu de clasificare a formelor de joc, gradul de intervenție a adultului în organizarea și în potențarea influenței educative a jocului. Se pot distinge astfel:

1.jocurile spontane inițiate de copii,

2.jocurile didactice. Toate tipurile de joc au o acțiune, exprimată în conținutul și desfășurarea lor.

1.2.1. JOCURILE SPONTANE

O categorie de jocuri spontane sunt cele în care intenția dirijistă lipsește cu desăvârșire. O altă categorie cuprinde jocurile pe care, în linii mari și într-o perioadă relativ mare de timp, educatoarea le intuiește ca fiind posibile și necesare pentru copiii cu care lucrează și pentru care pregătește materiale și, indirect, conținuturi.

Pentru jocurile spontane, foarte semnificativă este clasificarea pe criteriul evolutiv, făcută de Piaget, conform căreia tipurile fundamentale de joc sunt:

-jocul de exersare,

-jocul simbolic,

-jocul cu reguli,

-jocul de construcție.

Jocul de exersare sau jocul funcțional este jocul prin care, pentru fiecare achiziție nouă a copilului, există o perioadă în care acesta exersează prin joc respectiva achiziție, doar pentru plăcerea de a o putea realiza cât mai bine, fără a o integra în altă activitate. Copilul exersează mișcarea sărind cât se poate de mult într-un picior, aruncând obiecte cât poate de departe, transportă obiecte grele, răvășește obiecte mărunte pentru a vedea ce se întâmplă, cum se mișcă; umple și golește recipiente, frământă plastilina, etc.

Jocul de exersare se manifestă și în plan intelectual: copilul se joacă amestecând silabe și construind cuvinte fără sens, inventează un răspuns sau o poveste voit nerosimile pentru a se distra, se străduiește să alcătuiască un șir nesfârșit de intrebări sau de considerații, pe o anumită temă. Jocurile de exersare, ca orice tip de joc, de altfel, sunt indispensabile. De aceea, ele trebuie tratate ca utile și admirate sau măcar acceptate, nu interzise. Dacă a fost corect educat, preșcolarul, chiar nesupravegheat, face deosebirea între jucării și obiectele cu alte întrebuințări și nu le strică pe acestea din urmă decât rareori.

Jocul simbolic sau de creație este jocul cunoscut în literatura pedagogică ca fiind jocul prin care copilul redă prin gesturi și cuvinte și, eventual, cu ajutorul unor obiecte, jucării, un aspect al realității. Redarea este mai mult sau mai puțin veridică în funcție de reprezentările de care dispune copilul și de mijloacele materiale pe care le are la indemână. Copilul poate să ia receptorul și să simuleze că vorbește la telefon. Poate lua un alt obiect,de exemplu, o cutie, care să simbolizeze receptorul telefonului la care vorbește sau poate schița doar gestul de a duce receptorul lângă cap, pentru a vorbi. Trupul propriu poate imita gesturile altei persoane, ale unui animal, un pod sau orice altceva.

Conținutul jocului simbolic poate fi extrem de divers. Se oprește însă mai mult asupra a ceea ce i se impune ca fiind mai important; membrii familiei cu activitățile și relațiile lor sunt cel mai des reprezentați în jocul preșcolarilor. Și relațiile dintre educatoare și copii sunt privilegiate în joc dar și situațiile frustrante pentru copil, greșelile lui, interdicțiile adultului pe care le acceptă greu, cazurile în care îi este frică , precum și bucuriile deosebite se reflectă și ele în jocul copilului. În joc, neplăcerile pot fi mai ușor făcute să dispară. Copilul își poate înlătura frica de un câine printr-un joc în care el explică unei păpuși că nu trebuie să-i fie frică.

La inceput, jocul simbolic se manifestă prin repetarea activităților proprii în context de joc, rupt de realitate, sau prin transpunerea activităților sale pe jucării, pe obiecte pe care le însuflețește. Păpușa va mânca, va fi plimbată. Mișcarea unei mașinuțe și cea a unei mingi rostogolite induc impresii de animism, de puteri spectaculoase legate atât de posibilitățile jucăriei cât și de propriile posibilități de intervenție în mediu. Gradul de complexitate și durata jocurilor simbolice sunt foarte variabile. Se pot relua în forme diferite din punct de vedere al detaliilor, dar progrese semnificative de conținut se înregistrează cam de la un an la altul. De la reprezentarea de activități simple, de atitudini, de exprimări pregnante, de moduri de întrebuințare a obiectelor, copilul va trece la jocul cu roluri.Rolul din joc este o încercare de reconstituire amplă a unei imagini concludente a unui personaj prin acțiuni analoage cu ale acestuia, atitudini, exprimări verbale, folosire de unelte, de instrumente specifice pentru activitatea sa.

Jocul simbolic atinge apogeul, aproximativ la 4-6 ani prin jocul cu mai multe roluri, interpretate fiecare de către un copil, eventual și de jucării în roluri episodice. Devine necesară prefigurarea anterioară, clară și acceptată de toți partenerii. Preocuparea pentru receptarea externă adecvată conduce pe copii spre adoptarea de convenții, simboluri pentru acțiuni, obiecte, propunerea de norme de acceptabilitate. Planurile preșcolarilor,nu sunt complete, pentru întreaga acțiune, nici amănunțite. Conținutul jocurilor cu roluri poate fi preluat din viața reală, din povestiri, sau poate fi inventat, fără multă originalitate.

Jocul cu reguli are două caracteristici esențiale: existența cel puțin a unei reguli și caracterul competitiv. Regula este o convenție între persoane cu privire la un mod de a proceda sau de a aprecia ceva. Acest tip de jocuri poate fi preluat de la alți copii, de obicei mai mari, sau poate fi inventat de participanți care stabilesc ei inșiși regulile. Jocul cu reguli apare dupa 4 ani, dar se dezvoltă deplin dupa 7 ani. Preșcolarii pot practica jocuri cu reguli de mișcare sau intelectuale. Jocurile de mișcare sunt foarte indrăgite de preșcolari. Posibilitățile lor de a stabili reguli sunt reduse. De aceea,jocurile originale cu reguli sunt relativ puține. În grădiniță se practică multe jocuri didactice cu reguli.Pe unele dintre ele le reiau singuri.

Jocul de construcție este jocul prin care copilul poate realiza îmbinări fanteziste, poate să redea configurația aproximativă a unor obiecte, sau să încerce să reproducă fidel obiecte, respectând proporțiile, detaliile. În primele două cazuri, jocul de construcție este apropiat de jocul simbolic, iar în al treilea caz ,face trecerea spre muncă. Această formă de joc solicită, în special ,reprezentările spațiale și abilitățile manuale.

Disponibilitățile copiilor pentru joc sunt mari. Materialele fabricate din lemn, mase plastice sau metal sunt foarte diverse din punct de vedere al dimensiunilor și deprinderilor de combinare pe care le presupune. Materialele naturale cele mai diverse pot oferi nebănuite ocazii de ingeniozitate.Educatoarea trebuie să asigure accesul curent al copiilor la materiale multe și diverse și la spații adecvate pentru desfășurarea construcțiilor.

1.2.2 JOCUL DIDACTIC

În procesul instructiv-educativ din grădiniță, un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare, este jocul didactic care reprezintă una dintre activitățile didactice frecvent folosite.

Spre deosebire de celelalte activități, jocul didactic are acea particularitate esențială de îmbinare armonioasă a părții instructive și a exercițiului , cu distracția. Prin joc, copilul învață într-un mod plăcut și distractiv. Îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv conduce la apariția unor stări emotive complexe, care stimulează și exersează procesele de dezvoltare psihică.

Jocul didactic este organizat și propus de educatoare și constă în simularea unor acțiuni, fapte, îmbinând spontanul cu imaginarul, pentru a transpune o activitate reală într-o activitate destinsă, placută. Acesta urmărește realizarea unei sarcini didactice prin acceptarea de către copil a unui joc în care se exersează un conținut corespunzător cu respectiva sarcină didactică.

Caracteristicile jocului didactic care îl diferențiază de celelalte activități din grădiniță sunt:

Scopul didactic – care reprezintă o finalitate educativă și este formulat prin raportare la obiectivele specifice; formularea scopului didactic al jocului trebuie să fie una clară și precisă, care să asigure o bună organizare și desfășurare a activității în grădiniță.

Sarcina didactica – se formulează ținând cont de conținutul jocului și vârsta copiilor. Sarcina didactică reprezintă elementul de instruire prin care operațiile gândirii (recunoaștere, descriere, reconstituire, comparație, etc.) se exersează.

Conținutul jocului – reprezintă un ansamblul al cunoștințelor, al deprinderilor, al priceperilor care le achiziționează sau se consolidează. Conținutul jocului este foarte important să fie prezentat într-o manieră accesibilă și placută preșcolarilor.

Elementele de joc – reprezintă mijloacele de realizare a sarcinii didactice, constituind elementele de realizare a sarcinii de învățare; elementele de joc sunt variate (întrecerea, mișcarea, recompensarea, aplauzele, etc. ), alegerea acestora făcându-se în funcție de conținutul jocului didactic, de vârsta preșcolarilor etc.

Regulile jocului – sunt stabilite și valabile pentru toți preșcolarii; ele reglementând conduita și acțiunile preșcolarilor pe parcursul jocului ( ce este și ce nu este permis, succesiunea acțiunilor, cum să se joace, cum să se rezolve problema respectarii, etc.).

Acțiunea jocului didactic – este componenta prin care se realizează sarcina de joc; aceasta cuprinde momente de așteptare, întrecere , mișcare, ghicire , surprize etc.

Materialul didactic – acesta trebuie să fie în concordanță cu conținutului jocului și vârsta preșcolarilor; poate contțne jucării, jetoane, cartonașe, medalioane, fișe de lucru, etc.

O bună parte din sarcinile instructiv-educative din grădiniță, se pot realiza prin jocuri didactice, acestea având un rol important în dezvoltarea psihică a preșcolarilor. În sensul acesta, obiectivele urmarite vor fi:

– asimilarea, verificarea și consolidarea cunoștințelor despre lumea înconjurătoare;

-dezvoltarea gândirii preșcolarilor prin exersarea, prin intermediul jocului a operațiilor intelectuale(analiza, sinteza, comparația, clasificarea, generalizarea);

-exersarea si activizarea vocabularului copiilor;

-exersarea exprimării corecte, a pronunției, însușirea unor construcții gramaticale;

-formarea percepțiilor corecte despre obiecte si fenomene, formarea percepției spațiale și temporale;

-exersarea memoriei și atenției voluntare;

-exersarea unei imaginații creatoare prin elemente diverse de joc;

-educarea unui bun spirit de observație;

-educarea anumitor trăsături cum sunt: autocontrolul, stăpânirea de sine , spiritul de independență, disciplina conștientă, perseverența, etc.;

-dezvoltarea spiritului colectiv prin întreținerea unor relații interpersonale corecte între copii, prin colaborare, cooperare și ajutor reciproc;

-formarea unei atitudini pozitive a copilului în raport cu mediul înconjurător și cultural etc.;

-interiorizarea modurilor de gândire, acțiune, simțire specifice unui anumit statut;

-dezvoltarea empatiei;

-formarea competenței de a rezolva situații dificile.

Clasificarea jocurilor didactice se poate face după cum urmează:

a.După conținut:

1-jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător:

-jocuri de analiză perceptivă vizuală, de reconstituire de imagini din bucățele, de incastre: loto cu diferite teme care cere să se găsească imagini asemănătoare și altele.

2-jocuri didactice matematice (vizează capacitatea de formare a unor mulțimi, consolidarea și verificarea numerației, formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de valoare prin jocurile logico-matematice)

-jocuri logice, de comparare a obiectelor după criterii date de analiză, descriere, clasificare a lor.

3-jocuri didactice pentru educarea limbajului (cuprinde aspecte fonetice, lexical-semantice și gramaticale ale limbii materne sau ale unei limbi străine).

4-jocuri didactice pentru însușirea normelor de comportare civilizată.

5-jocuri didactice pentru însușirea unor norme de circulație rutieră.

B.Dupa prezența sau absența materialului didactic:

1-jocuri didactice orale;

2-jocuri didactice cu material ajutator:

-cu material didactic- jucării, jetoane, jocuri de masă, cuburi,etc.;

-cu material ajutător- diferite obiecte și jucării cu rol auxiliar;

-cu material suport- imagini, diafilme, diapozitive, etc.

C.După scopul urmărit:

1-jocuri senzoriale- pentru dezvoltarea sensibilitătii vizuale

-pentru dezvoltarea sensibilității auditive;

-pentru dezvoltarea sensibilității tactile si kinestezice;

-pentru dezvoltarea sensibilității gustativ-olfactive.

2.jocuri intelectuale- de stimulare a comunicării orale:

-de exersare a pronunției corecte

-de atenție și orientare spațială;

-de analiză și sinteză mentală;

-de realizare a comparației mentale;

-de realizare a abstractizării și generalizării;

-pentru dezvoltarea perspicacității;

-pentru dezvoltarea imaginației;

-pentru dezvoltarea proceselor de inhibiție voluntară și a autocontrolului.

Jocurile didactice au o tematică variată : omul, viața socială, activități, natura, mediul social (reguli, norme)etc.

Structura jocului didactic(L.Ezechil,M. Paisi Lazarescu,2002,p.154-155) ca activitate comună cuprinde urmatoarele segmente didactice:

-captarea atenției- se realizează prin diverse procedee; se prezintă și se intuiește materialul demonstrativ și distributiv ca o ,,surpriză”;

-enunțarea temei și a obiectelor- anunțarea titlului jocului și a obiectelor acestuia; se fac precizări privind organizarea și desfășurarea jocului (conținutul, forma de desfășurare);

-reactualizarea cunoștințelor- exerciții- joc de reactualizare a cunoștințelor cu material demonstrativ;

-prezentarea conținutului și dirijarea învățării- explicarea regulilor jocului și a modului de desfășurare; executarea jocului demonstrativ de către educatoare.

Executarea jocului de probă ( se fac precizări suplimentare) ; precizarea criteriilor de reușită.

-obținerea performanței- executarea jocului de către copii;

-asigurarea retenției și a transferului- complicarea jocului (1-2 variante) prin noi reguli sau noi obiective pe echipe sau individual;

-evaluarea- aprecierea modului de rezolvare a sarcinilor de către copii prin raportare la obiectivele propuse.

Atractivitatea și eficiența jocului didactic depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoara, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare.Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.Altfel se pot organiza cu copiii simple exerciții.

Mânuind în procesul jocului didactic diferite obiecte și materiale,copilului i se dezvoltǎ percepțiile de mǎrime, formǎ, culoare, greutate, distanțǎ etc. Tot pe calea jocului se precizeazǎ și se diferențiazǎ reprezentǎrile. Pentru a construi o casǎ, copilul trebuie sǎ-și reprezinte în prealabil imaginea ei concretǎ; pentru a interpreta un rol sau altul, copilul își reprezintǎ acțiunile oamenilor, conduita și manifestǎrile lor. Toate acestea contribuie la îmbogǎțirea și adâncirea conținutului reprezentǎrilor.

Jocurile de mișcare organizate de educatoare sunt frecvente în practica grădiniței ca jocuri didactice cu reguli.Se poate propune, de exemplu, un concurs de parcurgere a unor trasee identice de către doi copii, sarcina fiind o bună orientare a copiilor sau depășirea de obstacole cât mai rapid. Alteori, în jocul de mișcare, se împletesc jocul simbolic cu jocul cu reguli. Copiii pot forma un șir de ,,lupi” și un șir de ,,oi” care incearcă fiecare să tragă spre sine, peste o linie despărțitoare cât mai mulți ,,dușmani”. Alte jocuri de mișcare cu subiect simbolic cer perspicacitate și viteză de deplasare ca în cazul ,,vrăbiuțelor”, care, la semnal încearcă să-și găsească repede un cuib pentru că numărul de cuiburi e mai mic decât numărul de ,,vrăbii”. Unele jocuri pot exersa câte o mișcare simplă, prin imitarea unor activități cunoscute, de exemplu: ,,întinde rufe”, ,,culege flori” sau succesiuni de mișcări în jocuri cu text și cântec care le cere să mimeze mișcare.

Actualizarea reprezentǎrilor și recombinarea lor în jocurile cu subiecte contribuie la dezvoltarea imaginației reproductive și acelei creatoare. Pe drept cuvânt, astfel de jocuri constituie o adevǎratǎ școalǎ a imaginației. Datele cercetǎrii aratǎ cǎ funcțiile memoriei (în tipǎrirea, recunoașterea, reproducerea) ca și operațiile gǎndirii (comparația, generalizarea și clasificarea etc.) se realizeazǎ mai ușor și mai bine în condițiile de joc decât în alte condiții. Astfel dacǎ funcțiile memoriei de întipǎrire și reproducere sunt incluse în activitatea de joc, copilul înțelege mai ușor necesitatea memorǎrii prealabile în vederea reproducerii ulterioare. Pe aceastǎ cale se face trecerea de la memoria involuntarǎ spre memoria voluntarǎ.

La fel, preșcolarii efectueazǎ operațiile de generalizare și clasificare cu mai multǎ ușurințǎ, dacǎ semnificația acestor operații este motivatǎ de cerințele jocului. În toate aceste cazuri se dovedește realizarea sarcinilor intelectuale (de memorare, de reproducere, comparare, generalizre, clasificare) este cea mai accesibilǎ în joc decât atunci când acele sarcini sunt prezentate sub forma îndrumǎrilor verbale de cǎtre adult. Faptul este ușor de explicat.

Nivelul de dezvoltare al vorbirii preșcolarului de vârstǎ micǎ și a celui de vârstǎ mijlocie nu face posibil autocontrolul, reglarea propriilor funcții psihice. Ori jocul este tocmai forma de activitate practicǎ prin care analiza și sinteza directǎ și mijlocitǎ a realitǎții se realizeazǎ mai ușor. Copilul percepe, memoreazǎ, gândește în timp ce acționeazǎ în joc. Aceastǎ este faza în care procesele de cunoaștere ale copilului se dezvoltǎ pe baza acțiunilor externe desfǎșurate sub forma specificǎ a jocului.

Diferențierea între actul cunoașterii (ca proces intelectual) și acțiunea concretǎ se va realiza treptat, ajungându-se astfel prin faze tranzitorii, spre operații mintale interiorizate. Pânǎ atunci însǎ copilul nu poate sǎ diferențieze însușirile obiectelor, sǎ-ș fixeze impresiile, sǎ le generalizeze, fǎrǎ a recurge la acțiuni. În strânsǎ unitate cu celelalte procese de cunoaștere, prin joc ce dezvoltǎ și limbajul preșcolarului. Dupǎ cum nu existǎ jocuri fǎrǎ mișcare și fǎrǎ acțiune, tot așa nu existǎ jocuri lipsite de reacții verbale.

Jocul colectiv nu poate fi conceput fǎrǎ comunicare verbalǎ între copii. Copilul vorbește chiar și atunci când se joacǎ singur; acțiunile pe care copilul le efectueazǎ, subiectul pe care îl realizeazǎ ridicǎ numeroase probleme. Iatǎ pentru ce copilul vorbește în timpul jocului.

În aceastǎ etapǎ de dezvoltare a vorbirii, soluționarea problemelor nu se poate realiza pe planul limbajului interior ci prin relații verbale ,,deschise” (limbajul extern).

Copilul gândește cu voce tare. În jocurile colective,copiii se înțeleg asupra subiectului, își repartizeazǎ rolurile, își comunicǎ impresiile și în felul acesta își activeazǎ vocabularul, își precizeazǎ semnificația cuvintelor, își dezvoltǎ limbajul contextual.

Jocul este un mijloc important nu numai de manifestere dar și de dezvoltare a emoțiilor și sentimentelor social-morale. Mai cu seamǎ în jocurile colective se formeazǎ și se dezvoltǎ astfel de sentimente social-morale cum ar fi : prietenia, compasiunea etc.Jocurile în general și cele de mișcare în special, constituie instrumentul principal de realizare a sarcinilor educației fizice a preșcolarilor. În timpul jocului copilul aleargǎ, sare, se târǎște fortificându-și organismul. Mișcǎrile de joc creazǎ condiții favorabile pentru desfǎșurarea optimǎ a proceselor metabolice (asimilarea-dezasimilarea substanțelor) ridicând tonusul vital al organismului. Din acest motiv jocul este însoțit de o stare stenicǎ de veselie și bunǎ dispoziție.

Dar, jocul contribuie nu numai la dezvoltarea unui organism sǎnǎtos, el dezvoltǎ o ținutǎ fizicǎ corectǎ, cât și variate deprinderi motrice asociate mersului, menținerii echilibrului, alergǎrii, cǎțǎrǎrii, trecerii peste obstacole, sǎriturii etc., și în egalǎ mǎsurǎ jocul ajutǎ la dezvoltarea curajului, perseverenței, promptitudinii reacțiilor, spiritului de inițiativǎ.

Prin intermediul jocului de mișcare se acționeazǎ asupra personalitǎții în ansamblu a copilului.

Din varietatea jocurilor care se dasfǎșoarǎ în grǎdinițǎ jocurile didactice exercitǎ o influențǎ multilateralǎ asupra dezvoltǎrii psihice a copilului. În primul rând contribuie la dezvoltarea lui intelectualǎ : la formarea percepțiilor (de culoare, formǎ, mǎrime etc.) la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gǎndirii și a limbajului.

Numeroase jocuri didactice organizeazǎ procesul perceperii amelitico-sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor. Situațiile concrete ale jocului solicitǎ copilului alegerea obiectelor dupǎ culoare, mǎrime, formǎ.

De exemplu, în jocul didactic ,,Cine are aceeași figurǎ?’’ sarcina didacticǎ este recunoașterea și denumirea corectǎ a formei și culorii, gruparea jetoanelor dupǎ criteriul formei sau culorii, copiii trebuie sǎ aducǎ figura geometricǎ (sau jetonul cu figura geometricǎ) și sǎ o plaseze în interiorul figurii geometrice puse într-o anumitǎ parte a sǎlii. Copiii vor alcǎtui apoi conturul figurii geometrice respective așezându-se unul lângǎ altul pe laturile acesteia.

Percepția spațiului se dezvoltǎ mai ales prin jocurile care familiarizeazǎ copiii cu raporturile spațiale dintre obiecte : sus-jos, în fațǎ-în spate, aproape-departe.

În jocul ,,Unde am așezat jucǎria’’ se urmǎrește consolidarea cunoștințelor privind soluțiile spațiale și a cuvintelor care indicǎ poziția și direcția obiectelor (sus, jos, pe, sub, în fațǎ, în spate, aproape, departe), dezvoltarea spiritului de observație, a memoriei și a atenției vizuale.

Sarcina didacticǎ este folosirea corectǎ a cuvintelor care indicǎ poziția în spațiu, compararea poziției obiectelor unele fațǎ de altele. Jocul este coordonat de cǎtre educatoare, copiii închid și deschid ochii la semnal, ei trebuie sǎ observe ce schimbǎri de poziție a jucǎriilor a efectuat conducǎtorul jocului (educatoarea). Un alt copil va modifica poziția unei jucǎrii din sala de grupǎ, reproducând aceeași relație specialǎ.

Prin alte jocuri copiii învațǎ sǎ cunoascǎ formele și dimensiunile obiectelor. În jocul ,,Gǎsește un obiect de aceeași formǎ’’, copilul învațǎ sǎ deosebeascǎ formele rotunde, ovale, pǎtrate, dreptunghiulare și triunghiulare ale obiectelor. Comparând obiectele dupǎ diferitele lor dimensiuni, copilul învațǎ sǎ cunoascǎ dimensiunile de lungime (lung-scurt), de înǎlțime (înalt-scund), de mǎrime (mare-mic), de grosime (gros-subțire).

Prin sarcina lor didacticǎ aceste jocuri activeazǎ operațiile gândirii : analiza, sinteza și generalizarea.

Activitatea de joc rǎmâne, de departe, cea mai contribuantǎ în formarea personalitǎții.

Deosebit de interesante sunt rolurile profesionale prezentate în jocurile copiilor de 5-6 ani (medic, vânzǎtor în magazin, casier la teatrul de copii etc.). copilul utilizeazǎ paternuri elementare profesionale decupate din profesiunile ce se exercitǎ în public sau sunt de contact cu publicul. E vorba de roluri în care existǎ acțiuni tipice, o oarecare autonomie a comportamentelor. Intereseazǎ schemele de conduitǎ exercitate și intenționalitǎțile.

Prin aceste jocuri, copilul se apropie de nivelul profesiunilor al muncii. Copilul interpreteazǎ roluri pozitive și negative. Peste paternul profesional se structureazǎ paternuri morale și de relaționare socialǎ.

Imitația în joc este creatoare. Jocul rǎspunde trebuinței de creație a personalitǎții dar și a sinelui în raport cu viața și ipostazele ei felurite.

Analiza jocului pune în evidențǎ statutul mintal, cel afectiv, cel de sǎnǎtate al copilului dar și structura experienței și a mediului de culturǎ.

Perioada preșcolarǎ este dominatǎ de trebuința de joc în care acționeazǎ combinații mintale, reprezentǎri de imaginație (jocuri simbolice) și sunt acționate forme de experiențǎ complexǎ. Întreaga perioadǎ preșcolarǎ este dominatǎ de socializarea subiectelor jocului, dar și de socializarea rolurilor.

Jocul capǎtǎ roluri psihologice tot mai complexe, funcții formative, funcții de relaxare, funcții de facilitare a adaptǎrii copiilor la aspectele mai complexe ale mediului înconjurǎtor, funcție de umanizare, constituind o preparare a copilului pentru viațǎ.

CAPITOLUL 2

Jocul didactic matematic

2.1 Conceptul de joc didactic:

Jocul reprezintă ansamblul de acțiuni și operații care în paralel cu destinderea, bucuria și buna dispoziție urmărește obiectivele de pregătire intelectuală, morală, tehnică și fizică a preșcolarului (copilului).

Elementul de joc încorporat în activitatea didactică, imprimă acesteia un caracter mai atrăgător și mai viu, aduce varietate, bună dispoziție, stare de veselie, de bucurie, de destindere, ceea ce face ca monotonia, plictiseala și oboseala să dispară.

Restabilind un echilibru în activitatea preșcolarilor, jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, generând o motivație secundară, dar stimulatorie constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii din grădiniță.

Prin jocul didactic, educatoarea consolidează, precizează și verifică cunoștințele preșcolarilor, îmbogățindu-le sfera de cunoștințe, punând în valoare și antrenând capacitățile creatoare ale preșcolarilor.

De cele mai multe ori, eficiența jocului didactic depinde de felul în care educatoarea asigură concordanță între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare al preșcolarilor, prin întrebări, indicații, explicații, aprecieri.

Soluționarea unor taine de către copil, are la bază jocul didactic, deci copilul lucrează efectiv și, în același timp, gândește în mod creator original. Jocul didactic constituie o motivație pentru sarcinile didactice ce trebuie rezolvate, copilul având dorința , puterea și curiozitatea de a cunoaște, de a afla.

În literatura de specialitate, există mai multe moduri în care jocul este definit și explicat.

În grădiniță jocul este predominant. Trecerea la activitatea de învățare ca activitate predominantă nu este indicat să se facă brusc. Jocul ajută la o trecere lină de la sarcini la îndeplinire.

Componentele de bază ale jocului didactic matematic sunt:

Scopul didactic – este formulat în corcondanță cu cerințele programei activităților matematice. Formularea scopului trebuie să fie clară și să oglindească probleme specifice de realizare a jocului.

Sarcina didactică – constituie elementul de bază prin care se transpune la nivelul copilului scopul urmărit într-o activitate matematică. Sarcina didactică este legată de conținutul jocului.

Sarcina didactică reprezintă esența activității, antrenând intens operațiile gândirii – analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea – , dar și al imaginației.

Elementul de joc – este stabilit în raport cu cerințele și sarcinile didactice ale jocului. Elementele de joc pot apărea sub formă de :

Întrecere – individual sau pe grupe;

Cooperare – spiritul de colectivitate;

Recompensare – recompensele să fie de ordin moral;

Penalizare – neacceptându-se abaterea de la regulile jocului;

Elementele de joc împletite strâns cu sarcina didactică mijlocesc realizarea sarcinii în condiții foarte bune.

2.2 Clasificarea jocurilor didactice matematice:

Îmbrăcând o haină atractivă, jocurile didactice trezesc interesul preșcolarului pentru îndeplinirea sarcinii didactice și întrețin efortul necesar executării lui.

Jocurile pot fi clasificate astfel:

În funcție de scopul și sarcina didactică.

În funcție de aportul lor formativ.

În funcție de scopul și sarcina didactică ele pot fi împărțite:

a) După momentul în care se folosesc în cadrul lecției ca formă de bază a procesului de învățământ:

– jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;

– jocuri didactice matematice ca momente propriu-zise ale lecției;

– jocuri didactice matematice în completarea lecției.

b) După conținutul capitolelor de însușit în cadrul obiectului de învățământ (activități matematice) sau în cadrul grupelor de studiu:

– jocuri matematice pentru aprofundarea însușirii, cunoștințelor specifice unui capitol sau grup de lecții;

– jocuri didactice specifice unei grupe.

Desigur există și jocuri matematice ce sunt folosite pentru familiarizarea preșcolarilor cu unele concepte moderne de matematică (mulțime și relație) pentru consolidarea reprezentărilor despre unele forme geometrice (dreptunghi, pătrat, cerc, triunghi) destinate pregătirii conceptului de număr natural și operații cu numere naturale, jocuri pentru cultivarea unor abilități ale gândirii și exersării unor logici elementare.

În sensul acesta sunt utilizate jocurile logico-matematice premergătoare operațiilor cu numere:

– jocuri pentru construirea mulțimilor;

– jocuri de aranjare a pieselor într-un tablou;

– jocuri de diferențiere;

– jocuri cu cercuri (operații cu numere);

– jocuri de formare a perechilor;

– jocuri de transformare;

– jocuri cu mulțimi echipotente.

Jocurile pot fi clasificate și în funcție de materialul didactic folosit:

a) Jocuri didactice cu material didactic:

– standard (confecționat);

– natural (din natură).

b) Jocuri fără material didactic (orale cu ghicitori, cântece, povestiri, scenete).

În funcție de aportul lor formativ, jocurile pot fi clasificate, ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură:

a) Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză. Ex: jocuri din categoria „Completează șirul”.

b) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de sinteză. Ex: jocurile numerice.

c) Jocurile didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații.

d) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității copiilor de a efectua abstractizări și generalizări. Ex: „Cine știe, răspunde!”.

e) Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității – cuprind sarcini cu un mare grad de dificultate. Ex: Cine are același număr? , cu obiectivele următoare: – să stabilească corect corespondența dintre numărul de obiecte și cifra corespunzătoare;

– să formeze corect șirul 1-10, folosind cartonașe cu cifrele 1-9 și jetoane cu 1-9 figurine.

• Capitolul 3

Metodologia Cercetării

Cercetare privind dezvoltarea cunoștințelor și deprinderilor în activitățile matematice ale preșcolarilor cu ajutorul jocului didactic matematic

3.1 Designul cercetării:

Cercetarea este de tip constatativ – ameliorativ cu aplicații la grupa mijlocie din grădinița Gemenea-Dambovita.

Obiectivele cercetării:

Obiectiv general:

Utilizarea jocului didactic matematic în scopul îmbunătățirii rezultatelor preșcolarilor la activitățile matematice.

Obiectevive specifice:

O1 – determinarea nivelului inițial al cunoașterii preșcolarilor la activitățile matematice la debutul cercetării;

O2 – determinarea nivelului final al cunoștințelor preșcolarilor în activitățile matematice cu evidențierea progresului la matematică.

O3 – înregistrarea, interpretarea și compararea rezultatelor obținute de preșcolari la probele inițiale, continue și finale;

O4 – folosirea jocului didactic matematic ca metodă de predare – învățare și evaluare, care să asigure progresul preșcolarilor în cadrul activităților matematice;

Variabile independente:

– referitoare la modificările aduse de cercetător asupra unui fapt – jocul didactic matematic;

Variabile dependente:

– rezultate obținute în urma modificării – rezultatele preșcolarilor la activitățile matematice;

Ipoteza de lucru:

Dacă la activitățile matematice din grădiniță se utilizează jocul didactic ca principala strategie didactică, atunci rezultatele preșcolarilor la matematică se vor îmbunătăți.

3.2 Lotul de subiecți:

Pentru verificarea ipotezei de lucru și atingerea obiectivelor propuse, mi-am orientat atenția asupra unui eșantion reprezentând o grupă de preșcolari în număr de 20, grupa „ Îndrăzneții ” cu vârste cuprinse între 4-5 ani de la Grădinița Gemenea.

Distribuția copiilor în funcție de sex:

Copiii care fac parte din cercetarea mea, provin din mediul rural. Trăind la început de mileniu III, dar și într-o localitate frumoasă, nu se mai poate spune că accesul de informație nu este posibil. Localitatea în care locuiesc și sincer mi-aș dori să profesez are avantajele unui mic oraș.

Mediul familial are o deosebită importanță în dezvoltarea armonioasă a copiilor. Climatul familial își pune puternic amprenta în dezvoltarea normală a copiilor. Nivelul de pregătire al părinților are o foarte mare importanță în pregătirea copilului, contribuie în mare parte în reușita școlară a copilului.

Situația financiară a părinților contribuie foarte mult la educația copilului. Părinții cu o situație financiară foarte bună / bună caută să ofere copiilor cea mai bună educație prin orice efort, în timp ce acei părinți cu o situație precară, chiar dacă și-ar dorii să ofere copilului mai mult, nu își permit.

Fiind colegi într-o grupă mijlocie, subiecții participanți au vârsta cuprinsă între 4 ani și 6 luni și 4 ani și 10 luni.

3.3 Metode și instrumente de cercetare.

1.• Metoda testelor:

Pentru evaluarea nivelului de cunoștințe și deprinderi la matematică la copiii de grupă mijlocie, am aplicat pentru obiectiv instructiv-educativ O1, un test de evaluare inițială, două teste de evaluare continuă și un test de evaluare finală. Am creat aceste teste și le-am aplicat ca metode de cunoaștere a copiilor sub aspectul dobândirii cunoștințelor și deprinderilor la matematică.

2. Metoda observatiei pe care am folosit-o pe tot parcursul cercetării în activitățile matematice.

3. Metoda convorbirii folosită de asemenea pe tot parcursul cercetării în diferite momente în activitățile matematice.

4. Metoda analizei produselor activității a fost folosită la sfârșitul fiecărei probe de evaluare ajutând la determinarea nivelului de cunoștințe și la evidențierea anumitor greșeli.

3.4 Planul cercetării:

3.4.1.Etapa inițială desfășurată la debutul cercetării în luna octombrie 2015.

3.4.2.Etapa experimentală desfășurată pe o perioadă lungă de timp începând din luna octombrie a anului 2015 și ținând până în luna mai 2016

3.4.3.Etapa finală s-a desfășurat în perioada mai-iunie 2016.

Capitolul 4

Rezultatele cercetării

4.1 Etapa inițială:

Probă de evaluare inițială

1. Încercuiește jucăriile mai mici.

2. Colorează cu roșu triunghiul, cu galben pătratul și cu albastru cercul.

3. Colorează floarea care are cele mai multe petale.

4. Colorează cu maro bulina din interiorul pătratului și cu galben bulina din dreapta pătratului.

5. Numără bomboanele din prima farfuriuță, apoi desenează în chenarul de mai jos atâtea buline câte bomboane ai numărat.

• Instrumente:

Instrumentele folosite în această cercetare sunt fișele de evaluare .

Descriptori de performanță

Analiza rezultatelor

Analitică:

Făcând o analiză analitică a rezultatelor s-a adeverit că o mare parte dintre ei s-au descurcat foarte bine.

Am constatat că au întâmpinat mici probleme unde au avut de colorat după cerință.

Rezultate sintetice:

Făcând o analiză sintetică a rezultatelor am constatat că la itemul numărul 1 am avut 14 de FB, 5 de B și un S, la itemul cu numărul 2 avem 13 de FB, 6 B și un S, la iemul numărul 3 toți cei 20 de subiecți au obținut rezultate de FB, la itemul cu numărul 4, copiii au avut mici dificultăți obținând 11 de FB, 7 de B și 2 de S, iar la itemul cu numărul 5, avem 13 de FB și 7 de B.

Este o grupă echilibrată.

Rezultate procentuale asupra întregii fișe.

Interpretarea rezultatelor pe greșeli tipice.

La sfârșitul probei inițiale aplicate, am observat că unii preșcolari întâmpină greutăți în a face diferența între mare și mic, în corespondența dintre culoare și figura geometrică indicată în cerință, dar și în numărarea bomboanelor și a reda prin desen numărul aflat. Acest lucru m-a determinat să lucrez individual cu fiecare copil, acolo unde el întâmpină greutăți.

Concluzii:

Vârsta preșcolară este vârsta la care copilul înregistrează cunoștințe și deprinderi însemnate. Dezvoltarea cu succes a cunoștințelor și deprinderilor la matematică în grădiniță presupune utilizarea jocului didactic ca principală strategie didactică, confirmând ipoteza potrivit căreia rezultatele sunt imediate și sigure și ajută la îmbunătățirea rezultatelor.

4.2 Etapa experimentală:

În etapa inițială s-a remarcat un nivel mediu al subiecților participanți la cercetare situat trecând ușor peste pragul calificativului „Bine”.

Pentru a demonstra influența pozitiv-progresivă a jocurilor didactice matematice în dezvoltarea de cunoștințe și deprinderi la matematică la preșcolari, testate în etapa inițială, este necesar ca nivelul mediu al calificativelor să se deplaseze cu pași repezi de la „Bine” spre „Foarte bine”.

Pentru etapa experimentală am aplicat mai multe jocuri didactice matematice cu scopul de a accelera dezvoltarea cunoștințelor și deprinderilor la matematică la preșcolari. Ele se vor găsi în planificarea anuală pentru grupa mijlocie, prezentată în Anexe. Dintre toate jocurile didactice matematice aplicate conform planificării, am exemplificat pe cele care evidențiază cel mai bine capacitatea jocului didactic matematic de a dezvolta cunoștințe și deprinderi la preșcolari.

Jocuri didactice aplicate experimental în vederea dezvoltării de cunoștințe și deprinderi la matematică la preșcolari.

Decorarea:

Ed – educatoare;

L – lider/conducătorul grupului, jocului;

C – copil;

G – grupă de preșcolari;

g1, g2, g3 – subgrupe, echipe;

2C – pereche;

C1→C2→C3→……→Cn – interacțiune libere între jucători;

=> -. Conduce și evaluează desfășurarea jocului;

→ – inițiază participarea la joc;

• – observă, sugerează, dă sfaturi;

↔ – concurență;

˂=> – compromis.

JOCURI DIDACTICE MATEMATICE

I. Mulțimi:

1. „O călătorie în Cosmos”.

Obiectiv: Constituirea de mulțimi pe baza unei singure însușiri comune: culoarea.

Material didactic: discuri de polistiren în culorile roșu, galben, albastru, portocaliu, verde , violet, dreptunghiuri și triunghiuri dispuse vertical astfel încât să sugereze rachetele; căști de „cosmonaut” în culorile enumerate; jucări monocolore.

Interacțiuni:

Ed→G/L; Ed•g1↔g2↔g3↔g4↔g5↔g6;

L=>g1↔g2↔g3↔g4↔g5↔g6.

Regula jocului: La semnalul cosmonautului-comandant călătorii stelari aleg jucării de aceeași culoare cu casca și se grupează conform cerinței. Câștigă echipa ai cărei concurenți nu au greșit niciodată.

Desfășurarea jocului: Educatoarea desemnează un lider care să interpreteze de șef al cosmodromului. Acesta, la rândul lui își va alege 6 cosmonauți – comandanți cărora le va distribui costume și căști de o anumită culoare instruindu-i cu atribuțiile postului.

Fiecare cosmonaut – comandant își ocupă locul în dreptul navei sale. În acest timp, liderul roagă participanții la joc să își aleagă o cască precum și eventualii însoțitori, anunțând prin stație:

− Vă rugăm să vă grupați în funcție de planeta pe care vreți să ajungeți!

Călătorii – stelari se grupează după culoare și se plasează pe direcția cosmonautului – comandant. El trebuie să se deplaseze rapid pentru a nu pierde startul spre planeta – mamă.

La comanda liderului: „Atenție! Pleacă racheta cu destinația Planeta Galbenă! Vă amintim că vă puteți îmbarca numai cu un singur însoțitor de aceeași culoare!”.

Copiii din echipa galbenă se aliniază în șir câte unul sau coloană de câte doi și pornesc spre racheta condusă de cosmonautul cu cască galbenă.

Ajunși în rachetă, pornesc călătoria printre planete oprindu-se pe Planeta Galbenă.

Următoarea rachetă pleacă abia când călătorii precedentei au ajuns pe Planeta-mamă.

Dacă spațiul, nivelul grupei și resursele temporale permit, se poate continua jocul urmărindu-se gruparea după două criterii (formă-culoare; mărime – culoare) considerate simultan.

Exemplu: Planeta-mamă – planeta galbenă și mică ( cască și jucărie galbenă și mică).

Jocul didactic matematic „O călătorie în cosmos”, a fost folosit în activitatea matematică cu tema „Jocul didactic despre construirea mulțimilor după culoare”, pentru reactualizarea cunoștințelor.

Acest joc a fost mai mult pe placul băieților.

2. „Vânzătorul și cumpărătorii” .

Obiectiv: Constituirea de mulțimi după trei însușiri comune (formă, culoare, dimensiune) și ordonarea elementelor unei mulțimi.

Material didactic: caracteristic unui magazin cu raioane de jucării, îmbrăcăminte, încălțăminte, marochinărie, librărie, florărie, panificație, rafturi, vaze, monede, bancnote simbolice.

Interacțiune:

Ed → G/L; Ed • g1↔g2↔(g3↔g4).

Regula jocului: Fiecare copil va efectua acțiunile corespunzătoare rolului asumat. Un copil poate îndeplini, prin rotație, toate cele trei roluri (în funcție de numărul de copii participanți). Câștigă grupul care lucrează corect și ordonat.

Desfășurarea jocului: Jocul se poate organiza în etapa activităților liber creative, pe grupuri mici cu 3-4 magazine simultan, și un depozit de mărfuri dar și în activitățile matematice, pe grupuri mici.

Educatoarea cere recunoașterea magazinelor și explică ce va avea de făcut fiecare grup: distribuirea rolurilor de comun acord, îndeplinirea atribuțiilor conform rolului asumat ( aprovizionează cu marfă, vânzător, cumpărător).

Atribuțiile participanților pe roluri:

• Distribuitorul:

– se informează la depozit despre sortimente și prețuri;

– informează vânzătorul, îi sugerează ce marfă ar mai putea aduce spre vânzare;

– aduce marfă la depozit (pentru un singur magazin sau pentru toate);

– încasează de la vânzător costul mărfii plus comisionul lui;

– completează și predă factura ștampilată.

• Vânzătorul (la depozit sau la magazin):

– grupează, ordonează „marfa” după trei însușiri considerate simultan;

– numără marfa și banii (când plătește distribuitorului, când încasează de la cumpărător;

– măsoară (cântărește) și alege conform solicitării;

– completează bonul cu numele mărfii, numărul bucăților cumpărate, prețul mărfii și pune ștampila.

• Cumpărătorul:

– enumeră proprietățile mărfii (culoare/dimensiune, cantitate);

– verifică data fabricației și termenul de garanție exprimat în cifre;

– solicită certificat de garanție (dacă este cazul);

– se informează asupra prețului;

– indică vânzătorului poziția mărfii dorite , dă relații spațiale (la stânga articolului x, între x și z);

– precizează numărul de bucăți dorit , cantitatea : litru (sfert, jumătate), kilogram (jumătate ,sfert) , metru (jumătate, sfert);

– numără banii, verifică restul, datele de pe bon.

Exemplu. „La florărie”.

• Distribuitorul:

– alege speciile de flori cerute de vânzător;

– îi prezintă lista cu sortimente și prețuri, mostre de specii noi (iris), vaze (vase), ornamente florale etc.

• Vânzătorul:

– grupează florile după soiuri (garoafe, crizanteme, iriși, trandafiri, etc.);

– fiecare soi este ordonat în vase după:

– 2 însușiri – formă și culoare (indiferent de lungime);

– 3 însușiri – aceeași formă, culoare și lungime;

– vazele/vasele cu flori sunt ordonate pe etajeră după:

– mărimea vasului (cele mari în spate, cele mici în spate);

– culoarea florilor (roșu/galben/albastru/verde, etc) – aceeași succesiune a culorilor se păstrează în toată florăria indiferent de soiul de flori; alternanță dacă sunt numai două culori.

Jocul didactic matematic „Vânzătorul și cumpărătorii”, a fost utilizat în activitatea matematică cu tema „Joc didactic matematic despre construirea mulțimilor după criterii diferite (formă, culoare, mărime)” pentru fixarea cunoștințelor.

Jocul „Vânzătorul și cumpărătorii ” a fost captivant pentru toți copiii.

3. „Jocul perechilor” (evaluare finală – sfârșit de capitol).

Obiectiv: Să compare mulțimile de obiecte prin apreciere globală și corespondență „unu la unu” (cu același tip de elemente).

Material didactic: obiecte, jetoane ilustrând ființe ce pot fi asociate după un anumit motiv sau poate fi identice, pantalonii, ochelarii, mănuși, obiecte de încălțăminte, planșe sugerând obiecte în perechi, ilustrând corespondența .

Interacțiune: Ed=> 2C; Ed=>g1↔g2↔(g3) determinat de numărul de copii (o grupă are 10 copii).

Regulile jocului: La semnalul educatoarei , copii rezolvă sarcina în pereche prin reprezentanți. Rezultatul echipei este dat de însumarea rezultatelor perechilor. Este desemnată câștigătoare echipa care în urma celor cinci probe , obține punctajul mai mare.

Desfășurarea jocului:

Proba 1: Asocierea în perechi după un anumit motiv.

Simultan, câte două perechi de copii din fiecare echipă asociază în perechi obiectele distribuite lor. Câștigă echipa care reușește să asocieze toate obiectele ( mamă-pui, pantof-șiret, copac-frunze, etc ). Liderul fiecărei echipe va numi perechile formate (de exemplu: cinci perechi pentru 20 de jucători).

Educatoarea afișează rezultatul probei.

Proba 2: Asocierea în perechi a obiectelor identice sau prin simetrie (stânga-dreapta). Cine găsește primul perechea?

Educatoarea distribuie celor două echipe obiecte identice (un cercel la g1, al doilea cercel la g2).

Fiecare echipă își va găsi „fratele geamăn” în cealaltă echipă. Perechea formată va fi așezată lângă cele din proba anterioară. Câștigă echipa care rămâne prima fără nici un obiect.

Educatoarea scrie pe tablă rezultatul acestei probe.

Se procedează identic și pentru asocierea în perechi prin simetrie (stânga/dreapta ): mănuși, șosete, cizme, sandale, pantofi.

Acum se vor lua în considerare și proprietățile caracteristice de mărime, model, culoare. (Atenție la obiectele identice ca formă, mărime, culoare, dar care sunt amândouă pentru mâna dreaptă).

Câștigă echipa care nu înregistrează nici o penalizare.

Rezultatul probei este dat de însumarea rezultatelor de la asocierea în perechi a obiectelor identice și prin simetrie.

Proba 3: Concurs pe grupe prin însumarea rezultatelor individuale ale membrilor fiecărei echipe.

Proba constă în asocierea în șiruri pe principiul succesiunii. (Se asociază obiecte, două câte două, dispuse în linie, nu neapărat dreaptă).

Pe flanelograf sunt desenate șiruri de linii: paralele verticale, paralele orizontale, paralele oblice, în formă de V, șerpuite. Copiii vor plasa elementele și săgețile pentru corespondența „unu la unu” pe aceste linii.

Câțiva reprezentanți vor denumi șirurile și vor aprecia cantitatea folosind expresiile („mai multe x și mai puține y” , „tot atâtea x câte y”).

Se va preciza și modalitatea de așezare a elementelor fiecărei mulțimi : de sus în jos, de jos în sus, de la stânga la dreapta.

Câștigă echipa care reușește să asocieze obiectele dispuse în toate formațiile cerute.

Proba 4.

Copiii vor fi organizați în perechi, la mese. Fiecare pereche primește un abac cu trei benzi diferit colorate și o mulțime de frunze ce se poate separa în mai multe submulțimi după diferite caracteristici:

– o deosebire și două asemănări ;

– două deosebiri și o asemănare;

– „așezați în șir, de la stânga la dreapta, pe banda de sus, șapte frunze roșii”;

– „pe banda din mijloc așezați tot atâtea frunze care să se deosebească de primele prin culoare”;

– „pe banda de jos așezați tot atâtea frunze care să se deosebească prin mărime! Verificați prin săgeți simple!”.

Proba 5: Cum poți să faci să fie tot atâtea?

Pe două table magnetice sunt așezate câte trei mulțimi cu număr diferit de elemente (cu diferență de un element și două elemente).

Se consideră corect răspunsul care a utilizat ambele metode (luarea, adăugarea de elemente). Se verifică prin săgeți duble. Se afișează rezultatul.

Educatoarea totalizează rezultatul celor 5 probe, anunță clasamentul și înmânează premiile.

Jocul „Perechilor” a fost folosit ca evaluare finală la sfârșitul capitolului „Mulțimi” pentru verificarea și evaluarea cunoștințelor dobândite.

Jocul a fost benefic tuturor preșcolarilor.

Numere naturale.

4. „Învățăm să numărăm!”.

Scopul: Consolidarea cunoștințelor referitoare la ordinea numerelor în șirul numeric 1-3 (crescător și descrescător).

Sarcina didactică: Să numere corect crescător și descrescător în intervalul 1-3.

Desfășurarea jocului: Se desenează un dreptunghi cu dimensiunile 2 / 0,4 cm împărțit în 3 dreptunghiuri egale.

Jocul se desfășoară individual și se cere copiilor ca pășind atent din căsuță în căsuță să numere 1 pentru prima căsuță, 2 pentru a doua, etc. La ultima căsuță vor spune 3, după care se vor întoarce și vor număra înapoi: 3, 2,1. Copiii care nu vor face nici o greșeală vor primi nota calificativul FB , iar ceilalți vor repeta jocul încă o dată sau de două ori după situație.

Jocul „Învățăm să numărăm!” a fost utilizat în activitatea matematică „Număratul în concentrul 1-3”, pentru dobândirea cunoștințelor referitoare la ordinea numerelor în șirul numeric.

Acest joc a stârnit interesul tuturor preșcolarilor.

5. „Cine știe să numere mai departe!”.

Scopul: Verificarea cunoștințelor despre numărat.

Sarcina didactică: Să rezolve exerciții de numărare cu respectarea succesiunii numerelor.

Desfășurarea jocului: Copiii sunt anunțați că vor număra în limitele 1-5 crescător și descrescător. La semnalul dat, primul copil începe numărătoarea și continuă până ce este oprit printr-o bătaie din palme a propunătorului. Numărătoarea este preluată de copilul numit de propunător. În cazul în care unul dintre copii greșește la preluare sau la numărat, va rămâne în picioare și va corecta greșelile celorlalți. Se reia numărătoarea de 2-3 ori.

Jocul „Cine știe să numere mai departe!” a fost folosit în activitatea matematică „Număratul în limitele 1-5” pentru verificarea cunoștințelor despre numărat.

Jocul a plăcut mai mult fetelor.

6. „Caută vecinul!”.

Scopul: Consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere ce reprezintă valori de diferite mărimi.

Sarcina didactică: Recunoașterea vecinilor numerelor din șirul 1-5.

Materialul didactic: Suportul cu buzunare pentru șirul crescător și descrescător.

Desfășurarea jocului: Un copil vine la suport și scoate din plicul de pe masă o cifră și o așează la locul pe care-l ocupă în șirul numerelor naturale, după care va căuta vecinul mai mic cu o unitate și pe cel mai mare cu o unitate. După ce a terminat operațiunea, copilul spune: „Am scos jetonul cu numărul 4. Vecinul mai mic este 3, iar vecinul mai mare este 5.”.

Aprecierea se face cu participarea copiilor grupei și se acordă câte o bulină roșie celui care a lucrat corect și cu rapiditate.

Jocul didactic matematic „Caută vecinul!” a fost folosit în activitatea matematică „Joc de numărat în limitele 1-5; ordonarea numerelor în șirul 1-5” pentru consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere ce reprezintă valori de diferite mărimi.

Toți preșcolarii au fost încântați de acest joc.

7. „Poc”.

Scopul: Formarea deprinderii de a număra corect, dezvoltarea atenției voluntare, a vitezei gândirii.

Sarcina didactică: Recunoașterea ordinii numerelor.

Desfășurarea jocului: Participă întreaga grupă de copii așezați în linie. Se precizează că în timpul număratului , în loc de numerele 2 și 4 vor spune „poc”.

Primul copil începe numărătoarea spunând 1, al doilea „poc” ș.a.m.d. Cei ce nu vor fi atenți și vor greși vor fi eliminați din joc. Vor fi declarați câștigători copiii care vor reuși să dea răspunsuri corecte până la sfârșitul jocului.

Jocul didactic matematic „Poc”, a fost utilizat în activitatea matematică „Jocul despre numerație” cu scopul formării deprinderii de a număra corect, dezvoltarea atenției voluntare, a vitezei gândirii.

Acest joc a fost mai mult pe placul băieților.

8. „Puișorul fără cuib!”

Scopul: Însușirea unui număr din intervalul 1-5. De exemplu numărul 4.

Sarcina didactică: Formarea de mulțimi cu un element mai mult decât numărul dat (3+1) raportarea cantității la număr.

Desfășurarea jocului: Se formează mai multe cuiburi din câte 3 copii. Câteva cuiburi au în ele puișori. La semnalul „puișorul zboară”, acesta se mută în alt cuib. Se îndrumă copiii să compare cuiburile goale cu cele care au în ele un puișor. Copiii numără și văd că cuiburile goale au câte 3 copii , iar cele cu puișori au 4. Se compară din nou mulțimile cu 4 copii și cu 3 copii și se numără cu glas tare. Acest joc se poate folosi și cu mai mulți puișori în cuib pentru consolidarea descompunerii numerelor.

Jocul „Puișorul!” fără cuib a fost utilizat în activitatea matematică „Jocuri despre numerație și mulțimi”, pentru consolidarea descompunerii numerelor.

Acest joc a plăcut atât fetelor cât și băieților.

Elemente de geometrie plană.

9. „ Recunoaște piesele”.

Scopul: Consolidarea și verificarea capacității de a recunoaște figurile geometrice învățate.

Sarcina didactică: Să recunoască figurile geometrice.

Material didactic: Planșa reprezentând figuri geometrice, fișe pentru fiecare copil conținând aceleași figuri.

Desfășurarea jocului: Propunătorul prezintă planșa cerându-le elevilor să memoreze câte figuri geometrice are. Jocul se desfășoară în timp de 5 minute. Pentru fiecare figură recunoscută se acordă un punct. Câștigă copiii care au recunoscut cele mai multe figuri geometrice și reușesc să le combine formând o casă.

Jocul „Recunoaște piesele!” a fost folosit în activitatea matematică cu tema „Identificarea figurilor geometrice”, pentru consolidarea și verificarea capacității de a recunoaște figurile geometrice învățate.

Jocul acesta a fost mai captivant pentru băieți.

10. „Reprezintă figurile”.

Scopul: Dezvoltarea atenției , a capacității de analiză și sinteză.

Sarcina didactică: Să deseneze figurile geometrice din versurile unei poezii.

Material didactic : Foi de hârtie, creioane.

Desfășurarea jocului: Se va citi o poezie, după care fiecare copil va trebui să deseneze figurile geometrice sugerate de versuri.

„Un dreptunghi pe verticală

Cu un pix sau cu cerneală

Dacă desenezi, Dănuț

Faci tulpină de brăduți.

Un triunghi ce-n nori se pierde

E coroana lui cea verde

Globuri-cercuri mari și roșii

Frunzele din linioare,

Iar în vârf să râdă-n soare

Poți să pui o notă mare!”.

Jocul „Reprezintă figurile!” a fost folosit în activitatea matematică „Joc didactic matematic”, pentru a dezvolta atenția, capacitatea de analiză și sinteza.

Toți preșcolarii au fost încântați de acest joc.

11. „Respectă culoarea”.

Scopul: Consolidarea cunoștințelor despre culori: recunoașterea figurilor geometrice .

Sarcina didactică: Să coloreze figuri geometrice.

Material didactic: Fișe individuale pentru copii.

Desfășurarea jocului: Copiii primesc o fișe de lucru ca cea de mai jos. Propunătorul prezintă prima sarcină a jocului:

„ În rândul de sus colorează pătratul cu roșu, triunghiul cu galben , discul cu albastru și dreptunghiul cu verde!”.

La un semnal copiii încep lucrul și tot la semnal vor încheia prima sarcină a jocului. Și în continuarea propunătorului precizează cea de-a doua sarcină:

„ În partea de jos a fișei, respectând figurile geometrice de același fel și culorile lor, colorează și celelalte figuri geometrice!”.Copiii care vor lucra repede și bine vor fi evidențiați.

Jocul didactic matematic „Respectă culoarea!”, a fost utilizat în activitatea matematică „Joc didactic despre culori și figuri geometrice”, pentru consolidarea și verificarea cunoștințelor despre culori și despre recunoașterea figurilor geometrice.

Jocul acesta a ținut captivi toți preșcolarii.

Probă de evaluare sumativă 1 în timpul experimentului

Când, cum și de ce se întâmplă?

„Anotimpurile”

1. Încercuiește numărul care corespunde anotimpului vara:

Primăvară Vară Toamnă Iarnă

4 3 1 2

2. Cărui anotimp îi corespund imaginile de mai jos ? Desenați atâtea liniuțe corespunzătoare cifrei anotimpului.

3. Colorează cu verde frunzele din copacul de mai jos și cu roșu fructele.

4. Formează mulțimi după criteriile mai mare – mai mic.

2 p . oficiu

Descriptori de performanță

Analiza rezultatelor

Analitică:

Făcând o analiză analitică, am constatat că preșcolarii pășesc încet-încet spre atingerea unor rezultate mulțumitoare.

Dacă în testul inițial au întâmpinat probleme în privința colorării, în acest test, au dat dovadă de perseverență obținând calificativul FB.

Rezultate sintetice

În urma analizei sintetice a rezultatelor, se observă o ușoară îmbunătățire, deoarece la niciunul dintre itemi nu s-a mai luat calificativul suficient , la itemul 1 sunt 6 calificative de B, la itemul 2 sunt 5, la itemul 3 sunt 0, iar la itemul 4 sunt 9. La itemul numărul 3, tot lotul de subiecti au obținut calificativul FB, iar la itemii numărul 1 și 4 rezultatele au rămas aceleași, respectiv 14 și 11 , restul îmbunătățindu-se ușor, la itemul 2 sunt 15 calificative de FB.

Grupa de copii este echilibrată și merge încet-încet spre mai bine.

Rezultate procentuale asupra întregii fișe

La sfârșitul acestui test de evaluare continuă, am observat că rezultatele s-au mai îmbunătățit, însă preșcolarii mai întâmpină dificultăți în formarea mulțimilor și în celelalte puțin.

Am aplicat ca și măsură ameliorativă un joc didactic matematic despre mulțimi pentru ai ajuta să-și însușească cât mai bine tot ceea ce înseamnă mulțimi.

„Jocul perechilor” (evaluare finală – sfârșit de capitol).

Obiectiv: Să compare mulțimile de obiecte prin apreciere globală și corespondență „unu la unu” (cu același tip de elemente).

Material didactic: obiecte, jetoane ilustrând ființe ce pot fi asociate după un anumit motiv sau poate fi identice, pantalonii, ochelarii, mănuși, obiecte de încălțăminte, planșe sugerând obiecte în perechi, ilustrând corespondența .

Interacțiune: Ed=> 2C; Ed=>g1↔g2↔(g3) determinat de numărul de copii (o grupă are 10 copii).

Regulile jocului: La semnalul educatoarei , copii rezolvă sarcina în pereche prin reprezentanți. Rezultatul echipei este dat de însumarea rezultatelor perechilor. Este desemnată câștigătoare echipa care în urma celor cinci probe , obține punctajul mai mare.

Desfășurarea jocului:

Proba 1: Asocierea în perechi după un anumit motiv.

Simultan, câte două perechi de copii din fiecare echipă asociază în perechi obiectele distribuite lor. Câștigă echipa care reușește să asocieze toate obiectele ( mamă-pui, pantof-șiret, copac-frunze, etc ). Liderul fiecărei echipe va numi perechile formate (de exemplu: cinci perechi pentru 20 de jucători).

Educatoarea afișează rezultatul probei.

Proba 2: Asocierea în perechi a obiectelor identice sau prin simetrie (stânga-dreapta). Cine găsește primul perechea?

Educatoarea distribuie celor două echipe obiecte identice (un cercel la g1, al doilea cercel la g2).

Fiecare echipă își va găsi „fratele geamăn” în cealaltă echipă. Perechea formată va fi așezată lângă cele din proba anterioară. Câștigă echipa care rămâne prima fără nici un obiect.

Educatoarea scrie pe tablă rezultatul acestei probe.

Se procedează identic și pentru asocierea în perechi prin simetrie (stânga/dreapta ): mănuși, șosete, cizme, sandale, pantofi.

Acum se vor lua în considerare și proprietățile caracteristice de mărime, model, culoare. (Atenție la obiectele identice ca formă, mărime, culoare, dar care sunt amândouă pentru mâna dreaptă).

Câștigă echipa care nu înregistrează nici o penalizare.

Rezultatul probei este dat de însumarea rezultatelor de la asocierea în perechi a obiectelor identice și prin simetrie.

Proba 3: Concurs pe grupe prin însumarea rezultatelor individuale ale membrilor fiecărei echipe.

Proba constă în asocierea în șiruri pe principiul succesiunii. (Se asociază obiecte, două câte două, dispuse în linie, nu neapărat dreaptă).

Pe flanelograf sunt desenate șiruri de linii: paralele verticale, paralele orizontale, paralele oblice, în formă de V, șerpuite. Copiii vor plasa elementele și săgețile pentru corespondența „unu la unu” pe aceste linii.

Câțiva reprezentanți vor denumi șirurile și vor aprecia cantitatea folosind expresiile („mai multe x și mai puține y” , „tot atâtea x câte y”).

Se va preciza și modalitatea de așezare a elementelor fiecărei mulțimi : de sus în jos, de jos în sus, de la stânga la dreapta.

Câștigă echipa care reușește să asocieze obiectele dispuse în toate formațiile cerute.

Proba 4.

Copiii vor fi organizați în perechi, la mese. Fiecare pereche primește un abac cu trei benzi diferit colorate și o mulțime de frunze ce se poate separa în mai multe submulțimi după diferite caracteristici:

– o deosebire și două asemănări ;

– două deosebiri și o asemănare;

– „așezați în șir, de la stânga la dreapta, pe banda de sus, șapte frunze roșii”;

– „pe banda din mijloc așezați tot atâtea frunze care să se deosebească de primele prin culoare”;

– „pe banda de jos așezați tot atâtea frunze care să se deosebească prin mărime! Verificați prin săgeți simple!”.

Proba 5: Cum poți să faci să fie tot atâtea?

Pe două table magnetice sunt așezate câte trei mulțimi cu număr diferit de elemente (cu diferență de un element și două elemente).

Se consideră corect răspunsul care a utilizat ambele metode (luarea, adăugarea de elemente). Se verifică prin săgeți duble. Se afișează rezultatul.

Educatoarea totalizează rezultatul celor 5 probe, anunță clasamentul și înmânează premiile.

Jocul „Perechilor!” a mai fost utilizat încă odată pentru ai ajuta pe preșcolari să-și însușească cât mai bine tot ceea ce înseamnă mulțimi ,dar și pentru că rezultatele lor la această probă de evaluare continuă, au dovedit că preșcolarii mai întâmpină dificultăți în formarea mulțimilor

Concluzii:

La această vârstă copiii acumulează tot mai mult, dar aceasta necesită multă muncă.

Proba de evaluare sumativă 2 în timpul experimentului

Când , cum și de ce se întâmplă ?

Mediul înconjurător

„ Hrana sănătoasă”

1. Construiește mulțimea fructelor și mulțimea legumelor:

2. Colorează cu galben merele din coș și cu roșu pe cele din pom.

3. Încercuiește numărul corect corespunzător fructelor din imagine.

3 4 1 5

1p oficiu.

Descriptori de performanță

Analiza rezultatelor

Analitică:

Din analiza analitică reiese că preșcolarii sunt din ce în ce mai pregătiți .

Rezultate sintetice

În urma analizei sintetice a rezultatelor am observat că numărul calificativelor de suficient s-au diminuat ,iar la calificativul bine am avut 4 la itemul numărul 1 și 5 la itemul numărul 3.

S-a dovedit că preșcolarii și-au însușit mai multe cunoștințe despre mulțimi, dovadă fiind rezultatele

Rezultatele sunt din ce în ce mai bune, ceea ce arată că jocul didactic matematic ajută la îmbunătățirea cunoștințelor și deprinderilor la matematică.

Măsuri ameliorative:

– joc didactic;

– fișă de lucru.

Rezultate procentuale

Interpretarea celei de a doua probe de evaluare continuă:

La sfârșitul celei de-a doua fișe de evaluare continuă, am constatat că rezultatele țin să atingă un prag înalt, dar totuși am mai aplicat încă o dată jocul despre mulțimi și unul despre numerație.

„O călătorie în Cosmos”.