Jocul Didactic Matematic In Invatamantul Prescolar

Jocul didactic matematic în învățământul preșcolar

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………..5

CAPITOLUL I. Jocul- formă de activitate instructiv- educativă ……………………………..8

1.1. Definirea jocului ……………………………………………………………………………………………….8

1.2Caracterizarea jocului…………………………………………………………………………………………10

1.3.Funcțiile jocului………………………………………………………………………………………………. 11

1.4.Clasificarea jocurilor …………………………………………………………………………………….. 12

1.4.Importanța jocului………………………………………………………………………………………….. 16

CAPITOLUL II. Jocul didactic…………………………………………………………………………… 18

2.1.Definirea și caracterizarea jocului didactic…………………………………………………………. 18

2.2.Clasificarea jocurilor didactice…………………………………………………………………………. 21

2.3.Jocul didactic matematic………………………………………………………………………………….. 21

2.3.1 Conceptul de joc didactic matematic…………………………………………………………………22

2.3.2Clasificarea jocurilor didactice matematice………………………………………………………. 23

2.3.3Locul, rolul și importanța jocului didactic matematic………………………………………… 24

CAPITOLUL III. Metodologia cercetării………………………………………………………………28

3.1. Ipoteza de lucru și obiective………………………………………………………………………………28

3.2. Organizarea cercetării……………………………………………………………………………………….29

3.3. Metode de cercetare………………………………………………………………………………………..30

3.4. Testări inițiale………………………………………………………………………………………………….32

3.5. Seturi de jocuri didactice matematice aplicate experimental………………………………….35

3.6. Probe finale. Rezultate obținute. Interpretare………………………………………………………45

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………….48

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….50

ANEXE ………………………………………………………………………………………………………………….

Introducere

Am optat în alegerea temei pentru jocul didactic matematic în scopul de a mă documenta și perfecționa în domeniul teoriei și metodologiei jocului didactic.

Matematica este o știință a conceptelor abstracte, gândirea copilului este dominată de concret. Copiii sunt atrași de activitățile care le fac plăcere, mai ales de cele de joc.

Jocul didactic matematic constituie o bază reală de înțelegere a conceptelor matematice, urmărind dezvoltarea gândirii, inteligenței, spiritului de observație, exersează operațiile de analiză, sinteză, comparație, generalizare. Acesta oferă preșcolarilor numeroase și variate ocazii de depășire a stadiului de concret, făcând mai plăcută și facilă urcarea către general și abstract.

În timpul jocului, copiii dau dovadă de inventivitate, inițiativă, jocul permițindu- le mai multă independență și libertate în acțiune. În acest timp între copiii se stabilesc relații, un climat favorabil în vederea rezolvării cu succes a sarcinilor jocului, determinarea și stimularea fiecărui copil pentru a- și aduce contribuția proprie la reușita jocului. Prin joc, copilul devine actor, ia parte la acțiune, emite judecăți ce- i pun la încercare iscusința, priceperea, fantezia, inițiativa, îndrăzneala, dar și prudența. Consider că jocul didactic este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltării personalității copilului, a funcționării optime în vederea dezvoltării psiho- sociale a acestuia.

Jocul stimulează interesul și curiozitatea preșcolarului, favorizând acumularea unei mari cantități de cunoștințe într-un timp redus și, aparent fără efort. Prin joc, copilul învață cu plăcere, devine interesat față de activitatea pe care o desfășoară. Cu timpul, prin joc se poate schimba comportamentul unor copii introvertiți, ajutându-i astfel să-și stăpânească emoțiile.

Se poate considera că jocurile constituie o ,, școală de educație” a conduitei, a fanteziei și imaginației, îndemânarea, perseverența, abilitatea, perspicacitatea, promptitudinea, dârzenia, contribuind la dezvoltarea și antrenarea capacităților fizice și intelectuale, a trăsăturilor de caracter.

Jocurile didactice pot fi considerate sprijin în procesul instructiv- educativ, având un conținut bine diferențiat pe obiecte de studiu, au ca punct de plecare noțiunile dobândite de preșcolari la momentul respectiv, iar prin sarcina dată copiii sunt puși în situația să elaboreze diverse soluții de rezolvare potrivit capacităților lor individuale, accentul căzând

nu pe rezultatul final, ci pe modul în care a fost obținut, pe posibilitățile de stimulare a capacităților intelectuale și motivaționale implicate în procesul de desfășurare a acestora.

Am constatat că atunci când am introdus în diferite momente ale activității jocul didactic, preșcolarii au răspuns cu mai mult interes la problemele activității. Însușirea conștientă a cunoștințelor asigură temeinicia lor și duce la dezvoltarea intelectuală precum și la dezvoltarea spiritului de independență, de investigație, de creativitate. Cunoștințele, priceperile, deprinderile dobândite de preșcolari în grădiniță folosesc pentru formarea și dezvoltarea personalității preșcolarului.
Calitatea fundamentală a unei metode este eficiența ei, dar aceasta se apreciază în funcție de rezultatele superioare obținute și de gradul de perfecționare a învățământului. Numai cunoștințele obținute prin efort propriu devin proprietate personală și permanentă, așa cum se întâmplă în joc. Folosind o gamă variată de metode și procedee active, cum ar fi: problematizarea, învățarea prin descoperire, observația, exercițiul, activitatea independentă, diferențiată, algoritmizarea și jocul didactic, copilul este pus în situația de a munci permanent pentru a înlătura momentele de pasivitate, de a da răspunsuri adecvate la situațiile problemă și de a emite ipoteze.

Ca formă specifică de activitate a copiilor, jocul predomină în viața copilului preșcolar și cedează treptat o parte din timpul lui învățării în clasele primare. Jocul bine organizat și pregătit constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a copiilor cu viața cotidiană, pentru că în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorificarea lor creatoare. Acceptarea și respectarea regulilor jocului îl determină pe copil să participe la efortul comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale ale colectivului, lupta pentru învingerea dificultăților, respectarea integrală a regulilor jocului și a succesului final, vor pregăti treptat pe omul de mâine. În ierarhia metodelor active folosite atât în învațământul preșcolar cât și în cel primar, jocul didactic își găsește locul cu maximă eficiență, el fiind o punte de legătură între joc-ca tip de activitate dominantă în grădiniță și activitatea specifică școlii-învățătura. Având în vedere importanța deosebită ce se acordă predării matematicii în țara noastră, am avut o preocupare permanentă pentru adaptarea conținuturilor jocurilor didactice matematice la vârsta copiilor, la posibilitățile lor, la nivelul de cunoștințe și deprinderi de care ei dispun.

Matematica este văzută ca fiind cea mai grea disciplină școlară și activitate de la grădiniță. Consider că îmbinând activitatea preferată a preșcolarului și școlarului mic, adică jocul, cu noțiunile matematice putem face mai plăcute aceste ore și activități, facilitând însușirea conținuturilor acestei discipline, reușind să stimulăm gândirea, creativitatea.

Capitolul I. Jocul- formă de activitate instructiv- educativă

Definirea jocului

În literatura de specialitate, jocul este definit și explicat în moduri diferite, tot atât de diferite fiind și funcțiile și sensurile care i se atribuie.

Cuvântul joc vine din limba latină jocus care înseamnă glumă și poate fi definit ca o activitate spontană, atractivă, liberă, ce contribuie la dezvoltarea psihică a copiilor, la pregătirea lor pentru integrarea socială, dar și o modalitate plăcută de relaxare și divertisment pentru tineri și adulți. După Păunescu și Mușu în lucrarea intitulată ,, Psihopedagogie integrată”scopurile jocului în dezvoltarea copilului sunt: o mai bună cunoaștere a lumii, un control mai adecvat al propriei persoane și al raportului cu lumea; oferă de la început posibilitatea explorării relațiilor dintre realitate și fantezie, o arenă în care formele de gândire semiologice, intuitive, pot fi liber testate.

Jocul este forma de organizare predominantă la vârsta preșcolară. Prin joc însă copilul învață și se apropie de muncă . el reprezintă activitatea de pregătire pentru viață, de exersare a analizatorilor, a capacităților cognitive, de stimulare afectiv-emoțională și volitivă, de dezvoltare a unor trăsături de caracter, deci angajează întreaga sa personalitate. [Voiculescu Elisabeta – Pedagogie preșcolară.]

Eric Berne în ,,Jocuri pe care le joacă oamenii” definește jocurile estfel: ,,Jocurile sunt un compromis între intimitate și păstrarea intimității”.

Herbart Spencer spunea că ,,jocul nu are alt rol decât acela de a canaliza energiile ce prisosesc copilul.”

În lucrarea sa, ,,Copilul și jocul”, Jean Château definește jocul ca fiind un impuls irezistibil, prin care copilul își modelează propria statuie, prin joc copilul traduce potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale: lumea jocului este o anticipare a lumii preocupărilor serioase, este o exersare, în plan imaginar, a viitorului personal. ,,Un copil care nu vrea să se joace este un copil a cărui personalitate nu se afirmă, care se multumește să fie mic și slab, o ființă fără mândrie, o ființă fără viitor” ( 1967, pp.19-34).

Albert Einstein spunea că ,,jocul este cel mai elevat tip de cercetare”. Johan Huizinga în ,,Homa ludens” definește jocul ca fiind o acțiune sau o activitate efectuată de bună voie înlăuntrul anumitor limite stabilite, de timp și de spațiu, și după reguli acceptate de bună voie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăși și fiind însoțită de un sentiment de încordare și de bucurie, și de idee că este altfel decât viața obișnuită.

Vîgoțki spunea că jocul este manifestarea primară a atitudinii creative a copiilor față de ceea ce îi înconjoară, acesta trezește imaginația, crează buna dispoziție, activează gândirea. Claparede spunea despre joc că este o muncă, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze. Gotesman spunea că izvorât din trebuințele interne, mereu crescânde ale copilului, expresie până la urmă a interiorizării contactului său cu lumea înconjurătoare în adevăratul sens al cuvântului, jocul este spontaneitate originală, este acțiune urmărită prin ea însăși, fără utilitate imediată, generatoare de distracție și de reconfortare, de sentimente de plăcere și de bucurie. Activitatea spontană a copilului se manifestă în bună parte, dar nu în totalitate, în activitatea ludică.

Norbert Sillamy în cartea sa, ,,Dicționar de psihologie”, definește jocul ca fiind o activitate fizică sau mentală fără finalitate utilă, căreia i te dedici din simplă plăcere. Dar jocul este privit de Sillamy nu numai ca activite specifică copilului , ci și ca:

Metodă de instruire ( în învățământul primar și preșcolar- joc educativ, joc didactic)

Mijloc de investigație și tratament psihologic, în special la copii: modelaj, marionete, dar și la adolescenți și adulți- se discută, în acest sens de Jocoterapie sau Ludoterapie, ca tehnică pentru a favoriza resocializarea pacienților.

Tehnică de grup destinată formării participanților ( joc de rol- este derivată din psihodrama lui Moreno și ia forma de improvizații teatrale pe o temă aleasă în prealabil de toți participanții, este un instrument de perfecționare personală (capacitate de comunicare, soluționare de probleme, interrelaționare optimă, dar și mijloc de selecție a candidaților.

N. K. Krupskaia a arătat că ,, prin joc se formează și se educă intelectul, voința și caracterul.”

P. F. Leshaft consideră jocul ca fiind un exercițiu pregătitor pentru viață, mijloc de educație morală, dacă are scop precis, succesiune de la simplu la complex, se respectă regulile, copiii se autoconduc.

În pedagogia modernă se consideră că jocul este orice activitate în care individul se angajează numai pentru plăcerea pe care o provoacă această activitate, fără să aibă în vedere un rezultat final. Acesta este o formă de activotate tipic umană, voluntară, fără scop imediat prin care copilul pătrunde și ajunge să înțeleagă la un nivel elemenatar fenomenele naturii și ale societății.

1.2 Caracterizarea jocului

Referindu-ne la ceea ce reprezintă jocul în viața copiilor de vârstă preșcolară și școlară mică putem desprinde anumite caracteristici:

Caracter universal și permanent- se referă la prezența jocului în viața omului, indiferent de vârsta acestuia, de regiunea geografică sau de perioada istorică în care trăiește.

Caracter polivalent- Susținut de Iliov care spunea că sensul polivalent al jocului rezultă din faptul că el este pentru copil muncă, realitate, dar și imaginație. De altfel, jocul înseamnă o varietate de semnificații atât pozitive, cât și negative. Jocul se poate referi la la o activitate cu caracter plăcut, distractiv sau dimpotrivă. De asemenea, jocul poate fi prezent în diferite domenii: pedagogie, psihologie, medicină, teatru, etc.

Caracter complex- jocul este considerat ca fiind o activitate determinantă pentru formarea și dezvoltarea personalității umane. Lumea jocului este de fapt o anticipare a vieții reale, o pregătire pentru preocupările vieții reale, o exersare, în planul imaginar al copilului, a viitorului personal al individului.

Jocul este o activitate specific umană. Numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului.

Jocul este determinat de celelalte activități și, invers, le determină pe toate acestea. Învățarea, munca și creația nu s-ar realiza în afara jocului.

Jocul este o activitate conștientă. Copilul conștientizează jocul, nu-l confundă cu niciuna din celelalte activități specific umane.

Jocul introduce copilul în specificitatea lumii imaginare pe care și-o crează în jocul pe care îl joacă, la care participă.

Jocul este considerat ca fiind izvorât din trebuințele interne, mereu crescânde ale copilului, expresie a interiorizării contactului său cu lumea înconjurătoare. Prin intermediul jocului, copilul își satisface nevoia de activitate, muncă, de a manipula diferite obiecte și a le transpune în diferite situații. Jocul este considerat ca fiind mijlocul prin intermediul căruia copilul câștigă anumite deprinderi fizice, cognitive și sociale. În momentul în care se joacă copilul experimentează diferite acțiuni, care apoi, prin combinație cu altele, vor ajuta la formarea unor deprinderi mai complexe. Astfel, la început copilul mânuiește piesele unui joc, urmând ca apoi să încerce să realizeze câteva combinații, iar la sfârșit el va putea să relizeze diferite combinații.

Jocul poate deveni adesea obositor, dar tocmai această oboseală îi oferă jocului valoarea. Cele considerate a fi ușoare nu trezesc niciun interes, nu au niciun farmec. Așa cum un sportiv adevărat vrea un adversar de talia sa, așa și un copil dorește un joc de talia sa, ba uneori este prea ambițios și dorește să participe la jocurile copiilor mai mari, care îi depășesc puterile.

Tot jocul este considerat ca fiind cel care introduce copilul în grupurile sociale, prin intermediul jocului copilul ia contact cu ceilalți, se obișnuiește să țină cont și de punctul de vedere al altora, să iasă din egocentrism. Astfel există unele jocuri care se sfârșesc cu munci grele, iar cadrele didactice se străduiesc să folosească ca mijloc didactic jocul.

Jocul se naște din nevoia copilului de a învăța în primul rând ce este o sarcină. Astfel sunt la grădiniță: serierea obiectelor, formelor geometrice, culorilor, clasificarea obiectelor, așezarea cuburilor, rezultând de aici că există tot atâtea sarcini și tot atâtea jocuri prin care copilul să învețe să-și fixeze atenția, să depună un efort. Când spunem joc spunem libertate și efort, dar și educație prin joc. Astfel jocul trebuie să fie atât o sursă de efort fizic, cât și o bucurie morală.

Jocul nu ține cont de loc, nici de timp, fiind situat parcă în afara timpului real și într-un spațiu propriu doar lui, având independență. Jocul poate fi considerat o pregătire pentru muncă, un exercițiu.

Jocul este cel care ajută copilul să exloreze lumea înconjurătoare, să descopere mediul înconjurător.

1.3 Funcțiile jocului

Diversele studii și observații asupra jocurilor au evidențiat multiplele funcții ale acestuia. Astfel, funcțiile jocului pot fi: funcții principale sau esențiale, funcții secundare și funcții marginale ale jocului.

Funcția pricipală a jocului:

Funcția formativ- educativă se referă la asimilarea în plan practic și mental a caracteristicilor lumii înconjurătoare și vieții. Este o funcție de cunoaștere, care scoate în evidență caracteristicile cognitive ale jocului, amplitudinea acestora pe parcursul dezvoltării copilului. O altă funcție importantă pusă în evidență de Carr și Gross este aceea de exersare complexă stimulativă a mișcărilor, de contribuție activă la creșterea și dezvoltarea organismului. Este o funcție principală în cadrul jocurilor de mișcare, sportive de competiție, dar este considerată ca fiind secundară în cadrul jocurilor simple de mânuire a obiectelor proprii copiilor mici sau în jocuri didactice de tipul șah- ului.

Funcția formativ- educativă a fost pusă în evidență de pedagogul Frobel, apoi a fost dezvoltată de pedagogia modernă. Ursula Șchiopu spunea că jocurile constituie o școală a energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației. Astfel, jocul educă atenția, abilitățile și capacitățile fizice și intelectuale, trăsături operative ale caracterului ca promptitudine, perseverență, spirit de ordine, dârzenie, trăsături legate de atitudinea față de colectiv, corectitudine, spirit de dreptate, de competiție, de sociabilitate, în general. Psihologii cercetători, după părerea Ursulei Șchiopu, arată faptul că există etape în care copilul trebuie învățat să se joace.

Funcțiile secundare ale jocului:

Funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care- l întreține complementar jocul față de activitățile cu caracter tensional.

Funcția de compensare- strâns legată de funcțiile catartice și proiective ale jocului. Astfel, cu cât viața socială este mai tensionată, cu atât jocul capătă un rol mai important compensator și complementar în viața individului.

Funcțiile marginale ale jocului:

Funcția terapeutică- utilizată cu succes în cazul maladiilor, constituindu- se pe seama proprietăților proiective ale jocului, precum și pe funcția de integrare în rol prin transfigurarea trăsăturilor de personalitate individuale atribuite personajelor din joc.

1.4 Clasificarea jocurilor

Mai multe personalități au realizat diferite clasificări ale jocurilor:

E. Claparede a realizat o clasificare a jocurilor din perspectiva funcției formative a acestora în două categorii, după cum acestea exersează:

1. Funcții generale:- jocuri senzoriale: jocuri cu trâmbițe, fluiere, zbârnâitori, cutii muzicale, mâzgăleală cu creioane colorate sau cu alte instrumente de colorat, cu degetele cu vopsea. Aceste jocuri senzoriale sunt tipice copiilor mici, care explorează realitatea, gustă diferite substanțe, produc sunete cu diverse jucării, examinează culorile.

– jocuri motrice sunt cele care antrenează îndemânarea, coordonează mișcările, agilitatea: jocul cu mingea, cu elasticul, cu coarda, gimnastică, aruncarea cu praștia , fiind specifice tot copiilor mici deoarece ajută la coordonarea mișcărior, dezvoltarea forței, a promptitudinii și chiar a vorbirii.

– jocuri psihice sunt de două categorii:

a. intelectuale, care solicită o activitate intelectuală complexă, antrenează strategii ale gândirii cu grade diferite de complexitate: loto, domino, șah, asociații verbale, jocuri ghicitori, etc. Aceste jocuri se bazează pe comparație și recunoaștere, pe asociație prin asonanță, prin imaginație creatoare și raționament. Jocurile intelectuale se sprijină pe curiozitate și apar din dorința de cunoaștere de către copil a lumii înconjurătoare.

b. afective- antrenează o gamă diversă de emoții cu conotații negative sau pozitive: suportarea apei foarte reci, jocuri ce antrenează emoții estetice în desen, pictură, etc.

2. Funcții speciale: – jocuri de luptă- contribuie la dezvoltarea forței fizice și îndemânării.

– jocuri de vânătoare- în copilărie îmbracă forma jocurior de urmărire.

– jocuri sociale- dezvoltă instinctele sociale prin imitarea unor comportamente sociale: plimbările, organizarea taberelor, raporturile colective.

– jocuri familiale- jocuri de imitație a comportamentelor specifice cadrului familiei, se bazează pe instinctul matern sau pe instinctul de familie: jocul cu păpuși, jocul de-a mama și de-a tata.

– jocuri de imitație: imitație ca atare care ar avea mai ales scopul de a procura elemente pentru îndeplinirea jocului și imitație- joc în care copilul imită din simpla plăcere de a imita.

J Piaget clasifică jocurile după criteriul psihologic astfel:

Jocuri exerciții:

Jocuri senzorio- motorii sau de mânuire (manipulare):

– exerciții simple care ajută la însușirea unei conduite ludice, de tragere, împingere, târâre, divizare, manevrare de butoane etc.

-jocuri de combinații fără scop caracterizate prin faptul că recurg la dezmembrarea și reconstituirea de obiecte. În acestă categorie autorul integrează și jocurile de distrugere care sunt animate de curiozitatea care stă la baza inteligenței.

-jocuri de combinații de obiecte și acțiuni cu scopuri caracterizate prin plăcerea acțiunii, dorința de manifestare activă, de stăpânire a activității, dezvoltându- se în cel puțin trei direcții: încorporarea în acțiuni a reprezentărilor imaginației transformate în jocuri simbolice, socializarea prin angajarea în direcția jocurilor cu reguli, formarea de mișcări utile în adaptarea la viața cotidiană.

2. Jocuri de exersare a gândirii de tip anagramări, discuții spirituale realizate în forma ludică, fabulațiile.

– Jocuri simbolice:

– jocuri cu o simbolistică conștientă care sunt legate de aspecte multiple ale vieții ce se asimilează.

– jocuri cu o simbolistică inconștientă- cu o anumită valoare compensatorie.

– jocuri cu reguli- apar odată cu preșcolaritatea și se dezvoltă în școlaritatea mică. Sunt cuprinse: jocuri cu reguli spontane, jocuri cu reguli transmise de la o generație la alta.

După sfera antrenată pot fi: senzoriale simple sau complexe- cu mingea, cu bila; intelectuale simple sau complexe: jocuri cu cărți, jocuri cu jetoane.

Alte criterii de clasificare:

După rolul formativ al jocului;

După caracterul de complexitate;

După numărul partenerilor;

După natura activităților antrenate:

-jocuri de creație cu materiale și obiecte, inclusiv vizând construcțiile, sau ca o creație cu roluri cu subiecte din viața cotidiană sau din basme și povestiri.

-jocuri cu reguli cu mișcarea în prim plan însoțită sau nu de text și muzică sub formă de competiții sportive desfășurate doar pe plan mental cu exersare a memoriei, gândirii, imaginației.

-jocuri didactice care pot fi asimilate uneia sau alteia din categorii, caracterizate prin faptulcă au funcții formative și au intenționalitate educativă.

K. Gross clasifică jocurile astfel:

– jocuri de experimentare

-jocuri de funcții generale

-jocuri senzoriale

-jocuri motorii

-jocuri intelectuale

-jocuri afective

-jocuri de voință

Charlotte Buhler a clasificat jocurile astfel:

jocuri funcționale- senzorio- motorii

jocuri de ficțiune și iluzie

jocuri receptive

jocuri de construcție

jocuri colective

Elisabeta Voiculescu în ,,Pedagogie preșcolară” clasifică jocurile după următoarele criterii:

După gradul de intervenție a adultului în jocul copilului avem:

– Jocuri spontane în care lipsește intervenția dirijistă, cadrului didactic revenindu- i rolul de a observa copiii, preferințele acestora în legătură cu jocurile, poate pregăti materialele și jucăriile, conținuturi și variante.Din această categorie fac parte: jocul de exersare, jocul simbolic, jocul cu reguli și jocul de construcție.

– Jocul- exercițiu sau funțional cu rol în antrenarea analizatorilor, a limbajului sau a deprinderilor motrice.Acest tip de joc trebuie acceptat și încurajat de adult prin punerea la dispoziția copiilor obiectelor solicitate.

– Jocul simbolic sau de creație cu reguli și subiect inventate de copii. Din această categorie fac parte:

– jocuri cu subiect din viața cotidiană, inspirate din activitățile adulților ca jocul de- a familia, jocul de- a școala, jocul de- a frizeria, jocul de- a șoferul, jocul de- a doctorul.

– jocuri cu subiect din povești și basme, din spectacole sau emisiuni vizionate ca serbarea și teatrul improvizat, parada modei.

-jocuri sugerate din obiecte uzuale pe care să le utilizeze în alte scopuri ca un băț în loc de cal, o pălărie ca oală, un paravan ca scenă de teatru.

-jocuri de construcție cu diferite materiale.

– Jocul cu reguli care pe lângă reglementările acceptate de participanți are și un caracter competitiv. Regula reprezintă o convenție între parteneri cu privire la procedeul adoptat sau la rezultat.Cele mai multe jocuri cu reguli sunt jocurile didactice.

– Jocul de construcție- frecvent în grădiniță, copilul având la dispoziție cuburi, mozaic, materiale plastice, cărămizi din materiale ușoare, materiale naturale și spațiu suficient.Acest tip de joc dezvoltă simțurile, orientarea în spațiul tridimensional, simțul echilibrului, al armoniei, coordonarea mișcărilor, coordonarea ochi- mână, dar și gândirea proiectivă, inteligența practică, imaginația creatoare și gustul estetic.

– Jocul didactic care este un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la învățare, îmbinând ludicul cu asimilarea de cunoștințe și formarea unor capacități de cunoaștere. Aici sunt incluse: cele inspirate din jocurile spontane, jocuri de mișcare cu reguli, jocuri senzoriale, jocuri de analiză perceptivă vizuală, jocuri logice, jocuri gramaticale și lexicale, jocuri muzicale, jocuri de construcție.

1.5 Importanța jocului

Jocul reprezintă activitatea preferată a preșcolarului, dar și a școlarului mic. Acesta satisface în cea mai mare măsură trebuințele copilului și anume de mișcare, de exprimare originală, de realizare a năzuințele și dorințele pe care le poate satisface în mod real. În lumea jocului copilul se simte puternic, inteligent, adult, este capabilde fapte eroice, de acțiuni spectaculoase. Jocul poate fi considerat atât o activitate intelectuală, una fizică,cât și una distractivă, agreabilă, contribuind la dezvoltarea armonioasă a organismului, la dezvoltarea intelectuală a individului, la dezvoltarea aptitudinilor imaginative, creatoare.

Copilăria este perioada vieții cu cea mai intensă dezvoltare fizică. Jocul, mișcarea contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului. Fără să vrea în mod special, copilul face mișcare în timpul jocului, depune efort, dar fără a resimți oboseala. Pe timpul jocului, copilul se poate regăsi cu plăcere în ceea ce privește dorințele și plăcerile lui, nevoia lui de mișcare. Aceste activități specifice copiilor ar trebui să adapteze realul la posibilitățile de înțelegere a acestuia, fără constrângeri și sancțiuni, dezvoltându-se latura cognitivă a copilului. Pe măsură ce se joacă, copilul acumulează cunoștințe noi, dezvoltându-și astfel și imaginația. Imaginația bogată este dovada inteligenței bine antrenate a copilului, de aceea nu este indicat să inhibăm copiiii atunci când aceștia se joacă, deoarece jocul înseamnă cunoaștere, asimilare mentală și practică a lumii înconjurătoare cu toate elementele și însușirile sale componente și a experienței de viață. Prin joc se modelează de asemenea inteligența copilului, prin imitațiea părinților, prin repetiție, prin asimilarea unor informații pe care adulții le scapă din obișnuința de a la spune, deși uneori nu sunt potrivite vârstei copiilor. Tot jocul este cel care contribuie la dezvoltarea vocabularului copilului deoarece în urma unui joc copilul învață cuvinte și expresii noi, reține regulile jocului, amintindu-și cum s-a mai jucat.

Sociabilitatea copilului este de asemenea foarte importantă deoarece acestuia îi place să se joace cu copiii de vârsta lui, învățând astfel să nu se teamă de adulți, dobândește anumite trăsături ca ambiția și competiția și își dorește să fie cel mai bun din colectivitate, dobândind spiritul competitiv. Atunci când se joacă copilul nu mai ține cont de spațiu, de timp, de nimic, urmărind doar desfășurarea jocului, obținerea rezultatelor acestuia. Jocul este cel care contribuie, de asemenea, la dezvoltarea calităților morale ale copiilor.

Prin joc, copilul începe să acumuleze o mulțime de cunoștințe noi, diversificându- și acțiunile mintale. Pe măsură ce se joacă, copilul acumulează noi cunoștințe, dezvoltându- și astfel imaginația, o imaginație bogată fiind rezultatul unei inteligențe bine antrenate, fapt pentru care nu trebuie niciodată să inhibăm copiii atunci când aceștia se joacă.

Preșcolarul se află într- o continuă transformare, iar pe parcursul acestei transformări acesta asimilează o serie de achiziții, un rol important în consolidarea acestor achiziții avându- l factorii educativi instituționalizați. De aceea putem spune că jocul este unul din factorii care pun bazele personalității și caracterlului copilului.

CAPITOLUL II. Jocul didactic

2.1.Definirea și caracterizarea jocului didactic

Jocul didactic este un mijloc de facilitare a trecerii de la activitatea dominantă a copilului, și anume jocul, la activitatea de învățare, îmbinând ludicul cu asimilarea de cunoștințe și formarea unor capacități de cunoaștere. Jocurile didactice sau educative asigură îmbinarea și toate tranzițiile spontane posibile între elementele distractive și cele de învățare, în speranța că vor avea câștig de cauză efortul depus în învățare cu serioziate și îndeplinirea sarcinii cu succes. A se juca și a învăța sunt activități care se pot îmbina perfect. Învățarea este o activitate prea serioasă care solicită efort voluntar, efort care este mai ușor declanșat și mai eficient susținut atunci când se folosesc resursele jocului, este un efort dorit. Prin intermediul jocului copilul ia contact cu ceilalți, se obișnuiește să țină cont de punctul de vedere al celorlalți, să iasă din egocentrism. Unele jocuri didactice se pot sfârși cu munci grele.

Jocul didactic este o formă instructiv- educativă atractivă și accesibilă prin care se realizează o parte din sarcinile educaționale la preșcolari. Acesta are rol de instruire, cunoaștere, exersare, distracție, emoții, surpriză, așteptare, comunicare. O cracteristică foarte importantă a acestora o reprezintă crearea unor condiții favorabile pentru aplicarea cunoștințelor, exersarea deprinderilor, educarea memoriei și a gândirii, la educarea sentimentelor morale și trăsăturile pozitive de caracter.

Uneori jocul se naște din nevoia copilului de a învăța ce este o sarcină, prin care ei ajung să învețe să- și fixeze atenția, să- și stăpânească instabilitatea. Jocul este o îmbinare între efort și libertate, între efort fizic și bucurie morală.

Ca formă de activitate a copiilor, jocul predomină în viața preșcolarului și a școlarului mic. Fiind bine organizat și pregătit reprezintă un mijloc de cunoaștere și familiarizare a copiilor cu mediul înconjurător și elementele sale componente.

Jocul didactic are o structură specifică, deosebită de restul activităților practice în grădinița de copii. El îmbină în mod plăcut activitatea de joc cu instruirea, menținându- și esența de joc și specificul de activitate didactică prin natura sa.

Diferențele dintre jocul didactic și jocul ca activitate dominantă a copilului sunt:

caracterul organizat, propus și condus de către cadrul didactic;

urmărește realizarea unei sarcini didactice precise;

pot fi foarte diverse;

urmăresc obiective intelectuale, motrice, de socializare, de repetare a cunoștințelor asimilate, de exersare de deprinderi;

sunt inspirate din jocurile spontane ale copiilor;

unele au reguli.

Jocul didactic reprezintă îmbinarea armonioasă dintre elementul instructiv cu elementul distractiv, îmbinare care face ca pe parcursul desfășurării lui copiii să trăiască stări afective care să declanșeze, să stimuleze, să intensifice participarea activă. Făcând parte din categoria jocurilor cu reguli și contribuind la realizarea unor obiective educaționale variate, acestea pot viza dezvoltarea armonioasă a individului.

Jocul didactic se diferențiază de celelalte jocuri și prin elementele sale de construcție. Acestea sunt: scopul jocului, conținutul jocului, sarcina didactică, regulile de joc, elementele de joc.

Scopul jocului reprezintă finalitatea generală spre care tinde jocul respectiv, formularea lui realizându-se în funcție de obiectivele de referință prevăzute în documentele oficiale. Aceste scopuri pot fi diverse: de orientare în spațiu și timp, de sortare a formelor, culorilor, mărimilor, de dezvoltare a capacității de exprimare, de consolidare a unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, de formare a unor trăsături morale, de relaționare cu cei din jur, etc.

Conținutul jocului reprezintă ansamblul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii vor opera în timpul jocului și care au fost însușite în activitățile anterioare. Acesta poate fi divers, cuprinzând cunoștințe despre animale, plante, anotimpuri, viața și activitatea omului, cunoștințe matematice, istorice, geografice, conținutul unor povești, basme, poezii, etc. Conținutul trebuie să fie în conformitate cu particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, să aibă un caracter accesibil și atractiv.

Sarcina didactică reprezintă ce anume copiii trebuie să realizeze pe timpul jocului pentru a atinge scopul propus. Aceasta se formulează sub forma unui obiectiv operațional pentru a-i ajuta pe copii să observe ce operații trebuie să efectueze și nu trebuie să solicite doar procese numerice, ci mai ales gândirea și operațiile sale, imaginația, creativitatea copiilor. La fel ca și conținutul, sarcina didactică trebuie să respecte particularitățile de vârstă și individuale ale individului.

Regulile jocului reprezintă concretizarea sarcinii didactice și este puntea dintre sarcina didactică și acțiunea jocului, precizând modalitățile prin care copilul desfășoară jocul pentru atingerea sarcinii didactice. Acestea trebuie prestabilite și sunt obligatorii pentru toți participanții la joc, cuprinzând comportamentul și acțiunile acestora , dar depind de structura particulară a jocului didactic. Regulile jocului pot fi variate: arată acțiunile de joc, precizează ordinea și succesiunea acestora, reglementează acțiunile dintre copii, stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale. Acestea trebuie să fie simple, formulate pentru a fi ușor de reținut și aceesibile tuturor copiilor.

Elementele de joc cuprind mijloacele folosite pentru a da un aspect plăcut, atractiv, distractiv jocului, lucru care îi revine cadrului didactic. În acest sens trebuie respectate unele sugestii, ca: folosirea elementelor surpriză, de așteptare, întrecerea individuală sau pe grupe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor, etc. Elementele de joc trebuie să fie cât mai variate, deosebite de altele folosite anterior, pentru a evita monotonia, plictiseala. Reușita jocului depinde de materialele didactice folosite în joc, acestea trebuind să fie variate, atractive, adecvate conținutului, ușor de manevrat, să provină din mediul familiar copiilor. Astef de materiale pot fi: planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc. Pentru a face cât mai atractive și eficiente jocurile didactice, cadrul didactic are sarcina de a îmbina o sarcină didactică accesibilă copiilor și acceptată de aceștia cu un joc cu reguli atractive. Folosirea unor elemente de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc copiii. Nu orice activitate desfășurată de cadrul didactic este joc didactic. Pentru a deveni joc didactic, o activitate trebuie să cuprindă următoarele elemente de joc: surpriza, cooperarea, întrecerea, prevenirea, ghicirea, așteptarea și altele.

Un exercițiu sau o problemă poate deveni joc didactic dacă:

realizează un scop și o sarcină didactică;

folosește elemente de joc, în vederea realizării sarcinii propuse;

folosește un conținut accesibil și atractiv;

utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de copii.

Jocul didactic are un conținut și o structură bine organizate, subordonate particularităților de vârstă și sarcinii didactice. Acestea se desfășoară după anumite reguli și la momentul ales de adult, sub supravegherea directă a acestuia. În cadrul jocurilor didactice, latura instructivă capătă un rol important, elementele de distracție devenind doar mediatori ai stimulării capacității creatoare a copiilor.

2.2 Clasificarea jocurilor didactice

Există o mare varietate de jocuri didactice, care pot fi clasificate în funcție de următoarele criterii:

În funcție de scopul educațional urmărit:

Jocuri de mișcare- urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor și deprinderilor motrice.

Jocuri ce vizează dezvoltarea psihică, care cuprind: jocuri senzoriale- urmăresc dezvoltarea sensibilității auditive, tactil-kinestezice, vizuale, gustativ- olfactive; jocuri intelectuale- care vizează îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea capacității de comunicare orală sau scrisă, exersarea pronunției corecte, atenției și orientării spațiale, dezvoltarea memoriei, gândirii, imaginației, creativității și perspicacității.

2. În funcție de sarcina didactică urmărită:

Jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe;

Jocuri de fixare și sistematizare a cunoștințelor;

Jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor.

3. În funcție de conținutul jocului:

Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului;

Jocuri didactice pentru educarea limbajului: fonetice, lexicale, gramaticale;

Jocuri didactice cu conținut matematic- jocuri logico- matematice;

Jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi de conduită morală, de circulație rutieră.

4. În funție de prezența sau absența materialului didactic:

Jocuri ca material didactic natural sau confecționat: conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici, jucării, diapozitive, imagini, diafilme, jocuri de masă, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri, etc.

Jocuri fără material didactic.

5. În funcție de locul pe care îl ocupă în activitate:

Jocuri ca activitate de sine stătătoare;

Jocuri integrate în activitate, ca etape ale acesteia sau în completarea acesteia;

2.3 Jocul didactic matematic

Întrucât cunoștințele matematice sunt mai abstracte și complexe, introducerea acestora trebuie făcută treptat, se pornește de la acțiunea în plan extern cu obiectele, formarea reprezentărilor, apoi utilizarea simbolurilor. Astfel abordată, matematica devine mai accesibilă pentru copilul preșcolar și școlar mic, îi trezește acestuia interesul și atenția. În acest sens, deoarece jocul este activitatea preferată a preșcolarului și școlarului mic, acesta poate fi folosit și

în predarea matematicii. În grădiniță jocul este considerat activitatea fundamentală, însă în școală trece pe planul doi, activitarea luând forma de învățare. Această trecere de la joc la învățare se face prin jocul didactic.

Jocul didactic matematic este un tip de activitate prin care cadrul didactic consolidează, precizează, verifică cunoștințele, îmbogățește limbajul matematic, antrenează capacitățile creatoare. Întrucât este cunoscut faptul că folosirea jocului didactic în procesul instructiv duce la apariția unor stări emoționale complexe, prin folosirea jocului didactic matematic copilul are posibilitatea de a aplica cunoștințele însușite, de a exersa priceperi și deprinderi formate.

Particularitățile elementelor componente ale jocului didactic matematic:

Scopul jocului- trebuie formulat în concordanță cu programele activităților instructiv educative din grădiniță și programele școlare, făcând referire atât la problemele de ordin formativ, cât și cognitiv.

Conținutul matematic- este în concordanță cu particularitățile de vârstă ale copiilor și sarcina didactică. Acest conținut se poate referi la: mulțimi, operații cu mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, numere naturale, unități de măsură, elemente de geometrie, etc. Este fomat din cunoștințe pe care copiiii și le- au însușit la celelalte activități.

Sarcina didactică- reprezintă scopul urmărit, esența activității, echivalat la nivelul copilului. Această sarcină trebuie să antreneze gândirea și operațiile sale: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea. Sarcina didactică este rezolvată cu succes prin jocul didactic matematic.

Regulile jocului- condiționate de conținut și sarcină didactcă, arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică.

Elementele de joc- rezolvarea sarcinii didactice este făcută mai plăcută, mai atractivă.

Folosirea jocului didactic matematic oferă numeroase avantaje cadrelor didactice, cum ar fi:

antrenează întregul colectiv, atât copiii timizi, cât și cei slabi;

determină copiii să participe la activitate activ și creativ;

dezvoltă obsrvația, inventivitatea, ingeniozitatea, iscusința copiilor;

constituie o tehnică atractivă de explorare a realității.

Desfășurarea jocului didactic trebuie să respecte o serie de cerințe, și anume:

introducerea în joc- diferă de la un joc la altul, depinzând de tema jocului. Se poate face prin descrierea jocului care să stârnească interesul și atenția sau prin prezentarea materialului necesar.

anunțarea titlului jocului și a scopului- trebuie făcută folosind termeni preciși și sintetic. Această etapă este cea mai scurtă etapă și trebuie făcută fără a irosi timp și cuvinte fără rost.

prezentarea materialului didactic necesar- se introduce materialul nou, oferindu-se explicații în legătură cu descrierea și utilizarea lui.

explicarea și demonstrarea jocului- se explică și se demonstreză copiilor pentru a înțelege sarcinile ce le revin, regulile și etapele jocului, mânuirea materialului. Precizările pot fi făcute și pe timpul desfășurării jocului.

executarea jocului de către copii- reprezintă etapa propriu-zisă a desfășurării jocului, rolul cadrului didactic este doar de a coordona activitatea, de a interveni dacă este cazul, dând indicațiile necesare și reamintind regulile.

complicarea jocului- nu este strict necesară în toate jocurile,

încheierea jocului didactic- reprezintă aprecierea copiilor în funcție de evoluția lor, formularea concluziilor în funcție de modul de lucru, respectarea regulilor pe parcursul jocului, executarea sarcinilor, individual sau pe echipe, stabilirea câștigătorilor.

Clasificarea jocurilor didactice matematice:

în funcție de momentul folosirii în cadrul lecției, există:

– jocuri didactice matematice ca lecție completă,

– jocuri didactice matematice folosite ca momente ale lecției, de exemplu în momentul de captare a atenției sau de fixare a cunoștințelor;

– jocuri didactice matematice în completarea lecțiilor, intercalate pe parcursul lecției sau în final;

b) după conținutul capitolelor de însușit, există:

– jocuri didactice matematice folosite pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unei unități didactice;

– jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau clase;

c)după conținutul unităților de învățare, se pot distinge categoriile următoare:

– jocuri didactice matematice pentru însușirea cunoștințelor despre culori, orintare spațială, elemente și noțiuni de geometrie;

– jocuri logico-matematice pentru însușirea noțiunilor despre mulțimi,

– jocuri didactice matematice pentru însușirea șirului de numere naturale;

– jocuri didactice matematice pentru însușirea operațiilor cu numere naturale:. adunarea, scădera, înmulțirea, împărțirea;

– jocuri didactice matematice pentru însușirea noțiunii de fracție;

– jocuri didactice matematice pentru însușirea și consolidarea unităților de măsură.

Locul, rolul și importanța jocului didactic matematic

Jocul didactic matematic este o cale care facilitează însușirea cunoștințelor matematice, face ca noțiunile abstracte să pară mai ușoare, le transformă pe înțelesul lor, formează priceperi și deprinderi matematice prin activitatea preferată a copiilor, și anume jocul. Cadrul didactic care utilizează jocul didactic matematic în activitățile de matematică reușesc să introducă noțiunile matematice mai ușor prin intermediul jocului, prin spiritul de competiție, de participare activă și inventivitate. Utilizarea jocului didactic în predarea matematicii are anumite avantaje, cum ar fi:

reprezintă o tehnică atractivă de explicare și demonstrare a noțiunilor abstracte, mai greu de predat pe alte căi;

sunt angajați la activitate atât copii timizi,slabi cât și cei buni și foarte buni;

dezvoltă spiritul de cooperare, crescând astfel gradul de coeziune a grupei de copii;

se poate urmări progresul înregistrat de copii, putându-se prognostica ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă;

observându-se modul de participare și manifestare a copilului în cadrul jocului permite aprecierea individualizată a vârstei optime de trecere a copilului la școală.

Jocul didactic matematic poate fi inclus în structura activităților comune, realizând astfel o continuitate între activitatea de joc și cea de învățare. Acesta poate fi considerat un mod de evaluare a cunoștințelor, arătând în ce măsură și-au însușit copiii cunoștințele, gradul de formare a reprezentărilor matematice,apriceperilor și depriderilor necesare rezolvării sarcinii jocului, de a se integra în ritmul cerut, de a oferi răspunsuri corecte.

Jocul didactic matematic își pune amprenta în mod deosebit asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, a formării priceperilor de a grupa, compara, ordona mulțimi, ajută la educarea spiritului de observație, de exersare a operațiilor gândirii și anume analiza, sinteza, comparația, clasificarea, la dezvolarea limbajului în general, în special a celui matematic, a imaginației și atenției voluntare. Multe dintre jocurile didactice matematice organizează procesul perceperii analitico-sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor ca cele de constituire a unor grupe, de găsire a asemănărilor dintre obiecte. Prin aceste jocuri se dezvoltă percepția spațială. De exempu jocul ,,Unde am așezat jucăria?”.

De altfel, jocul didactic matematic are rol și în realizarea sarcinilor educației morale de dezvoltare a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a unor calități de caracter și voință, aspecte necesare în activitatea de învățare a preșcolarului. Tot jocul didactic matematic este cel care întărește energiile intelectuale și fizice ale copiilor, restabilind un echilibru în activitățile acestora.

Jocul didactic matematic poate fi folosit ca activitate propriu-zisă, pe parcursul întregii activități matematice, dar și în diferite etape ale activității, ca de exemplu în etapa de captare a atenției, de asigurare a retenției și transferului, sau de fixare a cunoștințelor.

În ultimele decenii, matematica a pătruns cu deosebit success în numeroase sectoare ale cunoașterii și practicii, căpătând o popularitate senzorială datorită eficienței și metodelor și instrumentelor ei. Matematica are drept obiect studiul realitații obiective și se constituie ca o realitate a ei, desprinzând conceptele din această realitate, care, pentru copil, este constituită în primul rând din activitatea dingrădiniță( în sală, cabinet, laborator, atelier etc.)

Există însă și noțiuni de matematică ce au apărut fără să fie cerute direct de practică, pentru că matematica se dezvoltă și pe teren propriu, dar acestea își găsesc mai devreme sau mai târziu corespondent în viață.

Puternic ancorată în relațiile practicii contemporane și cu implicații în toate domeniile, matematica zilelor noastre devine tot mai mult domeniul spre care pornesc cu interes și încredere celelalte științe. Corelarea matematicii în activitatea tehnico-practică oferă elevilor posibilitatea să-și însușească cunoștiințele în ansamblul interacțiunilor, iar noțiunile preluate din cadrul disciplinelor tehnico-practice ,,înnobilate”.

Pornind de la ideea ca matematica a devenit în zilele noastre un instrument esențial de lucru pentru totalitatea științelor și domeniilor tehnice, este firesc ca, în centrul preocupărilor actuale ale școlii românești să se situeze cultivarea accentuată a gândiriipreșcolarilor, prin evidențierea relațiilor matematice, prin fundamentarea științifică a noțiunilor și conceptelor, prin introducerea progresivă, gradată, a limbajului matematic modern.

Astfel, matematica a pătruns treptat și din ce in ce mai mult în sfera conceptului de cultură generală și de cultură de specialitate, lăsând puține sectoare lipsite de prezența ei. Semnificația teoretică si practică a matematicii a crescut mereu, făcând din ea principalul obiect de instruire, disciplina cu necontestate valențe formative, care participă cu mijloace proprii la modelarea personalității sub toate aspectele. Studierea științelor fundamentale, însușirea cunoștințelor de matematică, au rol esențial în formarea concepției materialist-dialectice-științifice despre lume si viață, conntribuind în același timp la politehnizarea învățământului. Astăzi se consideră tot mai mult că matematica constituie fundamentul culturii moderne; indiferent în ce domeniu își desfașoară activitatea, omul trebuie să posede o bună pregătire matematică, pentru a putea soluționa multiplele si variatele probleme ale vieții.

Modernizarea pedagogiei învățământului matematic, în special din perspectiva apropierii formării gândirii logice a preșcolarilor impune organizarea si desfășurarea acesteia într-o maniera nouă: conștientizarea complexității actului de predre- invățare, metode active și participative, diferențierea învățământului, cultivarea interesului pentru studiu prin acestea urmărindu-se sporirea eficienței formative a învățământului.

Prin matematică, elevii reușesc să recepteze, să înțeleagă, să integreze și să îmbogățească enunțuri cu care operează și nu doar să le memoreze efortul intelectual real al elevilor, în primul rând, dar și dezvoltarea generală a acestora.

Sub aspectul moral, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate și echitate, creează nevoia de rigoare, stimulează voința de a duce la capăt un lucru început, creează nevoia de a cunoaște, de a înțelege, formează deprinderi de cercetare si investigare, preîntâmpină adoptarea unei atitudini nejustificate.

Latura estetică a matematicii este conturată de calitați ale exprimării gândirii, cum ar fi: claritate, ordine, eleganța, îl face pe elev să fie sensibil față de frumusețea formelor, față de organizarea naturii și tehnicii.

Prin introducerea noului sistem de predare-învățare de la grădiniță până la încheierea studiilor liceale, țara noastră se înscrie în rândul țărilor cu un învățământ matematic modern. Urmărindu-se nu aplicarea unei programe “liniare” compartimentate, ci realizarea unor obiective largi învățământul matematic din țara noastră a dobândit multă coerență, matematică învățându-se în același spirit de la gradiniță până la universitate. Se realizează astfel bazele gândirii logice, formată și dezvoltată în mod prioritar pe tot parcursul școlarității.

CAPITOLUL III. Metodologia cercetării

3.1. Ipoteza de lucru și obiective

Deoarece matematică este o știință abstractă, mai greu de înțeles, cu ajutorul jocului didactic putem realiza mai ușor o punte între cunoștințele matematice și procesul instructiv-educativ. Cadrul didactic are datoria de a face copiii să învețe cu drag, să le stârnească interesul pentru învățătură, să respecte instituțiile de învățământ și datoriile ce decurg din faptul că sunt participanți în cadrul acestora. Cea mai importantă problemă în formarea copiilor este posibilitatea acestora de a se adapta cu mai multă ușurință la situațiile noi, de dezvoltare a spiritului de creație, a gândirii abstracte și logice., de a menține orientarea gândirii acestora spre anumite sarcini date, precum și trecerea de la o problemă la alta. Este necesară căutarea unei soluții de a găsi forme de activitate care să trezească interesul copiilor, care să le mențină atenția în permanență. O astfel de formă de organizare o constituie chiar jocul didactic, în cazul activităților matematice, chiar jocul didactic matematic.

Cercetările efectuate de P. I. Galperin, J. Piaget, J. S. Bruner au evidențiat faptul că dezvoltarea intelectuală și psihică generală a copilului are loc pornind de la acțiunea obiectuală, nemijlocită, prin procesul de interiorizare, către operațiile mintale propriu-zise, prin intermediul jocului didactic, cu însemnătate deosebită în dezvoltarea intelectuală a copilului.

Ipoteza cercetării de față ar fi că dacă voi folosi jocul didactic matematic în cadrul activităților matematice, creând un climat de lucru favorabil, acest lucru va determina dezvoltarea capacității de rezolvare de exerciții și probleme matematice, de activizare și îmbogățire a limbajului matematic, dar și dezvoltarea macanismelor cognitive superioare, cum ar fi: gândirea, memoria, imaginația, atenția, limbajul, precum și cele ca generalizarea, combinări mintale, trecerea de la acțiuni practice spre cele mintale, se reconstituie conținuturi, se reproduc în formă intuitiv-activă, se clarifică percepțiile, observațiile, analiza, sinteza, intuiția, reprezentările . Acest lucru ar fi benefic și pentru celelalte discipline de studiu, precum și pentru formarea unor trăsături de caracter pozitive și formarea personalității copilului.

Obiectivele propuse sunt:

Identificarea jocurilor matematice adecvate grupei;

Identificarea schimbărilor ce survin introducerii jocului didactic matematic în cadrul activităților matematice;

Compararea rezultatelor obținute în cadrul celor două grupe, de control și experimentală;

Interpretarea datelor obținute.

Putem folosi jocul didactic matematic în activităților matematice ca activitate propriu-zisă sau în diferite etape ale activității. Există jocuri didactice care pot fi folosite în diferite activități, cum ar fi cele de transmitere și asimilare de noi cunoștințe, de consolidare și sistematizare a cunoștințelor, de recapitulare sau de evaluare.

Jocul didactic realizează educația intelectuală a copilului prin faptul că produce schimbări în conținutul și structura proceselor cognitive, facilitează dezvoltarea tuturor capacităților intelectuale și proceselor psihice, îl ajută să pătrundă activ în realitatea naturală și umană, să se descopere încetul cu încetul.

3.2. Organizarea cercetării

Am efectuat cercetarea comparativă pe două grupe de copii, ambele mijlocii, pentru a scoate în evidență beneficiul educației timpurii, a folosirii ca metodă de învățământ jocul didactic matematic.

Etapele cercetării lucrării de față sunt următoarele:

s-au luat două grupe de copii, grupe mijlocii, grupele A, eșantinul de control alcătuită din 12 copii și grupa B,grupa experimentală, alcătuită din 12 copii.

se stabilește nivelul de cunoștințe la care se găsește fiecare grupă în momentul de început al cercetării;

se determină perioada de aplicare a experimentului, perioada unui semestru școlar,

se aplică experimentul prin introducerea jocului didactic matematic în activitățile matematice în cazul grupei B, iar în cazul grupei A se continuă cu activități matematice obișnuite;

se aplică testările finale pentru demostra eficiența sau ineficiența metodei aplicate experimental.

Etapele experimentului pedagogic sunt:

Pretest- cu caracter consultant, în cadrul căuia se colectează datele de pornire pe bază de observații, probe de control, teste psihologice, conturându-se nivelul inițial al grupei cu care se lucrează.

Experimentul propriu-zis- etapa fundamentală care introduce modul nou de lucru, cu conținutul, metodele și tehnicile cu care se va interveni în cadrul grupei experimentale.

Posttest-etapa de control care presupune evaluarea rezultztelor, datele finale sunt raportate la datele inițiale pentru a verifica relevanța rezultatelor obținute, urmărindu-se în același timp evoluția grupei de control față de grupa experimentală trebuind să se detașeze semnificativ. Atât în testul inițial cât și în cel final testele sunt aplicate la ambele categorii de grupe.

3.3. Metode de cercetare

Ca metode de cercetare am utilizat experimentul, observarea sistematică a copiilor, fișe, de prelucrare și interpretare a datelor.

Experimentul pedagogic, este definit în Dicționarul de pedagogie ca fiind ,,o metodă de cercetare care folosește toate celelalte metode și care funcționează conform unui raționament experimental cu schema: observarea, ipoteza, verificarea ipotezei, legea (formulată conform raționamentului în cazul în care a fost verificată ipoteza)”. Experimentul presupune cadru precis de comparație cu grupe experimentale și de control, stabilirea datelor care sugerează nivelul inițial al grupei, precum și evaluarea cu mijloacele precise a rezultatelor obținute în final, presupune controlul situației analitic, precis al factorilor care participă la actul pedagogic și de evaluare obiectivă a rezultatelor.

Etapele experimentului pedagogic sunt:

Pretest- cu caracter consultant, în cadrul căuia se colectează datele de pornire pe bază de observații, probe de control, teste psihologice, conturându-se nivelul inițial al grupei cu care se lucrează.

Experimentul propriu-zis- etapa fundamentală care introduce modul nou de lucru, cu conținutul, metodele și tehnicile cu care se va interveni în cadrul grupei experimentale.

Posttest-etapa de control care presupune evaluarea rezultztelor, datele finale sunt raportate la datele inițiale pentru a verifica relevanța rezultatelor obținute, urmărindu-se în același timp evoluția grupei de control față de grupa experimentală trebuind să se detașeze semnificativ. Atât în testul inițial cât și în cel final testele sunt aplicate la ambele categorii de grupe. Prin folosirea metodei experimentale fenomenele psihice se desfășoară în mediul lor natural, obișnuit, fără ca subiecții să știe că sunt observați.

Observația pedagogică este cea mai simplă și mai accesibilă metodă, reprezentată de un studiu sistematic efectuat de către cercetător cu un anumit scop asupra experienței instructiv-educative în condiții naturale. Pe parcursul activităților se observă modul de desfășurare al acesteia, ambianța creată, etc. Observația poate fi de mai multe feluri: selectivă și haotică, directă și indirectă și trebuie să îndeplinească anumite condiții, cum sunt: existența unui scop bine determinat, efectuarea sistematică după un anumit plan, fixarea obiectivă și concretă a datelor.

În cercetare am folosit și metode de culegere, prelucrare și interpretare a datelor.

Am efectuat cercetarea comparativă pe două grupe de 24 de copii, din care în prima grupă s-au desfășurat activități matematice fără a folosi jocul didactic matematic, iar în a doua pentru a evidenția rolul jocului didactic matematic în cadrul activităților matematice. În cadrul ambelor grupe s-au folosit aceleași metode de cercetare.Am luat în considerare probele inițiale de evaluare de la activitățile matematice ale copiilor. Am numit grupele grupa A și grupa B, ambele grupe mijlocii. Observația a avut ca scop urmărirea comportamentului copiilor pe parcursul activităților, participarea conștientă și activă a acestora, asimilarea cantitativă și calitativă a conținutului învățării. Evaluarea inițială a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice, pornind de la obținute în momentul aplicării acestor teste inițiale până la aplicarea probelor care au stat la baza acestei cercetării.

3.4. Testări inițiale

Am folosit următoarele fișe de evaluare inițială ( Figura 1) la ambele grupe mijlocii, A și B.

Itemii testului inițial au urmărit corelarea numărului cu mulțimea de elemente corespunzătoare, recunoașterea figurilor geometrice, identificarea primului și a ultimului obiect indicat.

Rezultatele obținute la testările inițiale obținute de grupele de copii au fost următoarele, reprezentate în tabelele următoare:

Rezultatele obținute de grupa A:

Rezultatele obținute de grupa B:

Figură 1

În urma rezultatelor obținute la testările inițiale activitățile matematice în cadrul grupei A s- au desfășurat ca activități matematice obișnuite, iar în cadrul grupei B s-a introdus în cadrul activităților matematice jocul didactic matematic pentru a vedea dacă impactul folosirii jocului didactic matematic este mai puternic sau dacă randamentul copiilor se va îmbunătăți. Pe parcursul experimentului s-au aplicat la ambele grupe diverse teste sumative de verificare a cunoștințelor.

În cazul grupei de control, grupa A, activitățile matematice se desfășoară în mod obișnuit, prin metode și procedee obișnuite în cadrul activităților matematice, ca: exercițiul, problematizarea, conversația, explicația. Activitățile sunt monotone, nu au prea mare impact asupra copiilor, aceștia sunt deja obișnuiți cu cursul activităților, cu metodele și procedele folosite, cu mijloacele didactice obișnuite utilizate. Nu toți copiii sunt atenți pe parcursul întregii activități, își pierd repede concentrarea, tot timpul cadrul didactic trebuie să fie atent la toți, să le distragă atenția, să reușeasă să-i țină mereu concentrați la activitate, uneori devin activități obositoare, atât pentru copii, cât și pentru cadrul didactic.

În cazul grupei experimentale, grupa B, în activitățile matematice se introduc jocurile didactice matematice, jocuri care sunt alese în concordanță cu conținuturile învățării, cu particularitățile de vârstă ale copiilor, prin alegerea metodelor și mijloacelor didactice cele mai adecvate, prin stârnirea atenției copiilor prin intermediul elementelor surpriză sau elementelor de joc, prin diversificarea activităților, prin legarea activităților și a conținuturilor de viața reală, de activitățile preferate ale copiilor.

În continuare am prezenat un set de jocuri didactice matematice, selectate din multitudinea de jocuri didactice matematice existente, dintre care s- au aplicat în cazul grupei experimentale, grupa B.

3.5. Seturi de jocuri didactice matematice aplicate experimental

Prezint în continuare un set de tipuri de jocuri didactice matematice ce pot fi utilizate în învățământul preșcolar:

Joc didactic ,,Jocul asemănărilor”

Scopul jocului: dezvoltarea capacității de a discrimina culorile

Sarcina didactica: să identifice culoarea obiectelor

Conținutul jocului: cunoștintele referitoare la culoarea obiectelor

Reguli de joc: Când Martinel ridică un steguleț de o anumită culoare, copiii așează jucăriile având culoarea indicată pe raftul identic colorat.

Elemente de joc: participarea lui Martinel la joc, semnal sonor,semnal vizual (stegulețe colorate), gruparea după culoarea medalionului, mânuirea materialului.

Materiale didactice: jucării de diferite culori, ursuțet, stegulețe colorate, medalioane colorate, trompeta, rafturi colorate amenajate în sala de grupă.

Obiectivele operaționale pe care le-am urmărit sunt:

                                    – să denumească culoarea obiectelor (jucăriilor) prezentate;

                 – să clasifice obiectele în funcție de culoarea acestora;

                – să verbalizeze acțiunile efectuate.

Desfășurarea jocului:

                Ursulețul Martinel are foarte multe jucării, dar sunt amestecate și ar vrea să și le ordoneze. Se prezintă copiilor jucăriile ursulețului. În clasă sunt amenajate niște rafturi diferit colorate (roșu,galben, verde etc). Copiii vor alege jucăriile de culoarea stegulețului ridicat de Martinel și le vor așeza pe raftul de aceeași culoare.Verbalizează apoi actiunea efectuată, specificând caracteristicile (culoarea) jucăriilor.Varianta: Fiecare copil primeste cate un medalion de o anumita culoare.La semnalul sonor al educatoarei (sufla din trompeta) copiii segrupeaza in functie de culoarea medalionului.

2.Joc didactic: "Mai multe jucării, mai puține"

Scopul jocului: denumirea corectă a grupelor de jucării și compararea lor pe baza percepției globale, utilizând termenii: mai multe, mai puține. Dezvoltarea spiritului de observație, stimularea vorbirii, dezvoltarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația).
Sarcina didactică: să denumească grupe de jucării, să compare
grupe de obiecte și să aprecieze global cantitatea.

Conținutul jocului: grupe cu ,,mai multe” obiecte, grupe cu ,,mai puține” obiecte.

Regulile jocului: răspunde copilul care primește mingea.
Elemente de joc: aruncarea și prinderea mingii, surpriza, semnal
sonor, mânuirea materialului, aplauze.

Material didactic: grupe de jucării: mașini, avioane, tractoare, păpuși, minge, jetoane reprezentând mai multe/mai puține obiecte.

 Obiective operaționale:

O1 – să denumească materialul utilizat;

O2   – să  compare grupe formate,  identificând  relații  cantitative existente;

O3 – să utilizeze în exprimare termenii ,,mai multe”, ,,mai puține”.
Desfășurarea jocului: Se prezintă copiilor două grupe de păpuși (I – 6        păpuși, a II a – 3 păpuși). Se denumesc în mod corespunzător – ,,o grupă cu păpuși multe, o grupă cu păpuși puține”. Se arată copiilor jucăriile care pregătite în diferite locuri în clasă și se stabilește unde sunt mai multe, unde sunt mai puține.

Se acoperă în continuare jucăriile așezate în fața copiilor și copilul care primește mingea aruncată de educatoare descoperă jucăriile ascunse, le denumește și  spune  unde  sunt mai multe, unde sunt mai puține. Exemplu: Eu am găsit ursuleți. Aceasta este grupa cu mai multi ursuleți. Aceasta este grupa cu mai puțini ursuleți.

Varianta

 Fiecare   copil   primește  câte   un  jeton   pe   care   sunt reprezentate mai multe sau mai puține jucării. La   semnalul sonor (telefon) al educatoarei ridica jetonul copiii ce au reprezentate mai multe (sau mai puține) jucării.

3.Joc didactic :,,Să împodobim bradul”

Scopul jocului: recunoașterea grupelor cu 1, 2, 3 obiecte și formarea deprinderii de a acționa cu obiectele.

Sarcina didactică: – să denumească jucăriile și să le aranjeze în brad

– să formeze grupe de 1-2-3 obiecte

Conținutul matematic: cunoștinte legate de numerație

Reguli de joc: Copilul numit de educatoare să împodobească bradul alege atâtea jucării câte ii indică educatoarea (una sau două). Jucăriile sunt așezate în brad de același copil,utilizându-se numeralele cardinale unu (un) și doi, una (o) și două.

Elemente de joc: împodobirea bradului, surpriza, prezența lui Moș Crăciun, hora copiilor, interpretarea cântecelului,mânuirea materialelor, sunetul clopoțelului.

Material didactic: un brăduleț, un părinte îmbracat în Moș Crăciun, un sac cu jucării (ciuperci), globuri, stelute, fundite, etc),bucati de polyester (bulgari de zăpadă).

Obiective operaționale:

               – să denumească obiectele aduse de Moș Crăciun;

      – să numere până la 3;

        – să împodobească bradul cu 1, 2, 3  jucării;

       – să selecteze un grup de obiecte în funcție de cardinalul indicat;

        – să verbalizeze acțiuni efectuate folosind termeni matematici (,,grupa”, ,,mai mulți”, 'mai puțini' etc.)

Desfășurarea jocului: Sub formă de surpriză va fi invitat în sala de grupă Moș Crăciun. Acesta Ie-a adus copiilor un sac de jucării și un brad. Scoate din sac câte o jucărie și- i întreabă pe copii cum se numește fiecare. Educatoarea le propune copiilor să împodobească bradul. Se numește un copil care alege din sac o jucărie preferată ( de exemplu o steluță), o așează în brad, o numără prin încercuire și apoi spune: ,,Eu am împodobit bradul cu o steluță”. Alt copil va împodobi bradul cu două jucării (globuri) procedând la fel ca primul. Educatoarea adresează întrebările: ,,Copii, cu ce am împodobit bradul? (cu steluțe și globuri) ”. ,,Unde sunt mai multe jucării?”, ,,în grupa steluțelor sau în grupa globurilor?” (în grupa globurilor).

 Variantă

Copiii fac o hora în jurul pomului, iar educatoarea le dă bulgări de zăpadă. La semnalul ei,(sună din clopoțel) fiecare copil, pe rând, aruncă un bulgare sau doi bulgări de zăpadă, spunând în ordine câți bulgări a aruncat. Apoi, prinși în hora, cântă:

,,Brăduleț, brăduț drăguț,

Noi în casă te-am adus,

Cu toții te împodobim,

În jurul tău ne învârtim

Și daruri multe noi dorim.”

În finalul jocului Moș Crăciun împarte copiilor câte o ciocolată și câte două bomboane.

4.Jocul didactic ,,Dansul fetițelor și al băieților”

Scopul jocului: Alternarea obiectelor după un anumit criteriu, repetarea modelului în situații variate, recunoașterea și denumirea jucăriilor.

Sarcina didactică: Să sorteze și să ordoneze obiecte după criteriul dat. Să denumească jucării.

Conținutul matematic: cunoștințe legate de forma și culoarea obiectelor.

Regulile jocului: Educatoarea cheamă copiii la hora pe versurile: «,,Rând pe rând să ne așezăm,/ O horă ca să jucăm:/ O fetiță, un băiat/ Așa hora am format”, astfel copiii se alternează.

Elemente de joc: Așezarea păpușilor pentru dans, surpriza, recitarea versurilor.

Material didactic : jucării din sala de grupă, coșulețe, flori, frunze, fluturi colorați.

Obiective operaționale:

să denumească materialele utilizate ;

să precizeze caracteristicile obiectelor (forma, culoare);

      –    să alterneze obiecte după modelul educatoarei;

 sa verbalizeze acțiunile efectuate.

Desfășurarea jocului:

Prima parte : La începutul jocului vine în grupa un copil mai mare și propune să joace împreună o hora. Astfel, cheamă pe rând câte o fetiță, un băiat etc. și împreună joacă o horă după o melodie cunoscută. Apoi se așează la scăunele tot alternându-se: o fetiță, un băiat.

Se prezintă apoi copiilor păpuși îmbrăcate în costume naționale, fete și băieți. Copiii chemați trebuie să aranjeze hora păpușilor după modelul horei copiilor.

A doua parte : Copiii primesc coșulețe cu flori și frunze pentru a le alterna, fluturi galbeni și fluturi albaștri etc.

Repetarea se face după modelul educatoarei, între grupe de copii, între un copil și restul colectivului.

În încheierea jocului, copiii ies din sala de grupă unul după altul: o fată, un băiat etc.

5.Jocul didactic ,, De câte ori te-am strigat ? ”

Scopul jocului: Determinarea cantității prin analizatorul auditiv; consolidarea număratului în limitele 1-3; dezvoltarea memoriei auditive și vizuale.

Sarcina didactică : Să perceapă cantitatea pe baza analizatorului auditiv.

Conținutul jocului : cunoștințe legate de numerație.

Reguli de joc : Copilul chemat va fi așezat cu fața la perete, va asculta cu atenție, va preciza de câte ori a fost strigat.

Elemente de joc: rostirea numelui, mișcarea, aplauze, bagheta fermecată.

Material didactic : bagheta fermecată, buline, coșuleț, planșe.

Obiective operaționale:

O1 – Să recepteze mesajul transmis de "bagheta fermecată";

O2 – Să precizeze de câte ori a fost strigat;

O3 – Să descrie imagini vizualizate anterior.

Desfășurarea jocului:

Un copil ales de bagheta fermecată va veni în fața grupei și va sta cu fața la perete. Bagheta fermecată va striga copilul pe nume o dată sau de două ori. După ce este strigat, copilul va scoate dintr-un coșuleț atâtea buline de câte ori a fost strigat. Răspunsurile corecte se aplaudă.

Varianta I

Un copil desemnat de bagheta magică va striga copilul ce stă cu fața la perete de atâtea ori câte baloane îi arată educatoarea.

Varianta a II- a

Se prezintă copiilor o imagine reprezentând un copil care desenează și doi copii care construiesc. Se acoperă apoi imaginea, adresându-se întrebarea: ,,Câți copii desenau ? Dar câți construiau?” . La fel se procedează cu două – trei imagini diferite.

6.Joc didactic ,,Jocul culorilor”

Scopul jocului: dezvoltarea capacității de discriminare a culorilor; stimularea imaginației copiilor.

Sarcina didactica: Să asocieze corect culorile cu lucrurile (obiectele cunoscute).

Conținutul matematic : cunoștințe referitoare la culoarea obiectelor.

Regulile jocului: Copilul îmbrăcat în haine de culoarea fațetei cubului va colora obiectul cunoscut în culoarea corespunzătoare.

Elemente de joc: vestimentația specială a copiilor (fiecare copil îmbrăcat într-o anumită culoare), rostogolirea cubului, așezarea copiilor în diferite poziții.

Material didactic : cub cu fațete diferit colorate, carioca, imagini ale unor obiecte, bețișoare.

Obiective operaționale:

O1 – Să identifice colorile prezentate;

O2 – Să denumească corect culorile folosind analizatorul vizual;

O3 – Să stabilească legături corecte între culoare și obiectul care o
posedă.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt îmbrăcați în culori diferite: roșu, galben, alb, verde, albastru, portocaliu. Educatoarea rostogolește un cub cu fațete diferit colorate. Va veni în fața clasei un copil îmbrăcat în culoarea fațetei de deasupra. Alege carioca de aceeași culoare și colorează la flanelograf obiectul ce poate fi la fel.

Exemplu : pentru verde copiii pot colora un brăduț, o frunză etc.

Varianta I

Educatoarea este pictor și vrea să picteze diferite obiecte (floare, măr, fluture). Culorile de care se va folosi vor fi copiii.

Exemplu: pentru o floare, are nevoie de 2 copii – unul costumat în verde și unul în galben. Cel îmbrăcat în verde va sta întins, cel îmbrăcat în galben va sta ghemuit pentru a imita forma florii.

Varianta a II- a:

Copiii sunt împărțiți în două grupe. Primesc bețișoare colorate. Vor construi din bețișoarele colorate obiecte cunoscute, respectâînd culorile lor reale, (floare, copac etc).

La evaluare copiii au primit creioane colorate și câte o fișă în vederea completării. Sarcina a fost următoarea : alege culoarea preferată și desenează poate fi la fel.

7. Joc didactic: ,,Unde s-au ascuns jucăriile?”

Obiective operaționale:

O1 – Să formeze grupe de obiecte după anumite criterii;

O2 – Să precizeze locul (poziția spațială) unde se află grupele de obiecte;

O3 – Să numere elementele din imagine;

O4 – Să identifice schimbarea efectuată în imagine.

Scopul jocului: – Dezvoltarea capacității de orientare în spațiu

– Cultivarea atenției și a spiritului de observație

Sarcina didactică:

– să perceapă pozițiile spațiale ale unor obiecte sau grupe de obiecte

– să denumească poziții spațiale simple, precum: "sus" , ,,jos" , ,,pe" , ,,sub" , ,,în" .

Conținutul matematic: cunoștințe legate de poziții spațiale : ,,sus” , ,,jos” , ,,pe”, ,,sub”, ,,în" , ,,lângă”.

Regulile de joc: Sarcinile jocului sunt propuse de rățoiul Donald, care dă semnalul de începere și finalizare a jocului. Copiii trebuie să denumească locul unde se află grupa de obiecte.

Elemente de joc: prezența rățoiului Donald, semnalul clopoțelului, rostirea versurilor, închiderea – deschiderea ochilor.

Materiale: rățoiul Donald, jucării, clopoțel, maimuțică.

Desfășurarea jocului: Rățoiul Donald le aduce copiilor mai multe jucării pentru a se juca. Se grupează jucăriile după formă și mărime. La clinchetul clopoțelului, copiii închid ochii, timp în care o grupă de jucării se așează într-o anumită poziție spațială – La următorul semnal sonor copiii deschid ochii și observând unde ,,s-au ascuns” jucăriile vor denumi poziția spațială respectivă.

Variantă:

Se prezintă o imagine ce poate fi intitulată ,,În parc” care conține aparate de joacă, bănci, copaci. Ca element surpriză al imaginii este o maimuțica ce poate fi detașabilă (cu magnet). Se recită versurile:

,,Maimuțică jucăușă

În mișcări este ghidușă

Se dă huța, se ascunde,

Unde-i, unde?', timp în care copiii au ochii închiși și educatoarea schimbă locul maimuței în imagine, astfel încât, copiii să denumească poziția spațială pe care maimuța o ocupă.

8.Joc didactic: ,,Capra cu trei iezi”

Scopul jocului: consolidarea cunoștințelor despre numeralul ordinal în limitele 1-3.

Sarcina didactică: să utilizeze numeralul ordinal descoperind poziția
pe care o ocupa obiectul denumit într-un număr de obiecte.
Conținutul jocului: cunoștințele despre numerație și numeralul ordinal
Reguli de joc: Jocul se desfășoară sub formă de teatru de
păpuși. Copiii trebuie să stabilească, folosind numeralul ordinal, care ied – ,,al câtelea” a plecat să deschidă ușa.

Materialul didactic: păpuși, iezi și măști.

Elemente de joc: folosirea păpușilor, interpretarea rolurilor de iezi.

 Obiective operaționale:

O1 – să numere conștient în limitele 1-3;

O2 – să precizeze locul unui obiect într-un șir de 3 obiecte;

O3 – să denumească locul unde se află un obiect;

O4 – să se plaseze la poziția spațială indicată de educatoare.

Desfășurarea jocului:   Jocul se va desfășura sub forma de teatru de păpuși. Iezii sunt așezați în șir în fața caprei. Primul ied este cel mare, al doilea cel mijlociu și al treilea iedul cel mic. Capra pleacă după mâncare și sosește lupul care bate la ușă. Copiii sunt întrebați: 'Al câtelea ied a plecat?' Răspunsul dat va fi: 'Primul ied a plecat'. La îndemnul fraților iedul cel mare nu deschide ușa și se întoarce la locul lui în șir. Analog se procedează și cu ceilalți iezi.

Variantă

Se cheamă trei copii care primesc masca de ied. Ei vor fi așezați în șir cu fața spre ceilalți copii. Educatoarea va numi iedul care să plece și ss se așeze în poziția spațială indicată de ea. Exemplu: 'Iedul cel mijlociu să se așeze sub masă'. 'Al câtelea ied s-a așezat sub masă?' 'Al doilea ied.'

9. Jocul didactic: ,,Unde s- a ascuns greierașul?”” (3-5 ani)

Se prezintă invitatul zilei – Greierașul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l învăța formele geometrice. Pe un panou sunt așezate toate piesele geometrice învățate. Copiii închid ochii, iar educatoarea așază greierașul lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii, iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greierașul?. Copiii răspund precizând piesa geometrică și atributele ei.

Variantă:

Educatoarea așază piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea educatoarei: Unde sunt așezate cercurile?, copiii enumeră locurile unde sunt așezate acele piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă greieraș.

10. Jocul didactic: ,,Furnicuța harnică!” (3-5 ani)

Educatoarea va da drumul unui cartonaș pe care este scrisă o cifră să circule de la un copil la altul. La semnalul educatoarei, copilul la care s-a oprit cartonașul îl va arăta tuturor și va avea sarcina de a așeza la mușuroi tot atâtea furnicuțe câte arată cifra. Se motivează acțiunea: Eu am așezat la mușuroi 5 furnicuțe pentru că pe jeton este cifra 5.

În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copiii vor grupa furnicuțele după numărul bătăilor din palme, ale educatoarei.

Variantă:

Copiii primesc săculețul furnicuței pe care îl plimbă din mână în mâmă. La semnalul educatoarei: Stop, copilul la care se află săculețul îl pipăie și spune câte „boabe” (obiecte) sunt în el.

11. Jocul didactic: ,,Detectivii” (5-6/7 ani)

Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere.

Pe un panou sunt așezate cifrele în dezordine. Copiii trebuie să așeze cifrele în ordine crescătoare și apoi descrescătoare.

Educatoarea așază o cifră pe panou, iar copiii afișează vecinii numărului dat;

Educatoarea așază două cifre diferite pe panou, iar copiii trebuie să așeze cifrele intermediare.

Exemplu: 2 și 5. Copiii așază 3 și 4.

Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar copiii vor forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai puțin.

Variantă:

Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr și să formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă dorește să mai adauge sau să ia un element.

Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 și formează o grupă cu tot atâtea elemente. Adaugă sau ia un element! Un alt copil va rezolva și afișa exercițiul: 4+1=5

12. Jocul didactic: ,,Cine știe mai multe?”

1. Numără elementele din tablou și trasează în primele casete de jos atâtea liniuțe câte imagini de fiecare fel ai găsit.

2. Încercuiește două crizanteme.

3.6. Probe finale. Rezultate obținute. Interpretare

Pentru a observa randamentul copiilor în cadrul celor două grupe de copii, în cadrul grupei B în urma introducerii jocului didactic matematic la grupa experimentală și a activităților obișnuite în cadrul grupei de control, grupa A, s- au dat din nou teste finale, ambelor grupe aceleași. Proba de evaluare finală aplicată ambelor grupe pe care am aplicat experimentul pentru cercetare este reprezentată în figura 2.

Proba de evaluare finală cuprinde itemi de formare de mulțimi de obiecte identice, de recunoaștere a figurilor geometrice și colorarea acestora cu culorile recomandate, de identificare a primului și ultimului element al unei mulțimi, de identificare și încercuire a cifrelor.

La probele de evaluare finale ambele grupe de copii au parcurs până la momentul aplicării acestora aceleași conținuturi, prin metode intructiv- educative diferite, dar având aceleași posibilități, atât materiale, cât și în ceea ce privește nivelul intelectual al copiilor din fiecare grupă.

Figură 2

Rezultatele obținute de cele două grupe de copii în urma aplicării testelor finale sunt reprezentate mai jos.

Rezultatele obținute de către grupa A:

Rezultatele obținute de către copiii din grupa B:

În cazul grupei de control, grupa A, nu s-a remarcat o creștere a randamentului copiilor.

Copiii care s-au descurcat foarte bine la evaluarea inițială, au obținut rezultate foarte bune și la evaluarea finală, menținându- și nivelul ridicat de cunoștințe asimilate. În cazul grupei experimentale, grupa B, unde s-a introdus jocul didactic matematic în cadrul activităților matematice, s- a remarcat o creștere vizibilă a randamentului școlar, întrucât nu s- a mai obținut niciun calificativ insuficient. Numărul copiilor care au obținut calificativele de bine și foarte bine a crecut. Activitățile matematice au devenit mai atractive, elementele jocului menținând atenția copiilor pe parcursul desfășurășii activităților, trezindu- le de asemenea interesul încă de la începutul activităților pentru cunoștințele care urmau să fie abordate în fiecare activittate în parte. Chiar și copiii cu capacități mai reduse de învățare au devenit maia ctivi la activități, reușind să- și însușească anumite noțiuni matematice prin corelarea acestora cu diferite elemente din mediul înconjurător, din lumea poveștilor sau, chiar din viața lor.

Concluzii

În concluzie putem spune că jocul didactic matematic este absolut necesar în grădinița de copii și nu numai, pentru trecerea treptată de la joacă- activitatea predominantă a preșcolarului la munca acestuia- învățarea. Prin joc copiii învață lucruri noi, își formează numeroase deprinderi de muncă și comportare, priceperi și deprinderi, își dezvoltă analizatorii.

În cadrul activităților matematice, jocul didactic antrenează gândirea copiilor pentru a cuprinde problema în ansamlu:

stimulează gândirea creatoare;

se dirijează gândirea spre generalizarea elementelor esențiale;

schemele operaționale întâlnite în problemele rezolvate sunt elemente care se automatizează treptat;

formează deprinderi elementare de analiză și înțelegere a problemei în totalitatea ei;

formează o gândire concentrată cu posibilități tot mai mari de sinteză, dezvoltarea imaginației;

formează treptat unele operații intelectuale necesare în rezolvarea unor probleme tot mai complexe;

dezvoltarea limbajului matematic;

Prin faptul că reprezintă o activitate recreativă și plăcută pentru preșcolari, jocul didactic formează și dezvoltă copiii din punct de vedere fizic și psihic. La această vârstă fragedă, copilul privește și ascultă, iar prin respectarea regulilor de joc aceste calități ale recepției superioare sunt dirijate spre percepție selectivă conștientă. Curiozitatea care îi reprezintă pe preșcolari îi determină să participe conștient și activ , cu mai mult interes la desfășurarea jocului. Copilul se formează sub ochii cadrelor didactice, de aceea este indicat să- i cunoaștem bine, să-i studiem cu multă atenție pentru a alege și aplica metode și procedee cât mai adecvate, în vederea prevenirii insuccesului școlar.

Prin joc se poate dirija ușor imaginația copilului, imaginația care la vârsta lor trebuie stimulată, calnalizată treptat pe activități constructive pentru a putea contribui la dezvoltarea capacităților creatoare. Preșcolarul are o activitate perceptivă adecvată, o dezvoltare mulțumitoare a analizatorilor auditiv, vizual și kinestezic. Prin dirijarea cadrului didactic, copiii vor putea distinge și recunoaște lucrurile prezentate culorile diferitelor obiecte din lumea înconjurătoaer, unele relații dintre elemente, determinarea pozițiilor spațiale ale diferitelor obiecte care îi înconjoară, determinarea numărului de obiecte dintr- o mulțime, folosirea unui limbaj matematic adecvat.

În ceea ce privește memoria, se poate constata că se dezvoltă suficient principalele procese pentru a recepționa, a înregistra și a reține mai multă vreme și a reproduce în mod conștient și corect nu numai datele senzoriale ci și materiale logice verbale, pe baza căreia jocurile didactic e se pot complica în raport cu înaintarea în vârstă.

Cele mai multe jocuri didactice solicită atenția, care la preșcolari este limitată, de scurtă durată, după 20- 25 minute de activitate apărând oboseala. Utilizând jocul didactic matematic cu pricepere, acesta îi va stimula pe copii, îi va mobiliza prin restabilirea atenției și a interesului pentru rezolvarea în condiții optime a cerințelor și sarcinilor de joc.

Astfel, jocul didactic constituie o manifestare extrem de importantă care facilitează dezvoltarea tuturor capacităților intelectuale și proceselor psihice ale copilului, ajutându- l să pătrundă în mod activ în realitatea naturală și umană și să se descopere încetul cu încetul pe el însuși.

Utilizarea jocului didactic matematic are o mare eficiență dacă sarcinile lor didactice se grefează pe conținutul activității, dacă jocul didactic este bine ales, dacă cadrul didactic se străduiește să imprime conținutului caracterul de joc.

Pentru ca jocul didactic să atingă eficiența maximă, cadrul didactic trebuie să stăpânescă metodologia organizăriiși desfășurării jocului didactic, fiind permanent atent și sensibil în utilizarea unei terminologii adecvate pentru a favoriza însușirea corectă a unor noțiuni și cunoștințe din diverse domenii de activitate. Activitățile bine conduse sunt pline de emoții și bucurii, de aceea trebuie ca fiecare activitate să fie prezenattă cât mai interesant pentru menținerea interesului pentru joc, fără efort suplimentar.

Bibliografie

Antonesei, Liviu (coord.), Ghid pentru cercetarea educației, Editura Polirom, Iași, 2009

Barbu, Hristu, Mateiaș, Alexandra, Pedagogie preșcolară- Didactica, manual pentru școli normale, clasa a XI- a, specialitatea educatoare, Editura Didactică și Pedagogică, Craiova, 1995

Bernat, Simona Elena, Tehnica învățării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003.

Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Colegium Polirom, București, 2006

Cerghit, Ioan et al., Didactica, Manual pentru clasa a X-a școli normale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Cerghit, Ion, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976

Dumitrana, Magdalena, Copilul, familia și grădinița, Editura Compania, București, 2000.

Glava, Adina; Glava, Cătălin, Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2002.

Gliga, Lucia (coord.), Standarde profesionale pentru profesia didactică, MEC și CNFP, București, 2002.

Iucu, Romiță, Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii, Editura Humanitas Educațional, București, 2007.

Joița, Elena, Educația cognitivă, Editura Polirom, Iași, 2002.

Lespezeanu, Monica, Tradițional și modern în învățământul preșcolar românesc. O metodică a activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Omfal Esențial, București, 2007.

Monica Ana Paraschiva Purcaru, Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru institutori/ profesori din învățământul primar și preșcolar, Editura Universității ”Transilvania” Brașov, 2008

Voiculescu, Elisabeta, Pedagogie precolară , Editura Aramis București, 2003

Voiculescu, Elisabeta, Pedagogie precolară , Editura Aramis București, 2003

*** Învățământul primar- revistă dedicată cadrelor didactice, Editura Miniped Publishing House, București, 2006

*** Învățământul primar- revistă dedicată cadrelor didactice, Editura Miniped Publishing House, București, 2007

*** O.M. 5242/02.10.2006 privind Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Limba Română v. anexa, www.edu.ro/index.php/legaldocs/6729.

*** Pregătirea pentru școală în grădinița de copii. Ghid metodic de aplicare a programei activităților instructiv-educative în grădinița de copii (Grupa mare și de pregătire pentru școală), Editată de Tribuna Învățământului, București, sine anno.

*** Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii și regulamentul învățământului preșcolar, Editura V&I Integral, București, 2000.

*** Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii și regulamentul învățământului preșcolar și Legislație și documente reglatoare, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura V&I Integral, București, 2005.

*** Scrisoare metodică (aprilie, 2004): Acces, echitate, calitate în învățământul preșcolar românesc, MECT, DGIP, www.edu.ro/index.php/articles/c514.

*** Scrisoare metodică (septembrie, 2005): Strategiile didactice utilizate în învățământul preșcolar, MECT, DGIP, www.edu.ro/index.php/articles/c514.

.

Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia

Facultatea de Drept și Științe Sociale

Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

FIȘA DE APRECIERE A LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Absolvent/ă:………………………………………………………………………………

Titlul lucrării……………………………………………………………………………………

Tema lucrării……………………………………………………………………………………

Coordonator științific……………………………………………………………………………

Se propune admiterea /respingerea lucrării de licență în sesiunea……………………

Nota propusă……………………………………………………………………………………

Coordonator științific,

(semnătura)