Jocul Didactic In Gradinita de Copii

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………………………..

Capitolul I . JOCUL IN PERIOADA PRESCOLARA…………………………………..

1.1 Definirea jocului………………………………………….

1.2 Clasificarea jocului………………………………………………….

1.3 Caracteristicile si functiile jocului………………………………………………….

1.4 Tipuri de joc…………………………………………………………….

Capitolul II. JOCUL DIDACTIC IN GRADINITA DE COPII

2.1 Definirea conceptului de joc didactic………………………………………………

2.2 Clasificarea jocului didactic……………………………………………………………

2.3 Structura jocului didactic……………………………………………………………..

2.4 Etapele desfasurarii jocului didactic………………………………………………….

2.5 Jocul didactic- forma fundamentala de organizare a activității instructiv- educative din grădinița de copii……………………………………………………………………………………

2.6 Limbajul la varsta prescolara………………………………………………………………

2.7 Jocul didactic in activitatile de educarea limbajului ……………………………………

2.8 Exemple de jocuri didactice pentru dezvoltarea limbajului desfasurate in gradinita de copii…………

Capitolul III. CERCETARE PEDAGOGICA- Contributia jocului didactic in dezvoltarea limbajului copiilor prescolari………………………………………………………………………………………

3.1 Tipul cercetarii………………………………………………………..

3.2 Scopul cercetarii………………………………………………………….

3.3 Ipoteza cercetarii…………………………………………………………

3.4 Obiectivele cercetarii………………………………………………..

3.5 Variabilele cercetarii…………………………………………………..

3.6 Metode si instrumente de investigare………………………………..

3.7 Analiza si interpretarea datelor…………………………………………

Concluzii………………………………………………………………………………………

Bibliografie…………………………………………………………………………………..

Anexe………………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE

Jocul este o activitate specific umana , prin care copilul isi satisfice imediat propriile dorinte, actionand constient si liber intr-o lume imaginara pe care si-o creeaza singur . el a izvorat din trebuintele interne , mereu crescande ale copilului , expresie pana la urma a interiorizarii contactului sau cu lumea inconjuratoare fiind o “spontaneitate originala “ ( Gotesman, 2001, pag. 15 ), este o actiune urmarita prin ea insasi , fara utilitate imediata, generatoare de distractie si de reconfortare, de sentimente de placere si de bucurie.

Copilul este o personalitate in formare si jocurile didactice aduc o pretioasa contributie la dezvoltarea proceselor de cunoastere , a proceselor affective, la formarea tarsaturilor de vointa si character . prescolarii sunt fermecati de jocuri, le practica cu placere, iar prin intermediul lor le imbogateste sfera de cunostinte si le consolideaza. In joc copiii se apropie unii de altii,coopereaza , devin mai capabili sa socializeze , sa accepte compromisurile sis a fie mai toleranti. In activitatea de joc se tine seama nu numai de dorintele personale, dar si de dorintele collective.

Jocul didactic ocupa un loc important in dezoltarea vorbirii , deoarece forma de joc antreneaza interesul copilului in stimularea si exersarea vorbirii in directia propusa in cadrul fiecarui jc , fara ca el sa constientizeze acest effort.

Tema Jocul la varsta prescolara a fost aleasă spre a fi cercetată întrucât jocul a constat întotdeauna una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului precum și sursa cea mai bogată de energie pentru dezvoltarea, formarea și educarea copilului preșcolar.

Jocul este activitatea de bază la vârsta preșcolară, reprezentând o activitate conștientă, importantă în viața oamenilor de orice vârstă. Acest fapt este demonstrat de polisemia cuvântului: joc de cuvinte, joc de scenă, jocul cu viața și cu moartea, a-și pune viața în joc, a face jocul cuiva etc. (Balint Mihail, 2008). Jocul este o acțiune deosebit de importantă, dat fiind faptul că prin intermediul acestuia copilul încearcă să înțeleagă lumea în care trăiește și în care este nevoit să interacționeze. Pentru el, jocul este mijlocul prin care își poate exprima gândurile și sentimentele. În genere, copilul utilizează jocul pentru a percepe prezentul și trecutul și pentru a se pregăti pentru anii viitori.

În cadrul primului capitol sunt detaliate aspecte generale cu privire la joc, sunt precizate funcțiile jocului și clasificarea jocurilor.

Capitolul doi prezintă principalele tipuri de jocuri din grădinița de copii. Sunt specificate aspecte ale jocului didactic și este redată clasificarea acestora în funcție de scop, sarcină didactică, conținut și locul ocupat în activitate. Sunt specificate etapele unui joc didactic, iar în încheierea capitolului se vorbește despre jocul didactic în activitățile de educare a limbajului.

Capitolul trei cuprinde detalierea etapei constatative, experimentale și post-experimentale a cercetării desfășurate în intervalul 19 septembrie 2015-30 mai 2016 cu doua grupe de prescolari de la Gradinita cu program prelungit nr.1 Clinceni, judetul Ilfov. În a doua parte a capitolului este specificată analiza și interpretarea datelor. Capitolul este urmat de concluzii.

Limbajul este o activitate deosebit de complexă, iar deprinderea să este dificilă și de lungă durată. De la un copil la altul se observa deosebiri importante în ceea ce privește vârsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor și bogăția vocabularului. Limbajul reprezintă una dintre cele mai importante aptitudini pe care le achiziționează copilul preșcolar, acesta fiind totodată un element cheie în însușirea unei bune educații în școală.

Capitolul I

JOCUL IN PERIOADA PRESCOLARA

1.1 Definitie

Jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică căreia i te dedici de bună plăcere. Specific vârstelor copilăriei, el are importanță hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a copilului.

În psihologie, jocul este folosit ca mijloc de investigație, dar și ca procedeu terapeutic, atât pentru copii și adolescenți cât și pentru adulți. Prin joc copilul învață și se dezvoltă totodată. Jocul înseamnă o explorare a universului, a realității, tot prin joc, el reproduce, reconstruiește secvențe din viață sau creează o nouă lume, o altă realitate.

Pentru copil, totul este joc; în primele luni din viață acesta se joacă cu corpul său; mai apoi copilului îi face plăcere să reproducă elemente din ambianța lui apropiată; într-o următoare etapă, copilul începe să imite adultul (mama, medicul, educatoarea) . De aici se naște jocul de rol- atât de utilizat astăzi și în lucrul cu adulții-în care identificarea este obiectivul fundamental. Urmează jocul cu reguli, în care copilul învață elemente fundamentale de socializare, convenționalitate, acordul, cooperarea și competiția.

În concluzie, referitor la conceptul de joc, este important să subliniem că prin activitatea de joc copiii:

-își formează identitatea personală;

-învață acte, acțiuni, operații, conduite care îl ajută să rezolve probleme din mediul său;

-învață să fie mai flexibil în gândire, să creeze soluții diferite;

-învață să comunice (vorbire, ascultare, înțelegere);

-își dezvoltă atenția, motivația, abilitățile sociale;

1.2 Clasificarea jocului

A. Clasificarea jocurilor după J . Piaget  :

 După criteriul psihologic.

 a) Jocuri- exercițiu

b) Jocuri simbolice

c) Jocuri cu reguli

a) Jocurile- exercițiu sunt divizate de către J. Piaget în alte două categorii :

1)  jocuri senzorio- motorii sau de mânuire (manipulare)

-jocuri exercițiu simple care faciliteazăînsușirea unei conduite ludice, în care se trage, se împinge, se târăște, se divide, se manevreazăbutoane etc.; adesea ele au la  bazăreacții circulare terțiare, experiențe proprii inteligenței senzorio-motorii

-jocuri de combinații fără scop caracterizate prin faptul că recurg la dezmembrarea și reconstituirea de obiecte, adesea fortuită: sunt mai mult exerciții funcționale. În această categorie autorul integrează jocurile de distrugere care adesea sunt animate de curiozitatea ce stă la baza inteligenței.

– jocuri de combinații de obiecte și acțiuni cu scopuri

Toate jocurile se caracterizează prin plăcerea acțiunii, prin dorința de manifestare activă și de stăpânire a activității. Acest gen de jocuri se dezvoltă ulterior în cel puțin trei direcții:

fie că se încorporează în acțiune, reprezentări ale imaginatiei și se transformă

 în jocuri simbolice;

fie că se socializează angajându-se în directia jocurilor cu reguli;

fie că duc la formarea de mișcări utile în adaptarea la viața cotidiană, desprinzându-se de conduita ludică.

2)  jocuri de exersare a gândirii

(de tip calamburi, anagramări, discuții spirituale realizate în forma ludică) se clasifică după o schemă asemănătoare.

– autorul afirmă că întrebările exasperante de tipul "Ce este asta?" "De ce?" ce apar în conduita verbală a copilului antepreșcolar și preșcolar fac parte din astfel de manifestări ludice destinate exersării în plan intelectual, dacă ele sunt însoțite de tending de amuzament.

– Fabulațiile sunt și ele astfel de jocuri .

 b) Jocurile simbolice pot fi divizate astfel:

1) jocuri cu o simbolistică conștientă; ele sunt legate de aspecte multiple ale vieții ce se asimilează

 2)  jocuri cu o simbolistică inconștientă(cu o anume valoare compensatorie )

De exemplu, copilul neglijat de mama care are un bebeluș se  joacă cu două păpuși inegale: cea mai mică este trimisă în călătorie iar cea mare rămâne cu mama.

 c) Jocurile cu reguli cunosc o interesantă evoluție ontogenetică. Ele apar odată

 cu  preșcolaritatea și se dezvoltă plenar în școlaritatea mică. Cuprind următoarele subgrupe: cu reguli spontane, respectiv cu reguli transmise de la o generație la alta. De asemenea, după sfera antrenată pot fi: senzoriale (cu mingea, cu bile) simple sau mai complexe, respectiv intelectuale (jocuri cu cărți, jocuri cu jetoane etc.) simple sau mai complexe.

B. Clasificarea jocurilor după E. Claparede

 E. Claparède elaborează o clasificare din perspectiva funcției  formative a jocurilor 

Conform teoriei sale, jocurile se împart în două categorii, după cum ele exersează funcții  generale sau numai unele funcții speciale.

Din prima categorie fac parte jocurile senzoriale, motrice și psihice (intelectuale și afective).

Din a doua categorie: jocuri de luptă, vânătoare, sociale, familiale, de imitație. Analizând diverse categorii de jocuri, Claparede conchide că fiecare din aceste jocuri exersează o funcție psihologică sau fiziologică.

Jocuri de funcții generale

 – cu următoarele subcategorii:

jocurile senzoriale; în acest cadru a grupat toate jocurile care antrenează capacitățile senzoriale; exemple: jocurile cu trâmbițe, fluiere, zbârnâitori, cutii de muzică, caleidoscoape, mâzgăleală

 cu creioane colorate sau cu alte instrumente de colorat. cu degetele cu vopsea etc. Jocurile senzoriale sunt tipice copiilor mici care, explorând realitatea, gustă

 substanțele cele mai diverse, produc sunete cu diferite jucării, examinează culorile.

jocurilor motrice antrenează îndemânarea, coordonarea mișcărilor, agilitatea. Exemple de astfel de jocuri sunt: jocul cu mingea, cu elasticul, cu coarda, gimnastică, aruncatul cu  praștia, etc. Jocurile motrice sunt specifice tot vârstei mici, ajungând la coordonarea mișcărilor, dezvoltarea forț

ei, a promptitudinii și chiar a vorbirii (apreciază Claparede).

jocurile psihice sunt, la rândul lor de două feluri:

intelectuale, care solicită o activitate intelectuală complexă, antrenează strategii ale gândirii cu

grade diferite de complexitate; ex: loto, domino, șah, asociații verbale, jocuri ghicitoare, enigme etc. Jocurile intelectuale se bazează pe comparatie și recunoaștere, pe asociație prin asonanță,  prin raționament și imaginație creatoare. Oprindu-se asupra jocurilor în care imaginația este procesul de bază, afirmă că „copilul dovedește o neînchipuită bogăție a fanteziei când atribuie unui obiect neînsemnat cu care se joacătoate calitățile dorite de el.”

Jocurile intelectuale se sprijină pe curiozitate și apar din dorința de cunoaștere, de  pătrundere a copilului în realitatea unde încă nu s-a integrat.

afective antreneaza o gamă variată de emoții cu conotații negative sau pozitive (suportarea apei foarte reci, jocuri ce antrenează emoții estetice în desen,  pictură, de pildă, jocurile tip farsă etc.). Autorul trece autostăpânirea jocurilor de inhibiție în categoria aceasta, deși în acest caz apar elemente volitive. .

Jocuri cu functii speciale care cuprind următoarele cinci subcategorii:

jocuri de luptă exersează forța fizică și îndemânarea o

jocuri de vânătoare îmbracă în copilărie forma jocului de urmărire, cum ar fi „De-a v-ați ascunselea”;

jocuri sociale

 – dezvolta instinctele sociale prin imitarea unor comportamente sociale:  plimbările, organizarea taberelor, raporturile colective o

jocurile familiale

 – jocuri de imitație dar a comportamentelor specifice cadrului social familial; se bazează pe instinctul matern sau pe instinctul de familie (jocul cu păpușa, „de-a mama și de-a tata” etc.).

jocuri de imitație

Claparede distinge două tipuri de imitație:

imitația ca atare și care ar avea mai ales scopul de a procura elemente pentru îndeplinirea  jocului

imitația-joc în care copilul imită pentru simpla plăcere de a imita. Se nasc următoarele întrebări: de ce imită copilul? Ce imităel? Cum imită?

  Claparede respinge ideea instinctului de imitare, afirmând că, în timp ce instinctul este un act bine determinat, actele imitate sau pe care le imităm sunt nedefinite. Este de acord cu Gross, după care imitația este un caz particular al puterii motrice a imaginilor (în general imaginile au tendința de a se traduce în mișcări). Copilul nu imită totul. Puterea sa de imitație este limitată de structura anatomică, structură care predispune la reproducerea anumitor fenomene într-o măsură mai mare decât a altora.

Alegerea modelului de imitat prin joc variază după vârstă, după nevoile momentului. Copilul imită ceea ce prezintă interes pentru el.

Claparede consideră că imitația apare la copilul mic din două motive:

Pentru a învăța să imite; acesta este chiar jocul instinctului conformării.

Copilul imită pentru a dobândi alte cunoștințe cu ajutorul imitației. Funcția imitației este astfel, în același timp, și scop și mijloc.

„Jocul – spune Claparede – este cea mai bună introducere în arta de a munci”. Teoria despre joc la Claparede rămâne ca una dintre cele mai cuprinzătoare.

1.3 Caracteristicile si functiile jocului

Jocul este activitatea predominantă în copilărie și prin urmare este prietenul de nedespărțit al copilului. Însă el nu trebuie să lipsească pe toată perioada vieții. Prin joc, omul își satisface nevoile imediat, după propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce și-o crează. Prin intermediul acestuia, copilul descoperă lumea înconjurătoare. Jocul este farmecul copilăriei, este perioada cea mai plăcută din viața oricărui om.

Joaca nu trebuie considerată a fi o acțiune lipsită de valoare. Din contră, copiii implicați în astfel de activități depun efort, tot așa cum și un adult depune efort prin munca sa. De fapt, pentru copil, joaca are aceeași semnificație pe care o are munca în viața unui adult. Copilul conștientizează această acțiune și o discerne de alte activități. A ne întreba de ce, pentru copil, aproape orice activitate este joc, înseamnă a ne întreba de ce este copil. În timpul jocului, copilul învață și se formează. Jocul reprezintă o acțiune modelatoare, o trăsătură distinctive a omului ca ființă superioară, o invenție proprie culturii, stabilită pe baza unui acord socio-comunicativ.

Observăm așadar că jocul nu e o simplă distracție. Când se joacă, copilul se concentrează și urmărește cu mare atenție să respecte regulile. El este conștient că prin neîndeplinirea lor, poate fi eliminat din grup lui din joc și este posibil să-și piardă șansa de a câștiga. Însă importat de știut este faptul că un copil se joacă pentru… a se juca și această acțiune este absolut necesară copilului în dezvoltarea sa. Lipsa jocului în perioada copilăriei va avea efecte nefavofabile asupra evoluției ulterioare.

Prin joc, copilul își dezvoltă atenția, dar și voința. Fără nicio ezitare, putem spune că jocul este calea cea mai eficientă prin care copiii intră în relație cu lumea; prin intermediul său, pot înțelege mai ușor evenimentele. Prin intermediul său, copiii se pregătesc de fapt pentru viața adultă. Întotdeauna, jocul va constitui sistemul de comunicare al copiilor, indiferent de sex, rasă, etnie, cultură, nivel de inteligență etc. Jocurile încurajează copilul să se bucure de fiecare moment.

O importantă și compexă funcție a jocului este aceea de a pregăti copilul pentru viață. Percepțiile, reprezentările, memoria, creativitatea, se dezvoltă prin joc. Voința, perseverența, stăpânirea de sine, răbdarea, atenția, respectul față de ceilalți, responsabilitatea, cinstea, curajul, necesare fiecărei persoane, sunt trăsături de personalitate ce pot fi formate de la vârstele mici prin joc.

Jocul dezvoltă copilului procesele psihice intelectuale: gândirea memoria, imaginația; percepțiile de formă, culoare, mărime, distanță, greutate.

În timpul jocului, copilul se implică total și de bună voie. Copiii care doresc să intre în jocul unui grup, în mod intenționat vor accepta regulile grupului, acest fapt contribuind la conștiința disciplinei în dezvoltarea personală a preșcolarului. Personalitatea copiilor care nu au ocazia de a se juca cu alți copii de vârstă asemănătoare rămâne nedezvoltată. Copilul se dezvoltă pe plan psihologic prin joc și prin imitație. Jocul reprezintă pentru copil activitatea care scoate în evidență cel mai expresiv mod de a fi.

Copilul se joacă de când se naște. Prin urmare, jocul reprezintă pentru copil întâia formă de activitate, întrucât învață să imite abia după câteva luni de la naștere. Jocul pune în evidență atitudinile cele mai pregnante și caracteristicile personalității copilului.

Jocul prezintă o funcție terapeutică pentru copii, mai ales pentru aceia cărora le este teamă să intre într-o competiție și nu îndrăznesc să ia inițiativă. Cu ajutorul jocului, ei se desprind de copilul timid care au fost și își face loc în dinamica jocului. Pentru acești copii, jocul de rol semnifică eliberarea de cenzură, fiindcă, aflându-se în pielea personajului, poate acționa cum dorește, poate exprima prin cuvinte ce dorește, pentru că dojenelile sunt adresate personajului, iar lui nu i se aduc nici un fel de mustrări. astfel, prin joc, copilul își dezvăluie sentimentele, și astfel poate fi cunoscut mai bine de către adulții din jurul său.

Prin activitatea de joc, copiii exersează comunicarea, folosind semne nonverbale, utilizând cuvinte din diverse domenii de activitate, iar astfel își manifestă creativitatea. Cu ajutorul jocului, copiii învață să identifice lucrurile din jur, își îmbogățesc cunoștințele, își îndeplinesc necesitatea de a face mișcare, dobândesc încredere în ei însiși. Prin joc, copiii preiau responsabilitățile adulților, reproducând activitatea acestora. Nu sunt de neglijat nici valorile formative ale jocului. Prin natura lui, jocul dezvoltă spiritul de observație și de investigație; dezvoltă gândirea logică și creativă, cultivă imaginația, formează conduita morală, dezvoltă memoria etc. Un rol important al jocului, indiferent de tipul său, este acela de a atenua oboseala.

De-alungul timpului, au fost evidențiate numeroasele valori ale jocului. Cu ajutorul jocului, copilul are posibilitatea să desfășoare activități în sensul identității personale, învață să rezolve problemele reale de viață.

Jocul este o acțiune specific umană. Competițiile sacrale ale latinilor erau numite jocuri. Jocul era caracteristic acțiunilor distinse. Din privința lor, simțul ludic semnifica demnitatea, frumusețea, superioritatea, voioșia, aspirația spre libertate.

În literatura de specialitate se regăsesc o serie de teorii în care se încearcă explicarea originii, a specificității și finalității jocului. Teoria recreerii, enunțată de Schaller și Lazarus, specifică faptul că jocul este considerat a fi o activitate de recreere, cu rolul de a odihni organismul. Teoria surplusului de energie, a lui Schiller și Spencer, privește jocul ca pe un excedent de energie înmagazinată treptat și eliberată în mișcări fără utilitate imediată și care se organizează prin intermediul jocului. Karl Gross enunță teoria exercițiului pregătitor, în care abordează jocul din punct de vedere biologic. O altă teorie este teoria jocului ca stimulent al creșterii a lui H. Carr. Acesta privește jocul ca pe un exercițiu cu rol în susținerea funcțiilor existente (Claparede, 1975)

Fiecare joc îndeplinește anumite funcții care se reflectă asupra copilului care se joacă, dar și asupra celui care coordoneaza sau doar supraveghează acțiunile copilului.

Funcțiile jocului sunt următoarele (***Răduț-Tarciu, 2013):

1. Funcția cognitivă, informativă.

Prin joc copilul acumulează noi cunoștințe și își formează deprinderi, priceperi și obișnuințe.

2. Funcția stimulativ-motrică (motorie).

Orice joc stimulează dezvoltarea motorie a copilului. Chiar dacă jocurile îi solicită fizic pe copii, la sfârșitul acestora, copiii n u resimt oboseala, vrând să își reia activitatea.

3.Funcția formativ-educativă

Jocul contribuie la perfecționarea funcțiilor cognitive ale copilului, la dezvoltarea afectivă, precum și la dezvoltarea unor aptitudini.

4. Funcția socială

Pentru copil, jocul reprezintă prima formă de activitate fundamentală cu care el intră în contact.

5. Funcția de echilibrare-tonificare

Un interes, unele trăsături de personalitate, de caracter, atât de elocvente în timpul alegerii și desfășurării anumitor jocuri, pot servi ca funcție de echilibrare-tonificare sau ca funcție de sprijin în modificarea atitudinii celui care se joacă față de anumite microstructuri ale realității sociale (familia, grădinița, școala, obiectul de studiu, sau altele) și, implicit, în crearea condiției pozitive de accesibilitate pentru orice acțiune cu rol formativ.

6. Functia terapeutică

Jocul reprezintă o terapie plăcută și prin urmare, determină obținerea de rezultate pozitive și durabile, deopotrivă.

7. Funcția catharctică (de curățire, de purificare)

În Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, (Mitu F. și Antonovici Ș., 2005), sunt redate următoarele funcții ale jocului stabilite de Jean Piaget:

1. Funcția de adaptare;

2. Funcția formativă și informativă;

3. Funcția de descărcare energetică și de rezolvare a conflictelor afective;

4. Funcția de socializare.

În raport cu etapa de dezvoltare și cu contribuția asupra evoluției și integrării sociale, au fost constatate următoarele funcții ale jocului (Lupu, Niculescu, 2007):

1. Funcțiile principale;

2. Funcțiile secundare;

3. Funcțiile marginale.

1.4 TIPURI DE JOC

În activitățile din grădinița de copii se regăsesc mai multe tipuri de jocuri. Cea mai îndrăgită formă de joc de către copii este jocul de creație. Pentru desfășurarea acestor jocuri, copiii se inspiră din viața de zi cu zi. De-a doctorul, De-a mama, sunt doar câteva exemple.

De multe ori, observăm cum preșcolarii întrebuințează unele obiecte, în alte scopuri decât cele pentru care au fost create. De exemplu, un liniar ca microfon, cartonașe în locul banilor sau a biletelor de tren etc. Acesta reprezintă o altă variantă a jocurilor de creație.Îndeosebi la vârsta preșcolară, comparativ cu celelalte etape ale copilăriei, copiii manifestă interes față de jocurile ce au subiecte din povești.

Printre jocurile de creație se întâlnesc și jocurile de construcție. Prin jocul de construcție, copilul învață treptat să realizeze diferite construcții, fie din imaginație, fie după model, recreând astfel obiecte din mediul înconjurător.

Preșcolarii simpatizează aceste jocuri, întrucât, cu ajutorul materialelor puse la dispoziția lor în cadrul acestui centru (cuburi de lemn/plastic, lego, rotodiscuri, cărămizi din materiale ușoare, plasticon, “arici”, materiale naturale, mozaic, sârmă etc), pot realiza fel și fel de construcții, exersându-și totodată creativitatea și orientarea în spațiu. Jocul de construcții contribuie cu succes la dezvoltarea coordonării mișcărilor copilului.

Jocurile logice urmăresc dezvoltarea gândirii prin operațiile mintale.

Prin desfășurarea jocurilor de mișcare se dorește printre altele dezvoltarea armonioasă a corpului, întărirea sănătății, călirea organismului, dar și creșterea capacității intelectuale.

Jocurile distractive au o anumită temă și reguli stabilite încă de la început. Amuzamentul acestor jocuri se creează prin creativitatea, cunoștințele și mișcările copiilor.

În grădiniță sunt frecvent întâlnite jocurile spontane. În acest tip de jocuri, intervenția educatoarei lipsește. Ea este acum un simplu participant la joc, iar rolul ei este acela de a observa

preșcolarii, pentru a constata preferințele copiilor cu privire la alegerea jocurilor, a conținuturilor, a jucăriilor alese, a modului preșcolarilor de a-și pregăti materialele necesare.

La copilul de 4 ani încep să apară jocurile cu reguli. Acestea prezintă un caracter competitiv.

Jocul didactic este condus de educatoare. Acesta are obligația de a-l proiecta judicios, astfel încât, succesiunea momentelor activității să îndrume preșcolarii în a-și însuși noțiunile noi predate care vizează conținutul jocului. În cadrul vizitelor, excursiilor, plimbărilor, copiii utilizează experiența dobândită prin activitățile de învățare. (Voiculescu, 2003)

Capitolul II

JOCUL DIDACTIC IN GRADINITA DE COPII

2.1 Definirea conceptului de joc didactic

Jocul a fost folosit inca inaintea studierii lui de catre stiinta pedagogiei si psihologiei ca una din metodele cu rezultate deosebite, un element esential de sprijin in instruirea si educarea copiilor.

Ideea corelarii jocului cu instructia, intrata de mult in traditia educarii copiilor, este reactivata si redimensionata de didactica actuala. In educarea copiilor prescolari, exista tendinte de a-i acorda chiar primatul intre metodele folosite. Orice cunostinta este mai bine asimilata cand este incadrata intr-o forma ludica.

Jocul didactic inseamna invatare prin intermediul jocului, realizarea unor sarcini didactice pe cai specifice lui. Joc didactic nu inseamna o simpla alaturare a unor actiuni instructive cu actiuni ludice, nici alternarea lor, ci este o forma inchegata, unitara cu elemente structurate organic, motivele jocului conducand la rezolvarea sarcinilor didactice pe baza regulilor determinate riguros. El este conceput si elaborat de catre adulti.

2.2 Clasificarea jocurilor didactice:

În literatura de specialitate, jocurile didactice au fost clasificate în funcție de mai multe criterii.

Unul dintre criterii, îl constituie scopul educațional. În funcție de acesta, jocurile se pot clasifica în:

– jocuri de mișcare. Scopul acestora este de a dezvolta copiilor calitățile, priceperile și deprinderile motrice;

– jocuri senzoriale

– jocuri intelectuale (jocuri pentru exersarea pronunției corecte, jocuri de atenție și orientare spațială, jocuri pentru dezvoltarea memoriei și a gândirii, jocuri de expresie afectivă (Dumitru, Dumitru, 2013).

În aceeași operă citată, se regăsesc jocuri didactice clasificate în funcție de conținut și locul ocupat în activitate.

În funcție de sarcina didactică, întâlnim în grădiniță:

– jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

– jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe;

– jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor.

După conținut, jocurile se împart în:

– jocuri didactice pentru educarea limbajului;

– jocuri didactice cu conținut matematic;

– jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător

În funcție de locul ocupat în activitate, jocurile se clasifică astfel:

– jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

– jocuri integrate în activitate

2.3 Structura jocului didactic

Structura jocului didactic, in cazul lucrarii de fata, este dependent de sfera educare a limbajului copiilor prescolari, de formarea priceperilor si deprinderilor de exprimare a lor .

Sarcina didactica se obiectiveaza pentru copii sub forma unor probleme pe care le vor rezolva in mod independent sau prin cooperare. Problema sa fie accesibila, dar in acelasi timp sa solicite eforturi si investigatii noi, si sa mentina treaz interesul. Sarcina didactica trebuie sa reactiveze mai ales gandirea (operatiile ei, capacitatea de asociere, flexibilitatea, fluiditatea). Sarcinile trebuie gradate ca dificultate.

Regulile, avand caracter prestabilit si obligatoriu pentru participanti, reglementeaza conduita si actiunile copiilor. Ele indica modul de participare a copiilor si aprecierea rezultatelor. Trebuie sa fie foarte bine explicate de catre educatoare.

Elementele de joc sunt descoperirea, ghicirea, stimularea, asteptarea, intrecerea, aplauzele, inchiderea si deschiderea ochilor, cantatul. Este importanta modelarea acestora dupa sarcinile didactice.

Recompensele trebuie sa fie mai ales de ordin moral pentru a nu cultiva la copii atitudinea de ingamfare. Prin ele se constata ca prescolarii au indeplinit corect sarcina (sunt castigatori) sau nu au indeplinit corect sarcina (au pierdut jocul). Au o mare rezonanta afectiva la prescolari. Evaluarea rezultatelor reprezinta un moment foarte important.

Jocul didactic reclama o indrumare foarte sustinuta, chiar conducerea directa de catre educatoare. In cazul rezolvarii partiale sau incorecte a sarcinii, efortul copilului este gratuit si in acest caz educatoarea trebuie sa intervina cu indrumari necesare sau chiar sa faca drum de intoarcere catre un stadiu inferior. Numai dupa ce sarcina a fost rezolvata corect in acest stadiu inferior se poate trece la un stadiu superior.

Amplasarea jocului in cadrul activitatii se face in functie de obiectivele sale. Daca prin joc se urmareste familiarizarea prescolarilor cu situatii, actiuni sau deschiderea spirituala catre un anume continut informational, jocul se amplaseaza in prima parte a activitatii. Daca prin joc se urmareste aplicarea, exercitiul in scopul formarii unor priceperi si deprinderi, acestea se utilizeaza in partea finala a activitatii. Daca obiectivul jocului este sistematizarea sau verificarea unui volum de cunostinte, priceperi si deprinderi, atunci jocul se amplaseaza Ia anumite intervale de timp sub forma de concursuri, sezatori. Folosit cu multa pricepere de catre educatoare, jocul didactic poate constitui o forma de activitate conducatoare in dezvoltarea psihica a copilului.

Fiecare joc didactic, trebuie sa instruiasca pe copii, sa le consolideze si sa regizeze cunostintele despre lumea inconjuratoare; el trebuie sa imbine armonios elementul instructiv si exercitiul cu elementul distractiv. Invatand prin joc, copilul trebuie sa se joace, adica sa se distreze in acelasi timp. Aceasta imbinare a elementului distractiv cu cel intuitiv duce Ia aparitia unor stari emotive complexe, care stimuleaza si intensifica procesele de reflectare directa si mijlocita a realitatii si de fixare a cunostintelor. O caracteristica a jocului didactic consta in crearea unor conditii favorabile pentru exersarea priceperilor si deprinderilor sub forma unor activitati placute, distractive.

In indrumarea jocurilor didactice, educatoarea nu trebuie sa uite nici o clipa ca jocul didactic trebuie sa ramana fara abatere joc, chiar daca el este didactic.

Pregatirea pentru desfasurarea jocului didactic impune:

a) organizarea bazei materiale a jocului;

b) precizarea scopului (obiectivelor) si sarcinile jocului;

c) stabilirea regulilor si a elementelor de joc insotite de explicarea si demonstrarea lor;

d) controlul rezolvarii independente si corecte a sarcinilor si respectarii regulilor;

e) incheierea — aprecieri asupra felului cum s-au comportat copiii in joc si asupra rezultatului obtinut; recompensarea lor .

2.4 Etapele desfășurării jocului didactic:

Organizarea rațională a unui joc didactic în grădinița de copii, exercită o influență prielnică ritmului de desfășurare a acestuia. Un alt beneficiu constă în realizarea cu succes a scopului propus.

În genere, un joc didactic înglobează în structura sa o serie de momente:

Introducerea în joc;

Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor;

Prezentarea și intuirea materialului;

Explicarea și demonstrarea regulilor jocului

Desfășurarea jocului de probă în vederea fixării regulilor;

Executarea jocului de către copii;

Complicarea jocului;

Evaluarea (inclusiv a conduitei).

Pentru integrarea în activitate a tuturor copiilor, este necesar ca în timpul jocului didactic să fie favorizată comunicarea, consultarea și conlucrarea în activitatea de învățare. Astfel, chiar și copiii timizi sau cei cu tendințe spre pasivitate vor dori să activeze în cadrul jocului.

În prima etapă a jocului, Introducerea în joc, educatoarea va urmări să capteze atenția preșcolarilor, prin utilizarea unui element surpriză, cum ar fi o jucărie, o scurtă discuție etc.

Specificarea titlului jocului și a obiectivelor are rolul de a orienta copiii în specificul activității didactice.

De explicarea și demonstrarea regulilor jocului depinde reușita jocului. Acestea trebuie înțelese de toți membrii grupei. În acest fel, preșcolarii vor putea face față sarcinilor din cadrul activității.

Mai ales la grupa mică, se va pune accent pe derularea jocului de probă.

Etapele principale ale activității sunt executarea jocului de către copii și complicarea jocului. În aceste etape, educatoarea va trebui să urmăreacă nu doar respectarea regulilor de către preșcolari, ci și gradul de îndeplinire a sarcinilor în înșiruirea lor logică și normală. Va trebui să îmbine elementele de joc cu sarcinile didactice și să asigure atmosfera relaxantă și ritmul vioi, pentru a păstra interesul copiilor față de activitate. Totodată, ea va activiza toți copiii, ținând cont de posibilitățile lor și stimulându-le spiritul de independență. O altă sarcina a sa este de a se asigura de rezolvarea rapidă și corectă a cerințelor și să antreneze și copiii în conducerea jocului.

Pentru ca jocul didactic să-și dovedească eficiența, este necesară introducerea de noi elemente în joc și de complicarea jocului. Momentul este caracterizat prin sarcini didactice mai dificile.

Desfășurarea propriu-zisă a jocului indică educatorului nivelul de cunoștințe anterioare al copiilor. De aceea, orice activitate de joc se va baza pe noțiunile predate.

2.5 Jocul didactic- forma fundamentala de organizare a activității instructiv- educative din grădinița de copii .

Jocurile didactice reprezintă jocurile cu cu cel mai pronunțat caracter instructiv-educativ. Ele conțin o tematică variată și se pot desfășura în orice moment al zilei, atât în activitățile obligatorii, cât și în afara lor. În alcătuirea lor, educatoarea va ține seama de cunoștințele copiilor. Sarcina didactică trebuie formulată astfel încât să fie atractivă pentru copii. În strânsă legătură cu sarcina, regulile jocului arată copiilor cum să se joace.

Elementele de joc: aplauzele, mișcarea, surpriza, momentele de tăcere, întrecerea, cooperarea, recompensa, penalizarea greșelilor etc., fac rezolvarea sarcinilor de joc mult mai atractivă.

Prin intermediul jocului didactic se activizează vocabularul, se dezvoltă vorbirea copiilor, se corectează deficiențele de exprimare și se formează deprinderea de exprimare corectă, coerentă și în propoziți logice, se dezvoltă inventivitatea, inițiativa, flexibilitatea gândirii. Copilul își dezvoltă spiritul de observație, precum și potențialul biopsihic.

Jocul didactic împlică o serie de procese psihice: limbajul, memoria, gândirea, voința, atenția, spiritul de observație, imaginația.

Cu ajutorul jocului didactic, copilul își însușește cunoștințe noi despre mediu și viață, își formează deprinderi trainice, trăsături complexe de caracter, convingeri, intense trăiri emoționale. Deoarece acestea sunt atractive, copiii vor învăța cu plăcere și vor fi mult mai activi în timpul activităților, fiind mai interesați de cele ce se întâmplă. Prin acest tip de activitate, copilul învață să accepte competiția cu alți colegi, precum și cu sine însuși.

În timpul jocului copilul învață să numere, să denumească diferite obiecte, să vorbească corect. Jocul constituie un mijloc de valorificare și de aplicare a cunoștințelor dobândite. Jocurile didactice au rolul de a solicita intelectul copiilor. Pe perioada desfășurării lor, copilului i se oferă ocazia de a rezolva sarcini individual. În unele jocuri li se cere preșcolarilor să facă deosebirea dintre obiecte de mare și mică dimensiune, de lungime diferită, li se cere compararea lucrurilor în funcție de diferite criterii, Rolul jocului didactic este de a facilita introducerea preșcolarilor în activitatea de învățare. Prin intermediul său, copilul învață să compare, să observe, să dialogheze.

Jocul didactic produce efectele necesare dacă educatoarea va realiza o suprapunere a temei jocului și a materialului didactic folosit, cu modalitatea de folosire a cuvintelor. De asemenea, se va acorda atenție și recompenselor.

Prin jucăriile utilizate și alte materiale va trebui să se realizeze un contact direct între obiectele din viața reală și modul lor de întrebuințare.

Activitatea de joc trebuie direcționată astfel încât să-i formeze preșcolarului capacitatea de diferențiere a binelui de rău, a ceea ce este drept de ceea ce este nedrept. Jocul didactic ca metodă educativă, a fost inclusă de către pedagogia contemporană în rândul metodelor active. Jocul în grădiniță reprezintă principiul de educație, dar și o forma de organizare a vieții.

Jocurile didactice organizate de cadrele didactice din învățământul preșcolar trebuie să cuprindă în cadrul etapelor diverse sarcini didactice în care preșcolarul face ceva. Gradul de dificultate al jocului depinde în mare măsură de vârsta al copilului, unele jocuri fiind mai complicate iar altele mai simple.

Ca orice joc, și jocul didactic se realizează după reguli dinainte stabilite. Educatoarea va supraveghea jocul, observând dacă regulile sunt respectate.

Este important ca jocul didactic să îndeplinească unele exigențe:

-să conțină scop și sarcini didactice;

-să utilizeze sarcini de joc pentru a se putea realiza sarcina propusă;

-să întrebuințească reguli de joc, cunoscute și respectate de către copii

-să aibă un conținut accesibil și atractiv.

Jocul didactic își propune să destindă copiii, să le aducă o stare de bucurie și de bună dispoziție funcțională, printr-o activitate atractivă. Bunul demers al jocului didactic precum și însușirea noilor cunoștințe de către copii depinde în mare măsură de proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului.

Conținutul jocului trebuie să fie accesibil copiilor; obiectivele, dar și sarcinile de învățare, vor fi adaptate particularităților de vârstă și individuale ale copiilor.

Trebuie acordată importanță și materialul didactic utilizat. Acesta va trebui să fie divers, de calitate, în concordanță cu conținutul jocului și cu particularitățile de vârstă și individuale alecopiilor. Pentru a-și atinge scopul, educatoarea trebuie să utilizeze material simplu, clar, atractiv, cu valoare artistică. Pentru planșele și panourile folosite pentru întreaga grupă, ea va distribui copiii astfel încât toți să aibă vizibilitate.

Desfășurarea corectă și eficientă a jocului presupune mult mai multe condiții decât un material potrivit din toate punctele de vedere. Sala de grupă trebuie să dispună de spațiu adecvat, un spațiu în care preșcolarii să-și poată desfășura jocul.

Timpul suficient e o altă cerință a derulării unui joc încununat de succes. Sunt la fel de importante regulile, care conferă securitate jocului și implicarea educatoarei. Ea nu e doar un simplu participant. Rolul ei este și acela de a iniția noi direcții și intervenții. Totodată, educatoarea va fi mereu atentă la ceea ce se întâmplă în timpul jocului.

Un joc didactic este cel mai bine realizat, atunci când preșcolarii manifestă interes și participă cu plăcere la activitate. Trăsătura distractivă diminuează inflexibilitatea jocului didactic, păstrându-i totodată seriozitatea.

Pentru proiectarea, organizarea și desfășurarea jocului didactic, educatorul va ține seama de pregătirea, organizarea jocului, respectarea secvențelor, ritmul și strategia jocului, precum și de varietatea elementelor de joc. De asemenea, fiecare copil în parte va trebui motivat, în scopul activizării lui depline.

În concluzie, jocul didactic conține atât elemente de învățare, cât și elemente de joc. El face legătura dintre mediul preșcolar și școlar. Prin urmare, jocul didactic reprezintă forma fundamentală de organizare a activității instructiv- educative din grădinița de copii .

2.6 Limbajul la varsta prescolara

'Limbajul, o forma specifica de activitate umana, realizat prin intermediul limbii si al tuturor resurselor ei, asigura comunicarea intre oameni si intre copii de gradinita. Forma de baza, naturala si concreta a limbajului este vorbirea, adica realizarea verbala a procesului de comunicare. Vorbirea este unul din aspectele limbajului, cel mai important, este forma concreta in care se manifesta limba. Vorbirea este deci actul de folosire individuala si concreta a limbii, in cadrul procesului complex al limbajului.' (Lingvistica generala si comparata, pag.56)

Atat limba, cat si vorbirea au caracter social, cu deosebire ca, in procesul comunicarii, vorbirea capata o forma individuala. Limba presupune vorbirea si invers.

Procesul vorbirii are o baza sociala, pentru ca vizeaza, in primul rand, intelegerea interumana. Problema functiilor este de prima importanta la definirea esentei limbii.

Functiunea principala si specifica limbii, destinatia ei in societate este aceea de a servi ca mijloc de comunicare.

Legata de comunicare este si functia dominatica; limba serveste ca instrument al gandirii, al exprimarii, obiectivizarii, exteriorizarii ideilor.

O alta functie a limbii este cea expresiva. Vorbitul comunica nu numai o idee, un gand, ci si anumite informatii cu privire la propria persoana; recurgand pentru aceasta indeosebi la intonatie, apoi la procedeele morfologice, sintaxei si lexicului.

'Limba este mijlocul universal de exprimare si transmitere a ideilor si sentimentelor, la indemana tuturor vorbitorilor' (Lingvistica generala si comparata, pag.59).

In anii petrecuti de copil la gradinita, sub influenta procesului de invatamant la care participa copilul, are loc o asimilare rapida a diferitelor aspecte ale limbii; dezvoltandu-se astfel noi functii si forme a limbajului. Aici copilul vorbeste mai mult cu alti copii despre ceea ce a vazut, a auzit, a facut, a gandit. In acest fel trece treptat de la limbajul situativ la limbajul contextual (de comunicare, care are un rol preponderent fata de primul), iar pe masura ce copilul exploreaza lumea inconjuratoare, el depaseste tot mai mult limitele experientei desprinzandu-se de influenta momentului prezent.

Dezvoltarea vorbirii si invatarea corecta a limbajului constituie o preocupare permanenta din partea educatoarelor.

In gradinita, parcurgand cele patru grupe, copiii dobandesc un bagaj de cunostinte, iar vorbirea devine mai bogata, mai clara, mai corecta, asigurand dezvoltarea intensa a gandirii.

Astfel, intreaga exprienta instructiv-educativa din gradinita atesta posibilitatea si utilitatea cultivarii limbajului oral, in stransa legatura cu dezvoltarea vorbirii, efectuandu-se exercitii de pronuntie si de exprimare.

Accentul principal in aceasta privinta este pus pe activitatile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonata a gandurilor, de insusirea treptata a structurii gramaticale a limbii.

Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a prescolarilor este necesar ca activitatea educativa sa fie facuta in asa fel incat acestia sa fie stimulati sa participe in mod activ la activitati, atat verbal cat si mental. Luand in consideratie complexitatea actului pedagogic de cultivare a limbii si limbajului prin procesul de invatamant, este necesar sa exemplificam, cu obiectivele la care ne-am orientat, activitatea de imbogatire a vocabularului si de formare a unei conduite verbale a copiilor prescolari.

Aceste obiective sunt:

perceperea si pronuntarea clara a tuturor sunetelor si a grupurilor de sunete ale limbii romane, integrate in cuvinte;

sporirea zestrei lexicale si activizarea noilor achizitii;

plasticizarea exprimarii prin selectii sinonimice, grupari antonimice si diferentieri omonimice;

folosirea cuvintelor si expresiilor invatate, in mod creator, in imbinari si combinatii personale;

cultivarea deprinderii de folosire corecta a limbii romane.

Consideram ca este necesar sa facem precizarea ca dezvoltarea limbajului si asimilarea limbii materne nu trebuie privita ca o sarcina ce revine numai limbii romane, ci si activitatilor incluse in acest obiect de studiu.

Atat latura lexicala, cat si latura semantica si cea gramaticala se realizeaza prin intermediul tuturor activitatilor si factorilor adiacenti procesului instructiv-educativ.

Pornind de la acest considerent, trebuie sa subliniem ca limba vorbita in situatii obisnuite de viata trebuie sa fie conform regulilor limbii culte. In afara acestei cerinte fundamentale, exista, in planul de invatamant, activitati care sprijina in mod direct dezvoltarea limbajului si imbogatirea vocabularului.

Obiectivele stabilite pentru fiecare activitate indica metoda de baza, caile si modalitatile care pot fi folosite.

Evident aceste delimitari, nu trebuie luate la modul absolut. De regula, in cadrul aceleiasi activitati, unele metode alterneaza din considerente bine cunoscute. Astfel, se stie, ca observarea unor obiecte sau lectura dupa imagini sunt corelate cu convorbirea. Una din activitatile prin care se imbogateste si se activizeaza vocabularul este observarea. Cu ajutorul ei prescolarul isi formeaza unele reprezentari despre obiectele si fenomenele lumii obiective, cu insusirea lor cu relatiile in care se afla; verbalizeaza rezultatele observarii, se exprima in termeni adecvati continutului cognitiv, isi fixeaza in vocabular o terminologie specifica.

Activitatile de memorizare au ca obiective dominante atat dezvoltarea capacitatii de memorare a unor continuturi informationale cat si a unor structuri lexicale si gramaticale specifice.

Convorbirile sunt activitati care vizeaza formarea capacitatii de participare la dialogul limitat de doua persoane, apoi multiplicat, iar jocurile didactice au ca obiectiv evaluarea progresului copiilor in achizitiile lexicale.

Activitatile care urmaresc, cu precadere, formarea capacitatilor de audiere, reproducerea unui continut de idei, dupa o expunere libera sau dupa o lectura, sunt povestirile.

Educatoarei ii revine rolul de a sugera copiilor, in raport cu varsta lor, acele activitati care sa capteze interesul acestora, sa le trezeasca nevoia de a se exprima prin cel mai precis mod de expresie, limbajul verbal. Copiii sunt avizi de cuvinte, sonoritatile ii amuza, insa ei cantaresc rolul acestora.

Problema limbajului la varsta prescolara a facut obiectul a numeroase studii si cercetari care au reliefat importanta lui in procesul comunicarii copilului cu persoanele din jur, in activitatea de cunoastere, in dezvoltarea proceselor psihice, precum si in dezvoltarea vorbirii reproductive in procesul comunicarii cu cei din jur, in asa fel incat copilul sa-si exprime cu usurinta dorintele, impresiile, gandurile, sa redea in mod inteligibil, cursiv si logic o poveste, un basm cunoscut, o intamplare sau un fapt trait, auzit la altii sau imaginat de el.

In cadrul activitatilor de educatie a limbajului, in cei 3-4 ani de gradinita, are loc o dezvoltare si perfectionare a limbajului sub aspect fonetic, lexical si gramatical.Perfectionarea limbajului copiilor de varsta prescolara reprezinta o importanta deosebita, atat pentru integrarea copiilor in scoala, cat si pentru dezvoltarea intregii personalitati.

Folosind limba ca mijloc de educatie: intelectuala, morala, estetica, educatoarea le dezvolta vorbirea necesara in procesul de comunicare si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in acelasi timp le perfectioneaza exprimarea, corecteaza pronuntia, imbogateste vocabularul si ajuta pe copii sa-si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii romane. Limba este mijloc de pastrare si transmitere a tezaurului stiintei si culturii, este “intaiul mare poem al unui popor”cum spunea Lucian Blaga.

“Ca fenomen social, limba nu este statica, imobila, ea se dezvolta, se imbogateste si se complica nu numai din punct de vedere al structurii lexicale si gramaticale dar si al sensului si semnificatiei sale, manifestandu-se ca un sistem deschis multiplelor influente ce actioneaza in dezvoltarea sa.”

Limba este “tezaurul cel mai de pret pe care il mostenesc copiii de la parinti, depozitul cel mai sacru lasat de generatiile trecute si care trebuie sa fie pastrat cu sfintenie de generatiile care-l primesc. Ea este cartea de noblete, testimoniu de nationalitate al unui neam.”

Perioada prescolara se caracterizeaza prin cele mai profunde, durabile si profunde transformari ale psihicului, ale individualitatii, perioada de intensa dezvoltare psihica. Aceasta este perioada unei intense receptivitati, sensibilitati si flexibilitati psihice divergente: cea mai importanta etapa psihogenetica, datorita progreselor remarcabile in toate planurile, in special in sfera datelor informationale, a proceselor cognitive, afective, volitive, a trasaturilor de personalitate ale copilului.Procesele cognitive facilizeaza cunoasterea, inregistrarea care incorporeaza si forme mai evoluate de simbolizare in care actioneaza integratorii verbali ( alimente, pasari, flori, fructe).

Copilul prescolar trebuie sa fie nu numai un simplu ascultator al celor transmise de educatoare in cadrul diferitelor activitati din gradinita, ci un factor activ invatand prin actiune. Astfel copilul isi va imbogati vocabularul activ, se va familiariza cu structurile gramaticale, cu vorbirea monologata si dialogata. Toate acestea raspund procesului de invatare din scoala.

Cuvintele nu sunt altceva decat simboluri a caror percepere permite copilului sa-si aduca aminte de actiunile prelungite cu ocazia observarilor. Copilul prescolar nu invata reguli gramaticale, nu cunoaste definitii, nu stie ce este substantivul, verbul, declinarea dar respecta in vorbire aceste reguli gramaticale avand in jur modele de vorbire, este antrenat sa le cunoasca prin jocuri si exercitii, este corectat cand greseste.

Activitatile de povestire au stat in centrul atentiei mele datorata valorii lor etice si estetice si influentelor exercitte asupra personalitatii scolarului in devenire. La inceput am urmarit sa folosesc acele procedee care sa asigure insusirea constienta si activa a povestilor, sa inlesneasca capacitatea de a respecta episoadele cu succesiunea lor logica, sa-i familiarizeze cu o exprimare corecta, coerenta, expresiva, cu folosirea expresiilor literare, specific povestilor.

Prin crearea de povestiri dupa imagini: cu inceput dat, sau dupa modelul educatoarei, pe langa dezvoltarea imaginatiei creatoare, am cautat sa actionez asupra exprimarii corecte tocmai prin aceste exercitii de creatie (compozitie). In prezentarea povestilor am folosit procedeul ilustrarii continutului cu ajutorul siluietelor. Repovestirile le-am organizat pe tema de sinteza ca harnicia, bunatatea, dreptatea etc., prin care copiii s-au desprins din text, reusind sa gaseasca note comune unei categorii de personaje cuprinse in multe povesti, sa le caracterizeze folosind mijloace proprii de exprimare.

O alta modalitate pe care am utilizat-o in scopul formarii si dezvoltarii deprinderilor de exprimare corecta in vederea citit-scrisului in clasa I, a fost si convornirea ca forma de activitate, prin intermediul careia se trece progresiv de la exercitiile simple si de la vorbirea in propozitii scurte, la exprimarea independenta, in texte din ce in ce mai complicate.

Aspect fonetic

In ultimul timp invatamantul romanesc a cunoscut importante mutatii in plan calitativ, gradinitei revenindu-i sarcina de a pregati cat mai bine copilul prescolar pentru scoala. Formarea deprinderilor necesare citit-scrisului in clasa I este un proces complex si de durata, care nu poate fi conceput fara o munca pregatitoare sustinuta in directia dezvoltarii limbajului, a comunicarii in general.

In realizarea aspectului fonetic al limbajului, al vorbirii copiilor s-a avut in vedere doua coordonate: dezvoltarea auzului fonematic si corectarea pronuntiei copiilor.

Este bine cunoscut faptul ca la varsta prescolara sistemul fonetic este inca in formare, in special la copiii de la grupa mica. Articularea corecta a sunetelor limbii materne are o influenta directa asupra insusirii corecte a deprinderii de citit-scris.

Citirea si scrierea se intemeieaza pe asocierea sunetelor verbale rostite (foneme) cu literele scrise sau citite (grafeme) si este posibila numai prin asocierea semnelor grafice cu corespondentele lor fonetice si invers.

In vederea gasirii celor mai potrivite metode si procedee de prevenire si corectare a defectelor de vorbire, am cautat sa descopar cauzele cre le-au generat. Am analizat cauzele ce determina tulburarile de vorbire ce au la baza afectiuni organice si am constatat ca acestea pot fi inlaturate prin eliminarea acestora insotita de aplicarea unor mpsuri corective speciale. Educatoarei ii revine importanta sarcina nu doar de a corecta ceea ce s-a format gresit si de a preveni, pe cat posibil producerea acestor greseli si a defectelor de articulare a sunetelor, la copiii prescolari.

In acest sens, am folosit un program de exercitii si jocuri esalonat pe grupe de varsta. O articulare clara si inteligibila necesita organe puternice de pronuntare, suficient de elastice, care sa permita efectuarea unor miscari coordonate rapid si extrem de diferentiate, fara a fi insotite de un efort fonator : deschiderea si inchiderea gurii, umflarea si sugerea simultana a ambilor obraji, imitarea surasului, miscari ritmice de proiectare a limbii in afara cavitatii bucale.

Dupa ce copiii si-au insusit miscarile de articulatie verbale, se pot asocia si exercitii de limitare a unor sunete utilizand din plin anomatopeele (zborul albinitei, chemarea pisicii, sunetul telefonului, scartaitul usii, sunetul soneriei). Majorittea exercitiilor au fost preluate din programa, manuale, literatura de specialitate, pe care le-am adaptat nevoilor aparute in munca de prevenire si corectarea vorbirii ; altele au fost create. Acestea au fost incluse in jocurile si activitatile la alegerea copiilor, in activitatile comune si in programul distractiv. Tot in scopul emiterii corecte a unor sunete se pot folosi jocurile muzicale asociate cu framantari de limba.

Paralel cu dezvoltarea aparatului fonator, am acordat o atentie deosebita cresterii fondului principal de cuvinte, ce denumesc obiecte utilizate de copil in activitatea cotidiana, fenomene, actiuni, claitati ale obiectelor. Copiii sunt pusi sa verbalizeze actiunile intreprinse, sa faca motivatii.

La aceatsa varsta se urmareste exersarea auzului fonematic in scopul perfectionarii perceperii auditive si distingerii sunetelor, a pronuntiei corecte a fiecarui sunet si a cuvintelor, perfectionarea laturii fonetice a limbajului in sensul pronuntarii cu claritate, exactitate si siguranta a sunetelor si grupurilor de sunete.

In cadrul activitatilor de memorizare, de povestire, de lectura dupa imagini, chiar daca nu sunt activitati speciale de dezvoltarea auzului fonematic, educatoarea urmareste acest lucru folosind urmatoarele procedee :

repetarea intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit de catre copii, fara sa li se atraga atentia in mod special asupra acestui lucru, dar scotand in evidenta forma lui corecta si sunetele cre au suferit modificari ;

repetarea intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit de catre copil, atragandu-le atentia asupra modului corect de pronuntare ;

repetarea de catre copil intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit. Acest procedeu se foloseste in cazul in care copiii au retinut bine structura sonora a unor cuvinte invatate si totusi au posibilitatea de a le pronunta corect.

Tonul cu care se atrage atentia asupra pronuntiei nu trebuie sa fie niciodata ridicat, ci un ton cald, apropit de copil. Folosindu-se in mod sistematic si adecvat procedeele de mai sus, copiii incep sa devina constienti ca fac diverse greseli atunci can vorbesc, ca urmare a acetei constientizari asculta mai atenti felul cum pronunta educatoarea, marindu-si pe zi ce trece posibilitatile de diferentiere a sunetelor limbii, de Autocontrol al limitei verbale si de producere verbala corecta.

In ceea ce priveste aspectul fonetic ne-am orientat spre:

-pronuntarea corecta a tuturor sunetelor limbii romane potrivit modului de articulare; intonatia acestora in functie de asezarea in cuvant sau in silaba;

-perfectionarea discernamantului auditiv in sesizarea sunetelor in ansamblul cuvantului sau in grupuri silabice;

-deprinderea de formare a cuvintelor din sunete initiale date;

-ameliorarea si inlaturarea unor deficiente de pronuntie a sunetelor (omisiuni, inversiuni, inlocuiri, prelungiri).

Activitatile de dezvoltare a vorbirii desfasurate cu grupa de prescolari sunt destinate sa-l pregateasca pe copil pentru trecerea la perioada preabecedara, pentru ca in corectitudinea cititului si scrisului un rol deosebit il are calitatea auzului fonematic.

Aspect gramatical

Din punct de vedere gramatical, varsta prescolara se caracterizezaa prin folosirea nedecvata a formelor gramaticale. La aceasta varsta, copilul incepe sa depaseasca faza limbajului situativ, desprinzandu-se de influientele momentuuli prezent, si-si dezvolta din ce in ce mai mult capacittea de a folosi limbajul contextual, intensificandu-se functia intelectuala, care consta in planificarea mintala si reglarea activitatilor practice.

Copilul prescolar nu invata structurile gramaticale, nu stie si nu cunoaste definitii, nu stie ce este substantivul, verbul, declinarea, dar, in vorbire respecta aceste reguli, pentru ca are in jur modelul de vorbire, este antrenat sa-l cunoasca prin diferite activitati din gradinita, este corectat atunci cand greseste.

Datorita acestui fapt modelul de vorbire din jurul sau trebuie sa fie corect, adultul trebuie sa aiba o exprimare ingrijita, sa respecte regulile gramaticale dupa care este structurata vorbirea. Urmarind, la copii, educarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical, in toate relatiile de comunicare, exprimam clar, precis, in termeni simpli, fara sa ne coboram la un nivel infantil. De asemeni, educatoarea trebuie sa vorbeasca rar, sa pronunte clar cuvintele pentru ca prescolarii sa poata sesiza structura sonora a lor.

Copiii trebuie sa ajunga sa foloseasca constructii corecte din punct de vedere gramatical. Astfel vor fi obisnuiti:

sa foloseasca corect terminatiile cazurilor substantivelor, mai ales genitivul si dativul, formele articulate si nearticulate ale substantivelor la singur si plural;

sa schimbe formele verbale dupa persoana, timp, numar si mai ales sa foloseasca corect trecutul si viitorul verbelor cunoscute;

sa acorde substantivele cu cuvintele care le insotesc, asa redea in vorbire anumite grade de comparatie;

sa foloseasca corect forme variate de pronume personale si de politete, sa realizeze acordul acestora cu unele parti de propozitie;

sa foloseasca corect cuvintele de legatura uzuale (conjunctii si prepozitii);

sa construiasca propozitii simple si dezvoltate, chiar unele fraze.

Pentru realizarea acestor obiective, am folosit ca mijloace de realizare: lecturi dupa imagine, jocuri didactice, povestiri, memorizari, convorbiri.

Exprimarea copilului prescolar abunda in dezacorduri intre subiect si predicat. Una din cauzele acestor dezacorduri trebuie cautata in insuficienta analiza a raporturilor de corespondenta intre actiune si subiectul actiunii. O alta cauza a dezacordurilor consta in preluarea formei pe care a intrebuintat-o antevorbitorul, fara a o mai adapta in vederea unei replici corecte. De asemeni, daca limbajul care se vorbeste in jurul copilului este defectuos, in lipsa unui model corect, copilul continua sa faca dezacorduri.

Un mijloc eficient de realizare a unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical este convorbirea. In activitatea de convorbire, intrebarile puse de educatoare, solicita pe copil sa-si reaminteasa si sa selecteze cunostintele, sa foloseasca cele mai adecvate operatii ale gandirii si sa le aplice in functie de contextul discutiei. In unele activitati de convorbire, materialul intuitiv poate crea o atmosfera favorabila discutarii unor aspecte cunoscute de copii.

Imbogatirea cunostintelor ar avea un caracter pasiv, daca educatoarea nu l-ar invata pe copil sa le soloseasca, sa patrunda in esenta fenomenelor si proceselor in vederea descoperirii legaturilor dintre ele si totodata sa le comunice intr-o ordine logica. In cadrul acestora, m folosit pocedee cre sa asigure insusirea constienta si activa a povestilor, care sa-l ajute pe copil sa desprinda principalele momente ale ei, sa-l familiarizeze cu o vorbire corecta din punct de vedere gramatical.

Exista o multitudine de metode si procedee care duc la sporirea contributiei activitatilor de dezvoltare a vorbirii in vederea realizarii aspectului structurii gramaticale, la insusirea corecta a limbii romane de catre arescolari, fiecare educatoare avand posibilitatea sa aleaga, sa creeze.

Aspect lexical

Copilul isi insuseste de la ce ami frageda varsta limba materna, limba in care vorbesc adultii din jurul sau. Pe baza ei se asigura comunicarea copilului cu adultii, prin intermediul ei dobandesc cunostinte si isi impartasesc experienta, gandurile si dorintele lor. Totodata, insusirea limbii materne permite largirea orizontului de cunostinte ale copiilor, atat pe baza experientei personale cat si pe baza asimilarii experientei sociale.

Procesul de influientare a vorbirii copiilor si imbogatirii vocabularului incepe inca de la grupa mica, tinandu-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultatilor de pronuntie, vocabular redus, gandire concreta, atentie instabila, memorie involuntara.

Imbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte noi (substantive, verbe, adjective, pronume, numerale, conjunctii etc.) se realizeaza concomitent cu predarea de cunostinte despre obiectele si fenomenele din mediul inconjurator. Noile cuvinte se transmit copiilor pe baza materialului intuitiv, prezentandu-li-se obiectele pe care le desemneaza cuvintele respective sau explicand continutul lor pe baza reprezentarilor pe care ei le poseda.

Cuvantul insusit in stransa legatura cu obiectul sau fenomenul pe care-l desemneaza nu va ramane pentru copil so simpla expresie sonora, ci va contribui la formarea unor reprezentari precise si clare despre obiectele si fenomenele respective. Imbogatirea vocabularului prescolarilor merge in pas cu cunoasterea realitatii.

Imbogatirea vocabularului cu verbe care denumesc actiuni pe care le indeplinesc copiii am realizat-o prin jocul didactic: 'Ce face Andrei? ' Pa parcursul desfasurarii jocului am urmarit ca prescolarii sa construiasca propozitii, utilizand corect verbele la prezent, sa-si imbogateasca vocabularul cu cuvinte care exprima actiuni, sa poata sa perceapa diferentiat miscarile si sa faca legatura intre actiiuni si obiectul cu care se poate efectua aceasta.

Nivelul atins de dezvoltarea vorbirii copiilor prescolari este determinat nu numi de posibilitatile mentale, dar si de nivelul socio-cultural in care traiesc. Imbogatirea experientei copilului se poate realiza cu ajutorul lecturilor dupa imagini, ce cuprind imagini clare ale obiectelor si fenomenelor, imagini cu actiuni umane, imagini ale pasarilor si animalelor, imagini sugestive.

Deci, in atentia noastra, ca educatoare, trebuie sa stea aspectul semantic al dezvoltarii vorbirii-explicand mereu intelesul cuvintelor folosite.

Fiecare activitate din gradinita isi are partea ei de contributie la imbogatire vocabularului si dezvoltarea vorbirii copiilor. Perceperea cuvantului simultan cu contemplarea vie formeaza precizia in exprimare si da imaginilor coloritul lor concret, corespunzator realitatii. Prin activitatea cu obiectele, copilul descopera relatiile dintre ele, asemanari si deosebiri, face comparatii si trage concluzii. Vocabularul copilului la sfarsitul perioadei prescolare este de aproximativ 4000 de cuvinte, carora copiii le cunosc sensul, ceea ce inseamna ca ei stapanesc lexicul de baza al limbii romane. Odata cu asimilarea fondului lexical, copilul isi insuseste si semnificatia cuvintelor, adica notiunile care se schimba, se imbogatesc si se precizeaza treptat pe masura acumularii experientei si perfectionarii operatiilor gandirii.

Metode si procedee folosite pentru reglarea ritmului vorbirii :

Colaborrea dintre gradinita si scoala a dus la o mai buna cunoastere de catre educatoare a cerintelor necesare integrarii in clasa I, a greselilor tipice pe care le fac prescolarii in perioada preabecedara, precum si la initierea si intensificarea unor actiuni menite sa previna formarea unor deprinderi gresite de pronuntie, de citire, de scriere.

Studiindu-se greselile tipice de citire si scriere s-a constatat ca majoritatea dintre ele se datoresc: unei ponuntii incorecte, insuficientei dezvoltari a sensibilitatii analizatorilor, spiritului de observatie slab dezvoltat, neexiersarii operatiilor gandirii, lateralitatii nedefinitesi nedezvoltate suficiente a mainilor.

Pronuntia incorecta poate fi determinata, la randul ei, de nedezvoltrea auzului fonematic, astfel copilul confunda auditiv-fonetic: s cu z, s cu j, p cu b, d cu t. Ea poate fi determinata si de insuficienta maturizarii aparatului vorbirii, deoarece nu s-au efectuat la timp exercitii corespunzatoare.

Corectarea la timp a deficientelor functionale de pronuntie contribuie la micsorarea volumului de greseli de citire si scriere.

Un procedeu eficace pentru reglarea ritmului vorbirii si a respiratiei este recitarea unor versuri din ce in ce mai lungi, determinandu-i pe copii sa respecte pauzele indicate de punctuatie. Pentru eliminarea dificultatilor intampinate in general, la prescolari, in folosirea unor cuvinte mai lungi sau cu structuri fonetice mai grele si a unor poezii care cuprind asemenea cuvinte, am initiat jocuri de silabe, ghicitori, numaratori.

Prima conditie a exprimarii consta in respectarea pauzelor dintre sintagme si propozitii. Astfel, copiii sunt incatati sa-si coordoneze miscarile respiratorii in raport cu necesitatea acestor pauze, efectuand inspiratiile la inceputul pronuntarii propozitiilor sau in pauzele dintre sintagme. In decursul expiratiei, cuvintele au fost rostite de necesitatile de pronuntare a vocalelor.

Procedand cu tot tactul pedagogic necesar, educatoarea va stimula, intr-un fel sau altul, activitatea verbala a copilului, deoarece numai in acest fel se pot preveni si corecta unele defecte de vorbire.

O educare corecta a vocii si vorbirii copilului necesita o aplicare a unui sistem bine chibzuit, cu exercitii motrico-muzicale, care urmaresc formarea simtului ritmului, dezvoltarea supletei aparatului fonator si a intregului corp.

Vorbirea corecta, expresiva a educatoarei si a celorlalte persoane cu care vine in contact prescolarul, constituie unul din mijloacele principale de educare a limbajului si de corectare a defectelor de pronuntie. Dezvoltarea pronuntiei corecte, a vorbirii corecte trebuie sa fie o preocupare permanenta a educatoarelor.

2.7 Jocul didactic în activitățile de educarea limbajului

Copilul intră în grădiniță când limbajul său e mai avansat. Acum este perioada când este apt a utiliza corect exprimările gramaticale. El vorbește acum fluent, utilizând propoziții dezvoltate, sauÎn perioada preșcolară, principalul obiectiv al activităților de educare a limbajului este îmbogățirea vocabularului, precum și însușirea corectă de către preșcolari a structurii fonetice și gramaticale a limbii române. Jocul didactic îi permite educatorului valorificarea la timp a disponibilităților preșcolarilor. Jocul ajută preșcolarul să-și exerseze înțelegerea prin comunicare, să-și dezvolte capacitatea de a discrimina, de a judeca, de a-și imagina și formula verbal imaginarul și realul.

Evoluția limbajului presupune ea însăși o serie întreagă de interese succesive. La început, copilul nu folosește decât substantivele, indicând obiectele cunoscute, apoi, în vocabularul său apar verbele, conjuncțiile, ajdectivele, numeralele, pronumele. Această ordine e foarte constantă, este independentă de vârsta la care apare limbajul și modul de învățare a acestui limbaj.

Limbajul copiilor este egocentric și socializat. Până la intrarea în școală este egocentric în proporție de peste 50%, procent ce scade cu înaintarea în vârstă. Vorbirea copilului din grădiniță e mult mai spontană, experiența sa verbală de până la 6-7 ani, infuențându-i întreaga evoluție psihică.

Pentru a le forma preșcolarilor capacitățile de comunicare, educatoarea trebuie să aibă în vedere caracteristicile esențiale ale limbajului la vârsta preșcolară:

– sporirea expresivității;

– trecerea de la limbajul interior la cel exterior;

– dezvoltarea morfologiei și a sintaxei vorbirii.

Prin intermediul jocului didactic copiii înțeleg mult mai ușor unele concepte și totodată își fixează sau repetă anumite cunoștințe într-o manieră plăcută, fără ca preocuparea participanților la discuție să se diminueze. În plus, prin joc, copiii își satisface trebuința de vorbire și trebuința de dezvoltare internă.

Jocul este activitatea fundamentală la vârsta preșcolară. „Jean Piagét consideră că jocul este un tip de adaptare, adică asimilare și acomodare.” (Mitu și Antonovici, 2005, p. 16). Jocul nu este o activitate atât de simplă cum pare la prima vedere. Prin intermediul său, respectând regulile, copilul devine mai disciplinat, își consolidează relațiile de prietenie, interrelaționează cu ceilalți, exersându-și abilitățile de vorbire, asimilează noi cunoștințe cu privire la diverse aspecte.

În grădiniță, jocurile didactice de educare a limbajului, cuprind:

– jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a pronunța corect sunetele. De exemplu: Cu ce sunet începe cuvântul? – jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a efectua analize fonetice. De exemplu: Cuvintele pereche, Câte silabe are?

– jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de a folosi corect substantivele la singular și plural, în nominativ, acuzativ, dativ și genitiv. De exemplu: Ce face păpușa? A, al, ale, cui sunt jucăriile? Cui dai?

– jocuri didactice pentru folosirea corectă a adjectivului. De exemplu: Cum este?

– jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de a construi propoziții și fraze cu sens logic și pentru formarea unei vorbiri expresive. De exemplu: Frumusețile naturii.

– jocuri-exercițiu pentru analiza fonetică. De exemplu: Cum face?

– dramatizările.

O altă clasificare a jocurilor didactice de educare a limbajului este următoarea:

– jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului;

-jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical;

-jocuri didactice pentru precizarea și activizarea vocabularului.

Cercetările au scos la iveală faptul că există premise psihice favorabile pentru educarea limbajului de la o vârstă timpurie. Însușirea limbajului este un proces complex, începe în primul an de viață și se dezvoltă prin comunicarea cu ceilalți, sub influența împrejurărilor concrete de viață și a relațiilor mereu noi care se stabilesc între copil și realitatea înconjurătoare. Copilul trebuie să dobândească capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a formula cerințe în mod inteligibil, de a exprima verbal bucuriile sau necazurile.

2.8 Exemple de jocuri didactice pentru educarea limbajului desfasurate in gradinita de copii

Din gama variată de mijloace de realizare a activităților de dezvoltare a limbajului în grădiniță, jocurile didactice constituie una din cele mai plăcute forme de muncă cu preșcolarii, întrucât asigură, totodată o participare activă, atractivă și deconectantă.

Joc didactic "La cine s-a oprit roata" (grupa mică)

Scop: exersarea vorbirii copiilor în direcția pronunțării sunetelor c, r, t, g, h, și a grupurilor de sunete: chi, sf, gr, ci, era, prin imitarea glasului specific unor animale; consolidarea cunoștințelor privind denumirile acestor animale și acțiunile pe care le fac; activizarea vocabularului prin folosirea cuvintelor respective.

Sarcina didactică: recunoașterea animalului, a acțiunii, a glasului specific și imitarea acestuia, ca și a unor mișcări caracteristice; denumirea acestora.

Elemente de joc: surpriză, ghicirea animalului după înfățișare și glasul auzit; imitarea lui și a mișcării specifice, întrecere, aplauze.

Reguli: la semnalul lui Pufică, copilul ales învârtește roata, toți copiii aleg materialul și acționează cu el, imitând glasul și mișcarea respectivă, răspunde cine recunoaște primul.

Material: un disc care are pe ambele părți câte 4- 5 imagini mari cu animale cunoscute de copii (iepuraș, câine, pisică, vacă, șoricel, cal, porc, cocoș, găină, rață, urs, cioară); fiecare parte este acoperită de un disc fără imagini care are o deschizătura în formă de triunghi cu vârful la centru. Animale-jucării, aceleași ca cele de pe disc. Ilustrații care înfățișează aceleași animale în poziții și acțiuni diferite (câte 3- 4 din fiecare). Pufică- un cățel care se joacă împreună cu copiii.

Desfășurarea jocului-

A) Pufică cheamă la el câte un copil care învârtește roata. La oprire el întreabă "La cine s-a oprit roata'?" Cine a ghicit primul se oferă și denumește animalul și acțiunea pe care o face, îi imită glasul și mișcarea specifică. Apoi imită toți copiii.

B) Pufică cere copiilor să imite glasul (și mișcarea) acelui animal pe
care el îl indică printr-o jucărie pe care le-o arată. Apoi le cere copiilor să-1denumească.

C) Fiecare copil se autoservește cu câte o ilustrație și o privește cu
atenție pentru a putea îndeplini sarcinile cerute de Pufică:

-se cere unui copil să arate grupei ilustrația lui; toți copiii care au aceeași imagine ca el imită glasul animalului respectiv, apoi îl denumesc și îl identifică cu cel de pe disc;

– trei copii sunt numiți să arate ilustrațiile lor (să spunem: cocoș, iepuraș, cățel). Se cere să se ridice în picioare acei copii care au în imagine un animal care nu este nici cocoș, nici cățel. Se repetă cu mai multe grupe de animale. Se denumesc, se imită glasul și mișcarea (după caz).

– Pufică solicită copiilor strângerea ilustrațiilor într-o anumită ordine, chemându-i, pe rând, la el, prin formule diferite: "denumește animalul". "imită glasul", "imită-i mișcarea"; copiii repetă individual sau în cor (după caz).

2. Joc didactic: "Ce este și unde-l așezi?" (grupa mică)

Scop: cunoașterea obiectelor de mobilier din sala de grupă sub aspectul

denumirii, al destinației și al locului pe care-1 ocupă în sala de grupă:

pronunțarea corectă a acestor denumiri; formularea de propoziții simple.

Sarcina didactică: denumirea obiectelor, a destinației, a locului pe care-1

ocupă.

Elemente de joc: surpriză, aranjarea interiorului cu jucăriile respective; întrecere; aplauze.

Reguli: la întrebările păpușilor copiii răspund verbal și prin acțiune; cine a greșit în denumirea sau în amplasarea obiectelor de mobilier este corectat de către copilul care a sesizat primul greșeala; câștigarea întrecerii dă dreptul la conducerea jocului.

Material: trei seturi (garnituri) cu obiecte de mobilier- jucării asemănătoare cu cele din sala de grupă; în fiecare set obiectele- deși sunt aceleași pot să difere sub aspectul culorii, al desenelor cu care sunt ornate, al mărimii, trei păpuși; se pot folosi obiecte de mobilier din garniturile din comerț sau se pot confecționa în miniatelierele din cadrul grupei mari. Copiii se împart trei subgrupe, fiecare aranjând un interior pentru păpușa ei.

Desfășurarea jocului- variante

A) Păpușile se plâng copiilor că nu au o sală de grupă ca a lor;
educatoarea precizează: cu măsuțe, scăunele, dulapuri, vitrină, tablă, ladă
cuburi, colț cu jucării, covor ș.a. (se învață deci denumirile corect).

B) Educatoarea propune copiilor să le ajute în aranjarea a câte unei

săli pentru fiecare. La întrebările păpușilor adresate copiilor, pe rând: "Ce punem pe jos?", "Pe ce ne așezăm când ascultăm povești?", "Unde ne așezăm jocurile, plastelina, când suntem în activitate?" ș.a., aceștia răspund denumind mobilierul respectiv, așezându-1 la locul potrivit, precizând totodată la ce folosește; acționează deodată toate trei subgrupe; fiecare subgrupă continuă să aranjeze cât mai corect și cât mai repede, corectând pe cei care greșesc.

C) Păpușile se vizitează între ele pentru ca să admire sălile lor de
grupă; se declară mulțumite și-i aplaudă pe copii; din greșeală răstoarnă
anumite obiecte și fac dezordine; se scuză și-i roagă pe copii să restabilească ordinea; copiii acționează în grup repetând denumirile acelor obiecte de mobilier care au fost răsturnate.

3. Joc didactic: "Cu ce începe?" (grupa mare)

Scop: deprinderea copiilor cu analiza fonetică, antrenându-i într-o formă simplă, să desprindă din cuvinte primul sunet cu care acestea încep: pronunțarea corectă a sunetului separat și în cuvânt; exprimarea în propoziții construite corect; dezvoltarea capacității de analiză, a atenției și a spiritului critic.

Sarcina didactică: recunoașterea obiectului și denumirea lui, separarea primului sunet (vocala) și pronunțarea lui corectă, (în cadrul acstui joc se vor alege cuvinte care încep numai cu vocale și care formează la începutul cuvântului silabă separată).

Reguli: copiii privesc cu atenție jetonul prezentat de educatoare, denumesc obiectul și la întrebarea educatoarei: "Cu ce începe acest cuvânt?". copiii vor răspunde pronunțând sunetul respectiv; toți copiii care au același jeton la fel cu al educatoarei îl arată și pronunță cuvântul în întregime, apoi sunetul inițial.

Elemente de joc: întrecere, aplauze, ghicire, căutare.

Material: jetoane mari pentru educatoare și mici pentru copii. Obiectele care vor fi ilustrate: avion, apă, alune, arici, elefant, elev, echipă, inele, ie, ițari, oițe, ochelari, ouă, ușă ș.a.

Desfășurarea jocului- variante

Educatoarea (apoi un copil care este conducătorul jocului) arată pe

rând câte un jeton, copiii îl privesc cu atenție și denumesc obiectul respectiv, se întreabă: "Cu ce începe acesi cuvânt?", in răspunsul lor copiii trebuie să precizeze sunetul cu care începe cuvântul respectiv; toți copiii care au jetoane identice cu modelul educatoarei le prezintă grupei și formulează verbal răspunsul.

Se amestecă toate jetoanele educatoarei pe masă. Se cere mai multor

copii să aleagă jetoanele pe cais sunt obiecte a căror denumire începe cu a sau i, se repetă de mai multe ori.

Se cere copiilor să găsească ei cuvinte care încep cu vocalele exersate

anterior (pentru a-i orienta pe copii se poate cere să se gândească la: nume de copii, denumiri de animale, obiecte'de îmbrăcăminte, mijloace de transport, meserii ș.a)

Joc didactic: "Eu spun una, tu spui multe" (grupa pregătitoare)

Scop: formarea deprinderii de a alcătui propoziții și fraze scurte utilizând corect numărul singular și plural al substantivelor.

Sarcina didactică: folosirea corectă a singularului și pluralului în vorbirea curentă.

Reguli: copiii aleg un jeton de pe măsuță, denumesc imaginea și cer colegilor să spună opusul acesteia, singularul sau pluralul. Copiii alcătuiesc propoziții folosind corect substantivele la numărul singular și plural. Răspunsurile corecte sunt evidențiate.

Elemente de joc: surpriza, întrecerea, aplauzele, închiderea și deschiderea ochilor.

Material didactic: jetoane cu diferite imagini reprezentând un obiect sau mai multe obiecte, panou cu buzunărașe, minitablouri, fișe. instrumente de scris.

Desfășurarea jocului: vor fi așezate jetoane pe două măsuțe. Pe una, pentru singularul substantivelor, pe cealaltă pentru pluralul substantivelor. Un copil va alege un jeton de pe prima măsuță, denumește imaginea și numește un coleg care să vină să găsească pluralul imaginii (mai multe) de pe măsuța a doua. Sunt solicitați copiii să alcătuiască propoziții cu prima imagine, la singular și cu a doua imagine la plural.

Variante de joc:

A) Se va împărți grupa în două echipe. Se folosesc plicuri cu jetoane. un copil din prima grupă alege un jeton, denumește imaginea și cere unui coleg din echipa a doua să alcătuiască o propoziție despre obiectul din imagine (obiectele) folosind singularul sau pluralul. Răspunsurile corecte sunt aplaudate. Educatoarea ajută ambele echipe, în prima parte a jocului, apoi se va acorda independență celor două echipe.

B) Un copil din prima echipă alege un jeton, îl denumește. Exemplu :
"Pe jetonul meu este un ursuleț". Echipa cealaltă alcătuiește propoziții folosind substantivul la numărul plural. Exemplu : "Ursuleții mănâncă mure".

C) La panou se așează imagini perechi pentru singular și plural. Copiii pun mâinile la ochi, iar educatoarea ascunde una din imagini. Copiii sunt solicitați să alcătuiască propoziții cu substantivul din imaginea care lipsește (singular sau plural).

5. Jocul didactic : „Cum face?”

Scopul: Formarea deprinderii de a rosti corect sunetele și de a emite onomatopee.

Obiective operaționale: să recunoască în imagini diferite animale și să știe cum fac.

Resurse didactice: ilustrații cu diferite animale.

Desfășurarea jocului: Se împart elevilor ilustrații cu diferite animale ca: șoarece, pisică și câine, (pot fi introduse ilustrații care să reprezinte și alte animale).Cadrul didactic numește elevii care să spună ce reprezintă ilustrația primită și cum face animalul respectiv. Jocul poate continua cu următoarea poezie în care elevii spun onomatopeele:

„Ursul a pornit ușor

Chemând puii: mor! mor! mor!

Iar cocoșul lui bunicu’

 Îi răspunde: cucuriguu!

Pe crenguță-n fel și chip

Vrăbiile zic: cip! cirip!

Capra cată nu știu ce

Și tot strigă: be! be! be!

Din ogradă și gâsca

Parcă-mi strigă: ga! ga! ga!

 Iar bălțata vacă – acu’

 Strigă pe vițel: mu!mu!mu!

6. Joc didactic: “Animalele”
Scop: formarea deprinderii de exprimare in propozitii corecte din punct de vedere gramatical; pronuntarea corecta a consoanelor m,n,r.

Sarcina didactica: Denumirea animalelor reprezentate in imagini și reproducerea onomatopeelor specifice acestora

Material didactic: Jetoane cu animale salbatice si domestice

Desfasurarea jocului: se prezinta imagini cu animale, copiii sunt pusi sa denumeasca animalele, apoi sa reproduca onomatopeele corespunzatoare acestora. 

7. Joc didactic : “Curtea cu pasari”

Scop: pronuntarea corecta a consoanelor c,g,s integrate in cuvinte; consolidarea deprinderii de a se exprima in propoztii simple sau dezvoltate, corecte din punct de vedere gramatical.

Sarcina didactica: pronuntarea corecta a unor cuvinte care denumesc animale.

Desfasurarea jocului: jocul incepe prin ascultarea unei intamplari inregistrate: " Am fost in vizita saptamana trecuta la bunicii mei. Dis-de-dimineata m-a trezit cineva: cu-cu-ri-gu! cu-cu-ri-gu! cine credeti ca era?" Copiii raspund la intrebare apoi reproduc onomatopeea corespunzatoare. Povestea continua .

8. Joc didactic :”De-a balonul”
Scopuri: pronuntarea corecta a consoanelor ș, f ; dezvoltarea spiritului de echipa.

Sarcina didactica: pronuntarea corecta a sunetelor ș si f.

Desfasurarea jocului: Copiii stau intr-un cerc mic, ei reprezentand balonul. La comanda "umflam balonul", toti copiii sufla, rostind sunetul f, si largesc cercul. La comanda "balonul s-a spart", copiii rostesc consoana ș lin, indelungat apoi revin in cercul mic.

9. Joc didactic ,,Cu ce sunet incepe cuvantul?” are ca scop:

— familiarizarea copiilor cu unele sunete si formarea deprinderii de a pronunta corect cuvintele care se deosebesc prin sunetul de Ia inceputul cuvantului „s” si „s”;

— activizarea vocabularului cu cuvinte care incep cu ,,s” si „s”, diferentierea acestora (soare, scrisoare, servetel, sah), cat si insusirea unor cuvinte noi, ca: schela, strung, suba);

— dezvoltarea auzului fonematic, a rapiditatii in gandire; dezvoltarea operatiilor gandirii: analiza, sinteza, dezvoltarea spiritului de observatie pentru a sesiza unele greseli.

Sarcinile didactice sunt: pronuntarea corecta a sunetelor ,,s” si ,,s” cat si a cuvintelor care incep cu aceste sunete; diferentierea cuvintelor care incep cu aceste sunete, realizarea unei clasificari: cuvintele care incep cu ,,s” si cuvintele care incep cu ,,s”; recunoasterea dintr-un grup de obiecte a acelora care incep cu sunetul ,,s” si cu ,,s”.

Material didactic imagini din jocul ,,Raspunde repede si bine”.

Indicatii metodice. Am prezentat copiilor mai multe imagini ale unor obiecte a caror denumire incep cu sunetele ,,s” sau „s”. Copiii au recunoscut imaginea de ex.: (acest jeton reprezinta o sapca). Cuvantul sapca incepe cu litera ,,s“, sau (acest jeton reprezinta un steag). Cuvantul steag incepe cu litera ,,s”.

10. Jocul didactic ,,Cine face asa?” l-am efectuat in cadrul activitatilor frontale de dezvoltarea a vorbirii, avand urmatoarele obiective:

— perfectionarea pronuntarii corecte a grupurilor de consoane;

— activizarea vocabularului;

— dezvoltarea atentiei, a auzului fonematic.

Sarcina didactica: recunoasterea animalelor dupa glas, denumirea lor corecta (caine, pisica, iepure, cocos, gaina, puisor, rata, gasca, urs etc.).

Elemente de joc imitarea glasului animalelor, cautarea animalului-jucarie. Material animale, jucarii.

11.Joc didactic ,,Cine spune mai departe?”

Scopul exersarea pronuntarii corecte, cu claritate, exactitate si siguranta a consoanelor: „c, p, s, s, n, t, t“ si a grupurilor de consoane: ,,sf, cr, pr” etc.

Sarcina didactica. Completarea propozitiei inceputa de educatoare prin pronuntarea onomatopeelor respective.

Material o scara din lemn, pe care sunt fixate: closca, cocosul, pisica, cainele, puisorul.

12. Jocul didactic: ,,Ghici cum face?”.

Scopul: folosirea onomatopeelor corespunzatoare diferitelor mijloace de locomotie, perfectionarea pronuntarii consoanelor, grupurilor de consoane si a diftongilor.

Sarcina didactica — denumirea unor mijloace de locomotie si redarea onomatopeelor corespunzatoare.

Material — papusi, tren, avion, camion, vapor.

13. Jocul didactic:„Am spus bine, n-am spus bine?”

Scopul: dezvoltarea acuitatii auditive, perfectionarea laturii fonetice a limbajului prin pronuntarea cu claritate si siguranta a unor consoane si grupuri de consoane; depistarea si corectarea unor deficiente de pronuntie.

Sarcina didactica — recunoasterea greselilor de pronuntie a unor sunete si corectarea lor.

14. Jocul didactic:,,Spune la ce m-am gandit?”

Scopul: dezvoltarea capacitatii de analiza fonetica a cuvintelor.

Sarcina didactica: Completarea cuvantului inceput de catre educatoare.

Indicatii metodice: Jocul se desfasoara cu copiii aranjati in coloana cate unul, iar in fata lor un pod format de educatoare si un copil cu bratele intinse sus.

Copiii merg tinandu-se unul de mijlocul celuilalt si trec pe sub pod ascultand versurile ce se spun de persoanele ce formeaza podul:

,,Pe sub pod v-ati invartit,

Noi pe tine te-am oprit.

Spune la ce m-am gandit?

Sa vedem dac-ai ghicit.”

Dupa ce spun aceste versuri, cei doi ce formeaza podul prind intre brate copilul care se afla in acea clipa in fata lor. Educatoarea rosteste prima silaba (sau primele doua) a unui cuvant format din 2—3 silabe. De exemplu floa (-re), pasa (-re), po-rum (bel) etc. La intrebarea ,,La ce m-am gandit?” copilul retinut trebuie sa completeze (intregeasca) cuvantul.

Dupa rezolvarea corecta a sarcinii, ceilalti copii vor repeta cuvantul pe silabe si la cererea educatoarei, unul dintre ei va preciza numarul silabelor.

Daca nivelul grupei este ridicat, jocul poate fi complicat. Cand copilul oprit la pod a rezolvat bine sarcina, poate sa ceara celui din spatele sau sa alcatuiasca o propozitie in care cuvantul ghicit sa fie rostit in silabe (cu pauze). De exemplu: ,,Mama mea a cumparat o ba-na-na”, ,,Po-rum-be-lul zboara”.

Capitolul III

CERCETARE PEDAGOGICA- Contributia jocului didactic in dezvoltarea limbajului copiilor prescolari

3.1 Tipul cercetarii

Atat designul cercetării , cat și analiza și interpretarea datelor sunt parte integrantă a studiului experimental privind contributia jocului didactic în dezvoltarea limbajului prescolarilor.

3.2 Scopul cercetarii:

Cercetarea de față a fost aleasă cu scopul de a argumenta eficacitatea utilizării jocului didactic în activitățile de educare a limbajului, precum și de a descoperi și remarca cele mai avantajoase strategii didactice de valorizare a valențelor instructiv-formative ale jocului didactic de educare a limbajului.

3.3 Ipoteza cercetarii

Pe baza scopului, s-a pornit de la următoarea ipoteză:

Utilizarea jocului didactic în cadrul activităților desfășurate în grădinița de copii, ca formă de activitate sau ca metodă de predare-învățare-evaluare sporește capacitățile de comunicare ale preșcolarilor;

Introducerea jocului didactic în cadrul activităților de educare a limbajului la preșcolari conduce la consolidarea, aprofundarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor sub aspectul dezvoltării vorbirii.

3.4 Obiectivele cercetarii

Obiectivele ce vor fi urmărite de-a lungul cercetării sunt :

O1: Obținerea și interpretarea rezultatelor preșcolarilor , precum și compararea acestora în etapele cercetării, pentru a constata diferențele dintre preșcolarii celor două grupe supuse experimentului ;

O2: Intrebuințarea jocului didactic la cele doua grupe, cu scopul de a urmări progresul preșcolarilor.

3.5 Variabilele cercetarii:

Variabile dependente:

-nivelul de imbunatatire a abilitatilor de comunicare;

-nivelul de adaptare si socializare a prescolarilor;

Variabile independente:

-aplicarea unui program didactic in activitatile de educarea limbajului desfasurate in unitatea prescolara in care predau in anul scolar 2015-2016.

S-a ales pentru experimentul psihopedagogic un lot format din două grupe de preșcolari, fiecare constând într-un număr de 20 copii, cu același nivel de vârstă. Pentru ca la sfârșitul cercetării să devină mai vizibil impactul produs de jocurile didactice la educarea limbajului asupra dezvoltării vorbirii la preșcolari, s-au supus cercetării cele două grupe de copii de la Grădinița cu Program prelungit nr.1 Clinceni , judetul Ilfov.

Grupul experimental este reprezentat de copiii de la grupa unde sunt incadrata ca educatoare-suplinitoare, iar grupul de comparatie este reprezentat de o grupa de la aceeasi unitate scolara, cuprinzand copii cu varste cuprinse intre 4 si 5 ani.

3.6 Metode și instrumente de investigare

În cadrul cercetării cantitative s-a folosit ca metodă experimentul, care presupune intervenția planificată a cercetătorului în desfășurarea fenomenelor pe care le studiază.

Metoda experimentului este considerată a fi cea cea mai productivă , care permite analiza relațiilor dintre variabile și cea mai precisă metodă de testare a ipotezei.

Experimentul mai poate fi definit și ca observație provocată, datorită faptului că implică o schimbare, o “manipulare” a variabilelor controlată de cercetător în scopul constatării efectelor asupra altor aspecte variabile vizate în domeniul cercetării. Se pot experimenta modalitățile de lucru care au garanția că vor aduce beneficii rezultatelor anterioare.

Experimentarea pedagogică se desfășoară de regulă, în trei etape: o prima etapă cu caracter de constatare, urmează o fază fundamentală care cuprinde experimentul propriu-zis și apoi o etapă finală, de control. Personalitatea educatoarei își pune amprenta asupra metodei de cercetare.

Metodele de cuantificare a datelor folosite au fost atât clasificarea, ordonarea și ierarhizarea rezultatelor copiilor prin utilizarea scărilor de evaluare, cât și compararea rezultatelor obținute de către copiii din grupa de comparatie cu rezultatele celor din grupa experimentală.

În ceea ce privește metodele matematico-statistice de culegere și prelucrare a datelor, s-au întocmit tabele de rezultate și interpretare calitativă a constatărilor prin histograma de comparație.

Derularea experimentului psihopedagogic :

Cercetarea s-a desfășurat în intervalul 19 septembrie 2015- 30 mai 2016, incluzând trei etape astfel :

Etapa constatativă:

– etapa în care au fost colectate datele inițiale, pe baza testelor, observațiilor, a probelor de control susținute atat de grupul experimental , cat si de cel de grupul de comparatie.

Etapa experimentala- reprezintă etapa fundamentală, în care a fost introdusă la grupa experimentală variabila independentă.

Etapa post-experimentală:

In această etapă au fost aplicate preșcolarilor probele de evaluare finală, urmărindu-se concomitent evoluția celor două grupe, pentru a se observa rezultatele grupei experimentale în raport cu rezultatele grupei de comparatie.

ETAPA CONSTATATIVA:

În cadrul etapei constatative s-au aplicat copiilor din grupa experimentală și celor din grupa de comparatie, teste de evaluare inițială care să redea nivelul inițial de cunoștințe al preșcolarilor. Toate testele distribuite preșcolarilor au fost structurate pe itemi.

În întocmirea testelor de evaluare inițială s-a ținut cont ca acestea să fie în concordanță cu ipotezele și obiectivele cercetării. În această etapă, au fost distribuite preșcolarilor două teste de evaluare inițială.

Prin proba de evaluare inițială nr. 1- Una sau mai multe (vezi anexa 1), mi-am propus să determin nivelul de cunoștințe al copiilor din punct de vedere a folosirii corecte a substantivelor la singular și plural. În corectarea testului, s-a avut în vedere capacitatea preșcolarilor de a denumi corect obiectele/ființele reprezentate în imagini, de a specifica forma corectă a cuvântului atât la singular ,cât și la plural și de a formula corect propoziții simple. Corectarea testului s-a realizat pe baza descriptorilor de performanță (vezi tabelul 1)

Descriptorii de performanță din cadrul probei inițiale nr.1

Tabel 1

Preșcolarii au fost notați cu calificative, după cum urmează

– copilul obține între 1și 2.5 puncte = INSUFICIENT (comportament absent);

– copilul obține între 3 și 5 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);

– copilul obține între 6 și 7.5 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);

– copilul obține intre 8,5 și 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).

Prin intermediul probei de evaluare inițială nr. 2- Câte silabe are? (vezi anexa 2 ), s-a urmărit evidențierea capacității preșcolarilor de a despărți cuvintele în silabe. S-au utilizat în acest sens, cuvinte formate din 2 sau 3 silabe.

Descriptorii de performanță din cadrul probei inițiale nr. 2

Tabel 2

Notarea copiilor s-a prin utilizarea calificativelor, după cum urmează:

– copilul obține intre 1și 3 puncte = INSUFICIENT (comportament absent);

– copilul obține intre 4 și 6 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);

– copilul obține intre 7 și 8 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);

– copilul obține între 9 și 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).

2.ETAPA EXPERIMENTALA:

În cadrul etapei experimentale a fost introdusă la grupa experimentală variabila independentă.

Prin urmare, jocul didactic de educare a limbajului, a fost folosit pe perioada întregii cercetări, atât în cadrul activităților pe domenii experientiale , cât și în cadrul activităților liber alese. De altfel, prin conversațiile libere cu copiii, de-a lungul cercetării s-au consolidat zilnic, ori de câte ori a fost ocazia sau a fost nevoie, cunoștințele copiilor sub aspectul dezvoltării limbajului.

Pentru dezvoltarea capacității de comunicare orală s-au desfășurat jocuri în vederea:

-cunoașterii particularităților diferitelor situații de comunicare (dialogul prin telefon, dialogul între colegi, dialogul cu adulții etc) – Ce știi despre?etc;

-susținerii unui dialog atât în calitate de vorbitor cât si de auditor –Telefonul, La piață etc.;

-formulării întrebărilor și răspunsurilor – Să citim o imagine etc.

Pentru dezvoltarea auzului fonematic au fost demarate jocuri cu întreaga grupă de copii sau/și grupe mici de copii, jocuri care să exerseze memoria auditivă, capacitatea de diferențiere fonematică, atenția auditivă, auzul fonematic:” Cu ce sunet începe cuvântul?”, „Îndreaptă greșeala !”,” Ce e bine, ce e rău?”, „Cine spune mai multe cuvinte ?”, etc.

Pentru însușirea corectă a pronunțării sunetelor șuierătoare ș și j și diferențierea acestor sunete de siflantele s și z s-a desfășurat urmatoarele jocuri didactice de educarea limbajului:

Jocul didactic :”Trenul și vântul „ (Taiban, Petre, Nistor, 1976).

Scopul jocului a avut în vedere dezvoltarea auzului fonematic, însușirea corectă a pronunțării sunetelor șuierătoare ș și j și diferențierea acestor sunete de siflantele s și z.

Sarcina didactică a jocului a constat în pronunțarea corectă a consoanelor ș și j.

În sala în care s-a desfășurat jocul, educatoarea a amenajat dinainte un cadru special care să le sugereze preșcolarilor o cale ferată.

Copiii au fost împărțiți în două grupe: cea a trenului și cea a vântului. Primul fluier al educatoarei a reprezentat un semnal pentru “tren”. Prin urmare, preșcolarii din aceasta grupă s-au deplasat pe “șine”, șuierând- ș, ș, ș. Al doilea semnal a fost indicat grupei a doua. Copiii din acestă echipă au trebuit să depășească “trenul”, ținând brațele lateral și imitând vântul- j, j, j.

Jocul a continuat cu schimbarea rolurilor.

Pentru complicarea jocului, s-au format patru grupe: a albinelor, a șarpelui, a trenului și a vântului, fiecare reproducând sunetul caracteristic.

În cadrul jocului, s-a constatat dificultatea unui preșcolar de a pronunța sunetul s. Având în vedere acest aspect, educatoarea nu a omis să precizeze faptul că s și z se pronunță ținând colțurile buzelor bine trase în părți și plasând limba în spatele incisivilor inferiori, pe când pentru articularea sunetelor s și z, gura trebuie rotunjită iar vârful limbii dus înspre palat.

De-a lungul perioadei experimentale, s-au desfășurat exerciții individuale de pronunție a sunetului s.

În prima etapă s-au realizat suplimentar față de restul grupei, exerciții generale pentru dezvoltarea respirației: exerciții pentru dezvoltarea mușchiului lingual și exerciții de dezvoltare a auzului fonematic.

În etapa de impostare a sunetului, s-au utilizat ca instrumente o oglindă și un băț de chibrit. Oglinda a ajutat copilul să surprindă mișcările de articulație, iar bățul de chibrit a ajutat la eliberarea suflului din cavitatea bucală pe șanțul central al limbii.

În cea de-a treia etapă, sunetul a fost introdus mai întâi în silabe, apoi în cuvinte. S-a realizat diferențierea sunetelor la nivelul silabelor și la nivelul cuvintelor.

În ultima etapă, s-a realizat automatizarea sunetului în vorbire, utilizându-se propoziții și poezii scurte.

În cadrul etapei experimentale s-au introdus și alte jocuri cu privire la aspectul lexical și sintactic:

-intuirea elementelor componente ale unor structuri gramaticale (silabe, cuvinte, propoziții) –“ Silabe vesele”, “Câte cuvinte am spus?”, “Spune-mi un cuvânt cu tot atâtea silabe”, “Cuvinte și propoziții

-intuirea sensurilor unor cuvinte prin activități de joc și învățare (omonime, antonime, sinonime) – “Găsește cuvântul potrivit”,” Cum mai poți spune?”,” Cum spun eu și cum spui tu?”

JOC DIDACTIC :” Jocul silabelor”

Scopul : – consolidarea capacitatii de diferentiere perceptiv-fonematica a grupurilor de sunete (silaba) ;

imbogatirea vocabularului activ ca urmare a experientei cognitive

proprii si a transferului de informatii in comunicarea dintre copii ;

cultivarea interesului pentru activitatea de invatare prin joc ;

Obiective generale :

-consolidarea deprinderii de a pronunța corect și de a despărți cuvintele în silabe;

-dezvoltarea auzului fonematic, a rapidității în gândire și a operațiilor gândirii;

-îmbogățirea reprezentărilor și activizarea vocabularului prin reactualizarea denumirii obiectelor ;

-conștientizarea exprimării proprii sub aspectul fonematic și activizarea vocabularului.

Obiective operationale:

O1 : Să pronunțe corect cuvinte ce denumesc anumite imagini de pe jetoane ;

O2 : Să despartă cuvintele în silabe ;

O3 : Să formeze cuvinte cu o silabă dată ;

O4 : Să alcătuiască propoziții corecte din punct de vedere gramatical și lexical folosind cuvintele ce denumesc obiectele de pe jetoane.

JOC DIDACTIC : „Găsește cuvântul opus !”

Scopul: îmbogățirea vocabularului activ și a expresivității limbajului.

Sarcina didactica : cere elevilor să recunoască antonimele unor cuvinte și să le integreze în propoziții.

Material didactic: un disc de carton împărțit în 8-10-12 părți egale, în care se vor scrie cuvinte care au antonime: prieten, cald, bun, atent, silitor, etc. În centrul discului se va fixa o săgeată în poziție orizontală.

Jocul se poate desfășura individual sau pe grupe. Un elev vine și învârte discul până ce aduce un cuvânt în dreptul săgeții. Citește cuvântul cu voce tare și formulează o propoziție folosind un cuvânt opus celui indicat de săgeată.

Aprecierea se face cu participarea membrilor grupei adverse. Nu este voie să se repete o propoziție deja formulată.

Se acordă câte două puncte pentru răspunsurile corecte. Câștigă cine a acumulat mai multe puncte.

Complicarea jocului:

Poezia cuvintelor opuse – poezie pentru ilustrarea antonimelor:
„Muntele din zare
De nu-i mic, e….(mare)
Iar zapada dalba
De nu-i neagra-i……(alba)
Gheata ce se trece
De nu-i calda-i…..(rece)
Norul ce s-adus
De nu-i jos, e…..(sus)
Ursul greu la pas
De nu-i slab,e….(gras)
Plopul de langa gard
De nu-i scund, e …… (inalt)”

Descriptorii de performanță din cadrul probei de evaluare sumativă

Tabel 3

Copiii au fost notați cu calificative, astfel:

– copilul obține intre1 și 3 puncte = INSUFICIENT (comportament absent);

– copilul obține intre 3 și 6 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);

– copilul obține intre 6 și 8 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);

– copilul obține 9 sau 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).

În etapa experimentală, pentru aspectul lexical și sintactic s-au desfășurat jocuri în vederea:

îmbogățirii vocabularului cu substantive (comune și proprii), adjective, pronume, numerale cardinale și ordinale, verbe, adverbe și locuțiuni adverbiale, prepoziții, conjuncții etc.

exprimării corecte a substantivelor comune la singular și plural (Eu spun una, tu spui multe) și la diferite cazuri – Cui să dau jucăria?, Ce este? Al (a) cui este? etc.

Pentru însușirea corectă de către copii a formelor de singular și plural a substantivelor precum și a deprinderii de a le include corect în propoziții; dezvoltarea atenției și memoriei vizuale; exersarea pronunțării corecte a unor sunete s-a desfășurat la grupa experimentală jocul didactic Eu spun una, tu spui multe.

Jocul didactic” Eu spun una tu spui multe”a avut în vedere scopul de a îmbogăți și activiza vocabularul preșcolarilor cu cuvinte ce denumesc antonime.

Obiective operaționale:

-să găsească forma corectă de singular sau plural a substantivelor, în funcție de cerința exprimată;

-să formuleze propoziții simple și dezvoltate, utilizând substantive la numărul singular sau plural;

-să realizeze corect acordul subiectului cu predicatul în propoziții;

-să pronunțe corect cuvintele și toate sunetele cuvintelor;

-să asculte cu atenție regulile jocului, în vederea receptării înțelegerii și respectării acestora;

-să participe cu plăcere și interes la activitate.

Scopul:- consolidarea deprinderii de a folosi corect singularul și pluralul substantivelor, precum și de a alcătui cu acestea propoziții corecte din punct de vedere gramatical,

respectând acordul dintre subiect și predicat, stimularea rapidității în gândire, dezvoltarea atenției voluntare.

Sarcina didactică:-alegerea coșulețului / jetonului cu un element sau mai multe și exprimarea corectă a singularului sau pluralului, găsirea formei de singular sau plural în funcție de cerința exprimată de una dintre echipe și formularea unor propoziții în care să se utilizeze substantivele respective.

Regulile jocului: -copilul chemat alege un coșuleț și spune dacă în el se află un element sau mai multe.

-copilul chemat vine în față, spune dacă pe jetonul său sunt reprezentate unul sau mai multe elemente.

-reprezentantul unei echipe spune un substantiv, un reprezentant al celeilalte spune forma opusă; se alcătuiesc apoi propoziții despre obiectul respectiv.

Elemente de joc:

-închiderea și deschiderea ochilor;

-aplauze;

-surpriza;

Pentru buna desfășurare a jocului, copiii au fost așezați în semicerc. Educatoarea chema copiii pe rând la panoul așejat în față, astfel că toți au avut ocazia de a rezolva cel puțin două-trei sarcini. Jumatate din jetoane au fost așejate într-un coșuleț din fața panoului, pe când cealaltă jumătate a fost împărțită copiilor. Preșcolarii au trebuit să aleagă un jeton, precizând dacă pe el este reprezentat unul sau mai multe elemente. Copilul care deținea jetonul corespondent, a trebuit să îl ridice, specificând prin propoziție cantitatea obiectelor reprezentate pe jeton (una sau mai multe) și denumirea obiectului. De exemplu: Pe cartonul meu sunt reprezentați mai mulți morcovi. Ca material didactic s-au utilizat jetoane cu diferite imagini reprezentând doar o ființă sau un lucru și altele reprezentând mai multe ființe, respectiv obiecte de același fel; panou și un coș.

Fiecare jeton cu substantivele utilizate și analizate, au avut câte un corespondent, cu unul sau mai multe elemente reprezentate de același fel. Unul dintre jetoane s-a regăsit în coșul din fața panoului, iar corespondentul său, în mâna copiilor.

Următoarea parte a jocului a constat în identificarea de către preșcolari a singularului/pluralului specificat de educatoare.

Complicarea jocului presupune ca preșcolarii să alcătuiască propoziții simple sau dezvoltate, utilizând substantivele reprezentate pe jetoane. De exemplu: În casa sunt cinci scaune. sau Alin a adus un scaun.

Descriptorii de performanță din cadrul probei de evaluare continue

Tabel 4

Preșcolarii au fost notați cu calificative, după cum urmează

– copilul obține intre 1 si 2.5 puncte = INSUFICIENT (comportament absent);

– copilul obține intre 2,5 si 5 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);

– copilul obține intre 5 si 7.5 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);

– copilul obține 9 și 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).

Despărțirea în silabe a reprezentat un real interes pentru preșcolarii din grupa experimentală. La sfarsitul testului, copiii au solicitat mapa Jocul literelor și al cuvintelor. Mapa conține printre altele un număr de optzeci de jetoane ce reprezintă singularul și pluralul a patruzeci și patru de cuvinte.

Preșcolarii au utilizat frecvent aceste jetoane în jocurile de masă din cadrul activităților liber-alese.

Pentru creativitatea și expresivitatea limbajului oral, s-au desfășurat jocuri ce au vizat:

-reținerea și utilizarea unor structuri verbale expresive (adjective, adverbe, epitete, expresii ritmate);

-nuanțarea vocii, adecvarea vocabularului, folosirea intonației potrivite pentru situații și trăiri emoționale particulare. Astfel, la grupa experimentală au fost introduse jocurile: Recunoaște personajul!, Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim! etc.

Testele de evaluare continuă au ajutat la descoperirea și remedierea lacunelor preșcolarilor, întrucât acestea prezintă avantajul de a permite intervenția imediată a educatoarei asupra preșcolarilor și astfel permite acestora din urmă remedierea erorilor si a lacunelor imediat după apariția lor.

3.ETAPA POST-EXPERIMENTALA:

Prima probă de evaluare finală administrată copiilor, A/al/ai/ale/cui sunt? (vezi anexa 3) a avut rolul de a constata capacitatea preșcolarilor de a folosi corect substantivele la singular și plural în cazul genitiv. În evaluarea copiilor, s-a ținut cont de următorii descriptori de performanța.

Descriptorii de performanță din cadrul probei finale 1

Tabel 5

Copiii au fost notați cu calificative, astfel:

– copilul obține între 1 și3 puncte = INSUFICIENT (comportament absent);

– copilul obține între 3și 6 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);

– copilul obține între 6 și 8 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);

– copilul obține între 9 și 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).

Prin intermediul probei de evaluare finală nr.2 – Ce face/Ce fac? s-a determinat capacitatea preșcolarilor de a despărți cuvintele în silabe și totodată de a formula propoziții dezvoltate, indiferent de părțile de vorbire implicate în propoziție. Evaluarea copiilor s-a realizat pe baza unor descriptori de performanță .

Table 6

Preșcolarii au fost notați cu calificative, astfel:

– copilul obține intre 0 si 2.5 puncte = INSUFICIENT (comportament absent);

– copilul obține intre 2,5 si 5.5 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);

– copilul obține 5.5 si 8.5 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);

– copilul obține 8.5 si 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).

În ceea ce privește partea calitativă a cercetarii, s-a utilizat metoda interviului, iar ca instrument ghidul de interviu. S-a aplicat ghidul de interviu cadrelor didactice din învățământul preșcolar în vederea obținerii datelor cu privire la relevanța utilizării jocului didactic în activitățile de educare a limbajului.

Cadrele didactice au fost rugate să-și exprime părerea cu privire la relevanța utilizării jocului didactic în cadrul activităților de învățare. Răspunsurile cadrelor didactice au fost următoarele:

Raspuns 1: În cadrul activităților de învățare, jocul didactic este mereu utilizat deoarece preșcolarii o să-și amintească cu plăcere perioada în care au stat la grădiniță. Spre deosebire de etapa școlarității, când jocul didactic apare doar într-un moment al activității didactice, acum el este predominant și este menit să capteze atenția micilor preșcolari.

Raspuns 2: Jocul didactic prezintă cea mai mare importanță și ar trebui să predomine în activitatea didactică. Prin joc, preșcolarii își însușesc mai repede cunoștințele, fiind mai atractiv și mai apropiat de ceea cu ce sunt ei obișnuiți.

Raspuns 3: Da, este relevantă. Deoarece dezvoltă creativitatea, spiritul de echipă iar copiii socializează, se implică emoțional, verbalizează, fac mișcare.

Raspuns 4: Jocul în activitatea de învățare la preșcolari nu poate lipsi. Este activitatea care corespunde cel mai bine particularităților de vârstă, este motivant, stârnește interesul și participarea activă la învățare. Rezultatele obținute atunci când este utilizat jocul didactic la o activitate de educarea limbajului sunt imediate și evidente, simulează imaginația și interesul pentru activitatea desfasurata.

3.7 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Analiza și interpretarea datelor a fost realizată în perioada 14-30 aprilie și a reprezentat etapa post-experimentală în derularea experimentului psihopedagogic.

În această etapă s-au analizat rezultatele testelor inițiale și finale analizând evoluția grupei experimentale. Totodată, am comparat rezultatele finale ale celor două grupe incluse în cercetare, pentru a putea observa mai clar impactul produs de jocul didactic asupra capacităților de comunicare la copiii din grupa experimentală.

În urma probei de evaluare inițială nr.1- Una sau mai multe , probă distribuită copiilor din ambele grupe, au reieșit următoarele rezultate:

Rezultatele obținute de preșcolarii grupelor experimentale

și ai grupei de control la proba inițială nr.1

Fig.1. Histogramă comparativă semnificând calificalivele celor două grupe la proba inițială nr.1

În urma aplicării probei Una sau mai multe, s-a constatat faptul că din perspectivele utilizării substantivelor la singular și plural, a denumirii corecte a obiectelor/ființelor reprezentate în imagini, și a formulării corecte a propozițiilor simple între preșcolarii grupei experimentale și ai grupei de control, nu există diferențe semnificative, rezultatele fiind foarte asemănătoare.

Fig.2. Calificalivele copiilor din grupa experimentală la proba inițială nr.1,

exprimate în procente

Analiza datelor a arătat că aproape jumătate din colectivul grupei experimentale nu au însușită deprinderea de a utiliza corect substantivele la formele de singular sau plural și/sau de a formula propoziții corecte din punct de vedere gramatical. Comportamentul este absent la 2 preșcolari din grupa experimentală. Rezultatele au arătat că doar 5 copii au atins acest comportament.

Fig.3. Calificalivele copiilor din grupa de control la proba inițială nr.1,

exprimate în procente:

Așadar, dintre cei 15 copii ai grupelor, câte 5 (33%) au primit calificativul foarte bine, datorită faptului că au avut răspunsuri corecte la toate cerințele probei. 4 copii din fiecare grupă (27%) au obținut calificativul bine. Diferențe puțin sesizabile s-au înregistrat la nivelul copiilor cărora li s-au atribuint calificativul suficient sau insuficient. Grupul experimental s-a confruntat cu 4 calificative suficient (27%) și cu 2 de insuficient (13%); iar grupul de control s-a confruntat cu câte 2 calificative de suficient (20%), și tot 2 calificative insuficient (20%).

Rezultatele copiilor, arată că 40%, ceea ce semnifică un procentaj destul de apropiat de jumătate din întreg grupul de copii din grupa experimentală, dar și din grupa de control, nu au acumulat punctajul care le-ar fi acordat calificativul bine.

Rezultatele copiilor din grupa experimentală și grupa de control la Proba de evaluare inițială nr. 2- Câte silabe are?, pot fi vizualizate în tabelul și histogramele comparative de mai jos:

Rezultatele obținute de preșcolarii grupei experimentale

și ai grupei de control proba inițială nr.2

Fig. 5. Histogramă comparativă reprezentând calificativele obținute de preșcolarii celor două grupe la proba inițială nr.2

Nu s-au constatat diferențe semnificative în rezolvarea cerințelor de către copii la proba de evaluare inițială nr.2. După cum se poate vedea în figura de mai sus, majoritatea copiilor au comportamentul vizat în dezvoltare sau necesită sprijin. Comportamentul este absent la câte 3 preșcolari din fiecare grupă.

Fig. 6. Calificativele obținute de preșcolarii din grupa experimentală la proba inițială nr.2, exprimate în procente

În figura 6 se poate observa faptul că doar 7% dintre preșcolarii grupei experimentale au obținut calificativul foarte bine, ceea ce denotă că un singur copil din cei 15 au comportamentul atins. Cel mai mare procent, 40%, este reprezentat de calificativul suficient. Acest calificativ a fost acordat unui număr de 6 copii din grupa experimentală :

Fig. 7. Calificativele obținute de preșcolarii din grupa de comparatie la proba inițială nr.2, exprimate în procente

Comparativ cu situația înregistrată în urma analizării datelor preșcolarilor din grupul experențial, în grupul de control au existat doi copii care au despărțit corect în silabe toate cele sașe cuvinte reprezentate în imagini. Cinci copii din grupul experimental (33%), respectiv patru copii din grupul de control (27%) au comportamentul în dezvoltare, reușind să rezolve cu succes patru sau cinci cerințe ale probei. Aceștia au obținut calificativul bine. Dintre copiii existenți în cele două grupe, câte 40%, ceea ce semnifică un număr de 6 preșcolari, au rezolvat doar două sau trei cerințe, reușind astfel să obțină calificativul suficient, iar câte 3 copii din fiecare grupă (reprezentând 20%)au primit calificativul insuficient.

De remarcat este fapul că toți preșcolarii care nu au obținut calificativul foarte bine au întâmpinat dificultăți în a despărți în silabe cuvântul avion.

Jocurile didactice din etapa experimentală au avut rolul de a remedia lacunele preșcolarilor din grupa experimentală.

În cadrul jocului didactic Trenul și vântul desfășurat în etapa experimentală s-a constatat dificultatea unui preșcolar X. de a pronunța sunetul s. Utilizând exercițiile specificate mai suspentru obținerea acestui sunet, s-a remarcat faptul că în timpul jocurilor libere, un grup format din două fete și doi băieți repetau cu X. aceste exerciții din diferite etape, nu neapărat în ordinea stabilită, folosind oglida și bețele de chibrit. Întrucât activitatea copiilor era sub forma unui joc de rol (un copil era educatoarea, iar ceilalți erau preșcolarii), s-a sesizat că X. era mai încrezător în forțele proprii și nu de puține ori, reușea mai bine să pronunțe sunetul s decât în cadrul exercițiilor individuale desfășurate cu educatoarea grupei.

În urma probei de evaluare sumative: Cum spun eu și cum spui tu? , s-a avut în vedere scopul de a îmbogăți și activiza vocabularul preșcolarilor cu cuvinte ce denumesc antonime.

Fig.8 Histogramă reprezentând calificativele obținute de copiii din grupa experimentală la proba sumativă

Rezultatele copiilor arată o remediere a cunoștințele copiilor sub aspectul dezvoltării limbajului. Mai mult de jumătate din numărul de preșcolari supus cercetării și-au atins comportamentul vizat. După cum se poate observa în figura 8, niciun preșcolar nu a obținut calificativul insuficient

Fig. 9 Calificativele obținute de copiii din grupa experimentală la proba sumativă, exprimate în procente

Figura 9 specifică faptul că în total, 67%, dintre copii au comportamentul atins. Datele analizate arată și faptul că mai mult de un sfert din calificativele acordate s-au încadrat pentru calificativele bine (20%) și chiar suficient (13%). Niciun preșcolar nu a obținut calificativul insuficient.

Fig. 9 Calificativele obținute de copiii din grupa experimentală la proba sumativă, exprimate în procente

Figura 9 specifică faptul că în total, 67%, dintre copii au comportamentul atins. Datele analizate arată și faptul că mai mult de un sfert din calificativele acordate s-au încadrat pentru calificativele bine (20%) și chiar suficient (13%). Niciun preșcolar nu a obținut calificativul insuficient.

Rezultatele probei de evaluare continuă Eu spun una, tu spui multe, au fost centralizate în figurile 10 și 11 de mai jos:

Fig.10 Histogramă comparativă reprezentând calificativele obținute de copiii din grupa experimentală la probe de evaluare inițială și continua

Analizând rezultatele copiilor, se remarcă un progres vizibil din punct de vedere al dezvoltării limbajului. Dacă în etapa pre-experimentală, doar 5 copii aveau atinse comportamentele vizate în proba de evaluare, la momentul evaluării continue, numărul acestora era în creștere, astfel că doar un copil mai avea comportamentul în dezvoltare.

Fig. 11 Calificativele obținute de copiii de grupa experimentală la proba continuă nr.1, exprimate în procente

93%, dintre preșcolari obținut punctajul maxim. Doar un preșcolar (7%) a obținut calificativul bine în cadrul probei de evaluare continuă, față de proba inițială, la care au obținut același calificativ un număr de 4 copii.

93%, dintre preșcolari obținut punctajul maxim. Doar un preșcolar (7%) a obținut calificativul bine în cadrul probei de evaluare continuă, față de proba inițială, la care au obținut același calificativ un număr de 4 copii.

În cadrul probei continue, nu au existat răspunsuri care să corespundă calificativelor suficient sau insuficient, comparativ cu situația din evaluarea inițială, unde 4 copii au obținut calificativul suficient, iar 2 copii au obținut calificativul insuficient.

Majoritatea preșcolarilor din grupa experimentală și-au însușit deprinderile de a utiliza substantivele feminine și masculine la singular și plural și de a formula propoziții simple și dezvoltate cu acestea.

Proba de evaluare finală nr. 1 -A/al/ai/ale/cui sunt? (vezi anexa 4), a scos în evidență următoarele rezultate

Fig.12 . Histogramă comparativă semnificând calificalivele obținute de copiii din grupa experimetală și grupa de control la proba finală nr.1

Se remarcă faptul că, din totalul de 15 preșcolari din grupa de control, 12 au dobândit capacitatea de a specifica forma substantivelor la singular și plural la genul genitiv. Prin urmare, la acești copii s-a remarcat un progres vizibil sub aspectul lexical și sintactic al limbajului. Răspunsurile corecte ale celor 12 copii, au fost concretizate în obținerea calificativului foarte bine. Aceleași rezultate au înregistrat și 4 copii din grupul de contrul, se observă o diferență semnificativă între rezultatele grupei de control și grupei experimentale.

Fig.13 . Calificalivele obținute de copiii din grupa experimetală la proba finală nr.1

Analiza datelor arată că niciun preșcolar din grupul experimental nu a obținut calificativele insuficient sau suficient și că 80% dintre preșcolari au primit calificativul foarte bine. Prin urmare, 80% din preșcolarii din grupul experimental au rezolvat fișa probei finale nr.1 în totalitate. În această situație, remarcăm contribuția jocurilor demarate în etapa experimentală. Este de subliniat faptul că, preșcolarul cu stare precară de sănătate se încadrează în cele 20 de procente ce corespund preșcolarilor care au obținut calificativul bine.

Fig.14 . Calificalivele obținute de copiii din grupa de control la proba finală nr.1

O diferență majoră se evidențiază și prin compararea grupului experimental cu grupul de control, din care doar 27% dintre copii ( 4 ) au reușit obținerea calificativului foarte bine.

Grupa experimentală a înregistrat 3 calificative de bine (20%, după cum se poate observa în figura nr.14)- 2 copii reușind rezolvarea corectă a 5 itemi și un copil reușind rezolvarea corectă a patru itemi.

Din grupul de control, 20% din numărul total de copii (5) au obținut calificativul bine, datorită obținerii a cinci răspunsuri corecte din partea a 3 copii și respectiv 4 răspunsuri corecte din partea a 2 copii.vJocurile didactice desfășurate cu grupa experimentală au avut un impact pozitiv asupra copiilor, date fiind calificativele bune și foarte bune obținute de către aceștia. De asemenea, grupa experimentală nu a înregistrat nici un calificativ suficient sau insuficient în cadrul acestei probe, pe când grupul de control s-a confruntat chiar și cu un copil care nu a dat nici un răspuns corect, prin urmare a obținut calificativul insuficient. La fel și alți 2 copii care au dat doar câte un răspuns corect. 1 copil a răspuns corect la două întrebări din item iar 2 copii au dat câte 3 răspunsuri corecte. Prin urmare, grupul de control a înregistrat câte 3 calificative de suficient, ceea ce semnifică un procent de 20%.

Rezultatele testului au relevat faptul că preșcolarii din grupa experimentală au înregistrat un progres privitor la aspectul lexical și sintactic al limbajului. Ei sunt acum capabili să utilizeze corect forma de singular și plural a substantivelor la diferite cazuri.

Este important de precizat că, în urma unor discuții avute cu părinții copiilor, s-a constatat că 3 preșcolari din grupa experimentală (20%) și 12 preșcolari din grupa de control (80%), utilizează corect substantivele la singular si plural în cazul genitiv doar în situațiile formale. De exemplu: la grădiniță; în cadrul parteneriatelor, atunci când trebuie să relaționeze cu adulți sau alți copii; când merg în vizite cu părinții etc. Dintre acești 3 preșcolari din grupa experimentală, unul a obținut calificativul foarte bine, iar 2 au obținut calificativul bine.

Proba de evaluare finală nr. 2 – Ce face/Ce fac? a evidențiat următoarele rezultate:

Fig.15 . Histograma comparativă semnificând calificalivele celor două grupe la proba finală nr.2

Analizând rezultatele probei finale nr.2, observăm că față de probele inițiale, copiii ambelor grupe au obținut rezultate mai bune. Grupa experimentală a totalizat un număr de 15 calificative de foarte bine, comparativ cu proba inițială, la care s-au înregistrat doar 9 calificative de foarte bine, ceea ce semnifică faptul că 100% din răspunsurile preșcolarilor din grupa de control au fost foarte bune.

Ambele grupe au obținut rezultate bune, însă este mai mult vizibil progresul preșcolarilor din grupa experimentală.

Se constată astfel că jocurile didactice de educare a limbajului utilizate în cadrul grupei experimentale și-au dovedit eficiența.

Centrarea analizei calitative este bazată pe descrierea fenomenului, categorizarea și identificarea modului în care conceptele se unesc între ele astfel încât să poată produce o explicație a fenomenului dat. Pentru aceasta, datele au fost analizate din perspectiva abordării descriptiv/interpretative.

În urma aplicării interviului celor patru respondenți, s-au remarcat similaritudini, dar și diferențieri cu privire la jocurile didactice la educarea limbajului la desfășurate la grupă.

Indiferent de vechime și studii, toți respondenții au considerat relevantă utilizarea jocului didactic în cadrul activităților de învățare din grădiniță. Jocul didactic a fost invocat de toate cadrele didactice ca fiind o parte foarte importantă în activitatea de învățare, aducând diverse beneficii în planul dezvoltării cognitive și afective la preșcolari.

Analizând răspunsurile participanților la interviu, constatăm că respondenții au enumerat o serie de beneficii ale utilizării jocului didactic în cadrul activităților de educare a limbajului: un cadru didactic consideră că astfel rezultatele obținute sunt imediate și evidente, simulează imaginația și interesul pentru activitatea desfășurată. Utilizarea jocurilor didactice coduce la un comportament mai activ din partea preșcolarului. Răspunsul unui respondent a relevat faptul că utilizând jocul didactic la educarea limbajului, materia predată este mai accesibilă copiilor. S-a constatat că un respondent este de părere că în activitățile de educare a limbajului, jocul didactic contribuie la obținerea de rezultate foarte bune în dezvoltarea auzului fonematic, la îmbogățirea vocabularului și la formarea unei exprimări corecte.

A cincea întrebare a vizat elementele care ajută la o bună desfășurare a jocului didactic. Toate cadrele didactice au identificat o serie de astfel de elemente. Elementele comune specificate sunt următoarele: înțelegerea și respectarea regulilor de către preșcolari, utilizarea unui material didactic atractiv. Separat, respondenții au identifiicat și alte elemente, cum sunt: apropierea de preocupările lor zilnice, motivația, recompensele, o bună pregătire în prealabil, cerințe clare și precise, implicarea tuturor preșcolarilor. Prin întrebarea șase, cercetarea își propune să afle care sunt tipurile de jocurile didactice desfășurate la grupă în cadrul activităților de educare a limbajului.

Regăsim astfel, în opinia respondenților: Pentru preșcolari, cele mai potrivite jocuri didactice sunt jocurile de despărțire în silabe, jocurile de formulare a propozițiilor simple, jocurile de recunoaștere a sinonimelor, a antonimelor, jocurile didactice de cunoașterea a particularităților diferitelor situații de comunicare, de recunoaștere a singularului și pluralului, jocurile de îmbogățire a vocabularului.

La întrebarea nr.7: Considerați că jocul didactic este o metodă activ-participativă?, s-au găsit trei răspunsuri asemănătoare. Respondenții au specificat ca jocul didactic este o metodă activ-participativă. Argumentarea răspunsurilor a fost similară și a constat în faptul că în cadrul jocului didactic, preșcolarii sunt implicați activ. Un respondent a precizat că jocul didactic poate îmbrăca forme diverse. Atât timp cât obiectul acțiunii didactice este copilul, jocul se poate transforma mereu și poate conduce la atingerea cu success a obiectivelor propuse.

Ultima întrebare a vizat observarea progresului / regresului preșcolarilor. Toate cadrele didactice au specificat că în urma desfășurării la grupă a jocurilor didactice, au constatat progresul copiilor în plan comportamental, cognitiv și afectiv. Un respondent a argumentat că prin intermediul jocului didactic noțiunile sunt predate într-o ambianță plăcută, relaxantă, iar în echipă este stimulată competiția, colegialitatea, spiritul de echipă, elemente regăsite în comportamentul preșcolarilor. În concluzie, în urma demarării jocurilor didactice în grădiniță, se remarcă progresul preșcolarilor pe mai multe planuri.

CONCLUZII

În urma analizei datelor cercetării, au rezultat o serie de concluzii în privința utili zării jocului didactic la activitățile de educarea limbajului.

Jocurile didactice oferă creșterea randamentului școlar, deci îmbunătățirea performanțelor școlare, preșcolarii însușindu-și și consolidându-și cunoștințele. Introducerea jocului didactic în activitățile de educare a limbajului conduce la modificări cantitative și calitative însemnate, atât în ceea ce privește latura instructivă, cât și cea formativă. Utilizarea jocurilor didactice de educare a limbajului atât în cadrul activităților comune și în cadrul activităților la alegere, conduce la o bună cunoaștere a particularităților diferitelor situații de comunicare de către copii, la posibilitatea susținerii de către aceștia a unui dialog în calitate de vorbitori și auditori, precum și la posibilitatea formulării unor întrebări și răspunsuri corecte din punct de vedere gramatical. Constatăm deci impactul major pe care jocurile didactice de educare a limbajului îl dețin asupra dezvoltării capacității de comunicare orală la preșcolari. Jocurile de exersare a memoriei auditive, a atenției auditive, a capacității de diferențiere fonematică conduc la îmbunătățirea auzului fonematic.

Utilizarea jocului didactic cu preponderență în activitățile din grădinița de copii, conduce la rezultate considerabile în ceea ce privește aspectul lexical și sintetic, precum și creativitatea și expresivitatea limbajului oral.

Cele mai avantajoase strategii didactice de valorizare a valențelor instructiv-formative în cadrul jocului didactic de educare a limbajului sunt strategiile interactive. Ele împiedică pasivitatea preșcolarilor și le dezvoltă acestora o serie de capacități: sociabilitate, încredere în forțele proprii, spiritul de echipă etc.

Jocul didactic, încadrat în activitățile de educare a limbajului, conduce la îmbogățirea aspectelor pozitive în ceea ce privește rezultatele copilului pe mai multe planuri: dezvoltă imaginația, creativitatea, auzul fonematic, spiritul de echipă, îmbogățește vocabularul etc. În ceea ce privește eficiența jocului didactic, aceasta poate fi perturbată atât de factori externi cât si de factori interni. Factorii perturbatori pot fi cauzați și de educator, prin solicitarea sarcinilor prea numeroase, prin predarea unui conținut neadecvat vârstei și particularităților individuale ale copiilor, printr-o organizare defectuoasă a activității didactice sau explicarea greoaie a sarcinilor jocului.

Cercetarea a arătat că nu trebuie făcute delimitări între mediul rural și urban în demararea activităților ce presupun desfășurarea jocurilor didactice decât din perspective conținuturilor, deși există diferențe între modurile de organizare, în sensul că în mediul rural, acestea presupun mai multă mișcare.

Elementele care care conduc la desfășurarea optimă a jocurilor didactice sunt diverse. Ele presupun utilizarea unor materiale didactice atractive, a recompenselor, precum și o pregătire temeinică a cadrelor didactice în elaborarea lor.

Printre jocurile didactice desfășurate la grupă în cadrul activităților de educare a limbajului pentru nivelul I, care și-au demonstat cel mai mult eficiența, se regăsesc jocuri didactice ce dezvoltă capacitatea de comunicare orală a preșcolarulor, jocuri care țin de aspectul fonetic, lexical și sintactic.

Jocul didactic reprezintă o metodă activ-participativă, deoarece prezintă un grad ridicat de activizare a copiilor. Copiii nu participă pasiv în cadrul activităților, așa cum se întâmplă în cazul metodelor tradiționale. Utilizarea mijloacelor active-participativa conduce la participarea preșcolarilor la propria lor formare. Prin intermediul jocului didactic, copiii înregistrează în mod sigur progrese și nu doar pe plan cognitiv, ci și în plan afectiv, și atitudinal.

În concluzie, rezultă că ipotezele cercetării au fost adeverite.

BIBLIOGRAFIE

1. Agabrian, Mircea (2004), Cercetarea calitativă a socialului, Editura Institutul European, Iași;

2. Agabrian, Mircea (2003) Sociologie generală, Editura Institutul European, Iași;

3. Antonesei, Liviu (coord.) (2009) Ghid pentru cercetarea educației. Un „abecedar” pentru studenți, masteranzi și profesori, Editura Polirom, Iași;

4. Antonovici, Ștefania, Ciubotaru, Melania (2005) Educarea limbajului-extindere-Îndrumător pentru educatoare, Editura Aramis, București;

5. Babbie, Earl (2010), Practica cercetării sociale, Editura Polirom, Iași;

6. Balint, Mihail (2008), Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar. Didactica limbii și literaturii române, Suport de curs, Cluj-Napoca.

7. Băncilă, Gabriela, Zamfir, Gheorghe (1999), Algoritmul succesului-repere actuale în învățământul preuniversitar, Editura Polirom, Iași;

8. Băran-Pescaru Adina (2004) Parteneriat în educație. Familie-școală-comunitate, Editura Aramis, București;

9. Bocoș, Mușata (2003), Teoria și practica cercetării pedagogice, Colecția Științele Educației, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;

10. Bocoș, Mușata (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Editura Paralela 45, București;

11. Bocoș, Mușata (2008) Strategii didactice activizante în învățământul preșcolar și primar, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;

12. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G & al, Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învățământul preșcolar, Editura Arve, Craiova;

13. Cerghit, Ioan (2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, București;

14. Chelcea, Septimiu (2004), Inițiere în cercetarea sociologică, Editura Comunicare.ro, București;

Parteneri: Universitatea „ A urel Vlaicu” Arad Istituto di Scienze Psicologich e dell’Educ a zione e della Formazione 62

15. Chelcea, Septimiu (2001/2007), Metode cantitative și calitative (ediția a III-a, revizuită și adăugită), Editura Economică, București;

16. Clinciu, Aurel Ion (2005), Metodă de determinare a nivelului dezvoltării motorii si cognitive a copilului preșcolar mare. Fișe de observare și caracterizare phihopedagogică a copilului în vederea școlarizării, Editura Psihomedia, Sibiu;

17. Ciortea, Marcela (2013), Literatură română și Literatură pentru copiii. Caiet de seminar, Seria Didactica, Alba Iulia;

18. Claparede, Edouard, Psihologia copilului și pedagogia experimentală, (Traducere din limba franceză de Petrescu, V., G., Balmus, E.), Editura Didactică și Pedagogică, București;

19. Cristea, Sorin (2006), Curriculum pedagogic, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București;

20. Cucoș, Constantin (2006), Pedagogie- Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2006;

21. Drăgan, I., Nicola, I. (1995), Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Târgu- Mureș;

22. Dogaru, Zoe (2000), Evaluarea cunoștințelor copiilor preșcolari, Editura Aramis, București;

23. Dumitrana, Magdalena (1999), Educarea limbajului ăn învățământul preșcolar, Editura Arta Grafică, București;

24. Dumitru, Alexandrina, Dumitru Viorel-George (2009), Activități transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar. Jocuri didactice, Editura Paralela 45, Pitești;

25. Dumitru, Alexandrina, Dumitru Viorel-George (2013), Jocuri didactice pentru formarea și dezvoltarea unor competețe la elevii din clasele ciclului primar, Editura Corint Educațional, București;

26. Gheba, Grigore, Popovici, Constantin, Gheba Lucreția (1995), Jocuri didactice pentru preșcolari. Anecdote didactice pentru clasele I-IV, Editura Pan General, București;

27. Glava, Alina, Glava, Cătălin (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca;

Parteneri: Universitatea „ A urel Vlaicu” Arad Istituto di Scienze Psicologich e dell’Educ a zione e della Formazione 63

28. Iluț, Petru (1997), Abordarea calitativă a socioumanului; concepte și metode, Polirom, Iași;

29. Ionescu, Miron (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj;

30. Iucu, R., Păun, E. (2002), Educația preșcolară în Romania, Editura Polirom, București;

31. Lupu, Daciana, Angelica, Niculescu, Rodica Mariana (2007), Pedagogia preșcolară și a școlarității mici;

32. Macavei, E. (1996), Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București

33. Marina Lucian (2003) Metodologia cercetării sociale. Noțiuni fundamentale și aplicații, Editura Aeternitas, Alba Iulia;

34. Ministerul Educației, Cercetării Și Tineretului (2008), Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani);

35. Mircea, Ștefan (2003), Teoria situațiilor educative, Editura Aramis, București;

36. Mitu, Florica, Antonovici, Ștefania (2006), Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar (ediția a II-a, revizuită), Editura Humanitas Educațional, București;

37. Neagu, Maria-Ramona (2001), Jocul didactic- cale de acces spre sufletul copilului, Editura Vladimed-Rovimed, Bacău.

38. Negreț-Dobrișor, Ion, Pânișoară Ion-Ovidiu (2005), Știința învățării. De la teorie la practică, Editura Polirom, Iași;

39. Opriș, Dorin (coord.) (2009), Coordonate ale cercetării pedagogice în domeniul educației religioase, Editura Reîntregirea, Alba Iulia;

40. Răileanu, Daniela, Ignat, Floare-Eugenia, Suciu, Veronica (2011), observator. Caiet pentru observarea, monitorizarea și aprecierea copiilor preșcolari”, Editura Delta Cart Educațional, Pitești;

41. Râșteiu, Mircea, Marina, Lucian, Millea Vlad & al (2003), Tehnici avansate de analiză a datelor, Editura Aeternitas;

42. Rughiniș, Cosima (2012), Măsurarea sociologică. Teorii și practici ale cuantificării, Editura Polirom, Iași;

Parteneri: Universitatea „ A urel Vlaicu” Arad Istituto di Scienze Psicologich e dell’Educ a zione e della Formazione 64

43. Șchiopu, Ursula, coord. (1970), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Editura Didactică și Pedagogică, București;

44. Taiban, Maria, Petre, Maria, Nistor, Valeria (1976), Jocuri didactice pentru grădinița de copii, Editura Didactică și pedagogică, București;

45. Todor, Ioana (2014), Psihologia educației, Seria Didactica, Alba Iulia;

46. Toma, Georgeta, Ristoiu, Maruța (coord.) (2009), Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățămțnt preșcolar, Editura Delta Cart Educațional, Pitești;

47. Trif, Letiția (2014), Managementul clasei de elevi. Abordări aprofundate, Seria Didactica, Alba Iulia;

48. Vlăsceanu, Lazăr (2013), Introducere în metodologia cercetării sociologice, Editura Polirom, Iași;

49. Voiculescu, Elisabeta (2003), Pedagogie preșcolară”-ediția a doua, revizuită, Editura Aramis, București;

50. ***Răduț-Tarciu, Ramona (2003), Jocul didactic- teorie și aplicații, www.scribd.com.

Parteneri: