Jocul de Fotbal
Cuprins
INTRODUCERE…………………………………………………………………………….4
CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI
Importanța și actualitatea temei……………………………………………………………6
Scopul lucrării…………………………………………………………………………….9
1.3 Prezentarea temei…………………………………………………………………………10
1.4 Ipotezele de lucru…………………………………………………………………………12
1.5 Metode utilizate…………………………………………………………………………12
CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICO – METODICĂ A LUCRĂRII
2.1 Scurt istoric al jocului de fotbal………………………………………………………….13
2.2 Caracteristici generale privind selecția în jocul de fotbal…………………………………15
2.3 Particularități metodice privind instruirea……………………………………………….19
2.4 Caracteristici morfo-funcționale ale grupei de vârstă 15-16 ani…………………………23
2.5 Modelul jucătorului la grupa de vârstă 15-16 ani…………………………………………24
2.6 Aspecte ale modelului de joc la vârsta de 15-16 ani…………………………………….25
2.7 Documente de planificare și evidență……………………………………………………26
2.8 Metode de cercetare………………………………………………………………………33
CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1 Model program de pregătire la grupele de vârstă 15 – 16 ani……………………………34
3.2 Mijloace specifice pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază – viteza……………34
3.3 Mijloace specifice pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază – îndemânarea……..35
3.4 Mijloace specifice pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază – rezistența………..36
3.5 Mijloace specifice pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază – forța……………..40
3.6 Mijloace pentru dezvoltarea simțului mingii……………………………………………..41
3.7 Perioada, locul și condițiile cercetării……………………………………………………43
CAPITOLUL 4. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
4.1. Prezentarea datelor……………………………………………………………………….48
4.2. Prelucrarea si interpretarea datelor……………………………………………………….54
CONCLUZII…………………………………………………………………………………55
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………57
INTRODUCERE
Jocul de fotbal în ultimii ani a progresat pe toate planurile, totul tinzând spre perfecționare. Această dorință spre mai bine, mai mult, mai tehnic, a dus la progresul și evoluția omenirii și odată cu ea a jocului de fotbal.
Fotbalul, iată o disciplină sportivă mai mult decât probabil cu cea mai răspândită arie de dezvoltare din lume, dacă ținem seama ca în aproape toate țările se desfășoară un campionat național, dacă ne mai gândim că primul vizitator al lunii, americanul Neil Armstrong nu găsea altă comparație a zonei în care aselenizase la 20 iulie 1969 decât cea cu un teren de … fotbal.
Jocul de fotbal este un fenomen social de suprastructură internațională care obligă pe toți participanții, respectiv pe toate școlile sau echipele de club, să se întreacă în condiții egale, indiferent de locul de pe glob, de sistemele politice, religioase, culoare sau rasă, demonstrând că fotbalul este internațional în conținutul sau specific.
Marea popularitate de care se bucură jocul de fotbal pe întreg globul se datorează și îndemânării cu care jucătorii fac față unor situații deosebit de complexe din timpul jocului.
Dincolo de pasiuni și satisfacții, el se adresează unor virtuți profund umane: loialitate, curaj, cinste, prietenie, forță, inteligență, măiestrie.
Stadiul atins în prezent de evoluția jocului de fotbal pe plan mondial,ca rezultat al eforturilor și preocupărilor specialiștilor și jucătorilor pentru perfecționarea continuă a jocului, a dus inevitabil la conturarea unor idei și soluții noi, precis stabilite cu privire la maniera de joc, la sistemul de pregătire, formare și selecție a jucătorilor.
Fotbalul de performanță modern este caracterizat prin perfecționarea lui la toți factorii antrenamentului: pregătire fizică, tehnică, tactică, teoretică și psihică. Fotbalul este singurul domeniu în care improvizația individuală devine colectivă.
Trebuie să reținem faptul că visul oricărui copil este acela de a fi selecționat în echipa sa preferată unde, trecând prin diferite etape de pregătire să ajungă pe cele mai înalte culmi ale performanței.
De la apariție și până în prezent, jocul de fotbal a parcurs o lungă perioadă de dezvoltare și progres, fapt ce a dus la crearea unui spirit competitiv de înaltă clasă, cu puternice tendințe de afirmare în ierarhia internațională.
Având un puternic efect legat de activitatea sportivă, jocul de fotbal, datorită formelor de instruire, din ce în ce mai perfecționate, bazate și pe aportul științelor generale și speciale (fiziologie, biologie biomecanică) a atins un înalt grad de dezvoltare.
Urmărind problemele acestui joc din punctul de vedere al performanței, remarcăm tendințe de sporire a preocupărilor specialiștilor pentru eșalonul de copii și juniori. Prefigurarea modelelor dale juniorilor au un rol deosebit în dezvoltarea și perfecționarea fotbalului.
Lupta dintre atac și apărare a determinat schimbări ale sistemului și a creat un stil nou de joc. Acesta la rândul său a provocat modificări în structura și conținutul procesului instructiv-educativ în general, și al antrenamentelor propriu-zise în special.
Cerințele de practicare a unui joc rațional, lipsit de hazard și întâmplare au influențat tehnica și tactica. Forțele au fost mai bine repartizate pe toată suprafața terenului de joc.
Eforturile pentru calitate, în orice domeniu de activitate, sunt dependente de valorificarea maximă a tot ce este nou pe plan științific și tehnologic.
Marile performanțe depind de o serie de factori: pe de o parte de structura sportivului, iar pe de alta de gradul de motricitate cât mai complex, rezultat din dezvoltarea corectă a calităților motrice de bază și a celor specifice.
Printr-o selecție optimă și o pregătire specifică de lungă durată, s-a ajuns la concluzia că sportivii care au cele mai bune rezultate la o disciplină dată, au anumite asemănări în ceea ce privește structura somatică, motrică, funcțională și psihică ceea ce înseamnă că aceste structuri trebuie să servească drept model și celorlalți sportivi.
Cu ajutorul acestei teme, încercăm să stabilim conținutul tehnico-tactic al selecției la nivelul juniorilor de vârstă 15 – 16 ani, cuprinzând unele aspecte care au stat mai puțin în atenția specialiștilor domeniului.
Pentru reușita selecției (a acestui proces de însemnătate majoră) este necesar ca, pe de o parte, să se cunoască calitățile motrice ale sportivului respectiv, iar, pe de altă parte, cei propuși selecției să posede acele calități la un nivel cât mai ridicat, cunoscând că unele din acestea sunt perfectibile prin antrenament, iar altele mai puțin.
Selecția este cea care decantează în timp valorile. Orice profesionist, oare poate să pretindă cunoașterea tuturor secretelor fotbalului fără a fi edificat asupra primelor forme de selecție la copii și juniori?
Selecția este un capitol de mare ținută științifică și ea nu trebuie bagatelizată prin rutină, printr-o tratare superficială, ce va conduce la un inevitabil eșec pe viitor. Acest domeniu implică o mare strategie, un spirit de observație deosebit, de prospectare creatoare, de răbdare pedagogică.
Selecția este permanentă deoarece continua creștere a indicilor funcționali și biomotrici cer: permanentizarea ei, perceperea continuă a adaosurilor de orice fel.
Dezvoltarea și perfecționarea jocului juniorilor generează apariția unor modele de structură și modalități de funcționare corespunzătoare.
În acest sens exigența selecționărilor trebuie să fie foarte mare de la început. Nu este deloc întâmplător faptul că sistemul competițional contribuie în mod esențial la dezvoltarea jucătorilor și echipelor, dar totodată poate fi și un obiectiv proces de selecție.
Selecția nu poate fi numai științifică, ea trebuie să fie și diplomatică, strategică și să reflecte priceperea, intuiția și diplomația selecționerului, căruia trebuie să i se respecte puterea de decizie.
Selecționarea copiilor cu aptitudini deosebite pentru practicarea fotbalului presupune o activitate susținută cu răbdare și deosebită competență pedagogico-științifică. Ea trebuie să realizeze alegerea elementelor “supradotate” pentru performanțe de vârf ce reclamă solicitări la limita maximă a efortului specific psiho – somato-funcțional și tehnico-tactic.
Având în vedere că selecția operează continuu, adresându-se unor organisme aflate în plin proces de creștere și maturizare psiho – biologică cu o oarecare doză de imprevizibilitate, selecția trebuie să includă atât activități de diagnoză cât și de prognoză care să prefigureze un model al jucătorului în acord cu cerințele modelului de joc.
CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI
Importanța și actualitatea temei
Întreg parcursul drumului, începând cu depistarea și inițierea copilului în fotbal, continuând cu formarea și promovarea sa, este dominat incontestabil de personalitatea celui numit șlefuitor de talente, figura centrală a oricărei școli de fotbal care se respectă.
Antrenorul trebuie să-și propună formarea unui jucător care să poată gândi, adică să fie în stare să se adapteze foarte bine la diferitele situații care se verifică într-un concurs.
Antrenorul de copii și juniori este pivotul in jurul căruia se formează colectivul numit echipă, locul unde mai târziu va răsări schimbul de mâine.
Antrenorul va trebui să cunoască foarte bine toate problemele legate de diferitele etape de vârstă, pentru a-și putea programa proiectul tehnico-educativ, raportat la o etapă de evoluție bine precizată a propriului grup – echipă.
Pregătirea sportivă a juniorilor va fi orientată preponderent spre îmbunătățirea și perfecționarea fiecărui element de joc în parte, în timp ce jocul propriu-zis va servi în special ca mijloc de combinare a acestor elemente în proporții cât mai precise.
În fotbalul actual jucătorul care intră in posesia mingiei devine coordonator de joc indiferent de postul pe care evoluează.
Acesta trebuie să posede mijloace tehnice și tactice specifice jocului de atac, și de apărare și totodată, trebuie să aibă viteză, forță și rezistență sporite.
Datorită modificărilor survenite în ceea ce privește sistemul de joc,dinamica jocului și cerințele tot mai ample pe fiecare post, se impune o mai bună pregătire tehnică și fizică a tuturor jucătorilor pentru a putea face față situațiilor dificile cu care se confruntă.
Preluarea, conducerea și pasarea mingii in cele mai dificile situații, arta de a dribla adversarii, numărul mare și varietatea deprinderilor motrice specifice fotbalului sunt elemente cu care jucătorii pot decide soarta unui joc.
Fotbalul în evoluția sa pe plan mondial, are în etapa actuală ca trăsătură comună la toate echipele de mare performanță efortul din ce în ce mai susținut pe toată durata jocului, în vederea obținerii victoriei. Jocul a devenit perfect echilibrat, cu valențe deosebite ofensive, foarte colectiv, cu un ritm diversificat pe fondul unei pregătiri atletice complete, cu angajament fizic total.
Acest joc solicită în mare măsură manifestarea factorului fizic determinat de conținutul efortului depus. Mărirea densității motrice în fiecare unitate de timp se exprimă printr-un număr ridicat de acțiuni de joc.
Un jucător al echipelor de elită a fotbalului mondial efectuează într-un minut una, două sau chiar trei acțiuni de viteză, o săritură, un duel aerian, o acțiune tehnică individuală etc.
În general toate minutele de joc sunt active, și chiar dacă în unele efortul poate stagna, aceasta se face cu intenția amplificării sale fizice în fazele ce urmează.
În ceea ce privește calitățile motrice, se evidențiază o predominare a vitezei, manifestată în formele ei de deplasare, execuție, reacție; precum și pasarea, circulația și manevrarea mingii.
Viteza este corelată cu alte calități motrice și se desfășoară în regim de rezistență și de forță cu rolul decisiv al îndemânării în realizarea combinațiilor tehnico – tactice.
Acest fotbal, datorită tendințelor de continuă profesionalizare, datorită vastei sale socializări, implică în desfășurarea pregătirii și a jocurilor tot mai multe componente și procese psihice care devin elemente principale de motivație și de declanșare a potențialului fizic.
Factorii care acționează asupra pregătirii fizice și asupra dezvoltării calităților motrice, determinându-le volumul și intensitatea, se transferă tot mai mult din afară în jocul propriu – zis, mai ales acelea care sunt legate de prestigiul național, de interesele sociale etc.
Această psihologizare a pregătirii fizice, corelată cu evoluția pe plan tehnic, tactic și competițional al fotbalului, a accentuat unele componente ale factorului fizic, le – a dat noi dimensiuni și forme de exprimare.
Volumul general de efort a sporit într-o proporție considerabilă, în comparație cu perioada de timp relativ apropiată, sau față de unele jocuri ce se desfășoară pe baza unor principii învechite.
Această creștere a efortului este reprezentată de următorii factori:
de numărul mare de întâlniri oficiale sau cu caracter de pregătire;
de particularitățile acestor jocuri și de miza lor;
de solicitările fizice concretizate în alergări în distanță totală de 6-9 km de majoritatea jucătorilor;
acțiuni de viteză maximală și submaximală în număr de 8-14 repetări pe distanțe care variază de la 800 la 3000 m;
în 40-80 de contacte fizice directe cu adversarii;
80-120 sărituri și alte acțiuni de ordin fizic;
întoarceri;
schimbări de direcție;
căderi;
sărituri, etc.
Pentru ca acest efort foarte ridicat depus de jucători în competiții și antrenamente să poată permite o corespunzătoare menținere a formei sportive, o prospețime fizică și psihică, prin aceasta o bună folosire a bagajului tehnic, o lucidă și activă tactică, trebuie să fie îmbinat cu procedee optime și complexe de refacere, realizate prin mijloace și metode instructiv – educative, medicale, psihice și sociale.
După cum o dovedesc cercetările metodice – științifice contemporane, dirijarea și varietatea mijloacelor de recuperare, de odihnă, reprezintă o cerință esențială a antrenamentului sportiv, determinând într-un mod hotărâtor eficacitatea lucrului activ pentru perfecționarea fizică – tehnică și longevitatea fotbalistică a jucătorului.
Întrucât acțiunile de joc reprezintă sisteme funcționale complexe, componentele fizice și tehnice sunt educate și dezvoltate în asemenea măsură încât ele devin părți organice ale elementelor tehnico – tactice, suportul și condiția de efectuare a acestora.
Aceasta se realizează atât prin folosirea în vederea pregătirii fizice a mijloacelor tehnice și tactice, cât și prin condiționarea realizării elementelor tehnice și tactice în regim de viteză, forță și rezistență în cazul perfecționării lor.
Această lucrare încercă să clarifice problema selecției și pregătirii juniorilor de vârstă 15 – 16 ani, cu ajutorul mijloacelor specifice jocului de fotbal.
Lucrarea își propune să aducă în fața specialiștilor un material metodic, cu conținut științific și sistematizat care să stea la baza procesului de antrenament, mai ales în perioada pre-competițională și competițională.
Exercițiile propuse sunt destul de ușor de realizat, nu necesită cheltuieli de efort în plus. Cerința modelării dezvoltării calităților motrice pe lângă corelarea cu pregătirea tehnică și tactică se realizează și în ceea ce privește conținutul, structura și dinamica efortului specific.
Scopul lucrării
Întreg procesul de inițiere si consolidare a jocului de fotbal trebuie să se realizeze la vârsta junioratului și anume în jurul vârstei de 15 – 16 ani.
Importanța deosebită a selecției și pregătirii la această perioadă de vârstă constă tocmai în cunoașterea particularităților specifice jucătorilor, fiind segmentul cel mai fragil și dinamic în evoluția sa psiho-morfo-fiziologică, dar și cea socială.
Lucrarea de față își propune îmbunătățirea metodologiei de selecție și de organizare a activității în cadrul programei de antrenament la grupele de juniori de vârstă 15-16 ani.
Calitatea procesului instructiv-educativ la această grupă de vârstă 15-16 ani (care împreună cu celelalte grupe de vârstă constituie baza de masă a fotbalului de performanță) reprezintă un factor hotărâtor al asigurării în perspectivă a capacității superioare de performanță a jucătorilor.
1.3 Prezentarea temei
În cadrul temei mele de cercetare, am tratat jocul de fotbal ca o disciplină de învățământ, mijloc al educației fizice școlare.
Am considerat fotbalul un important mijloc al educației fizice, deoarece prin practicarea lui aceasta contribuie la realizarea sarcinilor educației fizice dintre care amintim pe cele mai importante:
Dezvoltarea calităților motrice;
Dezvoltarea multilaterală și întărirea stării de sănătate;
Dezvoltarea multilaterală a capacitații motrice;
Educarea calităților morale, de voință, a simțului etic și estetic;
Însușirea unor cunoștințe speciale și a dezvoltării măiestriei sportive.
Jocul de fotbal se caracterizează printr-un conținut bogat motric și printr-o varietate mare de mișcări.
Toate aceste mișcări se efectuează în aer liber sau în sală. Faptul ca fotbalul se joacă recent atât în aer liber cât și în sală (atât pe timp frumos cât și pe timp nefavorabil – vânt, frig, ploaie), face ca acesta să exercite o influență multilaterală asupra dezvoltării și întăririi sănătății și duce la călirea organismului.
Foarte importantă este influența pozitivă pe care profesorii prin metode de predare specifice fotbalului și nu numai cât și prin jocuri adiacente fotbalului influențează dezvoltarea calităților motrice.
Astfel, îndemânarea se dezvoltă prin dinamismul caracteristic și necesar al deprinderilor tehnico-tactice și aplicarea lor în joc, în condiții de luptă și în funcție de situațiile spontane caracteristice disputării oricărui joc sportive.
Viteza se dezvoltă sub toate formele ei de manifestare: de reacție, de repetiție, de deplasare, de execuție.
Aplicarea în joc a diferitelor procedee tehnice impune și dezvoltă unele forme ale vitezei de reacție: viteza de începere a acțiunii, de oprire bruscă din acțiune și de începere bruscă a unor noi acțiuni fără pauză.
Fotbalul dezvoltă și cuplul viteză – forță (detenta), nu numai în cazul săriturilor ci în toate acțiunile de joc.
Prin diferite metode de predare specifice fotbalului se dezvoltă forța la nivelul membrelor inferioare, în special la lovirea mingii cu piciorul, pentru lupta corp la corp în vederea intrării în posesia mingii (deposedare) și parțial la nivelul brațelor pentru aruncarea mingii de la margine.
În jocul modern se pune un accent deosebit pe dezvoltarea forței tuturor grupelor musculare ale organismului, deci pe o constituție atletică a fotbalistului din ziua de azi, fără de care obținerea performantelor ar fi imposibilă.
Dezvoltarea rezistenței care ajută sportivul să reziste efortului fizic o perioadă îndelungată de timp, este prezentă din ce în ce mai mult în jocul de fotbal modern.
Fără această calitate motrică, sportivul nu ar putea să alerge și să-și desfășoare mijloacele tehnico-tactice pe toata durata partidei iar la sfârșitul meciului randamentul sportivului ar scădea vertiginos influențând totodată rezultatul echipei prin greșelile care apar datorită oboselii acumulate.
Din practica acestui joc sportiv, din discuții purtate cu specialiștii apar o serie de probleme ce privesc pregătirea jucătorilor în planul dezvoltării calităților motrice, probleme ce decurg din adoptarea unei poziții greșite față de aceste planuri de dezvoltare.
Jocul de fotbal în ultimii ani a progresat pe toate planurile, totul tinzând spre perfecționare. Această dorință spre mai bine, mai mult, mai tehnic, a dus la progresul și evoluția omenirii și odată cu ea a jocului de fotbal.
În vederea împlinirii acestui deziderat, consider că este de mare actualitate căutarea, experimentarea și stabilirea unor căi și mijloace, metode de îmbunătățire a pregătirii sportivilor, de a ajunge în cel mai scurt timp la marea performanță.
Datorită măririi vitezei de joc, a bagajului tehnico-tactic al jucătorilor, în toate fazele de atac, a apariției unei mari varietăți de combinații tactice în doi, trei, patru jucători în atac și apărare, colaborarea strânsă a mai multor jucători, la susținerea jucătorilor pe compartimente, trebuie acordată o mare importanță dezvoltării calităților motrice de bază și specifice. Prin dezvoltarea superioară a calităților motrice se dezvoltă și celelalte structuri tehnico-tactice ce au ca rezultat o mai bună pregătire de ansamblu iar ca finalitate obținerea de rezultate bune și foarte bune.
1.4 Ipoteza de lucru
Selecția și pregătirea juniorilor de vârstă 15 – 16 ani pe baze științifice în jocul de fotbal, oferă siguranță și șanse crescute de succes față de selecția doar pe baza observației bagajului tehnic pe care îl au subiecții.
Considerăm ca subiecții care au obținut performanțe superioare la probele pentru selecție și respectă programul de pregătire propus, vor face acumulări tehnico – tactice cu un progres mai mare în procesul de instruire față de subiecții selecționați empiric.
Aplicarea programului de pregătire propus, cu mijloace specifice din jocul de fotbal, acesta va conduce la îndeplinirea obiectivelor stabilite la sportivii de 15-16 ani și va fi în concordanță cu prevederile programei de specialitate și a Federației Române de Fotbal.
1.5 Metode utilizate
Pentru realizarea prezentului studiu au fost utilizate următoarele metode :
Metoda studierii a literaturii de specialitate. Documentarea științifică realizată prin consultarea unor lucrări valoroase de specialitate privind domeniul fotbalului, al calităților motrice de bază, particularităților de vârstă ale adolescenților și nu în ultimul rând, ale noilor concepții privind pregătirea fizică și tehnică a jucătorilor de fotbal;
Metoda observației.;
Experimentul;
Convorbirea;
Metoda testelor.
CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICO – METODICĂ A LUCRĂRII
2.1 Scurt istoric al jocului de fotbal
Jocul de fotbal este unul din sporturile cu cea mai mare răspândire dintre jocurile cu mingea, fiind prezent din epoca preistorică la majoritatea popoarelor care aveau o cultură dezvoltată, cum ar fi: incașii, chinezii, grecii, romanii, egiptenii, japonezii, etc.
Jocurile cu mingea din acea perioadă se practicau la voia întâmplării, nu existau reguli de joc, dar aparțineau de un ritual transformat în obicei, care orânduia desfășurarea lor.
Legendele chinezești povestesc că, cu milenii înainte de Cristos s-a răspândit un joc asemănător fotbalului, așa numit „Cin-Kuli” și pentru jucarea lui se folosea o minge îndesată cu blănuri.
Această legendă descrie jocul astfel: echipele combatante au trebuit să arunce sau să șuteze mingea printre stâlpi între care era o pânză de mătase, cu o gaură cu diametrul de 30-40 cm. Era câștigătoare echipa care obținea mai multe puncte introducând mingea de mai multe ori prin acea gaură.
Istoria sportivă a Greciei antice menționează existența jocului cu mingea în ziua a 5-a a Jocurilor Olimpice, zi în care programul era rezervat jocurilor pentru copii, la un loc cu acestea situându-se jocul cu mingea, denumit de greci „episkeros".
După cucerirea Greciei, romanii au început să practice acest joc cu mingea, în special ca mijloc de pregătire al soldaților pentru luptă, numindu-l „harpastum".
Ulterior, acest joc a fost introdus în Spania, Franța, Anglia, etc., odată cu legiunile romane cuceritoare
Jocul practicat de romani, sub denumirea de harpastum, reprezintă jocul cu cele mai multe asemănări fotbalului de mai târziu. încălțămintea jucătorilor se numea „calceus", de unde și denumirea actuală a jocului de fotbal din Italia: „calcio".
În Italia, jocul „calcio" era practicat de echipe formate din 25 jucători, care jucau o minge (bășică umflată cu aer) cu mâna și piciorul, având echipament de culori diferite.
În Florența, jocul „calcio" a fost descris de Giovani de Bardi, în anul 1850, astfel: „era un joc public între două echipe de tineri care mergeau pe jos fără arme și care se străduiau, din plăcere și onoare să duc în câmpul advers un balon mijlociu umflat cu aer.
În Franța, jocul era practicat în funcție de regiune, jocul „La choule", care este apreciat ca strămoșul fotbalului modern în Franța, nu avea reguli care să protejeze jucătorii, fiind deosebit de dur.
În Anglia – practicarea jocului de fotbal este atestată în ultimele secole î.e.n. fiind cunoscut de celți cu 350 de ani înainte ca armata lui Iulius Caesar, care cucerise Britania (55-54 î.e.n.) să părăsească insula. Cronicarii au consemnat că în timpul stăpânirii romane, soldații britanici i-au învins la fotbal pe cei romani, sugerând că nu aceștia din urmă au introdus jocul „harpastum” pe meleagurile britanice.
Practicat de-a lungul timpului, jocul de fotbal a dăinuit peste tot, reducându-și practicile prea dure și datorită fixării unor reguli pentru protejarea integrității corporale a jucătorilor.
Extins în toate școlile, colegiile și universitățile engleze, jocul de fotbal și-a găsit un mediu deosebit de dezvoltare și prosperitate.
Extinderea și evoluția rapidă a jocului de fotbal în Marea Britanie, a necesitat apariția unor organisme. Așa au apărut primele federații naționale de fotbal, dintre care cea engleză a deschis era modernă a jocului în anul 1863.
Practicarea exercițiilor fizice, inclusiv jocurile cu mingea în general, și-au găsit un câmp fertil în cetățile grecești de pe malul Mării Negre, Histria, Tomis și Calatis, unde în ultimele secole î.e.n. și în sec. I-XI tinerii din gimnaziu erau supuși unui „antrenament" fizic și intelectual întocmai ca în Atena.
În cetățile dobrogene, cu prilejul unor sărbători tradiționale, jocurile cu mingea s-au practicat și în timpul romanilor nu numai în gimnazii ci și în afara acestora. Se cunoștea că „pila" (mingea) era nelipsită în jocul ostașilor, confirmându-se astfel existența „harpastumului" roman care a evoluat de-a lungul secolelor până în fotbalul actual.
În ceea ce privește apariția jocului de fotbal în România putem aminti cele mai importante repere:
1870, Sulina „porto-flanco” – prin marinarii străini care practicau diferite jocuri aduse din țările lor, inclusiv jocul de fotbal;
1884 la Arad s-a amenajat primul teren de fotbal din inițiativa dr. Emil Bădescu – unde se practica fotbalul după reguli aproximativ identice cu cele de azi;
1889 – este adusă în țară prima minge de fotbal de către Mărio Ghebaur – student în Elveția;
1899-1902 – s-a organizat primul club de fotbal la Timișoara, iar jocurilor se disputau pe „Câmpul Târgului" de pe Calea Aradului, unde de două ori pe săptămână tinerii practicau jocul;
1899 – 15 august a avut loc primul joc oficial pe teritoriul țării noastre pe un teren regulamentar, cu arbitrii și 22 jucători, având o durată de reprize a 45 minute între două echipe aparținând „Societății fotbaliștilor din Arad";
La 2 noiembrie 1899, la Arad a avut loc primul joc interorașe, între „Clubul Atletic Arad” și „Politehnica Budapesta”.
În toată această perioadă fotbalul s-a jucat între echipe organizate spontan, în scop de divertisment.
2.2 Caracteristici generale privind selecția în jocul de fotbal
Selecționarea componenților echipelor constituie o problemă relativ dificilă, deoarece particularitățile morfologice și funcționale caracteristice vârstei 15-16 ani creează unele dificultăți în depistarea elementelor cu perspectivă de afirmare.
Indicii concreți ai dezvoltării unor calități motrice specifice jocului de fotbal practicat de seniori, de exemplu rezistența și forța, la această vârstă sunt insuficienți dezvoltați.
Aceeași stare de lucruri poate fi semnalată și la unele procese psihice, ca de exemplu concentrarea îndelungată a atenției asupra unui mare volum de acțiuni, tenacitate în urmărirea scopului, calități puțin pregnante la vârsta de 15-16 ani.
Cu toate acestea, cunoscându-se legile creșterii și dezvoltării organismului și pe baza experienței acumulate, selecția inițială poate fi rodnică în majoritatea cazurilor, desigur dacă se respectă cerințele și criteriile obiective.
Astfel, una din cerințele fundamentale ale selecționării sportivilor în jocul de fotbal constă în caracterul continuu al acesteia. Cu alte cuvinte, componența unei echipe de fotbal nu este aceeași pentru totdeauna.
Caracterul relativ variabil al componenței echipelor de copii și juniori nu trebuie să alarmeze antrenorii, să considere că se abat de la normele metodice fundamentale, ci dimpotrivă, trebuie să-l înțeleagă ca fiind un proces obiectiv necesar.
Deoarece această perioadă corespunde unei perioade foarte delicate din viața tinerilor și anume a adolescenței, se impune din partea antrenorilor o activitate atentă, diversificată educațional, păstrând în permanență legătura cu familia și școala.
„Antrenamentul invizibil” nu trebuie să le rămână indiferent antrenorilor de la toate nivelurile de pregătire și care cuprinde și calitatea anturajelor frecventate de juniorii lor, programul zilnic, alimentația, odihna, etc.
Din metodologia modernă a procesului instructiv-educativ, modelarea constituie una din cuceririle cercetărilor-teoreticienilor și practicienilor (și care a fost verificată în practică).
Începând cu selecția secundară, majoritatea obiectivelor propuse nu pot fi îndeplinite decât prin selectarea, propunerea și impunerea unor „modele” pentru aproape toate componentele antrenamentului, particulare pentru fiecare eșalon de vârstă și valoare sportivă.
Astfel, utilizarea modelelor de selecție sportivă a reprezentat un moment semnificativ pentru dezvoltarea gândirii metodice, concretizat prin aplicarea unei metode generale la un domeniu particular, respectiv fotbal.
Putem spune că este o primă fază de studiere a unor sisteme complexe cu ajutorul altora simplificate, adică, modelele.
Modelele sunt judicios elaborate în scopul depistării și pregătirii viitorilor fotbaliști de performanță, în urma colaborării diagnozei cu prognoza capacității subiecților.
Una din principalele cerințe ale strategiei de atragere și selecție se referă la vârsta optimă de cuprindere a copiilor în activitatea fotbalistică organizată în cadrul unor unități specializate (cluburi sportive școlare, clase speciale etc.).
Întreaga strategie de selecție, prevăzută ca un sistem dinamic, oferă, de la etapă la etapă, o nouă calitate întregului proces, sporindu-i eficiența.
Dintre calitățile tehnico-tactice necesare a fi prezente la vârsta 15-16 ani amintim:
În atac:
orientarea circulației mingii către zonele și culoarele libere.
schimbarea direcției de atac de pe o parte a terenului spre cealaltă;
pasarea mingii numai coechipierului clar demarcat sau pe poziție viitoare printre adversari;
în zona de finalizare, fiind în posesia mingii, inițierea (prin dribling) schimbului de locuri, un-doi-ul, etc.
deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare și în zone libere, cu scopul realizării lărgimii și adâncimii atacului;
după pasare, deplasarea pe poziții viitoare (libere);
sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;
demarcări rapide prin schimbări de direcție și variație de ritm.
În apărare:
marcaj strict și agresiv în zonă;
luptă permanentă, pe tot terenul pentru recuperarea mingii prin:intercepție și deposedare;
închiderea culoarelor de pătrundere a adversarului cu mingea și a acelora ce se demarcă pe poziții viitoare, blocarea șuturilor spre poartă;
colaborarea jucătorilor în apărare, prin: pressing, schimb de adversari, dublaj, organizarea fazelor fixe.
Realizarea succesului în focul de fotbal modern depinde în mare măsură și selecția și pregătirea jucătorilor pe postul de portar, post de mare răspundere ce poate decide în orice moment al jocului soarta partidei.
Calități tehnico-tactice necesare jucătorului specializat pe postul de portar:
Pentru apărare:
dirijarea apărătorilor în timpul jocului, la loviturile libere, la loviturile de colț;
plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de șut al adversarului;
promptitudine la ieșirile din poartă (justificate);
siguranță în prindere, boxare, deviere;
siguranță în degajarea cu piciorul din afara suprafeței de pedeapsă.
Pentru atac:
repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul clar demarcat;
degajarea lungă (cât mai precisă) pentru contraatac.
Cunoștințele teoretice au și ele un rol deosebit:
cunoașterea, respectarea și interpretarea corectă a regulamentului de joc;
cunoaștere principalelor probleme legate de antrenamentul sportiv (principii, cerințe, forme de organizare, utilitatea probelor și normelor de control, refacerea după efort, alimentație, etc.);
sarcinile pe funcții, compartimente, zone de activitate (pe terenul de dimensiuni normale) și dinamica sistemului de joc cu 4 fundași.
În paralel cu cele amintite până aici, îndeosebi la selecționarea copiilor în echipele asociaților și cluburilor sportive, antrenorii împart procesul în mai multe etape sau faze, fiecăruia corespunzându-i anumite căi și mijloace.
Sistemul fazelor selecției, al scopului acestora, al căilor și mijloacelor folosite în activitatea profesorilor și antrenorilor cu privire la selecționarea copiilor, se reprezintă după cum urmează în rândurile de mai jos.
Etapele selecției
Faza a I-a de depistare a elementelor cu înclinații
Căi și mijloace:
asistențe la lecții de educație fizică;
urmărirea evoluției copiilor în campionatul între clase, în cel al școlilor, al liceelor, etc;
urmărirea copiilor în timpul cât se joacă în locurile special amenajate din cartiere;
organizarea unor jocuri (cupe locale) în timpul vacanțelor școlare;
discuții cu profesorii din școli, cu familiile copiilor.
Faza a II-a de verificare a copiilor sub îndrumarea directă a cluburilor, asociațiilor sau școlilor sportive
Căi și mijloace:
încadrarea copiilor selecționați în echipe cu o componentă relativ constantă;
urmărirea în continuare a copiilor care nu au fost reținuți, pentru a se pregăti asiduu în echipele școlilor;
elaborarea planului de instruire a copiilor selecționați, pentru un interval de 6 luni –1 an.
Cerințele jocului modern sunt aspre, astfel că tinerii fotbaliști trebuie să fie urmăriți în permanență de antrenori și sfătuiți bine de către apropiați (părinți, frați mai mari, rude, prieteni, etc.).
Un profesor – antrenor ce are în pregătire grupe la vârsta de sportivi 15-16 ani și are ca obiectiv promovarea lor în fotbalul de mare performanță trebuie să-și desfășoare activitatea punându-și încontinuu o serie de întrebări la care așteaptă niște răspunsuri după cum urmează:
În momentul când are mingea este capabil să aplice tehnica sa în condițiile dificile și mai ales în timpul luptei cu adversarul ?
Când coechipierii se află în posesia mingii se demarcă și anticipează faza de joc, chiar dacă mingea nu se află în apropierea sa? Urmărește jocul pe întreaga suprafață a terenului?
Când mingea este în posesia adversarului său direct dă dovadă de voință și de îndemânare pentru a-l deposeda prin luptă om la om ?
Când mingea este în posesia echipei adverse știe să apere zona amenințată ? Observă în același timp mingea și mișcările adversarilor?
Integrarea sa în cerințele comportării echipei: cum rezolvă sarcinile ce îi revin în cadrul echipei ? satisface cerințele desfășurării unui joc colectiv și constructiv?
Inițiativa antrenorilor în domeniul selecției se poate manifesta multilateral. În afara considerentelor enumerate în rândurile de mai jos, prin selecția efectuată în colaborare cu medici, psihologi, pedagogi și cu alți specialiști ai selecțiilor pe ramuri de sport, se pot găsi și alte modalități și criterii eficiente de selecție și pregătire, capabile să aducă în arena fotbalului reale talente.
2.3 Particularități metodice privind instruirea
A. Pregătirea fizică:
Obiective:
dezvoltarea progresivă a indiciilor morfo – funcționali printr-o pregătire individualizată;
dezvoltarea calităților motrice de bază și specifice necesare pentru folosirea cu eficiență a procedeelor tehnico-tactice în joc.
Sarcini:
dezvoltarea armonioasă a musculaturii și în mod deosebit a celei implicate în practicarea jocului de fotbal;
dezvoltarea calităților fizice, cu accent pe viteză (de reacție, execuție și condiții de adversitate), mobilitate și suplețe;
realizarea capacitații de efort aerob, între :
– 50-56 ml/kg corp la 14-15ani;
– 57- 60 ml/kg corp la 14-16 ani;
dezvoltarea motricității specifice jocului: alergări variate, intercalate cu opriri, întoarceri, ocoliri, evitări, variații de ritm, căderi, rostogoliri, schimbări de direcție, blocări-porniri în condiții de echilibru instabil și adversitate.
B. Pregătirea tehnică:
Obiective:
consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice de bază și a mijloacelor tehnico-tactice de atac și apărare subordonate dinamicii jocului;
formarea și consolidarea deprinderilor tehnice pentru realizarea jocului direct, în continuă mișcare.
Sarcini:
îmbunătățirea și perfecționarea preluărilor și transmiterea mingii în toate direcțiile, cu traiectorii variate și la distanțe diferite, din alergare și săritură;
îmbunătățirea și perfecționarea lovirii mingii, cu ambele picioare sau cu capul, direct, în forță și plasat, din poziții și unghiuri diferite;
îmbunătățirea și perfecționarea conducerii mingii (cu variații de ritm și schimbări de direcție), fentelor, driblingului și depășirilor (în condiții de schimbări de motricitate specifică și adversitate);
îmbunătățirea tuturor procedeelor regulamentare de deposedare și a deprinderilor de închidere a unghiului și de blocare a șutului;
dezvoltarea combinațiilor în 2-3-4 jucători (din aceeași linie și linii diferite ) prin: „un-doi-uri”, încrucișare, interferență, cu și fără finalizare (după pasă de angajare, înainte, înapoi, din întoarcere).
C. Pregătirea tactică:
Obiective:
consolidarea depinderilor tactice individuale și colective, în atac și apărare în spiritul concepției actuale de joc;
formarea deprinderii atenției permanente și concentrării asupra tuturor acțiunilor de joc;
stimularea inteligenței de joc și a inițiativei în acordul disciplinei tactice, care să contribuie la realizarea cerințelor jocului modern;
formarea unor jucători polivalenți, capabili să realizeze în aceeași măsură situațiile de atac și apărare a echipei.
Sarcini pentru atac:
1. Formarea și consolidarea deprinderii de mișcare în teren, prin:
schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare;
desprinderea de adversar în scopul demarcării eficiente, pe zone libere și creării traseelor sigure de transmitere;
cunoașterea și respectarea zonelor de acționare, a relațiilor de colaborare între coechipieri în schimbarea traseelor;
acoperirea rațională a terenului în adâncime și lățime prin multiple deplasări în zonele vecine și depărtate celei de circulație a mingii;
țâșnire după-pasă în zonă liberă și avansată pentru reprimire.
2. Formarea și consolidarea deprinderii de mișcare pentru crearea zonelor libere:
deplasare laterală față de coechipierul „cu mingea” pentru realizarea unor culoare și a „un-doi-urilor”;
demarcări avansate a jucătorilor din linia ofensivă sau a celor aflați temporar în această zonă;
demarcări false în scopul revenirii pe zona creată.
3. Formarea și consolidarea deprinderilor de joc cu mingea:
transmiterea mingii în timp util, precis și rapid;
orientarea paselor în adâncime, pe culoare sau lateral și înapoi pe zonele libere în scopul păstrării colective a mingii în echipă;
consolidarea deprinderilor de întâmpinare a mingii, a preluării pe zone libere și a transmiterii în mod util nu la întâmplare;
formarea deprinderii de a nu pasa coechipierului strâns marcat mai ales static.
4. Formarea deprinderilor de participare și finalizare la jucătorii din linia a II-a și a III-a.
5. Stabilirea și specializarea a 3-4 jucători pentru asigurarea unei eficiențe crescute la momentele fixe ale jocului, însușirea unor combinații la: loviturile de începere, aruncarea mingii de la margine, lovitura de colț și loviturile libere directe și indirecte.
Sarcini pentru apărare:
1. Consolidarea deprinderii pentru schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare (între adversar și poarta proprie);
2) Consolidarea deprinderilor tactice individuale și colective pentru realizarea:
– marcajului (în zonă și strict) și presingului;
– a dublajului și închiderea culoarelor (pentru pătrundere și transmitere);
– blocarea șuturilor.
3) Formarea și consolidarea deprinderilor necesare (plasament, marcaj) pentru asigurarea porții la fazele fixe.
D. Pregătirea teoretică:
Obiective:
însușirea și respectarea principiilor și regulilor tactice în cadrul relațiilor de colaborare din echipă și a celor de adversitate.
Sarcini:
cunoașterea cerințelor actuale ale fotbalului de performanță privind pregătirea și jocul, refacerea, regimul de viață, relațiile pe terenul de sport și în afara lui;
creșterea exigenței privind ordinea și disciplina de joc, spiritul de răspundere și disciplina tactică;
îndemânare în regim de tehnică;
rezistență în regim de viteză și de execuții tehnico-tactice repetate;
creșterea forței de lovire a mingii cu piciorul sau cu capul;
angajare fizică regulamentară cu adversarul și detentă.
Calități psihice:
orientare rapidă în situațiile de atac și apărare;
comportare corespunzătoare în antrenament, joc, școală, familie și societate;
capacitate de a concentra atenția asupra acțiunilor de joc.
Calități tehnico-tactice:
precizie în execuțiile tehnico-tactice specifice zonelor de acțiune cerute de postul ocupat în echipă, în regim de viteză, forță și rezistență;
rezolvarea în joc a unor sarcini de bază și secundare;
inițierea și participarea la acțiunile colective de atac și de apărare ale echipei în cadrul sistemului de joc cu 4 fundași;
inițierea și realizarea acțiunilor individuale în cadrul sistemului.
2.4 Caracteristici morfo – funcționale ale grupei de vârstă 15-16 ani
Importanța pregătirii organizate a grupei de vârstă 15-16 ani rezultă din asigurarea unui proces interactiv-educativ care să răspundă la toate cerințele științei antrenamentului.
Aceasta presupune, cunoașterea particularităților bio – psihosociale ale fiecărui junior pe trepte de vârstă dar și dinamica personalității lui, cu implicații directe asupra conținutului și metodologiei pregătirii.
Abordarea componentelor antrenamentului, metodologia folosită, dinamica parametrilor efortului cu valori proprii etapelor sau ciclurilor de pregătire, precum și organizarea și desfășurarea unor lecții de antrenament atrăgătoare mobilizatoare, dinamice și interesante, trebuie să fie adaptate strict la grupa de vârstă 15-16 ani.
După perioada pubertară ce se caracterizează prin mari și rapide transformări somato – funcționale și psiho-motrice, urmează perioada de creștere și dezvoltare, denumită perioada post – pubertară, adolescența, care se caracterizează prin ritmuri lente și adausuri reduse în creșterea dimensiunilor transversale.
Continuă creșterea în înălțime, însă diametrele și perimetrele segmentelor (umeri, torace, brațe, antebrațe, abdomen, bazin, coapse, gambe), cresc mai intens compensându-și rămânerea în urmă față de creșterea lungimii acestora din perioada anterioară, pubertară.
Structura oaselor se apropie de cea a adultului. Musculatura înregistrează, de asemenea, o creștere cantitativă (volum) și calitativă (forță) și reprezintă aproximativ 44,2% din greutatea corpului.
Capacitățile funcționale sporite au drept consecință o mai bună adaptare la efort și asigură premise pentru creșterea capacitații de efort a organismului.
Cercetările efectuate de specialiștii domeniului din diferite țări pun în evidență creșterea logică a capacității organismului tinerilor de vârstă școlară mare, de a face față sarcinilor motrice cu indici crescuți de viteză, îndemânare și rezistență, băieții manifestând disponibilități mai mari decât fetele.
Datorită dezvoltării capacității sistemului nervos central și ai centrilor motorii din scoarță, se înregistrează o îmbunătățire simțitoare a capacității de coordonare motrică și în consecință, crește nivelul îndemânării.
Acestea permite efectuarea unor mișcări cu un grad superior de coordonare și favorizează totodată perfecționarea execuției actelor motrice însușite, singura calitate care rămâne încă deficitară este mobilitatea articulară, fenomen mai pregnant la băieți decât la fete.
Datele menționate mai sus conduc la concluzia că în conformitate cu legile creșterii și dezvoltării organismului la vârsta de 15-16 ani copilul este apt pentru eforturi fizice crescute ca volum, intensitate și complexitate.
2.5 Modelul jucătorului la grupa de vârstă 15-16 ani
Modelul jucătorului de câmp:
În atac – jocul fără minge:
deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare și în zone libere;
cu scopul realizării lărgimii și adâncimii atacului;
după pasare, deplasare pe poziții viitoare(libere);
sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;
demarcări rapide prin schimbări de direcție și variații de ritm.
În atac – jocul cu mingea:
orientarea circulației mingii către zonele și culoarele libere;
schimbarea direcției de atac de pe o parte a terenului spre cealaltă;
pasarea mingii numai coechipierului demarcat sau pe poziție viitoare printre adversari.
În apărare:
trecerea rapidă din atac în apărare. Primul apărător va deveni atacantul care a pierdut mingea, concomitent cu încercarea de deposedare, apoi acțiunea de presing asupra adversarilor;
marcaj strict și agresiv;
luptă permanentă pe tot terenul, pentru recuperarea mingii: intercepție și deposedare;
închiderea culoarelor de pătrundere, blocarea șuturilor spre poartă;
colaborarea jucătorilor în apărare, prin: pressing, schimb de adversari, dublaj, organizarea fazelor fixe.
Modelul jucătorului specializat pe postul de portar
Calități tehnico-tactice pentru apărare:
dirijarea apărătorilor în timpul jocului, la loviturile libere, la loviturile de la colț;
plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de șut a adversarului;
promptitudine la ieșirile din poartă;
siguranță în prindere, boxare, deviere;
siguranță în degajarea cu piciorul din afara suprafeței de pedeapsă.
Calități tehnico-tactice pentru atac:
repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul clar demarcat;
degajarea lungă (cât mai precisă) pentru contraatac.
2.6 Aspecte ale modelului de joc la vârsta de 15-16 ani
Realizarea unui joc competitiv și superior organizat, impune jucătorilor:
permanenta informare în teren, pentru realizarea eficientă a multiplelor faze de joc;
folosirea tempoului de joc ca armă tactică, prin accelerarea acestuia în diferite perioade ale jocului, sau în anumite situații de joc (recuperare,construcție și finalizare);
păstrarea mingii în cadrul echipei printr-un joc colectiv dezvoltat, în care jucătorii să rețină balonul cât mai puțin, pentru realizarea unei siguranțe maxime, în circulația mingii.
În atac:
anticiparea fazei de apărare, în care se păstrează permanent un jucător în plus;
atenția “libero-ului” pentru crearea superiorității numerice în construcție și finalizare;
sincronizarea circulației jucătorilor pentru acoperirea rațională a terenului;
folosirea variațiilor de ritm pe toată suprafața terenului, cu accelerări la finalizare.
În apărare:
anticiparea fazei de atac (1-2 jucători plasați pe poziții avansate);
marcajul continuu în zona de circulație a mingii prin pressing, blocându-se schimbarea de direcție a atacului advers;
jocul cu “libero” asigurându-se superioritatea numerică în jumătatea proprie de teren, în zona de circulație a mingii;
jocul “fără minge” prin schimbarea simultană și rapidă a plasamentului din atac în apărare, urmărind adversarii până la recuperarea mingii, sau terminarea fazei.
Probe și norme de control la grupa 15-16 ani
Probe și norme fizice:
viteză: 30 metri – 4,4s – 4,8s;
60 metri – 8,0s – 8,2s;
3 x 30metri – sub 45s;
rezistență – alergare1500m sau 1700m sub 6-7minute;
testul Cooper – 12minute = 3100metri;
forța de desprindere pe verticală (detenta) din ghemuit, cu împingere pe ambele picioare săritură în înălțime: min. 50 cm;
săritură în lungime fără elan: min. 215cm;
flotări la sol – min. 25;
tracțiuni la bară fixă – min.11;
genuflexiuni – pe piciorul îndemânatic 15, iar pe cel slab 10;
Probe și norme tehnice:
tras la poartă de la 16 metri (spațiul porții este împărțit pe verticală în 3 părți astfel: lateral dreapta, centru și lateral stânga). Se execută 8 lovituri, câte 3 consecutiv în părțile laterale și 2 în partea centrală.
Calificativ de trecere: 5 lovituri reușite în părțile stabilite anterior.
Complex nr. 1. Jucătorul execută succesiv și în viteză maximă următoarele acțiuni: efectuează o lovitură de colț cu piciorul drept cu boltă și trimite mingea într-un cerc cu raza de 3 m marcat în jurul punctului de la 11 m; aleargă la colțul terenului apropiat al careului de 16 m și trage cu piciorul stâng spre poartă 4 mingi, dispuse pe linia careului de 16m din 2 în 2 m începând cu colțul careului; aleargă spre celălalt colț al terenului și execută o lovitură de colț cu piciorul stâng tot în cercul de 3 m de la 11 m apoi aleargă de la colțul terenului până la colțul apropiat al careului de 16 m și trage cu piciorul drept spre poartă 4 mingi dispuse pe linia lungă a careului de 16 m din 2 în 2 m începând din colțul careului.
Calificativ de trecere sub 45 de secunde. Se va penaliza cu 1-3 s netrimiterea mingii în cercul de 3 m și 1 s pentru neintroducerea mingii în poartă prin locurile stabilite.
Complex nr. 2: preluarea mingii și conducere în linie dreaptă 20m și conducere printre 5 jaloane (dispuse la 3m distanță unul de altul) și tras la poartă de la16m.Două încercări luându-se în considerare cea mai bună dintre ele.
Calificativ de trecere: 11secunde.
2.7 Documente de planificare și evidență
Planul de etapă.
Dacă planul de pregătire anual cuprinde elementele de bază ale instruirii echipei și a componenților acesteia, pentru noul an competițional, planul de etapă include conținutul concret al activității jucătorilor, de obicei pentru intervale de timp cuprins între 2 – 5 săptămâni.
Durata intervalelor respective este stabilită de antrenori în funcție de specificul calității instruirii jucătorilor, în vederea pregătirii lor pentru competiție, de pregătirea unui joc important, aflat în finalul unui interval de timp care cuprinde un grup de meciuri.
Ca urmare, planul de pregătire de etapă cuprinde un interval de mai multe săptămâni, fiecare cu particularitățile sale de conținut, determinate de obiectivele urmărite la timpul respectiv.
Componentele planului de pregătire pe etapă:
obiective de performanță și de instruire;
principalele grupe de exerciții;
norme de control;
ciclurile săptămânale de lecții;
activități cultural – educative;
aprecierile antrenorului privind îndeplinirea obiectivelor echipei.
Obiectivele de performanță proprii diferitelor planuri pe etape, se referă la prevederea rezultatelor propuse pentru a fi obținute în jocurile incluse în intervalul respectiv.
Prevederea lor se poate face prin menționarea obținerii unui joc egal, al unei victorii sau al unei înfrângeri, în funcție de valoarea adversarilor ce urmează a fi întâlnite.
Obiectivele de instruire sunt stabilite atât pentru echipă, cât și pentru fiecare jucător în parte, fiind corelate cu cele precizate, în planul de pregătire anual.
Ca urmare, deosebirea dintre cele două genuri de obiective nu constă într-o diferențiere de fond, întrucât, prin cele intermediare se realizează atât obiectivele anuale stabilite pentru echipă, cât și pentru fiecare jucător în parte.
Principalele grupe de exerciții, ca altă componentă a planului de pregătire pe etapă, se referă la stabilirea acestor structuri de exerciții efectuate într-un anumit regim de efort prin care antrenorul programează realizarea eficientă a obiectivelor de instruire.
Astfel, dacă unul din obiectivele de instruire a echipei constă în îmbunătățirea capacității de finalizare a activităților de atac, antrenorii, după caz, pot prevedea efectuarea mai ales a următoarelor exerciții:
tras la poartă din toate unghiurile și cu precădere din „un-doi”- uri;
tras la poartă de la distanță;
tras la poartă din centrări executate de coechipieri.
Din exemplele de mai sus, rezultă cerința ca stabilirea obiectivelor de instruire să fie însoțită și de precizarea principalelor grupe de exerciții (tehnico-tactice, de pregătire fizică), asigurându-se astfel concordanța dintre scopul didactic urmărit (obiectivele de instruire) și mijloacele realizării acestuia ( structurile de exerciții).
Nu este necesar ca normele de control să facă parte din fiecare plan de pregătire pe etapă.
De regulă, la începutul anului, se stabilesc probele de control, iar normele de control (performanța realizată de jucător la fiecare probă) se înregistrează periodic, de obicei la următoarele termene:
începutul perioadei pregătitoare;
la începutul și la închiderea primei și celei de-a doua perioade competiționale.
Exemplificăm în rândurile de mai jos de probe și norme de control inițiale stabilite la începutul pregătirilor dintr-un an competițional după cum urmează:
Pentru portar:
sprint de 10 m, cu start de jos;
săritură în lungime de pe loc 2,20 m;
săritură în înălțime de pe loc 40-50 cm;
5 degajări cu boltă, astfel încât mingea să cadă, într-un cerc marcat la distanța de 20-30 m, dispuse lateral de poartă, pe axa longitudinală a terenului.
b) Pentru mijlocași și înaintași:
sprint pe 30 m, efectuând la fiecare 10 m o schimbare de direcție (spre stânga, dreapta, ocolire);
săritură în lungime de pe loc 2,20 m;
tras la poartă de 5 ori succesiv, mingile fiind așezate în linie, la o distanță de 14-18 m în fața porții;
preluare și conducere pe 10 m în tempo maxim și apoi deschidere la punct fix a extremei opuse care se îndreaptă spre poartă.
În ansamblul probelor de control se recomandă a se da prioritate structurilor de exerciții care să implice testarea posibilităților tehnice ale tinerilor, a înțelegerii bazelor tactici, a dinamicii formelor de manifestare a vitezei și a îndemânării, și cât mai puțin a rezistenței și a forței.
Stabilirea concretă a probelor de control, precum și a indicilor minimali ai normelor de control cad în sarcina antrenorilor, iar dinamica performanțelor obținute de fiecare jucător cu ocazia trecerii probelor respective indică în bună măsură evoluția gradului de antrenament al fiecărui component al echipei.
În concluzie, normele de control sunt stabilite pe baza studierii atente și îndelungate a evoluției randamentului jucătorilor, iar modificarea lor se realizează în strânsă legătură cu caracterul noilor obiective de instruire și de asemenea cu dinamica pregătirii sportivilor în diferite stadii ale dezvoltării fizice și a pregătirii lor tehnico-tactice și fizice.
Ciclul săptămânal
Ciclul săptămânal de lecții constituie componenta cea mai operativă a planului pe etapă, concretizându-se prin sistemul mijloacelor și măsurilor ce urmează să contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor de instruire și de performanță.
Particularitatea ciclului săptămânal de lecții, spre deosebire de celelalte componente ale planului pe etapă, constă în faptul că alcătuirea lui nu se face pentru întreaga durată a intervalului respectiv (2 – 5 săptămâni), ci de la o săptămână la alta, dar de fiecare dată cuprinzând conținutul înlănțuit al tuturor lecțiilor de antrenament programate în perioada respectivă.
Corespunzător celor menționate mai sus, rezultă că lecțiile din cadrul fiecărui ciclu săptămânal se subordonează uneia sau mai multor sarcini instructive proprii intervalului respectiv și care sunt formulate de antrenor fie în vederea stabilirii ponderii pregătirii echipei pentru jocul viitor, fie în scopul însușirii unor procedee tehnice, acțiuni tactice sau al îmbunătățirii calităților motrice.
De multe ori sarcinile săptămânii respective include cerințe atât pentru pregătirea echipei, cât și a jucătorilor, luați individual sau pe grupe constituite temporar sau permanent în funcție de caracteristicile comune atât negative sau pozitive.
Exemple de asemenea sarcini, proprii unui anumit ciclu săptămânal sunt:
pentru echipă:
obișnuirea jucătorilor cu sprijinirea permanentă a acțiunii coechipierului care se află în posesia mingii și perfecționarea variantelor tactice capabile să sporească randamentul echipei, mai ales pe aripa dreaptă;
pentru linia de fundași – îmbunătățirea acțiunii de dublare între aceștia și mijlocași, în cazul pătrunderii unuia dintre fundașii laterali în dispozitivul apărării adverse;
pentru un jucător atacant – perfecționarea șuturilor la poartă din vole și a vitezei de reacție în vederea creșterii eficienței demarcării sale rapide.
Sarcinile concrete ciclului săptămânal sunt alcătuite de antrenor ținând seama de obiectivele planului de pregătire pe etapă.
În selectarea și programarea exercițiilor fizice, antrenorii dau o deosebită atenție ponderii acestora care trebuie să răspundă în general următoarelor 5 grupe de cerințe:
să asigure însușirea și perfecționarea continuă a elementelor de conținut ale tehnicii, tacticii, pregătirii fizice, psihologice și teoretice, proprii jocului de fotbal;
să realizeze obiectivele intermediare și sarcinile proprii ciclului săptămânal de lecții;
să contribuie la reglarea randamentului jucătorilor în aceste direcții (de ordin tehnic, tactic fizic, psihologic și teoretic) care nu-i permit manifestarea acestuia la nivelul scontat în etapa dată;
să favorizeze perfecționarea înclinațiilor individuale ale jucătorilor pentru anumite execuții preferate și de mare efect, în scopul creșterii randamentului în jocuri;
să pregătească echipa corespunzător particularităților adversarilor ce urmează a fi înfruntați în jocul următor.
Cerințele alcătuirii și dezvoltării ciclului săptămânal de lecții
Alcătuirea și desfășurarea ciclului săptămânal de lecții, cu deosebire în instruirea echipelor de juniori de vârstă 15 – 16 ani, implică respectarea unor cerințe particulare, dintre care cele mai însemnate considerăm că sunt următoarele:
a) Orarul antrenamentelor să fie întocmit în concordanță cu timpul liber al elevilor. În acest sens un prim factor al stabilirii orarului lecțiilor îl constituie regimul școlar al elevilor.
b) Conținutul lecțiilor să asigure îndeplinirea sarcinii instructive caracteristice săptămânii respective și de asemenea, să contribuie și la realizarea obiectivelor în următoarele cicluri și a celor din finalul etapei.
c) Alternarea judicioasă a ponderii temelor lecțiilor, în sensul că cele din prima jumătate a intervalului să aibă un caracter de acumulare, iar în partea a II-a, de modelare mai evidentă a pregătirii, corespunzător stereotipurilor de acțiune implicite de desfășurare a jocurilor de campionat.
d) Alternarea caracterului efortului de-a lungul lecțiilor, în senul că trebuie să asigure însușirea temeinică a deprinderilor tehnico-tactice, dar și a prospețimii capacităților fizice și psihice, necesare manifestării unui randament corespunzător în lecții de antrenament și jocuri.
De regulă, în primele două lecții de antrenament ale săptămânii, predomină volumul mare de efort depus, iar în următoarele două lecții de antrenament, caracteristica principală a efortului este intensitatea acestuia.
Ca urmare, durata primelor două lecții este mai mare (90 – 100 min) pentru a asigura repetarea îndelungată până la perfecționare a exercițiilor.
Între repetări se include pauze necesare refacerii și reluării exercițiilor cu capacitatea de efort refăcută. Înțelegând lucrurile în acest fel, precizăm că atunci când dominanta efortului este reprezentată de volumul acestuia, acest fapt nu exclude introducerea în aceste două lecții de antrenament a eforturilor intense.
În următoarele două lecții caracterul efortului este intensiv, fiind consecința limitării numărului pauzelor de revenire a organismului și de asemenea a efectuării execuțiilor mai apropiate și chiar analog condițiilor întâlnite în jocuri, care, așa cum se cunoaște, nu oferă timp de odihnă decât în momentele de întrerupere a jocului.
e) Desfășurarea lecțiilor să constituie un model de organizare a activității tinerilor fotbaliști. Exercițiul efectuat în condițiile determinate de antrenor, constituie un imperativ obligatoriu pentru toți jucătorii fiind elementul hotărâtor care condiționează succesul sportiv și asigură totodată premisele pentru autodepășire, dorință de afirmare, responsabilitate față de colectivul din care face parte tânărul fotbalist.
Documente de evidență
Evidența elevilor și frecvența la antrenamente se face prin:
evidența preliminară;
evidența curentă;
evidența bilanț.
Evidența preliminară
Evidența preliminară se referă la datele care informează antrenorul asupra evoluției jucătorilor într-o perioadă anterioară. Datele ce cuprind evidența preliminară sunt:
indicii asupra stării de sănătate a copiilor;
nivelul îndeplinirii obiectivelor de instruire din etapa precedentă;
deficiențele manifestate în jocuri;
atitudinea tinerilor jucători față de realizarea obiectivelor de instruire și în raporturile cu ceilalți coechipieri.
Evidența curentă
Datele ce cuprind evidența curentă menționează:
frecvența copiilor la lecțiile de antrenament;
observațiile antrenorului, notate după încheierea lecțiilor sau rezultate din urmărirea atentă a copiilor în jocuri;
opinia antrenorului cu privire la eficacitatea mijloacelor și metodelor de instruire folosite.
Evidența bilanț
Datele ce cuprind evidența de bilanț cuprinde:
aprecierile și concluziile antrenorului asupra conținutului activității instructiv – educative și a rezultatelor obținute la încheierea diferitelor intervale de pregătire. De regulă , acestea fac obiectul ședințelor de analiză a activității pe intervalul de timp înainte stabilit.
Evidența rezultatelor oficiale și amicale
În caietul antrenorului, trebuie menționate și aprecierile făcute de organele de control locale și centrale, care, prin conținutul lor servesc la îmbunătățirea activităților viitoare de instruire a tinerilor jucători.
Din ansamblul formării tinerilor nu pot lipsi următoarele date:
frecvența nominală a lotului de jucători care să cuprindă și datele personale ale acestora;
frecvența jucătorilor la fiecare antrenament;
principalele date ale controlului medical;
rezultatele echipei obținute în diferite jocuri;
eventualele accidente și cauzele acestora;
sancțiunile acordate jucătorilor;
recomandările și concluziile organelor de control;
planurile de pregătire pe diferite intervale;
materiale de analiză a activității desfășurate în diferite perioade de timp.
planul de activitate;
sistematizarea celor mai eficiente exerciții.
Observații asupra jucătorilor și indicații pentru pregătirea viitoare:
Recomandările pentru lecția viitoare au de obicei un caracter organizatoric, antrenorul dând indicații referitoare la conținutul activității ceva urma, precizând ora de începere a lecțiilor de antrenament
În încheierea considerațiilor metodice asupra particularităților desfășurării lecțiilor de antrenament la echipele de juniori, este necesar să facem câteva precizări și asupra formei de alcătuire a planului de lecții.
În acest sens se poate aprecia că odată cu ciclul săptămânal de lecții se stabilește și conținutul concret al fiecărei lecții, repartizându-le chiar pentru fiecare component al echipei
2.8 Metode de cercetare
Referindu-ne la metodele folosite pe parcursul întregii activități de cercetare, doar le vom enumera și vom arăta în linii mari obiectivele ce ne-au determinat să le alegem. Principalele metode de cercetare au fost:
studiul literaturii de specialitate;
metoda observației;
metoda înregistrărilor;
metoda testelor;
metoda statistico-matematică.
Studierea literaturii de specialitate
Studiul literaturii de specialitate sau metoda bibliografică cum mai este denumită, a urmărit valorificarea experienței practice și teoretice a cercetărilor acumulate de-a lungul timpului în acest domeniu de activitate.
Literatura de specialitate internă și internațională aș putea afirma că este destul de bogată în informații, cu mențiunea că e vorba doar de fotbalul de la nivel înalt, lucrări cu fotbalul la vârsta copilăriei sunt în număr destul de mic.
Metoda observației
Cu ajutorul acestei metode de cercetare, metoda observației, am urmărit componența colectivului, omogenitatea acestuia, nivelul de dezvoltare al deprinderilor și calităților motrice, precum și interesul de participare la lecțiile de antrenament.
Metoda observației, alături de alte procedee și metode, este printre cele mai des folosite în cercetarea diferitelor aspecte ale educației fizice și a sportului, fie ca metodă independentă, fie ca mijloc de culegere a datelor necesare introducerii unor experimente etc.
Printre modalitățile prin care „antrenorul poate să culeagă informații obiective este și observarea și înregistrarea aspectelor care îl interesează.” (Ștefan Maroti, 2006, p.93)
În urma și în același timp cu metoda observației am folosit și completat cercetarea cu metoda înregistrărilor, înregistrările fiind făcute pe fișe de înregistrare.
Metoda testelor
Metoda testelor: constă în determinarea nivelului de dezvoltare morfo – funcțională a subiecților cu ajutorul unor probe de control dinainte stabilite. În cazul de față aceste probe au vizat stabilirea nivelului de dezvoltare a calităților motrice și a nivelului de pregătire tehnică.
Metoda statistico – matematică
Metoda statistico-matematică am utilizat-o în vederea acumulării, prelucrării și interpretării și / sau estimării datelor obținute. În cadrul cercetării propriu zise am operat cu următorii indicatori statistici: media aritmetică; abaterea standard; coeficientul de variabilitate;semnificația diferenței dintre medii.
CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1 Model program de pregătire la grupele de vârstă 15 – 16 ani
Considerăm că este necesar la grupele de fotbaliști de vârstă 15 – 16 ani, stabilirea unui model de program de pregătire în perioada pregătitoare, ce să cuprindă acele mijloace a căror raționalizare și obiectivizare vor contribui la însușirea mai rapidă și corectă a conținutului tehnico – tactic pe posturi, dezvoltarea calităților motrice de bază și specifice fotbalului, îmbogățirea și perfecționarea bagajului motric și înlăturarea pe cât posibil a deficiențelor fizice și tehnico – tactice.
În acest context propunem următorul model de program de pregătire ce are ca obiective principale cele mai sus enumerate și va face parte din experimentul propus la grupele de sportivi de vârstă 15 – 16 ani.
3.2 Mijloace specifice pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază – viteza
Exercițiul 1
Deplasări prin alergare de viteză pe distanțe de 10-15-20m, din diferite poziții: ghemuit, sărituri de pe loc, de pe ambele picioare, culcat pe spate, pe o parte, etc (pornirea se face la semnalul antrenorului). Dozare: 10x; 8x; 5x;
Exercițiul 2
Starturi repetate cu întoarceri. Jucătorii, așezați în sprijin ghemuit pe linia de plecare, la un semnal dat, pornesc, pe un traseu total de 60m după cum urmează: primii 30m (15 dus și 15 întors) se vor parcurge în viteză maximă, apoi, 15m în alergare ușoară și 15m din nou în viteză maximă. Dozare: 5x;
Exercițiul 3
Alergări cu schimbări de direcție la semnal: la primul semnal – alergare înainte, la al doilea semnal – alergare cu spatele înainte, la al treilea semnal la stânga și la al patrulea semnal la dreapta (semnalele vor fi stabilite înainte de începerea exercițiului și vor fi date prin surprindere, fără o ordine prestabilită). Dozare 3×1 min.
Exerciții cu mingea
Exercițiul 1
Aruncarea mingii cu ambele mâini în sol, rostogolire rapidă, ridicare și prinderea mingii. (mingea se lovește de sol puternic pentru a sări și a o putea prinde). Dozare 2×1 min.;
Exercițiul 2
Un jucător aruncă mingea din așezat unui partener, care o direcționează lovind-o cu capul. Primul se ridică și sare pentru a prinde mingea (partenerii se află la o distanță de 5m unul față de celălalt). Dozare 15x – fiecare jucător;
Exercițiul 3
Câte doi stând față în față, la 3m distanță. Aruncarea mingilor cu mâna în sus, lovirea lor cu capul în sus, schimbarea rapidă a locurilor, prinderea mingilor și reluarea exercițiilor. (deplasarea se face pe partea dreaptă). Dozare 2x1min.
Exercițiul 4
Stând depărtat cu brațele sus, mingea ținută cu ambele mâini: lăsarea ei să cadă înapoi peste cap, întoarcere rapidă și preluare mingii cu piciorul înainte de a atinge solul (exercițiu se execută în viteză maximă și cu continuitate). Dozare: 2x1min.;
Exercițiul 5
Culcat dorsal: lovirea mingii cu piciorul, ridicare rapidă și preluare din aer (mingea se lovește cât mai precis). Dozare: 2x1min.;
Exercițiul 6
Câte doi cu fața la perete, la 3 – 4m distanță: lovirea simultană a mingiilor cu schimbarea rapidă a locurilor între parteneri (cine nu ajunge mingea trebuie să execute 5 genuflexiuni). Dozare 3x1min.;
Exercițiul 7
Lovirea mingii puternic pe jos, spre partener, acesta sare peste ea, se întoarce rapid, sprintează după ea, o oprește și o retrimite celuilalt (partenerii stau la 5m. distanță unul față de celălalt). Dozare: 3x1min.;
Exercițiul 8
Lovirea mingii cu piciorul, în sus, cădere înainte în sprijin pe brațe,ridicare rapidă și preluare prin ricoșare cu talpa (mingea se lovește puternic în sus, exercițiul se execută în viteză maximă). Dozare: 3×1 min.;
Exercițiul 9
Lovirea mingii direct la perete. După fiecare lovire, executantul ocolește în viteză un jalon din cele două plasate în spatele său (jaloanele sunt așezate în spate – lateral stânga și lateral dreapta la distanță de aproximativ 3m). Dozare: 3×1 min.;
Exercițiul 10
Doi jucători stau față în față, la 10 m distanță unul față de celălalt și pornesc unul spre celălalt conducând mingea. Când ajung la câțiva metri, unul trimite mingea lateral stânga la 5-6 cm, iar celălalt în dreapta, apoi fiecare sprintează după mingea partenerului și reiau exercițiul pe noua direcție (mingea se conduce în viteză maximă). Dozare: 3×1 min.
3.3 Mijloace specifice pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază – îndemânarea
Exercițiul 1
Un jucător se află în careul de 16m, cu mingea în mână și cu spatele la poartă și lovește ușor mingea trimițând-o peste cap, apoi se întoarce brusc și încearcă să finalizeze (întoarcerea se face în viteză, șutul să fie precis). Dozare: 10x;
Exercițiul 2
Conducerea mingii și trecerea ei pe sub un gard, continuată cu săritura jucătorului peste gard (viteză de execuție mare). Dozare: 5x;
Exerciții pentru dezvoltarea îndemânării în regim de viteză:
Exercițiul 1
Individual, din alergare de viteză pe lățimea terenului sau pe lungimea sălii de sport, aruncarea mingii cu mâna lovirea ei cu piciorul înainte, prinderea, din nou lovirea, ș.a.m.d. (pe parcursul exercițiului, viteza de alergare a jucătorilor nu trebuie să oscileze, mingea nu trebuie să cadă pe sol). Dozare: 3×1;
Exercițiul 2
Același exercițiu dar mingea nu se prinde decât după preluare cu capul sau pieptul (se solicită ca preluările să fie cât mai precise). Dozare: 3x1min;
Exercițiul 3
Conducerea mingii în viteză, pe o lungime de teren, sub formă de întrecere între mai mulți jucători (ultimii 2 concurenți vor face 5 flotări). Dozare: 3x ;
Exercițiul 4
Menținerea mingii în aer prin lovituri repetate cu piciorul, coapsa și capul, din deplasare în viteză, în linie dreaptă sau cu schimbarea direcției în dreptul unor jaloane (menținerea mingii în aer se face pe distanța a 20m). Dozare: 5x ;
Exercițiul 5
Conducerea mingii în viteză printre jaloane (mingea se conduce cu latul).
Dozare: 30m x 5x;
Exercițiul 6
Pase în doi din deplasare cu două mingi (lovirea mingii se execută la semnalul unuia dintre jucători, după preluare și conducere 3-4m). Dozare: 3×1 min;
Exercițiul 7
Depășirea unui apărător, prin autopasă, apoi finalizare cu șut la poartă (finalizarea se face în viteză maximă). Dozare: 5x – fiecare jucător.
3.4 Mijloace specifice pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază – rezistența
Exerciții pentru dezvoltarea capacității de efort:
Exercițiul 1
Alergări repetate de 200 m pe o distanță totală de 1200 m. Exercițiul se va executa astfel – alergare 200 m tempo 2/4 în aprox. 30 s; Scop: dezvoltarea rezistenței în regim de viteză (între serii pauzele să fie de aprox. 90s). Dozare: 6×200 m.
Exercițiul 2
Alergare 30-50 m în tempo maxim 4/4 (pauzele între repetări să fie scurte 30s-1min); Dozare: 5x
Exercițiul 3
Alergare 5×200 m în tempo ¾ crescând viteza de alergare cu timpul de aprox. 28s (pauze constante 2min 30s-3min)
Exercițiul 4
Alergări în tempo moderat și constant timp de 5-8 min cu o intensitate constantă astfel încât frecvența pulsului să se mențină tot timpul în jurul a 130-140 bătăi pe minut.
Exercițiul 5
Alergări de durată (1500 – 3000 m) cu parcurgerea integrală sau fracționată a distanței, tempo ¾ și 4/4;
Exercițiul 6
Alergări pe distanțe medii (400-800 m) în tempo moderat ¾ (4×400 m; 2×800 m);
Exercițiul 7
Alergare cu intervale extensive: exemplu 10x20mx5; intensitate medie, tempo moderat ¾ (pauza dintre repetări este de 25-30 s; cea dintre serii de 60-75s.);
Exercițiul 8
Alternări de mers rapid cu alergare în tempo 2/4 (De exemplu: 20m mers rapid și 20m alergare în tempo 2/4). Dozare: 6x;
Exercițiul 9
Alergare cu schimbarea repetată a tempoului (De exemplu: 20 m alergare ușoară și 20 m alergare în tempo susținut, 20 m încetinire treptată a alergării). Dozare: 4-8x;
Exercițiul 10
Alergare cu creșterea treptată a tempoului astfel: 50 m tempo 4/4+100 m tempo 2/4 +30 m tempo 4/4.;
Exercițiul 11
Alergare 3 min tempo 2/4+10s tempo 4/4+2 min tempo 2/4+10sec tempo 4/4.;
Exercițiul 12
Alergare cu genunchii sus între 10-40 m în tempo 2/4.;
Exercițiul 13
Alergare combinată: 20 m alergare ușoară, 20 m alergare cu genunchii sus, 20 m alergare în tempo 2/4, 20 m alergare în tempo ¾.;
Exercițiul 14
Alergare pe teren variat, folosită sub formă de concurs (cross) sau simplă alergare în condiții deosebite, pe distanțe cuprinse între 3000m și 5000m.;
Exercițiul 15
Alergări pe diferite distanțe executate în maximum de viteză (tempo 4/4) după cum urmează: 10x10m; 5x15m; 5x20m (în pauze se efectuează mișcări de gimnastică compensatorii sau pentru dezvoltarea simțului și controlului mingii. Durata pauzelor 20-25 s; între serii pauzele se efectuează până la revenirea pulsului la 110-120 bătăi/min.;
Exercițiul 16
Alergări cu start din picioare pe distanțe scurte, 30-60m x 5 serii, în tempo 4/4, în linie dreaptă (între repetări se fac pauze până la revenirea pulsului la 110-120 bătăi/min.);
Exercițiul 17
Alergări accelerate pe distanțe între 60-80m x 5 serii în tempo ¾ (între repetări se fac pauze până la revenirea pulsului la 110-120 bătăi/min.);
Exercițiul 18
Alergare cu genunchii sus pe 10-20-30m, în tempo 4/4 (între repetări se fac pauze până la revenirea pulsului la 110-120 bătăi/min.);
Exercițiul 19
Alergare cu joc de glezne pe distanțe cuprinse între 10-40m, tempo 4/4.
Exercițiul 20
(5+10+20+30+40+50+60m) x 3 serii. Fiecare porțiune se execută în viteză maximă și după fiecare distanță parcursă pauza se face până la revenirea pulsului la 110-120 bătăi/min.);
Exercițiul 21
Start din diferite poziții: din picioare, de pe genunchi, din așezat, din culcat pe spate sau înainte etc., cu alergare cu fața cu spatele sau lateral față de direcția de deplasare, executate la comanda antrenorului sau la comanda proprie. Dozare 10-20-30-40-50 m x 3 serii.
Exerciții pentru dezvoltarea rezistenței în regim de viteză
Exercițiul 1
Jucătorii dispuși în șir la 1m distanță unul față de celălalt, execută alergare ușoară sau joc de gleznă. La semnal, ultimul sprintează pe lângă parteneri sau printre ei și se așează în capătul șirului, ș.a.m.d., Dozare: 3×2 min.;
Exercițiul 2
Câte doi, de mână apucat, alergare de viteză 50-60 m, schimbând locurile între ei din 10 în 10 m, spre cel ce se află mai în față. Dozare: 5x;
Exercițiul 3
Câte cinci executanți așezați în linie, ținându-se de mâini: alergare de viteză pe lățimea terenului. Primul efectuează diferite schimbări de direcție, în așa fel încât să-i solicite pe ceilalți să mărească lungimea și frecvența pașilor, fără a da drumul la mâini. Dozare: 3x;
Exercițiul 4
Alergări lansate de viteză pe o pantă înclinată.(distanțe: 30-40-50m). Dozare: 5x30m; 4x40m; 3x50m.);
Exercițiul 5
Alergare în coloană, ocolirea unei jumătăți de teren, efectuând pe o latură alergare lansată, pe următoarea alergare ușoară, apoi combinată cu mișcări de respirație. Dozare: 5x;
Exercițiul 6
În formații de câte doi, executanții aleargă unul după celălalt, încercând să-l atingă cel din fața lui pe o distanță de 30m (plecarea se dă cu handicap de 30m – între jucători);
Exercițiul 7
Jucătorii sunt dispuși pe teren în zonele corespunzătoare posturilor pentru care se pregătesc. La semnal, execută în viteză după imaginație acțiuni de joc fără minge, specifice posturilor respective. Acțiunile vor cuprinde treceri bruște de la o variantă de alergare la alta, precum și schimbări de direcție, opriri și porniri. Dozare: 5x1min.;
Exercițiul 8
Variante de alergare de viteză, efectuate pe un parcurs împărțit în distanțe egale. Exemplu: distanța de 40m, se împarte în 4x10m (marcat cu semne distinctive) pentru a fi parcursă în alergare cu spatele, cu pași adăugați, cu pași încrucișați și alergare obișnuită. Dozare: 5x;
Exercițiul 9
Sprinturi legate între linia de fund și cea a careului de 16 m. Dozare: 3x1min;
Exercițiul 10
Fiecare jucător cu câte o minge șutează la o distanță de 10-12 m, sprintează după ea, șutează din nou, trimițând-o în altă direcție, ș.a.m.d.; între sprinturi mingea poate fi condusă circa 10-12m în alergare ușoară pentru revenire. Dozare: 3x2min.;
Exercițiul 11
Variante de conducere a mingii (în linie dreaptă, zig-zag, printre jaloane) executate cu maximum de viteză pe distanța a 50m. Dozare: 5x;
Exercițiul 12
Alergare pe distanță fixă 3000-4000-5000m (gen testul Cooper). Ritmul alergării în tempo de ¾ să rămână neschimbat.
Exercițiul 13
Alergări pe distanța de 800 m (în aprox. 2min 40s., ritmul să fie neschimbat). Dozare: 3x;
Exercițiul 14
Alergare pe distanța a 1000 m, în aprox. 3min 30s. Dozare: 3x;
Exercițiul 15
Circuit de rezistență : 200-400-800-1200 m și 1200-800-400-200 m.(între alergări pauza de 1min,30s, iar între serii de 5min).
3.5 Mijloace specifice pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază – forța
a) Exerciții cu partener
Exercițiul 1
Culcat înapoi, genunchii îndoiți, brațele înainte; partenerul în sprijin înainte, culcat pe mâinile executantului, îndoirea reciprocă a brațelor și revenire. Dozare: 3×5-fiecare jucător;
Exercițiul 2
Executantul culcat înapoi cu picioarele la 45 de grade, partenerul în sprijin culcat înainte pe tălpile executantului: 1-2 îndoirea picioarelor prin împingere de către partener; 3-4 întindere a picioarelor cu rezistența partenerului. Dozare: 3×10-fiecare jucător;
Exercițiul 3
Un executant în așezat depărtat, celălalt în stând depărtat, apucat de mâini reciproc: schimbarea alternativă a poziției, prin tracțiuni. Dozare: 3×10;
Exercițiul 4
Stând față în față, de mâini apucat, fiecare cu piciorul din exterior dus înainte: 1 îndoirea genunchiului cu menținerea piciorului ridicat; 2 revenire,3×10
Exercițiul 5
Culcat înapoi, picioarele la verticală, susținute de partener: 1-2 ridicarea trunchiului la verticală în echer cu apucarea gleznelor; 3-4 revenire. Dozare: 3×10 fiecare jucător;
Exercițiul 6
Stând spate în spate apucat reciproc la nivelul coatelor, îndoirea simultană a genunchilor și revenire. Dozare: 3×10;
Exercițiul 7
Stând față în față, apucat reciproc de mâini, unul dintre parteneri ghemuit pe un picior, celălalt împins înainte: săritură cu aterizare pe celălalt picior. Dozare: 3×8;
Exercițiul 8
Culcat înapoi, picioarele ridicate la 45 de grade, partenerul în sprijin cu palmele pe tălpile executantului: îndoirea alternativă a genunchiului cu rezistența partenerului. Dozare: 3×10;
3.6 Mijloace pentru dezvoltarea simțului mingii
Mijloace individuale pentru dezvoltarea simțului mingii
Exercițiul 1
Lovirea mingii la perete cu latul cu piciorul îndemânatic (jucătorii sunt așezați la o distanță de 5m de perete, exercițiul se face din joc de gleznă). Dozare: 3x5min;
Exercițiul 2
Lovirea mingii la zid cu șiretul plin, cu piciorul îndemânatic (jucătorii sunt așezați la o distanță de 10m, de perete, exercițiul se face din joc de gleznă). Dozare: 3x5min;
Exercițiul 3
Lovirea mingii la perete, cu latul, alternativ stângul – dreptul. (jucătorii la o distanță de 5m de perete, se efectuează în viteză, tempo ¾). Dozare: 3×5 min;
Exercițiul 4
Menținerea mingii în aer din alergare ușoară (jucătorii lovesc mingea alternativ stângul-dreptul). Dozare: 3×30 min;
Exercițiul 5
Conducerea mingii cu latul, cu piciorul îndemânatic (conducerea mingii se face în viteză, tempo ¾). Dozare: 20mx10;
Exercițiul 6
Menținerea mingii în aer de pe loc (jucătorii lovesc mingea cu șiretul, latul, coapsa, capul). Dozare: 3×1 min;
Exercițiul 7
Conducerea mingii printre 4-6 jaloane (conducerea mingii se face în viteză, la întoarcere se menține mingea în aer, jaloanele sunt la 3 m, unul față de celălalt). Dozare: 5×20 min;
Exercițiul 8
Conducerea mingii cu finalizare (se pleacă de la o distanță de 30m, finalizarea se face de la distanța 16-18 m în viteză). Dozare: 10x;
Exercițiul 9
Din alergare, menținerea mingii în aer urmată de finalizare (menținerea mingii se face alternativ, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la distanța de 16-18m). Dozare: 10x;
Exercițiul 10
Conducerea mingii printre 4-6 jaloane, urmată de finalizare (jaloanele sunt așezate la o distanță de 3 m, unul de altul, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la o distanță de 16-18 m). Dozare: 10x;
Exercițiul 11
Cu spatele la poartă, menținerea mingii în aer, pas peste cap, întoarcere, finalizare din vole (jucătorii sunt la o distanță de 20m de poartă, întoarcerea se face în viteză mare, tempo ¾). Dozare: 10x;
Mijloace pentru dezvoltarea simțului mingii pe perechi
Exercițiul 1
La perete, pas, după, retragere pentru a lovi mingea coechipierul (jucătorii stau la o distanță de 5m de perete, se pasează cu șiretul plin și cu latul). Dozare: 3×5 min;
Exercițiul 2
Pase în doi cu latul (jucătorii sunt la o distanță de 5m unul față de celălalt, exercițiul se execută din joc de gleznă). Dozare: 3×5 min;
Exercițiul 3
Câte doi, menținerea mingii în aer (jucătorii sunt la o distanță de 3 m unul față de celălalt, mingea se lovește din prima sau după preluare). Dozare: 3×3 min;
Exercițiul 4
Pase în doi din alergare (jucătorii sunt la o distanță de 5m unul față de celălalt, mingea se pasează pe poziția viitoare). Dozare: 3×5 min;
Exercițiul 5
Jucătorii așezați față în față, unul pasează lateral stânga-dreapta, celălalt se deplasează și repasează mingea alternativ cu stângul și cu dreptul (jucătorii stau la o distanță de 6 m unul față de celălalt). Dozare: 3×1 min – fiecare jucător;
Exercițiul 6
Jucătorii așezați față în față, unul se deplasează cu spatele, celălalt cu mingea pasează, cel care se deplasează cu spatele retrimite mingea celuilalt (jucătorii stau la o distanță de 5 m, unul față de celălalt).
Dozare: 3×5 min fiecare jucător;
Exercițiul 7
Un jucător aruncă mingea pentru lovitura de cap a partenerului ( mingea se lovește cu fruntea, ochii deschiși, de pe loc și din săritură). Dozare: 20x – fiecare jucător;
Exercițiul 8
Menținerea mingii în aer cu capul (jucătorii la o distanță de 3 m unul față de celălalt).
Dozare: 3×1 min;
Exercițiul 9
Câte doi, unul conduce mingea spre poartă și o calcă oprind-o la limita careului de 16 m, cel de-al doilea vine din spate și finalizează (se pleacă la o distanță de 30m de poartă, se finalizează în viteză maximă). Dozare: 10x – fiecare jucător;
Exercițiul 10
Pase în doi cu finalizare (se pleacă de la o distanță de 40m de poartă, se pasează cu latul și se finalizează de la o distanță de 16-18m cu șiretul plin). Dozare:10x – fiecare jucător;
Exercițiul 11
Pase în doi cu schimb de locuri și cu finalizare la linia careului de 16m (după pasă, jucătorul se deplasează prin spatele colegului, pasa se dă pe poziție viitoare, se finalizează din alergare). Dozare: 10x – fiecare jucător.
3.7 Perioada, locul și condițiile cercetării
Subiecții care au fost supuși testărilor fac parte din echipa de fotbal juniori (n.2000-2001) a clubului C.S. Atletico Arad.
Grupa supusă investigațiilor a fost formată din 16 jucători. Experimentul s-a desfășurat în perioada 01.10.2015 – 20.04.2016, pe terenul echipei de fotbal C.S. Atletico, și în sala de sport a clubului.
Tabel nr.1
Date antropometrice ale grupului de experimental
Teste motrice
Viteza 50m
Proba s-a desfășurat pe pista terenului de fotbal, cu start din picioare și cronometraj la prima mișcare efectuată.
S-au efectuat două încercări și s-a înregistrat cel mai bun timp.
Detenta
S-a măsurat înălțimea atinsă de subiect cu brațul întins la perete, după care acesta de pe loc fără elan execută o săritură în înălțime și atingerea unei scale gradată.
S-au executat 2 încercări și s-a înregistrat cea mai bună înaltă săritură. Se recomandă folosirea marcatorilor pe degete pentru a înregistra corect execuțiile.
Teste specifice
Pentru a vedea în ce măsură se pot consolida și perfecționa anumite procedee tehnice specifice atacului din jocul de fotbal am propus și experimentat următoarele exerciții:
Testul nr. 1
Dribling printre jaloane urmat de șut la poartă. Jucătorul aflat la 30m de poartă conduce mingea în viteză printre 5 jaloane așezate la o distanță de 3 metri unul față de celălalt, iar în preajma suprafeței de pedeapsă execută șut puternic la poartă. Exercițiul se repetă de către fiecare subiect de 8 ori. Se urmărește numărul de șuturi realizat pe spațiul porții.
Testul nr. 2
Șut la poartă. Exercițiul a constat în executarea a 8 lovituri la poartă de la distanța de 16m, poarta fiind împărțită frontal în două jumătăți (dreaptă și stângă). Jucătorul efectuează patru lovituri într-o jumătate de poartă (partea dreaptă) și patru în cealaltă jumătate de poartă (partea stângă). Se consideră reușite acele șuturi în care mingea este lovită cu șiretul plin și depășește linia porții în aer.
Testul nr. 3
Șut la poartă din centrare. Jucătorul aflat la 16m de poartă, primește pe jos, 4 centrări de pe dreapta și 4 centrări de pe stânga din zona laterală a careului de 16m. Are sarcina să lovească mingea dintr-o singură atingere din zona de 11m, să înscrie gol și să revină pe 16m și apoi să repete exercițiul.
Testul nr. 4
Lovirea mingii cu capul. Jucătorul aflat în suprafața de pedeapsă primește 8 centrări din zona laterală. Are sarcina să atace mingea și să lovească mingea cu capul. S-au numărat numărul de goluri înscrise din cele 8 centrări.
Potrivit ipotezei, prin care s-a urmărit îmbunătățirea metodologiei selecției și a programului de antrenament prin programul de pregătire propus la grupa de juniori de vârstă 15 – 16 ani, în cadrul antrenamentelor sau introdus o serie de exerciții și modele operaționale menite să îmbunătățească parametrii testați.
În capitolul precedent am prezentat o serie de mijloace de instruire propuse a fi folosite la această grupă de vârstă 15 – 16 ani.
Menționăm că în cadrul antrenamentelor de pregătire ne-am folosit de aceste mijloace specifice propuse într-o măsură foarte mare și de asemenea au fost folosite și alte mijloace comune prezente în fiecare lecție de antrenament.
Aceste mijloace au fost folosite diferențiat, în funcție de specificul antrenamentului din ziua respectivă, (mijloace pentru dezvoltarea simțului mingii, mijloace pentru îmbunătățirea vitezei, mijloace pentru dezvoltarea îndemânării, exerciții pentru dezvoltarea forței, etc.), de următoarea competiție care va urma să se desfășoare, valoarea adversarului, prognoza condițiilor climaterice, dispoziții și predispoziții de joc, starea sănătății, etc..
CAPITOLUL 4. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
4.1. Prezentarea datelor
Au fost utilizați următorii parametrii statistici:
1. media aritmetică;
2. abaterea standard
3. coeficientul de variabilitate
4. semnificația diferenței dintre medii.
Tabel nr. 2
Valorile vitezei obținute la testarea inițială și finală
Tabel nr. 3
Valorile detentei obținute la testarea inițială și finală
Tabel nr. 4
Valorile obținute la probele tehnice la testarea inițială și finală
Tabel nr. 5
Valorile obținute la probele tehnice la testarea inițială și finală
Tabel nr. 6
Valorile obținute la probele tehnice la testarea inițială și finală
Tabel nr. 7
Valorile obținute la probele tehnice la testarea inițială și finală
Tabel nr. 8
Valorile lotului testat la testele motrice – testarea inițială și finală
* – semnificativ diferit față de testarea inițială (p<0,005
Tabel nr. 9
Valorile lotului testat la testele specifice – testarea inițială și finală
* – semnificativ diferit față de testarea inițială (p<0,0005)
** – semnificativ diferit față de testarea inițială (p<0,005)
*** – semnificativ diferit față de testarea inițială (p<0,025)
4.2. Prelucrarea si interpretarea datelor
Comparând rezultatele subiecților investigați se pot aprecia următoarele:
Viteza 50m
Comparând rezultatele înregistrate la acest parametru între cele două testări, putem observa că la testarea finală există diferențe semnificative a rezultatelor înregistrate de subiecți (p<0.005).
Detenta
La această probă se observă(tabel 7 ), că există diferențe semnificative între cele două testări.
Exercițiul 1
Dribling printre jaloane urmat de șut la poartă La acest exercițiu jucătorii testați și-au îmbunătățit semnificativ performanțele între cele două testări (p<0.0005).
Exercițiul 2
Șut la poartă. În cadrul acestui exercițiu putem observa din tabelul 4, că jucătorii au obținut rezultate semnificativ mai bune la proba finală ( p<0.005).
Exercițiul 3
Șut la poartă din centrare. Grupa testată a obținut progrese semnificative între cele două testări.(tabel 5)
Exercițiul 4.
Lovirea mingii cu capul. La acest exercițiu se observă (tabel 8) că între cele două testări nu există diferențe semnificative.
CONCLUZII
Analizând și interpretând datele din experiment putem admite următoarele concluzii:
1. Urmărind rezultatele reieșite din desfășurarea experimentului, prin compararea rezultatelor de la testarea inițială și testarea finală, se poate afirma că ipoteza lucrării s-a confirmat, reușindu-se îmbunătățirea metodologiei de lucru în cadrul programei de antrenament fapt ce va conduce la va conduce la îndeplinirea obiectivelor stabilite la sportivii de 15-16 ani și va fi în concordanță cu prevederile programei de specialitate și a Federației Române de Fotbal;
2. În general, rezultatele obținute la testarea finală ne arată că nivelul de dezvoltare al calităților motrice de bază sau îmbunătățit semnificativ (forța și rezistența) iar calitățile motrice viteza și detenta care s-au îmbunătățit spectaculos între cele două testări;
3. Comparând rezultatele obținute la testarea inițială și cea finală, acestea au scos în evidență progrese semnificative realizate de către jucători, la 3 din cele 4 teste specifice aplicate grupei de juniori de vârstă 15 – 16 ani;
4. Prin creșterea nivelului dezvoltării calităților motrice de bază făcut datorită introducerii programului de pregătire propus, sportivii cuprinși în acest program de pregătire au făcut acumulări tehnico – tactice cu un progres mult mai mare în procesul de instruire;
5. Învățarea rapidă și eficientă de către fotbaliști a procedeelor tehnico-tactice precum și creșterea indiciilor calităților motrice de bază și specifice jocului de fotbal la grupele de juniori de vârstă 15 – 16 ani;
6. Creșterea nivelului tehnico-tactic al cunoștințelor sportivilor privind practicarea jocului de fotbal, atât ca activitate organizată și sistematica cât și ca activitate recreativă desfășurată în timpul liber;
7. Îndeplinirea obiectivelor educației fizice școlare, programei de specialitate și a cerințelor F.R. de Fotbal;
8. Creșterea indicilor morfo – funcționali și îmbunătățirea gradului de sănătate al sportivilor.
Propuneri
Importanța selecției și pregătirii științifice este de a descoperi talente, de a pregăti copiii și juniorii, și de a forma jucători de fotbal cu un înalt nivel de măiestrie sportivă, cu o înaltă ținută morală, capabili de a face față cu succes acestui adevărat fenomen social care, a atins astăzi cote de nebănuit cu ceva timp în urmă. Dată fiind importanța selecției în evoluția procesului de instruire, se impune limitarea întâmplării și provizoratului în munca de depistare și formare a viitorilor fotbaliști.
Depistarea de talente ca urmare a unei diagnoze precise, înseamnă și o prognoză a performanței viitoare. Făcând o prognoză cât mai aproape de realitate – „performanța sportivă”, înseamnă că putem defini în același timp și parametrii procesului de instruire, care vor trebui să ducă sportul la nivelul de performanță internațională.
BIBLIOGRAFIE
APOLZAN, D., (1999), Fotbal 2010. Editura F.R. Fotbal
BOTA, I., DUMITRU COLIBABA (1998), Jocuri sportive. Teorie și metodică, Editura Aldin, București
BOMPA, O., T.,(2003), Performanța în jocurile sportive, Editura Ex. Ponto C.N.F.P.A. București,
BRUNER, J., (1970), Pentru o teorie a instruirii, EDP, București
CÂRSTEA, Gh., (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura AN-DA, București,
CERNAIANU, C., (2000), Fotbal – Manualul antrenorului profesionist, Editura Rotech Pro, București,
COJOCARU, V., (2002), Fotbal de la 6 la 18 ani Metodica pregătirii, Editura Axis Mundi, București,
COLIBABA-EVULEȚ, D., Bota, I., (1998), Jocuri sportive, teorie și metodică, Editura Aldin, București,
DRAGNEA, A., (1996), Antrenamentul sportiv, București, Editura Didactică și Pedagogică
DRAGNEA, A., MATE-TEODORESCU, S., (2002), Teoria Sportului, Editura Fest, București
DRĂGAN I. și colaboratorii (1979), Selecția medico-biologică în sport, Editura Sport – Turism, București:
ELKONIN, D.B., (1980), Psihologia jocului, EDP, București
GÂRLEANU, D., (1981), Poliatloane, pregătirea copiilor și juniorilor, Editura Sport – Turism, București
IONESCU, V., I., (1995), Fotbal. Tehnica și tactica jocului, Editura Helicom, Timișoara
IONESCU,M.,(1988), Fotbal de la A la Z, Editura Sport – Turism, București,
MANUȘARIDE, C., GHEMINGEAN, C., (1983) Aproape totul despre fotbal, București, Editura Sport – Turism
MOTROC I., (1994), Fotbal de la teorie la practică, Editura Rodas, București,
NICU, A., (1993), Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, București,
PIAGET, J, (2005), Psihologia Copilului, Editura CARTIER, Chișinău, Moldova
PETRESCU, N., (1967), Carte pentru fotbaliștii de mâine, Editura CNEFS, București,
POPOVICI, C., (2005), Fotbal copii și juniori, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca
RĂDULESCU, C., (2000), Fotbal. Principii, metode, mijloace, Editura Artemis, Cluj-Napoca
RĂDULESCU, M., COJOCARU, V., (2003), Ghidul antrenorului de fotbal, București, Editura Axis Mundi
RAJNOVIC, V. (1972), 100 de antrenamente de fotbal, Editura Stadion, București,
STĂNCULESCU, V., (1999), Ghidul antrenorului profesionist de fotbal, Editura Transilvania Expres, Brașov
ȘCHIOPU, U., VERZA, E., (1981), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București,
ȘICLOVAN, I., ARDELEANU,C., TEODORESCU, D., (1971), Fotbal la copii, Editura Stadion, București
STĂNCULESCU, V., (1982), Ghidul antrenorului de fotbal, București, Editura Sport –Turism, București,
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Jocul de Fotbal (ID: 117175)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.