Joc Si Invatare LA Clasa Pregatitoare Exemple DE Bune Practici

=== af810e32b7def0b5dd067dba809aa2722c78a6ab_150460_1 ===

5.2 Posibilitati de integrare a jocului didactic in lectiile din aria curriculara matematica si stiinte.

Învățământul primar asigură asigură elementele fundamentale ale cunoașterii, îndeplinind un rol decisiv în asimilarea cunoștințelor de bază , în egalizarea șanselor la instruire a tuturor copiilor. Ritmul crescut al competiției în toate domeniile vieții social-economice și culturale ne obligă să gândim cât mai rapid și, mai ales să gândim corect.” A-i pune elevului probleme de gândire” – spune Eugen Rusu – ”dar mai ales a-l pregăti să-și pună singur întrebări este mult mai important decât a-l conduce spre rezolvarea acestora prin modalități specifice învățate”.( Eugen, Rusu ,( 1969) , Psihologia activității matematice ,Ed. Științifică ( pag. 192) , București).

În orice domeniu ar activa, omul societății contemporane trebuie să posede cunoștințe solide de matematică, să fie înarmat cu algoritmi și scheme logico- matematice , menite să-i permită orientarea adecvată în lumea valorilor științifice și tehnologice , în stăpânirea limbajului științelor care, după majoritatea estimărilor actuale va fi matematizat și informatizat.

Activitățile matematice au un rol deosebit în cadrul învățământului preșcolar, care are scop de a contribui la formarea personalității copiilor de 6-7 ani. Ele vizează stimularea dezvoltării intelectuale a preșcolarilor, contribuie la trecerea treptată de la gândirea concret-intuitivă la gândirea abstractă, pregătind copii pentru înțelegerea și însușirea matematicii în clasa I.

Mulțimea, numărul

Jocul „Cât mai adăugăm ?”

Obiectivele :

consolidarea cunoștințelor de numărare în limita 10;

dezvoltarea competențelor de rezolvare a unor situații problematice; a priceperii de a aprecia vizual numărul obiectelor. Formarea capacității de a se concentra la conținutul propus pentru rezolvare.

Desfășurare : Copiii formează numărul 10 din unități mai mici. Pe casetă se plasează 8 pătrate, copiii le numără și determină de câte pătrate e nevoie pentru a forma numărul 10. Copiii numără figurile și pun cifra corespunzătoare lor .

Jocul „Floricica magică”

Obiectivele :

Alcătuirea și descompunerea mulțimilor după anumiți indici : culoare, formă, mărime;

Stabilirea egalității și inegalității numărului de elemente;

Determinarea componenței numărului.

Materiale : Set de floricele de diferite culori.

Desfășurare: Copiii determină numărul de floricele de aceiași culoare, formă, mărime și indică numărul corespunzător. Apoi stabilesc egalitatea și inegalitatea numărului de elemente folosind semnele convenționale : <; >; =.

Dimensiunea

Jocul „Cine va reuși mai repede ?”

Obiectivele :

exersarea în aprecieri vizuale a dimensiunilor, în utilizarea riglei sau a centimetrului ca unitate de măsură;

să poată folosi măsura convențională în diverse situații;

Materiale : Rigle, panglici centimetrice și fâșii de hârtie.

Desfășurare : Copiii cu ajutorul riglei și panglicii centimetrice vor măsura fâșiile de hârtie determinând lungimea lor. Ei pot să măsoare la dorință proprie orice obiect

Figuri geometrice

Jocul „Chibzuiește și construiește”

Obiectivele :

evidențierea componențelor de a uni corect figurile geometrice, înălțimea, lățimea;

dezvoltarea gândirii logice, a imaginației, atenției voluntare, a priceperilor de orientare pe suprafața plată;

Materiale : Set de figuri geometrice.

Desfășurare : Copiilor li se propune seturi de figuri geometrice din care vor construi diverse imagini, apoi conștientizând unde pot fi ele folosite [50 pag. 102].

Orientarea în spațiu

Jocul „Cu ce se aseamănă ?”

Obiectivele :

dezvoltarea gândirii logice, a imaginației, a fanteziei;

evaluarea capacității de orientare pe foaie de hârtie;

utilizarea corectă a semnelor, adecvat siluetei : la stânga, la dreapta, sus, jos.

Desfășurare : Se demonstrează o imagine pe care sunt redate diferite figuri geometrice însă ne finisate. Copilul este solicitat să termine de desenat figurile geometrice alcătuind o imagine .

În urma investigațiilor realizate am concluzionat că influența jocului logic asupra comportării copilului în colectiv, asupra disciplinei, asupra caracterului și a voinței este permanentă, directă și de o mare intensitate, ceea ce îi mărește considerabil valoarea educativă.

Deci, jocul logic exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copilului, aducând un spor de eficiență în pregătirea acestuia pentru școală.

5.3 Modalitati de integrare a jocului didactic la clasa pregatitoare.

În literatura de specialitate, jocul didactic este desemnat ca cel mai eficient mijloc de instruire și educare, fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite cunoștințe, priceperi, deprinderi .

Jocul didactic – „ specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv – educativ cu cel distractiv”. (Manolache, A. și colaboratorii (1979) – „Dicționar de pedagogie”, EDP, București).

Jocul didactic – „ un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare”. (Bache, H.; Mateiaș, A.; Popescu, E. (1994) – „ Pedagogie preșcolară. Manual pentru școlile normale”, EDP, București.)

Prin urmare, jocul didactic are drept scop, pe de o parte instruirea copiilor într-un domeniu al cunoașterii, iar pe de altă parte sporirea interesului pentru activitatea respectivă prin utilizarea unor elemente distractive, caracteristice jocului, facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit și împreună cu celelalte activități frontale, exercită o puternică influență asupra copilului în vederea pregătirii sale pentru școală .

În procesul de învățământ, jocul e conceput ca mijloc de instruire și educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de învățământ și ca formă de organizare a activității de cunoaștere și de dezvoltare a capacităților psihofizice. Ceea ce caracterizează în esență jocul didactic este aceea că el îmbină într-un tot unitar și armonios atât sarcini specifice jocului, cât și sarcini și funcții specifice învățării.

Jocul didactic, conform clasificării propuse de I. Cerghit, este o metodă de acțiune, dar nu o metodă de acțiune reală, precum exercițiul, ci o metodă de acțiune fictivă, bazată pe simulare. Intenția de joc trebuie să se transforme în acțiune de învățare prin elementele sale specifice : surpriza, așteptarea, manipularea, competiția.

Pornind de le considerentul că activitatea predominantă la această vârstă este jocul o mare parte din obiectivele propuse în programă pot fi realizate prin intermediul jocului didactic. Pentru ca el să aibă finalitatea scontată, se impune respectarea câtorva condiții dintre care amintim:

crearea unei atmosfere de lucru antrenante ;

conceperea jocului astfel încât să corespundă particularităților de vârstă ale copiilor ;

îmbinarea corectă a activităților concret-operatorii cu cele abstracte;

prezentarea cunoștințelor în succesiune gradată;

asigurarea unui conținut bogat, structurat în forme variate, vizând esențialul;

prezentarea sarcinii de rezolvat într-un mod accesibil copiilor;

stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate ;

înglobarea în joc a unor cazuri, situații, probleme similare celor întâlnite în viața practică;

stabilirea precisă a regulilor jocului;

utilizarea unui material didactic adecvat;

stimularea copiilor în funcție de rezultatele obținute.

Fiecare joc didactic trebuie să îmbine unitar momentul instructiv și exercițiul cu cel distractiv. O caracteristică esențială constă în crearea unor condiții favorabile pentru aplicarea cunoștințelor și exersarea priceperilor și deprinderilor formate în contextul altor activități sub forma unei activități plăcute.

Fiecare joc didactic are laturi constitutive prin care sa diferențiază de celelalte jocuri sau forme de activitate din grădiniță prin conținut, sarcină didactică, reguli, acțiune de joc.

Conținutul jocului îl formează cunoștințele pe care copiii și le-au însușit în activitățile comune.

Sarcina didacticăapare sub forma unei probleme de gândire, recunoaștere, numire, scriere, comparare.

Regulile jocului ordonează acțiunile de joc. Ele au o funcție reglatoare asupra relațiilor reciproce între copii și sunt condiționate de conținutul obiectivele jocului. Ele vizează:

reglementarea repartizării rolurilor ;

rezolvarea problemelor intelectuale implicate în joc;

succesiunea acțiunilor jocului;

comportarea copiilor în timpul jocului(ceea ce este permis și ce nu este).

Acțiunea de joceste latura care face ca rezolvarea scopului didactic să fie plăcută pentru copii (momente de așteptare, surpriză, întrecere).

5.4 Valorificarea jocului didactic la clasa pregatitoare in lectiile de evaluare

Specific metodelor de stimulare, a creativității este faptul că ele promovează interacțiunea dintre școlari, schimbul de idei, de cunoștințe, asigurând un demers interactiv al procesului educativ.Astfel școlarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri interdisciplinare prinacțiuni de cunoștere a mediului și prin corelațiile elaborate interactiv, în care își asumă responsabilități, formulează și verifică soluții.

Aceste metode activează toți copiii și le dezvoltă comunicarea, creativitatea, independența în gândire și acțiune, îi ajută să ia decizii corecte și să argumenteze deciziile luate.

Brainstorming-uleste o metodă de stimulare a creativității în condițiile activității în

grup.Ideea de bază aparține lui Alex Osborn care elaborează această tehnică încă la 1938. El scoate în evidență importanța imaginației în toate domeniile vieții și a aplicării creativității în toate fazele de rezolvare a problemelor, începând cu orientarea și terminând cu evaluarea. Se discută cu această ocazie blocajele perceptuale, emoționale și culturale ale gîndirii.

Brainstorming-ul prezintă o metodă de căutări și creații individuale precum și de confruntare și omologare a ideilor, soluțiilor descoperite în grup.

Scopul major al brainstorming-ului este enunțarea a cât mai multe puncte de vedere, fiind acceptate toate ideile, chiar și cele bizare. Chiar și Alfred North Whitehead susținea că „aproape toate ideile noi au un oarecare aspect de prostie când apar prima dată.” (Cucoș, C.,2001 p. 173).

Etapele de desfășurare a ședinței de brainstorming :

etapa de pregătirepresupune selecția membrilor grupului creativ;

etapa productivă în care se anunță tema și problemele ce trebuie dezbătute;

etapa selecției ideilor emise în care se analizează ideile;

stabilirea concluziilor de rezolvare a problemei.

Avantajele utilizări metodei brainstorming-ului :

obținerea rapidă și ușoară a ideilor noi și a soluțiilor de rezolvare;

aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile;

stimulează participarea activă a membrilor;

dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine;

dezvoltă abilitatea de lucru în echipă .

Într-o convorbire cu tema ,,Primăvara în livadă?” la începutul activității copiii au stabilit împreună caracteristicile anotimpului pornind de la întrebarea ,,Ce știți despre anotimpul de primăvară?”. Fiecare copil va răspunde printr-un enunț scurt, fără a repeta ideile colegilor. După enunțarea ideilor, copiii au fost rugați să reflecteze asupra lor și să se pronunțe care sunt cele mai aproape de adevăr.Au fost subliniate ideile care se încadrau în sarcina didactică și care conturau ideea finală. Aceste caracteristici sunt împărțite în 3 categorii:

Caracteristici care țin de evoluția naturii;

Caracteristici care țin de relația omului cu mediul în anotimpulde primăvară;

Caracteristici care nu se încadrează în nici o categorie și care vor fi eliminate.

Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității, o modalitatea de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri.Este o metodă eficientă în lectura după imagini deoarece corespunde cerințelor și etapelor impuse de metodologia acesteia : enumerare, descriere, interpretare.

Formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între idele descoperite de copii în grup prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme.Se folosesc o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeți roșii, jetoane.

Descrierea metodei:

Copiii așezați în semicerc primesc o problemă de rezolvat;

pe steaua mare se scrie sau desenează ideea centrală;

Pe cinci steluțe sunt scrise întrebările: Ce?; Cine?; Unde ? ;De Ce?;Când?

Cinci copii din clasă extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei cinci își alege câte 3-4 colegi, organizându-se astfel în cinci grupuri.Copiii din grupe cooperează în elaborarea întrebărilor.La expirarea timpului, copiii revin în semicerc în jurul steluței mari și comunică întrebările elaborate. Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum și modul de cooperare și interacțiune.

Ciorchinele

Este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează gândirea critică, conexiunile dintre idei, crearea unei structuri grafice, a unor clasificări și corelări de cunoștințe, utilizând informații dintr-o sursă analizată. Este o metodă grafică antrenantă ce poate fi utilizată pentru reținerea informației dintr-un text, dar și pentru observarea și comentarea unei imagini sau film. Se poate folosi în activitățile de învățare, de fixare a cunoștințelor și la evaluarea sumativă a uneia sau a mai multor unități de învățare. Într-un cerc, în mijlocul unei foi/planșe/tablă se scrie un cuvânt, o sintagmă care să reprezinte subiectul. Pe măsură ce vin ideile, se formează „ramuri” care se trec în cercuri mai mici pe lateral, legate de subiectul principal prin linii.

Etapele de realizare ale metodei:

stabilirea modalității de lucru: individual, pe grupe de 4-5-6 elevi sau cu întreaga clasă;

se scrie un cuvânt/temă/sintagmă ce urmează a fi cercetată în mijlocul foii, planșei sau tablei;

se poate utiliza metoda brainstorming-ului timp de 5 minute;

se citește textul/documentul, se observă imaginea într-un timp propus (15 – 20 minute);

se notează individual ideile, sintagmele, cunoștințele care le vin în minte elevilor în legătură cu tema propusă în jurul cuvântului central, trăgându-se linii între acesta și informațiile notate;

se schimbă idei cu colegul de bancă, apoi în grup, elevul discută și completează ciorchinele individual;

se realizează un produs al grupei sau al clasei, un „afiș” pe coală mare, fiecare grupă folosește altă culoare de scris stabilită la început și se fixează timpul de lucru (10 minute);

produsele finale se afișează și se realizează „turul galeriei”;

reprezentantul grupei prezintă produsul și răspunde întrebărilor;

se face autoevaluarea și evaluarea pentru fiecare produs în parte, după criterii dinainte stabilite și cunoscute de elevi.

Dacă metoda nu se utilizează pe grupe, ci este implicată întreaga clasă, atunci ciorchinele se va realiza pe tablă sau flipchart, și în această situație:

se urmează pașii 1-5, activitatea oprindu-se când s-au epuizat toate ideile, în limita de timp anunțată;

în final, ciorchinele se va reorganiza, utilizându-se conceptele, ideile, elevii notându-și în caiete forma definitivă a ciorchinelui.

Conversația euristică își sporește valențele formative dacă este mai suplă, mai puțin dirijată, bazată pe faptele de viață trăite de copil. Profesorul, Ion Cerghit ( 1997) subliniază faptul că întrebările cuprinzătoare, deschise, solicită gândirea productivă, favorizează spontaneitatea și inițiativa. Prin formularea și structurarea întrebărilor, profesorul sugerează și generează modul de operare mintală. În acest sens se impune armonizarea întrebărilor convergente (care îi călăuzesc pe copii în analiză, comparație, sinteză) cu întrebările divergente ( solicită să găsească alternative de modalități rezolutive și soluții), întrebările evaluative ( solicită capacitatea de analiză și elaborare a judecăților de valoare), întrebările predictive. Ascultarea activă, încurajarea, întărirea pozitivă a răspunsurilor corecte, spontane, originale stimulează conduita interogativă a copilului.

Problematizareaconstituie mecanismul și cadrul optim pentru stimularea potențialului creativ. Această metodă determină școlarii să identifice și să formuleze probleme, să analizeze date, să deosebească cea ce este important de cea ce este redudant, să identifice relațiile dintre date, să descopere calea rezolutivă, să anticipeze soluții, să-și valorifice experiența cognitive. Organizarea problemei, prezentarea ei pentru a fi sesizată de copil, mobilizarea acestuia în anticiparea soluției precum și în verificarea ei sunt mijloace prin care copilul este pregătit pentru viitoarea descoperire de probleme care, prin gândire creativă, depășește simpla rezolvare.

Observarea cu formele eidezvoltă spiritul de observație, capacitatea de descoperire și definire a problemelor, capacitatea apreciativă și predictivă. Cunoștințele la care ajunge copilul prin observare sunt încărcate acțional și afectiv cea ce le face mult mai stabile. Pentru educarea creativității este important experimentul de aplicare în cadrul căruia copilul valorifică în practică cunoștințele însușite și sesizează, prin propriile acțiuni, noi cunoștințe. Experimentul aplicativ „declanșează o serie de tensiuni intelectuale și afective specifice actului de decsoperire al adevărului și pune în valoare o gamă de calități morale care definesc spiritul științific: răbdare și perseverență, obiectivitate și seriozitate intelectuală, spirit de răspundere și onestitate, ordine și disciplină, deprinderi de a lucra în echipă”. ( I. Cerghit, 1997) Sunt trăsături specifice pentru o personalitate creativă.

Cubul este o metodă care facilitează analiza unui subiect dindiferitepuncte de vedere. Poate fi folosită în orice moment al lecției.Această metodă oferăelevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe.Inițial, pe cele șase fețe ale cubului este scris: descrie, compară, asociază,analizează, aplică, argumentază .Elevii clasei sunt impărțiți în șase grupe, fiecare grupă va rezolva câte osarcină de pe cub. Pentru povestea „Fata babei și fata moșneagului”, fețele cubului pot cuprindeurmătoarele sarcini:

Descrie fata babei și fata moșneagului;

Compară cele două fete;

Descrie baba și moșul;

Compară cei doi părinți;

Găsește alte perechi de personaje : bun- rău;

Argumentează de partea cui ești și de ce.

=== af810e32b7def0b5dd067dba809aa2722c78a6ab_150460_2 ===

CAPITOLUL IV

CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

5.1.Cercetere – aspecte teoretice

Practica pedagogică demonstrează că în cadrul procesului instructiv-educativ, strategiile didactice determină performanțe diferite la nivelul copiilor, datorită caracteristicilor individuale și de vârstă ale acestora, datorită nivelului intelectual, structurii atitudinale, a convingerilor proprii care marchează o receptare și o prelucrare diferențiată a mesajelor transmise. Prezenta lucrare își propune să evidențieze importanța pe care o deține alegerea jocurilor de rol adecvate în dezvoltarea psiho-socială a copiilor. Inovarea în formarea omului, pe care o urmărește acest studiu, rezultă din activități și schimbări care să conducă la perfecționări în tehnica instructiv-educativă curentă, pentru atingerea scopurilor formative, de aceea el este o cercetare aplicativă de tip acțiune.

În cercetarea propusă de prezenta lucrare am selectat conținuturi, le-am ordonat și proiectat în diverse strategii de lucru, am prelucrat conținuturile la grupa de copii, alegând acele tipuri de joc de rol care să faciliteze dezvoltarea psiho-socială a copiilor. În condițiile în care educatoarea alege activitățile aplicative în funcție de particularitățile de cunoaștere, aptitudinile și motivația copiilor, implicând copii în decizii, realizând astfel o activitate integrată atractivă, atunci rezultatele activităților vor fi pozitive, atât la nivelul de pregătire al copilului cât și în modul de interacțiune cu alți copii.

5.2.Obiectivele și ipoteza cercetării

Ipoteza pe care mi-am propus să o verific este:

Elaborarea și valorificarea jocurilor de rol în activitatea didactică la grădiniță au un rol formativ crescut în dezvoltarea psiho-socială a copiilor.

În activitatea practică am pornit de la principiul potrivit căruia copiii fac bine numai ceea ce le place, iar cele mai bune rezultate se obțin atunci când se implică direct în acțiunile întreprinse. Am ținut cont și de faptul că la vârsta preșcolarității posedă o gândire concret intuitivă, iar evaluarea imediată a rezultatelor activității aduce mari satisfacții pe plan afectiv.

Obiectivele cercetării:

identificarea valențelor formative ale jocului de rol;

stabilirea nivelului de implicare a copiilor in jocul de rol;

5.3. Metodologia cercetării

Metodologia cercetării reprezintă ansamblul metodelor folosite în cercetare, ansamblu fundamentat pe criteriul general Metodologia cercetării prezintă aspectul teoretic al metodelor folosite în demersul investigativ. Se concretizează în ansamblul metodelor și tehnicilor corespunzătoare de colectare a datelor empirice, adică a operațiilor sau programelor operaționale prin care sunt captate mesajele realității, ale faptelor, fenomenelor, proceselor în forma datelor sau informațiilor structurate. Elemente componente ale metodologiei acestei cercetări au stabilit caracterul aplicativ de tip acțiune al cercetării.

Componentele metodologiei cercetării pedagogice și principalele sale subcomponente sunt:

1. Sistemul metodelor de colectare a datelor cercetării: – metoda observației (sistematice)

– metoda analizei a produselor activității subiecților educației

– metoda testelor

– metoda studiului de caz

2. Sistemul metodelor de măsurare a datelor cercetării

3. Sistemul metodelor de prelucrare matematico-statistică și interpretare a datelor cercetării.

5.3.1. Metodele de cercetare folosite

Literatura de specialitate prezintă mai multe clasificări ale metodelor utilizate în cercetarea pedagogică:

1.după caracterul lor: obiective și subiective;

2.după specificul relațiilor investigate: calitative și cantitative;

3. după natura relației cercetător-subiect: directe și indirecte;

4. după scopul lor: metode de recoltare a informațiilor, metode de prelucrare și interpretare a acestora, metode de investigație intensivă și extensivă, metode de diagnoza și prognoza, metode de cercetare și metode aplicative

5. după caracterul științific: metode intuitive, empirice și metode științifice.

O altă clasificare specifică le împarte astfel:

A. Metode de colectare a datelor

B. Metode de măsurare a datelor

C. Metode de prelucrare a datelor: – metodele care se bazează pe calcularea unor indici statistici

– metodele grafice de prelucrare datelor (A.Silvaș)

În cadrul cercetării întreprinse am apelat la:

Metoda observației

Chestionarul

Metoda analizei produselor activității

Metoda studiului de caz

Metoda statistico-matematică

Metoda de prezentare, analiza si interpretare a rezultatelor

Metoda observației

Prin observație se înțelege constatarea lucrurilor și a fenomenelor așa cum ni le oferă evenimentul. Ea este definită ca o urmărire atentă și sistematică a unor fapte anumite, cu scopul sesizării aspectelor esențiale sau a celor diferențiale.

Metoda observației pedagogice este aplicată în condițiile desfășurării fenomenului pedagogic, a procesului instructiv-educativ, a educației permanente din toate împrejurările și evenimentele.

Observația adună fapte, așa cum se prezintă ele, spontan, natural. Datele observației, îmbinate cu cele provenite din discuțiile purtate cu elevii precum și cu datele obținute prin celelalte metode, permit înțelegerea în profunzime a unor manifestări de conduită semnalate pe parcursul cercetării.

Observația are meritul că ne permite studierea activității în condițiile vieții de toate zilele. Astfel, activitatea elevului se manifestă în condițiile de joc, în procesul de învățământ Cu toate acestea, interpretarea datelor obținute pe bază de observație comportă și riscul unei anumite doze de subiectivitate. În viață, situațiile sunt complexe, iar datele esențiale nu pot fi totdeauna ușor desprinse din cele accidentale. Din acest motiv, ori de câte ori este posibil, este de dorit ca datele observației să fie controlate, completate și explicate cu ajutorul datelor dobândite pe altă cale.

Metoda analizei produselor activității

Prin analiza produselor activității copiilor se pot culege date utile în direcția studiului individualității, pentru explicarea randamentului lor și a comportamentului general. Putem considera că în compunerile, desenele, creațiile literare realizate de individ, în modul de formulare și de rezolvare a unei probleme, se obiectivează, se materializează diversele sale disponibilități psihice.

Însușirile și capacitățile individului se exteriorizează nu doar în conduite motorii și verbale sau expresive, ci și în produsele activității. Analiza acestor produse furnizează nenumărate informații despre însușirile psihice ale individului.

Deși această metoda are avantajul de a dispune de mult material informativ și de posibilitatea de a identifica aspecte care sunt mai greu vizibile prin intermediul altor metode, păstrează anumite limite ce țin atât de capacitatea investigatorului de a analiza corect produsele activitții, cât și de faptul că pentru a se defini ca regulă aspectul identificat trebuie să se repete, deci necesită timp îndelungat de aplicare.

Pe toată etapa formativă am aplicat această metodă, în special pentru că la clasa pregătitoare specificul activităților este marcat de aspectul concret.

Metoda experimentului didactic

Experimentul este metoda cea mai eficientă de cercetare științifică, constând în definirea precisă a variabilelor de identificare a obiectului investigat și de controlare a variabilității acestora în condiții statuate cu claritate.

Un experiment se produce atunci când mediul este manipulat sistematic, astfel încât efectele cauzale ale acestei manipulări pe un anumit comportament să poată fi observate.

Experimentul prezintă două variabile: variabila dependentă, ce reprezintă comportamentul înregistrat de experimentator și variabila independentă, care este o manipulare a mediului, controlată de experimentator.

În cazul experimentului didactic propus în această cercetare variabilele dependente au fost: mediul de învățare, conținuturile.

Variabilele independente – cele manipulate – au fost strategii ludice aplicate.

Metoda studiului de caz

Studiul de caz este o investigație intensivă concretă, a unui fenomen contemporan în

contextul de viață real, bazată pe surse multiple de date; frontierele dintre fenomen și context nu sunt clar delimitate.

Un studiu de caz este o investigație empirică prin care se analizează un fenomen contemporan în contextul său din viața reală, în special atunci când granițele între fenomen și context nu sunt foarte bine delimitate. Alături de celelalte metode de cercetare, studiu de caz oferă posibilitatea unei bune cunoașteri a obiectului de studiu sau ajută cercetătorul să identifice elementele care ar putea influența într-un fel sau altul derularea evenimentelor avute în atenție.

Studiul de caz se aplică în situații în care o reducere a factorilor perturbatori nu poate avea loc și se lucrează cu un număr mare de variabile; posibilitatea de control a fenomenului studiat este mică, manipularea fiind zero. Din această cauză, deși are avantajul de a identifica aspecte esențiale, are dezavantajul de a dispune de informații care trebuie selectate, multe nefiind concludente pentru situația dată, dar ți acela că individualizează cercetarea.,

Am aplicat studiul de caz pentru a descoperi aspectele elocvente în evoluția copilului cu cele mai bune rezultate de-a lungul probelor, copilul care a realizat cel mai mare progres în dezvoltarea volumului vocabularului și a capacității de comunicare.

Metoda statistico-matematică

Statistica se referă la: adunarea datelor, prelucrare, (…) analiză, prezentare sub formă de tabele, diagrame, grafice, interpretare, formularea concluziilor; conferă mai multă exactitate și rigurozitate, ajută la găsirea legăturilor între diferite variabile, permite previziunea unor schimbări.

Această metodă oferă indici de realizare a obiectivelor propuse, putând demonstra confirmarea ipotezei. Avantajele acestei metode sunt că datele astfel înregistrate sunt mult mai ușor de comparat, statisticile tabelare și diagramele putând fi mai ușor de interpretat. Ca și metodă de cercetare prezintă dezavantajul imposibilității de a surprind aspectele individuale specifice care ajută sau nu la realizare unui obiectiv propus.

Am utilizat această metodă atât în etapa inițială, cât și în etapa finală, pentru a identifica indicii de realizare a obiectivelor, a statisticilor comparative între evaluarea inițială și evaluarea finală.

Metoda de prezentare, analiza si interpretare a rezultatelor

Datele prelucrate prin variate metode cantitative/statistice sau pur calitative trebuie analizate (…) pentru a găsi semnificația acelor rezultate ale prelucrărilor. (…) Datele se prelucrează, se analizează și se formulează constatări, interpretări.

Această metodă permite ca ce se află la baza investigațiilor experimental, relațiile, comportarea și tendințele anumitor variabile se transformă în concluzii și interpretări concrete, putându-se realiza comparații, rapoarte. Diferențele statistice semnificative rezultate din distribuția datelor empirice reprezintă valorile obținute, valori ce confirmă realizarea obiectivelor, a ipotezei.

Am aplicat această metodă pentru a concretiza în rapoarte rezultatele investigației realizate.

Metoda chestionarului

Metoda chestionarului este o metodă folosită pentru obținerea unor date importante despre individ, în vederea desprinderii semnificațiilor lor comportamentale. Cercetătorul trebuie să stabilească conținutul întrebărilor și tipul acestora. De asemenea, cercetătorul trebuie să evite o serie de greșeli în fomularea întrebărilor cum ar fi: întrebări prea generale, limbaj greoi, tehnicist, stiințific, cuvinte ambigui, întrebări care sugerează răspunsul. Se recomandă utilizarea unor chestionare cu întrebări clare, formulate la nivelul înțelegerii subiecților.

Chetionarul permite investigarea unui număr mare de subiecți într-un timp relativ scurt, recoltarea unui material bogat și prelucrarea lui rapidă. Datele se pretează la o analiză cantitativă, în vederea unor legități statistice.

5.3.2. Eșantionul cercetării

Cercetarea s-a realizat în anul școlar 2016 – 2017, pe un lot de subiecți din grupa mijlocie de la Grădinița cu Program Prelungit „Sfânta Marina”-structură”Gădinița cu Program Prelungit Nr.1” Acest lot de subiecți, în număr de 20 de copii, eterogenă ca vârstă (tab. 1), având de la 3 la 6 ani împliniți, din care 12 fete și 8 băieți (tab. 2, fig. 3). Se caracterizează printr-o structură intelectuală asemănătoare, un nivel de pregătire omogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale, însă deosebindu-se prin aptitudinile manifestate pe care aceștia de exprimare și comunicare ceea ce influențează modul de integrare a copiilor în activitate și gradul în care sarcina de lucru este rezolvată. Pentru a stabili caracteristicile acestui lot de subiecți am realizat centralizarea datelor în funcție de sex și vârstă.

Tab. 1. Repartiția elevilor pe vâstă și frecventarea grădiniței

Tab. 2. Repartiția copiilor după sex

Fig. 3. Repartiția copiilor după sex

Se poate observa că nu toți copiii din grupă au frecventat grădinița, raportul dintre numărul de fete și numărul de băieți este aproape 1 : 1, iar din punct de vedere al capacităților intelectuale sunt încadrați în aceleași limite, dar condiționat de vârstă. Toate aceste caracteristici evidențiază coeziunea grupului și, în același timp, posibilitățile unei dezvoltări identice a personalității fiecărui individ. Însă grupul este marcat de o mare variație a capacității de comunicare și adaptare manifestate, ceea ce dă unicitate fiecărui copil, factor ce influențează dezvoltarea viitoare a personalității acestora.

Observațiile făcute demonstrează unicitatea copiilor în cadrul grupei privită ca grup social unitar din punct de vedere al posibilităților intelectuale, cunoașterea profundă a acestor aspecte reprezentând punctul de plecare a unui demers eficient.

5.3.3. Etapele cercetării

Întregul demers investigativ a fost delimitat în trei etape de lucru, fiecare având un scop de sine stătător:

Evaluarea inițială se axează pe:

Identificarea gradului de implicare a copiilor în activități, în special în jocul de rol.

Această etapă s-a desfășurat la începutul anului școlar, după o perioadă de acomodare de două săptămâni. În cadrul etapei am aplicat grila de observarea copiilor în cadrul jocului de rol, rezultatele fiind cele care au determinat alegerea strategiilor favorabile în etapa formativă.

Etapa formativă este structurată pe:

Identificarea unor strategii didactice ludice care pot avea impact superior în definirea valențelor formative ale jocului de rol.

În etapa formativă, care a durat 6 luni – decembrie 2016 – aprilie 2017 – am conceput și aplicat la grupă jocuri de rol, pe care le-am integrat în activitățile clasei în cadrul activităților. Aceste activități au avut ca rol dezvoltarea psiho-socială a copiilor.

Evaluarea finală se axează pe:

Identificarea gradului final de implicare a copiilor în activități, în special în jocul de rol.

Această etapă s-a desfășurat la sfârșitul anului școlar – mai 2017. În cadrul etapei am aplicat grila de observare a copiilor în cadrul acelorași jocuri de rol pe care le-am aplicat în etapa inițială.

Suplimentar am aplicat și un chestionar pentru determinarea frecvenței utilizării jocului de rol în activitățile din grădiniță. Acesta este adresat educatoarelor, pentru a identifica și perspectiva cadrelor didactice asupra jocului de rol, nu numai a copiilor.

5.3.3.1. Evaluarea inițială

În cadrul acestei etape am utilizat două jocuri de rol în cadrul cărora am aplicat grila de observare pentru a identifica nivelul inițial de dezvoltare și implicare a copiilor în jocurile de rol. Aceste jocuri au fost următoarele:

Jocul de rol I : Fata moșului și fata babei

Obiective: dezvoltarea capacității de a diferenția binele de rău

formarea capacității de argumentare pro sau contra.

Mărimea grupului antrenat direct: toată grupa

Timpul : 25-30 minute

Mijloace de învățământ recomandate: jetoane cu cuvinte, jetoane cu imagini, fișe cu texte redactate cu greșeli;

Forme de organizare recomandate: individual, pe grupe;

Situația: Pentru povestea Fata moșului și fata babei sunt distribuite rolurile: judecătorul, procurorul, inculpatul, avocați ai  acuzării sau avocați ai apărării, martori.

Desfășurarea procesului: 

Președintele completului pune în temă auditoriul cu cazul ce va fi judecat: Comportamentul fetei babei în casa Sfintei Duminici.

Procurorul dă citire actului de acuzare: fata babei, este învinovățită de comportare necivilizată.

Judecătorul dă cuvântul inculpatei, care prezintă situația din perspectiva proprie, motivând că mama o iubește și îi aprobă toate acțiunile; 

Se audiază martorii: cățelușa, cuptorul, fântâna, părul, copiii Sfintei Duminici, Sfânta Duminică ce prezintă aspecte ale cazului, din punctul lor de vedere și pot răspunde la întrebări; 
Judecătorul dă cuvântul avocaților apărării și acuzării.

Urmează pauza de deliberare, care, pentru activizarea întregii  asistențe, este folosită pentru dezbaterea cauzei, dar și a sentinței ce se așteaptă. 

Se citește sentința.

Regulile jocului: apărătorii și martorii trebuie să respecte timpul de vorbire;

judecătorul este cel care conduce întreg procesul;

sentința trebuie respectată de inculpați.

Rolul cadrului didactic: atribuie rolurile copiilor;

supraveghează respectarea regulilor;

este regizor al acțiunii;

se asigură că deciziile sunt luate calm, fără influențe din prieteniile vieții reale;

ajută copiii să formuleze întrebări și argumente.

Jocul de rol II: La bibliotecă

Obiective: formarea capacității de exprimare reverențioasă în diverse situații

Mărimea grupului antrenat direct: 3 copii

Timpul: 3 minute

Mijloace de învățământ recomandate: cărți, masă

Forme de organizare recomandate: pe grupe;

Situația: Se amenajează un stand pentru cărți, prin alipirea unor scaune din clasă sau pe o măsuța. Un copil va avea rolul bibliotecarei și va expune cărțile pe standul amenajat.

Cărțile ar trebui să fie cunoscute copilului, pentru a le putea prezenta clientului. Alți copii, în rolul clientului, vin la stand și solicită o carte pe o anumită tematică sau cu un anumit personaj. Bibliotecara, îi arată clientului cartea, oferindu-i informații suplimentare: cine e autorul (poate inventa un nume), editura unde a apărut cartea (poate folosi un nume imaginat).

Rolurile se pot inversa. Important este să-i oferim copilului posibilitatea de a manipula cartea, de a o deschide și răsfoi cu grijă, de a o așeza după diverse criterii și de a exersa formulele de adresare.

Regulile jocului: copiii trebuie să utilizeze formulele de adresare adecvate;

Rolul cadrului didactic: atribuie rolurile copiilor;

supraveghează respectarea regulilor;

este regizor al acțiunii;

ajută copiii să formuleze întrebări și răspunsuri;

Grila de observare pe care am conceput-o este următoarea:

Subiectul observat:

Vârsta:

Sex:

Comportamentul observat: implicarea în jocul de rol

Perioada:

Formele observației:

Directă, deoarece observația se desfășoară în prezența observatorului;

Participativă, observatorul implicându-se în activitățile pe care le desfășoară subiectul;

Selectivă, urmărindu-se doar comportamentul elevului în cadrul jocurilor de rol;

Sistematică, aspectele de conduită fiind notate în grila de observație și interpretate;

Grilă de observare a comportamentului

Distribuirea copiilor s-a realizat astfel în baza aspectelor majoritare :

Se observă o distribuție inegală, copiii având mai multă încredere în ceilalți decât în sine, iar dorința de a fi lider, de a se angaja într-un joc de rol sunt minime.

5.3.3.2. Etapa formativă

In această etapă formativă am aplicat mai multe jocuri de rol și am observat că în dezvoltarea comunicării un rol important îl are dinamica grupului. Astfel că pe parcursul activităților elevii au ajuns să se cunoască iar comunicarea a devenind mult mai lejeră și copiii mai receptivi.

În cadrul jocurilor de rol în care au avut la dispoziție materiale didactice desprinse din viața cotidiană, am reușit să ating performant obiectivele propuse, iar copiii s-au simțit în siguranță, exprimându-se liber și creativ. Mascota clasei a devenit elementul principal al discuțiilor ulterioare dintre copii.

În cadrul jocurilor de rol competitive am putut observa pe parcursul lor influențe ale stărilor emoționale asupra capacității de exprimare și de comunicare. Inițial am observat reticențe în exprimare, dar mulțumită susținerii acestor activități în mod frecvent atât în cadrul activităților, copiii au reușit să depășească starea competitivă cu risc emotiv și să-și canalizeze forțele constructiv, reușind performanțe care au crescut exponențial ca frecvență.

Din această perspectivă, jocurile de rol competitive au impus copiilor dezvoltarea capacității de concentrare a atenției pe sarcină și realizarea comunicării lejere în condiții nefamiliare.

O altă observație pe care am făcut-o realizând aceste jocuri de rol a fost că atunci când comunicarea se realiza pornind de la obiecte, fenomene, ființe cu care copiii erau familiari, momentele de ezitare erau mai rare, ajungând către sfârșitul anului să nu mai apară deloc. Acest fapt devine semnificativ atunci când copiii performanți sunt puși în situații de comunicare cu totul noi, iar efectele nu sunt cele preconizate. De aceea aș putea recomanda ca întotdeauna comunicarea să debuteze în condiții cu care copilul, în special cel de vârsta precolară mică, este familiar, utilizând situații de joc pe care le stăpânește, pentru a porni cu încredere spre o învățare în spirală, realizând în permanență corespondențe astfel încât achizițiile elevilor să fie de durată iar sentimentul de bază să fie cel de încredere.

În cadrul jocurilor de rol am reușit cu succes să provoc comunicarea elev – elev mai ales în activitățile de grup. Copiii au fost mai încrezători, au comunicat eficient în cadrul grupului, iar rezultatele generale au fost pozitive, ei învățând mult mai eficient de la semenii lor decât în alte condiții.

Comunicarea în cadrul grupului a devenit mult mai cenzurată din punct de vedere al aplicării rigorilor gramaticale către sfârșitul perioadei formative, tocmai pentru că așteptările lor față de ei înșiți s-au schimbat evoluând imperceptibil de la zi la zi, dar cu schimbări majore pentru fiecare individ în parte.

Capacitatea de transpunere a sinelui în situații diferite și identificarea soluțiilor au constituit elemente de bază în dezvoltarea psiho-socială individuală. Copiii au putut integra concepte morale de bază: binele, răul, dreptatea, justiția, egalitatea, echitabilitatea.

5.3.3.3. Evaluarea finală

În cadrul acestei etape am utilizat aceleași jocuri de rol din etapa inițială, în cadrul cărora am aplicat grila de observare pentru a identifica nivelul final de dezvoltare și implicare a copiilor în jocurile de rol. Aceste jocuri au fost următoarele:

Jocul de rol I : Fata moșului și fata babei

Obiective: dezvoltarea capacității de a diferenția binele de rău

formarea capacității de argumentare pro sau contra.

Mărimea grupului antrenat direct: toată grupa

Timpul : 25-30 minute

Mijloace de învățământ recomandate: jetoane cu cuvinte, jetoane cu imagini, fișe cu texte redactate cu greșeli;

Forme de organizare recomandate: individual, pe grupe;

Situația: Pentru povestea Fata moșului și fata babei sunt distribuite rolurile: judecătorul, procurorul, inculpatul, avocați ai  acuzării sau avocați ai apărării, martori.

Desfășurarea procesului: 

Președintele completului pune în temă auditoriul cu cazul ce va fi judecat: Comportamentul fetei babei în casa Sfintei Duminici.

Procurorul dă citire actului de acuzare: fata babei, este învinovățită de comportare necivilizată.

Judecătorul dă cuvântul inculpatei, care prezintă situația din perspectiva proprie, motivând că mama o iubește și îi aprobă toate acțiunile; 

Se audiază martorii: cățelușa, cuptorul, fântâna, părul, copiii Sfintei Duminici, Sfânta Duminică ce prezintă aspecte ale cazului, din punctul lor de vedere și pot răspunde la întrebări; 
Judecătorul dă cuvântul avocaților apărării și acuzării.

Urmează pauza de deliberare, care, pentru activizarea întregii  asistențe, este folosită pentru dezbaterea cauzei, dar și a sentinței ce se așteaptă. 

Se citește sentința.

Regulile jocului: apărătorii și martorii trebuie să respecte timpul de vorbire;

judecătorul este cel care conduce întreg procesul;

sentința trebuie respectată de inculpați.

Rolul cadrului didactic: atribuie rolurile copiilor;

supraveghează respectarea regulilor;

este regizor al acțiunii;

se asigură că deciziile sunt luate calm, fără influențe din prieteniile vieții reale;

ajută copiii să formuleze întrebări și argumente.

Jocul de rol II: La bibliotecă

Obiective: formarea capacității de exprimare reverențioasă în diverse situații

Mărimea grupului antrenat direct: 3 copii

Timpul: 3 minute

Mijloace de învățământ recomandate: cărți, masă

Forme de organizare recomandate: pe grupe;

Situația: Se amenajează un stand pentru cărți, prin alipirea unor scaune din clasă sau pe o măsuța. Un copil va avea rolul bibliotecarei și va expune cărțile pe standul amenajat.

Cărțile ar trebui să fie cunoscute copilului, pentru a le putea prezenta clientului. Alți copii, în rolul clientului, vin la stand și solicită o carte pe o anumită tematică sau cu un anumit personaj. Bibliotecara, îi arată clientului cartea, oferindu-i informații suplimentare: cine e autorul (poate inventa un nume), editura unde a apărut cartea (poate folosi un nume imaginat).

Rolurile se pot inversa. Important este să-i oferim copilului posibilitatea de a manipula cartea, de a o deschide și răsfoi cu grijă, de a o așeza după diverse criterii și de a exersa formulele de adresare.

Regulile jocului: copiii trebuie să utilizeze formulele de adresare adecvate;

Rolul cadrului didactic: atribuie rolurile copiilor;

supraveghează respectarea regulilor;

este regizor al acțiunii;

ajută copiii să formuleze întrebări și răspunsuri;

Distribuirea finală a copiilor s-a realizat astfel în baza aspectelor majoritare :

Se observă o nouă distribuire a copiilor pe aspectele urmărite, subliniindu-se creșterea încrederii în sine, dar și a dorinței de a fi lideri. Cu toate că încă se regăsesc copii care au mai multă încredere în ceilalți decât în sine, acest fapt se datorează și vârstei mici a subiecților respectivi.

Cu o evoluție aparte s-a remarcat fetița M. A. . Dacă la începutul anului era o fetiță care necesita sprijin în toate activitățile și nu avea spirit de inițiativă, ăn etapa finală am depistat-o cu o dorință crescută de a fi lider. Din această cauză am realizat un studiu de caz pentru a observa resorturile acestei schimbări.

STUDIU DE CAZ:

M.A – este o fetiță necomunicativă, retrasă și în același timp sensibilă, cu reale calități artistice, o fetiță de 4 ani, provenind dintr-o familie echilibrată, formată din 4 membri: părinții cu studii superioare și un frate mai mare.

Majoritatea copiilor cunoscuți de M.A, sunt în altă localitate, drept urmare, din primele zile de școală, ea s-a izolat. A fost singura fetiță care a acceptat să fie așezată în grup de băieți (fiind necesar cel puțin un grup de doi băieți și două fete), dar acest fapt s-a realizat din proprie inițiativă.

Ușor acceptată și solicitată de colegi, ea refuza să participe la acțiunile specifice activităților din grădinița, M.A nu s-a integrat în niciun microgrup format prin inițierea jocului, cu toate că accepta ușor stabilirea unor noi reguli de joc, modificarea regulamentelor, sau a altor participanți.

Dovedindu-și calitățile de artist, M.A reușea să realizeze cu ușurință desene surprinzând aspecte sensibile din viața personală și din realitatea înconjurătoare. Lucrările sale dovedeau ușurința cu care învăța fiecare temă, conștiinciozitatea și atenția pe care o acorda sarcinilor sale, devenind astfel lider formal al clasei sale.

Treptat, M.A s-a schimbat. A devenit din ce în ce mai atrasă de copii, reușind să-și asimileze rolul de lider. Deschisă și comunicativă, M.A reușea să realizeze sarcini de lucru în echipă, preluând rolul de conducător, stabilind sarcini la nivelul echipei, determinând și timpul, ritmul de lucru. Nu se remarca prin niciun gest de respingere față de colegi, ba mai mult avea inițiativa de a-i antrena în grup pe cei retrași, izolați în jocul de rol.

Acest studiu de caz a dovedit că o integrare a copiilor în jocul de rol permite stabilirea clară a liderului, stabilirea rolurilor fiecărui membru în parte, ceea ce permite creșterea gradului de coeziune a grupului, ajutând astfel și pe ceilalți copii să realizeze sarcinile date de adult.

Un comportament deschis, comunicativ, hotărât, dar respectuos și prietenos fac dintr-un membru al grupului un lider recunoscut. Un astfel de comportament are la bază implicarea în comunicare a elevilor, schimbând în mod evident rolurile acestora în situațiile date. Toate acestea fac din cadrul didactic, copii și familiile acestora parteneri în cadrul procesului educativ.

Acest studiu de caz a dovedit că o bună comunicare și intense interrelaționări între membrii grupului angajat în jocul de rol permit asimilarea asimilarea acestora de fiecare membru în parte, ceea ce permite creșterea gradului de coeziune a grupului, dar și a creșterii încrederii în sine, toți copiii dorind să realizeze sarcinile date de adult.

5.4. Evidențierea progresului înregistrat de copii

Datele centralizate au evidențiat evoluția copiilor în ceea ce privește dezvoltarea psiho-socială, confirmându-se valențele formative ale jocului de rol. Se poate observa că atunci când activitatea a fost considerată veselă sau interesantă ei au reușit să depășească anumite bariere emoționale, adaptându-se mult mai rapid situațiilor de comunicare propuse.

De asemenea, un alt factor care a sporit rapiditatea în formularea răspunsurilor și complexitatea acestora a fost gradul de familiaritate al materialului didactic utilizat și al situației propuse în sine. Astfel că după aplicarea jocurilor care au avut o anumită temă – animale, meserii, povești, etc. – s-a putut ușor observa creșterea încrederii în sine a fiecărui participant la joc, chiar și dorința acestora de a fi lideri..

Aceste date arată că evoluția copiilor pe parcursul aplicării metodelor cercetării, confirmând astfel ipoteza dovedind că atunci când cadrul didactic alege utilizarea jocurilor de rol în funcție de necesitățile și particularitățile psiho-comportamentale ale copiilor, atunci el reușește să dezvolte psiho-social copiii, deoarece acesta are pronunțate valențe formative.

Evoluția nu este explozivă deoarece copilul este încă în etapa de achiziții a dezvoltării sale.

Pentru a determina clar perspectiva cadrelor didactice asupra jocului de rol, am aplicat un chestionar educatoarelor. Acest chestionar a fost distribuit în perioada octombrie 2016 – aprilie 2017, atât în unitate, cât și în cadrul întâlnirilor de cerc pedagogic. Astfel am înregistrat un număr de 50 de respondenți.

CHESTIONAR

Stimate colege, va rog să răspundeti sincer la urmatoarele întrebări. Părerile dumneavoatră sunt importante pentru mine, în vederea identificării valențelor formative ale jocului de rol în activitățile din grădiniță.

Acest chestionar constă în afirmații despre atitudinea față de jocul de rol. Nu există răspunsuri corecte ori incorecte. Alegeți litera care corespunde cel mai bine modulului în care fiecare afirmație descrie cel mai bine sentimentele proprii și scrieți-o în caseta de lângă afirmație.

A – Dezacord complet, B – Dezacord , C – Neutru, D – De acord, E – Complet de acord

Vă mulțumesc!

Rezultatele au fost următoarele:

Concluzii

Educatoarele au o atitudine pozitivă față de jocul de rol fiind atrase de utilizarea acestora pe o perioadă consistentă de timp și nu sporadic în cadrul activităților desfășurate în grădiniță.

În baza strictă a studiului realizat rezultatele structurează concluzia că educatoarele își pot îmbunătăți atitudinea față de jocul de rol în cazul în care dispun de material didactic adecvat deoarece aplicabilitatea lor depășește programa școlară (latura distractiv – creativă a jocurilor de rol).

Concluzii

Fiecare om descoperă încă din copilărie ce înseamnă a te juca. Jocul este activitatea preferată și cea mai captivantă pentru copii. Ideea de joc ne arată, în sens pozitiv, că trebuie să îndrăznim, că trebuie să ne lăsăm ademeniți de această activitate. „A te juca”este o confruntare plăcută cu tine însuți, cu ceilalti, cu elemente din mediul înconjurător.

Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preșcolară, principala activitate, o formă de manifestare fără bariere geografice ori religioase, o activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă. În decursul jocului copilul actionează asupra obiectelor din jur, cunoaște realitatea, își satisface nevoia de mișcare, dobândește încredere în forțele proprii, își îmbogățește cunostințele.

Manifestându-și dorința de a participa la viața și activitatea celor din jur, copilul își asumă rolul de adult, reproducând activitatea și raporturile lui cu ceilalti oameni. În acest fel, jocul este social prin natura lui, însăși posibilitatea de a-și imagina realitatea de a, o reflecta, reprezintă pentru copil sensul jocului. Prin această activitate copilul își satisface nevoile prezente și se pregătește pentru viitor. În grădiniță, jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de activitate, realizând procesul de învățare într-un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către copil. Jocul se îmbină cu învățarea, dar și cu creația, astfel că ii dă posibilitatea copilului de a experimenta rolul de creator al realității.

Primul pas în realizarea jocurilor de rol se poate face foarte de timpuriu ,chiar de la grupa mică.Educatoarea va avea însă grijă să nu transforme o activitate plăcută, bazată pe spontaneitate și motivatie preponderent afectivă, într-una plictisitoare , tensionată, plină de” indicații regizorale.”

Copilul se dezvoltă psiho-social atât timp cât comunică cu membrii grupului pe teme care le sunt familiare acestora, de interes pentru toți sau desfășurând activități comune, cât mai diverse, în grupuri mici care permit o bună cunoaștere, dezvoltând încrederea celorlalți în ei înșiși, provocând situații de comunicare complexe necoordonate de cadrul didactic, Jocul de rol fiind o activitate în care copilul are un grad crescut de libertate și inițiativă.

Un comportament deschis, comunicativ, hotărât, dar respectuos și prietenos permite asimilarea mai multor roluri și, implicit, modificarea caracterului în funcție de aceste roluri. Un astfel de comportament are la bază implicarea în situații propuse, roluri variate,schimbând în mod evident modul de reacție a copiilor în situațiile date.

În urma procesului investigativ am observat argumentele de ordin pedagogic ce subliniază rolul hotărâtor pe care îl au jocurile de rol asupra dezvoltării psiho-sociale a copiilor, cu atât mai mult cu cât acest proces este direct dependent de mediul de vorbire, de metodele de exprimare oferite de adulți, de roluri cu care sunt familiarizați de acasă. Tocmai de aceea copii trebuie observați și trebuie să li se depisteze din primele momente stereotipurile de comportament și ar trebui să îi îndrumăm spre forme de reacție adecvate prin jocuri de rol eficiente.

Obiectivul principal al activităților instructiv-educative din învățământul preșcolar este formarea personalității individuale a copilului, ținând seama de ritmul său propriu, de nevoile sale afective și de activitatea fundamentală: jocul. Prin jocul de rol se fixează, se precizează și se activează caracterul copiilor; jocul are puternice valențe formative prin crearea unor situații specifice cu rol concret direcționat spre o anumită latură a comportamentului uman.

Jocul de rol constituie activitatea care prin utilizarea materialului didactic și a formelor variate de comunicare în modul cel mai adecvat, stimulează vorbirea, îndreptându-i spre a-și comunica gândurile, impresiile, și totul jucându-se. Jocul este o activitate irezistibilă prin care copilul își dezvoltă comunicarea și capacitatea de a socializa.

Bibliografie:

Barbu H. și colaboratorii, Activități de joc și recreativ-distractive, EDP, București,1994,

Bîrsan M., Metodologia cercetării, Note de curs,

Bulboacă A. N. Seriozitatea jocului în aspectele sale ritualice și antropologice, Rev. filosofică, LXII, 2, București, 2015,

Bocoș M., Teoria și practica cercetării în pedagogie, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003,

Cerghit I. , Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2006,

Crețu C, Curriculum diferențiat și diferențiat, Ed. Polirom, Iași, 1998

Crețu T., Psihologia vârstelor, Ed Polirom, Iași, 2009,

Cristea S, Dicționar de pedagogie, Ed Litera Internațional, București, 2000

Cucoș Constantin, Pedagogie, Ed Polirom, Iași, 2000

Cucoș Constantin, Delimitări conceptuale : conținut al învățământului și curriculum, în Pedagogie, Ed Polirom, Iași, 1996

Dragu A., Cristea S. , Psihologie și pedagogie școlară, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ovidius University Press, Constanța, 2003,

Ezechil L., Păiși Lăzărescu M., Laborator preșcolar. Ghid metodic. Ediția a V-a, Ed. V&I Integral, București, 2015,

Golu Y., Pregătirea psihologică a copilului pentru școală, Ed Polirom, Iași, 2009,

Huizinga J., Homo ludens încercare de determinare a elementului ludic al culturii, Ed. Humanitas, 2003,

Iluț P., Sinele și cunoașterea lui – Teme actuale de psihosociologie, Ed Polirom, Iași, 2001,

Ionescu, M., Radu, I., (coord.),  Didactica modernă, ed. a II-a revizuită, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2001,

Iucu Romiță, Managementul clasei de elevi –aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională, Ed Polirom, 2006

Jinga Ioan, Istrate Elena, Manual de pedagogie, Ed All, București, 2006

Mihalașcu Doina, Curriculum. Instruire. Evaluare. Ed. Ex Ponto, Constanța, 2006

MI, Cartea albă a Reformei învățământului din România, București,1995 (microfilm)

Niculescu R. M., Pedagogia preșcolară și a școlarității mici, București, 2007,

Muster D., Metodologia cercetării în educație și în învățământ, Ed. Litera, București, 1985,

Păiși M. Lăzărescu, Psihologia vârstelor, Ed. V&I Integral, București, 2007,

Piaget J., Reprezentarea lumii la copii, Ed. Cartier, București, 2005,

Piaget Jean, Inhelder Barbel, Psihologia copilului, Ed Cartier, București, 2005

Planchard Emil, Introducere în pedagogie, EDP, București, 1995

Răduț – Taciu R,, Pedagogia jocului: de la teorie la aplicații, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2004,

Șchiopu U., Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, EDP, București , 1970,

Șchiopu Ursula, Verzea Emil, Psihologia vârstelor, EDP, București, 1995

Ștefan M., Lexicon pedagogic, Ed Aramis,București, 2006,

Văideanu George, Curriculum-ul: de la a învăța pentru a ști la a învăța pentru a acționa, EDP, București, 1996

Verza E. , Șchiopu U. , 1995, Psihologia vârstelor, EDP, București

Verza E., Verza F. E., Psihologia vârstelor, Ed. Prohumanitate, București, 2000,

Vlăsceanu L., Introducere în metodologia cercetării sociologice, Editura Polirom, Iași, 2013,

Zlate Mielu, Fundamentele psihologiei Ed Universitară, București 2006