János Ede KEREKES -JOÓ [619260]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

STUDIUL BOLILOR MĂRULUI ÎN CONDIȚIILE
PEDOCLIMATICE DE LA CIREȘOAIA, JUD.
BISTRIȚA -NĂSĂUD

Student:
János Ede KEREKES -JOÓ

Coordonatori științifici:
Prof. dr. Carmen Emilia PUIA
Șef lucr. dr. Loredana SUCIU

CLUJ -NAPOCA
2020

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
1 CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 7
IMPORTANȚA, ORIGINEA Ș I ARIA DE RĂSPÂNDIRE A MĂRULUI ………………………….. .. 7
1.1 Importanța ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 7
1.2 Origine și aria de răspândire ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 8
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
DESCRIEREA PRINCIPALELOR BOLI ALE MĂRULUI ………………………….. ………………….. 12
2.1 Mozaicul mărului – Apple Mosaic Virus (AMV) ………………………….. ………………………….. … 12
2.2 Proliferarea mărului – Phytoplasma mali ………………………….. ………………………….. ……………. 13
2.3 Cancerul bacterian al mărului – Agrobacterium tumefaciens ………………………….. ……………… 14
2.4 Arsura (focul) bacterian al merilor și perilor, rosace elor – Erwinia amylovora ………………… 15
2.5 Rădăcini firoase – Rhizobium rhizogenes ………………………….. ………………………….. …………… 16
2.6 Pătarea cafenie a frunzelor și fructelor și rapănul ramurilor – Venturia inaequalis …………… 17
2.7 Făinarea mărului – Podosphae ra leucotricha ………………………….. ………………………….. ……… 20
2.8 Monilioza (putregaiul brun și mumifierea fructelor) – Monilinia fructigena ……………………. 22
2.9 Cancerul deschis al ramurilor – Neonectria ditissima ………………………….. ………………………. 24
2.10 Bolile merelor depozitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 25
2.10.1 Putregaiul amar al fructelor – Glomerella cingulata ………………………….. ………………… 25
2.10.2 Mucegaiul albastru – Penicillium expansum ………………………….. ………………………….. . 26
2.10.3 Putregaiul cenușiu – Botrytis cinerea ………………………….. ………………………….. ………… 27
2.10.4 Pătarea amară – Bitter pit ………………………….. ………………………….. ………………………… 27
2.10.5 Sticlozitatea – Watercore ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
2.10.6 Opăreala merelor – Apple Scald ………………………….. ………………………….. ……………….. 28
2.10.7 Brunificare internă – Internal browning ………………………….. ………………………….. …….. 29
2.10.8 Arsura solară – Sunburn ………………………….. ………………………….. ………………………….. 29
2.10.9 Pătarea Jonathan – Jonathan spot ………………………….. ………………………….. ……………… 30
2.10.10 Prăbușirea lenticelară – Lenticel breakdown ………………………….. …………………………. 30
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 32
CADRUL NATURAL DE EXPERIMENTARE. ………………………….. ………………………….. ……… 32
MATERIAL ȘI METODA DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. …………. 32

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
2 3.1 Cadrul natural de experimentare ………………………….. ………………………….. ……………………….. 32
3.1.1 Așezare geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 32
3.1.2 Sol ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 32
3.1.2 Temperatura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 33
3.1.3 Precipitații atmosferice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 34
3.1.3 Umiditate aer ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 34
3.2 Material b iologic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 35
3.3 Metoda de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 36
Capitolul IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 40
REZULTATE OBȚINUTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 40
4.1 Rezultate privind incidența bolilor în plantație ………………………….. ………………………….. ……. 40
4.2 Rezultate privind cantitatea și calitatea producției ………………………….. ………………………….. .. 42
4.3 Rezultate privind încărcătura micotică pe fructe le depozitate ………………………….. ……………. 44
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………… 49
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 50

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
3
STUDIUL BOLILOR MĂRULUI, SOIUL JONATHAN, ÎN
CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE DE LA CIREȘOAIA, JUD.BISTRIȚA –
NĂSĂUD

Autor: János Ede KEREKES -JOÓ ,
Coordonator i științifici : Prof. dr. Carmen PUIA , Șef lucr. dr. Loredana SUCIU

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară , Str. Mănăștur, Nr. 3 -5, 400372,
Cluj-Napoca, România; adresa mail: kerekesede94@gmail .com; adresa mail:
carmen.puia @yahoo.com

REZUMAT

Cercet ările c are fac obiectul prezentei lucrări s -au desfășurat în satul Cireșoaia, județul
Bistrița -Năsăud, unde au fos t studiați 30 de pomi fructiferi din soiul Jonathan cu 3 tratamente
fitosanitare diferite , în trei repetiții . Au fost efectuate obervații, măsurători și determinări
referitoare la conținutul în substanță uscată al fructelor , fermitatea fructelor, clorofilă totală în
frunze, greutatea și calitatea fructelor. S-a făcut un studiu cu privire la starea fitosanitară a merelor
atât în câ mp cât și în depozit , în condiții naturale , făcându -se observații și analize, determinând
frecvența atacului (F%), intensitatea atacului (I%) și gradul de atac (Ga%) .
Lucrarea cuprinde și o descriere detaliată a principalelor boli întâln ite în livezile de măr și
prezentarea microorganismelor care afectează merele în timpul depozitării.

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
4 STUDY OF APPLE DISEASES, VARIETY JONATHAN, IN
PEDOCLIMATIC CONDITIONS FROM CIREȘOAIA, BISTRIȚA –
NĂSĂUD COUNTY

Author János Ede KEREKES -JOÓ
Scientific coordinators : Prof. phd. Carmen PUIA, Lecturer phd. Loredana SUCIU

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, 3 -5 Manastur St., 400372,
Cluj-Napoca, Romania; email address: kerekesede94@gmail.com; email address:
carmen.puia@yah oo.com

ABSTRACT

The researches for this current project were held in the village of Cireșoaia, Bistrița -Năsăud
country, where there were studied 30 fruit trees from the Jonathan species with 3 different
protection treatments , in 3 repetitions . Notes, mea surements, and observations were taken
regarding the content of the fruit in the dry substance, how firm the fruit is, the total chlorophyll
of the leaves, the weight and the quality of the fruits. A study was held regarding the sanitary
situation of the a pples, those placed in the field, as well as those deposited, all in natural conditions,
to determine the frequency (F%), the intensity (I%) and the degree (Ga%) of the attack.
The paper also contains a detailed description of the main diseases found amon gst the apple
orchards and the presentation of the microorganisms that affect the apple when they are stored.
It is well known that the parasitic diseases of the plants are negatively influencing the
production, by reducing it is quantity and quality, and the main effect of a disease can prelong for
many years, especially when it comes to the fruits and grapes plantations, wich later leds to the
shortening of the longevity of the plants and implicitly to the shortening of their period of
fructification and this is why we must apply the correct agrotechniques and biological and
chemical protection treatments.

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
5
INTRODUCERE
Pomii fructiferi sunt plante de cultură care sunt atacate de foarte numeroase boli și
dăunători, plante la care protecția împotriva dușmanilor naturali a devenit obligatorie.
Agenții patogeni au apărut pe pământ și s -au răspândit împreună cu plantele. Plantele de
cultură în general sunt mai sensibile la boli decât rudele lor sălba tice din cauza că ele sunt obligate
să se dezvolte în condiții care diferă de cele naturale din patria de origine (Bădărău, 2008) .
Este cunoscut faptul că bolile parazitare ale plantelor influențează negativ producția prin
reducerea cantit ativă și calitat ivă a acesteia , iar efectul negativ al unor boli se poate prelungi mai
mulți ani, mai ales în cazul plantațiilor pomicole și viticole, ceea ce duce la scurtarea longevității
plantelor și implicit la scurtarea perioad ei de rodire a acestora (Florian, 20 12).
Bolile plantelor se caracterizează prin dereglarea echilibrului funcțional, care determină o
scădere a cantității de substanțe organice sintetizate și acumulate de către plantă. În cazul plantelor
de cultură aceasta duce la scăde rea însemnată a productiv ității (Bădărău, 2008) .
În anii cu condiții favo rabile pentru dezvoltarea bolilor infecțioase pierderile de recoltă pot
fi extrem de mari, de circa 30% din prod ucția potențială (Carmen Puia, 2006 ). Elaborarea și
aplicarea celor mai eficace metode de prevenire și combatere a bolilor infecțioase nu este posibilă
fără cunoașterea evidentă biologiei agenților fitopatogeni, a relațiilor ce se stabilesc între aceștia
și plante le gazdă, în strânsă co relație cu factorii de mediu (Florian, 2012 ).
Protecția plantelor poate fi realizată numai de specialiști calificați, cap abili să determine
cât mai corect bolile, să aplice măsuri de prevenire și combatere eficiente, fără im plicații negative
în ecosisteme (Bădărău, 2008) . Orice metodă de combatere fără a cunoaște precis agentul platogen
poate duce la aplicarea unor metode greșite și la efectuarea de cheltuieli inutile și la poluarea
mediului.
În prezent nu s e pot obține producții superioare fără utilizarea unor metode ade cvate de
protecție a plantelor, care trebuie să includă: măsuri legislative și de carantină fitosanitară;
ameliorarea și cultivarea soiurilor rezistente; măsuri de igienă culturară; metode și mijloace fizico –
mecanice; măsuri și metode culturale (agrofitote hnice); măsuri biologice de combatere a bolilor;
măsuri de prognoză și avertizare; combaterea chimică (Bădărău, 2008) .
Informațiile despre agenți fitopatogeni întâlniți în natură și prezentate în acest proiect de
diplomă, prezintă o deosebită importanță p ractică.
În lucrarea de față s -a urmărit comportarea soiului de măr Jonathan la diferite tratamente
chimice, în condițiile climatice și pedologice în satul Cireșoaia, județul Bistrița -Năsăud.

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
6 Experiența a fost efectuată în cadrul unei livez i aparținând go spodărie familial e, cu pomi
de aproximativ de aceași vârstă. Observațiile au fost realizate în anul 2018, în perioada aprilie –
octombrie , iar rezultatele obținute au stat la baza formulării unor concluzii și recomandări care pot
fi utile oricărui potențial cultivator din zonă.
Scopul final al studiului a const at în a minimiza pierderile cauzate de cel e două boli ale
mărului manifestat în plantație , respectiv rapănul și făinarea, prin elaborarea unor metode cât mai
eficiente de combatere a acestora.
Tot în lucrarea de față s -a avut în vedere și un studiu privind starea fitosanitară a merelor
în timpul depozitării în condiții naturale. Observațiile au fost efectuate la soiul Jonathan, pe
fructele provenite de la pomii la care s -au aplicat două metode de combatere a bolilor și martor ul
netratat, din momentul intrării în depozit, în lunile septembrie -octombrie , 2018 și până l a sfârșitul
perioadei de depozit are, luna aprilie, 2019. Astfel, prin studiul macrospic și microscopic s-au
identificat microorganisme le de câmp și de depozit, care produc alterări ale fructelor.
Au fost identificate diferite genuri de ciuperci care infectează în vegetație și se manifestă
în vegetație și în depozite, genuri care infectează în vegetație, dar se manifestă în timpul
depozi tării, și genuri care infectează și se manifestă numai în timpul depozitării. Tot prin acest
studiu s -a putut observa și diferența majoră în ceea ce privește rezitența la depozitare a fructelor
provenite de la pomii la care s -au aplicat tratamente fitosani tare.

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
7 Capitolul I

IMPORTANȚA , ORIGINE A ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE A MĂRULUI
1.1 Importanț a
Mărul ocupă locul al treilea ca importanță economică du pă bananier și portocal . Aceasta
se datorează în primul rând datorită faptului că merele sunt cele mai complexe și complete fructe
din punct de vedere alimentar și terapeutic ( Mitre, 2001).
Mărul este cultivat în 80 de țări ale lumii, dintre care 67 înregistrează recolte anuale peste
1.000 t, unele țări mari producătoare înregistrea ză recolte de peste 1.000.000 t anual (Popescu și
colab., 1992)
Cultura mărului în țara noastră este practicată din cele mai vechi timpuri, datorită
condițiilor climatice foarte favorabile pentru această specie.
În stare proaspătă, merele au o compoziție chimică extrem de complexă, ele conțin
importante cantități de zaharuri, acizi organici, substanțe tanoide, substanțe pectice, substanțe
proteice, sunt recomandate în alimentația modernă în special pentru conținutul lor bogat de
vitamine C, A și B și săru ri minerale (Tab el 1.1). Această componentă, însoțită de calitățile
gustative superioare și diverse de la un soi la altul, au făcut ca merele să fie foarte apreciate pe
toate meridianele.
Tabel 1.1
Principalele comp onente chimice ale merelor
Elementul analizat Cantitatea
g/100 g fruct proaspăt
Apă 77,80 -88,50
Zahărul total 7,59-16,40
Aciditate totală (exprimată în acid malic) 0,16-1,27
Substanțe tanoide 0,06-1,31
Substanțe pectice 0,23-1,14
Proteine brute 0,18-0,72
Substanțe minerale (cenușă) 0,10-0,42
Acid ascorbic 1,00-47,00 mg
Valoare energetică 46,00 -84,40 cal
(sursa: Mitre și Andreea Andrecan, 2018 )
Zicala „u n măr pe zi ține doctorul departe” subliniază calitățile deosebite ale merelor, a
valorii alimen tare și terapeutice a fructelor. Existența unui mare număr de soiuri, cu coacere
eșalonată în diferite epoci, capacitatea de păstrare îndelungată a fructelor în timpul iernii și
rezistența la manipulare , face posibil consumul de fructe proaspete pe tot parcursul anului, în

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
8 special în sezo nul rece, când posibilitățile de aprovizionare a organismul ui uman cu vitamine sunt
reduse (Popescu și colab., 1992).
Merele constituie materia primă pentru o serie de produse alimentare derivate cum sunt:
compoturi, sucuri, siropuri, marmalade, jeleuri, fructe uscate, băuturi alcoolice , oțet și cidru. De
asemenea au o utilizare culinară foarte variată folosindu -se la torturi, plăcinte, budincă, supă –
cremă de mere. Datorită ponderii mari pe care o are fructoza în componența zaharurilor, merele
pot fi cons umate și de bolnavii de diabet, pentru că fructoza nu stimulează direct producerea
insulinei (Mihăescu, 2007).
Componența chimică complexă ale merelor face ca acestea să aibă calități gustative
superioare, dar are și o serie de acțiuni benefice pentru org anismul uman, reglând echilibrul acido –
bazic al sângelui, prin prezența substanțelor antioxidante (polifenolii și carotenoizii), protejează
organismul de acțiunea radicalilor lib eri, au efect pozitiv în absorbția toxinelor și
microorganismelor la nivelul i ntestinului și sunt recomandate în tratarea hipertensiunii arteriale și
în prevenirea unor boli cardiovasulare, etc. (Cimpoieș, 2012) .
La toate acestea, importanța culturii mărului rezidă și din faptul că m ărul este o specie
rustică, având capacitate de adaptare la majoritatea condițiilor de microclimat din zonele pomicole
ale țării, pretabilitate la cele mai diversificate sisteme de cultură și forme de conducere. Are
productivitate mare, fructele suportă bine transportu l, depozitarea și păstrarea ( Mitre, 2001).
Cele mai răs pândite și cunoscute soiuri în lume sunt Golden Delicious și Red Delicious,
precum și mutantele lor (Sestraș , 2011).
1.2 Origine și aria de răspândire
Mărul aparține familiei Rosaceae , subfamilia Pomoideae , și este originar din Asia Centrală
din regiunea de nord -vest a munților Himalaia . Din genul Malus cea mai importantă pentru practica
pomicolă este specia cultivată, formată dintr -un număr relativ mic din specii de Malus și anume
Malus domestica Borkh, dar în care se grupează toate cele peste 10.000 de soiuri cultivate (Sestraș,
2011).
Până nu demult cultura mărului cuprindea un număr mare de soiuri, dar în cultura modernă
a apărut tendința de reducere a numărului de soiuri cultivate, de cultivare a unor soiuri foarte
productive, de calitate superioare, în concordanță cu cerințele pieței și astfel s -a schimbat raportul
dintre soiuri le de măr cultivate în lume ( Mitre și Andrea Andrecan, 2018 ).
Mărul este una dintre cele mai vechi specii pomicole, cu capacitate mare de aclimatizare
la diferite condiții de mediu, cu excepția zonelor cu temperaturi foarte scăzute, răspândit în ambele
emisfere ale globului terestru, ocupând 4.933.8 41 ha, iar în România 55.600 ha (Anuarul Statistic

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
9 FAO, 2017). În emisfera nordică limita urcă până la 66o latitudine în Norvegia, iar limita sudică a
arealului se găsește până la paralela de 40o. Cea mai mare pondere a producției se realizează în
emisfera nordică, peste 90% din producția mondială de mere, iar în emisfera sudică cultura mărului
este mai dezvoltată în Argentina, Chile, Republica Sud African ă, Australia și Noua Zeelandă. Ca
altitudine, se cultivă de la nivelul zero al mării și î n țările cu climat tropical și ec uatorial (Kenya),
mărul este cultiv at la altitudini de 2000 -3000 m (Mitre și Andreea Andrecan, 2019).
După datele Anuarului Statistic FAO (valori medii pe anul 2017 ), producția mondială de
mere este de 83.139.326 tone din care Asi a deține cea mai mare pon dere (F igura 1.1).

Figura 1.1 Producția mondială de mere
(sursa : Anuarul Statistic FAO, 2017 )

Principalele țări producătoare de mere la nivel mondial sunt: China, S.U.A., Turcia,
Polonia, Italia, Franța ( Figura 1.2). Ca urmare a schimbării structurii de proprietate și a
patrimoniului după 1990, producția de mere și suprafețele cultivate cu măr î n România au scăzut
foarte mult. Conform statisticii FAO, producția medie de mere pe anii 2016 respectiv 2017 a fost
de 467,3 și 339,6 mii tone, față de 718,9 m ii tone în 1989. Scăderea producției de mere s -a datorat
atât de defrișării necontrolate cât și neglijării efectuării lucrărilor de îngrijire. În România cultura
mărul ui ocupă locul II ca suprafață, urmând după specia prun și preprezintă circă 30% din tota lul
suprafețelor de livezi, care se situează în regiunile deluroase subcarpatice din zona pădurilor de
stejar și fag (T abel 1.2). Africa
3193763America de Nord
5519238America Centrală
795673America de Sud
4269298
Asia
54343535
Europa
14248443Producția (tone)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
10
Figura 1.2 Principalele țări producătoare de mere
(sursa : Anuarul Statistic FAO, 2017 )

Tabel 1.2
Zonarea culturii mărului în România
Regiunea pomicolă Bazine și centre
Dealurile din nordul și centrul
Transilvaniei Bistrița, Năsăud, Șomcuta Mare,
Seini, Baia Mare,Cluj
Dealurile din vestul țării Geoagiu, Orăștie, Hațeg, Hunedoara,
Domașnea, Iblanița, Gurahonț
Subcarpați meridionali Tg. Jiu, Rm. Vâlcea, Curtea de Argeș,
Pitești -Mărăcineni, Câmpulung Muscel,
Voinești, Băicoi, Malu cu flori, Măgurele
Subcarpați orientali Piatra Neamț, Ceahlău, Suceava,
Fălticeni, Vrancea
(sursa: Mitre, 2008)
În prezent, sortimentul de soiuri din țara noastră, avizat pentru înmulțire și legiferat prin
lista oficială, cuprinde un număr d e 49 soiuri (catalog oficial, 2014) , împărțite în trei grupe și
anume: soiuri de vară, soiuri de toamnă și soiuri de iarnă.
În România, cu toate că sunt multe soiuri omologate, totuși peste 70% din producția de
mere aparține soiului Golden Delicious , Red Delicious și Jonathan ( Mitre și Andreea Andrecan,
2018 ).
Majoritatea soiurilor sunt sensibile la ciuperca Venturia inaequalis , agentul patogen al
rapănului, care atacă atât frunzele cât și fructele, reducând calitatea fructelor și producția. Protecția
050000001000000015000000200000002500000030000000350000004000000045000000
Producția (tone)
China 41391500
Franța 1710755
Italia 1921272
Polonia 2441393
Turcia 3032164
S.U.A. 5173670

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
11 culturii necesită cel puțin zece tratamente fitosanitare, crescând astfel costurile producției,
poluarea mediului și afectând atât sănătatea consumatorilor c ât și al producătorilor.
Pomicult ori pasionați , anonimi din România au contribuit la crearea un or soiuri de calitate
superioară , unele dintre ele rămase și astă zi în cultură ca de exemplu: Crețești, Domnești, Pătul
etc.
Tendința generală modernă a culturii mărului este de obține și introduce în cultură soiuri
noi cu rezi stență genetică la boli și dăunători, pomi cu talie mică, de tip spur sau columnar, pre tabili
la cultivarea intensivă , mărind considerabil producția plantațiilor pe unitatea de supra fața, cu
costur i de intreținere reduse dar cu calității organoleptice și aspect comercial superioare.

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
12 Capitolul II

DESCRIEREA PRINCIPAL ELOR BOLI ALE MĂRULU I
Principalele boli care produc pagube însemnate în cultura mărului sunt: viroze le,
micoplasmozele, bacteriozele, micozele, antofitozele.
2.1 Mozaicul mărului – Apple Mosaic Virus (AMV)
Această boală virotică este întâlnită în mod frecv ent în livezile din Europa și America,
natura sa infecțioasă fiind cunoscută încă din anii 1800 . La noi a fost semnalată pe soiuri de măr
Jonathan, de către Olga Săvulescu și E ugenia Eliade în anul 1956 ( Florian, 2012 ). Boala este
răspândită mai ales în livezile îmbătrânite, unde pagubele produse la soiurile foarte sensibile pot
ajunge până la 40% din pro ducție (Carmen Puia, 2006 ). Virusul a fost prezent atât la portaltoii
veget ativi cât și la unele soiurile de măr, cele mai sensibile fiind considerate Jonathan, Golden
Delicious, Roter Martini, EM VII. (portaltoi) etc. M ai puțin sensibile au fost soiurile Boskoop,
Ontario și cele din gama Parmen auriu ( Viorica Iacob, 2002).
Simptome. Simptomele caracteristice se observă pe organele foliare. P e frunze apar pete
neregulate ca formă, de culoare galbenă cu o nuanță crem, răspândite neuniform pe supr afața
limbu lui. De regulă frunzele tinere din vârf ul lăstarilor nu sunt afectate.
După infecție, varietățile
sensibile reacționează prin simptome pe
frunză (figura 2.1) (Grimová et al , 2016)
iar spre sfârșitul verii frunzele puternic
infectate se îngălbănesc și cad prematur .
S-a demonstrat că virusul reduce talia
pomilor și cre șterile vegetative pre cum
și randamentul de fructe, fiind afectat ă și
calitatea acestora (Grimová et al, 2016).
Simptomele foliare sunt mai
grave la temperaturi de 18 -22o C iar la
peste 26 -30o C sunt mascate (Pârvu,
2003) .
Figura 2.1 Apple Mosaic Virus
(sursa : Atlas szkodnikow i chorób roslin sadowniczych, 1972 )

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
13 Wood și colab., arată în 1975 la sfârșitul unui studiu de 8 ani la pomii înfectați cu mozaicul
mărului , cu simptome severe (simp tome extins e pe frunze) că producția a reprezentat doar o treime
din producția pomi lor neinfectați (Grimová et al, 2016).
Agent patogen. Apple Mosaic V irus sin. Marmor mali Holmes face parte din genul
Ilarvirus , familia Bromoviridae care conține 19 spec ii (Grimová et al, 2016). Virusul se prezintă
sub forma unor particule izodiametrice , cu dimensiunea de 25 -29 µ , iar cele care au dimensiuni
mai mari fiind infecțioase (Florian, 2012 ).
Ca plante indicator, dintre speciile lemnoase, în infecția latentă , se poate folosi soiuri de
măr Jonathan, Lord Lambourne și Golden Delicious, iar plant ele ierboase folosite în seră cu
transmiterile mecanice sunt: Cucumis sativus , Vigna rosea , ș.a. ( Carmen Puia, 2006 ).
Transmiterea bolii se realizează de cele mai multe ori prin altoire, prin altoire de primăvară
după trei săptămâni apar primele simptomele ale bolii, după infecția de vară incubația durează în
jur de 6 -8 luni, astfel simptomele apar abia primăvara următoare. Boala se transmite ș i prin polen
și sămânță, iar în pepiniere prin contactul între rădăcini ale puieților (Katalin Bartók, 2004)
Prevenire și combatere. În g eneral cel mai economic mijloac de combatere este
prevenirea. Se recomandă înmulțirea materialului săditor provenit numai din plantații mamă
producătoare de material liber de virusuri. Materia lul virozat trebuie identificat și eliminat de la
început, din câmpul II, atunci când simptomel e sunt foarte vizibile.
Folosirea termoterapiei la materiale săditoare valoroase (3 -4 săptămâni cu aer cald de 37oC
sau cu apă caldă de 70oC timp de 10 minute) (Katalin Bartók, 2004).
2.2 Proliferarea mărului – Phytoplasma mali
Proliferarea mărului a fos t raportată doar din regiunea EPPO (Organizația Europeană și
Mediteraneană pentru Protecția Plantelor), cu toate că există rapoarte neconfirmate din India și
Africa de Sud. Este cunoscut ă în Europa încă de la începutul secolului, dar numai din anul 1963 a
fost recunoscută ca o infecție fitoplasmatică. Este o boală frecventă în România, aproxim ativ 30%
din soiuri sunt infectate (Ploaie, 1973) .
Simptome. Pe pomi se dezvolte multe creșteri nevaloroase, mai ales pe ramurile de schelet
și multianuale. Limbul foliar este mai mic și dințat , fructele sunt mici, fără gust și au peduncul
lung.
Transmitere: preponderent prin altoi re, printr -o infecție sistemică; în rădăcină fiind cea
mai mare concentrația fitoplasmatică. Vectori i animali sunt cicade le. Până la apar iția simptomelor
incubația este de 6 -7 luni dar se poate prelungi până la 3 -4 ani. Cele mai sensibile soiuri din

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
14 România sunt: Jonathan, Red Delicious, Golden Delicious, London Pepping, Cox ( Katalin Bartók,
2004 ).
Prevenire și combatere : distrugerea pomilor infectați, folosirea materialului să ditor liber
de fitoplasmoză , distrugerea resturilor vegetale și a vegetației spontane, iar pentru reducerea
numărul ui de cicade se poate face tratament termoterapeutic al ramurilor altoite sau cu tet raciclină
(200 ppm) .
2.3 Cancerul bacterian al mărului – Agrobacterium tumefaciens
Boala a fost descoperită pentru prima dată în jurul anului 1850 în S.U.A., dar s-a răspândit
în toată lumea. Traian Săvulescu a raportat -o pentru prima dată în România în 1 928 pe pomi i
fructiferi, mai ales pe măr în jurul localității Curtea de Argeș.
Plantele gazde. Boala apare la plante la 60 de familii și 141 genuri diferite, mai ales pe
pomacee, pe sâmburoase, dar provoacă pagube semnificative și pe vița de vie, plante ornamentale,
precum și pe sfeclă de zahăr și sfeclă furajeră.
Simptome. La rădăcina mărului, la colet, mai rar pe ramurile și f runzele sale se dezvoltă
tumori mici, de dimensiunea a unui bob de mazăre. S unt de culoare alb -verzuie, roșiatice, au o
textură moale, netede sau usor striate. Mai
târziu aceste tumori cresc (25 -30 cm), se
întăresc, se lemnifică, devin de culoare ma ro
închis -negru, foarte striate (Figura 2.2).
Infecție și răspândire. Sursa de
infecție este solul ( pe solurile cu pH alcalin,
boala se dezvoltă mai bine ), unde pe
resturilor plantelor infectate bacteriile se
înmulțesc și rămân i nfecțioasă aproximativ 5
ani. A. tumefaciens parazi tează doar pr in răni,
care sunt provoc ate de accidente climatice, de
insecte și lucrări agrotehnice. Durata i ncubația est e mai lungă primăvara și toamna iar vara este
mai scurtă. A. tumefaciens produce creșterea a normală a țesuturilor produ când astfel hipertrofi i și
hiperplazi i în câteva zile după înfecție. Cu ochiul liber acestea se văd după 10-14 zile. Temperatura
optimă pentru creștere și dezvoltare este de 25 -30 oC, minimă este de 0 oC și maximă de 37 oC.
Prevenire și combatere . Dacă infecția s -a produs în pe piniere, pomii trebuie îndepărtați .
Puieții infectați trebuie distruși iar terenul infectat se cultivă 5 ani cu plante prășitoare sau alte
culturi care nu sunt afectate de această boală. Trebuie evitate pepiniere le amplasate pe terenuri
Fig. 2.2 Agrobacterium tumefaciens
(sursa: www.statiuneabaneasa.ro/plante/boli.php?id=33 )

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
15 umede și în aval. Substanțele chimice sunt ineficiente, dar unii autori recomandă ca rădăcinile
proaspăt tăiate să fie tratate cu cupru sau kasugamicină de 1%.
2.4 Arsura (focul) bacterian al merilor și perilor, rosaceelor – Erwinia
amylovora
Este cea mai gravă boală bacteriană a meri lor, provocând moartea rapidă, parțială sau
complet ă a coroanei. În câteva luni poate distruge complet plantațiile. Cunoscut ă în Statele Unite
din 1780, Burrill a descris -o în 1878, iar în România a fost semnalat ă de Traian Să vulescu în 1938 –
1940.
Plante gazdă : din familia Rosaceae : mărul, părul, gutuiul și multe plante ornamentale.
Simptome. Primele simptome apar primăvara devre me pe inflorescențe , care dev in umede
și se înnegresc . Limbul foliar se înnegrește și frunzele rămân atașate pe pom. De aici vine aspectul
de ”înflăcărat ”. Lăstarii de la vârf se ofilesc și
se înnegresc, floemul se necrozează , se usucă
și se întăresc, frunzele rămân atașate. Infecția
se răspândește de p e lăstari pe semischelet apoi
trunchiul se bolnăvește și astfel p omul piere.
Fructele devin brune -negricioase, se mumifică
și nu cad nici după căderea frunzelor (Figura
2.3). Simptomele sunt asemănătoare cu cele
produs e de Pseudomonas syr ingae (Severin și
Iliescu, 2006 ), dar acestea apar n umai în
primăveri răcoroase, și nu produc pierea
pomilor.
Agent patogen : Erwinia amylovora (Burrill) Winslow, Broadhurst, Buchanan,
Krumwiede, Rogers & Smith
Infecție și răspândire. Pentru răspândire și dezvoltare Erwinia amylovora are nevoie de
temperaturi ridicate, infecția florală are loc la temperaturi peste 18 oC, optimul este între 21 -27 oC.
Dacă temperatura este optimă, cu ploi moderate și cu umiditatea relativă a aerului ridicată infecția
și răspâ ndirea se produce cu o intensitate foarte mare. Când este în stare saprofită , iernarea
bacterie i are loc în țesuturi necrotice și pe suprafața rănilor . În perioada de vegetație răspândirea
bacterie i se face prin vectori (insecte, păsări, vânt și apă) precu m și polen infectat dar ș i fructe și
ambalaje infectate.
Figura 2.3 Erwinia amylovora
(sursă: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
16 Prevenire și combatere: carantină fitosanitară; părțile infectate trebuie îndepărtate, în
jurul rănilor și foarfeca trebuie dezinfectat cu hipoclorit de sodiu 10%. Se fac tratamente
fitosanitarr la dezmugurire, în timpul și după inflorit cu cu zeamă bordoleză 0,5% sau cu
antibiotice, de exemplu streptomici nă, kasugamicin . Controlul dăunătorilor este de asemenea
necesar. Din soiurile românești cele mai sensibile la această boală sunt mărul Delicio s de Voinești
și părul Arom at de Bistrița (Baicu și Tatiana Șesan, 1996).
2.5 Rădăcini firoase – Rhizobium rhizogenes
Această boală este înrudită cu cancerul bacteri an al mărului, produs de bacteria
Agrobacterium tumefaciens , fiind considerată inițial că este produsă de aceeași bacterie. Dar în
anul 1930, Riker și colab. au stabilit că această boală este cauzată de Agrobacterium rhizogenes .
(Severin și Iliescu, 2006).
În țara noa stră apare sporandic, numai cu importanță locală dar este răspândit ă în S.U.A..
Simptome. Mai frecvent boala se manifestă în pepinierele de meri, producând astfel atacuri
în special la puieți de 1 -3 ani. La început boa la se poate con funda cu cancerul bacterian, pentru că
formează tumori pe răd ăcinile mai groase sau pe colet (Rădulescu și Rafailă , 1972). De la infecție ,
după două luni , încep să apară simptomele caracteristice, astfel cele două boli se pot deosebi ușor
după trei -patru luni. În perioada aceasta, din tumori iau naștere numeroase rădăc ini firoase, care
formează smocuri uneori foarte dese. La început, rădăcinile subțiri sunt cărnoase și au o consistență
moale, apoi devin mai târziu tari ș i fibroase (Petrescu , 1972).
Agent patogen. Boala este produsă de bacteria Rhizobium rhizogenes (Riker, Banfield,
Wright, Keitt & Sagen) Young, Kuykendall, Martinez -Romero, Kerr & Sawada .
Bacteria are formă de ba stonaș, în medie de 1,44 x 0,34µ , este aer obă, mobilă, cu un flagel
polar (O roian și colab., 2002). Este G ram-negativă, capsulată și neacidorezistentă . Temperatura
optimă pentru creștere și dezvoltare este cuprinsă între 20 -28 oC. Infecțiile au loc la o temperatură
a solului în jur de 28oC, iar cu umiditatea solului la circă 75% (S everin , 1984). O temperatura de
24oC și o umiditate de 90% determină dezvoltarea foarte puternică a rădăcinilor firoase.
Pătrunderea bacteriei în rădăcini are loc prin răni și ca la Agrobacterium tumefaciens , perioada de
incubație este mai lungă primăvara și mai scurtă vara.
Dezvoltarea și răspândirea bolii este favorizată de vremea caldă și umedă (Alexandri și
colab., 1972) .
Prevenire și combatere : în primul rând măsuri cu un caracter preventiv – se va evita
amplasarea pepinierelor și l ivezilor pe terenuri umede și r eci, iar inființarea culturilor se va fac e
doar cu material săditor din pepiniere necontaminate ( Docea , 1976).

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
17 Pomii afectați vor fi scoși cu cât mai multe rădăcini posibile și vor fi distruși prin ardere.
Este recomandat ă combaterea insectelor din sol, respectarea igienei fitosanitare la altoir e și la
păstarea materialului săditor. După îndepărtarea rădăcinilor bolnave se recomandă ungerea rănilor
cu sulfat de c upru 1% și apoi clătirea cu apă.
2.6 Pătarea cafenie a frunzelor și fructelor și rapănul ramurilor – Venturia
inaequalis
Boala este de origine europeană, a fost semnalată prima dată de către botanistul suedez
Fries, în anul 1819, observată apoi în 1833 în Germania, în 1834 în S.U.A. iar în Austria a fost
semnalat ă în 1862 . Este o boală foarte răspândită, fiind cunoscut ă în toate țările î n care se cultivă
mărul și este foarte păgubitoare mai ales în țările cu climat rece și umed (Alexandri și colab., 1972)
În țara noastră boala are o răspândire generală, în livezile neîngrijite, mai ales în anii cu
primăveri și veri ploioase, producănd p ierderi care pot să ajung ă la 30 sau chiar până la 98%
(Victoria Șuta, 1974).
Plante gazdă: c el mai împortant din punct de vedere economic este mărul ( Malus ), dar
sunt atacate și alte genuri ca Pirus, Sorbus, Pyracantha , Cotoneaster și Crataegus .
Simptome. Boala atacă toate organele aeriene ale pomilor dar cele mai păgubitoare și
răspândite simptome sunt pe limbul foliar și fructe (Katalin Bartók, 2004).
Pe frunze boala se manifestă prin apariția unei pete caracteristice atât pe partea superioară
cât și pe partea infe rioară, prima dată pe partea inf erioară (Figura. 2.4). Sunt aproape circulare,
subcutic ulare. Pe culoarea de fond a limbului foliar , miceliul ciuperci i de culoa re închisă se
observă bine, sub forma unor filamente întunecate care pornesc din același punct central al petei
și cresc radiar ramificându -se abundent, similar cu ramurile unui arbore, de unde este și denumirea
formei imperfectă dendriticum
(Lefter, 1990). Petele verzui capătă o
culoare olivacee, apoi devin închis
sau cafeniu -negricioasă. Deasupra
petelor apar fructificații de culoare
brună, catifelate. Pe măsură ce boala
evoluează, petele se necrozează,
începând de la partea centrală,
progresâ nd radi ar spre periferia lor și
în această fază petele au o culoare
brun-roșiatică. La o infecție
Figura. 2.4 Venturia inaequalis atac pe frunze
(sursa : original )

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
18 puternică, petele se unesc și ocupă o suprafață mare pe limbul foliar. Pe fața superioară a limbului
foliar petele se dezvoltă convex, iar pe fața inferioară a frunz ei sunt concave. F runzele cad
prematur ducând la defolierea parțială a pomilor.
Pe flori apar pete mici cenușii, în special pe sepale (Florian, 2012) .

Figura 2.5 Venturia inaequalis atac pe fructe
(sursa : original )

Fructele sunt atacate în toate fazele de dezvoltare. Pe fructul tânăr apar pete mici circulare,
a căror diametru variază intre 5 -10 mm, asemănătoare la culoare și morfologie cu cel de pe frunze
(Figura 2.5). Mai târziu țesuturile din dreptul petelor se brunifică și capătă un aspect crustos, având
o culoare cenușie -negricioasă, pe care se dezvoltă alte ciuperci, în primul rând Trichotecium
roseum (Katalin Bartók, 2004), iar crăpăturile de pe fructe deseor i sunt porți de intrare pentru
sporii de Monilinia fructigena dar și pentru alte ciuperci care distrug pulpa în totalitate (Florian,
2012) .
Lăstarii tiner i sunt mult mai frecvent
atacați decât cei îmbătrâniți. (Figura 2.6) Pe
lăstari tineri apar pete iar pe cei îmbătrâniți apar
umflături circular e sau ovale acoperite de
epidermă. Aici se vor dezvolta fructificațiile
ciuperci i, care rup epiderma și eliberează
conidiile. La locul ră nilor, țesuturile detașate
formează punct de intrare pentru infecțiile cu
Nectria galligena . Țesuturile din dreptul petelor
într-o fază mai avansată a bolii se mortifică și

Figura 2.6 Venturia inaequlis atac pe lăstar
(sursa: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
19 iau aspectul unor pustule mici, care crapă iar lăstarii c ăpătând un aspect răpănos ( Carmen Puia,
2006).
Agent patogen: Venturia inaequalis (Cooke) Winter, [sin. Endostigme inaequalis (Cooke)
Syd., face parte din încreng. Ascomycota , f.c. Fusicladium dentriticum (Wallr)] Fuck.
Se di sting două faze în dezvoltarea acestei ciuperci, una parazitară și alta s aprofită. Ciclul
evolutiv al ciupercii începe cu faza parazitară, din momentul realizării infecției primare. Faza
parazitară de obicei corespunde cu dezvoltarea formei imperfecte (asexuate) cunoscută sub numele
de Fusicladium dendriticum Wallr. Fuck. , iar faza sapr ofită începe spre sfârșitul perioadei de
vegetație, cu dezvoltarea a formei perfecte – Venturia inaequalis (Cke.) Wint.
Infecție și răspândire . Sursa de infecție sunt frunzele căzute din anul precedent, unde se
dezvoltă periteci ile ciuperc i. Periteciile sunt globuloase, negricioase , de 90 -160 µ. Ascele au
dimensiunea de 55 -75 x 6 -12 µ, conțin 8 ascospori bicelulari, de 11 -15 x 4 -7 µ, cu celule inegale,
în formă de ghindă de culoare brună -măslinie (S ăvulescu , 1967) . Ascosporii sunt puși în libertate
numai după umectarea frunzelor, când precipitațiile sunt abudente, cel puțin 10 mm și temperatura
de peste 2 oC (Carmen Puia, 2006). Dispersia ascosporilor este în creștere de la umflarea mugurilor
până la înflorire, după care scade treptat până la sfârșitul lun ii iulie. Ascospori i sunt vehiculați
anemofil pe părțile plantelor și sunt foarte rezistenți la condiții nefavorabile . La temperaturi mai
scăzute, suprafața organele plantelor trebuie să fie umedă pent ru o perioadă mai lungă de timp – la
5 oC sunt necesare 40 de ore, la 10 oC – 18 ore, iar la 20 oC numai 10 ore. Ascosporii care ajung pe
organele plant elor, sparg cuticula cu ajutorul haustorilor. Perioada de incubație este mai lungă la
temperaturi mai scăzute. Miceliul formează strome subcuticular e care sunt alcătuite din acumulări
dense, la început hialine iar apoi devin de culoare închisă. Pe aceste strome apar conidioforii, care
prin străbaterea cuticulei, ajung la suprafața teșutului atacat, unde formează conidii la vâr ful lor
(Florian , 1994). Conidiile s unt vehiculate de cu renții de aer sau apă de ploaie. S e pot produce 20 –
30 de infecții secundare într -o perioadă de veg etație , în anii favorabili ( Carmen Puia, 2006).
Conidioforii au formă cilindrică, unicelulari, mai dilatați la bază și ușor cutați la par tea
superioară, de culoare brună. C onidiile sunt uni sau bicelulare , piriforme, transparente, iar mai
târziu devin de culoare verde -măslinie, la maturitate au dimensiunea de 16 -30 x 6 -9 µ. Înfecția pe
organele mărului are loc dacă se găsesc în picături de apă o perioadă de 4 -18 ore, la temperaturi
cuprinse între 15 -25 oC, optimă ar fi de 19 -20 oC (Florian, 2012).
Cea mai critică perioadă pentru dezvoltarea epidemiilor este din faza deschiderii mugurilor
floriferi până la faza de căderea petalelor (Carmen Puia, 2006). Toamna odată cu scăderea
temperaturii, perioada de incubație va fi mai lungă, astfel, pe fructele contaminate înainte de
recolt are, simptomele apar numai la de pozitare. În timpul iernii, ciuperca supraviețuiește sub

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
20 formă de miceliu de rezistență în scoarța ramurilor, din care se formează primăvara conidii .
Conidiile pătrunși pot ierna printre b racteile mugurilor vegetativi și de rod și în acest caz primăvara
produc infecții primare (Florian, 2012).
Prevenire și combatere. Este recomand ată folosirea soiurilor cu rezistență la această
boală. Se recoman dă adunarea și arderea frunzelor infectate, încorporarea lor în sol, tăierea și
distrugerea ramurilor care prezintă semne de boală. La plantare dacă se folosesc mai multe soiuri,
acestea vor fi grupate după gradul lor de rezistență, pentru realizarea diferențiată a tratamentelor
(Carmen Puia, 2006). Prevenirea răspândirii infecțiilor cu ascospori p rin stropiri în faza de buton
roz, înainte de inflorire, după căderea petalelo r până la sfârșitu l lunii iunie, folosind substa nțe
chimice de contact . Combaterea biologică se poate realiza cu ajutorul ciupercii antagoniste
Chaetomium globosum (Katalin Bartók, 2004).
2.7 Făinarea mărului – Podosphaera leucotricha
Boala a fost semnalată p rima dată în anul 1877 în S.U.A., de c ătre Bessey, în România a
apărut din anul 1940, dar numai după 1959 a fost considerată boală infecțioasă . Soiul Jonathan
este f oarte sensibil este la această boală (Katalin Bartók, 2004).
Plante gazdă . Malus domestica , mai rar mărul pădureț, părul și gutuiul.
Simptome. Sunt a tacat e toate organele epigee ale plantelor în toa tă perioada de vegetație.
Întensitatea cea mai ridicată a atacului se
înregistrează în cursul lunii mai și la
începutul lunii iunie (Florian, 2012).
Primele simptome apar imediat
după dezmugurire, când m ugurii devin
pufoși , lăstari rămân scurti , frunzele au
limbul foliar răsucit, sunt subțiri, gofrate,
vârfuril acestora se îndoie (Figura 2.7).
Epifit pe pețiol, pe dosul și fața frunzei,
apare un manșon micelian albicios și
pulverulent, datorită formării conidioforilor
cu co nidiile . Spre sfârșitul verii, manșonul
micelian devin brun, iar pe suprafața
acestuia apar cleistoteciile ciupercii , punctiforme, de cul oare negricioasă (Katalin Bartók, 2004).
Atacul pe flori este cel mai păgubitor (Carmen Puia, 2006) .
Figura 2.7 Podosphaera leucotricha atac pe frunze
(sursa : original )

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
21 Simptome primare: în înflores cență simptomul se poate manifesta pe toate florile , sepalele
sunt mici , deformate, petalele sunt mici, v erzui, subțiri ; pistilul și staminele sunt deformate, florile
rămân sterile. Pe flori se dezvoltă un înveliș micelien gri -albicios, care mai târziu , datorită
conidiilor și conidioforilor , devin e făinos . Florile își pierd culoarea roz -albicios și devin albe
(„flori de ceară” ), iar mai târziu se usucă fără a forma fructe (Figura 2.8).
Simptomele secundare: în inflorescență numai unele flori se îmbolnăvesc, receptaculul nu
se deformează, sepalele și petalele se deformează ușor, pe care apar un învelis făinos (miceliul și
conidiofori ).
Fructele tinere se opresc în creștere, unele se desprind și cad. Pe suprafața fructelor mature,
mai ales pe cele sensibile (Jonathan), apar reticulații specifice (Figura 2.9) (Florian, 2012).

Agent patogen. Podosphaera leucotricha (Ell. e t Ev.) Salm., încreng., Ascomycota , f.c.
Oidium farinosum Cooke. Ciuperca prezintă aparatul vegetativ sub forma unui tal filamentos,
septat, hialin, care este fixat pe țesuturile parazitate cu ajutorul apresorii lor (ventuze ), din care
pornesc haustorii (de formă sferică ) care pătrund în celule le epidermice (Lazăr și colab., 1977).
Înmul țirea asexuată se desfășoară prin conidii de tip Oidium , care formează numeroase șiruri de
celule în formă de butoiașe, dând miceliul ui aspect pulverulent.
Infecție și răspândire . Mugurii sunt cea mai importantă sursă de infecție, în interiorul
mugurilor, micieliul ciupercii supraviețuiește până în primăvară. Cleistoteciile , sunt globuloase,
brune, se află la su prafața lăstarilor și pe solzii mugurilor . Până primăvara , mulți dintre mugurii
bolnavi mor. Din mugurii vii, dar bolnavă se formează lă stari și inflorescențe bolnave, aceasta
reprezentând infecția primară. Plantele atacate sunt acoperite epifit cu miceliul ciupercii, ulterior
pe miceliu se formează condioforii cu conidii .
Figura 2.8 Podosphaera leucotricha
atac pe inflorescență
(sursa : original )

Figura 2.9 Podosphaera leucotr icha
atac pe fructe
(sursa: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
22 Cei mai importanți vectori ai agentului fitopatogen sunt conidiile , care pot germina pe
țesuturile tinere ale plantelor cu ajutorul apei de ploaie, rouă , ceață sau chiar transpirație, cu
condiți a ca temperatura mediului extern să fie între 10 -35 oC, optimul este 20 -24 oC și la o
umidita te relativă a aerului de 40 -98% (Katalin Bartók, 2004).
Dezvolt area apresorilor se realizează în 48 de ore , după care de dezvoltă și haustorii.
Formarea noilor fructificații durează 5-8 zile , de la germinarea conidiilor . Generațiile de conidii
se succed repede , una după cealată , astefel că în toată perioada de vegetație se pot realiza infecții
cu acest fitopatogen. Vremea rece și cu prec ipitații inhibă evoluția bolii (Carmen Puia, 2006).
În timpul iernii, agentul patogen iernează în solzii mugurilor ca miceliu de rezistență și pe
lăstar i sub formă de peritecii. Periteciile au în general formă sferică, cu un număr variabil de
apendici (fulcre), de cele mai multe ori cu vârful dicotomic ramificat, dar în unele cazuri sunt și
simple și atunci sunt și situate pe partea superioară a periteciilor. Periteciile conțin o singură ască
cu 8 ascospori elipsoidali și unicelulari, hialini, de 22 -26 lungime x 12-15 µ lățime (Florian, 2012).
Prevenire și combatere: măsuri agrotehnice și anume: tăierea lăstarilor atacați și
distrugerea lor prin ardere (Baicu , 1982); cultivarea de soiuri rezistente; fertilizări
corespunzătoare, aplicarea împreună a îngrășămintelor organice cu cele chimice , azotul să nu fie
în exces, pentru că devin mai sensibile pomii la atacul de agenți fito patogeni ( Victoria Șuta, 1974).
Pentru pr evenirea și combaterea făinării sunt necesare 4 -12 tratamente fitosanitare aplicate
la avertizare (Sandru, 1997). Tratamentele chimice se pot efectua înainte de deschiderea
mugurilor, cu substanțe de contact pe baza de sulf, 20% CuSO 4, 6% polisulfat de bariu.
Tratamentele cu s ubstanțele sistemice se efectuează în perioada de infecție maximă, în faza de
buton roz, înainte de înflor ire, după c ăderea petalelor (Katalin Bartók, 2004)
2.8 Monilioza (putregaiul brun și mumifierea fructelor) – Monilinia fructigena
Prima dată a fost semnalată în anul 1796, iar în anii 1900 a fost semnalat ă pe toate
continentele. În toată Europa, dar și în România este considerat ă una di ntre cele mai veche boli
cunoscute. Boala atacă numai fructele maturate (de ai ci vine denumirea: fructigena ), care
putrezesc în livadă , în depozite și în timpul transportului (Katalin Bartók, 2004).
Simptome . Sunt parazitate în diferite faze de dezvoltare ramurile cu frunze, florile și
fructele. Vara, când fructele sunt abia maturate în jurul rănilor apare o pată brună, care se extinde
pe toate suprafața fructului în 3 -4 zile. Partea putrezită își păstrează forma inițială, nu se scufundă,
și astfel s e poate deosebi de ciuperca Glomerella cingulata , ale căror petele sunt cufund ate. În
putregaiul brun , apar concentric stromele exogene , cu diametrul de 2 -3 mm, prima dată de culoare
albă, mai târziu devin gălbui. Peduncul fructului se brunifică și marea majoritate ale fructelor cad.

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
23 Fructele căzute se înnegresc, după care se mumifică . În depozite fructele se înnegresc, devin
pieloase, netede și nu produc pagube mari, pentru că pe suprafața lor nu apar pustule de conidii,
din cauza temperaturil or scăzute și lipsei luminii (Katalin Bartók, 2004). Această formă de atac
poartă numele de putregai negru . În timp secetos f ructele atacate se usucă , se zbârcesc, se întăresc
și se mumifică și rămân at ârnate pe pomi în timpul iernii – mumifierea fructelor (Figura
2.10) (Oroian și colab., 2006). Ciuperca poate
produce un putregai al inimii în cauzul fructelor cu
canalul stipelar deschis, vizibil la exterior doar
printr -o pată brună la locul de inserție al codiței sau
în partea opusă ac esteia ( Florian, 2012 ).
Agent patogen. Monilinia fructigena
(Aderh. Et Ruhl.) Honey , încreng. Ascomycota , f.c.
este Monilia fructigena Pers. La forma conidiană
(anamorfă) Monilia fructigena , conidifori sunt
ramifica ți simplu sau dichotomic și porată conidiile
de formă ovală, cu dimensiunea de 12 -34 x 9 -15 µ.
Infecție și răspândire . Este un parazit tipic al rănil or, atacă fructele bătute de gheață,
înțepate de insecte etc. Sursele de infecție sunt mumificațiile fruct elor de sub coroana pomilor, pe
care apar apoteciile ciupe rci, de dimensiunea 5 -30 x 1 mm . Ascele sunt de formă cilindrică ,
pețiolate, cu vârful rotunjit, de 120 -180 x 9 -12 µ; în fiecare ască fiind 8 ascospori , unicelulari,
ovoidali , de 9 -12,5 x 5 -6,8 µ. Stromele exogene care au supra viețiuit pe fructele mumificate produc
conidii noi. Primăvara conidiile se dezvoltă la lumină și umiditate de peste 80%, se răspândesc
anemofil și prin picături de apă ajung ând pe fructe, unde germinează . Pe suprafața fructelor apar
concentric stromele exogene.
Agentul patogen iernează sub formă de stromă miceliană în fructe și în scoartă.
Principalii factori care favorizează boala sunt umiditatea atmosferică ridicată, prezența
picăturilor de apă pe fructe, prezența leziunilo r pe fructe și ramuri, dozarea îngrășămint elor
chimice necorescpunzătoare precum și irigațiile prelungite ( Carmen Puia, 2006).
Prevenire și combatere: măsuri agrotehnice – adunarea fructelor bolnave și distrugerea
lor prin ardere, iar lăstarii bolnavi vor fi tăiați și distruși.
O mar e atenție se ac ordă și în timpul depozitării fructelor, astfel depozitele trebuie să fie
uscate, aerisite, dezinfectate și cu o temperatură constantă între 1 -3 oC. În depozite se vor întroduce
numai fructele sănătoase și este obligatoriu controlul periodic.
Figura. 2.10 Monilinia fructigena
fruct mumificat din anul anterior
(sursa: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
24 Insectele care provoacă răni la fructe trebuie ținute sub cont rol toată perioada de vegetație.
După căderea grindinei, dacă rănile și adânciturile sunt mari este obligat orie stropirea cu pesticide
specifice. Pentru prevenir ea bolii, se stropesc preventiv în timpul ierni cu fungicide pe baza de
cupru, CuSO 4 2-3%, CuOCl 2, dar și cu zeamă sulfo -calcică.
Combaterea chimică este foarte important ă și în perioada de vegetație.
2.9 Cancerul deschis al ramurilor – Neonectria ditissi ma
Cancerul deschis al ramurilor se întâlnește mai frecvent în l ivezile neîngrijite, mai ales în
zonele cu clima t emperată. De obicei sunt atacate plantațiile expuse la înghețuri de iarnă sau situate
pe terenuri umede, reci și compacte.
Simptome. Frecvent atacul se manifestă pe tulpini, ramuri de schelet și se mischelet ale
pomilor . Boala debutează prin apariția unor pete mici, care se dezvoltă încet; în general apare la
înserția semischeletului, concentric sau eliptic sub formă de ulcer e care se adâncesc (Katalin
Bartók, 2004) . Formele de atac pe pomii tineri sunt foarte periculoase , datorită plăgilor care
înconjurară tulpinile pomilor și duc la usucarea acestora (Florian , 2012). În dreptul țesuturilor
afatacate, scoarța, la început netedă, se zbârcește, se înnegrește și prezintă număroase crăpături. În
rănile provocate , în condiții de umiditate ridicată apar conidiile și miceliul ciupercii (Carmen Puia,
2006). Sporodoc hiile ciuperci sunt de forma unor excrescențe mici, alb -roz. Cu timpul
sporodoc hiile devin de culoare roșiatică și vor conține peri teciile cu asce și ascospori ( Florian,
2012). Conidiile și ascosporii
pătrund în plantele sănătoase
prin rănile provocate de lucrări
agrotehnice și prin rănile
provocate de dăunători.
Miceliul ciuperci rămâne în
cambiu, în scoarța și în
parenchimul pomilor până la
sfârșitul vieții lor (fig ura 2.11).
Agent patogen. Ciuperca Neonectria ditissima (Tulasne & C. Tulasne) Samuels &
Rossman face parte din încrengătura Ascomycota , f.c. Cylindrosporium mali (All.) Wr.
Miceliul ciuperci formează niște pernițe alcătuite din împletirea hifelor, este hiali n, septat
și ramificat abundent, pe care apar conidifori cu conidii. Conidiile au forma cilindrică , cu vârfurile
rotunj ite, hialine, cu 2 -6 septe, de 21-66 x 3,4 -6 µ. Frecvent se formează și microconidii care sunt
unicelulare, de formă ovoidale, de 4,6 x 1-1,5 µ.
Figura 2.11 Neonectria ditissima atac pe scheletul pomului
(sursa : original )

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
25 Periteciile sunt globuloase, ușor turtite, având c uloare ro șie, de 240 -390 µ și conțin asce
alungite în număr mare, de 85 -10-15 µ , fiind separate de parafize. În fiecare ască se află câte 8
ascospori, de formă ovală , bicelulari, în dreptul septei ușor ștrangulați. Eliberarea ascosporilor din
asce se realizează în toate anotimpurile, când vrema este ploioasă, dar nivelul maxim este în lunile
ianuarie și februarie și minim în timp de vară ( Carmen Puia, 2006).
Prevenire și combatere. Se recomandă măsuri de igienă culturală în livezi, s e vor tăia și
se arde ramurile atacate. Rănile se dezinf ectează cu sulfat de cupru 2% sau sulfat de fier 3 -5% și
se ung cu mastic . În perioada de repaus vegetativ sunt eficace stropirile cu zeamă bordeleză 2%.
În plantațiile întreținute și tratate împotriva altor boli ale mărului, nu s unt necesare
tratamente speciale.
2.10 B olile merelor depozitate
În timpul păstrării fructelor are loc o depreciere a valorii lor calitative datorită proceselor
metabolice și acțiunii microorganismelor, producându -se modificări de culoare, fermitate, gust,
aromă, stare de sănătate, ș.a. Deprecierea calitativă reprezintă un proces normal în timpul păstrării
fructelor, dar modul de manifestare este în mare parte condiționat de tehnologiile de cultură,
depozitare și de valorificare.
Principala cauză o reprezin tă microorganismele fitopatogene care scad val oarea alimentară
și comercială până la compromiterea totală.
2.10.1 Putregaiul amar al fructelor – Glomerella cingulata
Putregaiul amar al merelor este o boală cunoscută de mult timp, fiind studiat și de scris
pentru prima dată la măr de Berk ley, în anul 1856, în Anglia. Este o boală foarte răspândită în
America de Nord, unde produce pagube mari în zonele umede și calde. În Europa frecvența
atacului este mai mare în depozite, unde produce pagube mari în timpul depozitării fructelor
(Rădulescu, 1972).
Simptome . Boala apare de regulă pe fructe și mai rar pe ramuri și frunze.
Pe fructe le atacate apar mai întâi pete mici , de culoare brună. Numărul petelor este variabil
și se extind foarte repede, în funcțiile de c ondițiile mediului, având formă cirulară, și se transformă
în brun închis , cu marginile bine delimitate , devin cufundate . Sub coaja frucutului țesutul se
brunifică, devine de consistență moale, cu gust amărui. În leziunile încep să se producă
fructificații le agentului patogen . Dacă vremea se mențină umedă la suprafața acestor strome se
formează mase de spori, lipicioase, albicioase sau de culoare roz. Ploile permanente dau petelor o
culoare închisă, uneori negricioasă ( Velichi , 2012).

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
26 Agent patogen. Putregaiul amar al merelor este produs de ciuperca Glomerella cingulata
încreng. Ascomycota , f.c. Gloeosporium frucigenum . Ciuperca supraviețuiește sub formă de
miceliu în rănile de pe ramuri, unde po at rezista 2 ani și în fructele mumificate. Se răspânde ște
prin conidii în perioada de vegetație, cu ajutorul picăturilor de apă, insectelor etc.
Prevenire și combatere . Se aplică măsuri de igienă culturală, cum ar fi tăierea și arderea
ramurilor cu cancer în care poate să supraviețuiască ciuperca și adunarea fructelor mumificate și
distrugerea lor.
2.10.2 Mucegaiul albastru – Penicillium expansum
Boala este răspândită în întreaga lume, principalele căi de infecție cu agentul patogen sunt
înțepăturile insectelor, grindina sau de manipulare a, etc. Agentul patogen produce patulina, o
neurotoxină nocivă în fruct și în sucul de mere
(Morales et al, 2007). Ciuperca produce patulina în
cursul putre zirii a gazdei. Prin fermentația alcoolică a
sucurilor de mere se distruge patulin a, astefel că
produsele re zultate ca de exemplu cidrul de mere și
cidrul de pere nu conțin patulină (lege 5.ro).
Simptome . După infecție , în timpul
depozitării pe fructe apar pete, observându -se astfel
un constrast între țesutul bolnav și de cel sănătos. Pe
fructele infectate se formează mase de spori . Înițial
aceste mase de spori vor avea un mi celiu de culoare
alb care se v -a transforma în albastru spre verde
albăstrui. Mere le afectate de Penicil lium vor avea un miros de mucegai și se poate recunoaște ușor
datorită formării conidiilor pe suprafața leziunilor bine dezvoltate. Diametrul leziunilor rezultate
sunt de 1 – 4 cm, la 8-10 săptămâni de la infectare în condiții de depozitare în frig. Variaț ia culorilor
leziunilor este influențată de diferența de culoare a soiurilor (Janisiewicz, 2012) (Figura 2.12).
Agent patogen. Penicillium expansum Link face parte din încreng. Ascomycota fiind una
dintre cele mai răspândite boli care atac ă mărul după recoltare (Jurick et al., 2011). Infecția are loc
numai în condiții favorabile și dacă există răni la suprafața fructului (Torres et al. , 2006). Uneori
infecțiile se realizează și prin lenticele, dacă după o secetă îndelungată vin ploile abund ente, sau
se irigă prea mult.
Supraviețuirea agentului patogen de la un sezon la altul este ușoară dacă nu se
dezinfec tează cor espunzător containerele și spațiile d e depozitare (Wojciech, 1999).
Figura 2.12 Penicillium expansum
atac pe mere depozitate
(sursă: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
27 Agentul patogen infectează de obicei numai fr uctele mature sau supramaturate (Sapers and
Gerald , 2006). Principali i parametri abiotici care determină potențialul de germinație sunt
umiditatea și temperatura (Plaza et al, 2003).
Prevenire și combatere. Pentru controlul mucegaiului albastru este importantă p reveni rea
apariției rănilo r. D upă recoltare se aplică fungicide specifice . Pentru inhibarea germinării
conidiilor s-a folosit: fludioxonil și pirimetanil (Li and Xiao., 2008). În ultimii ani a u crescut
alternativele biologice cu microorganisme care pot controla ciupercile fitopatogene (Wang et al.,
2009). Ca antagoniști potențiali pentru controlul bol ilor după recoltare s -au folosit drojdiile care
colonizeză suprafețele fructelor sănătoase sau rănit e (Gholamnejad et al., 2010)
2.10.3 Putregaiul cenușiu – Botrytis cinerea
Putre gaiul cenușiu este considerată o boală foarte periculoasă datorită faptului că se poate
răspândi la temperaturi foarte scăzute, scurtând astfel perioada de depozitare. Infecția se realizează
prin răn i, înțepături de insecte, peduncul sau ca liciul mărului. Supraviețuiește pe perioade lungi de
timp pe materii organice, containere sau alte ambalaje de depozitare (Mantyka, 2010). Un si ngur
măr infectat este de ajuns pentru producerea unor mase abundente de spori, suficient pentru ca să
contamine ze și infecteze un lot de mere. Putregaiul cenușiu poate fi inactiv o perioadă lungă de
timp d upă stabilirea infecție, putrezirea poate deveni evidentă pe timpul transpo rtului la magazine
îndepărtate (Morales et al , 2010).
Pentru prevenirea utilizării excesivă a fungicidelor este important recunoașt erea ciupercii
cât mai devreme. Identificarea agentului patogen este necesar ă pentru aplicarea alternativă a
metodelor de control, control ul biologic , folosind microorganisme antagoniste sau metaboliți.
(Sans one et al., 2005 ).
2.10.4 Pătarea amară – Bitter pit
Tulburările fiziologice pot apărea înainte, în timpul și după depozitare, din ca uza unor
modificări metabolice sau a condițiile impropri i de mediu și nutriție (Lafer and Bruger, 2002).
Modificarea culo rii, formei și mărimea fructelor sunt influențate de deficiențele de macro și micro
elemente și acumularea de toxine . Acestea reduc perioada de stocare și calitatea fructelor (Kays,
1999).
Conținutul în calciu al țesuturilor determină tulburări fiziologice și patologice. Fermitatea
merelor depinde de conținutul de calciu, astfel la un conținut corespunzător de calciu, scade
incidența de tulburări cum ar fi pătarea amară, sticlozitatea , brunificarea internă (Raese and Drake,
2002).

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
28 Simptome. Pătarea amară este legată de un dezechilibru mineral din fruct și se dezvoltă în
timpul depozitării (Retamales et al. , 2000), se manifestă sub forma unei leziuni brune în coaja
fructului, la capătul caliciului (Ferguson and Watkins, 1989).
Apariția bolii este influența tă de perioada de recoltare, fructele recoltate la maturitate
întârziată incidența bolii este mai scăzută. F ructele de măr trebuie recoltate la maturitate deplină,
recoltarea timpurie și cea târzie este favorabilă apariției bolii (Ingle et al ., 2000).
Boala apare de obicei în sezoanele calde, uscate, când se crează un dezechilibru de apă
între f runze și fructe, ca urmare a reducerii conținutului de calciu din fructe (Westwood, 1993).
Prevenire și combatere. Boala poate fi controlată prin pulverizare în perioada de vegetație
cu clorură de calciu sau azotat de calciu. O metodă foarte eficientă sa dovedit prin scufundarea
caliciul fructului într -o soluție de clorură de calciu pentru a forma un vid și clătirea imediat cu apă
(Scott, 2011).
2.10.5 Sticlozita tea – Watercore
Sticlozitatea este o tulburare fiziologică internă, spațiile de aer intercelular e sunt umplute
cu un fluid și se crează un țesut translucid caracterist ic al bolii (Baranowski et al ., 2008).
Concentrația de sorbitol și zaharo za se mărește î n pulpa merelor afectate iar concentrația de
glucoza scade în țesuturile care rămân să nătoase. P ulpa mărului primește o culoare maronie
(Argenta et al ., 2002). Simptomele dispar în timpul depozitării, dar țesuturile ră mân deteriorare
(Harker et al ., 1999).
Fructele devin sensibile la depozitare și comercializare deoarece apare fermentația
(Argenta et al., 2002).
Detectarea și sortarea merelor bolnave se poate face în funcție de densitatea lor. Fructele
infectate au densitate mai ridicată decât ce le sănătoase (Cavalieri et al , 1998).
2.10.6 Opăreala merelor – Apple Scald
Opăreala superficială este una dintre cele mai importante tu lburări post recoltare. Pentru
menținerea unui standard înalt de calitate a l fructelor , se țin fructele în atmosferă cont rolată, cu
concentrație de oxigen scăzută.
Simptomul de opărire se recunoaște prin rumenirea difuză și o colorare maro a pieliței
merelor. Factorii care influențează dezvoltarea bolii sunt temperatura în timpul creșterii fructelor,
maturitatea merelor, te mperatura de depozitare, atmosfera con trolată și biosinteza etilenei (Ju and
Bramlage, 2000) .

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
29 Fructele necoape sunt mai sensibile la dezvoltarea bolii decât cele coapte (Ingle , 2001).
Simptomele apar după revenirea la temperatura camerei (20oC), din depozitarea la rece ( -1 – 4oC)
(Watkins et al. , 1995).
Fructele cu această boală devin inestetice . Pentru a se rezolva această problemă, au fost
folosite mai multe metode, cum ar fi : ventilația forțată, tratamente termice, substanțe chimice în
specia l cu difenilamină (Blankenship , 2003). Tratamentul cu difenilamină a fost utilizat pe scară
largă, dar în cea mai mare parte a lumnii este în curs de revizuire din cauza posibilelor de riscuri
(Golding și colab., 2001). Pentru a extinde capacitatea de depozitar e a fructelor pe scară largă se
utilizează inhibatorul de etilenă și anume 1 -MCP (1-metilciclopropen) (Watkins, 2006, Gapper et
al., 2013). O altă metodă folosită este aplicarea unei concentrații mai mari de calciu pe fructe
înaintea recoltări i (Fadhil , 2007), și se recoltează fructele la maturitatea optimă
2.10.7 Brunificare internă – Internal browning
Această boală apare la li psa de calciu și potasiu, soiurile târzii de mere fiind mai sensibile
la brunificare (Elgar et al, 1999). A cest factor ar putea fi din cauza respirației mai intense și
rezistenței crescute la transportul de gaze la recoltarea târzie, ca rezultat fiind scăderea oxigenului
și creșterea conținutului de dioxid de carbon în țesuturi (Ho et al , 2011). Pentru a evita brunificarea
se recomand ă păstrarea fructelor la atmosferă controlată unde concentrația de oxigen este scăzută
și se reduce respirația celulară.
În zilele cu temperaturi ridicate înaintea recoltări se produce un grad mai avansat de
maturare care va duce la o dezvoltare mai accent uată a brunificării (Brown et al , 2005).
Această boală se poae manifesta prin brunificarea difuză (asociată cu partea exterioară a
pulpei) și brunificarea radială (asociată cu fasciculele vasculare) (James and Jobling, 2009).
2.10.8 Arsura solară – Sunburn
Arsura solară este o tulburare fiziologică cauzată de căldură și stresul de lumină. Prin arsura
solară crește semnificativ coacerea rezultând pierderi ec onomice mari (Schrader et al , 2003).
Simptomele pe fructe sunt pete albe până la culoarea maro închis, care sunt înfluențate de soi și de
condițiile de mediu.
Acest fenomen nu se poate preveni prin temperatură de păstrare scăzută și nici prin
utilizarea atmosferei controlate la stocare sau nici prin aplicarea unor fungicide chimice dup ă
recoltare (C ontreras et al , 2008).
O metodă de prevenire ar fi folosirea argilei de caolin, carbonatul ui de calciu sau talc care
reflectă radiația solară. Un mare dezavantaj la această metoda ar fi îndepărtarea respectiveor
substanțe din zona caliciul ui și peduncului (Hanrahan et al , 2009).

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
30 2.10.9 Pătarea Jonathan – Jonathan spot
Pătarea Jonathan apare la soiurile sensibile și ocazional pe merele co apte înainte de
recoltare. F recvent această tulburare fiziologică apare în timpul depozitării sau în timpul
transportului. Prima descriere a bolii a fost pe soiul Jonathan, dar se manifestă și la alte soiuri cum
ar fi: Grimes Golden, Yellow Newton, Rome Beauty, Winter Banana, Northern Spy etc.
Simptome. Această boală este o tulburare fiziologică iar cauza nu este determinată cu
exact itate. Boala apare de obicei după o perioadă de ve getația cu precipitații scăzută. F ructele de
dimensiuni mai mari sunt mai sensibile la
această tulburare decât cele cu
dimens iunea mai mică. Perioada de
recoltare influențează manifestarea bolii,
fructele recoltate mai târziu sunt mai
sensibile decât cele recoltate prea
devreme. La soiul Jonathan apar d ouă
timpuri de pete: o zonă cu lenticele de
culoare maro foarte închisă sau n eagră de
1-8 centimetri în diametru; a ceste pete nu
pătrund în adâncime în pulpa fructului. Tipul al d oilea are culoare maro mai deschisă, cu forme
neregulate și se înconjoară lenticelele afectate și acoperă o zonă de 1 -4 cm în diametru. Lenticele
afecteta te sunt mai închise la culoare decât epiderma maronie din jurul lor, se adâncesc ușor și se
extind în funcție de d urata și condițiile de păstrare. Numărul petelor este variabil (Figura 2.13 ).
(www.postharvest.tfrec.wsu.edu/market/jonathanspot) . pH-ul țesut urilor afectate este mai ridicat
decât al țesuturilor normale iar simptomul bolii rezultă din transformarea antoc ianilor din roșu în
albastru. În țesuturile afectate are loc acumularea mai mare de potas iu, magneziu și calciu (Clerx ,
1960).
Pentru reducerea acest fenomen fiziologic se recomandă recoltarea la maturitatea optimă,
fructele sunt aduse repede la temperaturi scăzute și la atmosferă controlată, parametri optimi pentru
soiul de măr Jonathan sunt 2-5% CO 2 și 3% O 2.
2.10.10 Prăbușirea lenticelară – Lenticel breakdown
Această tulburare apare în general în zonele secetoase . Prăbușirea lenticelară se manifestă
prin unul sau mai multe pu ncte rotunde, de culoare închisă, între 1 -8 mm diametru . Simptomele
nu apar în timpul recoltări i numai după depozitare a și prelucrarea fructelor. Principalul factor de
Figura 2.13 Pătarea Jonathan pe fructe depozitate
(sursă: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
31 stres care duce la apariția bolii este vremea călduroasă și cu puțină umiditate înaint e de recoltare
(Veraverbeke et al , 2005).
Fructele cu această tulburare prezintă un nivel mai ridicat de azot, potasiu și m agneziu , dar
un nivel scăzut de calciu (Curry, 2008).
Merele cu un grad de maturare avansată dezvoltă mai repede această boală fața de fructele
la care recoltarea este la momentul optim . Riscul apariției bolii crește în funcție de durata de r ăcire
de la momentul recoltării .
Piața apreciează aspectul comercial, iar cultivatorii întârzie recoltarea soiurilor pentru a
îmbunătăți aspectul culorii astefel încât nu se recoltează la maturitatea optimă și există risc ul de
apariție a bo lii (Curry, 2003).

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
32 Capitolul III
CADRU L NATURAL DE EXPERIMEN TARE.
MATERIAL ȘI METODA D E CERCETARE
3.1 Cadru l natural de experimentare
Din punct de vedere climatic județul Bistrița -Năsăud aparține climatului continental
moderat cât și celui cu climă montană încadrându -se în cea mai mare parte în ținutul climatic al
Podișului Transilvaniei, iar cu părțile marginale dinspre nord și est în ținutul cu pajiști apline al
climatului munților înalți. Clima zonei de studiu , satul Cireșoaia, se caracterizează prin primăveri
scurte și c alde cu temperaturi ridicate în perioada verii, toamne lungi și calde iar iernile sunt lungi
și reci. Factorii climatici care dau specificitate zonei plantației pomicole sunt: temperatura,
precipitațiile atmosferice, umiditatea relativă a aerului.
3.1.1 Aș ezare geografică
Localitatea Cireșoaia aparține
comunei Braniștea, județul Bistrița –
Năsăud, între orașele Dej (jud. Cluj) și
Beclean față de care se află la o distanță de
14 km (Figura 3.1) . Suprafața totală al
satului es te aproximativ de 2.200 ha.
Activitate a principală a locuitorilor este
cultiv area pomilor fructiferi: măr, cireș,
vișin, prun, cais, păr, etc. Livada, în care a
fost amplasată experiența, se află în
grădina familiară, la altitudine a de 433 m
d. m.
3.1.2. Sol
Solul pe car e a fost amplasată experiența este preluvosol t ipic sau sol brun argiloiluvial.
Solurile din zonă sunt mijlociu aprovizionate cu humus 2 -4%, pH slab acid spre neutru 6,0 -6,9.
Este o zonă umedă unde se asigură o bună apro vizionare a solurilor cu apă dar cu un regim
aerohidric mai deficitar, î n anii ploioși putem întâlni un surplus de umiditate iar în anii secetoși
regim ul de apă este deficitar. A plicarea core ctă a lucrărilor agrotehnice poate regla regimul de
umiditate.
Figura 3.1 Asezarea geografică Cireșoaia,
jud. Bistrița -Năsăud
(sursă: earth.google.com )

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
33 3.1.2 Temperatura
Temperatura este principalul factor de vegetație care influențează parcurgerea tuturor
fenofazelor de creștere și fructificare ale plantelor pomicole. Pentru pornirea în vege tație a
mugurilor m icști pragul biologic este de 8oC, dar pentru deschiderea în masă a florilor sunt
necesare de peste 11oC temperaturi medii zilnice (Mihăescu, 1977) . La o temperatură medie anuală
de 8oC soiurile Jonathan și Parmen auriu dau producții mar i (Mitre și Andrea Andrecan , 2018 ). În
urma analizei situației temperaturii pe ultimii 5 ani, în perioada 2015 -2019 în zona Cireșoaia,
județul Bistrița -Năsăud, temper atura medie anuală a fost de 10,7oC, fiind favorabilă culturii
mărului. Între temperatura medie anuală 7,5 -11 oC mărul crește și fructifică normal sau bine,
afirmație susținută de majoriatatea autorilor. Pentru diferențierea mugurilor de rod soiurile de măr
au nevoie de temperaturi scăzute, pragul de acțiune a temperaturilor scăzute pentru soiu rile
timpurii este de +3 (+6 oC) și pentru cele târzii 0 (+3 oC) (Mitre și Andrea Andrecan , 2018 ).
Din datele prezentate în tabelul 3.1 se poate obse rva că media temperaturii lunare cea mai
scăzută din ultimii 5 ani s -a înregistrat în luna ianuarie, 2017 (-6,8), dar scăderea temperaturii fiind
treptată, sistemul radicular al pomilor nu a suferit degerături. Temperatura medie cea mai ridicată
din perioada verii a fost înregistrată anul 2016, în luna august cu o valoare de 30,2oC care prin
durata de manifest are și fără irigare poate influența negativ creșterea și dezvoltarea fructelor. Dacă
temperaturile sunt mai rid icate în cursul perioadei de vegetație r itmul de coacere este mai rapid ,
dar durata de păstrare se reduce considerabil.
Tabel 3.1
Temperatura medie lunară și anuală pe perioada 2015 -2019 în oC
An
Luna 2015 2016 2017 2018 2019 Media
Ianuarie -0,8 -2,6 -6,8 0,3 -1,9 -2,36
Februarie 0,3 4,2 1,3 -0,5 1 1,26
Martie 5,1 5,7 7,5 3,1 5,8 5,44
Aprilie 9,0 12,2 9,3 14,8 11,8 11,42
Mai 15,7 14,5 15,7 18,2 14,4 15,7
Iunie 19,2 20,4 23,4 19,5 21,3 20,76
Iulie 21,7 21,0 20,8 20,1 19,7 20,66
August 21,9 30,2 22,1 22,4 21,5 23,62
Septembrie 17,2 16,2 15,1 16,4 15,9 16,16
Octombrie 9,0 7,8 8,9 11,7 11 9,68
Noiembrie 5,2 3,2 5,0 6,6 9,3 5,86
Decembrie 1,6 -4,3 1,4 -0,5 1,4 -0,08
Media anuală 10,4 10,7 10,3 11 10,9 10,66
Minimă anuală -0,8 -4,3 -6,8 -0,5 -1,9
(sursa : Stația Meteorologică Bistrița )

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
34 3.1.3 Precipitații atmosferice
Mărul este o specie pretențioasă față de umiditate, necesită 650 -700 mm precipitații anual,
pentru soiurile de iarnă și 550 mm cel puțin p entru cele de toamnă și vară ( Mihăescu, 1977).
În zona de experimentare cantitatea de precipitații din ultimii 5 ani au fost suficiente pentru
cultura mărului, înregistr ându -se o sumă medie anuală de 672,5 mm (Tabel 3.2) . Rezistența la
secetă și nevoia de apă este în mare parte înfluențată de temperatura medie a anului și de portaltoiul
utilizat.
Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în perioada de vară când pomii au
cerințele cele mai ridicate față de apă , în cursul fazelor de creștere activ ă a lăstarilor și fructelor.
Cantitate relativ mai mică de precipitații sunt necesare în perioada martie, aprilie cât și în cu rsul
perioadei de repaus vegetativ.
Repartizarea precipitațiilor atmosferice sunt prezentate în tabelul 3.2. Coform datelor
prezentate în tabel se poate observa repartizarea uniformă a precipitațiilor pe parcursul anilo r, cu
valori maxime în lunile mai iunie și iulie. Nevoia de apă a pomilor este mai mare când temperatura
medie anuală este mai ridicată, iar irigarea soiurilor de toamnă și de iarnă a fost necesară în luna
august, când media precipitațiile lunară pe 5 ani nu a depășit valoare de 39,5 mm ( Tabel 3.2).
Tabel 3.2
Precipitațiile atmosferice înregistrate în perioada 2015 -2019 în mm
An
Luna 2015 2016 2017 2018 2019 Media
Ianuarie 39,0 57,8 8,5 57,2 66,6 45,8
Februarie 15,1 31,7 52,0 42,3 27,4 33,7
Martie 37,5 40,4 30,8 68,7 47,2 44,9
Aprilie 50,7 54,4 42,1 39,6 30,5 43,5
Mai 113,8 44,2 93,2 59,9 180,6 98,3
Iunie 58,4 117,8 99,6 118,6 84,9 95,9
Iulie 41,6 65,0 58,2 110 58,7 66,7
August 33,4 24,2 31,8 31,2 76,7 39,5
Septembrie 85,0 35,2 107,7 9,1 31,5 53,7
Octombrie 46,8 98,0 47,8 44,4 20,3 51,5
Noiembrie 70,1 59,6 66,8 22,4 31 50
Decembrie 22,4 23,9 66,2 87,1 46 49,1
Suma anuală 613,8 652,2 704,7 690,5 701,4 672,5
(sursa: Stația Meteorologică Bistrița)

3.1.3 Umiditate ae r
Umiditatea aerului este un factor foarte important în dezvoltarea plantelor, dar și a agenților
fitopatogeni. Marea majoritate a agenților fitopatogeni preferă o umiditate relativă ri dicată a

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
35 aerului, dar pot exista și excepții, agentul patogen Podosphaera leucotricha , care produce făinarea
mărului, se dezvoltă foarte bine la o umidiate a aerului mai scăzut.
Umiditatea relativă a aerului, în ultimii cinci ani a înregistrat o valoare medie de 72,3 %
(Tabel 3.3). Cele mai mari valori ale umidității relative a aerului s -au înregistrat î n lunile de iarnă,
urmate de lunile de toamnă și de primăvară. În timpul perioadei de vegetație umiditatea relativă a
aerului a fost mai scăzută în lunile aprilie și august cu mici diferențe între valorile înregistrate.
Valoarea maximă a umidității relativ e a aerului s -a înregistrat în luna decembrie, 2015 (90,5%),
iar umiditatea relativă a aerului cea mai scăzută în luna aprilie 2019 (53,7%) (tabel 3.3).
Tabel 3.3
Umiditatea relativă a aerului (%) înregistrată în perioada 2015 -2019
An
Luna 2015 2016 2017 2018 2019 Media
Ianuarie 82,5 82,9 75,2 85,6 89,6 83,2
Februarie 70,4 83,3 80,9 76,2 77,1 77,6
Martie 64,9 67,2 60,6 77,7 63,8 66,8
Aprilie 57,2 66,3 60,7 60,9 53,7 59,8
Mai 69,3 68,6 66,4 60,3 76,6 68,2
Iunie 65,5 69,8 66,4 74,3 68,4 68,9
Iulie 64,3 67,7 63,2 76,1 66,7 67,6
August 56,7 65,8 56,7 64,5 66,2 62
Septembrie 71,9 66,2 71,3 65,9 62 67,5
Obtombrie 79,4 80,3 80,4 70 70,5 76,1
Noiembrie 85,6 81,4 89,3 74,9 77,7 81,8
Decembrie 90,5 87,3 90,1 89,6 82,9 88,1
Medie anuală 71,5 73,9 71,8 73 71,3 72,3
(sursa: tutiempo.net )
3.2 M aterial biologic
În cadrul cercetărilor efectuate, a fost luat în studiu soiul Jonathan, altoit pe portaltoiul
MM106. Soiul Jonathan este denumit și acum de către tradiționaliști „regele merelor”, dar este pe
cale să fie depășit de alte soiuri, care prezintă mai puți ne defecte decât acesta .
Acest soi a fost obținut în S. U.A. în anul 1880 ( Mihăescu,1977), primind numele de
Jonathan Hasbrouck. În România, a fost luat în cultură la începutul secolului XX ( Mitre și Ioana
Mitre , 2007) . Fructele sunt consumate din octombrie până în mai -iunie. Formează pete negre sub
epidermă (Bitter pit) în timpul păstrării, din această cauză în multe țări ponderea acestui soi a
scăzut extrem de mult. Este foarte sens ibil și la făi nare, datorită particularității soiului de a forma
al doilea val de creșteri , în cursul lunii august, când sunt atacate frunzele tinere din rozetă în
totalitate (Mihăescu, 1977).

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
36 Vigoarea pomului este mijlocie, forma cor oanei este sferică, prezentând capacitate medie
de ramificare iar tipul de fructificare este denumit „standard”. Marea masă a rădăcinilor se găsește
repartizată în sol între 15 -80 cm adâncime, în funcție de modul de înrădăcinare a portaltoiului.
Mihăiescu a arătat că sistemul radicular la u n măr din soiul Jonathan altoit pe portltoi sălbatic în
vârsta de 15 ani reprezintă cca. 30% din greutatea totală a pomului ( Mitre și Andrea Andrecan ,
2018 ). Este un bun polenizator pentru marea majoritate a soiuri lor, iar pentru acest soi putem
amintii nu meroase soiuri polenizatoare precum: Gustav durabil, Mc Intosh, Pătul, Parmen auriu,
Delicious roșu, Wagener premiat, London Pepping, Crețesc roșu etc. ( Mitre și Andrea Andrecan ,
2018 ).
Portaltoiul MM -106 este un portaltoi de vigoare mijlocie, egală sau ușor superioară lui M7.
Soiurile altoite pe aces t portaltoi au o capacitate de înrădăcinare bună, imprimă precocitate,
productivitate, rodire constantă și are o afinitate bună cu majoritatea soiurilor. Este sensibil la
secetă, dar este destul de rezistent la ger și la asfixare radiculară. Acest portaltoi este rezistent la
păduchele lânos și la atacul de Phytophtora cactorum . La noi în țară este foarte răspândit, a deținut
o pondere de peste 50% din suprafața marcotierelor de producție ( Mitre și Andrea Andre can,
2018 ).
3.3 Metoda de cercetare
Experiențele au fost a mplasate în satul Cireșoaia, comuna Braniștea, județul Bistrița –
Năsăud, într-o plantație familiară de măr , cultivată în sistem int ensiv . Pomii au aceași vârstă, în
jur de 40 de ani.
În câmp s -au urmărit trei variate experimentale a câte 10 pomi în trei repetiții:
V1 – martor netratat
V2 – schemă de tratamente recomandată de firma Kwizda (conform figurii 3.2 și 3.3 )
V3 – schemă de tratamente tradiționale – uzitate în plantațiile din zona Cireșoaia (conform
tabelului 3.4 și figurilor 3.3, 3.4)

Figura 3.3 . Substanțele folosite pentru combaterea bolilor mărului
(sursa : original )

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
37
Figura 3.4 Aspecte din plantație (Fructe netratate, Tratament tradițional, tratament Kwizda)
(sursa: original)

Tabel 3.4
Schemă tradițională de tratament (vol. sol.: 1500 l/ha)
Nr. crt. Data aplicării Produs folosit Doza (Kg, l/ha)
1. 11.04.2018 Confidor oil sc 004 22,5
Novadim progress 1
Flowbrix 3,75
Wuxal ascofol 2
2. 21.04.2018 Kumulus DF 4,5
Score 250 EC 0,225
Calipso 480 SC 0,3
3. 18.05.2018 Dithane M -45 2,5
Systhane Forte 0,3
Novadim progress 1
Wuxal ascofol 3

În timpul vegetației s -au făcut estimări ale frecvenței, intensității și gradului de atac a
principalilor patogeni precum și determinări de clorofilă totală în frunze.
La recoltare s -a estimat producția și parametri cal itativi ai fructelor: conținutul de zahăr ,
fermitatea și greutatea fructelor.
Merele introduse în depozit s -au urmărit sub aspectul stării fitosanitare – din m omentul
intrării în depozit în lunile octombrie -noiembrie 2018, până la ieșirea din depozit, în luna arpilie
2019. S -au efectuat lunar determinări ale frecvenței atacului (F%), intensității atacului (I%) și
gradul de atac (Ga%).
Prelevarea probelor s -a efectuat conform normativelor în vigoare, mărimea probei medii
de analiza/varianta fiind de 30 de mere.
La fiecare variantă, în trei repetiții s -au identificat:
– macroscopic agenții patogeni după simptomele dezvoltate;

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
38 – microscopic sporii din fructificațiile dezvoltate pe
fructe;
S-au incubat în ”c ameră umedă” pe hârtie sugativă
și pe mediu de cultură agarizat (mediu PDA – Figura 3. 5)
la temperaturi de 25oC în termostat, diferite sec țiuni de
fructe prelevate din epidermă, pulpă și zona căsuței
seminale și s -au observat la stereomicroscop miceliile și
fructificațiile dezvoltate. Sporii din aceste fructificații s -au
identificat la microscop.
Criterii și norme de apreciere a atacului
Ca urmare a infecțiilor produse de agenții patogeni la plantele de cultură se disting două
momente principale: atacul și dauna (paguba)
Atacul este reprezentat valoric prin frecvența (F%), intensitate (I%) și gradul de atac
(G.A.%).
Frecvența atacului (F%) – este valoare relativă a numărului de plante sau organe ale
plantelor atacate (n) raportate la numărul de plante sau organe observate (N). Datele brute se
generalizează prin reliația:
F% = (n:N) x 100
Intensitatea atacului (I%) – este valoarea relativ ă prin care este dat gradul de acoperire
sau de extindere a atacului pe plantă, raportând suprafața atacată la suprafața totală observată.
Drept criteriu pentru redarea intensității se folosește scara de note de la 0 – 6. Astfel, se notează
cu nota 0, când planta sau un anumit organ al plantei nu este atacat; cu nota 1, la un atac in proporție
de 1-3 %; cu nota 2, la un atac de 4 -10%, cu nota 3, la un atac de 11 -25%; cu nota 4, la un atac de
26-50%, cu nota 5, la un atac de 51 -75%, cu nota 6, la un atac mai mare decât 75%.
Expresia valorică a intensități atacului este dată de relația:
I% = (i x f) : 100
În care: i =procentul (%) de plante sau organe atacate;
f = numărul plantelor sau organelor atacate.
Gradul de atac (GA%) – este expresia gravității e xinderii atacului asupra culturii sau
numărul total de plante observate.
GA% = (F% x I%) : 100
Dauna sau paguba – este exprimată prin noțiunea de „grad de dăunare” (G.D.%) și este
reprezentată valoric prin pierderea relativă a cantității de recoltă la o plantă sau la o cultură, în
raport cu recolta obținută de la o plantă sau o cultură neatacată. Dauna poate fi red ată de relația:
Figura 3.5 Dezvoltarea patogenilor
pe mediu de cultură
(sursa: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
39 G.D.% = a -b/a x 100 = (1 – b/s) x 100
În care: a = producția plantei sau culturii sănătoase;
b = producția plantei sau culturii atacate.
Determinarea clorofilei
Aparatul folosit pentru determinarea conținutului de clorofilă totală este Clorofilmetrul
MC-100 (MC -100 Chlorophyll Concentration Meter), care este un aparat electronic de măsurare
a conținutului de clorofilă din frunze, unitatea de măsură este µmol/m2.
Determinarea conținutului de zahăr
Conținutul în zahăr, exprimat în Brix, s –
a determinat cu ajutorul refractometrului
(Figura 3.6).
Determinarea fermității structo –
texturale
Fermitatatea structo -texturală a fost
măsurată cu penetrometrul, determinând
rezist ența pe care o opune fructul la străpungere. Rezultatele obținute au fost exprimate în kgf/cm2.
Determinarea greutății fructelor
Greutatea (exprimată în grame) s-a determinat prin cântărirea fructelor cu ajutorul balanței
electronice (Figura 3.7), valorile medii s -au obținut
prin raportarea la numărul de fructe,
Producția de fructe pe pom
Producția totală a pomilor s -a determinat prin
cântărirea producției pomilor cu balanța electronică,
valoriile medii s -au obținut prin raportarea la numărul
de pomi, exprimarea fiind în kg/pom.
Rezultatele au fost prelucrate statistic folosind metoda analizei varianței, testarea
semnificației dintre variante s -a realizat cu ajut orul „diferențelor limită” (DL) , martorul experienței
fiind considerat varianta netratată și media experienței.

Figura 3.6 Determinarea conținutului de zahăr
(sursa: original)

Figura 3.7 Măsurarea greutății merelor
(sursa: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
40 Capitolul IV
REZULTATE OBȚINUTE
Cercetări noastre au constat în observații, măsurători și determinări atât în câmp cât și în
laborator.
În câmp s -a determinat frecvența (F%), intensitatea (I%), gradul de atac (Ga%) și gradul
de daună (G.D.%) la principalele boli care s -au manifestat în plantația noastră: pătarea cafenie a
frunzelor și fructelor și rapănul mărului – Venturia inaequalis și făinarea mărului – Podosphaera
leucotricha .
4.1. Rezultate privind incidența bolilor în plantație
Frecvenț a atacului (F%) la Venturia inaequalis este 100% , simptomele de rapăn fiind
prezente pe toți pomii analizați.
Gradul de atac (Ga% ) al rapănului este prezentat în Figura 4.1.

Figura 4 .1 Grad de atac (Ga%) la rapăn – Venturia inaequalis

Se poate observa efectul tratamentelor asupra gradului de atac – eficacitatea cea mai
ridicată înregistrându -se la varianta tratată după schema indicată de Kwizda.
La făinare se întâlnește aceeași situație, toți pomii prezentând simptome.
Comportarea tuturor variantelor este aceeași ca și în cazul rapănului, după cum se poate
observa în Figura 4.2. 1.52.316.620.127.930.9
2.1 2.32.5 2.8 3.24.2
1.83.610.115.520.224.9
05101520253035
IV. V. VI. VII. VIII. IX.Ga%
LunaMartor netratat
Tratament Kwizda
Tratament tradițional

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
41
Figura 4 .2 Grad de atac (Ga%) la făinare – Podosphaera leucotricha

Gradul de dăunare (G.D .%) s-a determinat comparând producția variantei martor cu a
variantei tratate după schema Kwizda (a) și a celei tratate tradițional cele tratate corespunzător (b )
obținându -se următoarele valori:
a.) G.D% = (896 -289)/896×100 = 67,75%
b.) G.D% = (896 -716)/896×100 = 20,09%

Influența patogenilor și a tratamentelor efctuate asupra conținutului de clorofilă
Clorofilă totală este un indicator deosebit de important. Plantele superioare cu ajutorul
clorofilei realizează procesul esențial – fotosinteza. Dacă aceste valori sunt mici, planta suferă
deoarece procesul de fotosinteză nu se desfășoară normal .
Tabel 4.1
Clorofila totală ( µmol/m2) la soiul de măr Jonathan, în condiții de tratamente fitosa nitare
Nr.
crt Tratamentele
efectuate Clorofilă
totală
(µmol/m2) Clorofilă
relativă
(%) ±d/
(µmol/
m2) Semnif
dif. Clorofilă
relat.(%)
față de
media exp. ±d
/(µmol/
m2) Semnif.
dif.
1. Netratate (Mt) 267,36 100 – – 70,26 -113,17 o
2. Tratament Kwizda 484,58 181,25 217,22 ** 127,34 104,05 *
3. Tratament tradițional 389,66 145,74 122,3 * 102,40 9,13 –
4. Media experienței (Mt) 380,53 – – – 100 – –
DL 5% 90,14 90,14
DL 1% 149,16 149,16
DL 0,1% 279,19 279,19
2.447.18.49.510.7
2.3 2.74.2 4.55.56.1
2.13.65.47.89.110.5
024681012
IV. V. VI. VII. VIII. IX.Ga%
LunaMartor netratat
Tratament Kwizda
Tratatamen tradițional

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
42 Din datele obținute în anul 2018, la Cireșoaia, și prezentate în tabelul 4.1, reiese faptul că
la ambele tratamente clorofilă totală a frunzelor a depășit martorul netratat – distinct semificativ în
cazul tratamentului după schema Kwizda și semnificativ în cazul tratamentul ui tradițional .
Față de media experienței se evidențiază varianta cu tratamentele Kwiz da.
4.2 Rezultate privind cantitatea și calitatea producției
Producția de fructe este un indicator deosebit de important. Aceasta este influențată de mai
mulți factori, precum precocitatea intrării pe rod a pomilor, fenomenul alternanței de rodire,
numărul de fructe pe pom, greutatea acestora, etc.

Tabelul 4.2
Producția de fructe (kg/pom) la soiul de măr Jonathan, în condiții de tratamente fitosanitare
Nr.
crt. Tratamentele
efectuate Producția,
(kg/pom) Producția
relativă (%) ± d
(kg/p
om) Semnif
dif. Prod.
relat.(%)
față de
media exp. ±d
(kg/po
m) Semnif.
dif.
1. Netratate (Mt) 28,9 100 – – 46,46 -34,44 o
2. Tratament
Kwizda 89,92 300,84 60,03 ** 139,77 25,58 (*)
3. Tratament
tradițional 73,19 244,89 43,31 ** 113,77 8,86 –
4. Media
experienței (Mt) 64,33 – – – 100 – –
DL 5% 24,74 24,74
DL 1% 40,93 40,93
DL 0,1% 76,61 76,61

Datele obținut e în anul 2018, la Cireșoaia, relevă faptul că la ambele tratamente producția
pomilor a depășit distinct semnificativ martorul netratat.
Analizând efectul tratamentelor față de media experienței, se poate afirma că cel mai bun
rezultat s -a obținut la tratamentul Kwizda , asigurat statistic – semnificativ față de media
experienței.
Rezultatele privind greutatea fructelor – sunt prezentate în tabelul 4.3.
Din datele obținute în anul 2018, la Cireșoaia, se relevă faptul că la ambele tratamente
greutatea merelor a depășit distict semnificativ martorul netratat.
Analizând comportarea efectul tratamentelor față de media experienței, se poate afirm a că
cel mai bun rezultat a dat tratamentul Kwizda, la care, greutatea merelor a depășit semnificativ
media experienței.

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
43 Tabel 4 .3
Greutatea fructelor (g) la soiul de măr Jonathan , în condiții de t ratamente fitosanitare diferite
Nr.
crt. Tratamentele
efectuate Greutatea
fructelor
(g) Greutatea
relativă
(%) ± d
(g) Semnif
dif. Greutatea
rel.(%) față
de media
exp. ±d (g)
fața
de
media
exp. Semnif.
dif.
1. Netratate (Mt) 94,16 100 – – 77,65 -27,11 o
2. Tratament
Kwizda 142,99 151,87 48,84 ** 117,92 21,73 *
3. Tratament
tradițional 126,65 134,51 32,49 ** 104,4 5,38 –
4. Media
experienței (Mt) 121,27 – – – 100 – –
DL 5% 6,61 16,61
DL 1% 7,49 27,49
DL 0,1% 1,46 51,46

Rezultate privind fermitatea structo -texturală
Fermitatea structo -texturală este un indicator ce diferă în funcție de componentele chimice
ale substanței uscate din fructe și a cantității acestora. Fermitatea structo -texturală se măsoară cu
scopul de a stabili momentul optim de recoltare, ambalare, transport, dur ata păstrării în strare
proaspătă și metoda de prelucrare industrială.
În tabelul 4.4 sunt prezentate rezultatele obținute la acest parametru.
Tabel 4 .4
Fermitatea structo -texturală a fructelor (kgf/cm2) la soiul de măr Jonathan, în condiții de
tratamente fitosanitare diferite
Nr.
crt. Tratamentele
efectuate
Fermitatea
(kgf/cm2)
Fermitatea
relativă (%) ±d
(kgf/c
m2)
Semnif.
dif.
Fer.
relat.(%)
față de m.
exp. ±d(kgf
/cm2)
fața de
m. exp. Semnif.
dif.
1. Netratate (Mt) 18,65 100 – – 95,95 0,79 –
2. Tratament
Kwizda 20,85 111,76 2,19 ** 107,24 1,4 *
3. Tratament
tradițional 18,82 100,89 0,17 – 96,81 -0,62 –
4. Media
experienței (Mt) 19,44 – – – 100 – –
DL 5% 0,9 0,9
DL 1% 1,48 1,48
DL 0,1% 2,77 2,77

Fermitatea mere lor la tratamentu Kwizda a depășit distict semnificativ martorul netratat
precum și semnificativ media experienței. Valoarea fermității fructelor obținută la martorul
netratat a fost cea mai scăzută comparativ cu media experienței și cu variantele de tratament.

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
44 Rezultate privind c onținutul în zahăr
Conținutul în zahăr împreună cu aciditatea titrabilă reprezintă elementele esențiale în
realizarea gustului echilibrat al fructelor. Soiul Jonathan se caracterizează prin fructe dulci, ușor
acidulate.
Tabel 4 .5
Conținutul de zahăr la soiul de măr Jonathan, în condiții de tratamente fitosanitare diferite
Nr.
crt. Tratamentele
efectuate Zahăr,
(Brix) Zahăr
relativ
(%) ±d
(Brix) Semnif.
dif. Zahăr
relat.(%)
față de
media exp. ±d(Bri
x) față
de
media
exp.
Semnif.
dif.
1. Netratate (Mt) 14,9 100 – – 113,46 1,77 *
2. Tratament
Kwizda 11,85 79,5 -3,06 oo 90,2 -1,29 (o)
3. Tratament
„tradițional” 12,65 84,9 -2,25 oo 96,33 -0,48 –
4. Media
experienței (Mt) 13,13 – – – 100 – –
DL 5% 1,3 1,3
DL 1% 2,15 2,15
DL 0,1% 4,02 4,02

Din datele obținute în 2018, la Cireșoaia, se relevă faptul că tratament ul Kwizda și
tratamentul tradițional au redus semnificativ (distinct semnificativ) cantitatea de zahăr față de
martor în ambele situații. Analizând comparativ cu media experienței, se poate afirma că la
martorul netratat cantitatea de zahăr este semnificativ superioară .
4.3 Rezultate privind încărcătura micotică pe fructele depozitate
În urma studiului macroscopic, microscopic, a incubării în camere umede și pe mediu
agarizat, pe merele depozitate natural, atât la cele netratate cât și la cele tratate s -au determinat
microorganisme de câmp și de depozit, care produc putregaiuri (Tabel 4 .6)
Din grupa agenților pat ogeni care infectează în vegetație și se manifestă în vegetație și în
depozite am identificat pe suprafața și în interiorul fructelor: Fusicladium dendriticum f.p.
Venturia inaequalis , Monilia fructigena f.p. Monilinia fructigen a, Gloeosporium fructigenum f.p.
Glomerella cingulata și Sphaeropsis malorum f.p. Physalospora cydonie (Figura 4.3) . Majoritatea
acestor ciuperci au fost localizate la suprafața și în interiorul fructelor iar Monilia în loja seminală.
Încărcătura microorganismelor este mai ridicată pe merele netratate decât pe cele tratate.
Agenții patogeni care infectează în vegetație și se manifestă în timpul depozitării s -au
determinat pe merele Jonathan, la suprafața și în interi orul fructelor, după cum observăm în tabelul

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
45 4.6. Menționăm: Phomopsis mali f.p. Diaporthe perniciosa , Gloeosporium album f.p. Pezicula
malicortis , Cytospora pomicola , Cylindrocarpon mali f.p. Nectria galligena , Botryris cinerea .
Tabe l 4.6
Micromicete izol ate de pe mere depozitate , Cireșoaia, 2018 -2019
Forma conidiană Forma perfectă Localizare Simptom putregai
S I L P T M
Fusicladium
dendriticum Venturia inaequalis +
Gloeosporium
fructigenum Glomerella cingulata + + + + +
Monilia fructigena Monilinia fructigena + + + + + +
Sphaeropsis malorum Physalospora cydonie + + +
Cylindrocarpon mali Nectria galigena + + + + + +
Gloeosporium spp. Pezicula spp. + + +
Cytospora pomicola + + +
Phomopsis mali Diaporthe perniciosa + + + + + +
Rhizopus stolonifer + + + +
Fusarium spp. + + + +
Botrytis cinerea + + + + +
Penicillium spp. + + + +
Trichotecium roseum + + + + +
Legenda: S – suprafața fructului, I – interior, L – loculus seminal,
P – parțial, T – total, M – mumie,
+ – semnalare (F% = 1 -5%), +++ – invazie.

Din grupa fungilor care infectează și se
manifestă în timpul depozitării s -a observat o
frecvență foarte ridicată a speciilor de Penicillium
(P. e xpansum) . Sporandic pe merele Jonathan s -a
dezvoltat și Fusarium spp. (F. roseum, F.
avenaceum, ș.a.), Rhizopus stolonifer și
Trichotecium roseum .
Frecvența atac ului (%) la merele depozitate
Frecv ența atacului micotic la merele depozitate natura l se poate observa în figura 4.4 și
4.5. La cele netratate observăm creșterea accentuată pe tot parcursul depozitării, frecvența maximă
fiind atinsă în luna aprilie, de 92,2% . La merele tratate tradițional valorile sunt mult mai mici decât
la cele netratate și fiind depășite încă din luna ianurie de cele cu tratament Kwizda , care ajung la
valoarea maximă în luna aprilie cu valori de 26,67%.
Figura 4.3 Imagine de spori la microscop
(sursa: original)

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
46 Figura 4.4 Frecvența ( F%) atacului merelor depozitate natural

Figura 4.5 . Depozitare merele netratate
(sursa : original )

Dinamica frecvenței (%) merelor total distruse
Am apreciat de asemenea și dinamica frecvenței merelor total distruse (Figura 4.6), care
urmăreșt e, după cum observăm în figura 4.7 , curba frecvenței atacului la cele trei tratamente.
Frecvența merelor comple t distruse este foarte ridicate ( 14,4%) la cele netratate începând din luna
februarie și crește evident, ajungănd în luna aprilie la 51,1% .
La variantele cu tratament Kwizda și tratament tradițional frecvența merelor total distruse
a fost subunitară începâ nd din luna octombrie pănă în luna ianurie, în luna februarie ajungând la
1,11% și 2,22%. 1035.5647.78 48.8966.6776.6792.2
0 0 2.22 3.33 4.4511.1126.67
1.11 2.22 2.222.222.22 3.33
5.56
0102030405060708090100
X. XI. XII. I. II. III. IV.F%
LunaMartor netratat
Tratament Kwizda
Tratament tradițional

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
47
Figura 4.6 Depozitare merele tratate corespunzător
(sursa: original)

În luna aprilie , după cum putem observa în Figura 4.7 , la merele tratate după schema
Kwizda s-a înregistrat un procent de 4, 42% mere distruse iar la cele tratate tradițional 2,22%. Cele
mai multe mere complet putrezite s -au înregistat la varianta martor netratată.
Figura 4.7 Frecvența (F%) atacului merelor total distruse

Intensitatea atacului ( %) la merele depozitate
În ceea ce privește intensitatea atacului după cum se observă în figura 4. 8., aceasta
înregistrează valori crescătoare pe parcursul depozitării la toate variantele de tratament, at ingând
în final (luna aprilie ) valori de 73,9% la cele ne tratate, 2,69% la cele tratate tradițional și 9,03% la
cele tratate după schem Kwizda .
0 0 0 014.421.151.1
0 0 0 01.11 1.114.44
1.11 1.11 1.11 1.112.22 2.222.22
0102030405060
X. XI. XII. I. II. III. IV.F%
LunaMartor netratat
Tratament Kwizda
Tratament tradițional

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
48 Figura 4.8 Intensitatea ( I%) atacului merelor depozitate

Gradul de atac al merelor depozitate
Gradul de atac al merelor depoz itate este prezentat în figura 4 .9.
Observăm un grad de atac foarte ridicat la merele netratate, care atinge 36,55% în luna
martie și aproape se dublează până în luna aprilie , atingând 68,14 %.
La merele tratate tradițional și tratate după schem Kwizda gradul de atac este fo arte scăzut
în primile luni de depozitare, sub 1%, indicând efic iența t ratamentelor. D e abia în luna aprilie Ga%
atinge 2,41%, valoare depășit ă de martorul netratat în a doua lună de păstrare .

Figura 4.9 Grad de atac ( Ga% ) la merele depozitate

0.84 7.0115.6119.5433.647.6773.9
0 0 0.24 0.47 1.36 4.049.03
1.11 1.611.7 1.94 2.22 2.262.69
01020304050607080
X. XI. XII. I. II. III. IV.I%
LunaMartor netratat
Tratatament Kwizda
Tratatament tradițional
0.0842.49 7.46 9.5522.436.5568.14
0
00.005 0.016 0.060.452.41 0.01 0.036 0.038 0.043 0.05 0.0750.15
01020304050607080
X. XI. XII. I. II. III. IV.Ga%
LunaMartor netratat
Tratament Kwizda
Tratatament tradițional

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
49

CONCLUZII ȘI RECOMAN DĂRI
În plantația pomicolă din localitatea Cireșoaia, județul Bistrița -Năsăud sunt condiții
prielnice din punct de vedere pedoclimatic pentru creșterea și dezvoltarea mărului în sistemul de
cultură intensiv.
Temperaturile și precipitați ile din anii de experimentare au influențat apariția și
manifestarea principalelor boli întâlnite în plantațiile de măr.
În ceea ce v alorile clorofilei totale în frunzele plantelor s-a dov edit eficacitatea
tratamentelor. La martorul netratat, valorile infe rioare ale clorofilei au fost din cauza
microo rganismelor fitopatogene care s -au dezvoltat și multiplicat pe limbul foliar.
Tratamentele efectuate după catalogul Kwizda Agro 2018, s-au dovedit eficien te din punct
de vedere a combaterii bolilor mărului , atât în cazul producției cât și a aspectul ui comercial al
fructelor .
Tratamentul tradițional a menținut sub control bolile mărului, dar producția și aspectul
comercial în comparație cu tratamentul anterior sunt inferioare .
Martorul netratat a avut cel mai mare conținut în zaharuri dar, din punct de vedere
comerical a fost inferior variantelor tratate .
Rezistența la păstrare a merelor netratat e a fost redusă încă din luna februari e, când
frecvența merelor total distruse a atins valoare a de 14,4%, crescând fo arte repede la 51,1% în luna
aprilie. În aceeași lună v alorile variantelor tratate au înregistrat 2,22% la tratamentul tradițional și
4,44% la schema de tratament Kwizda .

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
50 BIBLIOGRAFIE
1. Alexandri Al., M. Orangiu, M. Petrescu, E. Rădulescu, C. Rafailă, 1972, Tratat de
fitopatologie agricolă”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, Volumul IV
2. Argenta L., X. Fan X, J. Mattheis, 2002, Impact of watercore on gas permeance and
incidence of internal disorders in ‘Fuji’ apples. Pos tharvest Biol. Technol., 24, 113 -12
3. Bădărău S., 2008, Fitopatologia, note de curs, Chișinău
4. Baicu T., 1982, Combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor și limitarea poluării
cu pesticide, Ed. Ceres, București, 37 -41
5. Baicu T., Tatiana Eugenia Șesan, 199 6, Fitopatologie agricolă, Ed. Ceres
6. Baranowski P., J. Lipecki, W. Mazurek W., R. T. Walczak, 2008, Detection of
watercore in ‘Gloster’apples usingthermography. Postharvest Biol. Technol., 47(3), 358 -366.
7. Bartók Katalin, 2004, A növénykórtan alapjai, Ed. Á bel, Cluj -Napoca
8. Blankenship S, J. Dole, 2003, 1 -Methylcyclopropene: a review. Postharvest Biol
Technol.;28:1 –25
9. Brown G., L. Schimanski, D. Jennings, 2005, The effect of seasonility: maturity
and colour treatmnets on internal browning in Pink Lady apples. Acta Hortic. 682,1013 –1020
10. Cavalieri R. P., G. M. Hyde, P. R. MacQuarrie, 1988, Hydraulic sorting of
watercore apples. Acta Hort.464:103 -107
11. Cimpoieș Gh., 2012, Cultura mărului, Ed. Bones Offices, Chișinău
12. Clerx W. A., 1960, Some factors affecting the dev elopment of Jonathan spot on
apples stored in controlled atmospheres. M. S. Thesis, MichiganState University, East Lansing,
Michigan
13. Contreras C., J. P. Zoffoli, J. A. Alcade, M. Ayala, 2008, Evolution of sunburn
damage on ‘Granny Smith’ apples during stor age. Cienc. Inv. Agr.35: 147 –157. (In Spanish with
English summary)
14. Curry E. A., 2003, Factors associated with lenticel breakdown in apples.
Proceedings of the Washington State Horticultural Association, p.1 -9
15. Curry E. A., 2008, Effects of 1 -MCP applied po stharvest on epicuticular wax of
apples Malus domestica (Borkh.)during storage .J. Sci. Food Agr. 88:996 –1006
16. Docea I., 1976, Îndrumător pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor
cultivate, Ed. Ceres, București, 35 -37
17. Elgar H. J., C. B. Watkins, N. Lallu, 1999, Harvest date and crop load effects on a
carbon dioxide -related storage injury of ‘Braeburn’ apple. HortScience, 34: 305 –309

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
51 18. Fadhil N. N., 2007, Relationship between fruit content of N, Ca and Mg and
physiological disorders of apples cvs. F uji and Granny Smith.Afr Crop Sci Conf Proc.;8:407 –409
19. Ferguson I. B., C. B Watkins, 1989, Bitter pit in apple fruit. Hort. Rev. 11; 289 -355
20. Florian V., 1994, Fitopatologie generală, Tipo Agronomia, Cluj -Napoca, 298 pg
21. Florian V., 2012, Fitopatologie 2, no te de curs
22. Gapper N. E., R.P. McQuinn, J. J. Giovannoni, 2013, Molecular and genetic
regulation of fruit ripening.Plant Mol Biol.2013;82:575 –591
23. Gholamnejad, J., H. R. Etebarian, N. Sahebani, 2010, Biological control of apple
blue mold with Candida membran ifaciens and Rhodotorula mucilaginosa. African Journal of Food
Science 4:1 -7
24. Golding J. B., W. B. McGlasson, S. G. Wyllie, 2001, Relationship between
production ofethylene and a -farnesene in apples, and how it is influenced by the timing of
diphenylamine t reatment.Postharvest Biol. Technol. 21: 225 -233
25. Grimová Lenka, L. Winkowska, M. Konrady, P. Rysánek, 2016, Phytopathologia
Mediterranea,
26. Hanrahan I., T. R. Schmidt, J. McFerson, 2009, Comparison of commercial
sunburn protection products. HortScience 44: 1 084–1085
27. Harker F. R., C. B. Watkins, P. L. Brookfield, M. J. Miller, S. Reid, P. J. Jackson,
R .L. Bieleski, T. Bartley, 1999, Maturity and Regional Influences on Watercore Development and
its Postharvest Disappearance in ‘Fuji’ Apples. J. Amer. Soc. Hort . Sci. 124: 166 –172
28. Ho Q.T., P. Verboven, B. E. Verlinden, E. Herremans, M. Wevers, J. Carmelie, B.
M. Nicolai, 2011, A three -dimensional multiscale model for gas exchange in fruit. Plant
Physiology, 155: 1158 –68
29. Iacob Viorica, 2002, Fitopatologie, note de curs
30. Ingle M., M.C. D‟Souza, E.C. Townsend, 2000, Fruit characteristics of York apples
during development and after storage. Hort. Sci. 35(1): 95 -98
31. Ingle M., 2001, Physiology and biochemistry of superficial scald of apples and
pears. Horticultural Review s, 27: 227 -267
32. James H.J., J. J. Jobling, 2009, Contrasting the structure and morphology of the
radial and diffuse flesh browning disorders and CO2 injury of Cripps Pink apples. Postharvest
Biol. Technol. 53, 36 –42
33. Janisiewicz W., 2012, Blur Mold, USDA App ilachian fruit research
34. Ju Z., W. J. Bramlagec, 2000, Cuticular phenolics and scald development in
‘Delicious’apples. J. Am. Soc. Hort. Sci. 125, 498 –504

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
52 35. Jurick, W. M.II., W. J. Janisiewicz, R. A. Saftner, I. Vico, E. Gaskins, Park, 2011,
Identification of wild apple germplasm (Malus spp.) accessions with resistance to the postharvest
decay pathogens Penicillium expansum and Colletotrichum acutatum
36. Kays S. J., 1999, Preharvest factors affecting appearance. Postharvest Biol.
Technol. 15; 233 -247
37. Lafer G., A. Brugner, 2002, The effect of nutrient content on quality and storage
losses of Braeburn apples, Acta Hort. 594; 517 -520
38. Lazăr Al., I. Bobeș, I. Comeș, A. Dracea, M. Hartman, 1977, Fitopatologie, Ed.
Didactică și Pedagogică, București
39. Lazu M. N., 1992, Atl asul bolilor plantelor cultivate în Moldova, Ed. Știința,
Chișinău
40. Lefter Gh., 1990, Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole
semințoase, Ed. Ceres, București, 32 -35
41. Li H. X., C. L. Xiao, 2008, Baseline sensitivities to fludioxonil and pyrimet hanil in
Penicillium expansum populations from apple in Washington State. Postharv. Biol. Technol
47:239 -245
42. Mănescu C., 1975, Controlul biologic în pomicultură, Ed. Ceres, București, 38 -43
43. Mantyka D. L., 2010, Detection, quantificstion and biological cont rol of
postharvest pathogens of pome fruit. Master of Science Thesis UBC Okanagan
44. Mihăescu G., 1977, Pomicultura specială, Ed Ceres, București
45. Mihăescu G., 2007, Pomicultura de la A la Z, Ed. ASAB, București
46. Mitre V., 2001, Pomicultură specială, Ed. Academ icPres, Cluj -Napoca
47. Mitre V, Ioana Mitre, 2007, Livezi superintensive de măr, Agricultura, Vol 61, No
1-2
48. Mitre V., 2008, Pomicultură specială, Ed. Todesco, Cluj -Napoca
49. Mitre V., Andreea Andrecan, 2018 , Pomicultura specială, note de curs
50. Morales H., Marí n S., Rovira A., A. J. Ramos, Sanchis V., 2007, Patulin
accumulation in apples by Penicillium expansum during postharvest stages
51. Morales -Valle H., L. C Silva., R. R. Paterson, J. M. Oliveira, A. Venâncio, N. Lima,
2010, Microextraction and gas chomatograph y/mass spectrometry for improved analysis of
geosmin and other fungal ”off” volatiles in grape juice. J Microbiol Methods 83:48 -52
52. Oroian I., Carmen Puia, Șerba I., 2002, Practicum de fitopatologie, Ed. Poliam,
Cluj, 17 -23

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
53 53. Oroian I., V. Florian, L. Holonec , 2006, Atlas de fitopatologie, Ed. Academiei
Române”, București
54. Pârvu M., 2003, Ghid practic de fitopatologie, Ed. Gloria, Cluj -Napoca
55. Petrescu M., 1972, Tratat de fitopatologie agricolă, Ed. Academia R.S.R., vol IV,
14-17
56. Plaza P., J. Usall, N. Teixido, I. Vinas, 2003, Effect of water activity and
temperature on germination and growth of Penicillium digitatum, P. Italicum and Geotrichum
canidum. Journal of applied microbiology 94, 549 -554
57. Ploaie P.G., 1973, Micoplasma și bolile proliferative la plante, Ed . Ceres București
58. Popescu M., I. Milițiu, V. Cireașă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Ge. Drobota, G. Ropan,
P. Parnia, 1992, Pomicultură (generală și specială), Ed. Didactică și Pedagogică, București
59. Puia Carmen, 2006, Fitopatologie horticolă, Editura Risoprint, Cluj-Napoca
60. Radu S., 2011, Ameliorarea plantelor horticole 2, note de curs
61. Rădulescu E., Rafailă C., 1972, Tratat de fitopatologie agricolă, Vol. IV, Ed.
Academiei R.S.R., București,. 23 -27
62. Raese J. T., S. R. Drake, 2002, Ca spray materials and fruit Ca concentrations
influence apple quality. J. Amer. Pomol. Soc. 56:136 –143
63. Retamales J. B., C.A. Valdes, D. R. Dilley, L. Leon, V. P. Lepe, 2000, Bitter Pit
Prediction in Apples and the Commercial Use of Fruit Magnesium Infiltration. Pages 169 -179 in
Proc. XX V IHC, ISHS 2000. Acta Horticulturae, Brussels, Belgium
64. Sandru D. I., 1997, Protejarea culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor, Ed.
Helicon, Timișoara, 47 -50
65. Sansone G., V. Calvente, I. Rezza, D. Benuzzi, M. Sanz, 2005
66. Sapers G. M., J. R. Gorny, A. E. Yousef, 2006, Microbiology of Fruits and
Vegetables. 283 -302, CRC Press
67. Săvulescu Tr, 1967, Patologie vegetală. Editura Didactică și Pedagogică, București,
41-47
68. Schrader L. E., J. D. Sun, J. -H. Felicetti Seo, L. Jedlow, J. Zhang, 2003, Stress –
induced dis orders:Effects on apple fruit quality. 21 Nov. 2008
69. Scott K. J., 2011, The control of Bitter Pit of apples with postharvest application of
calcium chloride
70. Severin V., 1984, Bacteriozele plantelor cultivate, Ed. Ceres, 18 -21
71. Severin V., C. Iliescu, 2006, B olile bacteriene ale plantelor, Ed. GEEA București

János Ede KEREKES -JOÓ Studiul bolilor m ărului, soiul Jonathan, în condițiile pedoclimatice de la C ireșoaia, jud.Bistrița Năsăud
54 72. Șuta Victoria, 1974, Protecția pomilor și arbuștilor fructiferi. Ed. Ceres, București,
20-27
73. Torres R., N. Teixidó, I. Vinas, M. Mari, L. Casalini, M. Giraud, J. Usall, 2006,
”Efficacy of Candida sake CPA -1 Formulation for Controlling Penicillium expansum Decay on
Pome Fruit from Different Mediterranean Regions ”Journal of Food Protection 69 (11): 2703 -2711
74. Velichi E., 2012, Fitopatologie generală și specială, Ed. Universitară, București
75. Veraverbeke E. A., B. M. Lammertyn, J. Irudayaraj, 2005, Spectroscopic
evaluation of the surface quality of apple, J. Agr. Food Chem. 53:1046 –1051
76. Wang, Y., T. Yu, Y. Li, D. Cai, X. Liu, H. Lu, 2009, Postharvest biocontrol of
Alternaria alternata in Chinese winter jujube by Rhodosporidium paludigenum. Journal of Applied
Microbiology 107:1492 -1498
77. Watkins C, W .J. Bramlage, B. A. Cregoe, 1995, Superficial scald of Granny Smith
apples is expressed as a typical chilling injury.J Am Soc Horticult Sci.;120:88 –94
78. Watkins C. B., 2006, The use of 1 -methylcyclopropene (1 -MCP) on fruits and
vegetables.Biotechnol Adv.;24:389 –409
79. Westwood M. N., 1993, Temperate -Zone Promology: Physiology and culture.
Timber Press, Portl. and OR. 523 pp
80. Wojciech J., 1999, USDA Appalachian fruit researc h Station, Kearnezsville, W.Va
***Atlas szkodnikow i chorób roslin sadowniczych. Akad. Kiadó, Budapest, Warsawa,
1972
***https://doxologia.ro/sanatate/medicina -naturista/despre -efectele -terapeutice -ale-
marulu
***http://www.fao.org/faostat/en/#data/QC
***ht tp://www.bistritaturistica.ro/ro/istoric -si-date-geografice/date -geografice -si-
clima&page=1
***https://www.revista -ferma.ro/articole/horticultura/sortimentul -de-mar-i
***https://www.eppo.int/
***https://www.plantmanagementnetwork.org/pub/php/diagnosticguide/2008/apple/
*** https:// www.postharvest.tfrec.wsu.edu/market/jonathanspot
***https://lege5.ro/gratuit/geydanjqgi/norma -privind -prevenirea -si-reducerea –
contaminarii -cu-patulina -in-sucul -de-mere-si-in-sucul -de-mere -folosit -ca-ingredient –
pentru -alte-bauturi -din-13072006
***http://www.statiuneabaneasa.ro/plante/boli.php?id=33

Figura. 3 .2. Schemă de tratamente recomandată de firma Kwizda (vol.sol.: 1500 l/ha)
(sursa: Catalog produse și tehnologii Kwizda Agro, 2018)