Javitva De La Chesut.3 [306522]

[anonimizat]. Univ. Dr. Cristian Cheșut

Absolvent: [anonimizat]ó-[anonimizat]

2017

Colecția de încălțăminte intitulată

“LA PAS CU ANOTIMPURILE”

[anonimizat], Descrierea proiectului…………………………………….. 3

CAPITOLUL 1 – CONCEPT………………………………………………………….…… 6

1.1 Anotimpurile în astronomie și calendarul satului tradițional…………………………. 6

1.2 Obiceiuri tradiționale românești legate de anotimpuri…………………………………. 8

1.3 Tradiții și evenimente legate de anotimpuri în alte culturi……………………………. 10

1.4 Iconografia anotimpurilor și vârstele omului………………………………………………. 11

1.5 Anotimpurile în muzică……………………………………………………………………………. 12

1.6 Anotimpurile în poezie……………………………………………………………………………. 14

Anotimpurile în pictură………………………………………………………………………….. 15

Relația dintre Divinitate și anotimp………………………………………………………… 22

Primăvara și Zeițele renașterii naturii…………………………………………. 22

Vara și Zeițele solare……………………………………………………………….. 24

Toamna și Zeițele fertilității…………………………………………………….. 25

Iarna și Zeițele care reprezintă înțelepciunea………………………………. 26

1.9 Explicația apariției anotimpurilor prin mituri …………………………………………….. 29

1.9.1 Grecia antică……………………………………………………………………………… 29

1.9.2 Roma antică……………………………………………………………………………….. 31

1.9.3 Miturile altor popoare………………………………………………………………….. 31

CAPITOLUL 2 – CREAȚIA DE ÎNCĂLȚĂMINTE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC…………………………………………………………………………………… 33

Norme și standarde pentru designul studiat…………………………………… 33

CAPITOLUL 3 – ELABORAREA PRACTICĂ A PROIECTULUI………………… 37

3.1 Modelul de primăvară…………………………………………………………. 37

3.2 Modelul de vară……………………………………………………………………………………… 46

3.3 Modelul de toamnă…………………………………………………………………………………. 55

3.4 Modelul de iarnă…………………………………………………………………………………….. 61

CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………… 65

SURSELE IMAGINILOR UTILIZATE………………………………………………………………… 66

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………. 68

INTRODUCERE – Argument, [anonimizat], precum anul și subdiviziunea acestuia, anotimpurile. Datorită acestor schimbări, omul a simțit nevoia să-și protejeze piciorul de factorii externi.

În zonele temperate ale Globului, alternarea celor patru anotimpuri a avut o mare influență asupra creației de încălțăminte. Pantofii au fost adaptați schimbărilor, rezultând apariția încălțămintelor de sezon. Acest lucru a apropiat din ce în ce mai mult tematica anotimpurilor de proiectarea de încălțăminte.

Nevoia încălțămintelor în zilele noastre este evidentă, de aceea am încercat să mă apropii de un alt nivel când vorbesc despre ele. Integrarea unui concept care are strânsă legătură cu natura, dar și cu designul de produs, duce proiectul la o mai mare complexitate. Cercetarea și înțelegerea acestei relații a fost primul pas în realizarea acestui proiect.

În lucrarea intitulată “La pas cu anotimpurile” doresc să elaborez tematica anotimpurilor prin analiza unor multiple interpretări ale acestuia, iar la final proiectul să devină o colecție de încălțăminte. Această colecție va fi alcătuită din patru perechi, una pentru fiecare anotimp.

Alegerea temei se datorează faptului că anotimpurile influențează foarte mult viața noastră, cât și decizia cum ne alegem încălțămintele. Totuși dorința de a cerceta această temă este mai mult de atât, doresc să realizez o relație mai strânsă între pantof și anotimp. La baza acestei relații, în locul necesității, va sta plăcerea de a trăi momentul și frumusețile unei perioade.

În crearea încălțămintelor de sezon, creatorii de modă urmează mai mult tendințele schimbătoare ale modei, iar pantofii nu se lansează deodată, ci prin colecții diferite. Nu se caută o legătură/coerență între modelele diferitelor sezoane.

În lucrarea mea doresc să prezint produsele realizate împreună, ca un ansamblu, luând în considerare atât influențele externe, cât și simbolistica anotimpurilor. În această lucrare produsul este subordonat semnificațiilor, mai mult ca la alte creații de sezon.

Aceste produse sunt destinate doamnelor și domnișoarelor între 18-45ani, clienți din Middle Class , care doresc totuși să poarte ceva diferit, față de ce le este oferit în momentul de față. Sunt destinate persoanelor care simt nevoia unui pantof cu personalitate, iar pentru acesta ar plăti o sumă mai mare ca de obicei. Acești pantofi aduc un strop de viață și culoare în viața purtătorului care înțelege că anotimpurile sunt ceva mai mult decât o simplă alternare a solstițiilor și echinocțiilor. Cei care vor purta aceste încălțări sunt conștienți că pantofii reprezintă și starea de spirit a purtătorului, oferă informații despre personalitatea acestuia.

Cercetarea pe tematica anotimpurilor a început cu analiza arborelui cognitiv, care m-a ajutat să cunosc toate semnificațiile acestuia. Apoi am intrat în analiza a relației om-natură, care a făcut posibil să putem vorbi de anotimpuri civile, agrare, pastorale, de calendar pomi-viticol și an apicol. Deoarece omul și natura au o lagătură atât de strânsă, anotimpurile au fost raportate și la iconografie, ezoterie, semnificații, vârstele omului, ere etc.

Anotimpurile ocupă un loc semnificativ în pictură, litareatură, cât și în muzică, astfel încât a fost necesară cercetarea acestor domenii, luând în considerare elementele, imaginile, simbolurile, culorile folosite și senzațiile date de artiștii/poeții/muzicienii reprezentativi. În ultima parte a cercetării am focusat cel mai mult pe evenimentele/tradițiile legate de anotimpuri, cât și pe mitologia diferitelor culturi asupra semnificațiilor anotimpurilor.

După înțelegerea percepțiilor diferite, am ales cele mai semnificative simboluri pentru fiecare pantof proiectat. Schițele erau urmate de machete de studiu, unde am putut să analizez care este modelul cel mai semnificativ pentru acest proiect. Crearea desfășuratelor și raportarea modelelor la respectarea unor detalii tehnice, au adus mari schimbări la unele proiecte. Toate modelele le-am creat pe mărimea piciorului meu, acest lucru m-a ajutat să identific mai ușor greșelile apărute, îmbunătățind calitatea lucrării mele.

Aceste produse sunt tratate pe trei nivele, cum ar fi: cromatica/combinațiile de forme, înălțimea și tipul de toc/talpă (luând în considerare vârstele omului asociate cu anotimpurile), un simbol/sentiment specific perioadei respective.

În concluzie, lucrarea mea este mai mult o analiză de semnificații și simboluri tratate în parte, rezultând ca produs final o colecție de încălțăminte. Conceptul ales atrage atenția la mai multe probleme decât mă gândeam inițial. Prin analiză, am cunoscut tradițiile mai multor popoare, dar am cunoscut mai bine și valorile proprii. Această temă fiind una interculturală, am observat diferențele și asemănările dintre culturi. Consider că am reușit să tratez tema cum mi-am propus, rezultând cu o colecție coerentă și clară din punctul de vedere al conceptului.

CAPITOLUL 1 – CONCEPT

Anotimpurile se pot analiza în mod divers, pornind de la diferite domenii în care le întâlnim. Doresc să trec în revistă domeniile în care ele apar și care au ajutat la dezvoltarea percepției de aztăzi ale acestuia.

Anotimpurile în astronomie și calendarul satului tradițional

Termenul “anotimp” este explicat ca fiind o unitate de timp, o subdiviziune a anului, care se referă la schimbările anuale ale climei și ale luminii; este alcătuită din termenii an2+timp, după termenul german Jahreszeit.

În zonele temperate ale Globului există patru-, iar în cele cu climat tropical-umedă există doar două anotimpuri (ploios și uscat).

Anotimpurile sunt determinate de înclinarea axei Pământului și rotația acestuia pe orbită în jurul Soarelui. Din punct de vedere astronomic, sunt delimitate de alternarea solstițiilor și echinocțiilor.

Rotația Pământului presupune patru poziții față de Soare: solstițiu de iarnă (debuteză în 22 decembrie), echinocțiu de primăvară (21 martie), solstițiu de vară (22 iunie) și echinocțiu de toamnă (23 septembrie).

fig.1.1: Iluminarea planetei la solstițiul de vară

Ca subdiviziune a anului, anotimpurile se pot clasifica în mai multe categorii. Influența lor asupra oamenilor este evidentă, deoarece au contribuit la apariția obiceiurilor tratate de mulți ani. Aceste evenimente au impus denumirile sărbătorilor, dar au influențat și ocupările tradiționale ale oamenilor. Astfel, putem întâlni mai multe tipuri de calendare. În aceste calendare, ziua de debut ale anotimpurilor nu cade pe aceleași zile, deoarece activitățile rurale diferă între ele; au alte reguli.

În volumul “Sărbători” (pag. 384-385), Ion Ghinoiu prezintă mai multe tipuri de anotimpuri. Anotimpurile civile încep în prima zi a lunilor cu echinocții și solstiții, iar anotimpurile astronomice exact în ziua acestora. Anotimpurile agrare, dar și cele pastorale, împărțeau anul în două sezoane. Reprezentanții acestor perioade erau Sfinții Sângiorz și Sâmedru. Calendarul pomi-viticol începe în martie și ca structură seamănă cu cel agrar. Anul apicol începe în apropierea echinocțiului de primăvară cu scoaterea stupilor de la iernat.

Obiceiuri tradiționale românești legate de anotimpuri

Viața locuitorilor satului tradițional românesc se poate caracteriza prin religie și muncă. Pentru ei timpul avea valoare lucrativă. Principalele preocupări erau legate de agricultură, păstorit, pomicultură, apicultură etc.

Sărbătorile din calendarul popular au constituit repere importante pentru începerea anumitor faze de lucru, iar aceste sărbători au fost suprapuse peste datele echinocțiilor/solstițiilor. Astfel putem observa influența anotimpurilor asupra vieții sătenilor.

“Sărbătorile celebrate la echinocții (Sângiorz și Sâmedru) erau considerate hotare ale timpului, iar cele solstițiale (Sântilie și Sânpetru de Iarnă) miezuri ale timpului.”

Din punct de vedere agrar, primăvara încep activitățile de prelucrare a solului, aratul și semănatul. Aratul începea în jurul sărbătoarei Măcinicilor și este precedat de pregătirea animalelor de tracțiune și a uneltelor agricole. La semănat sătenii au luat în considerare mai mulți factori, precum faza de creștere a lunii, condiția solului, clima și alte repere din natură.

Sărbătorile de primăvară încep cu zilele Babei Dochia (1-8 martie), după acesta urmează Mărțișorul care face legătura dintre cele două anotimpuri de bază, iarna și vara. Toate sărbătorile de primăvară se centrează în jurul Sfântului Paști, considerat paznicul sezonului și al anului.

Vara era anotimp semnificativ pentru mediul pastoral. În această perioadă se tundeau mieii, berbecii și oile, înainte de urcarea pe pășunile montane în preajma sărbătoarei Sântilie.

“Sărbătorile verii, cu dată fixă (Sânzienele și Sânpetru) și cu dată variabilă (Rusaliile) sunt precedate de vechile sărbători solstițiale ale lunii iunie. Ele sunt dedicate celor patru sfinți: Timotei (10 iunie), Vartolomeu (11 iunie), Onofrei (12 iunie) și Elisei (14 iunie) care, la început, au avut responsabilități în pârguirea și coacerea lanurilor de grâu (băgau bob spicului de grâu și fertilizau holdele semănate).“

Din punctul de vedere al calendarului agrar toamna era considerat anotimp semnificativ pentru activitățile specifice, precum semănatul cerealelor, culegerea fructelor și adunarea recoltei de pe câmp. În ultima lună de toamnă sătenii au început pregătirile pentru iarnă. Pentru calendarul pastoral, acțiunile specifice de toamnă erau coborârea oilor de la munte și pregătirea turmelor pentru iernat.

Din luna noiembrie a început perioada șezătorilor, care constituie o etapă pentru trecerea de la tomană la iarnă, iar sătenii au început să se axeze pe activități legate de industria casnică (cusut, brodat, croșetat etc.). Activitățile agricole au debutat din nou la sfârșitul februariei, cu pregătirea uneltelor pentru arat.

Iarna calendaristică debutează la începutul decembriei și este o perioadă bogată în sărbători, credințe și obiceiuri specifice sfârșitului de an. Dintre acestea cel mai important este Crăciunul care cuprinde trei zile: Ajunul, Crăciunul și a doua zi de Crăciun. Împreună cu sărbătorile Anului Nou, ele alcătuiesc scenariul mitic de renovare a timpului, specific începutului de an. Sfinții acestei perioade sunt moși care aduc zăpada: Moș Nicolae, Moș Ajun și Moș Crăciun. Ei semnifică îmbătrânirea timpului și sugereată apropierea morții.

1.3 Tradiții și evenimente legate de anotimpuri în alte culturi

Luând în considerare diferențele dintre culturi, consider că este important cercetarea obiceiurilor legate de tema aleasă și în alte culturi. Aceste tradiții explică faptul pentru care în cultura fiecărui popor anotimpurile ocupă loc semnificativ. În antichitate, tradițiile anotimpurilor întotdeauna au fost legate de solstiții/echinocții și agricultură.

“Tradițiile spirituale ale Echinocțiului de primăvară spun că orice formă de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară apogeul, echinocțiul de toamnă începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal”.

Solstițiul de vară este considerat în multe culturi perioadă de purificare, care se realizează cu ajutorul apei și a focului. Se consideră că arderea gunoaielor ajută la alungarea spiritelor rele, astfel au apărut festivalurile legate de aceste obiceiuri.

Sărbătorirea solstițiului de vară la celți a început prin festivalul “Luminii pământului”, iar cea a echinocțiului de toamnă prin sărbătoarea “Luminii apei”. Pentru cultura chineză veche solstițiul de vară și solstițiul de iarnă au fost reprezentate de principii opuse, precum cerul și pământul.

Tradițiile unor culturi diferite precum Coreea și Marea Britanie erau legate de echinocțiul de toamnă. În această perioadă ambele popoare au celebrat “Sărbătoarea recoltei”. În percepția poporului persan, în sărbătoarea zeului Mithra (datat la solstițiul de iarnă), acesta a făcut zilele să devină mai lungi.

1.4 Iconografia anotimpurilor și vârstele omului

“În iconografie primăvara a fost reprezentată prin simboluri animalice (miel, ied) sau umane (o femeie purtând o ghirlandă de flori ori un bărbat cu o cunună de flori pe cap, jucând printre flori, cu o alăută în mână ce semnifică renașterea naturii și bucuria acestei reînvieri). Ea reprezintă victoria vieții, a soarelui asupra morții și întunericului iernii.[…] vara e simbolizată printr-un balaur ce scuipă flăcări sau prin chipul unui om care seceră grâne și care ține în mâna dreaptă o seceră, iar în stânga spice de grâu.[…] toamna e semnificată prin mai multe simboluri: iepure, coardă de viță, cornuri ale abundenței din care se revarsă fructe și prin figura unui om în vârstă care duce în mână un coș cu struguri sau cu fructe ori care strânge fructe.[…] iarna este reprezentată prin mai multe simboluri: salamandră, rață sălbatică, flăcările din vatră sau un om gârbovit, cu cojoace în spate (povara anilor) care se încălzește la foc.”

Anotimpurile au fost raportate atât la iconografie, cât și la vârstele omului; astfel, primăvara reprezintă copilăria. Schimbarea imprevizibilă a vremii a fost reflectată în copilăria plină de viață. Această perioadă a fost asociată cu tinerețea, veselia, apariția florilor etc. Vara reprezintă tinerețea/adolescența, începutul vârstei adulte cu bucuriile ei. Vremea caldă plină de lumină reprezintă perioada pozitivă a tinereții, când totul pare posibil.

Toamna reprezintă maturitatea feminină, deplinătatea și autonomia. Este perioada evaluării existenței umane; schimbarea vremii semnifică omul conștient, care ia decizii importante și se întâlnește zilnic cu greutățile vieții. Iarna reprezintă batrânețea, înțelepciunea, apropierea omului de moarte. Este anotimpul tristeții, a sterilității și a frigului.

Simbolic, ele reprezintă și cele patru perioade ale zilei. Primăvara este dimineața, vara amiaza, toamna seara și iarna noaptea. De asemenea reprezintă și erele. Primăvara este epoca de aur, vara epoca de argint, toamna epoca de bronz și iarna epoca fierului.

1.5 Anotimpurile în muzică

În lumea muzicii, anotimpurile ocupă loc semnificativ prin seria concertelor pentru vioară ale lui Antonio Vivaldi. Lucrarea intitulată “Anotimpurile” a fost realizată după un program literar.

“[…] Vivaldi voia să-i ajute pe ascultători să înțeleagă muzica însăși, să faciliteze transformarea percepției auditive într-o imagine complexă, adăugând fiecărui tablou o imagine literară. Imitând în scurte pasaje sunetele variate ale naturii, fie murmurul izvorului sau șuieratul vântului, fie ciripitul păsărilor, „Anotimpurile” lui Vivaldi nu reproduc decât ceea ce este esențial. Prin magnifica sa operă, marele artist a căutat să reprezinte simbolic vârstele omului și relația lui cu cosmosul[…]”

Un alt compozitor care a creat muzică pe tema anotimpurilor este Franz Joseph Haydn. Oratoriul intitulat “Anotimpurile” nu este doar evocarea muzicală a imaginii anotimpurilor, ci și prezentarea schimbării rapide a ciclurilor vieții, precum și caracterul tranzitoriu al existenței pământești.

“Anotimpurile” de Haydn este singurul oratoriu laic a compozitorului. Tema lui este ciclul etern al naturii, schimbarea ciclică a celor patru anotimpuri prin descrierea frumoasă ale imaginilor din natură.

fig.1.2.: Manuscris- “Anotimpurile” de Antonio Vivaldi

1.6 Anotimpurile în poezie

Anotimpurile apar atât în activitățile artistice, cât și în literatură. După cum urmează, voi prezenta pe scurt cele mai cunoscute/reprezentative interpretări ale acestora de către poeți.

Genul de poezie tradițional japozenă, numită “Haiku”, are la bază un cuvânt/o imagine care exprimă un anotimp. Are formă fixă de trei-patru versuri, cu un număr de silabe stabilit. Haiku a devenit din ce în ce mai practicat de poeții din toată lumea. Impune mai multe reguli, astfel aceste poezii, sunt mai complexe dacât par la prima citire. Cel mai cunoscut reprezentant haiku este Matsuo Basho.

Ovidiu, în poemul „Metamorfoze” descrie anotimpurile în felul următor: “Ce, nu credeți că anul se scurge în patru anotimpuri care seamănă cu viața noastră? Primăvara e ca un copil tânăr și delicat, hrănit cu lapte […]. După primăvară, anul ajunge mai robust și e ca un tânăr puternic […]. Urmează toamna fără fervoarea tinereții, domolă, cu păr alb începând să apară la tâmple, timp mijlociu între tinerețe și bătrânețe. Apoi vine bătrâna iarnă, posomorâtă, cu pas tremurat, cu părul alb căzut…”

În literatura română, poetul simbolist George Bacovia este cel care tratează tematica anotimpurilor în mod deosebit. Pentru simboliști, această temă este una reprezentativă, deoarece prin schimbarea anotimpurilor ei sugerează cu totul alte idei decât ceilalți poeți (degradarea, descompunerea).

“[…] Dintre anotimpuri, Bacovia preferă toamna, cu ploile nesfârșite, care picură monotonia și tristețea în suflet […]. Iarna, poetul nu este impresionat de albul imaculat al zăpezii, el surprinzând momentele critice când zăpada se amestecă cu ploaia […]. Vara, poetul este copleșit de arșița dogoritoare și impresionat de mirosurile degajate de cadavrele descompuse sub soarele torid. Primăvara bacoviană este lipsită de veselia și de speranțele pe care acest anotimp le aduce, reînvierea naturii pentru poet un motiv de nevroză, de isterie, de amplificare a gândului existenței inutile.”

1.7 Anotimpurile în pictură

De-a lungul istoriei artei numeroși artiști au realizat lucrări pe tematica anotimpurilor. Fiecare a reușit să le reprezinte în mod deosebit, într-o viziune specifică. În acest capitol voi prezenta o parte dintre aceste lucrări, care m-au influențat în realizarea acetui proiect.

“Cărțile Orelor”, realizate la comanda clasei aristocratice (ex. Frații Limbourg- “Tres Riches Heures du Duc de Berry”) și „Breviarele” care conțineau sărbătorile creștine anuale (ex. „Breviariul Grimani” din jurul anilor 1500), reprezintă activitățile tipice desfășurate în jurul casei și în natură pentru fiecare lună/anotimp al anului.

Fig1.3., 1.4., 1.5.: “Februarie”, “Martie” și „August” de Paul Limbourg din “Les Trés Riches Heures du duc de Berry”

Pictorul italian Giuseppe Arcimboldo (1527-1593) a reprezentat anotimpurile prin folosirea elementelor naturale specifice fiecăruia, realizând astfel portrete imaginative. Pimăvara lui Arcimboldo reprezintă copilăria, renașterea naturii în culori vii și mirosuri proaspete. Vara fiind tinerețea, este caracterizată de abundență și ilustrează o zi fierbinte de vară cu roadele ei; haina figurei este realizată în întregime din spice de grâu. Toamna este reprezentat și el de abundență, de fructe coapte pregătite prentru a fi culese (măceșe, ciuperci, pere, mere, struguri) și inevitabil butoiul de vin. Prin elementele iernii (trunchiul de copac crăpat, ramurile goale) artistul a reprezentat bătrânețea și trecerea timpului, dar sezonul rece poartă și un element de reînnoire, iedera.

fig.1.6., 1.7., 1.8., 1.9.: “Anotimpurile” de Giuseppe Arcimboldo din 1573

O altă tratare a temei de artist constă în reprezentarea celor patru anotimpuri ca o singură figură, prin îmbinarea pieselor specifice a fiecărui sezon.

fig.1.10.: Giuseppe Arcimboldo- “Four Seasons in One Head” (1590)

Încă din antichitate (ex. arta triumfală) anotimpurile au fost personificate de personaje alegorice: primăvara poartă- coroană de flori, vara coroană din spic de grâu, toamna coroană din frunze de viță de vie, iarna ține în mână lemne uscate și este îmbrăcată gros. Această iconografie a urmat și seria alegorică realizată de Jacob Matham după Hendrik Goltzius.

fig.1.11.: “Alegoria toamnei” de Jacob Matham după Hendrik Goltzius, 1589

Nicolas Poussin, în seria de picturi intitulată “Cele patru anotimpuri”, conectează simbolistica anotimpurilor cu scene din “Vechiul Testament”, ce poartă de asemenea referiri și la „Noul Testament”. “Primăvara” (1659) lui Poussin prezintă Paradisul după Creație, care este promisiunea Împărăției cerurilor. “Vara” (între 1660-1664) prezintă căsătoria lui Rut cu Boaz și se referă la relația strânsă dintre Hristos și Biserică. “Toamna” prezintă cercetașii întorși din Canaan cu o viță de vie, reprezentare ce prevestește Eucharistia. “Iarna” reprezintă potopul și Arca lui Noe, care de asemenea simbolizează Ultima judecată și Mântuirea celor drepți.

fig.1.12. și 1.13.: “Vara” și “Toamna” de Nicolas Poussin

fig.1.14.: “Iarna” de Nicolas Poussin

Pictorul flamand, Pieter Brueger cel Bătrân (1525-1569) se numără între artiștii de seamă care au tratat tematica anotimpurilor. Seria lui pe această temă a adus noutate în istoria picturii occidentale, prin înlocuirea iconografiei religioase cu umanism. Bruegel a prezentat oamenii lucrând fără a fi idealizați, prin aplicarea principiilor compoziționale renașcentiste.

fig.1.15.: „Vânătorii în zăpadă” (1565) de Pieter Bruegel cel Bătrân

fig.1.16 și 1.17.:“Gloomy Day”(1565) și “The Harvesters” (1565) de Pieter Bruegel cel Bătrân

fig.1.18 și 1.19.: “Haymaking”(1565) și “The Return of the Herd” (1565) de Pieter Bruegel cel Bătrân

Alfons Mucha, artist al mișcării Art Noveau, a elaborat mai multe lucrări personificând elemente din natură, activități etc. Între cele mai îndrăgite lucrări ale artistului putem aminti panourile decorative intitulate “Anotimpurile”. Stilul specific al artistului a rezultat lucrări excepționale. Primul ansamblu pe această temă l-a realizat în 1896, al doilea în 1897 și a treilea în anul 1900.

fig.1.20-1.23.: “Primăvara”, “Vara”, “Toamna” și “Iarna” (1896) de Alfons Mucha

“Tema anotimpurilor este una foarte potrivită pentru o alegorie și Mucha a ilustrat perfect atmosfera caracteristică fiecărui anotimp, prin expresia fiecăreia dintre frumoasele femei care la înfățișează.[…]”

Succesul primului panou, a dus la o altă comandă de Champenois pe aceeași temă în anul 1897. “Inocența primăverii, umezeala dar și căldura verii, fertilitatea toamnei și răceala iernii sunt subliniate în plus de motivele florale care, în acest ansamblu, decorează partea de sus a fiecărui panou.”

fig.1.24.-1.27.: “Primăvara”, “Vara”, “Toamna” și “Iarna” (1897) de Alfons Mucha

Ultima abordare a temei de către artist, a adus noutate și independență temei clasice, totuși a păstrat viziunea lucrărilor anterioare. Primăvara este caracterizată de îndrăznețe, vara aduce timpul pentru vacanță, toamna este dominată de melancolie și iarna ne încântă prin feminitate misterioasă.

fig.1.28.-1.31.: “Anotimpurile” (1900) de Alfons Mucha

1.8 Relația dintre Divinitate și anotimp

1.8.1 Primăvara și Zeițele renașterii naturii

În cultura multor popoare au existat/există zeițe care reprezintă primăvara, reînnoirea, renașterea naturii etc. Primăvara începe cu primii muguri verzi, explodează într-o multitudine de flori și aduce promisiunea recoltei bune. În antichitate existau multe sărbători dedicate Zeiței primăverii care au fost asociate cu înflorirea, creșterea și fertilitatea pământului.

Un exemplu ar putea fi Anna Perenna, zeiță din Roma antică, care a fost asociată cu ciclurile anului și reînnoirea. Ea era sărbătorită în cadrul festivalului “Idelelor lui Marte”, care corespunde cu 15 Martie.

O altă zeiță a sezonului de primăvară era Brigid, zeiță din Irlanda pre-creștină. Ea era asociată cu fertilitatea, vindecarea și poezia. Era onorată la festivalul de “Imbolc” (inițial era festival păgân) care celebra primele semne de primăvară. În momentul de față, Sărbătoarea de Imbolc este unul dintre cele patru festivaluri sezoniere galice. Odată cu apariția Creștinismului, sărbătoarea de Imbolc s-a transformat în sărbătorea Sfintei Brigitta.

În mitologia romană, primăvara era reprezentată de Flora, zeița plantelor cu flori (în special celor care dau roade). Era celebrată în “Festivalul Floralia”, care a avut loc în luna aprilie sau la începutul lunii mai. Chiar dacă a fost o figură relativ minoră în mitologia romană (fiind una dintre mai multe zeițe de fertilitate), asocierea ei cu dăruirea primăverii i-a dat o importanță deosebită, a devenit și zeița tineretului.

fig.1.32.: Reprezentarea Zeiței Flora, detaliu din opera “Primavera” de Sandro Botticelli

În mitologia nordică, ca zeiță a fertilității întâlnim la Freya; ea era legată de creșterea de primăvară. A fost asociată totodată cu dragostea, frumusețea, războaiele și moartea. O altă denumire a ei era Gefn, care înseamnă “dăruitor”.

Zeița Vest africană a apelor dulci alimentate de ploile de primăvară era Hare Ke; readucea fertilitatea naturii. Conform legendei, ea trăiește sub fluviul Niger, împreună cu doi dragoni și îngrijesc sufletele celor care așteaptă renașterea, la fel cum așteaptă și pământul renașterea adusă de primăvară.

Ostara era zeiță celtică de primăvară, fertilitate și renaștere. Pentru ea erau sacre ouăle pictate și iepurii albi. Simbolurile ei au fost încorporate în sărbătoarea Creștină a Paștelui.

fig.1.33.: „Ostara” (1884) de Johannes Gehrts

1.8.2 Vara și Zeițele solare

Zeițele solare reprezintă puterea și forța luminii soarelui. Aztăzi ne place mai mult să asociem aceste zeițe cu energia și fazele lunii. Această schimbare de putere este reprezentată în multe mituri ale zeităților solare, de exemplu povestea Zeiței solare Akycha (mitologia inuită, Alaska), care a fugit spre cer după ce a fost violată de propriul ei frate.

Zeița hindusă a luminii este Aditi; care deține lumina vieții și oferă conștiința. Ea a dat naștere universului și a corpurilor cerești. Amaterasu este o zeiță japoneză Shinto. Numele ei înseamnă “Marele cer strălucitor”. Este emblema Japoniei, soarele care răsare; apare și pe steagul japonez.

Beiwe era o zeiță a poporului “sámi” din Laponia, sărbătorită la solstițiul de vară pentru a oferi lumina necesară creșterii plantelor. Aceste plante hrăneau renii- sursă vitală de mâncare, îmbrăcăminte și instrumente ale oamenilor.

Wuriupranili este o altă divinitate solară în credința poporului aborigen din Australia de Nord. Ea se trezește în fiecare dimineață în Est, aprinde un foc mic, pe care oameni îl văd ca prima strălucire a zorilor; apoi își decorează fața și corpul cu ocru roșu. Adesea, pigmentul este suflat în aer, colorează norii și rezultă într-un răsărit de soare roșu. În timp ce Wuriupranili călătorește pe cer, păsările încep să cânte, iar acesta îi trezesște pe oameni. În cele din urmă aprinde un foc de tabără și se deplasează pe cer spre tabăra de seară, în Vest.

1.8.3 Toamna și Zeițele fertilității

Zeițele fertilității reprezintă una dintre principalele aspecte ale “Mamei Arhetip”. Descoperirile arheologice dovedesc că cele mai timpurii zeițe de pe lume erau ca “Marea Mamă”, creatorul, înfățișată cu sâni mari și burtă umflată. În această formă, zeița fertilității reprezenta fertilitatea tuturor oamenilor și a pământului pe care au trăit.

Mai târziu, istoria zeițelor de fertilitate încorporează fertilitatea naturii pe pământ. Aceste arhetipuri feminine de obicei sunt mamele altor divinități și sunt văzute ca Patronii de maternitate. De-a lungul timpului, zeițele încep să fie diferențiate, reprezentând o multitudine de aspecte ale femeii și lumea naturală (zeițe de cereale sau pământ). Pot reprezenta sarcina sau nașterea. Există multe zeițe de fertilitate de Lună, deoarece Luna este legată de ciclul menstrual al femeii.

O “Zeiță Mamă” reprezentativă este zeița nigeriană numită Ala, care era responsabilă pentru fertilitatea tuturor animalelor și oamenilor.

Ajysyt este o “Zeiță Mamă” din Siberia, a cărei nume înseamnă “Dătător de naștere”. Se spune că ea a vizitat fiecare mamă și a oferit suflet pentru nou-născuți. “Mama Porumb” era o zeiță în cultura nativă-americană, responsabilă de fertilitatea pământului și oamenilor.

“Zeița Nil” era una dintre zeițele preistorice ale fertilității din Egipt (cu cap de pasăre), preaslăvit în Delta Nilului. “Șarpele Curcubeu”, zeiță indigenă, a reprezentat ploile fertile și marea; ea curge prin viața oamenilor aducând copii.

Tlazolteotl este o zeiță de creație din cultura aztecă. Mitul ei spune că Universul a fost realizat din corpul ei. Este considerată patronul adulterilor, fiind o zeiță de purificare, care iertat păcatele și a vindecat bolile cauzate de “greșeli”, în special cele sexuale.

1.8.4 Iarna și Zeițele care reprezintă înțelepciunea

Zeițele “Babă” reprezintă timpul, liniștea interioară și trecerea. Ele arată că unele lucruri nu se transformă, nu sunt reînnoite primăvara. Începutul iernii este celebrat în diferite moduri în toate părțile lumii. Se spune că este timpul anului când voalul dintre noi și lumea spiritelor este cel mai subțire. În Creștinism, Ziua Tuturor Sfinților este un semn că “binele” a birut “răul”.

În Mexic, la începutul lunii noiembrie, se sărbătoresc strămoșii prin sărbătoarea numită “Dia de los Muertos”, adica “Ziua morților”. Construiesc altare în cinstea morților, iar familiile se adună pentru a sărbători strămoșii, oferindu-le mâncare și cadouri. Aceste tradiții datează de mai mulți ani și au fost legate de festivalul Aztec dedicat Zeiței “Doamna Morții”.

fig.1.34.: Reprezentarea “Doamnei Morții” din Mexic

Zeița “Mama Bătrână” sau “Mama întunecată” este ultimul aspect al zeițelor. Împreună cu mama și fata, și ea reprezintă o parte din cercul vieții. În societatea de astăzi, acest aspect este cel mai înfricoșător, deoarece este înțeles greșit, prin distrugerea noastră. Societățile tradiționale considerau că moartea face parte dintr-un ciclu. În natură, moartea iernii este urmată de promisiunea de renaștere în primavară; culoarea ei este negrul și este asociată cu descreșterea sau Luna nouă. În aspectul ei pozitiv, adesea este descrisă ca o bunică, femeie înțeleaptă. Ea reprezintă înțelepciunea (văzătorul, vindecătorul și moașă), a cărei cunoaștere este căutată pentru a ghida pe alții în perioada greutăților vieții.

În diferite culture, zeițele pe care le asociem cu iarna reprezintă înțelepciune, magie, bătrânețe, moarte și lumea de dincolo.

Asase Yaa (Africa de Vest) reprezintă pântecele pământului de unde ne-am născut cu toții și unde ne vom întoarce după moarte. Annis era o zeiță în credința celtică; era reprezentată ca o femeie înfricoșătoare, deținătoarea înțelepciunii și a căilor vechi.

Badb în cultura irlandeză era o zeiță războinică care poate să își schimbe forma; ea simboliza ciclurile vieții și morții, înțelepciunea și inspirația. Ursul Cailleach în cultura celtică era o zeiță vrăjitoare distrugătoare care a domnit peste boală, moarte, înțelepciune, ritualurile sezoniere și magia vremii; reprezintă înțelepciunea care vine odată cu vârsta.

Elli era zeița nordică a bătrâneței; ea ne amintește că putem rămâne puternici și în bătrânețe, deoarece ea a învins pe Marele Thor. Bunica “Femeie-Păianjen” în cultura nativ-americană era o femeie bătrână și înțeleaptă, care a dat omului focul și soarele.

Xochiquetzal (numită și Ichpuchtli) era o zeiță a mitologiei aztece a ciclurilor de viață celebrate în “Ziua Morților”. Era o zeiță asociată cu fertilitatea, frumusețea, puterea sexuală, servind ca protector al tinerelor mame și un patron de sarcină, naștere și practicile feminine, cum ar fi broderia. Spre deosebire de alte zeițe de fertilitate, ea a încurajat dragostea și ca mijloc de plăcere, nu doar reproducere. Ea a avut și puterea de a despăgubi oamenii de păcate, care nu erau neaparat pacăte de natură sexuală.

fig.1.35. și 1.36.: Reprezentarea lui Xociquetzal din Codex Dios și din Codex Borgia

1.9 Explicația apariției anotimpurilor prin mituri

1.9.1 Grecia antică

În mitologia greacă există mai multe mituri despre apariția anotimpurilor. Unul dintre acestea este mitul lui Apollo, care a convocat anotimpurile prin cântecul lui pe harpă. Cu sunetele bas a convocat iarna, cu sunetele înalte vara, iar când a cântat în tonalitate majoră, universul s-a acordat pe primăvară.

fig.1.37.: Reprezentarea lui Apollo cu anotimpurile în lucrarea intitulată “Apollo and the Seasons” de Richard Wilson

Un alt mit este cel al Zeiței agriculturii și a fertilității, Demeter (numită și Ceres). Fiica ei, Persefona, a fost răpită de Hades. Cât timp Demeter simțea lipsa fiicei sale, pământul s-a uscat și a venit iarna, iar reîntoarcerea Persefonei a adus și primăvara pe Pământ.

fig.1.38., 1.39.: “Statuia lui Ceres” (1615) și “Venus, Cupid, Bacchus and Ceres” (1612-13) de Peter Paul Rubens

Într-un alt mit, modificările regulate ale anotimpurilor erau date de Zeițele ordinii naturii, numite Hore sau Horae. Poetul grec Hesiod consideră că horele sunt cele trei fiice ale lui Zeus și Zeiței Themis: Eunomia (Disciplina), Dice (Dreptatea) și Irene (Pacea). În cultura romană, numărul lor ajunge la patru, iar de atunci ele apar în creațiile artistice ca niște creaturi plutitoare, reprezentările celor patru anotimpuri.

fig.1.40.: Reprezentarea Horelor de Sir Edward John Poynter, detaliu din pictura “Horae Serenae”(1894)

1.9.2 Roma antică

Primăvara “[…] în antichitate, romanii au dedicat […] lui Hermes, crainicul și mesagerul zeilor și călăuză în infern a sufletelor morților.”

Vara “[…] închinat-o lui Apollo, zeul soarelui, unul din marii zei ai Olimpului, considerat „divinitatea absolută“ prin puterile care i s-au atribuit: avea dar profetic, alunga forțele malefice, ajuta și pedepsea oamenii, ocrotea cetățile, turmele și animalele domestice, patrona muzica etc.[…]”

Toamna a fost dedicată “[…]lui Dionysos, zeu al puterii roditoare a pământului, cunoscut mai ales ca zeu al viței de vie și al vinului, sinonim cu Bachus al grecilor.”

Iarna a fost atribuită “[…] lui Hefaistos, zeul metalelor și al meșteșugurilor legate de foc, sugerând ideea că în această perioadă se pregătesc uneltele pentru începerea lucrărilor agricole.[…]”

1.9.3 Miturile altor popoare

În mitul Nativilor algokini, o nevăstuică a tăiat o deschizătura pe cer, prin care a intrat căldura pe Pământ, ca urmare, a sosit vara.

Un mit Seneca povestește despre doi frați care alungau zi și noapte un urs uriaș de pe teritoriile lor. În cele din urmă au reușit să omoare ursul, a cărui sânge a căzut din cer și a pictat în roșu frunzele copacilor. După aceea frații au fript carnea ursului, a cărui grăsime curgea pe pământ și a pictat restul frunzelor în galben și portocaliu. Mitul Seneca a ursului poate face referire la constelația Ursa Mare, care era și ea legată de anotimpuri în credința nativilor americani; totoadată, acest mit este o explicație alternativă la apariția toamnei.

În credința indiană, începutul lunilor și a anotimpurilor era dată de către liderul Zeilor, Varuna, care a iluminat cerul și pământul; el este deasemenea și Zeul apelor.

CAPITOLUL 2 – CREAȚIA DE ÎNCĂLȚĂMINTE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC

2.1 Norme și standarde pentru designul studiat

Există două tehnici de proiectare de încălțăminte: proiectare geometrică (pe suprafață plană) și prin copierea calapodului. Deoarece calapoadele diferă între ele, am ales să lucrez cu tehnica copierii calapodului, astfel fața proiectată se va culca perfect pe calapodul ales.

Pentru a obține copia calapodului, mai întâi se îmbracă calapodul în bandă de hârtie adezivă de lățime mare. Învelirea întotdeauna se începe din jos în sus, de la călcâi în față, cu mare grijă ca banda să se culce bine pe calapod. Se lucrează cu fâșii lungi care acoperă în întregime calapodul, este de evitat folosirea unor fâșii mici de completare. La curburi, se efectuează tăieturi, ca banda să ia perfect forma calapodului.

fig.2.1: Îmbrăcarea calapodului

După îmbrăcare, trebuie calculate și marcate punctele/liniile care influențează funcționalitatea unei încălțăminte. Obținerea liniei de încălțare este esențială, deoarece acesta este linia în care încălțămintea are cea mai mare flexiune în timpul mersului, cea mai solicitantă parte. Linia de încălțare se găsește astfel: se așează calapodul (cu talpa în sus) lângă o suprafață dreaptă, iar unde acestea se întâlnesc sunt punctele extreme ale ristului. Din acele puncte, se măsoară în sus cu centimetrul două linii (din interiorul și din exteriorul punctului), iar mijlocul dintre aceste linii vor da linia de încălțare.

fig.2.2, 2.3.: Punctele/liniile care influențează funcționalitatea încălțămintei

Cu o linie (pe lungime) se împarte calapodul în două, pe parte interioară și cea exterioară. Distanța de la mijloc înspre talpă (pe linia de încălțare) se împarte și ea în două, pentru a primi punctul de încălțare. Punctul de încălțare are o mare importanță în proiectarea pantofilor, deoarece ea nu se schimbă, fie vorba de încălțăminte joase sau pantof cu toc înalt. Distanța între cele două puncte de încălțare (interior-exterior) trebuie să fie de minim 7cm la pantofi bărbătești, iar la sanalele de damă poate ajunge la minim 3cm.

Pasul următor este stabilirea înălțimii ștaifului pe linia de călcâi (aprox 9cm). La calapoadele noi această înălțime este deja marcată. Punctul înălțimii ștaifului se unește printr-o linie cu punctul de încălțare, astfel se obține linia carâmbului. Mijlocul liniei carâmbului se unește cu punctul maxim al ristului, astfel primim și linia ristului.

După stabilirea acestor puncte/linii se desenează modelul dorit pe partea exterioară a calapodului. Banda se taie cu exacticitate pe mijlocul calapodului și se dezlipește pornind din spate. Rezultatul obținut se lipește pe carton, partea interioară va da copia calapodului, iar partea exterioară (cea pe care este desenat modelul de încălțăminte) se va tăia pe bucăți conform modelului. Întotdeauna se începe cu prima piesă independentă (de exemplu căputa), după care piesa suprapusă și la urmă piesa inferioară (dacă este cazul).

fig. 2.4- 2.7.: Realizarea desfășuratei pentru modelul de pantof

Aceste piese se redesenează pe un alt carton, ținând cont de rezervele necesare la asamblare: pentru îndoire se lasă 7 mm, rezerva care va veni sub calapod se lasă la 1-1,5 cm, iar rezerva din partea interioară a piciorului se lasă puțin mai mare (chiar și 2cm) cu colț. Rezervele de suprapunere sunt de 7 mm, iar rezerva de coasere la călcâi este de 5 mm. Căptușeala se realizează conform feței, dar cu 5 mm mai mare, deoarece rezervele lăsate ajută la prinderea pantofului pe calapod, acestea se vor tăia la finisare.

Părțile stabilite se croiesc din piele, cu mare atenție la direcția de tragere a pielii. Bucățile obținute se asamblează, se îndoaie și se fixează la loc cu soluție pe bază de cauciuc. După aceea se cos împreună cu căptușeala. Cusăturile întotdeauna se întăresc pe partea înferioară care va veni sub calapod.

Pasul următor este tragerea feței pe calapod. Se începe cu modificarea branțului după talpă, după care se așează pe calapod și se bate în cuie. Ștaiful și bombeul se pun la înmuiat, după care se așează între captușeală și piele. Se trage fața pe calapod. Baterea în cuie se începe din spate, se fixează punctul călcâiului, după care se continuă la extremități. (La sandale, partea exterioră întotdeauna vine trasă mai în față cu circa 3-4 mm decât partea interioară.) Dacă încălțămintea este realizată din mai multe bucăți, se prind mai întâi părțile laterale la extremități.

Se taie căptușeala în exces la partea tălpii, după care se lipește această secțiune. Se șlefuiește și se halogenează talpa, după care se unge cu soluție de lipire. Fața și talpa se pun la încălzit, după care se lipesc cu ajutorul presei.

După cum am observat, trecerea de la schiță la produs final impune mulți pași de urmat, realizarea obiectului de obicei se întâmplă prin munca a mai multor persoane calificate. Acești pași se pot realiza și de o singură persoană, ca urmare procesul va fi unul mai îndelungat.

CAPITOLUL 3 – ELABORAREA PRACTICĂ A PROIECTULUI

În cele ce urmează, voi prezenta procesul de elaborare a colecției “La pas cu anotimpurile”, accentuând ideile principale în realizarea lor cât și argumentarea alegerii formelor/culorilor.

3.1 Modelul de primăvară

Pentru încălțămintea de primăvară am optat la un model de tip balerin. Prin analiza anotimpului am ajuns la concluzia să dezvolt ideea de copilărie și cea a creșterii în natură.

După concretizarea acestor principii am ales calapodul pe care să lucrez în continuare. Am decis să folosesc un calapod fără toc cu bot rotund, numărul 39, care corespunde cu numărul piciorului meu, pentru a putea verifica dacă modelul proiectat respectă principiile de funcționare ale unei încălțăminte de tip balerin.

fig.3.1.: Calapod de tip balerin numărul 39

Am făcut copia calapodului, după care am realizat și copia medie între cele două părți (interior și exterior), pentru a cunoaște detaliile tehnice folositoare în continuare.

După alegerea calapodului potrivit am început să realizez schițe, iar acestea le-am dezvoltat până am ajuns la variante din ce în ce mai potrivite de punctul de vedere al conceptului.

fig.3.2-3.9.- Schițe selectate din dosarul de studiu

Am decis să proiectez varianta de balerin cu fața din trei bucăți, pe care la urmă să așez un decor. Datorită acestei decizii cu totul că am economisit material (deoarece nu rămâne gaura de încălțare pe desfășurată), am trecut de un simplu tipar de balerin, prin posibilitatea de a direcționa linii multiple.

În cazul proiectării unui model nou, este nevoie de mai multe machete probă (înainte de a realiza varianta finală). Pe baza schițelor selectate am început să realizez primele studii, prin încărcarea calapodul în bandă adezivă și clarificarea detaliilor modelului la scară, respanctând punctele/ liniile care determină functionalitatea încățămintei; după care am desenat modelul ales pe calapod.

Am realizat șabloanele cu desfășuratele feței pe bucăți de asamblare conform copiei medii al calapodului, cu ajutărul cărora am făcut prima machetă de studiu. Următoarea machetă a rezultat din îmbunătățirea celui precedent și așa mai departe, până am ajuns la o variantă potrivită. Deoarece aceste machete erau studii de formă, am ales să lucrez cu piele defectă. Acesta s-a dovedit potrivit scopului, dar în plus m-a ajutat să economisesc materialul de calitate.

fig.3.10-3.13.: Primele machete de studiu

Machetele realizate m-au ajutat atât în clarificarea detaliilor modelului, cât și în îmbunătățirea produsului din punct de vedere funcțional, estetic și calitativ. Datorită acestora modelul a trecut prin mai multe schimbări.

fig.3.14. și fig.3.15.: Machetă de studiu făcută din piele defectă (pe care s-a efectuat probe de vopsire)

Una dintre schimbări care a determinat forma finală este curbura liniei de deschidere a pantofului. Inițial am dorit ca acesta să fie dreaptă datorită poziționării decorului legat de această linie. Primele probe au demonstrat că introducerea unei curburi pe linia degetelor piciorului oferă mai mare comoditate balerinilor, astfel a trebui să schimb și poziția decorului față de această linie.

fig.3.16. și fig.3.17.: Schimbarea liniei de deschidere

Schimbarea poziției decorului s-a dovedit benefic din punct de vedere estetic, deoarece prin această repoziționare am reușit să ascund cusăturile în exces și am evitat încărcarea modelului. După această clarificare, a urmat să mă joc cu forma, astfel am mărit dimensiunea și lățimea decorului pentru a-l face de efect.

fig.3.18. și fig.3.19.: Ultima machetă de studiu a modelului cu detaliile clarificate

Decorul din spate, are și rol funcțional (ajută la încălțare), totodată acoperă cusătura de unire a fețelor. Acesta inițial era format dintr-o simplă linie, totuși pentru a evita să fie prea evidentă rolul lui, l-am transformat într-un triughi care încorjoară călcâiul și devine parte constructivă a modelului. Din acest triunghi “se naște” o buclă mică, ce reprezintă una dintre primele semne ale primăverii, muguri verzi, și se continuă cu încă două bucle în creștere.

fig.3.20. și fig.3.21.: Decorul din spate la prima și la ultima versiune

După ce am clarificat până în cele mai mici detalii modelul, următorul pas a fost să realizez desfășuratele feței pentru varianta finală, cu rezervele necesare pentru asamblare/îndoire. Din copia acestor bucăți pe carton tare au rezultat șabloanele pentru croire.

fig.3.22. și fig.3.23.: Șabloanele pentru croire a feței și a căptușelii modelului

Din punct de vedere cromatic am realizat o paletă de culori de piele pe mai multe combinații reprezentative anotimpului. Am optat la combinația unui bej plăcut pentru bază și un verde viu pentru decor. Inițial am încercat și varianta cu verde dechis, dar acesta nu a format un contrast deosebit împreună cu culoarea de bază.

fig.3.24. și fig.3.25.: Paleta de culori pentru primăvară și alegerea pielii potrivite pentru model

Am croit bucățile feței și a căptușelii. Pentru părțile laterale am așezat pânză intermediară (între față și căptușeală), care împiedică întinderea feței în timpul purtării produsului.

fig.3.26. și fig.3.27.: Piesele componente ale produsului

Acești pași au fost urmați de îndoirea și asamblarea pieselor, care au fost fixate cu o soluție pe bază de cauciuc, după ce să fie cusute.

fig.3.28. și fig.3.29.: Fața asamblată

Piesele componente au fost cusute în mod logic, rezultatul fiind una clară, fără cusături evidențiate, iar culoarea aței este una foarte apropiată de culoarea pielii alese.

fig.3.30. și fig.3.31.: Cele două versiuni de culoare pentru decor

fig.3.32. și fig.3.33.: Probă de culoare și poziționarea decorului

Decorurile erau cusute după asamblarea pieselor principale dar înaintea căptușelii, deoarece între acestea a venit ștaiful și bombeul.

După ce am așezat căptușeala, a trebuit să tai pielea în exces (din partea superioară) în față și în spate, fiind că după ce încălțămintea își ia forma, aceste parți devin greu de accesat.

Excesul de captuseală rămasă pe părțile laterale a ajutat la fixarea feței în momentul tragerii pe calapod ( lipsa acestuia duce la alunecarea piesei de pe calapod).

fig.3.34. și fig.3.35.: Balerinii trași pe calapod

Următorul pas a constat în tălpuirea feței. Branțul a fost modificat conform copiei tălpii calapodului, după care a fost fixat cu două cuie.

Între față și căptuseală s-a așezat ștaiful și bombeul, elementele indispensabile în obținerea formei finale a produsului. Fața a fost fixată conform pașilor de tălpuire, iar în final talpa a fost lipită cu soluție specială și presată.

fig.3.36.: Lipirea tălpii de față cu ajutorul presei

Rezultatul este un model clar, cu o combinație de culoare potrivită anotimpului și a semnificațiilor acestuia. Decorul modelului este evidențiată de o culoare vie, care se regăsește în natură; ea este potrivită pentru a transmite ideea de creștere. Decorul din spate are și rol funcțional, deoarece ușurează încălțarea.

Talpa acestui model este subțire, iar din punct de vedere cromatic este una foarte apropiată de culoarea dominantă a feței. Nu atrage atenția în mod deosebit, lăsând evidențierea feței proiectate.

fig.3.37. și fig.3.38.: Model scos de pe calapod pregătit pentru finisare

3.2 Modelul de vară

La crearea modelului de vară inițial m-am gândit să proiectez sandale fără toc cu barete și am făcut mai multe schițe/ machete pe acest tip.

fig.3.39. și fig.3.40.: Schițe pentru sandale fără toc

fig.3.41., fig.3.42. și fig.3.43.: Machete de studiu primare pentru sandale de vară

După mai multe variante de probă, am ajuns la concluzia că ar fi mai potrivit să realizez un model cu toc, pentru a evidenția mai mult ideea feminității. Astfel am continuat cu variante pe toc de 10 cm.

Am optat la un calapod cu botul ascuțit, mărimea 39, la care am ales un toc subțire care se poate îmbrăca în piele.

fig.3.44.: Toc stiletto de 10 cm pe calapodul potrivit

Consider că acest tip de toc este una potrivită verii, care fiind o perioadă a nunților/ evenimentelor necesită încălțăminte elegante.

Vara este deasemenea și perioada vacanțelor. Prezența soarelui este evidentă, totodată este anotimpul cel mai apropiat de apă. Reflexia luminii pe apă este cea mai puternică în această perioadă, am decis să redau această idee cu ajutorul cromaticii. Am vrut să evit culorile prea vii la acest model și să folosesc combinații cât mai apropiate de elementele mai sus amintite. Am dorit să redau ideea tinereții prin forma, iar prin culorile alese să prezint elementele dominante (considerate potrivite) ale naturii în acest anotimp.

Am optat la o nuanță de bej mediu, care să redea senzația pielii bronzate. Această culoare (purtată vara) dă senzația unei transparențe, deoarece este foarte apropiată de culoarea pielii purtătorului. Ea transmite și ideea de transparență a apei.

A doua culoare este un bej închis din piele strălucitoare, care este potrivită în combinație cu prima culoare. Acest tip de piele redă atât strălucirea soarelui cât și a apei.

Găsirea formei potrivite (la fel cum și în cazul modelul de primavară) a fost precedată de schițe și machete de studiu.

fig.3.45., fig.3.46. și fig.3.47.: Schițe pentru pantof cu toc, model vară

fig.3.48. și fig.3.49.: Schițe pentru pantof cu toc, model vară

Procesele de realizare a modelului din punct de vedere tehnic au fost similare modelului precedent, totuși au apărut și alte detalii/ dificultăți (fiind vorba de un alt tip de încălțăminte), cum ar fi curbura tălpii și vârful ascuțit al calapodului. Acești factori au determinat foarte mult construirea bazei pantofului, cât și a decorului acestuia.

fig.3.50. și fig.3.51.: Copia calapodului cu modelul desenat

fig.3.52. și fig.3.53.: Realizarea desfășuratelor modelului be bucați de asamblare

fig.3.54. și fig.3.55.: Șablonul pentru față (stânga) și copia medie a calapodului (dreapta)

fig.3.56. și fig.3.57.: Machetă de studiu primar

fig.3.58. și 3.59.: Părțile componente ale feței la modelul de vară și așezarea pânzei intermediare

fig.3.60. și fig.3.61.: Fața înainte de indoire și așezarea căptușelii

fig.3.62. și fig.3.63.: Decor și căptușeală lipită și cusută de față

Tocul ales pentru acest model exprimă îndrăzneala catgoriei de varstă pe care reprezintă, care nu poate să lipsească din garderoba unei tinere. Învelirea tocului în piele strălucitoare conferă mai multă eleganța acestei piese de încălțăminte.

fig.3.64. și fig.3.65.: Îmbrăcarea tocului

Decorul din față pantofului constituie o linie de continure a căputei (deschiderea pantofului la degete) realizată dintr-o bucată de piele (ea nu se poate realiza prin tăiere din cauza principiilor de funcționare). Realizarea ei din piele strălucitoare evidențiază linia de flexiune a piciorului.

fig.3.66. și fig.3.67.: Fața pregătită pentru tălpuire

Forma decorului din spate reprezintă rezele înconjurătoare ale soarelui și valurile îndrăznețe ale apei. Acest decor are un rol secundar de acoperire a cusăturii de asamblare a feței.

fig.3.68. și fig.3.69.: Poziția decorului din spate

Tragerea pe calapod a modelelor cu toc și vârf ascuțit este mai dificilă, astfel timpul de realizare a acestui produs a fost una mai îndelungată. După tragerea feței a fost fixat tocul și s-a lipit talpa subțire. Această talpă a fost realizată manual și șlefuit pe forma tălpii calapodului.

fig.3.70. și fig.3.71.: Model tălpuit și lipit de branț

fig.3.72. și fig.3.73.: Vederile produsului cu talpa lipită și tocul fixat

fig.3.74.: Produs finisat fără acoperiș de branț

Ultimul pas a fost să finisez modelul, care a constat în curățarea feței de soluția de lipire, vopsirea botului pantofului în degradeu și tratarea suprafeței cu ceară specială, care oferă strălucire produsului.

fig.3.75. și fig.3.76.: Produs curățat înainte de vopsire

Rezultatul este un model atractiv în culori deschise și feminine, iar la călcâi are o buclă ce ajută încălțarea. Străculirea decorului cât și forma produsului atrage atenția viitorului purtător, ca acesta să fie “La pas cu anotimpurile”.

3.3 Modelul de toamnă

Pentru modelul de toamnă am optat la încălțăminte de tip botină. La început am dorit să proiectez o botină cu elastic în lateral și am dezvoltat mai multe schițe pe această versiune.

Primele studii le-am realizate pe un calapod cu toc înalt, dar la urmă l-am schimbat cu unul de 6 cm.

fig.3.77. și fig.3.78.: Studii primare cu elastic și toc gros de 10 cm

fig.3.79. și fig.3.80.: Machetă de studiu cu elastic în prima combinație de culoare

fig.3.81.: Calapodul cu toc de 6 cm îmbrăcat în bandă adezivă de hârtie

Pentru acest model nu doream să realizez un produs doar pe nuanțe de maro, astfel a fost mai dificil să găsesc o combinație potrivită din trei culori. Alegerea nuanțelor s-au întamplat pe baza ideii de trecere de la tinerețe la maturitate, culori care exprimă această stare, totodată și cromatica naturii toamna.

fig.3.69.: Paleta de nuanțe pentru modelul de toamnă

Primele încercări cu elastic nu s-au dovedit potrivite, astfel am realizat studii și pe varianta unui model cu șiret. Am adaptat modelele cu elastic în versiune cu șiret și am constatat că ele sunt mai potrivite pentru continuarea proiectul.

fig.3.72. și fig.3.73.: Modelul desenat pe calapod

fig.3.74. și fig.3.75.: Dezlipirea bandei și așezarea ei pe carton

Schimbarea naturii prin alternarea anotimpurilor și dezvoltarea femeii (categoriile de vârstă) sunt constituite din etape complexe, la fel și procesul de realizare a modelelor devine mai complex prin trecerea de la un produs la altul. Modelul de primăvară este una de dificultate medie, cea de vară mai sofisticat datorită înălțimii mari a tocului, iar la modelul de toamnă a trebuit să fiu atent la deschiderea potrivită pentru încălțare și poziționarea corectă a șiretului.

fig.3.76. și fig.3.77.: Șablonul pentru acoperișul de branț, căptuseală și copia medie a calapodului

fig.3.78. și fig.3.79.: Șabloanele de croire a modelului cu șiret

fig.3.80. și fig.3.81.: Pregătirea feței de probă

fig.3.82. și fig.3.83.: Machetă de probă funcșională din piele defectă

Modelele cu șiret sunt încălțăminte adecvate pentru toamnă, deoarece ele susțin piciorul, totuși se pot regla conform lărgimii piciorului clientului; ele oferă mai mare comoditate față de cele cu elastic.

Botina proiectată este compusă din cinci elemente componente. Cea de baza având o formă de pantof simplu de culoare maro. Acesta este baza, care din punctul de vedere al categoriiei de vârstă semnifică cunoștințele adunate până în perioada maturității.

fig.3.84. și fig.3.85.: Asamblarea feței de bază – varianta finală

Cele patru părți suprapuse peste acesta formează în lateral un V, care după rolul lui estetic transmite și separarea între două idei. Din punctul de vedere a formei, partea din față semnifică ideea femeii mature, felul în care ea este vazută de alții, răspunderile unei femei independente și greutățile acestei perioade. Cea din spate semnifică libertatea și îndrăzneala unei femei; partea care nu se arată pentru oricine. Limba botinei este realizată din culoarea vie regăsită și în spate, astfel am dorit să accentuez că uneori libertatea unei femei cade pe loc secund deoarece este înconjurat de răspunderi (elementele grii care înconjoară limba).

fig.3.86. și fig.3.87.: Elementele suprapuse și asamblarea feței

fig.3.88. și fig.3.89.: Fața asamblată și cusută, pregătită pentru tragerea pe calapod

fig.3.90. și 3.91.: Modelul tălpuit fără toc

Acest model este caracterizată de complexitate, finete și ațentia la detalii. Înălțimea tocului este una potrivită în redarea ideii maturității; ea nu este exagerat de înaltă, totuși oferă o poziție foarte feminină purtătorului; tocul de 6cm se poate purta o zi întreagă fără dureri de picior.

3.4 Modelul de iarnă

Tipul de încălțăminte care este cea mai potrivită iernii o consider cizma. Am decis ca acest model să fie fără toc, pentru a nu deranja deplasarea purtătorului în condițiile meteorologice nefavorabile.

fig.3.92. și fig.3.93.: Calapod încărcat pentru modelul de cizmă

La acest model am evitat să pun accentul pe categoria de vârstă pe care reprezintă iarna (bătrânețea), totuși am încercat să păstrez semnificațiile categoriei. Am decis să pun accentul pe sentimentul trăit în acest anotimp și schimbările petrecute în natură.

Am realizat mai multe schițe/machete ca la modelele anterioare, dar la acest produs a trebuit să țin cont de mai multe dimensiuni alte piciorului, precum circumferința gleznei și a pulpei. Pentru acest model a trebuit să încarc calapodul pentru a putea realiza curbura din față cizmei și să fie deschiderea potrivită pentru încălțare.

Din punct de vedere cromatic pentru această cizmă am ales o combinație de alb și gri, iar la ștaif am ales un gri mai închis, astfel contrastul modelului este mai mare dacât la o combinație la fel de potrivită anotimpului în culori închise. Am evitat totuși să realizez un contrast din alb și negru, deaorece forma/elementele componente ale modelului nu ar favoriza această alegere.

fig.3.94.: Nuanțe de piele posibile pentru modelul de iarnă

Nuanțele alese reprezintă fiecare o semnificație a anotimpului. Albul reprezintă nuanța cel mai frecvent întâlnită în natura în această perioadă, gri-ul trecerea timpului și categoria de vârstă reprezentată de iarnă și culoarea roșie am introdus din cauza semnificației subtile a descompunerii și a morții.

fig.3.95.: Model desenat pe calapodul îmbrăcat și culorile alese

Înălțimea cizmei este de 8 cm în sus de la punctul de prindere a călcâiului. Acesta depășește cu foarte puțin limita între cizmă și botină. Consider că această înălțime este potrivită pentru a putea reprezenta ideile propuse pentru model, fără să necesite prea mult material.

Din cauza acestei înălțimi, a trebuit să introduc fermoar în partea de interior a modelului. Acest lucru a fost necesar ca modelul să fie funcțional, totuși să stea mai fix pe partea gleznei. Am pus fermoarul în interior ca acesta să nu distragă atenția, fiind doar parte tehnică a produsului.

Prin machetele de studiu modelul a trecut prin mari schimbări, deoarece din punct de vedere tehnic nu am putut realiza anumite structuri. Am încercat să pun în practică câteva dintre schițe, dar primele încercări nu s-au demonstrat a fi potrivite.

Am dorit să construiesc fața prin linii asimetrice, astfel să mă îndepărtez de modelul de toamnă, și prin acest lucru să prezint marea schimbare a femeii de la o categorie de vârstă la alta. Asimetria acestei piese semnifică și gândirea unei persoane caracterizată prin înțelepciune.

Primele machete de studii au fost necesare pentru a dezvolta modelul din punct de vedere funcțional, iar ultimele două pentru a clarifica detaliile produsului.

CONCLUZII

În concluzie, consider că am reușit să fac față în redarea ideilor propuse și transpunerea unor idei complexe în produse de design; lucrarea fiind o analiză de semnificații din care rezultă o colecție de încălțăminte.

La fiecare model am încercat să redau idei mai puțin evindente ale temei, am evitat să realizez produse care să satisfacă așteptările mulțimii prin folosirea anumitor forme/simboluri și culori.

Ideile redate prin formele/culorile/tipurile de încălțăminte alese reprezintă propria percepție și felul în care eu văd conceptul ales. Produsele care au rezultat din acest proiect se caracterizează prin simplitate, dar cu includerea unor idei profunde ale anotimpurilor.

Modelul de primăvară redă ideea copilăriei în combinație cu cea a creșterii în natură. Produsul de vară reprezintă ideea vremii de vacanță apropiată de apă prin cromatică, iar categoria de vârstă este reprezentată de tipul de încălțăminte.

Toamna în produsul proiectat este evidențiat prin ideea trecerii de la tinerețe la maturitate. Baza reprezintă cunoștințele adunate până în perioada maturității, iar elementele suprapuse cele două laturi ale unei femei.

La realizarea modelului de iarnă am urmărit asimetria ca reprezentarea dualitatea timpului cu cele două concepții ale lui: renașterea în primăvară datorită alternării anotimpurilor și moartea. Cele trei culori folosite la acest model semnifică elementele specifice iernii: zăpada (alb), descompunerea (gri închis), trecerea timpului și categoria de vârstă (gri).

SURSELE IMAGINILOR UTILIZATE

fig.1.1.: http://www.astro-urseanu.ro/solstitiu_vara.html

fig.1.2.:http://www.manchestereveningnews.co.uk/incoming/royal-northern-college-music-scores-1286455

fig.1.3.-1.5.: https://en.wikipedia.org/wiki/Tr%C3%A8s_Riches_Heures_du_Duc_de_Berry

fig.1.6.-1.9.: https://www.wikiart.org/en/giuseppe-arcimboldo/all-works

fig.1.10.:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ec/Giuseppe_Arcimboldo_-_The_Four_Seasons_in_one_Head_-_WGA00820.jpg

fig.1.11.: https://collections.artsmia.org/search/artist:%22Hendrick%20Goltzius%22

fig.1.12-1.14.:http://richardmcbee.com/writings/jewish-art-before-1800/item/poussin%E2%80%99s-bible

fig.1.15.-1.19.: http://www.wga.hu/html_m/b/bruegel/pieter_e/07/index.html

fig.1.20.-1.23.:https://vorbinddespre.wordpress.com/2014/10/25/alphonse-mucha-anotimpurile-1896/comment-page-1/

fig.1.24.-1.27.:https://vorbinddespre.wordpress.com/2014/11/11/alphonse-mucha-anotimpurile-1897/

fig.1.28.-1.31.:https://vorbinddespre.wordpress.com/2015/03/01/alphonse-mucha-anotimpurile-1900/

fig.1.32.: https://en.wikipedia.org/wiki/Primavera_(painting)#/media/File:Primavera_04.jpg

fig.1.33.: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Ostara_by_Johannes_Gehrts.jpg

fig.1.34.: http://holyrollers.wikidot.com/santa-fe-001-mictecacihuatl

fig.1.35.-1.36.: https://en.wikipedia.org/wiki/Xochiquetzal

fig.1.37.:http://theredlist.com/wiki-2-351-861-414-399-1234-view-classicism-1-profile-wilson-richard.html

fig.1.38.: https://endlesspaintings.blogspot.ro/2014/10/statue-of-ceres-pieter-paul-rubens.html

fig.1.39.: http://www.peterpaulrubens.net/venus-cupid-baccchus-and-ceres.jsp

fig.1.40.:https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Edward_John_Poynter_-_Horae_Serenae_(detail),_1894.jpg

fig.2.1.- 2.7.: arhivă personală

fig.3.1.-3.95.: arhivă personală

BIBLIOGRAFIE

Cipészipari ismeretek- Ipari Szakkönyvtár 28-30, Pallas irodalmi és nyomdai részvénytársaság, Budapest

Diac. Ioniță Apostolache- Antonio Vivaldi, teologul care ne-a lăsat “Anotimpurile”, articol din Ziarul Lumina, 01 iunie 2009; accesat pe pagină web: http://ziarullumina.ro

Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Ovidiu- Metamorfoze, Editura Științifică, anul 1959.

Vasile Pistolea- Unități de timp în calendarul popular: Anotimpurile anului; accesat pe pagina web: http://www.agoracrestina.ro

Acasă

http://codulluioreste.ro

http:// diane.ro

http://insemneculturale.ning.com

http://jurnalul.ro

Home

http://mexicolore.co.uk

http://www.moederdegans.be

http://www.ng.hu

http://preferatele.com

http://www.tankonyvtar.hu

http://universdecopil.ro

https://vorbinddespre.wordpress.com