JAQM Editorial Board [307579]

Este dezvoltarea economică factor determinant al progresului social?

Is economic development the determining factor of social progress?

[anonimizat],

[anonimizat]

E-mail: [anonimizat]

Abstract:

Inițiativa Social Progress Imperative susține că indicatorii tradiționali de creștere economică nu reflectă în totalitate progresul unei țări.

Există o tendință generală de a măsura dezvoltarea și de a înțelege influența componentelor aferente asupra unor fenomene economice sau sociale. [anonimizat] a descrie și a fundamenta schimbările în dezvoltare. Totuși, [anonimizat]. Acest lucru evidențiază faptul că o creștere economică nu înseamnă întotdeauna o creștere a calității standardelor de viață sau a oportunităților pentru orice cetățean. [anonimizat] a [anonimizat]. Acest lucru ar putea fi valabil și pentru aspectele dezvoltării și performanței societății și a economiei, cum ar fi progresul social.

Definit prin capacitatea unei societăți de a acoperi nevoile fundamentale ale cetățenilor săi și de a [anonimizat]. Practic, Indicele Progresului Social măsoară rezultatele dezvoltării și performanței societății și a economiei în termeni practici. În mod similar putem afirma că dezvoltarea unei societăți cu venituri ridicate poate regresa in timp.

Analiza empirică a datelor evidențiază că există o [anonimizat] s-a calculat cât și în analiza ce vizează doar țările Uniunii Europene. Acest rezultat este relevant și în cazul unei relații inverse de cauzalitate. [anonimizat] o strategie incompletă de dezvoltare.

Key words: [anonimizat], dezvoltare economică

1. [anonimizat], multidimensionale, a căror măsurare devine tot mai dificilă odată cu dezvoltarea și diversificarea vieții contemporane. [anonimizat], Consiliul Europei și alte instituții/[anonimizat] a [anonimizat], ce ar fi în stare să facă față schimbărilor date.

Utilizând o [anonimizat], o națiune este declarată a fi bogată atunci când produce și vinde și când prezintă un nivel ridicat al comerțului economic. Bunăstarea, [anonimizat]. Inițial, utilizarea acestui factor ca singurul indicator ce cuantifică bogăția unei țări a fost un aspect criticat. [anonimizat] o redefinire pe termen lung a acestui termen pentru a cuprinde mai mult decât bogăția economică. Astfel, noțiunile referitoare la satisfacerea nevoilor de bază, nu mai sunt percepute ca o lipsă, ci ca potențial pentru dezvoltarea personală și colectivă, în toate domeniile (sănătate, educație, cultură, participare la viața comunității etc.). De asemenea, putem observa noțiuni legate de egalitate de șanse, de muncă, resurse naturale și un mediu de viață protejat. Legăturile sociale angajează individul la comunitatea extinsă.

În ceea ce privește politicile publice, redefinirea bunăstării presupune adoptarea diferitelor instrumente de evaluare și o reierarhizare a valorilor. Cu alte cuvinte: o nouă percepție a „ceea ce contează cu adevărat”.

Creșterea economică a unei națiuni este un fenomen complex și evocă o problematică ce derivă din faptul că producția și consumul s-au diversificat și au crescut foarte mult. Dificultățile menținerii și mai ales a creșterii lor pentru a satisface mai bine nevoile unei națiuni s-au accentuat sub incidența unui număr foarte mare de factori.

Indicatorul de creștere economică ce măsoară variațiile produsului intern brut (PIB) nu este suficient pentru a reflecta bunăstarea unei societăți. Multe activități și resurse ce contribuie la bunăstare, cum ar fi activitățile neremunerate sunt excluse din PIB deoarece nu au nicio valoare de piață. Creșterea economică desemnează dinamica ascendentă a PIB-ului real pe locuitor, considerată ca rezultat al factorilor ce influențează mărimea sa, inclusiv a mediului economic-social în care are loc și este parte a dezvoltării economice.

Dar, de fapt, ce înseamnă „dezvoltare”? Ca și multe alte „lucruri bune” este un concept greu de definit. Va fi întotdeauna dificil să se ajungă la un acord cu privire la definirea conceptelor și noțiunilor abstracte, cum ar fi capital, justiție, drepturile omului și dezvoltare. Cu toate acestea, cei mai mulți experți recunosc existența acestor concepte și există un consens referitor la recunoașterea acestora iar societatea trebuie să depună eforturi în îmbunătățirea lor. Este inevitabilă elaborarea unor cadre recunoscute și acceptate reciproc pentru a înțelege astfel de concepte la nivel național sau mondial.

Cadrele conceptelor de acest tip sunt compuse adesea dintr-un set de principii sau orientări care stabilesc cerințele minime pentru atingerea obiectivelor dorite. Astfel, în timp ce individul este adesea în centrul acestor cadre, există o presupunere implicită că interesele la nivel global prevalează asupra intereselor anumitor grupuri de persoane. Putem considera un exemplu concludent, din acest punct de vedere, faptul că este necesar să existe justiție pentru toți și nu doar pentru anumite persoane, iar drepturile omului trebuie respectate pentru toate persoanele și nu doar pentru cele care posedă puterea de a le exercita.

Putem analiza progresul fie prin prisma obiectivelor de dezvoltare fie cu ajutorul proceselor de dezvoltare.

Obiectivele de dezvoltare includ: reducerea sărăciei și a foametei, accesul universal la educație și sănătate, guvern reprezentativ, stabilitate socială și multe altele. În general se discută despre obiectivele individuale și nu despre procesele specifice prin care acestea vor fi realizate – deși unele obiective sunt chiar măsurile necesare să fie aplicate pentru a atinge alte obiective. Acest lucru sugerează că există o „zonă” de suprapunere între obiective și procese.

Buna guvernare ar putea, de exemplu, să fie văzută atât ca un mijloc pentru atingerea unui obiectiv cât și un scop în sine. Astfel, putem spune că procesele de dezvoltare se referă la mijloacele prin care sunt atinse obiectivele de dezvoltare. În acest sens se pot aplica politici și strategii adoptate de guverne și organizații individuale sau altele din afara acestora. În timp ce este relativ ușor pentru guverne să cadă de acord asupra scopurilor definite în linii mari, este adesea mult mai greu de a acorda prioritate unora dintre ele sau de a ajunge la un acord cu privire la modul de realizare a acestora.

2. Calitatea dezvoltării economice și impactul acesteia asupra dezvoltării umane

Există distincții între cele două concepte. Dezvoltarea economică se referă de obicei la îmbunătățirea nivelului de trai material, prin urmare, la îmbunătățirea veniturilor, a consumului, ocuparea forței de muncă, creșterea economiilor și investițiilor. Aceasta se referă, de asemenea, la modul în care sunt distribuite resursele între diferite persoane și procesele care influențează această distribuție. Un obiectiv important în dezvoltare îl reprezintă asigurarea că de îmbunătățirile economice beneficiază majoritatea. Această evoluție amplă este importantă atât din motive etice cât și economice. Să nu uităm că inegalitățile mari pot fi un obstacol în calea dezvoltării economice.

Conceptul de dezvoltare umană, uneori menționat ca dezvoltare socială, implică de obicei un set mai larg de obiective în care dezvoltarea economică este adesea văzută ca un mijloc de a atinge un scop. În dezvoltarea umană sau socială obiectivele sunt legate de calitatea vieții, cum ar fi securitatea, sănătatea, educația, stabilitatea socială, egalitatea, emanciparea, demnitatea etc.. Acestea sunt privite ca mijloace pentru realizarea unui concept complex de „dezvoltare a libertății” (Sen, 2001, pp.3-11.), deoarece aceste obiective și mijloace sunt componente necesare ale libertății (de a trăi, de a participa în societate, de a alege, de a consuma etc.).

Dar, cât de mult ideile noastre despre procesele de dezvoltare sunt influențate de mediile culturale și profesionale? Cele mai multe discuții legate de dezvoltare sunt dominate de perspectivele economice și instituționale. Deși pot fi importante și pot prezenta aspecte valoroase privite din alte perspective, ele sunt totuși de cele mai multe ori evaluate și încorporate într-o analiză predominant economică și instituțională.

În schimb, dezvoltarea socială nu se referă numai la propriile perspective de dezvoltare; se evaluează, de asemenea, o analiză economică și instituțională dar privită dintr-un unghi diferit. Se pune astfel accent mai mult pe excluziune socială și inegalitate, acestea reprezentând particularități ale sub-dezvoltării și sărăciei. Valorile ce stau la baza paradigmei dominante de dezvoltare economică, ca de exemplu: contrastul dintre „eficiență” și „nevoi” / „drepturi” sunt, de fapt, abordări ale politicii de dezvoltare (Derbyshire și Locke, 2008).

Aceste perspective diferite ridică întrebări fundamentale despre obiectivele și procesele de dezvoltare. Diferențele pot apărea, de asemenea, de la interesele variate sau experiența în diferite domenii (agricultură, sănătate, educație, dezvoltare socială, economică, politică); din dezvoltarea urbană/rurală; din diferite credințe și valori religioase sau culturale, de sex, vârstă sau etnie sau din diferite medii sociale, educaționale și culturale.

Abordarea termenului „dezvoltare” în literatura de specialitate se concentrează asupra economiei. Într-adevăr, cele două noțiuni „dezvoltare” și „dezvoltare economică” au fost adesea tratate ca fiind concepte sinonime.

Dezvoltarea economică a unei țări sau societăți este de obicei asociată cu creșterea veniturilor și creșterea legată de consum, economii și de investiții. Desigur, dezvoltarea economică înseamnă mult mai mult decât creșterea veniturilor; pentru cazul în care distribuția veniturilor este abruptă, creșterea nu poate fi însoțită de progrese în direcția obiectivelor, care sunt, de obicei, asociate cu dezvoltarea economică.

Dacă am crea o listă care să cuprindă toate caracteristicile asociate cu dezvoltarea economică, cu siguranță am include:

• niveluri scăzute de sărăcie, de foame și malnutriție, de boli infecțioase grave, de lipsă de adăpost, de criminalitate, de corupție;

• niveluri ridicate de venit, de consum, de economisire și investiții, de forță de muncă;

• accesul universal la protecție socială pentru șomeri și persoane cu venituri mici, în învățământul primar și secundar, la servicii de sănătate, la servicii publice de calitate (poliție, pompieri, salubritate etc.);

• accesul pe scară largă la infrastructura de locuințe bune, infrastructura rutieră și de transport, utilități publice (energie, apă și canalizare, telefoane).

În mod clar nu toate țările dezvoltate prezintă toate aceste caracteristici în egală măsură. Totodată putem pune la îndoială chiar prezența anumitor elemente enumerate anterior, arătând că există țări (sau regiuni din cadrul acestora) în care nivelul de criminalitate și rata șomajului par să fie destul de ridicate, sau subliniind faptul că nu toată lumea are acces la servicii publice de calitate, locuințe etc. Se subînțelege că abordarea sau analiza unor puncte poate genera adevărate dezbateri. De exemplu, nivelul de criminalitate în zonele rurale (care sunt cele mai populate) din multe țări în curs de dezvoltare sunt de multe ori mult mai mici decât în unele din centrele de populație urbane ale țărilor dezvoltate. Cu toate acestea, lista prezentată anterior nu este finală sau completă, ci poate fi considerată, mai degrabă, orientativă.

3. The Social Progress Index (SPI)

The Social Progress Index (SPI) – indicele progresului social a fost lansat în 2014 pornind de la o versiune beta din 2013 și măsoară o gamă completă de componente de performanță socială și de mediu agregate într-un cadru general. Indicele a fost dezvoltat pe baza discuțiilor ample cu părțile interesate din întreaga lume cu privire la ceea ce se poate pierde atunci când factorii de decizie se concentrează asupra PIB-ului dar nu și la excluderea performanței sociale.

Indicele progresului social cuprinde patru principii-cheie de proiectare:

• indicatorii exclusiv sociali și de mediu – scopul fiind acela de a măsura progresul social direct, mai degrabă decât să utilizeze proxy-uri economice. Prin excluderea indicatorilor economici, se poate analiza în mod riguros și sistematic relația dintre dezvoltarea economică (măsurată de exemplu prin PIB pe cap de locuitor) și dezvoltarea socială. Eforturile anterioare de a muta „dincolo de PIB” au combinat indicatorii sociali și economici, ceea ce face greu de clarificat cauza și efectul;

• rezultate – nu intrări – scopul indicatorului este de a măsura rezultatele care contează pentru viața oamenilor reali. De exemplu, vrem să măsoare nivelul de sănătate și bunăstarea unei țări și nu efortul consumat și nici cheltuielile acesteia în domeniul asistenței medicale;

• holistic și relevant pentru toate țările – cu scopul de a crea o măsură globală a progresului social, care cuprinde multe aspecte ale nivelului de sănătate a societăților, lucru diferit de eforturile anterioare concentrate, din motive lesne de înțeles, pe țările cele mai sărace;

• realizabil – se dorește a fi un instrument practic care va ajuta liderii și practicieni în guvern, afaceri și societatea civilă pentru a pune în aplicare politici și programe ce vor conduce la progrese sociale mai rapide. Astfel, indicele este structurat în 12 componente și 52 de indicatori distincți. Cadrul permite calcularea unui scor de țară total dar permite și analize granulare de domenii cu ajutorul unei analize SWOT.

Figure 1 – Evoluția SPI pentru țările UE

Source: https://www.socialprogressindex.com/

4. Analiza datelor

Analiza și înțelegerea legăturii dintre dezvoltarea economică și progresul social cu ajutorul Indicelui progresului social, prin separarea analizei performanței sociale de cea a performanței economice, permite înțelegerea dezvoltării economice deoarece constrângerile și deficitele societale întârzie dezvoltarea economică.

Totuși, pentru niveluri comparabile ale PIB pe cap de locuitor, vom remarca o variabilitate însemnată a performanței economice. Ceea ce înseamnă că aceasta, chiar în ipoteza unei corelări semnificative a celor două concepte, nu explică pe deplin progresul social.

În urma analizei datelor constatăm că țările pot ating niveluri semnificativ divergente de progres social la niveluri similare ale PIB pe cap de locuitor.

În același timp elaborarea unor strategii eficiente de dezvoltare se va realiza pe baza consolidării relației dintre dezvoltarea economică și cea socială. De fapt, pe termen lung, progresul social poate determina succesul economic.

Pentru analiza legăturii dintre cei doi indicatori voi lua în considerare un eșantion format din 126 de țări (din 236 pentru care s-a calculat SPI) pentru care setul de date este complet (2014-206).

O analiză a datelor pentru cei trei anii ne indică o legătură neliniară, directă și puternică (Figura 2 a-c). Pe măsură ce țara progresează din punct de vedere social, PIB-ul acesteia tinde să crească mai lent, ceea ce implică o formă de creștere logaritmică. În concluzie, pentru anul 2016, după logaritmarea GDP obținem o legătură liniară puternică (Figura 2 d).

a b

c d

Figure 2 – performanța generală a indicelui de progres social 2014-2016 pentru fiecare țară în comparație cu PIB-ul pe cap de locuitor

Regresia liniară a datelor a confirmat în continuare că legăturile observate sunt semnificative din punct de vedere statistic, cu un coeficient GDP semnificativ la un nivel de încredere de 99,99%.

Indiferent de anul pentru care este efectuată analiza, observăm că GDP explică peste 80% din variabilitatea SPI, ceea ce ne indică faptul că inclusiv o creștere destul de mică a PIB poate determina a creștere relativ mai mare a progresului social.

Aplicând aceeași analiză țărilor Uniunii Europene, obținem un model mai puțin clar dar care ne indică tot o legătura directă dar de intensitate moderată (Figura 3).

Figure 3 – performanța generală a indicelui de progres social 2016 pentru țările membre UE în comparație cu PIB-ul pe cap de locuitor

Obținem o corelația mai puțin puternică și atunci când tarile sunt separate în funcție de venit, ceea ce ar putea semnala că, la aproximativ același nivel mediu al veniturilor, țările pot avea niveluri diferite ale progresului social. Putem considera că dovezile actuale ne indică PIB-ul ca fiind unul dintre factorii esențiali în evoluția progresului social.

sau factorii de dezvoltare socială sunt esențiali pentru creșterea competitivității și, în cele din urmă, pentru prosperitatea țării și a populației acesteia. Din această perspectivă, investiția în chestiuni precum sănătatea, educația și mediul nu devine doar un rezultat al calculului politic, ci și o chestiune a creșterii economice globale și influențează avantajul competitiv pe care o țară îl va avea la scară globală. Fiabilitatea sau consistența internă o putem măsura cu ajutorul coeficientului Cronbach alfa care ne poate ajuta să determinăm „potrivirea” indicatorilor ce intră în componența fiecărei secțiuni, prin măsurarea coerenței interne dintre aceștia.

Table 1 – Cronbach’s Alpha for Each Component 2014-2017 (Global SPI)

Observăm o consistență bună, cu mult pentru 0,7 pentru aproape toate componentele. Excepție fac, până în 2017, Health and Wellness și Ecosystem Sustainability (Environmental Quality din 2016).

5. Indicele regional european de progres social

La începutul anului 2016 DG Regio and Social Progress Imperative, fondatorii SPI, împreună cu reprezentanții ai comisiilor și forurilor europene, au creat Indicele regional european de progres social ce abordează probleme din domeniul bunăstării sau ce vizează incluziunea socială.

Pentru Europa, acesta nu se limitează doar la determinare scorurilor statelor membre UE. Indicele regional european de progres social măsoară progresului social pentru fiecare regiune și poate fi considerat o completare a măsurilor tradiționale de progres economic. De aceea, fiind un indicator agregat, este de preferat ca indicatorii cu ajutorul cărora măsurăm dezvoltarea economică (PIB, venit, șomeri, populația activă, rata de ocupare) nu vor reprezenta componente ale acestui index.

Metodologia folosită pentru calculul acestui indicator este similară cu cea a Indicelui Global de Progres Social, iar datele pentru cei cincizeci de indicatori sunt furnizate, în principal, de Eurostat.

Figure 4 – performanța generală a indicelui de regional progres social 2016 pentru țările membre UE

Source: Eurostat

Indicele Regional de Progres Social nu este obligatoriu pentru Comisia Europeană și nu influențează alocarea de fonduri. Poate fi util î studiul strategiilor de dezvoltare ale regiunilor Uniunii Europene.

6. Concluzii

Măsurarea SPI se dorește a fi măsură mai detaliată atât la nivel regional cât și la nivel global care să ne poată oferi o viziune mai exactă a evoluției și progresului și, de ce nu, mai nuanțată decât o analiză clasică a performanțelor macroeconomice.

Sigur, progresul social reprezintă capacitatea unei societăți de a satisface nevoile umane de bază ale cetățenilor săi și de a crea condițiile sociale și financiare posibile la nivelul individului și la nivelul comunități pentru atingerea potențialului maxim.

Creșterea economică influențează dar nu determină neapărat progresul social. Mai exact, deși PIB este puternic corelat cu SPI, o țară care se bucura de o avuție importanta nu garantează implicit și o calitate a vieții ridicată.

Construit doar în funcție de măsurile sociale și de protecție a mediului ți pe baza premiselor pentru bunăstare și oportunitate, SPI indică punctele slabe pentru fiecare economie evaluat. Astfel, se pot îmbunătății politicile create pentru îmbunătățirea calității vieții.

References

Manly, 2004

Bland și Altman, 1997