J. A. Comenii Physicae ad lumen divinum reformandae synopsis. Post annos a prima [616396]

Traducerea s-a f ăcut după textul latin al
lucrării
DIDACTICA MAGNA
publicată în J.
A. Comenii
OPERA DIDACTICA OMNIA
Ab Afino 1827 aci 1657 continuata,
AMSTERDAM!»
Impensis D. Laurentii de' Geer
Excudenmi
Christophftrus Cwnradus, & Gabriel ă Kov.
Anno M. DC. LVII

Kcc'lactor; Măria Caiiriesm
Tehnoredactor .* Lizi Erbăresm
Coperta: Eugen Stoian

DIDACTICA MAGNA
prezintă
ARTA UNIVERSAL Ă DE A ÎNV ĂȚA
PE TOȚI TOTUL
oClis
un mod sigur și excelent de a înfiin ța asemenea școii în toate
comunele, ora șele și satele oric ărei țări creștine, în care tot
tineretul, de ambele sexe, f ără nici o deosebire, s ă fie
instruit în științe, călăuzit spre moravuri bune și plin
de evlavie, iar în acest chip s ă fie îndrumat în
anii tinere ții spre toate cele necesare vie ții
prezente și celei viitoare, și aceasta
concis, plăcut și temeinic.
Pentru care noi sf ătuim în primul rînd ca fundamentul să
rezulte din îns ăși natura lucrului, adevărul să fie demonstrat
prin exemple comparative din artele mecanice, stabilin-
du-se desfășurarea pe ani, luni, zile și ore, și în
sfîrșit calea ce se dovede ște ușoară și precisă și
care duce la un rezultat fericit.

DIDACTICA NOASTR Ă
are drept prora și pupă1:
să';cerceteze și să găsească un mod prin care înv ățătorii,
cu mai pu țină osteneal ă, sa înve țe mai mult pe elevi, în
școli să existe mai pu țină dezordine, dezgust și muncă
irosită, dar mai mult ă libertate,* pl ăcere și progres
temeinic, în comunitatea cre ștină să fie mai
puțină beznă, confuzie și dezbinare — ș dar
mai multă lumină, ordine, pace și liniște.

/„Dumnezeule, îndur ă-te de noi și ne hineeuvînteaz ă! Lumineaz ă fața
ta spre noi ca s ă cunoaștem pe pămînt calea ta, în toate neamurile
mîntuirea ta." \

Salut cititorilor!
idactica înseamn ă știința 2 de a învăța 3 pe alții. în ultima vreme, b ărbați eminenți,
-plini de comp ătimire pentru munca de Sisifi
: din școli, au pornit s ă o cerceteze,
cu un curaj inegal și cu rezultai inegal.
2. Unii s-au preocupat de vreo limb ă, spre a înlesni înv ățarea, ci cu
ajutorul manualelor, al ții au încercat c ăi mai scurte spre a transmite mai repede
vreo știință, sau artă5, alții altceva. Aproape to ți au pornit de la unele observa ții externe, adunate
din experien ța curentă, adică — cum se spune — a posteriori.
3. Noi ne încumet ăm să promitem o Didactic ă mare: adic ă o artă universal ă de
ș a învăța pe toți totul, și anume de a-i înv ăța în mod sigur, ceea ce nu poate s ă nu fie
'urmat de'succes ; lesne, adică fără nici o greutate și dezgust pentru înv ățător și școlar, ci
mai degrab ă cu cea mai mare pl ăcere de ambele p ărți; să-i învețe temeinic, nu superficial și de
dragul vorbelor, ci pentru a ajunge la adevărata știință, la moravuri curate și la evlavia intern ă-j/V*
sfîrșit, să demonstr ăm, toate acestea, apriori) adică din natura proprie și neschimb ătoare a
lucrurilor, a șa cum din izvorul viu purced pîraiele nesecate, pe care, adunîndu-le iar ăși într-un
fluviu, să clădim arta universal ă pentru întemeierea de școli universale.
4. Promitem aici lucruri cu adev ărat mari și dorite cu ardoare. îmi este u șor să întrevăd că
unora li se vor p ărea mai degrab ă visuri decît prezentarea unei ac țiuni certe. Indiferent cine e ști, nu
face aprecieri pîn ă ce nu cuno ști ce stă la temelia lucrurilor și abia atunci vei putea nu numai s ă-ți
formulezi p ărerea, ci și să o manife șli. Căci cu nu doresc și nici nu urm ăresc ca prin puterea mea de
convingere s ă amăgesc pe cineva s ă-și dea cansim ță-mîntul asupra unui lucru mai pu țin verificat.
Dimpotriv ă, avertizez, îndemn și, conjur st ăruitor j)e oricine se intereseaz ă de aceste lucruri ca
simplu spectator, s ă-și pună la contribu ție simțurile proprii și ascuțite (și să mi se lase orbit de iluzia
altor păreri).
5. De bună seamă, este vorba aici de un lucru deosebit de serios și așa cum este dorit de to ți,
lot așa se cuvine s ă fie îndrumat prin sfatul tuturor și sprijinit de efortul unit al tuturor: este vorba de
fericirea comun ă a neamului omenesc. „Ce dar mai mare și mai bun putem, aduce societ ății, decît să
învățăm și să cultivăm tineretul? Mai ales cînd, fa ță de moravurile timpului nostru, el a dec ăzut într-
atîta încît trebuie frînat și con-.strîns prin ac țiunile tuturor", zice Cicero6. larPilip Melanchton scrie
că „a forma corect tineretul valoreaz ă mai mult decît a cuceri Troia"7.; La aceasta se refer ă și spusele
lui Grigore de Nazianz: tsxvf} T8%vcov, avGpffirtov aysiv, TO TcoA,i)Tpo7rd)xaTov Kcd xo TÎOI-
KiA/otaiov TWV <;(bcov, adică(„arta artelor este s ă-1 formezi pe om, cea mai instabil ă și cea mai
complicat ă ființă dintre vie țuitoare"8.

6. A prezent ă, așadar, aceast ă artă. a artelor este un lucru plin de osteneal ă, care are nevoie
de judecata p ătrunzătoare nu numai a unui singur om, ci a mai multora, pentru c ă unul singur nu
poale avea ochiul alît de ager încît s ă nu-i scape din vedere foarte multe lucruri.
7. De aceea, pe bun ă dreptate, cer de la cititorii mei și îi conjur, pentru fericirea neamului
omenesc, ca to ți cei ce vor vedea aceast ă lucrare în primul rînd să nu considere drept cutezan ță că
cineva nu numai c ă încearcă- lucruri de o asemenea amploare și importan ță, I

dar le și promite, f ăcînd aceasta numai in scop util. în ai doilea rînd, să nu se descurajeze
dacă prima încercare nu izbute ște imediat și daca un lucru conceput dup ă dorința noastră
nu este dus de nai pin ă ia deplina perfec țiune. Căci mai întîi semin țele trebuie- s ă
încolțească și apoi să crească treptat, A șadar,, oricîi de imperfecte ar fi cele de fat ă și chiar
dacă nu ar atinge imedia t scopul propus, însu și acest faptjie va dovedi c ă totuși treapta
atinsă e mai înalt ă și că nc-am apropiat mai mult de țel. în sfîrșit, îi rog pe cititori s ă-i
acorde otita aten ție, sîrguin ță și judecată, nu numai independent ă, dar și perspicace, cît ă se
cuvine lucrurilor importante. Mai întîi, voi indica, pe scurt, motivul proiectului meu,-în
continuare voi enumera cil mai si mplu capitolele metodei celei noi, apoi voi oferi cu deplin ă
încredere opera mea gîndirii oneste și verificării sigure a tuturor celor care sîni capabili de
apreciere.
8. Arta aceasta de a învăța pe altul și de a inv ăța.singur (arsdocendi el discendi), și
anume la gradul de perfec țiune hi care se pare c ă vrea să se ridice, a fost în mare m ăsură
necunoscut ă veacurilor trecute. De aceea, studiile științifice (res literaria) și școlile era. în
așa măsură împovărate de osteneli și chinuri, de îndoieli și himere, de erori și defecte, încît
numai cei care erau înzestra ți ca o minte supraomeneasc ă puteau' s ă ajungă la o erudi ție
temeinică.
9. Se pare îns ă că de curînd Dumnezeu a f ăcui să se iveasc ă zarea unei epoci noi și a
stimulat în Germania pe cî țiva bărbați distinși, care, scîrbi ți de confuziile metodei folosite în
școli, au emis p ăreri despre o cale mai u șoară și mai concis ă9 de a preda limbile și artele10,
unii mai devreme, al ții mai iîrziu, și deci, dup ă caz, cu succes mai mare satt mai mic, precum
se vede din c ărțile și lucrările didactice pe care le-au publicai.

10. Am aici în vedere oameni ea Ratke1', Lubin12, Helwig13, Rițter", Bodin16, ( J
laum16, Vogel17, Wolf stirn18 și alții, care poate nou ă nici nu ne mai sînt cunoscu ți, precum și pe
cel ce se cuvenea s ă fie numit cel din ții, Johann Valentin Andreae19, care în minunatele sale
scrieri a dezv ăluit nu numai racilele bisericii și ale statului, dar și ale învăță-mintului și a
indicat pe ici pe colo și remediile lor. De asemenea, în Fran ța, lucrurile s-au urnit din loc
cînd Janus Caecilius Frey20 a publicat la Paris, în anul 1629, în țeleaptă sa didactic ă, sub
titlul Ad ăivixs scientias axtesque et linguas sermonesque extemporaneos, nova et
expeditissima via (Cale non ă și foarte lesnicioas ă spre științe și arte divine, spre filologie și
retorică).
11. Plăcerea pe care am resim țit-o alunei cînd am început s ă folosesc orice prilej
spre a studia pe ace ști autori nu se poate exprima și ea a alinat în bun ă parte durerea mea
față de decăderea patriei și de starea jalnica a întregii Germanii. Am început într-adev ăr să
nutresc speran ța că providen ța Atotputernicului a voit ca dispari ția vechilor școli și
conturarea celor noi, dup ă idei noi, s ă se produc ă simultan.[De bună seamă, cine inten-
ționează să construiasc ă o clădire nouă, obișnuiește mai întîi s ă netezeasc ă, terenul chiar
prin demolarea cl ădirii anterioare, mai pu țin corespunz ătoare sau șubrede.
12. Acest gînd a de șteptat în mine o mare speran ță, dar bucuria a fost temperat ă pe –
măsură ce mi-am dat seama c ă nu pot înc ă realiza, din temelie, un lucru atît de m ăreț.
13. Dorină să mă informez mai amplu despre unele (probleme, n.n.J, iar despre cîkva
chiar să-mi exprim p ărerea, am scris la unul sau la altul dintre cei men ționați, dara fost
zadarnic, în parte fiindc ă' oricine î șii păstrează cu mare stricte țe propriile sale descoperiri, iar
pe de altă parte, scrisorile n-au g ăsit pe destinatar și mi s-au înapoiat f ără răspuns. 21
14. Unul dintre ei (prea str ălucitul J. V. Andreae) mi-a r ăspuns amabil că vrea să-aui
predea făclia22 și chiar m-a îndemnai s-o preiau. îmb ărbătat in acest fel, problema a începui
să măpreocupe mai intens, iar dorin ța mea fierbinte de a face ceva util societ ății (publicus
profectus) m-a determinat s ă întreprind din temelie aceast ă lucrare.
S

15. Așadar, am l ăsat la o parte inova țiile, ideile, observa țiile și regulile altora și am șpornit
pe de-a-niregul s ă meditez asupra problemei îns ăși și sa cercetez cauzele, metodele, c ăile și
scopurile artei de a înv ăța (Discentia — după cum o denume ște Tertulian23).
16. Din aceste considerente s-a z ămislit acest tratat, care (precum sper) prezint ă faptul mai
amplu decît pîn ă acum. Didactica a fost mai întîi conceput ă pentru uzul compatrio ților mei , în
limba mea maternâu, apoi îns ă, după sfatul unor b ărbați distinși, am Ir adus-o în latine ște, ca să fie
de folos public, dac ă se va putea.
17? Căci grația divină cere {spune Lubin în Didactica sa25) să nu ascundem omenirii cele ce
Dumnezeu ne-a înv ățat pentru t ămăduirea neamului omenesc, ci s ă le răspîndim în toat ă lumea,
întrucît esen ța oricărui lucru bun (continuă el) trebuie să fie împărtășită tuturor , deoarece, cu cît sînt
împărtășite mai mult' și la mai mul ți, cu atît sînt de folos mai mare si mai multora.
18. Este și o lege a umanit ății potrivit c ăreia atunci cînd cineva poale oferi ajutor
aproapelui aflat în împrejur ări grele, s ă nu neglijeze s ă-l dea și cu atît mai mult în cazul de fa ță, în
care este vorba de interesul nu numai al unui singur om, ci al mai multora, nu al cîtorva oameni, ci
al orașelor, provinciilor și" imperiilor, ba chiar al întregului neam omenesc.
19. Dacă s-ar găsi totuși vreunul atît de pedant încît s ă creadă că un teolog, datorit ă
profesiei sale, n-ar trebui s ă se ocupe de problemele școlare, atunci s ă știe că această îndoială in-a
preocupat pîn ă în adîncul fiin ței mele și de ea nu m-am putut elibera decît ascul-lîndu-l pe
Dumnezeu și cugetînd la ceea ce inspira ția divină m-a sfătuit.
20. Voi, inimi cre știne, îngăduiți-mi, vă rog, să vă vorbesc mai deschis: aceia care m ă
cunosc mai de aproape știu că sînt un om cu mintea delicat ă și aproape f ără nici un fel de știință,
dar că sînt un om care ăeplîng relele timpului nou și că sînt dornic s ă umplu — dac ă va fi vreun
motiv — golurile noastre, fie cu ce le aflate de mine, fie de al ții (care nu pot proveni de nic ăieri decît
de la milostivul Dumnezeii).
21. Așadar, de se va g ăsi ceva demn de luat în considerare aici, nu-mi apar ține» ci este al
celui care prin glasul pruncilor obi șnuiește să-și asigure lauda20 și care, ca s ă se arate prin îns ăși
fapta lui credincios, sincer și blînd, dă celor ce cer, deschide celor ce bat, arat ă celor ce caut ă (Luca
11,10), pentru ca și noi să dăm de bun ă voie altora din darurile adunate în noi. { Hristos al meu știe
că mintea mea este atît de simpl ă încît nu fac nici o deosebire dac ă învăț pe altul sau primesc
învățătură, dacă sînt prevenit sau previn, dac ă sînt învățătorul învățătorilor (de îmi va fi îng ăduit) sau
(acolo unde sper un progres) școlarul școlarilor. ;
22. Așadar, ceea ce Dumnezeu mi-a dat în p ăstrare, aceasta ofer tu turor spre a deveni un
bun comun.
23. Dacă cineva va g ăsi ceva mai bun, s ă facă la fel și să nu-și pună talantul în batist ă și să-l
ascundă, pentru ca Dumnezeu s ă-l învinuiasc ă de păcat — el, care voiește ca servii s ăi să facă astfel
ca talantul ce s-a dat fiec ăruia, după puterea sa, s ă cîștige alți talanți (Luca 19, 13 ș. u.).
îngăduit este, a fost și va fi pururi s ă
urmărim fapte mari, iar munca început ă întru
Domnul nu va fi zadarnic ă!
9

Tuturor diriguitorilor lucrurilor omene ști:
conducătorilor de stat, p ăstorilor bisericilor,
directorilor de școli, părinților și tutorilor copiilor,
grație și pace de toJDuj^ezeu, tatăl Domnu lui
lîostru Isus Hris țos, îți_sftoțidsEirit k(7 S4-ZJ jjtv)
Dintre crea ții,
două sînt cele
mai strălucite;
raiul și omul
Cumpărarea
omului cu
raiul
1.
2.
3.
4.
Pierderea
celor dou ă
Triifinirca
Domnului ;; 2. Precum raiul cr ăcea mai pl ăcută parte a.lumii, tot astfel omul era cea mai
delicată ființă dintre creaturi,; Raiul a fost sădit la Răsărit; omul a fost creat dup ă chipul aceluia ale
cărui obirsi? sînt de la început, din zilele ve șniciei. în rai au crescut feluri ți pomi, frumo și la vedete și
dulci la mîncare, din to ți cei ce se ridicau în alte p ărți pe întreg p ămîntttl, în om sînt îmbinate toate
substanțele lumii și toate formele si treptele acestor forme, spre a exprima întreaga art ă a înțelepciunii
divine. Raiul avea pomul cuno știnței binelui și al răului; omul ave rațiune pentru a discerne, și voință
pentru a alege ce e bun și ce , e rău. în rai stătea pomul vie ții, în om, pomul însu și al nemuririi, și
anume în țelepciunea lui Dumnezeu, care și-a așezat rădăcinile veșnice în om (Eccl. 1, 14). Un rin
ieșea din Eden s ă ude mini, iar acolo se împ ărțea în patru bra țe (Facerea 2,10); în inima, omului se.
revarsă felurite daruri ale Sim țului Spirit spre a-1 adap ă și iarăși din pîntecele lui vor curge rîuri de
apă vie (loan. 7, 38), adic ă în om și prin om se revars ă în felurite chipuri în țelepciunea lui Dumnezeu,
ca și rîuri le care s-au împr ăștiat în toate direc țiile.1 Aceasta o m ărturisește și Apostolul cîncl zice c ă
înțelepciunea lui Dumnezeu cea ele multe feluri s ă se facă cunoscut ă acum, prin Biseric ă, domnilor și
stăpînilor, în. cere știle lăcașuri. (Efeseni 3,10).
3. Cai adev ărat, așadar, fiecare om este pentru Dumnezeul s ău un rai al delect ării,
clacă se men ține acolo unde a fost a șezat. La fel și biserica, ce este comunitatea celor
dedicați lui Dumnezeu, este asemuit ă adesea în Sfînta Scriptur ă cu raiul, cu gr ădina
sau cu via lui Dumnezeu.
4. Dar vai ele noi nenoroci ții! Pierdut-um raiul pl ăcerilor trupe ști în care ne aflam
și o dată cu aceasta am pierdut raiul pl ăcerilor spirituale, care eram noi în șine. Alun-
"gați am fost în pustiurile p ămîntului si ne~a.ni făcut noi în șine pustietate, un de șert
gol și îngrozitor. Pentru c ă în rai n-am fost recunosc ători pentru grija lui Dumnezeu,
pentru darurile trupe ști și suflete ști făcute nou ă. Pe drept fost-am despuia ți de amîn-
două, iar trupul și sufletul nostru s-au expus suferin țelor.
5. J5a asc ultăm despre aceasta, pe Profet, care vorbe ște astfel împotriva mîndriei
personale a regelui. Tyrului, condamnatTa pedepse: „Fost-ai în desf ătările raiului lui
Dumnezeu ; hainele tale erau împodobite cu io i felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze
și diamante, cu cri solit, onix și iaspis, cu safir, smaragd, carhuncul șianr; preg ătite erau
pentru tine tobe și surle, înjiua în care ai fost creat. Tu era i heruvimul pe care l^am_un_s
ca proiector; un Dumnezeu frnfni celeTâUc"creaturi, te a șezasmn~pe~mllhl^le~c^l sfîntfd
Domnului și umUai prin mijlocul pietrelor de foc. Fost-ai f ără prihană în căile tale din
10
a început, cîncl Dumnezeu 1-a creai pe ora clin pulberea p ămîntului, 1-a a șezat în raiul
desfătării, pe care îl s ădise în Răsărit, nu numai ca s ă-1 lucreze și să-1 păzească (Facerea
2,15), dar și ca el însu și să-i fie Domnului
sau grădină

. nmțpwi
ziua facerii tale și pinii ș-a încuibai în line nelegiuirea. In mul țimea negu țăloriilor talc, și lăuntrul
tău s-a umplut ele nedreptate și ai păcătuit, de aceea te-am izgonit pe tine de pe muntele lui
Dumnezeu și te-am pierdut etc, Din pricina frumuse ții tale, inima ta s-a îngîmfat, și pentru trufia la
ți-ai pierdut în țelepciunea. De aceea, te-am aruncat la p ămînt și te voi da înaintea regilor spre
batjocură" (Iezechiel 28, 13 ș. u.). Ne-a aruncat, vai! la p ămînt și ne-a sfărîmat în dreapta, sa miniere
deși eram boga ți ca grădina Eden, am devenit ca de șertul cel pustiu.'
6. Glorie, dar și laudă, și cinste, și binecuvîntare în vecii vecilor lui Dumnezeu -Rednbîndirea
milostivul, care, de și ne-a părăsit un timp, tot nu. ne-a gonit în pustietatea ve șnică, pen- raiului, prin
tru că el ne-a trimis în țelepciunea sa prin care au fost create cerul și pămîntul și toate grafia hti
lucrurile și prin îndurarea sa a înt ărit iarăși, de jur împrejur, neamul, omenesc cu raiul Dumneseu
cel părăsit. Pentru c ă tăind și descojind cu securea, fer ăstrăul și rașpelul legii sale copa
cii pieriți și uscați ai inimilor noasti-e, împlînt ă noi mlădițe ale raiului ceresc, iar ca s ă
trăiască și să creascarada^clnire_7TG-a- udat cu sîngele s ău și n-a încetat de a-i stropi cu felurite
daruri ale Sfîntului s ău Spirit, ca izvoarele de ape vii; și a mai trimis pe lucr ătorii săi, pe grădinarii
sufletești, care s ă îngrijeasc ă cu credin ță noua planta ție a Domnului. C ăci
astfeT~voîb"e ște~2)c>m««l c ătre Isaia și prin persoana lui c ătre alții: „Pune-voi cuvintele mele în
gura ta și la umbra mîinii mele te voi ad ăposti, ca s ă întind cerurile, s ă întemeiez p ămîntul și să zic
Sionului: Tu e ști poporul meu!" (Isaia 51, 16).
7. Așadar, din nou înverze ște grădina bisericii spre bucuria jpiniiLiiivine ; căci Biserica
așa se spune la Isaia (51, 3): „Iar, Domnul va mîngîia Sionul, și dărîmăturilorlui le va rena ște prin
da nădejde. El va preface pustiul lui în rai și pămîntul lui neroditor în gr ădina Domnului; nu
bucurie și veselie va fi acolo, mul țumire și glas de cîntec!" Iar la Solomon: „Ești grădina
încuiată, sora mea, mireasa mea, fîntîn ă acoperită și izvor pecetluit. Vl ăstarii tăi clădesc
un paradis de rodii cu fructe dulci și minunate, avînd pe margini arbu ști care revars ă șmiresme:
nard, șofran și scorțișoară ș. a." (Cântarea Cînt ărilor 4, 12, 13). La care biserica mireas ă răspunde:
In grădină-i o fîntîn ă, un izvor ie apa vie și pîraie din Liban. Scoal ă, vînl de miaz ănoapte, vino, vînt
de miazăzi, suflați prin grădina mea și miresmcle-i slîr-ni ți, iar iubitul meu s ă vină, în grădina sa să
intre și din roadele ei scumpe s ă culeagă, sămănînce" (Același 15, 19, 17)27.
S. Crește oare într-adev ăr această plantație nouă a raiului Domnului dup ă dorin- Totuși, din
ță? Răsar oare favorabil to ți germenii? Oare to ți arborii tinerei planta ții poartă nard, nou se veste –
șofran, scor țișoară și smirnă, mirodenii și fructe rare?/ S ă ascultăm cuvîntul Domnului Mie
grăind astfel bisericii sale: „Eu te-am s ădit cape o vi ță de soi, cape cea mai curat ășamîniă,
cum de mi te-ai pref ăcut în ramur ă sălbatică de vită stfăină?"\ (Ieremia 2,21). dat ă) tîn-
guircaDomnului, c ă și această nouă plantare a raiului degenereaz ă!………………….
9. Sfînta Scriptur ă este plină de asemenea tînguiri. Plini de confuzii de tot felul Tîngwirca
sînt ochii tuturor acelor care au încercat s ă cerceteze istoria omenirii sau chiar a bisericii. Domnului și
Solomon , cel mai în țelept dintre oameni, dup ă ce eeVcTeTaTcu grij ă tot ce se întîmpl ă sub *^./"^"'/4 nr
soare, ca și propriile gînduri, cuvinte și fapte, începu cu sîrg s ă se tînguiasc ă: „Toiul priviri la
este deșertăciune și vînare de vînl. Ceea ce este slrîmb nu se poate îndrepta și ceea ce lip- acest lucru
sește nu se poate num ăra " (Eccles. 1,15). „Că unde este mult ă înțelcpcmnc este și multă V ,
amărăciune, si cel ce î și înmulțește știința își sporește suferin ța" (Ibideni 1, 18).
10. Precum cel ce nu-si cunoa ște boala nu se vindec ă; cine nu simte durere nu De ce vu se
suspină și cine nu vede pericolul nu se sperie nici pe marginea pr ăpastiei, chiar de ar interesează
sta pe stînca cea abrupt ă; tot așa, cei ce p ăstoresc neamul omenesc si biserica si nu de pfeasla
văd confuziile, nu este de mirare c ă nu-i afecteaz ă. Dar dacă vreunul vede la el și la alții ' '
apărînd nenum ărate pete și observă că puroiază răni și abcese, iar mirosul ce se degaj ă
îi înfundă din ce în ce n ările, cine se vede pe sine și pe alții stînd pe marginea pr ăpăs-tiilor și a
halirilor, primejduit peste tot de a c ădea în curse întinse, ba chiar cum este
11

Demonstra ție
inductivă că
întreaga
noastră
existență este
coruptă și
depravată
Sîntcm cu
toții pierdu ți
O îndoită
bucurie
Restabilirea
raiului
bisericii aici
pe pămkit
Cel mui,
eficace mijloc
al acestei
restabiliri, este
justa instruire a
tineretului dus spre ve șnice prăbușiri» și îl vecie pe unul sau pe altui cum se pr ăbușește, acela*cu
greu va putea s ă nu se îngrozeasc ă, să nu se împietreasc ă, să nu se sfîrșească de durere.
77. Căci ce se mai afl ă în noi și în lucrurile noastre la locul și în starea sa fireasc ă?
Nicăieri nimic. Toate fie c ă zac, fie c ă se prăbușesc și se găsesc de-a-ndoaselea și în
dezordine. în locul înțelegerii, prin care trebuie s ă ne asem ănăm cu îngerii, este atît
de mare ne știința, încît oamenii ignor ă, ia fel ca animalele, lucrurile cele mai nece
sare de știut. în locul prudenței, prin care, fiind destina ți eternității,, trebuie s ă ne pre
gătim pentru eternitate, domne ște o asemenea del ăsare, nu numai în cele ale eternit ății,
ci și în ale vie ții noastre muritoare, incit majoritatea oamenilor se dedau lucrurilor
pămîntești și trecătoare și în final mor ții sigure. în locul înțelepciunii cerești, prin
care ne-a fost îng ăduit să recunoaștem supremul bine, s ă-1 cinstim . ?i să ne bucur ăm cu
drag de el, este o îndep ărtare prea ru șinoasă de la acel Dumnezeu. în care tr ăim, ne
mișcăm și sîntem și o prea. stupid ă uitare a prea sfintei Fiin ței sale. 2S- în locul iubirii
si nevinov ăției — ura reciproc ă, dușmăniile, l\îzboaTHe7~crimeTe.^ în locul dreptății
domnește nedreptatea, injuria, opresiunea, ho ția, prăclăcinnea. în locul castității,
imoralitatea și obscenitatea în gîndîre, vorbe, fapte. în locnl .simplit ății și adevărului,
minciuna, în șelăciunea, reaua viclenie. în locul uniiliivtei — îngîmfarea și mînia
unora împotriva altora. " " …….
12. Vai ție, neam nefericit, cit de mult ai degenerat! „Domnul din cer a privit peste
fiii oamenilor, s ă vadă de este cel. ce în țelege saiț^'lccmțUăJ^ Toți s-au ahă-
tut, împreun ă, neirebn ici s-au jacul; nu. ' exîsh ' e[ e£jâcebunMMepmre~^i ă pîna la unul"
(Psalm 13, 2, 3). Chiar si aceia oare se consider ă conducătorii altora, r ău conduc, se dau în
lături, iar cei ce ar trebui s ă fie purtători de lumin ă răspîndesc mai to ți întunericul. Chiar
acolo unde mai e într-adev ăr revâ~bun^TluTev ărat, e schilodit, paralizat, risipit; cu adev ărat
o umbră și o părere, dacă o vei compara cu ceea ce ar trebui s ă fie în realitate. Cine nu baga
de seamă acest lucru, acela s ă știe că bîjbîie în întuneric, în țelepții văd ceea ce v ăd. nu prin
ochelarii p ărerilor obi șnuite, ci prin lumina clar ă a adevărului, contemplînd lucrurile lor și
ale altora.
13. Ne rămîne totu și o dublă mîngîierc, Mai întîi că Dumnezeu preg ătește pentru ale șii
săi un paradis ve șnic, nude se va reda perfec țiunea, și anume mai deplin ă și mai sigur ă ca
cea clintii pe care am pierdut-o. 1 n acest paradis a intrat Hristos cînd s-a desp ărțit de trup
(Luca 23, 43), acolo a fost r ăpit Pavel (2 Corint. 12, 4) și splendoarea sa a putut-o privi Ioan
(Apost. 2,7 și 21, IO),29
14. Cea de-a doua mîngîicre constă în aceea c ă Dumnezeu din cînd în cînd obi șnuiește
să reînnoiasc ă raiul bisericii și să transforme iar ăși deserturile ci într-o gr ădină a des
fătării, după cum ne arat ă promisiunile divine men ționate mai sus. Am v ăzut că aceasta
s-a întîmplat de mai multe ori în chip s ărbătoresc: dup ă căderea în p ăcat, după delu-
viu, după intrarea poporului în țara Canaan sul) David și Solomon, dup ă întoarcerea
clin Babilon și reconstruirea. Ierusalimului, dup ă înălțarea lui Hristos la cer și predi-
carea Evangheliei între pagini sub Constantin30 și în alte împrejur ări. Și chiar acum,
după atrocitățile atît de groaznice ale r ăzboiului, dup ă devastările atîtor țări, Părin
tele îndur ărilor ne prive ște încă cu ochii milo și, de aceea trebuie s ă-i întîmpin ăm recu
noscători calea și să fim mai exigen ți fața de acțiunile noastre, în chipurile și cu mij
loacele pe care prea în țeleptul Dumnezeu ni ie va indica •— cel ce hot ărăște toate —
pe căile sale.
15. Aceasta îns ă este ceea ce ne înva ță în primul rînd Sf. Scriptur ă: că nu
există o cale mai eficace pentru înl ăturarea coruperii umane decît fusta înv ățare a
tineretului (iuventu ș jecia instiiulio). De pildă, Solomon care r ătăcise prin toate
labirintcle erorilor umane și se tînguia c ă. cete corupte nu mai pot fi îndreptate și
nici nu se pot enumera lipsurile, totu și se adreseaz ă tineretului și-1 conjur ă „ca în
12
wm*țH i mmivh ^j«^*w" "»–*«.

zilele tinere ții să-și aducă aminte de Creatorul s ău și să se teamă de el și sa-i urmeze poruncile; c ăci
aceasta este întreaga datorie a omului" (Eccl. 12, 13). Iar în alt ă parte spune: „învață-l pe tînăr calea
sa și chiar cînd va îmb ătrîni nu se va abate de la ea" (Prov. 22,6). De aceea spune David: „Veniți,
fiilor, asculta ți~mă pe mine, frica'Dom-ni ăui va voi înv ăța pe tw'"(Tsalmi 34, 11). Dar însu și
cerescul David și dreptul' Solo-mon, eternul fiu al lui Dumnezeu, care a fost trimis din cer spre a ne
reforma, ne-a ar ătat parcă, cu degetul întins, aceea și cale, zicîncî: „Lăsați copiii să vină la mine și
nu-i opriți, căci a unora ca ace știa este împ ărăția lui Dumnezeu" (Marcu 10,14). Iar c ătre noi ceilal ți
grăia: „Adevăr zic vouă: de nu v ă veți întoarce șt nu veți fi ca pruncii, nu ve ți intra în împ ărăția
cerurilor" (Matei, 18,3).
V 16. Ce se urm ărește prin aceste cuvinte? Asculta ți și luați"'aminte voi to ți C?P*'- ceea ce veste ște
Domnul și învățătorul nostru al tuturora: numai pe copii îi consi- stn*.™mmi deră el demni de împ ărăția lui
Dumnezeu, ba chiar mo ștenitorii acestei împ ărății, adevăratei Numai aceia vor fi p ărtași la aceast ă moștenire care
se vor asimila cu cei mici. Oh! reînnoiri, ci de-ar da Domnul, iubi ții mei copila și, să înțelegeți acest privilegiu al
vostru ceresc! ?{ exemplul Iată, a voastră este ceea ce a mai r ămas din splendoarea neamului nostru sau ce acesina
este just în patria cereasc ă! Al vostru e Hristos, a voastr ă este sfințenia Spiritului, a voastr ă grația lui Dumnezeu, a
voastră moștenirea secolelor viitoare; toate acestea sînt numai ale voastre, ale voastre cu prec ădere și fără greș,
numai pentru voi sau pentru cei ce v ă sînt egali. Iat ă, noi cei în vîrst ă, care ne consider ăm doar pe noi oameni, iar
pe voi maimu țe, numai pe noi de ștepți, iar pe voi lipsi ți de minte, numai pe noi capabili s ă vorbim, iar pe voi ni ște
neputincio și în a vorbi, noi vom fi îndrepta ți spre școala voastr ă. Voi ne-a ți fost dați ca învățători, iar faptele
voastre ne vor fi de model și exemplu.
17. De ar vrea cineva s ă afle pentru ce Dumnezeu ajut ă și lauda atît de mult De ce
pe copii, nu va g ăsi altă cauză mai bună decît faptul c ă aceștia sînt în toate mai Dmtfnezeu simpli și mai capabili s ă
primească leacul pe care îndurarea dumnezeiasc ă o oferă copii așa de condiției umane tragice. C ăci, deși corupția
provenită de la căderea lui Adam a n ă- mult? pădit întreg neamul omenesc, totu și al doilea Aclam, Hristos, a
împiîntat din nou. arborele vie ții și nimeni nu este exclus, afar ă de acela care se exclude prin propria-i necredin ță
(Marcu,16,16), ceea ce nu se poate întîmpla la copii. De aceea, copiii, care nu sînt mc ă pătați cu păcate și
necredință, devin mo ștenitorii universali în m ăsura în care știu să-și păstreze gra ția dumnezeiasc ă primită și s-o
mențină neîntinat ă de lume. De aceea pot fi mai u șor învățați copiii decît ceilal ți, pentru c ă ei nu sînt înc ă stăpîniți
de deprinderi rele.
18. De aceea, Hristos ne porunce ște celor maturi, s ă ne întoarcem și să devenim De ce ne
ca și copiii, adic ă să ne dezvățăm de relele, provenite dintr-o instruc ție greșită si revii!e nouâ
însușită din exemplele rele ale acestei lumi și să ne întoarcem la starea anterioar ă grija pentru
a simplicit ății, a blînde ții, a modestiei, a purit ății, a ascult ării etc. Dar pentru c ă C0Pi
nimic nu este mai greu decît s ă dezveți pe cineva de obiceiuri (c ăci obiceiul este a
doua natur ă^ și dacă gonești natura cu furca, ea se va întoarce totu și diirrTbiî)"31;"
rezultă din aceasta c ă nimic nu este mai greu decît s ă îndrepți pe un om r ău educat.
Copacul o dat ă crescut înalt sau umil, cu ramuri drepte sau strîmbe, a șa rămîne si
la maturitate, nu-1 mai po ți transforma. Obada de la roat ă o dată curbată, mai lesne
se rupe decît s ă se mai. poate face dreapt ă, precum ne înva ță experiența. La fel spune
Dumnezeu despre oamenii care sînt obi șnuiți să acționeze rău: „Poate oare s ă-și
schimbe etiopianul pielea sa și leopardul petele sale? A șa și voi: pute ți oare să faceți
bine, cînd sînte ți deprinși a face rău?" (Ieremia 13,23).
13
, vi nu
yn

Reforma /{). }~)e aici rezultă eu necesitate* concluzia: Dacă există vreun șmijloc de l ămâ-
bisericii e fy t(re a genului uman corupi, acesta const ă., înainte de țoale, într-o educa ție (educatio)
!„JH»h.TaL$h, atentă si grijulie a tineretului A Toi asa precum pentru înnoirea unei gr ădini trebuie copii
să se sădească arbuști noi, tar ea sa creasc ă .și sa înfloreasc ă trebuie sa ne bine îngriji ți, mai ales c ă nu
există posibilități prea mari de a transplanta .arbori b ătrîni și de a-i face s ă rodească. Așadar, spiritele
simple (mentes sihrplices ), care nu sînt înc ă pline și infectate de reprezent ări și „obiceimi de șarte ale
acesteiJumi, sînt cele mai potrivite pentru țelurile lui Dumnezeu.
Despre 20. Despre aceasta ne d ă să înțelegem însu și Dumnezeu prin profe ți, cînd se
-. acea*/a plînge de corup ția universal ă, spunînd c ă jiu este nici unul -pe care s ă-l învețe, căruia
"'nJUl^-i', s ă-i facă înțeleasă învățătura, afar ă de cei Înt ăreați sau de cei abia dep ărtați de la sinul
mamei lor" (Isaia 28,9).
Fapt ilustrai 21. Aceasta se pare c ă a voit să arate Domnul printr-o parabol ă, atunci cînd,
de Hristas în drum spre Ierusalim, a dat porunc ă să i se aduc ă o măgăriță cu mînzul ei și
n-a călărit pe m ăgărița, ci pe mînzul ei. Evanghelistul adaug ă la aceasta: „Mînlui-
tonil a poruncii s ă i se aduc ă im mînz pe cave nimeni dintre oameni n-a șezut vreodat ă"
(Taica 19,30). S ă credem oare c ă aceasta s-a f ăcut fără vreo inten ție și să ne fie to
tuși transmis? Nici vorb ă! In toate faptele și cuvintele Mîntuitorului, atît în cele
mari cît și în cele mici, precum: și în orice slov ă a Sf. Scripturi s ălășluiesc adev ăruri
ascunse pentru pov ățuirea noastr ă. De aceea este sigur c ă și atunci cînd Hristos
cheamă la sine pe b ătrîni și pe tineri și-i conduce binevoitor pe unii și pe alții către
cerescul Ierusalim el îi consider ă totuși pe copii, care nu sînt înc ă subjuga ți de lume,
mai destoinici s ă se obi șnuiască cu jugul lui Hristos, decît aceia pe care lumea cu
poverile ei i-a înfrînt și i-a viciat. „De aceea, drept este sa aducem tineretul nostru
la Hristos, pentru, tinerel jugul s ău este pl ăcut si Hristos însu și se bucur ă să i-l pun ă"
(Matei 11,30).
Ce înseamn ă 22. A educa tineretul cu prevedere înseamn ă a îngriji dinainte ca sufletele
a educa lor să fie ferite de stric ăciunile lumii și ca semin țele onestit ății împlîntate în ei s ă tineretul cu ajunga sa
încolțească fericit, prin neîncetate îndemnuri și exemple, apoi ca min țile •"c<" să fie pătrunse de
cunoașterea adev ărată a lui Dumnezeu și a feluritelor sale z ămisliri și astfel să se obișnuiască să radă
lumea prin lumina lui Dumnezeu, s ă iubească și să cinsteasc ă pe Părintele luminilor, mai presus de orice.y2
Ce folos 23. Dacă aceasta s-ar întîrnpîa, atunci din însu și acest fapt ar reie și că e ade-
rezuităde vărat ce cînta psalmistul :T „Din gura pruncilor și a celor ce sug ai s ăvîrșit laudă,^pen-aicl
tru vrăjmașii tăi, ca să amuțești pe vrăjmași și pe răzbunători" (Psalmii 8,3),'"adic ă să-l tulbure
pe satana, care pentru condamnarea sa vrea s ă se răzbune asupra acestor l ăstari ai lui Dumnezeu,
asupra tineretului, istovindu-1 prin r ănile felurite ale uneltirilor sale viclene sau s ă-l infecteze la
rădăcina cu veninul s ău infernal (prin exemple rele privind necredin ța și alte păcate
condamnabile), fie pentru ca s ă se usuce adînc și să se prăpădească, fie ca cel pu țin să
degenereze, s ă piardă vlaga și să devină nefolositor.
Cum îngrije ște 24. De "aceea; Dumnezeu le d ă copiilor nu numai îngeri p ăzitori (Matei 18,10),
Dumnezeu de cțar așaza pe părinții lor ca educatori și le porunce ște să-și crească copiii,in iric,a_ și_
teaipariuLDumnezeu (Efes 6,4). Dup ă aceasta, porunce ște cu seriozitate tuturor celorlal ți ca
să nu sediic ă și să nu corup ă tineretul prin exemple rele, altminteri pe cei ce ar proceda în
acest fel îi amenin ță cu blestemul ve șnic (Matei 18,6).
în ce chip s ă 25. Dar cum putem realiza aceasta în plin cleluviu al r ătăcirilor lume ști ? Pe
^r°Cefulâ vremea patriarhilor acest lucru era mai u șor, cînd ace ști sfinți bărbați trăiau sepa-
exempiui r^t* (^c uime '> e* erau nn numai capii familiilor lor, ei în acela și timp preo ți, învățați
patriarhilor și educatori. Copiii lor erau împiedica ți să vină în contact cu oamenii r ăi; ei înșiși
74

fiind o pild ă de bună moralitate, îî conduceau pe calea lorfprin sfaturi, u șoară dojana .și la
nevoie chiar prin pedeaps ăJfîrTsuși Dumnezeu e martor c ă așa a procedat Avram: „Știu —
zice — că l-am ales, ca s ă învețe pe fiii și casa sa dup ă sine, să umble în calea Domnului și
să facă judecată și dreptate" (1. Moisc 18,19J_ Ț}
26. Acum îns ă trăim în promiscuitate — cei buni cu cei r ăi. Dar num ărul celor r ăi este
infinit mai mare clecît al celor buni. Prin exem ple rele, tineretul este atît de mult ademenit
încît îndrum ările spre cultivarea virtu ții, drept leac împotriva r ăului, nu au nici o putere sau
una extrem de mic ă.
27. Și cum ar fi altfel, cînd și acele îndrum ări spre virtute se fac din ce în ce mai rar
SjSînt pu țini părinți în stare s ă învețe ceva bun pe copiii lor, fie c ă nici ei în șiși n-au înv ățat
nimic de acest fel, fie c ă neglijeaz ă, [mintea lor fiind ocupat ă cu altceva.
28. Și între înv ățători se găsesc puțini care ar fi în stare s ă insufle tineretului ceea ce
este bun, într-un m od potrivit. Iar dac ă există vreodată unul, atunci e acapar at de vreun satrap
ca să-1 foloseasc ă în particular pentru ai s ăi (copii). Și astfel, comoara lui nu-i revine
poporului.
29. Așa se face c ă restul tineretului cre ște fără îngrijirea cuvenit ă, ca și copacii
sălbatici, pe care nimeni nu-i planteaz ă, nu-i udă, nu-i altoie- ște și nu-i face s ă crească drept.
Iată cum moravurile și obiceiurile s ălbatice și ncstăpînite cuceresc lumea, ora șele mari și
mici, toate casele și pe toți oamenii ale c ăror trupuri și suflete, se irosesc într-o total ă
zăpăceală. Dacă ar apărea astăzi din nou între noi Diogene, Socrate, Seneca sau Solomon, n-
ar afla nimic nou fa ță de ceea ce era pe timpul lor. Iar clac ă Dumnezeu din cer ni s-ar adresa
nouă, el nu ne-ar s pune decît ceea ce spunea pe atunci: „Toți s-au ab ătut, împreun ă
netrebnici s-au f ăcut…" (Psalm 14,2).
30. De aceea, de orice neam ar fi oricine care poate s ă dea vreun sfat sau s ă
născocească ceva, ori ar putea prin gemete, suspine, plîns sau lacrimi s ă implore pe
Dumnezeu în orice chip pentru ca tîn ăra generație în creștere să fie^cit mai bine îndrumat ă,
acela să nu tacă, ci să dea sfat, s ă gîncleasc ă și să se roage,' „Blestemat fie cel ce va face ca
orbul să rătăcească din drum!" a zis Dumnezeu (5. Moise 27,18).tBlestemat s ă fie și acela
care, dacă poate să întoarcă pe un orb din r ătăcire, nu-1 întoarce. „Vai aceluia care va sminti
pe umil dintre ace știa mici", spune Hristos (Matei 18, 6, 7). Vai deci și celui care poate s ă
înlăture pierzania și nu o face! „Dumnezeu nu vrea ca asinul sau boul r ătăcitor prin cîmpie
și pădure, sau zdrobit sub povar ă, să fie părăsii, ci să fie ajutat chiar dac ă nu vei ști cui
aparține, și chiar dac ă vei ști că este al du șmanului t ău" (2. Moise 23, 4, 5. Moise 22, 1).
Oare să-i placă lui Dumnezeu cînd noi vedem în r ătăcire nu animale lipsite de ra țiune, ci
creaturi inteligente, și nu numai una sau dou ă, ci lumea întreag ă, să trecem nep ăsători fără să
le întindem mina? Nicidecum!
31. „Blestemat fie tot cel ce, cu în șelăciune, face opera Domnului cu neb ăgare de
seamă, și blestemat fie tot cel ce- și ferește sabia lui de sîngele Babilonului!" (Ieremia 48, 10).
Putem spera oare c ă vom scăpa de pedeaps ă dacă tolerăm cu nepăsare îngrozitorul Babilon al
coruperii noastre? Scoate sabia, tu cel ce e ști încins cu ea sau cel ce știi în ce teac ă zace
ascunsă și, ca Jehova s ă te binecuvînteze, ajut ă la distrugerea Babilonului! ș
32. Voi, demnitari, voi, servitori ai supremului Dumnezeu, realizați această operă a
Domnului! Extermina ți cu sabia cu care v-a încins Domnul, cu sabia drept ății, toate
neorînduielile de care este plin ă lumea și care nemul țumește pe Dumnezeul vostru!
33. Realizați această faptă, voi, preoți, servitori credincio și ai lui Isus Hristos,
l distrugeți răul cu sabia cea cu dou ă tăișuri, încredin țată vouă — sabia cuvîntului 33!
Căci pentru aceasta „sînteii rînduili ca s ă stupiți și să sfărîmați râul, sâ-l distruge ți Acum,
societățile rele
corup tinerelul
Nici părinții nu
se îngrijesc s ă
se opună răului
sau nu știu Nici
toți învățătorii
De aceea, toate
se sălbăticesc
și alunecă spre
mai rău
De aceea
trebuie să ne
sfătuim
împreună cu
privire la binele
general, altfel
ne așteaptă
pedeapsa
divină
Să scoatem^
sabia_.
împotriva
Babilonului
destrăbălărilor
Și demnitarii
autorității
laice
Și servitorii
bisericii
15

și să-lfărîmițați, iar binele sâ-l planta ți șl să-l zidiți" (Ieremia 1,10; Psalm 101,5 ; ș Romani
13,4 etc). Voi a ți înțeles că răni din om nu poate fi mai bine preîntîmpinat decît dac ă se
preîntîmpin ă în fraged ă tinerețe, că nu se pot planta mai cu succes cop ăcei care vor dura o
veșnicie, clecît dac ă plantăm și creștem tinere l ăstare; că nimeni, nu poate s ă zidească mai cu
succes Sionul în locul Bahikmului, decît atunci cînd pietrele cele vii ale Domnului — copiii
— vor fi de timpuriu t ăiate, cioplite, netezite și încorporate construc ției cerești. Așadar, daca
dorim să avem biserici, state și gospodării bine a șezate și înfloritoare, atunci trebuie —
înainte de orice — să punem în ordine școlile noastre si s ă le facem s ă înfloreasc ă, ca ele să
devină adevărate ateliere vii ale umanit ății, răsadnițe ale bisericii, statelor și ale
gospodăriilor. Numai a șa și nu altfel putem s ă ne atingem țelul nostru.
Modul de 34. Cum trebuie îns ă să procedăm ca să ajungem la rezultatul urm ărit, iată,
procedare ;lC0asta stă în fata ochilor no ștri, întruoîi spiritul nostru a fost inspirat de Dumnezeu.
cumpănit ^e este, vedeți și auziți, și fiți atenți, voi cărora Domnul v-a dat ochi s ă vedeți, urechi
să auziți și minte să judecați.
Ce trebuie sâ 35, Dacă cuiva i-a lic ărit o lumin ă de care nu și-a dat seama pîn ă acum, acela
facă cei ce vor sa cjnstească pe Dumnezeu oi s ă nu ascund ă strălucirea cea nou ă a timpului celui nou.
vedea aceasta T -ș – ș i ~ ' ,^ , •ș v , <• . *ș *. j – . • A I ș ± ^
lumină nonă *ar daca vei observa m aceasta lumina un def ect tic cit de mic, atunci sau mlocuie ște-1 și cel
ce nu o și curăță-1, sau atrage aten ția ca să fie purificat: mai mulți ochi văd mai bine decît
va vedea un ochi.
Recompensa 36. Așa ne vom ajuta reciproc spre a împlini uni ți opera Domnului. Astfel vom
pewtn^ce-i^ (-« evita blestemul care vizeaz ă pe acei ce înf ăptuiesc cu neglijen ță opera
Domnului; a șa vom îngriji des ăvîrșit nestematele cele mai de pre ț ale lumii — tineretul; a șa
vom participa la str ălucirea promis ă acelora ce îndrumeaz ă pe alții pe calea drept ății (Daniel
12,3).
Dumnezeu sâ se îndure de noi, ca în lumina lui s ă vedem lumin ă !u Amin trebuie expus
si
se îngrijesc
de aceasta

Foloasele artei didactice
n fundamentarea justa a didacticii sînt interesa ți:
1) părinții, care pînă acum erau, de obicei, nesiguri în ceea ce puteau spera de la copiii
lor. Ei angajau înv ățători, îi rugau și îi "atrăgeau prin daruri, îi schimbau chiar, îns ă
adesea zadarnic, f ără vreun folos. Dar prin stabilirea metodei, realizate cu ajutorul lui
Dumnezeu, cu o siguran ță de nezdruncinat, vom putea n ădăjdui rezultatul dorit;
2) învățătorii, care — cei mai mul ți dintre ei — ignorau cu des ăvîrșire arta de a înv ăța pe
alții35, și de aceea cînd voiau s ă-și îndeplineasc ă datoria se zb ăteau și-și iroseau for țele lor printr-o
trudnică sîrguință sau schimbau metoda, încercînd succesul cînd într-un chip, cînd într-altul, nu f ără o
silnică irosire de timp și muncă;
3) elevii, spre a putea fi condu și la culmea științelor, fără greutăți, dezgust, țipete și bătăi, ci
sub formă de joc și glumă;
4) școlile, care, prin cercetarea metodei, vor putea nu numai s ă-și păstreze permanent for ța,
dar să și sporeasc ă la nesfîrșit. Ele vor fi în adev ăr lăcașuri ale jocului, ale bucuriei și ale atrac ției.
Și întrucât (prin aceast ă metoda infailibil ă) fiecare elev poate deveni un înv ățat (de grad mai mare
sau mai mic), școlile nu vor mai duce lips ă de conduc ători capabili, iar studiile nu vor sl ăbi niciodat ă;
5) statul, așa. cum atest ă Cicero în citatul men ționat m, corespunzând și afirmației
pitagorianului Diogenes (transmis ă de Stobaeus) u7: „care este fundamentul întregului stat? Educa ția
tineretului. C ăci niciodat ă nu vor putea vilele s ă dea rod util, dac ă nu sînt bine îngrijite";
6) Jjiserica — deoarece numai școlile bine organizate vor putea face ca bisericile
să nu duca lips ă de propov ăduitori erudi ți, iar acestora s ă nu le lipseasc ă ascultători
corespunz ători 38;
7) în sfîrșit, este în interesul cerului ca școlile să fie reorganizate pentru' for
marea precis ă și cuprinz ătoare a spiritelor, fiind mult mai u șor să se libereze de întu
neric, prin str ălucirea luminii dumnezeie ști, cei pe care nu i-a putut de ștepta sunetul
trompetei divine. C ăci", deși Evanghelia se predic ă peste tot și să sperăm că va"fi pre
dicată pînă la sfîrsitul lumii, totu și se întâmpl ă în lume — ca și la o serbare, într-un
bîlci, într-o circium ă sau într-o adunare zgomotoas ă de oameni — s ă nu fie ascultat
de obicei acela care vorbe ște cel mai bine, ci oricine cu care tocmai atunci intri în dis
cuție sau stai al ături de el și te sustrage cu fleacuri și te convinge. Slujitorii cuvîn-
tului pot s ă-și îndeplineasc ă datoria cu cel mai marc zel, s ă vorbeasc ă, să stiâge, s ă
îndemne, s ă conjure — totu și cea mai mare parte a oamenilor nu-i vor asculta. Mul ți
vin numai printr-o întîmplare special ă la adun ările sfinte. Al ții, deși vin, au îns ă
urechile și ochii închi și, fiind preocupa ți ele ei în șiși sau de alte probleme, astfel c ă
acordă puțină atenție celor ce se petrec acolo. Și chiar dac ă sînt aten ți și înțeleg ce se
urmărește prin aceste îndemnuri sfinte, ei totu și nu sînt impresiona ți și mișcați atît
de puternic cum s-ar cuveni s ă fie, deoarece spiritul lor inert și deprinderile lor vicioase
le zăpăcesc, le capteaz ă și le pietrific ă mintea, astfel încît nu se mai pot desprinde de
17

inerția cea veche. Ei r ămân prinși în obișnuita lor opacitate și în păcatele lor, ca și cum ar fi
legați cu lanțuri, încît nimeni nu-i poate salva di n învechita primejdie, decît singur
Dumnezeu. De aceea, spune unul dintre p ărinți: „este aproape o minune dac ă un păcătos
inveiemi e convertii la poc ăință." Acolo îns ă unde .Dumnezeu 39 oferă mijloacele, dac ă i-am
cere minuni ar însemna s ă-1 ispitim, și în cazul de fa ță trebuie s ă declarăm că aceasta este
situația, tală de ce este de datoria noastr ă să medităm asupra mijloacelor prin care tot
tinerelul cre știn poate fi cu mai mult ă înflăcărare stimulat la înt ărirea spiritului și la iubirea
cerească. Iar de vom ob ține aceasta, vom vedea cum va fi iar ca odinioar ă dorita împ ărăție a
cerului. 40.
Așadar, nimeni nu trebuie s ă-și sustragă gîndurile, dorin țele, forțele și mijloacele sale
de la un atît de sfîn t scop. (ane ne-a f ăcut să vrem, ne va face s ă și împlinim. Aceasta trebuie
să cerem neîncetat prin rug ăciuni de la gra ția divină și să așteptăm cu speran ță. într-adevăr
este vorba aici de fericirea oamenilor și de gloria Celui prea înalt.
Jok. Val. Andrcac :
„Este josnic s ă te îndoiești de succes ; este jignitor s ă disprețuiești sfaturile altora". 'n

WHPWHP™
Capitolul I
Omul este cea din urm ă, cea mai complet ă și cea
mai perfect ă dintre creaturi

uoaște-te
pe Une
nsuți", o
maximă
msiderată
tită din
cer
Ha este
itr-adevăr
căzută
din cer
Măreția
naturii
umane
înd Pitacus 42 a enunțat odinioar ă
renumita sa maxim ă: yvcoOt ere
cinov (cunoa șțe-te pe tine însu ți), ea
a fost primit ă de către înțelepți cu
un asemenea entuziasm încît ei, spre
a o putea recomanda poporului, d ădeau asigur ări
că este căzută din cer și s-au îngrijit s ă o înscrie
cu litere de aur în templul lui Apollo din Delfi
(unde era un imens aflux de oameni). Acest
lucru era în țelept și pios. Maxima era într-adev ăr
născocită, dar total adev ărată, ceea ce este pentru
noi și mai evident decît pentru cei vechi.
'2. Căci ce ne spune vocea clin cer prin
Scripturi altceva decît: Omule — mă cunoști pe
mine, te cuno ști pe tine? Pe mine, izvorul
eternității, al înțelepciunii și fericirii, pe tine,
creatura, chipul și desfătarea mea?
3. Pe tine te-am ales p ărtaș la eternitate ; spre
folosul tău, am preg ătit cerul și pămîntul, cu tot
ce se găsește într-însu'l. Numai ție ți-ara dat de,
toate laolalt ă, ceea ce altor creaturi le-am
distribuit numai în parte: esență, viață, simțuri,
rațiune (essentia, vtiq^'sYnsus'r'âtio )\ Pe tine te-
am așezat peste crea țiile mîinilor mele, toate le-
am așternut la picioarele tale: oi, și boi, și
animalele cîinpului, p ăsările cerului și peștii
mărilor, și în acest chip te-am încoronat cu glorie și onoare (Psalm 8). Și, în
fine, ca să nu-ți lipseasc ă nimic, m-am d ăruit ție
chiar pe mine însumi, în unire substan țială,
contopind natura mea cu a ta pentru eternitate43.
De aceasta n-a avut parte nici o alt ă creatură
văzută sau nevăzută, Care dintre creaturile ceru-
lui sau ale p ămîntului se pot l ăuda că Dumnezeu
s-a arătat cu trup și a fost v ăzut de îngeri? (1.
Timotei 3, 16). Astfel, ca s ă nu priveasc ă și să
admire numai pe acela pe care doreau s ă-1 vadă
(1. Petru 1,12), ci de asemenea s ă-1 adore pe
Dumnezeu cel ce s-a ar ătat cu trup, și anume pe
Fiul lui Dumnezeu și al omului (Ebrei 1,6; Ioan
1,52; Matei 4,11). înțelege, așadar, că tu ești
încoronarea absolut ă a crea țiilor mele, o
minunată îmbinare a operelor •meleu, locțiitorul
lui Dumnezeu și coroana gloriei mele.
4. O, clacă vreodat ă toate acestea s-ar scrie nu pe u șile
templelor, pe frontis- Aceasta picule cărților, nu, în sfîr șit, pe
buzele, în trebuie să de
urechile .și ochii tuturor oamenilor, ci s ă………………………
se imprime în inimile lor! Cine se dedic ă
misiunii de formare a oamenilor (homines
formandi), trebuie s ă tindă spre a tr ăi potrivit
acestei înalte demnit ăți în adev ăratul sens al
cuvîntului și să-și asigure toate mijloacele pentru
atingerea acestui scop minunat.
Capitolul II
Scopul ultim al omului se afl ă dincolo
de viata aceasta
Cea mai 7. Că o' creatur ă atît de des ăvîrșită înalta CS£e destinată pentru un scop mai înalt mira este IA, TIU . • iată celui decît celelalte creaturi, ne-o spune mereu
'nalt scop rațiunea însăși, și anume c ă cel unit cu Dumnezeu, care reprezint ă culmea des ă-vîrșirii,
a gloriei și a fericirii, se bucur ă în eternitate1
împreună cu el de cea mai complet ă splendoare
și fericire.
19 vină evidentă
tuturor
oamenilor

Deoarece
acest lucru
este evident:
.Din, istoria
crealimiii
2. Din
constituția
noastră
. Din tot ce
facem și
suferim aici 2. Deși aceasta rezult ă cu prisosin ță
„din Scriptur ă și noi credem cu adev ărat
că lucrurile stau asa. totu și nu este un lucru inutil
dacă vom aminti, în treac ăt, în cîte chipuri
Dumnezeu a prefigurat în noi ceea ce trebuie s ă
atingem în aceast ă viată si dincolo ele ea,
3. Mai întîi din însu și actul crra țiuniî.
El nu 1-a f ăcut pe om s ă existe pur si sim
plu, ca toate celelalte creaturi, ci — dup ă
o adînc ă chibzuin ță — i-a modelat tra
pul parc ă cu degetele sale și i-a insuflat
spiritul din sine însu și.'1'''
4. Constituția noastr ă ne arat ă că reali
tatea acestei vie ți nu împline ște (meni
rea noastr ă). Căci noi ducem aici o întreit ă
viață; vegetativă, animala și intelectual ă
sau spirituală, dintre care prima nu iese
niciodată afară din corp, cea de-a doua
se extinde prin sim țuri și prin mi șcări
asupra lucrurilor, iar cea dc-a treia poate
exista chiar independent, a șa cum se
află la îngeri46. întrucât este evident c ă
în noi acest grad, cel mai înalt al vie ții,
este întunecat si împiedicat de celelalte
două anterioare, urmeaz ă îft mod necesar
că o dată se va întîmpla s ă ajungă la
deplină perfecțiune.
5. Toate cîte le s ăvîrșim și le suferim în
această viață ne arat ă că noi nu urm ăm
aici scopul nostru ultim, ci tot ce ne apar
ține și noi în șine năzuim spre un alt țel.
Tot ce sîntem, ce facem, ce gîndim, vor
bim, urzim, dobîndim și posed ăm, nu
este altceva decît o anumit ă scară pe care
ne urcăm din ce în ce mai mult, spre a
ajunge cît mai sus, f ără însă să putem
atinge vreodat ă suprema treapt ă. Căci
inițial omul este nimic,-' a șa cum nu
era nimic din ve șnicie. Abia în pîntecele
mamei sale î și ia el începutul dintr-o
picătură de sînge p ărintesc. Ce este deci,
inițial, omul? O mas ă informă și brută.
Apoi ia forma unui trupu șor, dar f ără
simțuri și fără mișcare. începe apoi să se
miște și iese, prin for ța naturii, la lumina zilei; treptat, i se deschid ocini, urechile și
celelalte sim țuri. Cu trecerea vremii, se formeaz ă
simțul intern47, cînd el devine con știent de v ăz',
auz si sim țire. Mai tîrzin, se arat ă intelectul, prin
observarea deosebirilor dintre lucruri. însfîrșit,
voința ia funcția unui cîrmaci prin aceea c ă ea îl
dirijează spre unele lucruri, și îl îndepărtează de la
altolejjC v- ș 0 k' ' •" • a
fi. Dar si în cadrul acestor etape, exist ă o
adevărată gradare. C ăci înțelegerea lucrurilor
răsare tot mai mult și mai mult, a șa cum răsar
zorile luminii din profunzimea întunericului
nopții și neîncetat se adaug ă tot mai mult ă lumină
cît dureaz ă viața pînă la moarte (numaipentru
acei ce nu se abrutizeaz ă complet). Ac țiunile
noastre sînt la început firave, lipsite de t ărie,
neîndemânatice și total confuze. Treptat îns ă, se
dezvoltă, o dată cu forțele corpului și virtuțile
spiritului, astfel încît noi (dac ă nu sîntem cuprin și
de amorțeală și nu ne îngrop ăm de vii) cît timp
trăim avem ce s ă facem, ce s ă năzuim și ce să
clădim: Căci în toate acestea un sfîr șit generos
ne îndeamn ă mereu spre culmi cit mai înalte,
fără totuși să le putem atinge. C ăci dorințele și
sforțările nu-și ating nici una limanul în aceast ă
viața.
7, Oriunde ar privi cineva, peste tot acest lucru
este confirmat de experien ță. Dc-i plac cuiva
comorile și bogățiile, nicicînd nu le va realiza în
suficientă măsurarea s ă-și potoleasc ă nesațiul,
chiar de ar poseda lumea întreag ă, după cum ne
arată exemplul lui Alexandru 48. Cei ce caut ă
onoruri, nicicînd nu le-ar putea dobîndi chiar de l-
ar adora lumea întreag ă. Iar cel ce se ded ă
plăcerilor, chiar dacă rîurile desf ătărilor i-ar îneca
toate sim țurile, totu și se vor învechi toate, iar
dorințele sale vor-c ăuta mereu ceva nomtnsa cel ce
se dedică studiului îgțellpcitmii, nu va putea
ajunge la vreo limit ă, căci cu cît știe cineva mai
mailt,…. ș; cu atît î și dă seama cît îi lipse ște. în
acest 3. ,
ace.
0 A'
dar
fini
4. 1
acest
dovei
expe
20

șMp*"" '
sens, pe bun ă dreptate ne spune,Solomon:
fZochiul nu se satur ă de cite vecie și urechea nu
se umple de cîte aude". (Eccl. 1,8).
5. Nici – 8. Pildele ne înva ță că la cei ce mor, moartea
njcj moartea nu pune cap ăt lucrurilor
lisași nu . ș v.- • -, ș ș -j"
m 'capăt omenești: căci cei ce au dus aici o via ța ierurilor
bună, se bucur ă că se duc spre una noastre șj rnai bun ă.
Acei însă care s-au dedat cu totul acestei vie ți trecătoare
și văcl că trebuie s ă o părăsească și să se îndrepte
altundeva, încep s ă se agite și — de mai pot — s ă se
împace cu Dumnezeu și cu oamenii. Și chiar dac ă -corpul
lîncezește. zdrobit de suferin țe, iar simțurile se întunec ă și
viața însăși se stinge, spiritul totu și îsi ia toate m ăsurile cu
mai multă vioiciune ca de obicei și dispune cu smerenie,
seriozitate și prevedere cu privire la el, la familie, la
moștenire și la problemele ];>ublice; astfel c ă cine vede
cum se sfîr șește un om evlavios și înțelept, se pare c ă
vede cum se împr ăștie tina, iar de-1 aude vorbind, îi pare
că aude un înger și trebuie s ă admită că aici nu se
întîmplă altceva clecît c ă un oaspete î și pregătește ieșirea
dintr-o colib ă în preajma d ărîmării. Acest,, lucru l-au
recunoscut și paginii. De aceea, romanii, dup ă
scriitoruî~~Festus49, denumeau moartea „abitionem"
(„continuarea rîru-irTuIiii''), iar ^grecii o?%scGat, ceea
ce înseamn ă „a_j)leca", clar și a răposa și a.muri. De ce?
Oare nu pentru faptul c ă se recunoa ște că prin moarte se
trece în alt ă parte? .
9. Aceasta ne este mai clar relevat ă nouă
creștinilor prin Hristos fiul lui Dumnezeu celui
viu, trimis din cer spre a restabili învață în noi
imaginea cea distrus ă a lui Dumne-
^Uristos zeu > Pe care ne~a arătat-o prin propriul s ău exemplu.
El a fost conceput, n ăscut și a umblat printre
oameni, apoi, mort fiind, a înviat și s-a înălțat la
cer, unde moartea nu mai are nici o putere asupra
lui. El este numit precursorul nostru (Ebrei 6,
20), primul născut între fra ți (Rom. 8, 29), capul
membrilor s ăi (Efe-seni 1,22), prototipul tuturor
acelora care trebuie să se transforme dup ă chipul lui Dumnezeu (Rom.
8,29). Așadar, dup ă cum N. B. el însu și n-a fost aici spre a
rămîne, ci dup ă terminarea misiunii sale s ă treacă la
lăcașurile veșnice, tot asa nici nou ă, tovarășilor săi, nu ne
este dat să rămî-nem aici, ci ne vom str ămuta în alt ă parte.
10. Pentru fiecare dintre noi este sor- Lăcașul
tită o viată si un lăcaș al vieții întreite: °fnulm este
pmtecele mamei, pâmîntulsi cerul. Ajungem
de la primul la al doilea prin na ștere, de la al
doilea la al treilea prin moarte și înviere. în cel
de-al treilea r ămînem pentru ve șnicie. în primul
loc primim numai viața și începuturile mi șcării
și ale simțirii, în cel de-al doilea primim viata,
mișcarea, sim țirea și începuturile-cunoa șterii,
iar în al treilea primim absohita plenitudine în
toate.
11. Cea dinții viață este o preg ătire pen- Și viață
tru cea de-a doua, cea de-a doua pentru mimta
cea de-a treia, iar cea de-a treia se împli
nește în ea îns ăși, fără sfîrșit. Trecerea de
la cea clintii la cea de-a doua și de la cea de-a
doua la cea de-a treia este strîmto-rat ă și plină de
durere, și în amîndou ă locurile trebuie s ă se
înlăture înveli șurile și pielea (în primul caz
învelișurile fructului, dincoace, înse și
învelișurile corpului, întocmai dup ă cum dintr-un
ou spart iese un pui. Primul și al doilea l ăcaș sînt
asemănătoare unor ateliere, din care într-imul se
formează corpul, pentru nevoile vie ții următoare,
iar în cel de-al doilea se formeaz ă sufletul
rațional în folosul vie ții veșnice; al treilea l ăcaș
aduce împlinirea și îmbucurarea pentru cele dou ă
anterioare.
12. Așa, izraeliții (să-mi fie permis pen- Un modei
tru ilustrare) s-au n ăscut în Egipt, iar Pe"h'u aceasta
. . . i , ș •-, • ne oferă
de aici au plecat prin îngustimile mun ți- izraeliții
lor și ale Mării Roșii și au ajuns în pustiu,
au ridicat corturile, au cunoscut legile și
au avut de luptat cu numero și dușmani.
în sfîrșit, au traversat Iordanul și s-au
așezat, ca mo ștenitori ai țării Canaanu-
lui, în care curgeau laptele și mierea.
21 himeuii
'estinați
pentru
'taie, ne

Capitolul Iii
Viața aceasta nu este decît o preg ătire
pentru cea etern ă

Dovezi pentru 7, Că viața aceasta tinde spre altceva,
acest fapt ^ r\ z cirept vorbind) mi este via ță, ci preludiul
vieții adevărate și veșnice, aceasta se dezv ăluie din nou
prin noi în șine, apoi prin lume și în sfîrșit prin Sf.
Scriptură.
1. Noi înșine 2. Dacă ne observ ăm pe noi în șine vedem c ă
toate se petrec în noi gradat, a șa încît etapa
dinainte deschide calea celei urm ătoare. De
pildă: viața noastră este inițial în pîntecelc
mamei. De dragul cui se afl ă e a a c o l o ? D e
dragul ei? Nicidecum. Se afl ă acolo pentru ca
micul trupu șor să se poat ă forma spre a
deveni lăcaș și instrument al sufletului, spre
folosul potrivit al vie ții următoare, de care se
va bucura sub soare. îndat ă ce s-a des ăvîrsit
acest lucru, ie șim la lumin ă, pentru c ă în
întunericul în care ne g ăseam nu mai era
nimic de completat. La fel, via ța aceasta sub
soare nu e decît o preg ătire pentru cea etern ă,
întrucît – f ără îndoială — sufletul prin
intermediul corpidui dobînde ște ceea ce are
nevoie pentru via ța viitoare. O dat ă atins
acest lucru, plec ăm de aici mai departe,
pentru că nu mai avem ce face. Sînt îns ă unii
care sînt smul și de aici nepreg ătiți, sau mai
degrabă z'vhiiți morții, așa cum se întîmpl ă
cir fetusul expulzat în di verse cazuri din uter,
nu pentru via ță, ci pentru moarte; ambele se
întîmplă cu voia Domnului, dar din vina
oamenilor.
3. De asemenea lumea vizibil ă, oricum am
considera^o, ne dovede ște că ea nu a fost
creată pentru un alt scop decît acela ele a
servi la. înmul țirea, >
nutrirea \ speciei umane. și exersarea ș>
Pentru că lui Dumnezeu i-a pl ăcut să nu
creeze pe to ți oamenii în acela și chip, cum a,
procedat cu îngerii, ci sub forma de bărbat și f.cmeie, dîndu-lc totodat ă puterea
și binecuvîntarea ca s ă se înmul țească prin
naștere, de aceea a fost necesar s ă li se
asigure oamenilor un anumit timp pentru
această înmulțire succesiv ă și li s-au acordat
cîteva mii de ani. Dar pentru ca acest timp s ă
nu fie confuz, surd și orb, a extins cerul și 1-a
prevăzut cu soarele, luna și stelele, și a
poruncit ca dup ă rotația lor să se măsoare
orele, zilele lunile și anii. Mai depa rte, pentru
că omul era o creatur ă corporal ă, avea
nevoie, de locuin ță, de un spa țiu pentru a
respira și a se mișca, de hran ă pentru a, cre ște
și de îmbr ăcăminte spre a se acoperi,
Dumnezeu i-a creat (fire ște jos, în lume)
pămîntul, ca un fundament, pe care 1-a
înconjurat cu aer, 1-a udat cu ap ă, a făcut să
crească felurite plante și animale, nu numai
pentru nevoia omului, dar și pentru pl ăcerea
și bucuria lui. Și pentru c ă 1-a creat pe om
după chipul său, 1-a înzestrat în acela și timp
cu minte (mens), și pentru ca s ă nu-i
lipsească minții hrana, a f ăcut să apară
creaturi din-tr-o mul țime de specii, astfel ca
această lume vizibil ă să-i apară ca o oglind ă
prea luminoas ă a puterii,. înțelepciunii și
bună-lății infinite a lui Dumnezeu și prin a
cărei contemplare s ă fie captivat în admirarea
creatorului, stimulat în cunoa șterea acestuia
și atras în iubirea lui; c ăci trăinicia,
frumusețea și dulcea ța cea nev ăzută și
ascunsă în abisul eternit ății străbat
pretutindeni prin aces te obiecte vizibile și
astfel se ofer ă contempl ării, înțelegerii și
gustării. Această lume nu este, prin urmare,
pentru noi decît răsadnița noastră [sem inar
ium), nuiritoarea noastr ă, școala noastr ă.
Mai exist ă ceva dincolo, după ce părăsim
clasele acestei școli și urcăm c a î n t r – o
academie ve șnică. Că
22 2. Lumea
vizibilă, a fost
creată spre a
servi ca o
răsadniță, toc
de hrănire și
școală pentru
oameni

tincm * *****
itmneze u
iii prin
nlul său
wriettta așa stau lucrurile o dovede ște rațiunea, dar mai
cu seamă unele cuvinte ale lui Dumnezeu.
4. însuși Dumnezeu mărturisește în
Osea: „cerul (e creat) din cauza p ămîniu-
lui, pămîntul din cauza griului, a vinului
și a untdelemnului — iar toate acestea pen
tru oameni" (Osea 2,21, 22). Toate sînt
din cauza omului și chiar timpul. Câfci
lumii nu-i va fi acordat ă o durat ă mai
lungă decît ca s ă împlineasc ă numărul
aleșilor (Apocalips 6,11). De îndat ă ce
se va realiza aceasta, cerul și pămîntul
se vor sfîr și și locul lor nu se va mai putea
afla (Apocalips 20,7), deoarece un nou
cer și un nou p ămînt se vor na ște, în care
va locui dreptatea (Apocalips 21, 1;
2. Petru 3,23)50. în sfîrșil, denumirile ce
se dau acestei vie ți în Sf. Scriptur ă ne
fac să înțelegem c ă viața aceasta nu este
decît o preg ătire pentru cealalt ă viață. Ea
este denumit ă cale, c ălătorie, poart ă,
așteptare, iar noi sîntem ni ște peregrini,
oaspeți, cetățeni ai altei comunit ăți și alte
asemenea (vezi 1. Moise 47, 9; Psalm
39, 13; loan 7,12"; Luca 12, 34).52
5. Toate acestea rezult ă din însu și fap
tul existen ței noastre și din condi ția
noastră de oameni, care este evident ă
oricui. Oare cine, o dat ă ce s-a născut, poate să mai dispar ă ca și cum nici n-ar fi fost?
Noi sîntem'doar ă destinați eternității. Și pentru
că noi trebuie s ă ajungem la ve șnicie, via ța
aceasta nu este decît o trecere într-acolo. De
aceea zice Hristos: „ Voi fiți gata, că, în ceasul în
care nu gin-di ți, Fiul Omului va veni" (Matei
24,44). Din aceast ă cauză (ceea ce știm din
Scriptură), Dumnezeu îi cheam ă pe unii înc ă din
anii timpurii ai vie ții, dacă-i vecie preg ătiți
pentru aceasta, 'ca pe Enoch53 (1. Moise 5, v. 24;
Cartea în țelep. 4, 14). De ce, dimpotriv ă,
Dumnezeu se arat ă mărinimos fa ță de cei r ăi?
Pentru că el nu vrea ca cineva s ă piară, ci toți să
vină la pocăință (2. Petru 3, 9). Dac ă însă cineva
continuă totuși să abuzeze de r ăbdarea lui
Dumnezeu, atunci îl smulge de aici.
6.;Așa. după cum este sigur c ă șederea ^onolwia în
pîniecele mamei este o preg ătire pentru via ța în corp, tot
aiît de sigur este c ă sălăș-luirea în corp este preg ătirea
pentru acea viat ă care va înlocu i pe cea prezent ă și va
dura veșnic. Fericit este acela care aduce cu sine din
uterul matern membre bine alc ă-. tuite ! Dar de o mie de
ori mai fericit este acela care du ce de aici cu sine un suflet
bine purificat i
Capitolul IV
Cele trei grade ale preg ătirii pentru eternitate:
cunoașterea sa proprie ( și o dată cu aceasta a tuturor celorlalte lucruri), st ăpînirea
de sine și îndreptarea spre Dumnezeu
/; Menirea ultim ă a omului este, de
se vor
.moaște bună seamă, fericirea ve șnică în comuni-opuriie
um cu Ț){mmezeu \ Acesteia îi sînt îns ă sub-
undare .. ș -ș
omului ordonate alte scopuri, care servesc acestei
.donate v{eți trecătoare, fapt ce rezult ă din cuvin-
u celui ' L
wrior? tele Domnului, pe care le-a rostit la crearea omului: -„Să facem om dup ă chipul și
asemănarea noastr ă, ca să stăpînească peștii
mării, păsările cerului, animalele domestice,
toate viet ățile ce se tîrâsc pe p ămînt, și tot
pămîntul!" (î. Moise, 1,26).
23

Trei sîtit
motivele,
existentei lui :
[. a cunoa ște
totul rațional,
2." a se
conduce pe
sine-,
3. a fi spre
desfătarea lui
Dumnezeu
Ce înseamn ă
că omul este
o creatură
rațională?
Ce înseamn ă
a fi stăpîn ui
creaturilor? 2. Pe aici rezult ă că omul a. lo.st pus între
ființe vizibile, ca s ă fie:
I. a creatură rațională; II, să stăpîncască
celelalte creaturi si
III, a fost creat dup ă chipul Creatorului s ău și
spre desfătarea acestuia.
Aceste, trei scopuri sînt în a șa fel unite între
ele încît în nici un chip nu se pot desp ărți: ele
formează temelia, acestei vie ți și a celei viitoare.
3:. A. fi o creatur ă rațională înseamn ă
a te'dedica cercet ării, denumirii și înțele
gerii tuturor lucrurilor, adic ă să fii capabil
să cunoști totul, să denumești și să înțelegi
lol ce exist ă în femei (cura rezult ă din 1.
Moisc 2,19). Sau dup ă'cum enumera Solo-
mon: să cunoști întocmirea lumii și pute
rea . clementelor, începutul, și sfîrșitnl, șî
mijlocul vremurilor, întoarcerile anotim
purilor și prefacerile v ăzduhului, cursu
rile anilor și rînduiala stelelor, firea dobi
toacelor și apucăturile fiarelor, puterea
duhurilor și gîndurilc oamenilor, feluritele
specii ale plantelor și însușirile rădă
cinilor; toate cele ascunse și cele ar ătate
(înțelepciunea lui Solomon 7, Î7 s.e.), Tot
de aceasta ține cunoașterea meseriilor și
arta retoric ă, astfel ca s ă nu rătnînă nimic
necunoscut (cum pe drept spune S}rra-
cicîes), în nici un lucru, nici din cele mari
și udei din cele mici, (înțelepciunea lui
Isus Sirah 5,18) J Numai astfel i se poate
acorda omului pe drept titlul unei ființe
raționale, el cunoaște rațiunea, tutu-
ror lucrurilor. )
4.' A fi st ăpînul creaturilor înseamn ă. \ a
dispune de fiecare lucru potrivit scopu- j lui său și
în același timp a-l întrebuin ța I spre folosul
propriM: z apărea ca stăpîn printre creaturi, adic ă a
conduce cu sfinte- j nie și serios (recunoscînd mai
presus de tine si adorînd numai pe Creator, pe j
îngerii, servitorii s ăi, alături cu tine, iar
toate.celelalte considerîndu-ie c ă se află j mult mai
jos de tine), a p ăstra demnitatea i acordat ă, a nu te
supune nici unei creaturi ! , și nici cliiar c ărnii
propriului tari corp, a | folosi toate în. mod liber
în serviciul i | tău, ștuncl să folosești fiecare lucru cu ! prudent ă
—- cînd, uncie, cum si cît tre-I bule s ă cedezi
corpului; cînd, unde, cum j și cît trebuie s ă
împlinești voința aproape-I lui; într-un cuvinte s ă
știi să conduci } cu pruden ță pornirile și acțiunile
externe l și interne, proprii și străine. ; 5,jA fi, iu
sfîrșil, chipul lui Dumnezeu, i înseamnă a imita cu
adevărat prototipul | perfecțiunii sale, așa cum
.spune însu și Dom-i nul: „Fiți sfinți, că eu,.
Domnul Dumne- I zeul vostru, sînt sfînt" (3.
Moise, 19, 2).
\ 6". De aici rezult ă că cerințele înnăscute i ale
omului sînt; 1) să cunoască toate lucru- ! file, 2) să
fie stăpîn peste lucruri și pe \ sine, 3) să raporteze
lotul și pe sine însu și ! la Dumnezeu, izvorul
tuturora. ș Expri-! marea acestor trei însu șiri o
facem, de | obicei, prin trei no țiuni comune,
cunoscute:
j I. erudiție (eruditio);'" ; , ' '•' j II.
virtute sau moralitate; | III. religiozitate sau
pietate.
i
j Sub denumirea de erudiție trebuie să mțe-
• legeni .cunoa șterea tuturor lucrurilor, arte-
î lor și limbilor; prin moralitate, nu numai
j ținuta extern ă, ci întreaga comportare
I externă și internă; prin religiozitate, acea
; venerație internă prin care spiritul omu-
| lui se apropie și se îmbin ă cu divinitatea
I supremă.
7. în aceste trei const ă întreaga m ăreție a
omului, deoarece ele singure alc ătuiesc temelia
vieții actuale și a celei viitoare. Toate celelalte
[(sănătatea, puterea, înf ățișarea, bog ăția,
demnitatea, amici ția, izbîn-da norocoas ă si
longevitatea) nu sînt altceva decît ni ște
completări și podoabe externe ale vie ții dacă vin
de la Dumnezeu, sau z ădărnicii de prisos, poveri
inutile și piedici v ătămătoare dac ă noi înșine le
acumulăm lacom, peste m ăsură, preocu-pîndu-ue
și îngropîndu-ne sub ele, negli-jînci acele
(bunuri) superioare."'
8. Aș vrea să lămuresc aceasta prin câteva
exemple: Ceasul (solar sau cu mecanism) este un
instrument minunat și prea util pentru m ăsurarea
timpului, a c ărui substan ță sau esen ță se
epuizează în Ce
a fi
lui
Dur,
Aca
pari
conh
I. e,
II.

i
III,
A cest.
YCpre;.
întrea
a onii
aceasi
toata .
SÎnt Ti
A ceas/
poate
demon;
prin 03 1.
Om
24

proporționalitatea ingenioas ă a tuturor p ărților. Carcasa
care-1 cuprinde, gravurile, zugr ăvelile și poleirea cu aur
sînt lucruri accesorii ce îi m ăresc frumuse țea, dar nu și
utilitatea. Dac ă cineva vrea s ă aibă mai degrab ă un
instrument frumos decît unul util, atunci naivitatea sa este
demn? de rîs, pentru c ă el nu-și îndreapt ă privirea asupra
destinației principale. La fel se apre-2. Calul ciază valoarea
unui cal, prin puterea sa, curajul s ău, suplețea și
promptitudinea cu care r ăspunde la orice semn al c ălăre-
țului. L-am considera nebun pe acela care ar aprecia
perfecțiunea calului dup ă o coadă împletită sau ondulat ă, o
coamă pieptănată sau ridicat ă, un frîu aurit, o p ătură
brodată cu aur, paftale sau orice Sănătatea altă podoabă. în
fine, buna stare a sănătății noastre se bazeaz ă pe o digestie
normală și pe o constitu ție internă robustă. A dormi pe
puf, a te îmbr ăca elegant si a benchetui duce mai degrab ă la
distrugerea s ănătății decît la men ținerea ei.
Nechibzuit este acela care, dorind s ă fie om, se
ostenește mai degrab ă pentru lucrurile delicioase
decît pentru cele folositoare s ănătății. Dar
nesfîrșit mai nechibzuit este acela care, de și vrea
să fie om, î și îndreapt ă mai mult aten ția asupra
podoabelor externe decît asupra esen ței omului.
De aceea,' cartea în țelepciunii declară proști și
lipsiți de pietate pe acei care socotesc c ă viata
noastră este o juc ărie, iar traiul nostru, un tîrg
de cîștig, și ei sînt în afar ă și de lauda lui
Dumnezeu, sî de binecuvîntarea lui (întelep. 15,
12 si
\9)'-, -l ' " . """'
• 9. 'Să reținem deci, în măsura în care Concluzia
în această viață ne străduim prin studiu
să devenim erudi ți, virtuoși și evlavioși,
în aceeași măsură ne apropiem de scopul
nostru final. Deci acele trei s ă fie spyov54
vieții noastre, toate celelalte nu sînt
decît Ttâpspya, piedic ă și spoială.
Capitolul V
Germenele celor trei (erudi ție, moralitate
și pietate) se g ăsesc în noi de la natur ă
Inițial, 1. Prin natură nu înțelegem aici nici im
omului coruperea care greveaz ă pe toți o dată
fost buna , i • • nn / • * ' «
'rebuie să Cu PacaT-ul originar50 (și in urma cârma
întoarcem sîntem numi ți copii ai mîniei50, incapa-
ea (după bili să gîndim prin noi ceva bun), ci
corupere) noj înțelegem prin aceasta starea noastr ă
primă și fundamental ă la care trebuie
să revenim ca la începutul nostru.57 In
acest sens, Ludovic Vivcs68 spunea:
\„Ce este cre știnul altceva decît un om redat
naturii sale și restabilit în starea sa de dup ă
naștere, din care diavolul îl doborîse''P'
(Cartea I, Despre concordie și discordie).
în același sens se poate accepta și ceea ce
a scris jSeneca59: înțelepciunea const ă în
a ne întoarce la natur ă și de a ne a șeza acolo de unde ne-a gomt eroarea general ă (și
anume a neamului omenesc comis ă,,(ie cei
dinții oameni)".60 Și în continuare; „Omul
nu este bun, dar el poale fi formal spre bine,
pentru ca amintindu- și originea sa s ă
năzuiască să devină asemenea lui Dum
nezeu. Nimeni s ă nu încerce s ă urce prin
înșelăciune acolo de unde a coborît"I (Epis
tola 93). .J
2. Tot prin cuvîntul natura înțelegem, de
asemenea, si providența universal ă a Zmic lacZ lui
Dumnezeu, curentul inepuizabil al .p ru„ide f,tei bunătății
divine și care realizeaz ă toate în eterne, can to ți și conduce
orice creatur ă spre desti- restabilește nația ei.
Pentru că înțelepciunea divin ă n-a făcut nimic în
zadar, adic ă fără vreun
25 vasta
ceea ce a
decăzut

1 nklcpciimca
ți-a. pus
rădăcinile
sale eterna
în om :
I. Prin aceea
că l-a făcut
capabil să
dobîndeasc ă
cunoștința
lucrurilor
fapt ce reiese
din- aceea c ă
l-a creai:
1. După
chipul său scop, fără. mijloace adecvate atingerii acestui
scop. .Așadar, tot ce exist ă are o țintă, spre a
ajunge la aceasta, totul este prev ăzut cu mijloace
și instrumente necesare, ba chiar eu un anumit
impuls (im-petus), astfel ca nimic s ă tui fie
condus Ia ținta împotriva propriei voin țe .și
împotriva propriului scop, ci cit mai repede si
mai plăcut, prin instinctul (instinctus) naturii,
încît s-ar provoca durere și moarte dac ă s-ar
împiedica aceasta. Prin urmare este evident c ă
omul este capabil de la na ștere (noi am v ăzut că
într-aceasta const ă, și menirea sa) să cunoască
lucrurile, armonia -moravurilor și, mai presus de
toate, iubirea lui Dumnezeu, 'R ădăcinile acestor
trei (direc ții) slut alît de solid împlîntaie în el ca
și rădăcinile copacului în p ămînt.
3. Dar, spre a ar ăta și mai l ămurit
ce înseamn ă sptisele lui Isus(i! Sirah, cum
că înțelepciunea arc temelii eterne in om l<
(Sirah I, 14), s ă vedem care sînt în noi
temeliile înțelepciunii, moralii'a țiișipietății,
ca să cunoaștem ce minunat instrument
al înțelepciunii este omul.
4. Este evident c ă orice om de la na ștere
este capabil s ă dobîndeasc ă cunoștința lu
crurilor. Aceasta provine în primul rîncl
de acolo c ă este chipul lui Dumnezeu.
Chipul, dac ă este realizat exact, poartă în
mod necesar trăsăturile prototipului s ău,
altfel n-ar fi copia acesteia. Dac ă prin
tre atributele lui Dumnezeu iese îndeo
sebi în eviden ță atoișiiinia, atunci ea,
în mod necesar, se va reflecta str ălucitor
și în om. Și de ce ar fi iilUdi'dmulsl ăîn
mijlocul crea țiilor lui Dumnezeu, cit min
tea sa limpede, care se poate compara cu
o oglind ă sferică, aliniat ă într-o înc ăpere
și care reflect ă imaginea tuturor lucruri
lor din jur. A tuturor zic, de jur împrejur.
Căci mintea noastr ă cuprinde nu numai
ceea ce este în apropiere, dar î și apropie
..ceea ce se afl ă depărtat (în spa țiu și timp),
cercetează ceea ce este ascuns, dezv ăluie ceea ce
este acoperit și face efort s ă cunoască chiar cele
incognoscibile, într-atît este (mintea, noastr ă )
nelimitată, < nesfîrșifă. De s-ar acorda omului
chin* o mie de ani de via ță, în care el neîncetat ar învăța cîte ceva nou, în țelegînd una clin alta,
tot s-ar găsi loc pentru orice i s-armai oferi spre
cunoaștere, de o asemenea capacitate
inepuizabil ă este spiritul omului, care, în
cunoaștere se aseam ănă cu abisul. Corpușondui
nostru i s-au fixat limite foarte înguste, vocectm
împrăștie ceva mai departe, vederea e mărginită
numai, de bolta cereasc ă, minții însă nu i se poate
impune nici o stavil ă, nici în cer și nici dincolo
de el. Ea urc ă pînă la cel mai înalt cer și coboară
pînă la cel mai adînc abis, și de ar fi acesta înc ă
de o mie de ori mai vast, ea tot l-ar străbate cu o
viteză de necrezut. Putem oare s ă mai făgăduim
că ea poate si rabate orice? Sau c ă n-ar putea
cuprinde orice?
5. Omul a fost' numit de filozofi un
imeroensmos, adic ă un univers în miniatur ă, care
cuprinde în sine ceea ce ofer ă în lung și în lat
macrocosmosul62, fapt ce-1 vom demonstra în
altă parte.c3 Mintea cu care apare omul în lume se
poate compara cel mai potrivit cu o s ămînță său
cu un sîmbure. Chiar dac ă acolo nu se vecie ele
fapt înfățișarea unei plante sau a unui copac,
totuși planta și copacul sînt în realitate cu
adevărat cuprin și acolo, fapt ce se poate constata
cînd sămînța se pune iu p ămînt și apar sub ea
rădăcini fine, iar deasupra ei ml ădițe, care apoi
— prin puterea naturii — devin ramuri și rămu-
reie, ce se acoper ă cu frunze și se împodobesc cu
flori, și fructe. Nu trebuie deci s ă introducem
nimic dinafar ă în om, ci numai sa dezgliioc ăm
ceea ce are în el, s ă dezvoltăm și să evidențiem
fiecare latur ă în pafte. Se zice că Pitagora64 s-ar
fi exprimat adesea, c ă firii omului îi este atît ele
natural să știe totul, încît de i s-ar pune unui copii
de 7 ani întreb ări într-o form ă prudentă, asupra
tuturor problemelor întregii filozofii, el ar putea
răspunde cu siguran ță la toate acestea, întrucît—
fără îndoială— lumina unic ă a rațiunii ne d ă o
imagine și o măsură suficient ă (forma et norma)
asupra tuturor lucrurilor. Acum . îns ă, în urma
păcatului, originar, ea s-a umbrit si s-a închircii
și nu se poate elibera 2. Ca i:
în min
N.
26

«.«*«*ș**"'

măltfi lftiy«»»«fc. *
. Înzestrat
a simțuri
!, Stimulai
dorința de
a sti
'oluși sini
mulți care
ajung la
diverse
cunoștințe
lucrurilor
in propria
conducere singură de acestea, iar cei ce ar trebui s ă o facă o
aduc într-o încurc ătură și mai mare!
6. Afară de aceasta, sufletului ra țional (anima
rationalis), care locuie ște în noi, i s-au ad ăugat
organe, asem ănătoare unor emisari și
observatori: vederea, auzul, mirosul, gustul și
simțul tactil, cai ajutorul c ărora aflăm tot ce
există în afară de noi și nimic din ce este creat
nu-i poate r ămîne ascuns spiritului, pentru c ă nu
există nimic în lumea sensibil ă care să nu poată
fi văzut, auzit, mirosit, gustat sau pip ăit, și prin
aceasta să nu poată fi cunoscut ce si cum este. In
consecință, nu exista nimic m lume pe care omul
înzestrat cu sim țuri și rațiune n-ar fi în stare s ă
înțeleagă.
7. în același timp, omului îi este împlînta-t ă
dorința dea ști,,și nu numai pofta de a munci,
dar și rezisten ța necesar ă. Aceasta apare chiar
clin cea mai fraged ă vîrstă a copilăriei și ne
însoțește pe tot parcursul vie ții, căci cine nu vrea
să audă, să vadă sau să facă încontinuu ceva nou
? Cui nu-i place s ă meargă zilnic undeva, s ă se
întrețină cu cineva și să afle sau s ă povesteasc ă
ceva? De fapt, lucrul se prezint ă astfel: ochii,
urechile, sim țul tactil și mintea, mereu în
căutarea hranei] se ostenesc pentru aceasta,
căci nimic nu-i este mai potrivnic naturii vii
decît inactivitatea și inerția. Chiar și faptul c ă
oamenii ignoran ți admiră pe savan ți nu este oare
o dovadă că și ei simt farmecul acestei dorin țe
firești? Cum n-au speran ța de a putea ajunge s ă
fio și ci părtași ai acestei bucurii, a științei,
suspină doar si plivesc spre aceia ce au
posibilitatea s ă vadă dincolo de ei.
cV. Autodidac ții ne ofer ă în mod foarte
evident exemple c ă omul condus numai de
natură poate pătrunde ori șice. Unii, care și-au
fost propriii înv ățători, sau (eu.m spune
Bernhard68) ei aveau ca înv ățători stejarii și fagii
(pentru că se plimbau prin p ăduri și meditau), au
progresat în acest fel mult mai mult decît al ții
prin învățătura chinuitoare dat ă de învățătorii
lor. Oare lucrul acesta nu ne înva ță
totul se g ăsește într-adev ăr în om? Lampă, fitil, ulei, material de aprins focul și
toate accesoriile sînt preg ătite, numai de ar ști el
îndeajuns s ă scapere seîntei și să aprindă fitilul.
Și atunci va vedea minunatele comori ale
înțelepciunii divine atît în el însu și cîtsiîn lumea
cea mare (în care totul este rînduit dup ă măsură,
număr și greutate)07, ca o priveli ște îmbucur ă-
toare ! Dar întrucît nu i se aprinde aceast ă lumină
interioară, ci în jurul lui sînt purtate l ămpile
părerilor altora, nu poate fi altfel decît a șa cum a
fost pînă acum: ca unul ce zace închis într-o
închisoare întunecat ă, iar pe lîng ă aceasta sînt
purtate făclii ale căror raze p ătrund prin cr ăpă-
turi, dar care nu las ă să pătrundă întreaga lumin ă.
Este așa cum zice f Seneca: „în noi sînt î-
mplînlate semin țele tuturor artelor, iar
Dumnezeu, ca înv ățător, scoate din ascunzi ș
aceste daruri ale spiri- tutui"**'*
9. Același lucru ne înva ță obiectele cu care se
compară mintea noastr ă. Oare nu prime ște
pămîntul (cu care Scriptura compar ă adesea inima
noastră69) semințe de orice fel? în una și aceeași
grădină oare 2 nu sem ănăm laolaltă ierburi, flori și
mirodenii? Desigur, numai dac ă nu-i lipse ște
grădinarului în țelepciunea și sîrgu-inia. Și cu cit este mai mare
varietatea eu atît este mai pl ăcută ochilor priveli ștea, cu atît
mirosul este mai pl ăcut nărilor și mai puternic ă desfătarea
inimii. Aristotel a comparat spiritul omului cu o labula rasa, pe
care încă nu-i 'scris 3. tabuia ras,, nimic, îns ă pe care se poate
scrie totul70. Așa precum un scriitor priceput poate s ă scrie pe o
tablă goală ceea ce dore ște sau un pictor s ă picteze, tot a șa cel
ce posed ă arta înv ățărirpoate imprima totul, cu u șurință,
spiritului omenesc. De nu reu șim, aceasta în nici un caz nu se
dato-rește tablei, chiar de ar fi aspr ă, ci nepriceperii scriitorului
sau pictorului. O „deosebire este îns ă numai într-aceea c ă în
timp ce pe tabl ă putem scrie numai pîn ă la marginea ei, în
spiritul omenesc putem scrie
și modela tot mai departe și
mai departe, f ără
capăt pentru c ă el (așacum s-amai spus) nu
cunoaște limite.
27 ca Compararea
miliții noaslri
cu : 1.
pămîntul
grădina
ajungem la un

4. cu ceara ](}, Creierul nostru, atelierul cuget ări- în care,^ se jor noastre (eogitationuin officina), se imprima , -, • \..ș <ș>. ………. K…,
încontinuu lsoa<-c Dme compara cu ceara, m care se sigilii
imprimă sigiliul sau din care se modeleaz ă figuri
mici. Căci precum ceara poate lua orice form ă și o
poți modela și transforma dup ă cum vrei, tot a șa
creieri îl prime ște în el imaginile tuturor lucrurilor
pe care le cuprinde lum ea.; Acest exemplu ne
arată, în același timp, sugestiv, din. ce const ă
gîndirea și știința noastră. Tot ce atinge vederea,
auzul, mirosul și pipăitul meu se aseam ănă cu un
sigiliu cu ajutorul c ăruia imaginea lucrurilor se
imprimă pe creier, și anume alît de clar încît
această imagine persist ă și după îndepărtarea
obiectului dinaintea ochilo r, urechilor, a nasului
sau a numii. Ea persist ă mai puțin doar atunci cînd,
din neaten ție, a rămas o impresie prea slab ă.
Dacă, de pildei, am zărit un om oarecare și i-am
vorbit, sau dac ă într-o călătorie am v ăzut un munte,
un rîu, un cîmp, o p ădure, un ora ș sau altele, sau
am auzit o dat ă un tunet, o pies ă muzicală, o
cuvîntare, sau am citit ceva cu aten ție dintr-un
autor — toate acestea se imprim ă în minte în a șa
fel încît, ori de cîte ori ne amintim de ele, este
întocmai ca și cum lucrurile ne-ar sta înaintea
ochilor, ar suna în ur echi, ar fi gustate sau ar fi
atinse. Dac ă totuși creierul prime ște mai clar unele
impresii decît altele, le reprezint ă mai clar și
atunci le re ține mai temeinic. Pe fiecare în parte o
recepționează, o reprezint ă și o reține într-un
anumit mod.
Capacitatea 77. Oare nu ne demonstreaz ă într-un
mințu noas- ^jp minunat în țelepciunea divin ă faptul
tre este un v l , ~ ~ j •
șmiracol al ca aceasta masa de cr eier, nu prea mare,
iui este suficient ă pentru a primi mii si mii Dumnezeu
de imagini? Deoarece fiecare dintre noi (mai cu seam ă
cel ce a fost instruit științific), din tot ce în curs de
atîția ani a v ăzut, a auzit, a gustat, a citit ori a adunat
prin experien ță sau medi-tare și de care, dup ă
împrejurări, își poate aminti, toate acestea ie fr ămîntă
în creierul s ău. Imaginile a tot ceea ce o dat ă am văzut,
am auzit sau citit, din care exist ă mii și zeci ele mii și
care se înmul țesc înmiit și pînă la infinit prin tot ce zilnic vedem, auzim, citim sau afl ăm nou
— toate acestea î și găsesc acolo locul. Cît de
necuprins ă este înțelepciunea atotputernicului
Dumnezeu!'. Sp-iomon se minuna de faptul c ă
toate rîQrilc se vars ă în mare, și marea tot nu se
umple :' (Eccl 1,7); cine nu se mir ă de profunzi-
mea memoriei noastre, care re ține totul și redă
totul, dar nicicînd nu se umple și nici nu se
golește! Tot așa este de fapt și mintea noastr ă,
mai mare decît lumea, întrucît puterea de
cuprindere trebuie s ă fie mai mare decît ceea
ce poate fi cuprins.
12. în sfîrșit, mintea noastr ă se poate Mintea
compara foarte bine cu ochiul sau cu nofstyai
;. * | ,. e , . oglinda
oglinda. Daca punem ceva in fa ța ei,
indiferent de ce form ă sau culoare, tui va
oferi imediat o imagine foarte asem ănătoare
obiectului, respectiv, afar ă numai dac ă. i se
va apropia obiectul în întuneric, sau cu
partea dorsal ă, ori îi vom ține prea departe,
astfel încît s ă se împiedice sau s ă se tulbure
imaginea. Trebuie s ă spunem c ă în. acest caz
imaginea nu va reu și. Mă refer îns ă la ceea
ce se întîmpl ă la o lumin ă bună și la o
apropiere potrivit ă, spre a nu sili ochiul s ă se
deschidă pentru ca s ă privească obiectul, c ăci
el de la sine (fiind de la natur ă însetat dup ă
lumină) are bucuria în a privi și este
îndestulător pentru orice (numai dac ă nu este
suprasolicitat și copleșit de prea multe
obiecte simultane) și nu se obose ște privind.
Tot așa este însetat ă și mintea noastr ă după
obiecte, fiind mereu deschis ă către ele, le
privește singură spre a cuprinde și înțelege
totul în mod neobosit, numai să nu fie
siipraînc ărcată, ci să le poat ă supune
privirii sale unul dup ă altul, în succesiunea
corespunz ătoare.
13. Că îi este înn ăscută omului armo- ii. R&dd nia
moravurilor au știut-o și paginii, onestit ății dar n-au
cunoscut lumina ce ne-a fost °[n.fstf__ dăruită
de Dumnezeu și ne conduce spre via ța
veșnică, și își făceau facle din acele seîntei mici
(zadarnic început!). A șa ne spune Cicero: „Semințele
virtuților sini înn ăscute spiritului nostru. De le l ăsăm
numai să crească, atunci natura îns ăși ne va călăuzi
sine o viat ă
28 armonia:

fericită" (ceea ce desigur e prea mult!)7J. „De
îndată însă ce ne-am n ăscut și am văzut lumina,
ne agățăm permanent de felurite absurdit ăți,
astfel încît s-ar p ărea că am supt erorile o dat ă
cu laptele mamei" (Tuscul. III)72. Că de fapt
semințele virtuții sînt înn ăscute omului, aceasta
rezultă și din urm ătoarele dou ă argumente: în
primul rin ă, pentru c ă fiecare om se bucur ă de
armonie, iar în al doilea rin ă, el însuși, atît în
interiorul s ău cît și în exteriorul s ău, nu este
altceva decît armonie.
14. Este evident c ă omul se bucur ă de armonie
și o caută pretutindeni mimare zel. Căci cine nu
.se bucură la vederea unui om bine f ăcut, a unui
cal elegant, a unei imagini frumoase, a unei
picturi pre țioase? Și de unde provine aceasta,
dacă nu din bucuria pe care ne-o ofer ă proporțiile
și plăcuta îmbinare a culorilor? Aceast ă desfătare
a ochilor e întru totul natural ă. Mai întreb: pe
cine nu impresioneaz ă muzica? Și de ce? Pentru
că armonia tonurilor produce un acord pl ăcut. Și
cui nu-i plac bucatele gustoase? Printr-o
condimentare potrivit ă și prin amestecul
gusturilor, ele gîdil ă plăcut cerul gurii. De ce se
bucură fiecare de c ăldura potrivit ă și de frigul
potrivii, de mi șcări potrivite și de odihna potrivit ă
a membrelor? Numai pentru c ă naturii îi sînt
prietene și favorabile toate cele care sînt în
măsură corespunz ătoare și devin în schimb
dușmănoase și primejdioase toate care întrec
măsura. La semenii no ștri, noi iubim mai ales
virtuțile (pentru c ă cei ce sînt virtuo și admiră
virtuțile altora, si dac ă nu-i urmeaz ă, aceasta
pentru faptul c ă se consider ă incapabili s ă
învingă deprinderile lor rele), de ce nu le-ar iubi
fiecare la el însu și? în adevăr, sîntem orbi dac ă nu
recunoaștem că rădăcinile oric ărei armonii sini.
în noi!
Ea se 15. Dar și omul însu și nu este altceva in noi decît
armonie, atît în ceea ce prive ște și mm corpui cit și
sufletul s ău. Căci după cum 'oXl't însăși lumea cea
mare r3_ (major munclus) seam ănă cu un mare orologiu,
compus din multe roti țe și clopoței, atît de acor- date încît mecanismul întreg se întrep ătrunde de
armonie și asigură mersul continuii, al tuturor
părților, la fel este " și omul/ în corp, care e
alcătuit cu otita art ă, se află mai întîi motorul —
inima, izvorul vie ții și al acțiunilor, de la care
capătă celelalte membre mi șcarea și măsura
mișcării. Greutatea care provoac ă mișcările este
creierul: cu ajutorul nervilor, ca ni ște cordoane, el
acționează roțile (membrele), printr-o-mi șcare de
atracție și refracție.] Varietatea ac țiunilor interne si
externe const ă tocmai în acea rela ție ponderat ă a
mișcărilor.
16. Tot astfel,{în mi șcările spiritului, la fel și în voința
este roata' principal ă. Greutățile sPirîtul său care pun în mi șcare
și înclină voința într-o parte sau alta sînt dorin țele și afectele.
Zăvorul care declan șează sau oprește mișcările este rațiunea,
ea determin ă ce lucruri trebuie s ă le dorim sau s ă le evităm,
unde si cît. Celelalte mi șcări ale sufletului sînt ca ni ște rotițe
mai mici, care urmeaz ă celei mari. De aceea, daca mi se d ă
importanță prea mare dorin țelor și pasiunilor, iar z ăvorul —
rațiunea, se închide și deschide cum se cuvine, atunci nu
poate rezulta altceva decît armonia și acordul virtu ților, rela-
ție cuvenit ă între ac țiuni și pasiuni.
17. Iată, omul în sinea sa nu-i altceva decît
armonie. Așa după cum nu putem spune despre un
orologiu sau despre un instrument muzical, care
provine din mîna unui me șter iscusit, c ă nu mai
este de folos claca s-a stricat sau dezacordat
(pentru că poate fi reparat și îmbunătățit), tot așa
se poate spune și despre om, oricît ar fi el de
decăzut prin p ăcatul originar, c ă poate fi
restabilit în armonia sa prin puterea, și virtutea
lui Dumnezeu, cu ajutorul mijloacelor
corespunz ătoare.
18. Gă rădăcinile piet ății se află în natura
omului rezultă din aceea c ă omul este chipul lui
Dumnezeu. într-adev ăr, chipul cuprinde în sine
asemănarea: iar asemănătorul se bucur ă cu cel
deopotriv ă, aceasta fiind legea imuabil ă a tuturor
lucrurilor (Sirah 13,18). întru-
29 III. Că în om se
află rădăcinile
pietății se
dovedește prin
: 1) natura
imaginii
(chipului) . Că se
ură de
•etutin-
: in tot
ce este
vizibil,
r' UHZl,
gusta,
pipăi,
•ar
vn ni rmonia
tulburată
poate fi
restabilită

2) tuturor le
rstf înnăscut
respectul fa ță
de divinitate
3) dorința
cehii mai înalt
bun (care este
Dumnezeu)
A ce asta nu s-a
pierdut viei
prin căderea
hi păcat a
speciei
umane cîfc nu exist ă nimeni cu rare s ă se asemene clocît
cu acela dup ă al cărui chip a fost creat, în
consecință nu există ceva către care omul s ă fie
atras mai 'mult prin dorin țele sale clceît spre
izvorul din care provine, numai clac ă a ajuns să-J
cunoască destul ele clar.
19. Aceasta reiese clar și din exemplul
paginilor, caro f ără să fie instrui ți pi in cuvîntul
lui Dumnezeu, singuri, prin instinctul tainic al
năimii, au recunoscui, stimat și adorat zeitatea,
deși au greșit prin num ărul si felul cultului ei.
„Toți oamenii au o idee despre zei, to ți atribuie
unei divinit ăți locul cel mai îuatl", scrie: Aristotel
în Cartea I, Despre cer, cap, 3 7b Iar Seneca arat ă:
„Cea dinții adorare a zeilor este de a crede in ci,
iar du/ni aceea, a stima m ăreția lor, a recunoa ște
bunătatea lor, f ără de care nu e posibila nici o
mărire, de a ști că .ei sini cei ce conduc lumea,
care guverneaz ă universul ca pe o proprietate a
lor si-l ian sul) obl ăduirea lor" (Epistola 96 ?").
Cîfc de pu țin se dep ărtează aceasta de ceea ce
idee Apostolul: „Căci cine se aproprie de
Dumnezeu, trebuie s ă creadă, că el este si c ă
răsplătește pe cel Vr-/ caută" (Evrei 11,6).
20. Plafon spune: „Dumnezeu este bunul
suprem c ătre care aspir ă toate, el st ă deasupra
oricărei substan țe și oricărei naturi" (Plafon,
Timaios)7,\ Acest adev ăr, șj anume că Dumnezeu
este cel mai înalt bun, c ătre care tinde iotul, ș îl
confirmă și Cicero: „Natura este prima
învățătoare a piet ății" (De natura deorum, cartea
I)77, Pentru c ă noi sîntem n ăscuți (după cum scrie
Lactantius, cartea a IV-a cap. 28) „cu condi ția să
dăm, dreapta și cuvenita ascultare lui Dumnezeu,
creatorul nostru, numai pe el. t să-l cunoaștem, pe
el să-l șurmăm. Prin aceast ă legătură a pietății
sîntem. îndatora ți și uniți cu Dumnezeu. De aici
provine însu și cuvin tul de religie. TS
21. Trebuie îns ă să mărturisim c ă această
dorință naturală către Dumnezeu, ca spre bunul
suprem, prin c ăderea în p ăcatul originar a fost
coruptă și a ajuns într-o asemenea dec ădere încît
o întoar- ctie la (-alea dreapt ă, prin propriile noastre
puteii, este imposibil ă. Aceia îns ă pe care
Dumnezeu, prin cuvântul și spiritul s ău, i-a
luminat din nou, vor reînnoi și această dorință
atît de mult încît David poate exclama c ătre
Dumnezeu: „Pe cine altul am eu in cer afar ă de
tine? Și pe pamînt nu-mi g ăsesc plăcerea în
nimeni decîl în tine. Car nea și inima, mea pol s ă
mi se pr ăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi
pururea uituca inimii mele si partea mea de
moștenire" (Psalm 73, 25, 26).
22, Dacă ne sf ătuim asupra mijloa
celor de îndreptare ce s-ar folosi împotriva
corupției, nimeni s ă nu ne opun ă corupția
generală, pentru c ă Dumnezeu voie ște
să, o înlăture prin Spiritul s ău sfînt și cu
ajutorul mijloacelor orânduite. Cîncl lui
iXnbucoclonosor i s-a luat mintea ome
nească și i s-a dat o inim ă de animal,
arunci i-a r ămas speran ța că va re-
dobîndi mintea omeneasc ă și chiar demni
tatea regeasc ă, de îndat ă ce va recu
noaște „că cerul de ține stăpînirea" (Da
niel 4,23). Tot a șa și nouă, care sîntem
asemenea copacilor transplanta ți clin raiul
lui Dumnezeu, ne-au r ămas rădăcini,
ce vor încol ți .din nou cu ajutorul ploii
și al gra ției divine. Oare Dumnezeu,
îndată după căderea noastr ă în p ăcat,
alungarea și pedepsirea cu moartea, n~a
răsădit în inimi noi l ăstari ai gra ției
sa ie (prin promisiunea semin ței bine
cuvântate) ? N-a trimis el pe Fiul s ău
ca să~l ridice pe cel c ăzut?
23. Rușijios și nelegiuit este și loto-
daria un semn evident de nerecuno ștința
dacă noi p ălăvrăgim mereu, despre co
rupție și trecem sub t ăcere restabilirea
(festitutio), c ă scoatem ta iveal ă ce ne-a
lăsat vechiul A dam și nu aplic ăm cu
adevărat ce ne cere noul Adam — ffristos.
De aceea zice și Apostolul, în numele
său și ai tuturor renăscuților: „ Toate
smf cu putin ță într-o cale care m ă întă
rește întru ffristos" (Filipeni 4, 13).
Și dacă este posibil ca un altoi cu care
se altoie ște o salcie, un spin sau orice
alt copac din p ădure să prindă și să
devină fructifer, ce se va întîmpla dac ă Pn
împ
nă:;
sprt
cam
n ele
De
nu
se î
vec'h
cont
nou
30

șpppr

se va pune altoiul direct la r ădăcină? Să vedern
și argumenta ția Apostolului (Romani, 11, 24).
Dacă „Dumnezeu poate și din- pietre s ă ridice
fiii lui Avraain" (Matei 3, 9), de ce n-ar putea el
să deștepte la orice fel de fapt ă bună pe oameni,
care sînt f ăcuți drept copiii lui Dumnezeu de la
începutul crea țiunii, iar prin Hris-tos din nou
adoptați drept copii și renăscuți prin spiritul
grației.
24. Să ne ferim de a limita gra ția lui
Dumnezeu pe care dore ște s-o reverse cu atîta
mărinimie asupra noastr ă! Căci
din contra noi care ne-am întrupat
prin
în Hristos și sîntem, d ăruiți cu spiritul copil ăriei,
dacă noi — sp'un eu — ne consider ăm atît pe noi
cît si pe urma șii noștri nedemni, pentru împ ărăția
Ini. Dumnezeu, cum ar putea Hristos s ă spună că
împărăția cereasc ă le aparține copiilor?7fl Și cum
ar putea el s ă ne atrag ă atenția asupra lor,
cerîndu-ne s ă ne întoarcem și să devenim cum
sînt copiii, dac ă vrem să intrăm – în împ ărăția
cerurilor? (Matei 13, 3). Cum poate Apostolul sa
recunoasc ă drept sfin ți pe copiii cre știnilor (și în
cazul cînd numai unul dintre p ărinți este
credincios) și să le tăgăduiască orișice
impuritate? (I. Corintem" 7, 14). Ba chiar
Apostolul îndr ăznește să afirme și despre .aceia,
care, de fapt, au fost împov ărați de cele mai grele
păcate: „Așa erați unii din voi, dar aii fost
purificați, ați fost sfin țiți, aii fost socotiți neprihăniți, in numele Domnului Isus
Hristos, și prin Duhul Dumnezeului nostru" (I.
Corinteni 6, 11). De aceea, dac ă noi cerem s ă
formăm copiii cre știnilor (nu ca urma și ai
vechiului Adam, ci ca ren ăscuți ai noului Adam,
copiii lui Dumnezeu, to ți frați și surori ale lui
Hristos) și îi consider ăm demni s ă primeasc ă
sămînta vie ții vesni.ee , aceasta n-ar trebui s ă
apară nimănui ca imposibil! Pentru c ă noi\ nu.
cerem fruct de la m ăslinul sălbatic, ci venim
numai în ajutor, împlîntînd pomului vie ții un
altoi nou, astfel ca acesta, prinzîndu-se, s ă, aducă
rod,
25. Rămîne deci stabilit că feste mai natural
pentru om și mai ușor, prin gra ția Sfîniului
Spirit, să. devină înțelept, cinstii și sfînt, decît de
a frîna progresul datorit ă, corupției intervenite^/
căci fiecare obiect, revine mai u șor la proprria sa
natură. Aceasta ne aminte ște și Scriptura prin
cuvintele: ^'„înțelepciunea este u șor de văzut de
cei care o iubesc, c ăci li se arata celor doritori
ca să o cunoasc ă, dinainte, și este aflat ă fără
trudă de cei care sînt aten ți la înțelepciune, ce
stă la ușile lor."
(înțelep,._6, 13,…… 14),.j Este cunoscut și
acel vers al poetului din Vcnusia:
l Nici unul nu este atît de s ălbatic încît s ă nu
poată fi îmblînzit,
Numai de și-ar 'potrivi r ăbdător urechea
pentru cultur ă. 80 \ Concluzie
Capitolul VI
Omul ea s ă devină om trebuie s ă fie format
ințeie nu 1. Am… văzut că natura ne d ă semin-
-,înt încă țele științei, ale virtu ții și ale (Credin ței/
fructe c|ar jni jie (|^ f ns;\sj știința, virtutea si
credința, ci ele se dobîndesc prin rug ăciune,
învățare și activitate. De aceea, pe bun ă dreptate
1-a definit cineva pe om drept un ș animal
disciplinabil (animal disciplinabiîe), întrucît el f ără disciplin ă nu
poate deveni om.
2. Dacă luam în considerare mai îndeaproape
stiint^fuxrurjjor (se jentia rerum) atunci vecleni
că numai lui Dumnezeu, îi este rezervat s ă știe
tot, prîntr-o privire unica și simplă, fără început,
con- Nu știința
însăși, ci
aptitudinea
pentru știință îi
este înnăscută
31 Grafia lui
Dumnezeu
nu trebuit',
•strînsâ, ci credința
•ecunoscuta
mulțumire

Că omul
trebuie să- se
formeze
pentru
umanitate
se ei testă:
1. Prin
exemplul
celorlalte
creaturi și îngerii oi"
tinuare si sfîrsit. Oamenilor nu le-a fost dat
acesta, pentru c ă nu îi s-a putut da infinitul și
eternitatea., adic ă dumnezeirea. Exista un
privilegiu suficient de mare acordat oamenilor și
îngerilor prin aceea c ă an primit un spirit ascu țit81
prin care pot sa exploreze operele lui Dumnezeu
și să dobândeasc ă o comoar ă de cuno ștințe. Se
știe despre îngeri c ă si ci înva ță tot ni prin privire
(1. Pentru I, J2; Fies 3, 10; I. Reg. 22, 20; lob.
1,6), iar cuno ștințele lor ca și ale noastre se
întemeiaz ă pe experien ță.
3. Nimeni să nu se cread ă, așadar, că 'poate fi
cu adevărat om, deeît cel ce a înv ățat să
acționeze ca om, adic ă a fost format spre ceea
ce~l face pe om. | Acest lucru este evident din
exemplele tuturor creaturilor, care de și sini
destinate s ă-i serveasc ă omului 82, nu ajung la
menirea lor dac ă nu sînt preg ătite pentru
aceasta de mina noastr ă'.-De exemplu: pietrele
sînt create ca s ă serveasc ă la construc ția caselor,
a turnurilor, a zidurilor, a coloanelor ș.a. Totuși,
ele nu pot servi pentru aceasta dac ă nu sînt cio-
plite, netezite și împreunate de rnîna noastr ă.
Mărgăritarele și pietrele scumpe sînt destinate
pentru împodobirea oamenilor, dar ele trebuie
mai întîî s ă fie. tăiate, șlefuite și lustruite.
Metalele sînt. create pentru nevoile cu totul,
speciale ale vie ții noastre, ele îns ă trebuie mai
întîi să fie scoase, topite, purificate de mai multe
ori, turnate și forjate. F ără aceasta, ele n-au pentru
noi un folos mai mare clecît pulberea p ămîntulni.
De la plante noi obținem hran ă, băutură șl
medicamente, dar pentru aceasta legumele si
cerealele le sem ănăm, le săpăm, le secer ăm, le
treierăm, le m ăcinăm, le pisăm, iar pomii îi
plantăm, îi curățim și îi îngrășăm cu gunoi,
fructele le culegem și le uscam. Și, mai mult, dac ă
e să ie întrebuin țăm în medicin ă sau în con-
strucții, atunci ele trebuie s ă fie pregătite în fel și
fel de chipuri. Animalele, cu viața si mișcarea
lor, par a fi pentru ele însele îndestul ătoare.
Cînd. vrem îns ă să utilizăm forța lor de munc ă,
și într-a- ceasta const ă și rostul lor, atunci trebuie s ă le
pregătim prin exerci țiu. Iată, de pildă, calul este
apt din na ștere să fie folosit în r ăzboi, boul
pentru jug, m ăgarul pentru poveri, dinele pentru
pază și vînătoare, șoimul pentru vînatul p ăsărilor
ș.a.m.d.
4, Omul, în ceea ce prive ște corpul s ău, este
destinat muncii. Pentru aceasta, omului nu-i este
înnăscută decîl numai apti-iudinea_pur ă. (nuda_,
apjiludo) ;~:'treptat, "el trebuie înv ățat să șadă jos,'
să stea drept, s ă meargă și să întrebuin țeze mîinilc,
De ce tocmai spiritul nostru trebuie s ă fie atît de
avantajat încît f ără nici o preg ătire, anterioar ă să fie
perfept prin sine și de la sine? C ăci este o lege a.
tuturor creaturilor de a- și lua începutul din nimic și
de a se dezvolta numai treptat, atîl în privin ța
ființei lor cît și a acțiunilor. Chiar și îngerii, care
prin perfec țiune stau cel mai aproape de Dumne-
zeu, nici ei nu ciinosc desigur totul, I ci numai
treptat înainteaz ă în cunoa ș-; terea minunatei
înțelepciuni a lui Dum-| nexeu, dup ă c u m a m
arătat mai sus.
j !î. Este evident c ă omului, înaintea c ăderii
în păcat, i s-a deschis o școală în grădina raiului,
în care treptat trebuia s ă progreseze. Desigur,
celor dinții oameni, îndat ă după ce au fost crea ți, nu
le-au -lipsit nici mersul, nici grakU și nici gîn-'
direa rațională, 'dar le lipseau cuno ștințele ce
puteau fi dobîndite prin experi-j en ță. Aceasta o
demonstreaz ă discuția j Evei cu șarpele: de ar fi
avut ea o expe-{ rien ță mai bogat ă, nu ar fi fost atît
de ușor ademenit ă, ci ar fi știut că o ase-menea
creatură nu-i capabil ă să vorbeasc ă și că
vorbirea șarpelui nu este altceva decît o
înșelătorie ascuns ă. i Și aceasta cu atît mai mult
acum, în starea de corupere, cînd ori șicare
știință trebuie înv ățată, pentru c ă noi venim pe
lume cu spiritul lipsit de orice cuno ștințe, întocmai
ca o tabula rasa, nu sîntem în sta.re nici s ă
facem sau s ă vorbim ori s ă înțelegem ceva; totul
trebuie provocat chiar de la început. Ori pentru noi
aceasta este cu mult mai greu 2. Pi
exeni}
omuli
în cei
priveș
său
3. Și
înaint
căderi
păcat
nevoie
exercit
atît m
după i
are w
de el
32

4MNV
acum cîecît ar fi fost în starea purit ății inițiale și
a perfec țiunii, pentru c ă. lucrurile ne sînt
întunecate și limbile mai încurcate83 (în loc de
una singur ă, trebuie s ă învățăm atîtea limbi, dac ă
vrem să cunoaștem operele autorilor deceda ți
sau ale celor în via ță). Chiar si limbile materne
au devenit mai corn-
>
plicate și nimic nu*primim din na ștere.
S'Î pentru Qj Avem exemple ce ne arat ă că cei șa exem- r^pffp j n copilărie de animale s ălbatice lele arata . J- J A ,.
i oamenii ?l care au pescui tnlre ele, nu știau mat ir ă disci-
mtilt decît animalele M, ba chiar se ser-lin ă de- ygau de
limbă, de rnîini și de picioare la f fel ca si
animalele s ălbaticei reveni'ndu-sL numai dup ă
reîntoarcerea între oameni^ în acest sens avem
două exemple: în jurul anului 1540, într-un oarecare sat din
Jrlessa, situat în mijlocul unei p ăduri, s-a pierdut un copil
de 3 ani, prin neglijen ța părinților lui. Cî țiva ani mai tîrziu,
țăranii au observat c ă o dată cu lupii fugea o fiin ță care
după înfățișare se deosebea de ei, de și alerga • pe patru
picioare, iar chipul sem ăna cu al omului. R ăspîndindu-se
vestea, primarul localit ății a dat porunc ă să se cerceteze
locurile, spre a-1 putea prinde viu. A, fost prins și dus Ia
primărie, iar apoi la contele de Kassel. Cînd a fost adus la
curtea contelui, a sc ăpat clin prinsoare, a fugit și s-a ascuns
sub o banc ă, privind furios și scoțînd urlete înfior ătoare.
Contele a poruncit s ă crească între oameni, ceea ce s-a și
făcut. Animalul s ălbatic începu treptat s ă se îmblîn-zeasc ă,
să meargă pe picioare și, în sfîrșit, să vorbeasc ă și să
devină om. Și acest om povestea, în m ăsura, în care î și
putea aminti, ca a fost r ăpit și crescut de lupi, iar apoi s-a
deprins a ie și cu ei la prad ă. Istorioara aceasta o descrie M.
Dresser 85 în cartea sa De nova ei antiqua disciplina.
Aceeași întîmplare este men ționată de Camerarius S(i în
ilorae-rum subcisivarum (Orc de r ăgaz), cartea I, 75,
adăugîndu-și una asem ănătoare. La fel, Gularlius 87, în
cartea sa Mi-rabilibus no ștri secuii (Despre minunile
secolului nostru) scrie că în Fran ța, în 1563, cî țiva nobili care au fost la vîn ătoare și au
ucis 12' lupi, au prins în haita lor un tîn ăr, cam de 7
ani, gol, cu pielea cenu șie și cu părul creț. Avea
unghii îndoite ca vulturul și nu putea vorbi, ci scotea
numai sunete nearticulate. Fiind adus cu mult ă
osteneală în cetate, i s-au pus fiare pentru c ă se
comporta ca un s ălbatic. Dup ă o perioad ă de cîteva
zile de nemîncare, fiind sl ăbit, a devenit mai blînd,
iar după 7 luni a început s ă vorbeasc ă. A fost purtat
apoi ca o ar ătare prin ora șe, aducînd venituri
însemnate st ă- ' pinilor s ăi. în sfîr șit, a fost
recunoscut de o femeie s ăracă ca fiind fiul ei.
Așadar este adev ărat ceea ce scrie Plato (în cartea a
Vi-a, Despre legi): "„Omul ar fi fiin ța cea mai
blinda și ceai mai divin ă, dacei ar primi o
disciplinare corespunz ătoare, dac ă însă nu are
parte de ea sau cap ătă una falsă, atunci e cel mai
sălbatic din tot ce produce p ămîntul" ss.
7. Aceasta, în general: de cultur ă au De instruire _ toți
nevoie. La aceeași concluzie ajungem au nevoie cei cînd luăm în
considerare situa țiile,,, si " „ ș ..{j 'l însușirile individuale ale
oamenilor. [Cei capabili m ărginiți au nevoie de disciplinare
spre a se debarasa de prostie, fapt pe care nu-1 poate nega
nimeni. Dar mai multă nevoie au de ea cei de ștepți, pentru că o
minte ascu țită, clacă nu este ocupat ă cu lucruri folositoare, se
îndreaptă spre lucruri nefolositoare, bizare și periculoase.)' La
fel cum un cîmp cu cît este mai roditor cu atît poate produce
mai mulți spini și mărăcini, tot a șa o minte mai istea ță poate fi
plină de gînduri ciudate dac ă nu este îns ămînțată cu sămînța
înțelepciunii și a virtuții. Și o moar ă în funcțiune, dac ă nu
primește grăunțe, materie pentru f ăină, atunci merge în gol, se
autodistruge, î și pulverizeaz ă cu zgomot și fără rost pietrele,
suferă pagube sau se sf ărîmă în bucății Același lucru se întîmpl ă
cu spiritul agil, sprinten, c ăruia îi lipsesc preocup ările
serioase: se încurc ă în lucruri vanitoase, bizare și întru totul
păgubitoare, și ajunge în cele din urm ă cauza propriei sale
pieiri.
33 niște
brute.

2. bogații
și
săracii
cîrnmiturii
ca fi
supușii S. Ce sînt cei bogați fără înțelepciune, cîccît
niște porci îngr ășați cu tarifa? Și ce sînt cei
săraci fără înțelegerea hif.ru– rilor, clecît ni ște
măgăruși condamnai! s ă ducă poveri? Ce este cel
frumos care n-a înv ăițat nimic, decît un papagal
împodobii cu pene, sau dup ă cur» a. mai spus
cineva — o sabie de plumb într-o teac ă de aur
Si).
,9. Acei care o dat ă vor conduce p>e al ții, cum
sînt regii, prin ții, funcționarii, preo ții și învățații,
au nevoie în primul rîmi de în țelepciune,
fiindu-le necesara întocmai ca unei c ălăuze
ochii, unui traduc ător limba, unei trompete tonul,
iar unei s ăbii tăișul. La fel trebuie (amu țiți șl
supușii, pentru ca dispozi țiile inteligente s ă le
urmeze cu în țelepciune, nu din conslrîngere, ca
măgarul ascult ător, ci liber, din dragoste pentru
ordine, îutrucît o f ăptură inteligent ă nu trebuie • condusă cu țipete, șînchisoare și nuiele, i ei ptiu
rațiune. De se procedeaz ă astfel, t kula cade și
asupra lui Dumnezeu, cave \ deopotriv ă a făcut pe
toii după chiptd I său, iar rela țiile omene ști vor fi
pline, I <le, na sini înc ă, de violen țe și neliniște.
j 10, De aici reiese c ă toți cei ce s-au } n ăscut
oameni au nevoie _de instruc ție I Ciii-
li'!i!Σl]£-—lllHiSL tocmai, pentru ca | ci s ă
fie oameni si mi animale feroce, j ni ște brute
sau bușteni inerți, far con- i cln/ia ce se
desprinde arat ă, că oricine ajunge cu a/'it mai
departe cu cil este mai bine exersai decît altul.
încheiem acest cap.il ol cu \i\\ envîni din Cartea
Înțelepc i u n i i : „Cel ce dispre țuiește
înțelepciunea și învățătura ticălos este,
zadarnică e speran ța acelora (și nici nu-si
ajung scopul) și strădaniile fără rod și faptele lor
pâră folos" (înțelepciunea 3, 11). N.
Așadar
fără ni
excepți
Capitolul VU
Formarea omului poate începe cel mai bine —
și trebuie s ă înceapă — de la prima vîrst ă
Condiția
omului se
aseamănă cu
a plantei 7. Din cele expuse pîn ă aici rczrult ă că omul și
pomul au o condi ție similar ă. Deoarece a șa cum
un pom roditor (un măr, un păr, un smochin sau o
viță) poate creste de la sine, dar r ămînc sălbatic și
produce fructe s ălbatice, iar ca s ă producă fructe
gustoase și dulci trebuie plantat, udat și tăiat de
un grădinar priceput, tot a șa și omul, prin el
însuși, ajunge s ă aibă o înfățișare omeneasc ă
(cum, de altfel, orice animal î și are propria sa
înfățișare), clar ca. s ă devină o ființă deșteaptă,
inteligent ă, morală și pioasă trebuie s ă i se
înipbnteze altoiul în țelepciunii, al. onestit ății și al
pietății. Să vedem cum trebuie f ăcut acest altoi,
atâta vreme cit plantele sînt înc ă- tinere. 2. Cit prive ște pe om', acest lucru se poale
fundamenta sub șase aspecte. Mai întîi prin
nesiguran ța acestei vie ți: noi știm că va trebui s-
o părăsim, cînd îns ă și unde nu știm. Este un
lucru periculos ca cineva s ă fie smuls de moarte
nepregătit, deoarece nu se mai poate întoarce.
Tală de ce timpul prezent este dat omului spre a
afla grația divină sau a o pierde pentru vecie.
Căci așa precum în uterul, matern se formeaz ă
corpul omenesc, încît cel care se na ște fără un
membru va fi lipsit de el toat ă viața, tot așa și
pentru noi cei ce avem via ță în corp, sufletul este
alcătuit astfel pentru cu-noasierca lui Dumnezeu
si comunitatea cu ei, încît cel ce nu o realizeaz ă
aici, Formar
omului ,
să încet
de la ț
vîrstă I.
din t
nesiguri,
acestei t
34

Să fii
vegiitit
pentru
'e vieții
mintea
iii lor
'« cit t
mai
de cu t
mai ș
or de
odelat după moartea corporal ă nu .mat g ăsește nici
timp și nici prilejul pentru aceasta. Și fiindcă
este vorba de un lucru atît de important, trebuie
să ne grăbim spre a nu fi surprin și de
moarte.
3. Chiar dac ă moartea amenin țătoare nu ne-
ar presa la grab ă și chiar de am fi siguri de o
viață fo'arte lung ă, formarea tot ar trebui s ă
înceapă de timpuriu, pentru c ă'^viața trebuie
petrecută nu" frin invadare, ci prin activitatea
De aceea, este necesar ca noi s ă fim inanima ți cît
mai de timpui iu spre ac țiunile vie ții, ca să nu ni
se porunceasc ă să o părăsim înainte de a fi
învățat să acționăm. Dacă însă cineva ar vrea s ă-
și petreacă întreaga via ță cu învățătura, exist ă o
imensă mulțime de lucruri pe care Creatorul le
oferă înflăcărate! noastre cercet ări. Și astfel de i-
ar fi hărăzită viața unui Nestor !,°, el va avea
lucruri foarte utile de care s ă se ocupe:
dezgropînd peste tot tezaurele în țelepciunii
divine și pre-gătindu-și comori pentru o via ță
fericită în ceruri .1 De aceea, de timpuriu, trebuie
deschise sim țurile omului spre contemplarea
lucrurilor, pentru c ă are multe de înv ățat, de
cercetat și de năzuit.
4.'Este o proprietate a toi ceea ce se na ște,
faptul că se foaie foarte u șor îndoi și forma cinci
se află la o vîrsta mai fraged ă, pe cînd cele
întărite refuz ă asculta-rea, //Ceara moale se las ă
modelată și remodelat ă, pe cînd cea înt ărită crapă
foarte lesne. ; Copăcelul îngăduie să fie plantat,
răsătlit, tăiat și încovoiat încolo și încoace,
copacul îns ă în nici un chip. Cine vrea s ă-și
răsucească o coardă dintr-un lemn, trebuie s ă ia
unul verde și proaspăt, cel uscat si noduros nu se
mai lasă răsucit. Din ouăle proaspete, prin doare,
se încălzesc și ies puii, dar din cele vechi
zadarnic n ădăjcluiești așa ceva. Pentru munc ă,
crescătorul își caută un cal, țăranul o vilă,
vînătorul un cline, și un șoim, ursarul un urs
pentru joc, o femeie b ătrînă – – o coțofană, o
cioară sau un pafjagal pentru imitarea vocii
omenești; dar numai animale foarte tinere, pentru
a le putea obi șnui; de ar
bătrîne, efortul lor ar fi
5. Toate acestea sînt valabile în
egală
măsură și pentru om. Creierul lui, pe care l-am
asemănat mai sus cu ceara, pentru c ă el reține
imaginile ce-i provin de la sim țuri, este la vîrsta
copilăriei încă foarte umed și moale și capabil s ă
recepționeze toate imaginile primite. Mai tîrziu,
devine treptat mai uscat și mai tare, astfel c ă,
după cum ne arat ă experien ța, lucrurile
impresioneaz ă și se imprim ă mai greu. De aceea
spune (Cicero 91: /„Copiii asimileaz ă foarte
repede nenunm-rate lucruri". jTot așa mîinile și
celelalte membre se 'pot exersa pentru activit ăți
artistice și manuale numai la vîrsta copil ăriei,
atîta cît tendoanele sînt moi. Dac ă cineva vrea s ă
devină un bun scrib, zugrav, croitor, meseria ș sau
muzician, atunci trebuie s ă înceapă de la vîrsta
timpurie s ă se pregătească pentru aceste activit ăți,
atîta vreme cît imagina ția (imaginatio) este
sprintenă și aegete.Ic~snîT înc ă elastice, altfel nu
va putea realiza nimic. In acela și fel trebuie
împlîntată, din primii ani, si pietatea aceluia în a
cărui inimă ea trebuie s ă prindă rădăcini. Vrem ca
cineva să aibă deprinderi frumoase, atunci trebuie
crescut pentru aceasta de la vîrsta cea mai
fragedă. De vrea cineva s ă realizeze progrese
mari în studiul în țelepciunii, aceluia trebuie s ă i
se deschid ă mintea pentru toate din primii ani,
atît timp cît zelul este viu, spiritul înc ă ager, iar
memoria fidel ă. Apare ridicol și demn de dispre ț
bătrînul ce se preocup ă de primele elemente;
tînărul trebuie s ă șpregătească ceea ce b ătrînul
trebuie să aplice — zice Seneca în Scrisoarea 36.
iyi
6. .Ca omul s ă se poală pregăti Pjpntru iy. / s-a dat omenie
fad humanitatem) , Dumnezeu i-a omului
i~Z "~^~P—–– p->— T~~~~ ' 7 , , , suficient
dat anii knere țu, in care el nu este apt ti;mp p entru pentru altceva
decât numai pentru for- cre șterea sa, mare. • în adevăr, calul,
boul, elefantul dal' accsta,.'"u
»'.,,, … . „ ' . . trebuie utilizat
și celelalte fiin țe, oncit de mari ar h p entfu (,iie ele, ajung
la deplina dezvoltare în pri- scopuri mul sau în al doilea an, și
numai singur omul abia în al dou ăzecilea sau al
35 lua animale
zadarnic. La fel
omul

V, Sigur este
ceea ce se
dobîndește
la prima
vîrstă treizecilea an.. De crede cineva c ă acestea s-
au petrecut a șa clintr-o îotîmplare sau din
motive secundare, î și dezvăluie astfel
întreaga sa necunoa ștere. Dumnezeu i~a dat
fiecărui lucru pe m ăsură, oare numai omului,
stăpînului lucrurilor, s ă-i fi permis s ă-și
irosească timpul? Sau poate i-a venit în
întîmpinarea naturii pentru ca ca s ă realizeze
mai ușor formarea. omului printr-o ac țiune
mai înceat ă? Dar ea realizeaz ă fără efort, în
câteva luni, corpuri cu mult mai mari!
Desigur, nu ne r ămîne altă concluzie decît
aceea că Dumnezeu în chip deliberat, vrmd
să-și manifeste bun ăvoința față de noi, a
stabilit aceast ă durată spre a asigura cre șterii
un spațiu mai mare pentru exerci ții, făcîndu-
ne inapți, atîta vreme pentru via ța economic ă
și politică, pentru ca noi s ă devenim cu atît
mai apți pentru restul vie ții — ba chiar
pentru ve șnicie!
7. Numai ceea ce omul a absorbit la
prima vîrst ă este solid și șpersistent în el.
Aceasta rezult ă din următoarele exemple: un
vas de lut păstrează mirosul a ceea ce a fost
umplut mai întîi pînâ ce se sparge 9a, Un
copac, așa cum, din fraged ă vîrstă și-a întins
ramurile în sus, în jos sau lateral, astfel le
păstrează de-a lungul secolelor pîn ă la tăiere.
Lifta își păstrează atît de puternic culoarea cu
care a fost îmbibat ă prima dat ă, încît nu se
lasă revopsită. O obadă, o dată întărită, mai
degrabă crapă în mii de buc ăți decît să se îndrepte. Tot a șa în om persistă
atît de puternic primele impresii, încît, ca s ă
le putem schimba, mai degrab ă, s-ar produce
o minune. Iat ă de ce recomand ăm ca aceste
impresii din prima tinere țe să corespund ă
regulilor (ad normas) adev ăratei
înțelepciuni.
8. în sfîr șii este foarte periculos de a
nv.-l înzestra pe om chiar din leag ăn cu.
regulile salutare ale vie ții. Căci de îndat ă
ce intră în acțiune sim țurile, spiritul
omiîlui nu- șî mai g ăsește liniștea dacă
nu este ocupat cu lu cruri utile, altfel
mi se poate re ține de a nu se deda lucru
rilor extrem, de nefolositoare — sau d ăună
toare (dac ă nimerește exemplele rele ale
epocii noastre corupte). Mai tîrziu, dac ă
vrei să le uiți este imposibil sau extrem
de greu, dup ă cum am ar ătat mai sus.
Lumea de aici este plin ă de monstruozit ăți,
care nu pot fi înl ăturate nici de autori
tățile statale și nici de slujit orii bisericii,
atîta vreme cit nu ne str ăduim, în mod
serios, să secăm sorgintea prim ă a răului.
9, Așadar, oricine se preocup ă de binele
urmașilor săi, conduc ătorii lucrurilor ome
nești, ai serviciilor politice sau religioase,
care au în inim ă salvarea neamului ome
nesc, trebuie s ă se grăbească cu atît mai
mult să îngrijeasc ă ca răsadurile cerului
să fie sădite la timp, s ă fie copilite,
udate si s ă înceapă să fie conduse la
fericita prop ășire în știință, morala și
pietate. vi.
foarl
perii
nu J
cum
Cane
Capitolul VIII
Tineretul trebuie s ă fie format laolalt ă,
pentru aceasta e nevoie de școli
Grija de
educarea
copiilor revine
părinților 1. După ce am ar ătat că tineretul cre știn,
această plantație a raiului, nu poate cre ște la
fel ca o p ădure, ci are nevoi e de îngrijire
(curaj), să vedem acum în a cui sarcin ă cade
aceasta. în mod foarte firesc ea revine
părinților, ei fiind cei ce le-au dat via ță, au datoria s ă-i îndrume
spre o via ță rațională, onestă, simtă.
Dumnezeu atestă că pentru Abra-ham
aceasta a fost o sfînt ă datorie: „Că l-am ales,
ca să învețe pe fiii și casa sa dup ă sine să
umble în calea Domnului
36

: sînt dați,
pi ajutor,
nvățătorii
școlilor
șineu șt
nulțirea
școlilor
1. și sa facă judecată și dreptate" (Facerea 18, 19).
Același lucru cere Dumnezeu, în general, de la
toți părinții, prin urm ătoarea porunc ă: „Să le
întipărești cuvintele, șmele în fiii t ăi și să
vorbești de ele cinci șezi în casa ta, cinci mergi
pe cale, cînd te culci și cînd te scoli"
(Deutenonomid 6, 7). Și prin Apostolul zice:
„Iar voi, p ărinților, nu înt ărîlați în mînie pe
copiii voștri, ci cre șteii-i pre ei întru înv ățătura
și cercetarea Domnului" (Efesieni 6, 4).
2. întrucît, din cauza cre șterii popu
lației și a preocup ărilor omene ști, rari
sînt părinții care s ă cunoasc ă, sau s ă
poată, sau să mai aib ă, în afara activit ății
lor, timpul necesar spre a se dedica
învățării copiilor lor, s-a statornicit înc ă
de mult obiceiul 8f.ca copiii mai multor
părinți să fie încredin țați, pentru in
struire științifică simultan ă, unor persoane
alese și distinse prin în țelegerea acestui
lucru și prin seriozitatea lor moral ă.
Pe acești formatori ai tineretului (juveri-
tutis formatores) ne-am oK șnuîf…………. s ă-i
numini: preceptori, magistri, înv ățători școlari
sau profesori, iar localurile destinate pentru
asemenea exerci ții comune sînt: școlile,
instituțiile de înv ățământ, auditoriile, colegiile,
gimnaziile, academiile ș.a.
3. Prima școală a fost deschis ă ime
diat dup ă deluviu de patriarhul Seni
și a fost numit ă mai tîrziu Mebrea, dup ă
cum ne informeaz ă Josephus 95. Cine
nu știe că în Caldeia, și în special în
Babilon. era mare num ărul școlilor în
care, pe lingă alte discipline, s-a dezvoltat
în special astronomia? în aceast ă știință
a caldcieuilor au fost instrui ți, mai
tîrziu (pe vremea lui Nabucodonosor),
Daniel și tovarășii săi (Daniel, I, 20),
Tot așa și în Egipt, unde Moise a. primit
•învățătura sa (Faptele Sf. Apostoli, 7, 22).
I La poporul izraielilean, din porunca lui
Dumnezeii, erau școli pe ora șe, numite sinagogi,
unde levi ții învățau Legea. Ele au existat pîn ă în
vremea lui Hristos, și au fost l ăudate prin
predicele sale și ale apostolilor s ăi. De la
egipteni au preluat obiceiul de a înfiin ța școli
grecii, iar de la ace știa., romanii. Iar de la romani s-a
răspîndit acest obicei l ăudabil de a înfiin ța școli
în întreg imperiul, mai ales prin, p ătrunderea
religiei cre știne, prin grija principilor, și
episcopilor pio și. Istoria atest ă despre {CmoLcel
Mare că acesta, oriunde supunea o gint ă păgînă,
rîn-duia imediat episcopi . și învățători și înființa
biserici și școli.;) Exemplul s ău a fost urmat de
către alți împărați, regi și principi cre știni sau
de către organe or ășenești și au înmul țit astfel
numărul de școli, încît nu le mai putem num ăra.
{
4, Este în interesul întregii cre ștină
tăți ca acest obicei sfînt nu numai c ă
trebuie p ăstrat, clar și amplificat, astfel
ca peste tot unde oamenii tr ăiesc orga
nizat (fie c ă e oraș, orășel sau sat) sa se
înființeze o școală ca loc de educare în
comun a tineretului. Acest lucru este
cerut de:
5. Ordinea cuvenit ă a lucrului. Dacă
un părinte de familie nu se poate dedica
singur procur ării tuturor lucrurilor nece
sare gospod ăriei, ci apeleaz ă pentru
aceasta la diver și meșteșugari – oare nuri
aceeași situație și în domeniul nostru?
Pentru f ăină se duce la morar, pentru
carne — la m ăcelar, pentru b ăuturi — la
cîrciumar, pentru haine — la croitor, pen
tru cizme — la cizmar, pentru o con
strucție, un br ăzdar, un cui s.a. —
la dulgher, zidar, fierar sau l ăcătuș,
întrucît pentru instruirea adul ților în
credință avem biserici, pentru discu
tarea cauzelor litigioase și pentru con
vocarea și informarea necesar ă a poporu
lui avem judecătorii și primării, ele ce
n-am avea și școli pentru tineret? Pîn ă
și țăranii nu- și pasc porcii și vitele fie
care pentru sine, ci angajeaz ă cu sim
brie porcari și văcari, care servesc pe
toți deopotriv ă, în care timp —- cei din
ții — se pot dedica netulbura ți muncii
lor. Aceasta scurtează în chipul cel mai
nimerit muncile-, cînd unul face mimai
una și nu este deranjat de alta, astfel unul
j)oate folosi multora și iarăși mulți pot
folosi unuia singur. 9.
Este nevoie s ă
se înființeze
școli în toate
locurile
tot
I. Peste
trebuie
păstrată
ordinea
cuvenită
lucrului
37

II, Din (]. în al doilea rîncl: necesitatea (împre- necmtate
jur&rilor). ;^ ar se întîmpla ca p ărinții înșiși să fie capabili
pentru aceasta si s ă dispună de timpul necesar s ă.~și învețe
copiii. De aceea trebuie s ă fie oameni care s ă se dedice prin
profesie numai acestei sarcini si astfel s ă poarte de grija
întregii comunit ăți.
ui. Din 7. Chiar dac ă ar exista p ărinți care s-ar
putea dedica, înv ățării copiilor lor, totu și este mai
bine să învățam, tineretul împreun ă, într-un^ grup
mai mare (in coetu), pentru că rezultatele muncii
si plăcerea, sînt mai mart atunci cinci e ști
stimulat de altul și-1 iei ca exemplu. Pentru c ă
este foarte firesc s ă faci ceea ce fac al ții, să
mergi într-acolo unde se duc al ții, să urinezi pe
fruntași si să nășești înaintea celor r ămași în
urmă.
Tuni bene fortis ecjvus reserato carcere carrii,
Qviim epos pracUreal qvasque, seqvaiisr habet
(Iute alearg ă calul puternic din grajduri prin
poarta deschis ă. •.De a fugit înainte vreunul,
urmează de-
sigur și ce
Copilăria, mai cu seam ă, se lasă. mai ușor
condusă și dirijată prin exemple dceît prin reguli.
Puțin rămîne, se fixeaz ă si se însu șește din ce
predai, prescrii; v ăzîncl însă. cum fac al ții, prin
imitație copiii fac de bun ă voie. .
8. în sfîrșil, natura ne ofer ă peste lot exemple
că ceea ce trebuie s ă se produc ă din abundent ă,
trebuie să se nască într-un singur loc. Așa, cresc
copacii în p ăduri, iarba pe cîropii, pe știi în apă,
metalele în m ăruntaiele p ămîntului etc. și se
produc în cantit ăți mari. Și cam asa se face c ă ceea
ce creste într-o p ădure, fie brazi, fie cedri, fie
stejari, se produce din bel șug, în tirnp ce alte
soiuri de copaci nu mai pot prospera, la fel de favorabil, iar dac ă un pămînt conține aur,
atunci alte metale nu se mai g ăsesc în aceea și
cantitate. Mai concludent iese in eviden ța ceea ce
vrem sa spunem aici dac ă i(c referim la corpul
nostru: fiecare membru trebuie s ă primeasc ă
partea sa de hran ă, dar el nu o prime ște in forma
crudă, pentru ca apoi s-o preg ătească și s-o
adapteze, ci exist ă organe speciale, care ia fel ca
un laborator sînt destinate pentru aceast ă sarcină,
ca să preia hrana pentru folosul întregului corp,
s-o prelucreze și s-o mistuie și abia astfel
pregătită s-o distribuie celorlalte p ărți *aîe
corpului. Astfel, stomacul formează chilul,
ficatul sîngele, iij£gia_ spirit ui vie ții "7, creierul
sufletul. Preg ătite astfel, ele sînt distribuite peste
tot, fără dificultate si men țin astfel via ța în tot
corpul în mod armonios. A șa precum atelierele
asigură și administreaz ă meseriile, bisericile —-
religiozitatea, judec ătoriile — dreptatea, de ce
n-ar trebui școlile să aprindă, să întrețină pură
și să mărească lumina, raspîndin.d-'O în corpul
infreg al comunit ății umane?
9. în sfîr șil, observ ăm acela și lucru in
domeniul realiz ărilor meșteșugărești atunci cînd
se p^rocedeaz ă rațional. Un grădinar care
cutreieră pădurea și desișurile si g ăsește undeva
un răsad bun pentru s ădire, nu-1 planteaz ă la.
fața. locului, ci-1 scoate și-1 duce într-o răsad-
niță, unde 11 poate îngriji împreun ă cu alte sute.
Iar cine. se ocup ă cu piscicultura pentru nevoile
culinare, acela face heleșlcie pentru pe ști,
înmulțindu-i înmiit. Și cu cîf e mai mare gr ădina,
cu afît se îngrijesc și se dezvolt ă mai bine pomii,
și cu cit. e mai mare hele șteul, cu aîîta sînt mai
numeroși peștii. De aceea, așa. precum pentru
pești sînt deșii nat e ' hele șleiele, iar pentru pomi
grădinile, lot a șa și pentru tinerel sînt des-iinale
școlile. V. Pri
38 IV. Din exem-
plele continue
ale naiurii caii sa
folosului
au ilalti).

;.«»»•*''
Capitolul IX
Tot tineretul, de ambele sexe, trebuie
încredințat școlilor
;te trebuie
,'imească
nereiul
•utru că ți
trebuie iți
după
hipul lui
'umneseu
ș trebuia
pregătiți
pentru
șwmarea
viitoare
(ai ales
iii (cei
rosti si 1. Nu numai copiii celor avu ți sau ai frunta șilor
trebuie îndrepta ți spre scoal ă, ci toți deopotriv ă:
de nobili și de nenobili, de boga ți si săraci,
băieți, și fete, clin toate ora șele și tirgurile, din
sate și așezări izolate, dup ă cum reiese din ur-
mătoarele:
2. Mai întîi: loți cei născuți ca oameni, sini
născuți pentru scopul -principal de a fi om, adică
o creatur ă rațională, stăpînă peste-celelalte
creaturi, fiind imaginea fidel ă a creatorului s ău.
tată d e c e t o ți trebuie astfel îndruma ți și corect
introduși în știință, moralitate și religie, încît ei
să poată petrece cu folos via ța actuală și să se
pregătească cu denun țate pentru cea viitoare.
Dumnezeu nu pace nici o deosebire de persoane,
ceea ce o m ărturisește el însu și de atâtea ori 'M.
Așadar, dac ă noi admitem pentru cultivarea
spiritului (in-genii cultura) numai pe unii, iar pe
alții îi excludem, nu manifest ăm nedreptate
numai față de cei ce sînt de aceea și natură cu noi,
ci și față de Dumnezeu însu și, care vrea s ă fie
cunoscut, iubit și lăudat de to ți aceia cărora. Ie-a
imprimat chipul s ău., Aceast ă adorare va îi cu
atît mai cald ă cu cît va fi mai aprins ă lumina
cunoștinței., Cuci noi iubim pe șmăsura
cunoașterii il5.
3. Mai ales că noi nu știm ce a liot ărîi
Providența pentru unul sau altul. Numai atît este
sigur că .Dumnezeu face adesea instrumente, ale
măririi sale din cei mai s ăraci, mai dispre țuiți și
mai necunoscu ți. Să fim deci ca soarele ceresc
care lumineaz ă, încălzește și însuflețește tot
pămîn-tul pentru ca tot ce tr ăiește, înverze ște,
înflorește și poate purta rod s ă trăiască, să
înverzeasc ă, să înfloreasc ă și să poarte rod.
4. Aceasta nu este contrazis de faptul c ătinii
oameni apar greoi și proști de la natur ă, căci
tocmai, aceasta, recomand ă și reclamă o cultivare și mai atent ă a sjnnfelor.
într-adevăiycu cît e cineva mai greoi sau mai
puțin dotat de la natur ă, cu atît mai mult are
nevoie de ajutor spre a se elibera de m ărginirea și
de prostia sa. J Pentru c ă nu există nici un caz atît
de nefericit de spirit care s ă nu fie prin cultivare
susceptibil de îmbun ătățire. Căci la fel ca un vas
găurit, care a fost adeseori sp ălat, deși nu ține
apa, devine totu și mai neted și mai curat, tot a șa
și cei cu mintea slab ă, chiar clac ă nu ajung prea
departe în știință, devin totu și mai cultiva ți în
comportare și dau ascultare autorit ăților de stat și
slujitorilor bisericii..-Nu mai pu țin ne» înva ță și
experiența că unii extrem de greoi de la natur ă și-
au însușit o asemenea cultur ă științifică, încît au
depășit chiar pe cei mai dota ți, și aceasta ne-o
spune și poetul: labor omnia v tincil
impropus(mxmci\ necontenit ă învin-gțvtotul 9G).
Cîte unul este din copil ărie deosebit de puternic
sub aspect corporal, apoi se îmboln ăvește și
slăbește, un altul, din contra, în tinere țe de-abia
îsi tîrăste corpul sl ăbănog, apoi se înzdr ăvenește
și crește puternic. La fel se întunpl ă cu
dispozițiile (ingeniis) spirituale: unii sînt
]>rccl>5T7-*le-t3pmz^zu îns ă repede si termin ă
prin îndobitocire, în timp ce al ții la început sînt
proști, apoi se de șteaptă și înainteaz ă bineHLa fel
noi n-am vrea în gr ădinile noastre s ă avem numai
pomi cu fructe timpurii, ci și medii (v ăratice) și
mai tîrzii (de toamn ă), pentru c ă fiecare este
corespunz ător timpului s ău (după cum se
exprimă Isus Sirah) S7 și se arată că nici fructele
tîrzii nu sînt zadarnice. Vrem noi oare în
gîndirea științei să acceptăm spirite de la natur ă
numai de un singur fel, numai precoce și agere?
Nimeni, a șadar, nu trebuie exclus din cei c ărora
Dumnezeu le-a dat minte și rațiune. nedolali di
fire) trebui
ajutați
39

Pot fi admise
și femeile la
studii
științifice?
Afirmăm că
v. da
Dar rit o
anumită
precauție
înlăturarea
unei
obic.cliuni 5. Nu exist ă nici un motiv întemeiat (și aceasta
o subliniez; în mod special) ca sexul s$£$> s ă
fie total exclus de la studiile în țelepciunii (fie cele
în limba latin ă sau în cea matern ă). Ele sînt în
egală măsură imaginea lui Dumnezeu ca și sexul
nostru, părtașe în mod egal la gra ția, și împărăția
timpurilor viitoare, ele sînt înzestrate — adesea
mai mult chiar clecît b ărbații — cu un spirit viu și
mai receptiv pentru în țelepciune; lor le este
deschisă accesibilitatea c ătre orice culme, pentru
că însuși Dumnezeu le-a chemat adesea la condu-
cerea popoarelor, la sf ătuîrea salvatoare a regilor
și principilor, la știința medicinei și la alte scopuri
binefăcătoare pentru omenire, chiar pentru
profeție, spre a avertiza pe preo ți și epîscopi. De
ce să le învățăm abecedarul si s ă le gonim apoi
de la științe? Ne temem de nechib-zuin ța lor? Cu
cît le ocup ăm mai mull mintea, cu atît mai pu țin,
se va manifesta nechibzuin ța care obi șnuiește să
se ivească într-o minte pustie.
6. Totuși să nu le oferim orice pleav ă | de cărți
(tot așa nici tinerimii de cel ălalt sex; este regretabil
că pînă acum. nu s-a evitat cu grij ă acest lucru), ci
cărți clin care s ă extragă continuu adev ărata
cunoaștere a lui Dumnezeu și a creației sale, a
adevăratelor virtu ți și a adevăratei pietăți.
7. Deci nimeni s ă nu-mi obiecteze prin
cuvintele Apostolului: „Nu îngădui femeii s ă
învețe pe altul…" (I, Tim.' 2, 12), sau 1 ale lui
Juvenal din Satira a 6-a: „Femeia | măritată cu
tine nu trebuie s ă aibă darul \ citvîntului, nici s ă
fie meșteră, în vorbe repede sc ăpate, nici s ă
cunoască fel de fel de istorioare" 9S, sau dup ă
cum spune llippolit al lui Euripide ":
„Urăscfemeia doct ă, nici cînd s ă nu fie la casa
mea I mia care știe mai mult docil se cuvine unei femei,
căci cipriota 1()0 însăși a, dai celor înv ățate mai
multă viclenie".
Aceste păreri nu contrazic sfatul nostru, pentru
că noi sfătuim ca femeile s ă . înveți; nu spre a
deveni curioase, ci, din contra, pentru a deveni
morale și evlavioase și mai ales pentru a înv ăța în
domeniile care le sînt familiare pentru cunoa ștere
și sțăpînire, fie în justa procurare1 a lucrurilor
necesare vie ții casnice, fîe pentru bun ăstarea
proprie, a so țului, a copiilor si a familiei; J
S. Pe ar spune cineva: ce se va întâmpla. Alt ă cînd
muncitorii, țăranii, hamalii, ba chiar și femeile vor
deveni înv ățați?\ Răspund: dup ă instituirea unui
învățămînt legal pentru întreaga tinerime, vom ajunge
acolo ca nimeni dintre ei to ți să nu mai duc ă lipsă de
materie necesar ă gîndirii juste, op țiunii, aspira ției și
chiar acțiunii. Fiecare s ă știe cum s ă-și orienteze toate
faptele și dorințele vieții, în cadrul c ărora lumile s ă se
miște și să-și cucereasc ă locul cuvenit. Afar ă de
aceasta, chiar în mijlocul muncii și trudei se vor delecta
medi-timi asupra cuvintelor și operelor lui Dumnezeu și
vor evita din desf ătarea lor ceea ce este d ăunător cărnii
și sîngelui, prin neîncetata citire a Bibliei și. a altor
cărți bune (altminteri, porni ți o clată pe un asemenea
drum, îi vor atrage tot mai mult asemenea ispite). într-
un cu.vînt:fci vor învăța să vadă șpretutindeni pe
Dumnezeu, pretutindeni s ă-l laude și pretutindeni s ă-l
îmbrățișeze și astfel să facă mai plăcută această, viață
obositoare și să aștepte pe cea. ve șnică cu o dorin ță și
nădejde mai mare. Oare biserica a șa cum e nu ne poate
reprezenta raiul, în m ăsura în care este posibil acest
lucru sub soare?
Capitolul X.
învățămîntul din școli trebuie s ă cuprindă totul
.Despre, toate /. Acnm este necesar s ă arătăm ca'1/// CClf Ct>ir]f"l $c0^ tfchme s<%~î înv ățăm pe toți toate
(omonimia doeendos).: Aceasta s ă nu se
ÎICS
'scoți înțeleagă în sensul "c ă noi cerem de la toți cunoașterea tuturor științelor si ar-felor (mai
cu seamă exact și amănunțit.) Idicrttl „acesta nu*
este nici m ăcar util, iar practic este imposibil
oricărui om, clin
40 pr
învăța în

ceea
ivește,
tltura
între,"
ș mne,
lentă,
ietate cauza scurtimii vie ții noastre. Noi vedem c ă
fiecare "art ă este atît ele larg și fin ramificat ă (de
exemplu, fizica, aritmetica, geometria,
astronomia sau și agricultura ori pomicultura
etc.) încît unui om cu cele mai bune dispozi ții
naturale îi poate solicita via ța sa întreag ă dacă
vrea s-o fundamenteze teoretic și. experimental.
Așa i s-a întâmplat lui Pitagora cu aritmetica 101,
lui Arhimede cu mecanica 102, lui Agricola cu
metalurgia303 și lui Lon-golius m cu retorica (care
nu avea decît un singur scop, acela de a deveni
un ciceronian perfect). Dar asupra fundamen-
telor, cauzelor și scopurilor celor mai importante
fapte și evenimente, to ți oamenii trebuie s ă fie
instruiți, ca să nu pășească în lume ca simpli
spectatori, ci ca viitori oameni de ac țiune.
Aceasta de bun ă seamă pentru ca, locuind în
lume, sa nu întîlneasc ă ceva necunoscut, f ără să-
1 poată aprecia cu modestie și aplica corespun-
zător pentru folosin ța uzuală, fără eroare nociv ă;
pentru aceasta trebuie s ă ne străduim si aceasta
trebuie realizat în tota-litate.
2. De aceea, s ă tindem inexorabil și
fără excepție ca prin școli și ' apoi în
întreaga via ță prin bunul efect al șco
lilor :
' …..
I. [să fie cultivate dispozi țitle prin științe și
prin arte, II. să fie perfec ționate limbile, UI. să
fie formate moravurile în vederea. deplinei
onestități, IV. să fie sincer adorat Dumnezeu. ' f
3. înțelept ă vorbit cel care a spus: șco
lile sini atelierele Umanit ății (Scliolas esse
humamț.atis officinas m5), care ac ționează
pentru ca omul s ă devină" cu adev ărat om
(adică conform țelurilor noastre indicate
mai sus): I. creatură rațională, II. creatură
care este si&pîn ă' (chiarpe sine )și pe cele
lalte creaturi, III. creatură care este încîn-
tarea creatorului s ău. Aceasta se va realiza
dacă școlile se vor str ădui să-i facă pe
oameni înțelepți la minte, pruden ți în ac' ș une si
cucernici în inim ă. 4. Așadar, aceste trei tr ăsături trebuie
împlîntate întregului tineret din toate șco
lile. Voi dovedi aceasta luînd baza aces
tui fapt:
I. din lucrurile care ne înconjur ă aici,
II. clin noi în șine,
III. de la Hristos 8sav0p(b.:,oi (Omul-
Dumnezeu), modelul cel mai perfect al
'perfecțiunii noastre.
5. Lucrurile înse și, înlfucîl ne privesc, nu pot
fi împărțite decît în trei grupe: unele constituie
obiectul specula ției noastre mintale, cum este
cerul și pămîntul și tot ce ele con țin. Altele sînt
spre a fi imitate, cum e ordinea cea minunat ă,
răs-pîndită pretutindeni și pe care omul trebuie s-
o imite în ac țiunile sale. în sfîrsit, altele sînt spre
desfătarea noastr ă, cum este gra ția divină și
binecuvîntarea sa multipl ă — aici și în veșnicie.
Iar ca omul s ă fie capabil pentru toate acestea, el
trebuie. înv ățat mai întîi s ă cunoasc ă ce este
expus privirii sale în acest m ăreț amfiteatru, apoi
să facă ceea ce îi revine s ă efectueze și în sfîrsit
să se bucure de ceea ce îi ofer ă bunul creator cu
mîna deschis ă (ca unui oaspete în casa sa).
6. Constatăm același lucru cînd ne observ ăm
pe noi înșine, și anume c ă, toți, în egală măsură,
tindem spre erudi ție, moralitate și pietate, fie că
privim din punctul de vedere al sufletului nostru,
al scopului cre ării noastre sau al pozi ției noastre
în lume..
7i Esența sunetului nostru se; compune din"
trei puteri* (care reflect ă trinitatea cea neercat ă):
mtelcctul', voin ța și memoria^ Intelectul
(inlellectus) se preocup ă de ob-sen^ea
oeoseTSHIoF dintre lucruri (pîn ă în cel mai mic
detaliu). Voința (voluntas) se îndreapt ă spre
selecția IuHaualbr7~ ȘÎ anume alege cele utile și
respinge cele p ăgubitoare. Memoria (mem oria),
în sfîrsit, re ține ceea ce preocup ă intelectul și
voința spre folosul viitor și amintește sufletului
de dependen ța sa față de Dum- Demonstrarca
că aceste trei
șim se pot
separa
l. Din
coerența însăși
a lucrurilor
II. Din
compunerea
sufletului
nostru
41

In scopul
venirii noastre
în lume
1. Spre a
servi lui
Dumnezeu,
aproapelui și
nouă înșine.
2. Spre a ne
bucura de o
îvtreitd.
plăcere, nezeti, precum și de datoria sa — si în func ție de
aceasta este denumit ă și,conștiință (conscienti ă).
Pentru ea aceste facult ăți să-și poată îndeplini
corect menirea lor trebuie să fie prevăzute eu tot
ceea ce este necesar, cu ceea ce lumineaz ă
intelectul, dirijeaz ă voința și ține treaz ă
conștiința, ca în felul acesta intelectul s ă-poată
clar discerne, voin ța si aleag ă fără eroare, iar
conștiința să oglindeasc ă toate cu zel la
Dumnezeu. A șa precum aceste facult ăți —
intelectul, voin ța și conștiința ~~, care constituie
rinul și același suflet, nu pot fi desp ărțite, tot
astfel nu pot fi desp ărțite cele trei ornamente ale
sa ie: erudi ția, virtutea și pietatea.
6'« Dacă reflectăm" pentru ce am fost a șezați
în lume, atunci se vede c ă aceasta are de dou ă
ori un triplu scop, și anume: spre»a servi lui
Dumnezeu, creaturilor și vouă înșine; spre a ne
bucura de pl ăcerea care eman ă de la Dumnezeu,
de la creaturi si de la noi înșine.
9. Dacă vrem să servim lui Dumnezeu,
aproapelui și nouă înșine, atunci trebuie s ă avem
evlavie fa ță de Dumnezeu, moralitate fal ă de
aproapele nostru și știință cu privire la noi
înșine, Toate acestea sînt laolalt ă atît de
întrepătrunse, încît omul pentru sine însu și nu
trebuie să fie numai prudent, dar și moral, și
pios; tot a șa în ceea ce prive ște slujirea
aproapelui, îi este necesar ă nu numai
moralitatea, clar si știința și pietatea, iar pentru
lauda lui Dumnezeu nu ajunge numai pietatea, ci
în egală măsură și știința, și moralitatea.
10, Să ne oprim asupra hl ăceti'L, (volup-tas)
pe care Dumnezeu a aestinat-o omului, a șa cum
a dovedit-o în crea ție, adu-cîndu-1 pe lume
atunci cînd aceasta a fost prev ăzută cu de toate și
de dra.gul.Jui a creat raiul desf ătării și, în fine, 1-
a făcut părtaș la fericirea sa ve șnică.
71. Prin plăcere nu trebuie's ă se înțeleagă cea
corporală (deși aceasta nu e altceva decît puterea
sănătății, plăcerea în mîncare sau în dulcea ța
somnului, ce nu poate s ă rezulte decît din
virtutea cump ătării), ci pl ăcerea sufletului. Ea
provine fie de la lucrurile care ne înconjur ă, fie de la noi
înșine sau, în sfîr șit, de la Dumnezeu.
1 7
înseși este acea bucurie a cercet ărilor pe care o
încearcă bărbatul înțelept. Căci orișiunde se afl ă,
orișice i se ofer ă spre observare și orișice ar lua în
considerare și meditare, pretutindeni el g ăsește
mrejele unei asemenea satisfac ții, încît adesea,
răpit parcă în afara sa, uit ă de sine însu și. Aceasta
desigur ne arat ă Cartea în țelepciunii: „Căci
.petrecerea cu în țelepciune 'n~are am ărăciune și
viețuirea cu ca n-are sila, ei veselie și bucurie"-
(Cartea în țelepciunii/ 8,. ÎB). Și rin înțelept păgîn
zice: „Nimic nu este mai dtd.ee în viață decît. a
filozofa" l()(i (xov (piA,oaocpeîv ouSâv f țSîoy sv
pi<x>).
13. Plăcerea de sine este acea prea dulce b. Di.
hidratare în care omul dedat virtu ții se bu- înșine
cur;, de buna sa dispozi ție interioar ă, fiind
gata pentru tot ce reclam ă ordine dreapt ă.
AVeastă plăcere este cu mult mai mare decît cea
precedent ă, conform zic ă toarei: „O conștiință
bună este o petrecere neîntrerupt ă" im.
14. Plăcerea de Dumnezeu este gradul
cel mai înalt de bucurie în aceast ă viață,
dacă omul, sim țindu-1 ve șnic pe Dumne
zeu binevoitor lui, se împ ărtășește din
favoarea sa x> ărintească și neschimbat ă,
așa încît inima sa se contope ște cu iu
birea de Dumnezeu și știe că nu trebuie
să lavă sau să doreasc ă mai mult decît
ha se confunde întreg în mila lui Dum
nezeu și să stea lini știt și să savureze
plăcerea vie ții eterne. Aceasta este pacea
aceea a lui Dumn ezeu, care covîr șește orice
minte (Pilipeni 4, 7), peste care nu se mai
poate dori sau cugeta ceva mai sublim.
Așadar, cele trei: erudiția, virtutea si pie-
iatea ~ sînt cele trei izvoare din care curg
rîurîle celor mai des ăvîrsite bucurii.
t
15. în sfîrșit, Dumnezeu, care s-a re- 3. £>iu
vclat în carne (spre a oferi tuturor forma exemplu
\ " -J 1 J ș L i ș 7 – Hristos,
ș.i norma), a învățat prin propriul sau e mode}} exemplu c ă
aceste trei lucruri trebuie sa nostru se g ăsească în toți și
în fiecare în parte.
42 /,:. Plăcerea care eman ă de la lucrurile
c. Din
Duma

Nefericit
ă
dezlînare Iar Lsus sporea cu vîrsta în înțelepciune și har, în
fața lui Dumnezeu și a oamenilor, mărturisește
evanghelistul (Luca 2, 52), Acest cuvîut cuprinde
trinitatea propriet ăților noastre bune! Ce e
înțelepciunea altceva_decît cunoa șterea• tuturor;
Juc.ru- rilor așa cum sîht? Oare gra ția nu confer ă
oamenilor ai'ractivitatea moravurilor} Ce este
grația lui Dumnezeu pentru noi, clac ă nu e
mijlocită clejejwidțde Dumnezeu? Adică evlavie
infima, serioas ă și arzătoare. Să cultivăm așadar
in noi ceea ce am v ăzut-la lsus Hristos, care
întruchipeaz ă ideea cea mai des ăvîrșită a oricărei
perfecțiuni cu care noi trebuie s ă ne identific ăm.
16. Iată de ce 'el a spus: ,,înv.ăjați de la
mine" (Mate? îl, 29). Și pentru c ă acest"Hristos a
fost dat neamului omenesc ca gel mai luminat
învățător, ca cel mai sfînt preot și că cel mai
puternic rege, este limpede c ă și creștinii trebuie
să fie forma ți după exemplul lui, lumina ți în
spirit, sfin ți în sîrguin ța conștiinței, puternici în
fapte (fiecare dup ă vocația sa). Abia atunci
școlile noastre vor fi cu adev ărat creștine, cinci
ne vom forma cît mai asem ănători lui Hristos.
17. Ar fi o dezlînare nefericit ă oriunde aceste
trei însușiri n-ar fi unite printr-o leg ătură de fier.
Nefericită este erudi ția care nu se contope ște cu
moralitatea si pietatea! C ăci ce este știința fără
moralitate ? Cine înainteaz ă în știință si ramine în urmă înt privința moravurilor, mai mult pierde
decît cîșiigă (după un vechi proverb :108). Iar ceea
ce a spus Solomon despre o femeie frumoas ă, dar
neinteligent ă, este valabil și pentru un (om)
învățat, dar lipsit de moralitate. Erudiția la un
bărbat fără moralitate este întocmai „ca inelul
de aur în ritul porcului" (Pilde 11, 22). Și după
cum nu se monteaz ă pietre scumpe în plumb, ci
în aur, și atunci amîndou ă strălucesc mai puter-
nic, tot așa știința nu "trebuie unit ă cu disolu ția,
ci cu virtutea, și atunci se servesc reciproc spre
podoabă. Dacă însă' la amîndou ă se adaug ă și
pietatea pur ă, se atinge perfec țiunea. Căci așa
cum frica de Dumnezeu~e§te "începutul și
sfîrșitul înțelepciunii, tot a șa ea este „culmea și
cununa științei, pentru c ă '. desăvîrșirea
înțelepciunii este frica de Dumnezeu (Tilde 1,7;
lsus fiul lui Sirah I și în alte locuri10<J).
18. 'ș în concluzie, pentru c ă de vîrsta și
educația copilăriei depinde întreaga via ță, totul
este pierdut dac ă acum spiritul nu este preg ătit
pentru tot în via ță. Așa precum în uterul matern
se formeaz ă pentru fiecare om acelea și membre,
fiecare ins primind mîini, picioare, limb ă, deși
nu toți vor ajunge meseria și,-alergători, secretari
sau oratori, tot a șa și în școală toți trebuie s ă fie
instruiți, în toate ce se refer ă la om, chiar dac ă în
viitor unuia îi va fi de folos una, iar altuia alta.
Capitolul XI
Școli care s ă corespund ă întru totul scopului lor
n-au fost pîn ă acum
înd o să 1 . Apar poate mult prea preten țios cu o școala
această îndrăzneață afirmație. Dar eu
Care sa „ e , i i ' *-••_.
răspundă ma rc^er l'd problema îns ăși și te propun >e deplin
pe tine, cititorule, ea judec ător; eu în- ndniji? sumi îmi
rezerv rolul de actor. Numesc | școală perfect adecvat ă scopului ei acea j școală
care este cu adev ărat un atelier i gl oamenilor
(hominum officina) ,vunde j/rmh țile celor
ccTnvațăTsînt cu adev ărat f luminate de
strălucirea științei, ca s ă
43

Dovadă că
asemenea
școli trebuie
să fie, dar
nu, există
Dorința dr.
Litther
Prin însăși
mărturia
obiectelor
Căci:
l.Mai îttiîinu
s-au înfiin țat
pretutindeni
scoți poată pătrunde prompt in toate fenomenele și
tainele (Cartea în țelepciunea iuLSolomon 7, 21),
uncie afectele și înclinările să fie dirijate spre
armonia general ă a virtuții, iar inimile s ă fie
atrase prin dragostea divin ă, și sa se entuzias-
meze în a șa fel încît to ți aceia care sînt
încredințați școlilor cre știne să se obișnuiască, de
pe acum, cie dragul acestui adev ărate
înțelepciuni, s ă trăiască pe pământ o via ță
cerească; într-un cu-vînt, acolo unde înva ță toii
totul si fie de-a-ntrcgul (omnes, (minut,
oninhia).
2. Oare ce școală a urmărit pînă acum treapta
acestei perfec țiuni? Să nu mai vorbim, de faptul
că nu a atins-o. Dar ca s ă nu apar c ă vine*/, idei
platonice- no și că vise/; o perfec țiune cart* n-a
existat vreodat ă și nici nu poate fi cumva sperat ă
în viața aceasta, voi ar ăta cu un alt argument c ă
școlile trebuie s ă (ie așa, dar pîn ă a c u m n u
există.
3.. Doctorul Luiher, în „Chemarea c ătre orașele
Germaniei" (din 1525), între altele, î și exprimă
două dorințe: mai iutii să se înfiin țeze în toate
orașele, tir gurile și satele scoli în care întreaga
tinerime, de ambele sexe, s ă fie instntM ă';(cAim
trebuie să se facă, am prezentat în cap. IX); astfel
că și cei ce s-au dedicai agriculturii sau altei
meserii trebuie sa -mearg ă zilnic cîte 2 ore la
sandă ca să învețe științe, moravuri ' și religiei: în
al doilea rhtd, ei trebuie s ă fie învățați printr-o
metoda ușoară, ca învățătura să nu-i îngrozeasc ă,
ci să-i atragă ca în niște mreje, și astfel copiii s ă
participe la studii cu aceea și bucurie ca și cum și-
ar petrece ziua întreag ă jnchuln-se cu nuci, cu
mingea sau alergînd. ș Așa spune Luthcr1".
4. înțelept sfat, desigur, și demn de un b ărbat
atît de mare! Dar cine nu vede c ă a rămas pînă
acum doar o dorin ță? Unde sînt acele școli
generale? Unde este metoda aceea u șoară?
5. Toate le vedem dimpotriv ă: căci în
așezările cele mici, în tîrguri si sate n-au fost
înființate ipeste tot scoli. 6. far acolo unde exist ă, ele nu sînt
comune pentru to ți, ci numai pentru
nnii, și anume pentru cei înst ăriți, lnt.ru-
eît acolo unde exist ă sînt foarte scumpe,
j cei săraci nu sînt primi ți decît în anumite !
cazuri, adic ă din nula cuiva. Dar între J ei se afl ă
minți strălucite (excellentia J ingenia), care, spre
paguba 'marc a bisc-
j'icii și a statului, este de crezut c ă rămîn
neobservate și se pierd.
7. Pe lîng ă aceasta, la înv ățarea fine
tului s-a folosit de cele mai multe ori
o metodă atît de aspr ă, încît școlile sînt I
considerate mai degrab ă o sperietoare j de copii și
loc de tortur ă a minților, j astfel c ă" cei mai ' mul ți
elevi, căpătîncl I dezgust fa ță de știință si cărți, s-
au I grăbii "spre magherni țele meșteșugărești î sau
spre alte c ăi ale vieții.",
S. Celor care au fost re ținuți (fie sili ți prin
voința, părinților sau a binef ăcătorilor, fie
ademeniți în speran ța unei demnit ăți prin
știință sau, în sfîr șit, din
înclinare natural ă către artele liberale) nu li se
asigură o cultur ă serioasă și înțeleaptă, ci mai
degrabă una nepotri-. vit ă și falsă. Căci tocmai
ceea ce în mod special ar trebui inoculat
spiritului,: s-a neglijat; pietatea și -mofali tațea, în
schimb, j peste toilîT școli (chiar în academii, care
I de fapt ar trebui s ă fie în fruntea culturii j
omenești) s-a acordat pu țină grijă, încît | de cele
mai multe ori în loc de miei blînzi, j au ie șit
măgari sălbatici și neîmblînzi ți. i .pi în locul unui
caracter format pentru * virtute, numai, o spoial ă
de bună. comportare, cu îmbr ăcăminte
fastuoasă și exotica, iar ochii, mîinile și
picioarele exersate pentru nimicniciile lume ști.
Oare cui dintre ace ști omuleți, lustruiți atîta
vreme prin studiul limbilor și al artelor, î-ar ii
venit în minte s ă fie pentru ceilal ți măritori un
model în cump ătare, castitate, umilin ță, omenie,
seriozitate, r ăbdare, stăpânire de sine? Cum se
explică oare aceasta? Numai prin aceea c ă în
școli nici im s-a tins c ătre o viață model'. Aceasta
o dovedește slăbirea disciplinei aproape în toate
școlile, dec ăderea moravurilor în toate st ările,
precum și nesfîrșitele 2. Ni,
unde ,
s-au l
suri si
vească
3. NH
școli, c
de sup
4. Nic.
nu sîn,
învățat:
toate, i,
ceea a
prineij.
44

u o metod ă
ușoară, ci
una dară
Avățămîn-
;g bazeaz ă
i mult pe •
decît pe
fapte
Se știe ctt
de extins
complicat
•ui limbii
latine
Lubimis
plînge în
această
privință plîngeri, suspine și lacrimi ale multor evlavio și.
Și mai poate oare cineva s ă mai apere o astfel de
stare a școlilor? ri% Păcatul originar transmis
nouă de la cei dintîi crea ți ne stăpînește într-atîta
încît ne îndep ărtăm de la arborele vie ții și
tindem în dezordine c ătre arborele cuno știnței'.]
'Spre aceast ă tendință dezordonat ă s-au îndreptat
școlile și nu au urm ărit pînă acum decît științele.
9. în ce ordine și cu ce rezultat au
făcut acest lucru? De fapt, ele au pro
cedat în a șa fel încît pentru ceea ce i-a
fost posibil min ții omene ști să cuprind ă
într-un an, s-au acordat cinci, zece și
chiar mai mul ți ani. Și ceea ce se putea
infiltra și picura spiritului într-un mod
foarte lesnicios, din contra, s-a imprimat
și a fost umplut în mod for țat. Ceea ce
se putea prezenta ochilor clar și evident,
a fost oferit obscur, perplex și încurcat,
adeseori în mod pur enigmatic.
10. Să nu mai vorbim acum de faptul c ă
spiritele au fost nutrite nu cu adev ăratul nucleu al
lucrurilor, ci cu coaja de cuvinte goale (un fel de
p>apagalisrn), cu pleava opiniilor și cu fum.
11. Cit prive ște însuși studiul limbii latine
(spre a da în treac ăt un exemplu), o, bunule
Dumnezeu, cît era de încurcat, cît de obositor și
cît de complicat, i în adevăr, cîrciumarii, osta șii
si salahorii înva ță mult mai u șor oricare limb ă
diferită de cea proprie; chiar dou ă-trei, în
cîrciumi, la serviciul militar sau într-o alt ă
muncă inferioară, decît înva ță numai limba latin ă
elevii în școli, într-un timp extrem de lung și cu
maximum de sfor țare. Și cu ce rezultat neegal!
Aceia flec ărese curgător abia dup ă cîteva luni, pe
cînd aceștia de-abia pot, dup ă 15 sau 20 de ani,
să spună ceva latine ște și în acest caz sprijinindu-
se pe gramatic ă și dicționar și încă nu fără
șovăială și nesiguran ță. De unde poate proveni o
astfel de pierdere de timp și de munc ă dacă. fiu
dintr-o metod ă defectuoas ă?
12. Despre aceasta, vestitul Eilliard Lubinus,
doctor în teologie și profesor la Academia din
Rostock, scrie pe bun ă dreptate urm ătoarele113:
„Mie îmi face impresia c ă metoda obi șnuită de a înv ăța pe
copii în școli pare s ă fie o inven ție a cuiva care
a primit sarcina ca prin mare osteneal ă și chin
să găsească o metod ă cu ajutorul c ăreia
învățătorii ca și elevii pot fi condu și să-și
însușească limba latin ă după o muncă imensă, o
aversiune puternic ă, chinuri nesfîr șite și un timp
foarte lung.
De cîte ori m ă gîndesc la aceasta mi se
revoltă mintea, m ă cutremur lot de atîtea ori și
mă îngrozesc pîn ă în adîncul fiin ței șmelc".
Și puțin mai departe: „în timp ce reflectam
adesea asupra acestui lucru,m ăr-turisesc c ă am
ajuns la i ăeea și convingerea c ă așa ceva a fost
introdus în școală de către un geniu r ău și
invidios, de c ătre un du șman al neamului
omenesc". Așa se exprim ă acesta, pe care am
vrut să-1 menționez; ca pe unul dintre mul ți alți
martori distin și.
3
13. Dar de ce s ă mai căutăm martori? Părerea ^
Toți ai no ștri care provin din scoli si ""orum
universități n-au fost atin și nici m ăcar
de umbra unei preg ătiri științifice ade
vărate. ' Dintre multele mii. sînt si eu
unul, uri biet nec ăjit, căruia delicioasa
primăvară a întregii sale vie ți, anii înflo
ritori ai tinere ții, i s-a pierdut în. mod
mizerabil cu fleacurile scolasticei. ' Ah,
după ce mi-a fost dat s ă privesc lucrurile
mai bine, de cîte ori amintirea timpului
pierdut nu mi-a scos suspine din piept,
lacrimi din ochi și nu mi-a provocat
dureri de inim ă! [Ah, de cîte ori aceast ă
durere nu m-a silit s ă exclam:
O, dacă Jupiter [mi-ar da înapoi anii pierdu ți
1 iM
14. Ce zadarnice sînt aceste dorin țe;
Piîngerile
ziua care a trecut nu se va mai întoarce!
Nici unul dintre noi, ai c ărui ani au
trecut, nu mai reîntinere ște, încît s ă-și în găsirea a
înceapă din nou veleatul și să învețe ceva mai bun
a se preg ăti pentru o via ță mai bună ;
aci nu ajut ă nici un sfat. Există doar o singur ă
posibilitate, una singur ă, ca
45 și dorințele
trebuie să se
trans forme

noi efectiv s ă ajutăm pe urma șii noștri, , evita,, 'Aceasta s ă se Facă în numele și sub
î)npă ce am v ăzut greșelile în care j conducerea aceluia care este singur in
ne-au împins înv ățătorii noștri, trebuie s ă ' stare să numere gre șelile noastre și să
arătăm acum calea prin care le putem i îndrepte slrîmbât ălilc (Ecclesiast 1, 15),
Capitolul XII
Școlile pot fi reformate în mai bine
An fost
eficace oare
medicamentele
în bolile
cronice?
Ce propune
și ce promite
autorul? 1. A vindeca bolile vechi este foarte greu și
aproape imposibil. Dar dac ă s-ar găsi un leac
promițător, fi va respinge oare bolnavul? Nu
cumva oare, el va dori sad aplice cît mai repede
cu putință, mai ales cînd simte c ă nici medicul
nu este condus de o p ărere neîntemeiat ă, ci de o
rațiune ferm ă. Tot așa și noi trebuie s ă ajungem
acolo cu propunerea noastr ă neobișnuită, încît să
devină clar: mai întîi ce. -promitem și apoi care
este baza (de la care pornim).
2{ Noi f ăgăduim o astfel de organizare a
școlilor prin care:
I. să fie instruit întreg tineretul (afară
de cei c ărora Dumnezeu nu le-a dat
minte);
II. în tot ceea ce îl poate face pe ora
înțelept, bun și sfânt;
III. în asa fel ca formarea (formatura), un fel
de pregătire pentru via ță, să se termine
înaintea vîrstei adulte ;
IV. aceeași formare s ă decurgă fără bătăi și
asprime, f ără vreo constrîn-gere, ci pe
cît posibil u șor, plăcui și afrmape de la
sine (quasi sua sponîejjl'în felul acesta,
și corpul viu î și" mărește statura sa, f ără
a avea nevoie s ă-și întindă sau extind ă
membrele, deoarece corpul însu și crește
de la sine în m ărime și vigoare, treptat și
în mai multe sensuri, dac ă știm să-i
oferim ra țional hran ă, îngrijire și
exercițiu. La fel, hrana, c ăldura și exercițiul pe
care le oferim în chip ra țional spiritului,
se transform ă în înțelepciune, virtute și
pietate ;
V. { erudiția, să. nu fie sclipitoare, ci
""autentic ă, nu superficial ă, ci temeinic ă,1
omul — ca fiin ță rațională — să mi se
călăuzească de o rațiune străină, ci de a sa
proprie, s ă nu citeasc ă și să înțeleagă
numai opiniile str ăine despre lucruri și
cărți, sau cli iar s ă și le întipărească și să
le repete, ci s ă pătrundă el însu și la
rădăcinile lucrurilor și să se obișnuiască a-
și însuși adevăratul lor sens și adevărata
lor întrebuin țare. Acela și lucru este
valabil și cu privire la fermitatea moral ă și
pietate;
VI./ Formarea s ă nu fie ostenitoare, ci cu
totul ușoară, [astfel ca zilnic s ă se
întrebuințeze numai 4 ore pentru
exerciții comune,/ și anume cîte un singur
învățător -să ajungă pentru 100 de elevi
la învățarea simultan ă și aceasta s-o fac ă
de zece ori mai u șor, și nu cum se
obișnuiește pînă acum ca un înv ățător să
fie pentru fiecare elev în parte.
3. Dar cine va crede aceasta înainte de a
vedea? Este o atitudine cunoscut ă a muritorilor,
de a se mira în fa ța unei descoperiri deosebite,
cum de este posibil s-o faci, iar dup ă ce o
asemenea descoperire este f ăcută, se miră cum
de n-ai făcul-o Atituă
oamen
față, cli
invenl
ilustra
e.xomp
mașin:
Ar Mm
46

!
mai de mult ; (cînd Arhimecle i~a promis regelui
Hieron că va trage cu o singur ă mîilă pînă îa
mare o corabie foarte marc, pe care nici o sut ă de
oameni n-au putut-o mi șca din loc,, pe rege 1-a
apucat jtsul, iar apoi a v ăzut faptul cu uimire. ^15
4, Columb, care spera s ă descopere în Apus
insule noi, nu g ăsea acces la nici un rege pentru
aceasta, nici unul n-a vrut s ă contribuie cu cît de
puțin pentru o asemenea încercare, cu excep ția
celui din Castilia. 1Hi După cum aflăm din istorie, n-a
lipsit mult ca tovar ășii săi marinari, cuprin și mereu ele
disperare, s ă-1 arunce pe Columb în mare și astfel să se
întoarcă acasă fără realizarea scopului. Și totuși a fost
descoperit ă această intensă lume nou ă și ne șminunăm
acum ,cu to ții cum de a putut s ă rămînă necunoscut ă
otita vreme. Dar de asta ține și acea fapt ă glumeață a
lui Columb: aflîndu-se la un osp ăț, spaniolii, care îl
invidiați pe el italianul pentru renumele unei asemenea
descoperiri, l-au atacat cu cuvinte sarcastice, obligîndu-
1 să asculte între altele c ă descoperirea celeilalte
emisfere a pa-mîntului s-a f ăcut întîmpl ător și că n-ar fi
o mare art ă, că oricine altul ar fi putut-o face. Atunci el
le-a răspuns elegant prin urm ătoarea ghicitoare: cum se
șpoate așeza un ou de g ăină cu vîrful ascu țit în jos
astfel ca s ă stea drept, f ără să se întrebuin țeze vreun
suport} Cînd toți au încercat zadarnic, el a luat oul, 1-a
ciocnit ușor la vîrf si I-a a șezat să stea pe furfu-rie.
Atunci to ți au început s ă rîdă și să strige că aceasta ar fi
putut și ei s-o fac ă. „Da — le răspunse el, fiindcă ați
văzut că e posibil. Dar de ce n-a f ăcut-o nimeni
înaintea mea?"}1"' prin 5. Tot așa s-ar fi întîmplat, cred
eu, nplul dacă Johannis Fauslus, inventatorul ar-
artei
șafiei *e* fip°grafice n8> ar fi făcut cunoscut c ă el posedă
un procedeu cu ajutorul c ăruia un om poate
copia în opt zile mai multe c ărți decît pot într-un
an zece copi ști dintre cei mai iu ți, și că acestea
vor fi mai elegant scrise, c ă toate exemplarele
vor avea aceea și forma pîn ă la ultimul punct, și
nici o gre șeală în cazul în care unul singur a fost
corectat ș.a.m.d. Cine l-ar fi crezut? Cui nu i s-ar fi p ărut acestea ni ște enigme sau
desigur zădărnicii și fanfaronade? Și totuși, acum
știe orișice copil c ă se pot realiza.
6. Cînd Berthold Schwarz m, inventatorul
prafului de pu șcă, le-a spus arca șilor: „arcurile
voastre, batistele voastre și aruncătoarele
voastre' au pu țină valoare. V ă voi da un
instrument care, f ără încordarea bra țului, ci
numai cu ajutorul focului, va arunca fier și pietre
și va trage mai departe, lovind ținta cu mai mult ă
forță, distrugînd-o" ; cine dintre ci nu ar fi luat pe
acest om în derîclere? Este a șa de obișnuit ca tot
ce e nou si necunoscut s ă fie considerat ca ceva
miraculos și de necrezut!
7. Nici americanii ,2° nu-și puteau închipui
cum un om, f ără să vorbeasc ă cu altul, f ără a
parlamenta (sine internun-tio), numai prin
trimiterea unei hîrtii, poate comunica gîndurile
sale — ori asta acum o pricepe la noi orice prost.
Așa e peste tot, în toate lucrurile:
<uPe părea odată greu, urma șilor le pare demn
de rîs". * ?
8. Că nici cu începutul nostru nu va fi altfel,
aceasta o prev ăd lesne —< în parte am și simțit-
o. Unii se mir ă și se indigneaz ă de faptul c ă se
găsesc oameni care se încumet ă să reproșeze
școlilor, c ărților și metodelor folosite c ă sînt
imperfecte și promit ceva cu lotul neobi șnuit, ce
întrece orice verosimilitate.
9. Nouă ne-ar fi u șor, ca rezultat al celor ce
am promis, s ă constituim o m ărturie viitoare
veridică (pentru aceasta am încredere în
Dumnezeul meu). întru- cît noi aici nu scriem
pentru ignoran ți, ci pentru cei cul ți, de aceea
trebuie să arătăm că e posibil ca tot tineretul s ă fie
introdus în știință, moralitate și pietate, și aceasta
fără neplăceri și dificultăți,' pe care le resimt
deseori atît cei ce predau, cît și cei ce înva ță,
folosind metoda obi șnuită.
10. Pentru aceast ă demonstrare, sin
gura baz ă, dar absolut îndestul ătoare,
să fie urm ătoarea:) că orice lucru
nu
șnumai că tinde ușor mtr-acolo unde înclin ă Și prin
(exemplul)
prafului de
pușcă
Și prin
(exemplul)
scrisului
La fel și aflarea
unei metode
noi e supus ă
criticii
Ce se. poate
face împotriv ă
Baza
științifică a
demonstra ției
47 >i prin.
'mplul
ii noi

de la natur ă, dar și de la sine — aproape cu
oarecare nesa ț — se grăbește într-acolo, încît
simte durere de l-ar împiedica cineva.'
Explicație //, Desigur c ă o pasare spre a deprinde s ă.
zboare, un pește — să înoate șt un animal
sălbatic — să fugă nu trebuie s ă-i deprinsa cu
violență, deoarece ci o fac de la sine ele îndat ă ce
simt că membrele care trebuie s ă serveasc ă
acestei activit ăți sînt destul de puternice. Nici
apei irn trebuie s ă-i impui s ă curgă la vale, nici
focului să ardă cînd are combustibil și aer, și nici
pietrei rotunde s ă se rostogoleasc ă la vale, sau
celei pătrate să stea pe loc, și nici ochiului sau
oglindei, cînd c suficient ă lumină, să prindă
obiectele, și n i c i s ămînțe i să î n c o lțească
atunci
, cînd are destul ă umiditate și căldură.
j Cu totul de la sine reclam ă fiecare să facă ceea ce
e capabil de la natur ă, și o face de îndat ă ce
primește un ajutor oricît de mic.j
Aplicai ie 12\ întrucît (dup ă cum am v ăzut în cap, V),
semințele erudiției, moralit ății și pietății se află
de la natur ă în fiecare (nu vorbim de oameni
anormali), de aici rezult ă că nimic nu este
necesar în continuare decît un u șor impuls și o
îndrumare inteligent ă/ \
Prima 13.) Se spune „că nu din orice lemn se obiec ție.
poațe face zeul Mercur™1, Răspund: dar
din orice om — un om, dacă nu intervine
coruperea, j
A doua , 14. Forțele noastre interne au sl ăbit !
obicciw datorit ă păcatului originar (ar putea spune '
cineva). R ăspund: dar nu s-au stins'. Și forțele
noastre corporale, au sl ăbit, dar noi am știut să le
readucem la for ța vieții lor naturale prin mers,
fugă, exercițiu și prin activit ăți speciale. E adev ă-
rat că primii oameni au putut s ă meargă, să
vorbească și să gîndeasc ă imediat dup ă creare, în
timp ce noi nu putem merge, vorbi și gîndi decît
dună ce am înv ățat practic (usu) lucrurile acestea.
.De aici îns ă nu rezult ă că aceasta nu se poate
învăța altfel, decît. confuz, cu mult ă osteneală și
nesigur. C ăci dacă învățăm ce ține de' corp, și
anume: să mîncârn, s ă bem, să mergem, s ă
dansăm, să exe- cutam lucr ări manuale, fără prea mari greut ăți, de
ce n-am înv ăța și pe cele ale min ții, cînd nu
lipsește o bun ă îndrumare? Ce a ș mai putea
completa? Un călăreț învață în cîteva luni un cal
să meargă la trap, s ă sară, să facă volte și să
'execute mi șcări la semnul cu biciu șca. Cu
scamator de rînd înva ță ursul să danseze,
iepurele să bată din tipsie, clinele să are, să lupte,
să ghiceasc ă ș.a. O sărmană bătrînă învață
papagalul, ghio-noaia sau corbul să imite vocea
sau sunetele omene ști — toate acestea împotriva
naturii și într-un timp scurt. Să nu poală fi oare
instruit omul, cu efort minim, în lucrurile pe care
natura nu mimai c ă i le admite sau. spre care \îl
conduce, dar cil iar îl trage și îl răpește (răpit)?
Ar trebui s ă ne rușinăm să" afirmăm așa ceva,
spre a nu ne face de ocar ă în fața dresorilor de
animale.
/5.\Ni se mai obiecteaz ă de asemenea A că însăși
greutatea lucrurilor face ca s ă nu le poat ă înțelege
orișicine. Răspund: în ce const ă acea greutate?
Există oare, întreb eu, în natur ă un obiect de o
culoare at.it de întunecat ă încît să nu-1 poat ă
reflecta o oglind ă, dacă îl răsucești într-o lumin ă
potrivită? Există oare ceva ce n-ar putea fi pictat
într-un tablou de cineva care cunoa ște pictm*a?
Există oare o sămînță sau o rădăcină pe care n-ar
accepta-o p ămîntul și prin căldura lui o s ă
încolțească, de îndată ce există cineva care s ă știe
unde, cîncl și cum să semene și să sădească? Mai
adaug; în lume nu exist ă nici o stînc ă și nici un turn
de o asemenea în ălțime încît s ă nu poată fi
escaladate de oricine are picioare, dac ă se așază bine
scările sau se sap ă în stîncă trepte în ordinea și
succesiunea fireasc ă și se iau, m ăsuri prin parapete
împotriva c ăderii JjDac ă însă așa de puțini ating
culmile științei, deși mulți se îndreapt ă într-acolo cu
zel și pasiune, iar acei care ajung pîn ă la un anumit
punct, o fac numai cu greiitate, f ără vlagă, gîfîincl
și amețiți după poticniri și căderi dese, de aici nu se
poate trage concluzia c ă spiritului uman i-ar fi ceva
inaccesibil,
48

ci numai c ă treptele n-au fost bine dispuse, prea pu ține, cu
distanțe mari, d ărăpănate, adic ă metodele sînt încurcate.
/'Cert este c ă treptele just dispuse — integrai, solid și sigur
— vor permite oricui s ă ajungă la înălțimea dorit ă. r ș'-a
obiecție lJ6- Vei spune: Există totuși firi cu totul m ărginite,
de care nu se prinde nimic'.
Răspuns /'R ăspund: cu greu exist ă o oglind ă ătît de
murdară încît, într-un oarecare mod, s ă nu
recepționeze imagini, sau o tabl ă aiît de aspr ă
încît să nu se poat ă
Răspuns scrie pe ea, îu vreun chip, ceva'] Și dacă se
folosește o oglind ă prăfuită sau'pătată, j. ca trebuie mai
întîi curățată, iar de este tabla aspr ă, ea trebuie mai întîi
netezită și apoi vor corespunde scopului lor. Tot a șa și
tinerii, dac ă sînt cultiva ți (poli-atur) si îndemna ți
corect, se vor forma și se vor îndemna reciproc, pîn ă
cînd toți N.B. vor în țelege totul, ' '(Nestrămutat rămîn
la afirma ția mea, pentru c ă fundamentul ei este de
nestrămutat.) Desigur, exist ă o diferen ță în sensul c ă
cei mai greoi se las ă abia-abia introdu și în cunoștințe,
dar pînă la urmă se lasă. Cei mai capabili, din contra, în
strădania lor vor fi condu și de la una la alta, vor
pătrunde tot mai adînc în lucruri și vor aduna, pe
diverse căi, observa ții folositoare, noi. în sfâr șit,
Răspuns pot exista firi care sînt cu des ăvîrșire inapte
pentru cultur ă, la fel cum un lemn cu totul noduros nu
corespunde pentru gravur ă. Pentru cei cu mintea
mijlocie îns ă, care, datorit ă grației lui Dumnezeu, sînt
cei mai numero și, afirmația noastr ă păstrează N,B.
întregul adev ăr. Pe cei cu totul slabi de minte îi
întîlnim tot atît de rar ca și pe cei cu membre diforme
de la natur ă. Este cunoscut c ă orbirea, surzenia,
șcliiopătarea, starea de boal ă, rar sînt înn ăscute, ci
rezultă mai mult din vina noastr ă; la fel este și cu
imensa sl ăbiciune a creierului.
-a obiecție 17. în șfîrșit, _' se mai poate obiecta că unora nu
le lipsește aptitudinea de a înv ăța, ci plăcerea, și
a-i constringe împotriva voin ței lor este
chinuitor și inutil. Răspund: în adev ăr, se
povestește despre un filozof c ă avea doi școlari:
unul era indocil, iar altul zburdalnic, și i-a gonit pe amîndoi,
deoarece unul de și avea voin ță nu putea, iar cel ălalt deși
avea putere, nu voia.®2 Dar ce se întîmpl ă cînd cauza
RaS:P acestei aversiuni fa ță de știință este însu și
învățătorul? în orice caz,fAristotel a sus ținut că dorința
către știință este înnăscută omului1^, că este așa am văzut
în capitolul V 124 și în cel anterior celui de fa ță, al XI-
lea125. Cîteodat ă, dezmierdarea p ărinților corupe pofta
naturală a copiilor pentru înv ățătură; altădată,, o camara-
derie rea îi ademene ște la acțiuni dăunătoare, alteori
copiii înșiși sînt ab ătuți și îndepărtați de la atrac ția
înnăscută a minții prin activit ăți exterioare acesteia sau
casnice,, sau prin fel de fel de i alte lucruri. A șa se
explică că nu apare nici o dorin ță pentru necunoscut m și
nu-și pot reveni u șor.j (Astfel, precum limba clac ă e
deprinsă ctfun gust oarecare nu poate aprecia un altul, tot
așa și mintea, clac ă este preocupat ă într-o parte, nu poate
fi atentă la ceea ce i se ofer ă din altă parte.) în aceast ă
situație, trebuie mai întîi înl ăturată acea zăpăceală supra-
pusă și readusă natura la vigoarea ei proprie, și atunci,
desigur, va reapare pofta dup ă știință. Dar cine, dintre to ți
aceia care se ocup ă de formarea tineretului, se gînde ște
să-1 facă mai întîi receptiv pentru aceast ă formare?
Strungarul, înainte de a strunji lemnul, îl a șchiază, iar
fierarul, înainte de a prelucra fierul, îl înro șește..
Țesătorul mai întîi cur ăță, spală și scar-mănă lîna înainte
de a o toarce, de a preg ăti urzeala și de a o țese. Și
cizmarul prelucreaz ă, întinde și netezește pielea înainte
de a coase carîmbul. Care dintre înv ățători se preocup ă în
aceeași măsură, ca înainte ele a deprinde pe un elev cu
gustul pentru cultur ă, să-1 pregătească pentru aceasta,
făcîndu-1 receptiv pentru toate? Aproape fiecare îl ia a șa
cum vine, cum îl g ăsește, și îndată îl strunje ște, îl
ciocănește, îl piapt ănă și îl țese, îndat ă îi aplică propriul
său model și vrea apoi ca acesta imediat s ă lucească și să
strălucească. Cui nu-i reu șește (și cum i-ar reu și, vă
rog?), se indigneaz ă, se supără,
49

se înfurie. Și ne mirăm că unii condamn ă și
evită o astfel cîe formare ? Este de mirare
mai degrab ă faptul c ă aceasta a putut fi
suportată de cineva.
Deosebiri sau fg, JSfi se ofer ă însă prilejul s ă discu-
ff!l?l,.<la. tăm cîte ceva despre, diferi ie ah fii iul im.
aptitudini TT .- . ., J . -.,•-, ș, •• .. ,
(ingmia) Unn au un spirit viu, alții tocit, unu suit
molatici și flexibili, alții rigizi și nemalea-
bili, unii dornici de știință din proprie
inițiativă, iar pe al ții îi imcură munca
manuală. Din aceste trei posibilit ăți, care se
subîmpart în cîte dou ă, rezultă șase grade de
aptitudini (spirituale).
1 19. Pe primul loc se afl ă aceia care sînt
ageri, zelo și și mlâdioși: ei sînt potrivi ți
pentru studiu înaintea tuturor celorlal ți." Lor
trebuie numai s ă li se ofere hrana științei, și
ei vor cre ște de Ia sine ca șt o plantă nobilă.
E necesar ă totuși prudența, spre a nu le
permite o prea mare grab ă, pentru ca s ă nu-și
piardă înainte de vreme florile și să devină
fără rod.
11 20. Alții sînt ageri, dar molateci, și totuși
asidui. Aceștia au nevoie de impuls.
111 21. ș în al treilea rînd sînt cei care, de și
sînt pătrunzători și doritori s ă știe, sînt îns ă
feroci și nemaleabili. în general, ace știa sînt
urîți în școli și sînt considera ți cel mai des ca
pierduți, dar tocmai dintre ei, adesea, se
ridică oameni mari, dac ă primesc o instruc ție
justăA, Istoria ne ofer ă un exemplu prin
Themistocle, cel mai mare comandant
atenian, care, tîn ăr fiind, era atît de s ălbatic,
încît învățătorul i-a spus: „Din tine, copile,
nu va ieși ceva de mijloc, vei fi sau un mare
Mne sau o mare nenorocire pentru stat"127.
Cînd mai tîrziu se mira cineva de schimbarea
petrecută în comportarea sa, el obi șnuia să
spună — „mînjii sălbatici devin cei mai buni
cai, dacă li se ofer ă disciplina corect ă"1-29.
Acest lucru se potrive ște lui Bucephal al lui
Alexandru cel Mare. Cînd Alexandru, a v ăzut
că tatăl său Filip vrea s ă cedeze un cal foarte
nărăvaș ca nefolositor, pentru c ă nu suporta
nici un călăreț pe spinarea sa, i-a spus: „Ce
cal deosebit pierd ace știa, fiindc ă din nepri-
cepere nu știu să-l foloseasc ă". După ce a
50 I reușit sa stăpînească calul, printr-un }
uimitor me șteșug, fără bătăi, Alexandru
1-a călărit nu numai atunci, dar si în con-;
turnare, și pe tot pământul nu s-ar fi ' g ăsit un
cal mai nobil și mai demn de un j asemenea
erou. Plutarch, transmi țînd j aceast ă istorioară,
adaugă: „Acest cal ne \ aduce aminte c ă multe
minți bune din na ștere i se pierd din vina
învățătorilor, care trans- j formă caii în
măgari, pentru c ă nu știu
să comande celor drep ți și liberi"™,
22.1 In al patrulea rînd sînt cei ascult ă/ori și
lacomi de înv ățătură, dar greoi și mărginiți
(tardi ac hebetes.) Ei pot c ălca pe urmele celor
de mai sus, dar spre a putea face aceasta trebuie
să ne coborîm la nivelul infirmit ății lor,
să f nu-i supraînc ărcăm, să nu le cerem ni-1
mic cu asprime, ci, din contra, s ă-i ajutăm, să-i
întărim și să-i îndreptăm cu bunătate și
răbdare, pentru ca s ă nu-și piardă curajul.
Căci ei își ating scopul j mai tîrziu, dar mai
durabil, ca și fructele I ce se coc toamna tîrziu.
Și după cum un i sigiliu se imprim ă mai greu în
plumb, | îns ă ține mai mult, tot a șa și aceștia
l sînt adesea mai vioi decît cei talenta ți, : și
ce au înțeles odată nu uită ușor. De aceea, nu
trebuie să fie îndep ărtați din școală.
I 23. .în al cincilea rînd sînt cei m ărginiți, și pe
deasupra lene și și indolenți. Și aceștia se pot
îndrepta dac ă nu sînt înc ăpățînați. Se^ cere
însă multă prudență și răbdare, j
24. Pe ultimul loc stau pro știi, de asemenea
cei, zăpăciți și răi de la natur ă — de cele mai
multe ori nerecuperabili. Dar întrucît este cert
că pentru orice r ău se găsește un antidot1S0 în
natură și că pomii neroditori, printr-o tratare
corespunz ătoare, pot deveni roditori, nu trebuie
nici aici s ă pierdem cu totul speran ța, ci să
vedem dac ă putem cei pu țin să j combatem
încăpățînarea și s-o îndep ăr-I tăm. ,Numai dac ă
nu se va putea, s ă ' lăsăm la o parte lemnul
întortocheat și noduros, fiindc ă orișice
speranță de a I face din el un Mercur este
zadarnică ni.

. u i im. i..mm—m
Pămîntul infestat nu tre buie nici cultivat si
nici atins, zice Cato m. Dar o ase-menea
degenerare a aptitudinii mentale de-abia de
se găsește una la o mie, dovad ă
convingătoare a bun ătății lui Dumnezeu.
25. Tot ce s-a spus pîn ă acum rezult ă si
din acele cuvinte ale lui Plutarch: „Cum se
nasc copiii nu depinde, de noi, dar ca ei,
printr-o educa ție pistă, să devină buni,
aceasta e în puterea noastr ă 13S. Așadar, în
puterea noastr ă, zice el. Tot a șa, desigur, și
grădinarul, dintr-un r ăsad produce un pom,
folosind pretutindeni aceea și artă a plantării.
pot fi 26.. Faptul c ă tot tineretul, de și cu dis-
,,'ați cn pozițn atțț de diferite, poate fi educat și
•todă o instruit (institui ac formari) dup ă aceeași
și prin metodă, rezultă din urm ătoarele patru
nmcte: p uncte ș.
i 27. Intîi: toți oamenii trebuie condu și
spre acelea și scopuri de în țelepciune, mora-
litate si evlavie. '
n
28.' Al doilea: toți oamenii, oricît s-ar
deosebi între ei în privin ța dispozi țiilor
naturale, au totu și aceeași natură și dispun
de acelea și organe.
29. Al treilea: acea diferen țiere a dispozi țiilor
nu este altceva decît o abatere și o eroare a
armoniei naturale, tot a șa precum bolile
corpului nu sînt decît anomalii și lipsuri ale
umidității sau ale usc ăciunii, ale c ăldurii sau
ale frigului. De pildă, agerimea min ții este
oare alt-~ ceva decît fine țea și mobilitatea
spiritului de via ța în creier, iu țeala de comu-
nicare a organelor de sim ț și înțelegerea
rapidă a obiectelor? Și dacă această
mobilitate nu este oarecum înfrînat ă de
rațiune, atunci se întîmpl ă că spiritul se
disperseaz ă, iar creierul se debiliteaz ă și se
tîmpește. De aceea, vedem c ă mințile precoce
adesea fie c ă sînt smulse de o moarte
timpurie, fie c ă se înăbușă. Dimpotriv ă, ce
este tîmpenia înn ăscută decît o crasa
viscozitate și obscuritate a spiritului în creier,
care este necesar apoi s ă fie împrăștiată și
limpezită printr-o ae țiune
continua./ Dac ă mă întreb mai departe, ce este
zburdălnicia și cruzimea (petit-lantia
aeferocia), altcev*a""decît o perie-tferen ță-
excesivă a voinței de a nu ceda, care trebuie
apoi slăbită, relaxată prin disciplin ă? Ce este
în sfîrșit lenevia ;_ (seg-jîities), altceva decît o
mare slăbiciune a "inimii (cordis laxitas), care
are nevoie de înt ărire ? Dup ă cum pentru corp
medicamentul cel mai eficace nu este cel care
opune contrariul contrariului (c ăci aceasta ar
putea provoca o lupt ă puternic ă), ci care
stîrnește temperarea contrariului, a șa ca să nu
fie de o parte prea pu țin, iar de cealalt ă prea
mult, tot astfel pentru vici ile spiritului uman
cel mai bun remediu, const ă într-o metod ă
prin care se echilibreaz ă excesele și lacunele
înnăscute și totul se transform ă în armonie și
concordan ță. Prin aceasta, metoda noastr ă
este potrivit ă minților mijlocii (care formeaz ă
totdeauna majoritatea), dar nici pe cele subtile
nu le scute ște de anumite piedici (ca s ă nu se
istovească înainte de vreme) și nici pe cele
mai greoaie (mai încete), pe care ic îndeamn ă
și Ic stimuleaz ă.
ș ' -s
30J- în sfîrșit, prisosul sau lipsa de jy aptitudini
s,e pot mai bine remedia cit ă vreme sînt recente.,'
Așa cum la armat ă recruții sînt amesteca ți cu solda ții
mai vechi, cei slabi cu cei robu ști, cei molatici cu
cei iuți și trebuie s ă lupte sub acela și steag, în
ordine, și să asculte aceea și comandă atîta vreme cît
durează lupta, iar dup ă obținerea victoriei fiecare
poate urm ări pe dușman cît vrea și cît poate, f ă-cînd
pradă cît dorește. Tot as a ar trebui s ă se procedeze
și în armata științei; cei înce ți să fie amesteca ți cu
cei iuți, cei slabi cu cei ageri, cei înc ăpățînați cu cei
ascultători și să fie condu și după aceleași precepte și
exemple atîta vreme cît este nevoie. Dup ă ce
părăsesc școala, fiecare poate ur ma restul studiilor
cu agerimea pe care o posed ă.
31. Prin aceast ă interniixtiune nu în- Internaxtiu- teleg numai pe aceea cu privire la loc, nea diferitelor
ș ,, . ,. . . fin-să se facă
ci mult mai mult, pe aceea cu privire cu precauție Ia
întrajutorare, ca atunci cînd înv ă-
51 III N.B.

țătornl descoper ă pe unul mai capabil, s ă i se
încredințeze încă 2—3 mai Înapoia ți Ia
învățătură. Unde vede \)e unul cu o purtare
frumoasă, aceluia s ă-i încredin țeze spre
supraveghere si__ îndrumare pe cei cu
apucături rele. în felul acesta profit ă, ambele p ărți, numai dac ă
învățătorul nu scap ă din vedere ca totul s ă se
desfășoare dup ă precepte ra ționale. Dar a
venit timpul s ă trecem la explicarea lucrului
însuși.
Capitolul XIII
Fundamentul îmbun ătățirii școlilor const ă
în respectarea ordinii în toate
Ordinea este '/ș Dacă urmărim să vedem ce con- sufletul
servă acest univers cu toate lucrurile lucrurilor saje cc]e
maj j^^ atunci descoperim c ă nu e altceva decît ordinea,
adică o justă dispunere a precedentului șî . su'cceden-
turui, a superiorului și a inferiorului, a celui mai mare
și a celui urai mic, a ceea ce se aseam ănă și a ceea ce
nu se aseam ănă, după loc, timp, -num ăr, măsură și
greutate, a șa cum îi convine și-i corespunde fiec ăruia.
De aceea a definit cineva ordinea, corect și adecvat, ca
fiind sufletul lucrurilor. Pentru că totul își menține
starea sa neschimbat ă atît timp cît î și menține ordinea,
iar dacă ordinea înceteaz ă, atunci sl ăbește, se clatin ă,
cade și se prăbușește. Aceasta rezult ă din exemplele
naturii și ale artei. C ăci:
Aceasta se 2. Ce face, întreb eu, ca lumea să fie expucă.
prin tume g-j, s£ existe în toat ă plenitudinea i. Lumii el-
livident ca fiecare creatura, dup ă prescrip țiile naturii,
rămîne în cadrul limitelor sale, și prin aceast ă respectare
a ordinii particulare se asigur ă ordinea universal ă.
Firmamen- 3. Ce face ca scurgerea timpului să se
tuiul desfășoare în intervale atît de ordonate ale anilor,
lunilor si zilelor si f ără nici o confuzie? Singur ă numai
ordinea de neclintit a firmamentului.
4. Ce face ca albinele, furnicile și păian-
jenii să execute lucr ări atît de subtile, pe care
spiritul omenesc le poate doar admira, dar nu
și imita? Nimic decît abilitatea înn ăscută
(innata dexteritas) de ă observa în ac țiunile
sale. ordinea, num ărul si măsura.
5. Ce face ca și corpul omenesc să fie un
minunat organ, capabil s ă execute aproape un
număr infinit de ac țiuni, deși nu este înarmat
cu un num ăr infinit de instrumente? Adic ă,
cum se face c ă, deși dispune de pu ține
membre, poate s ă execute lucr ări de o
varietate vrednic ă ele admirat, f ără ca să mai
fie vreun motiv de dorin ță sau de transfor-
mare? Aceasta o realizeaz ă desigur propor ția
înțeleaptă a tuturor membrelor, și anume atît
a fiecăruia în parte cît și a tuturor, în rela țiile
lor reciproce.
6. Cum se face c ă singur spiritul insuflat
în corp este îndestul ător spre a dirija atît
corpul în ansamblu cît și multiplele sale
activități? Aceasta numai datorit ă ordinii cu
ajutorul c ăreia toate membrele noastre stau
într-o permanent ă coerență și reacționăm
doar la primul semnal al spiritului.
7. Ce face ca un singur om, un rege sau
împărat să poată conduce popoare întregi ?
Deși sînt atîtea min ți cîte capete, 3. I
care
cu c,
exac
4. C
ome",
5. S }
nostr
6, C(
pntdt
statul
52

.'.MWW.nrr' <\*«<^^ l^x*-t#S^»J*l^P șș

totuși toți servesc aceea și intenție, iar dac ă acesta
ar conduce bine lucrurile, de ce n-ar decurge
totul bine? Nimic altceva decît ordinea, prin care
toți sînt uniți pe baza leg ăturilor dintre legi și a
supunerii fa ță de acei conduc ător unic ăl lucru-
rilor. Unii îi sînt lui direct subordona ți, iar la
rîndul lor acestora le sînt al ții subordona ți și așa
pînă la capăt. Se întîmpl ă întocmai ca într-un lan ț
unde fiecare verig ă este unită cu cealalt ă și clacă
se mișcă prima se mi șcă toate celelalte, si de
rămîne nemi șcată, nemișcate rămîn și celelalte.
Mașinii lui s. Cum de a putut singur llicron 134 Arkimedc g-
mjșțe dUp§_ bunul s ău plac o greutate atît de mare, pe care
n-au putut-o urni din loc sute de oameni? A știut să con-
struiască o mașină ingenioas ă, compus ă din atîtea role,
macarale și funii încît una ajuta alteia s ă-și multiplice for-
țele.
s. Tunului o_ Efectul îngrozitor al tunarilor, care sparg
zidurile, d ărîmă turnurile și distrug armatele
provine nu numai dîntr-o anumit ă montare a
părților, dar . și din efectul pe care-i are activul
asupra pasivului: anume, de la o just ă combinare
a nitratului cu sulful (a ceea ce e mai cald cu
ceea ce c mai rece) 135, cie la propor ția justă a
tunului sau a obuzului, de la înc ărcarea
corespunz ătoare cu praful de pu șcă, cu focos și
ghiulele și, în sfîr- șit, de la ochirea bun ă a
obiectivului. De lipse ște una din acestea, atunci
întregul aparat este f ără valoare.
9. Artei 10. Ce este urla tipografiei, cu ajuto- apografice xui
cgjeia se multiplic ă cărțile repede, elegant și corect ? O
ordine precis ă în așezarea literelor metalice, în turnare, ni-
velare și rînduire, în a șezare, în punerea sub teasc, în
pregătirea, uniezirea si întinderea hîrtlei etc.
10. Căruței 11. Cum se face — ca s ă dăm un exemplu din
domeniul mecanic—„.ca o căruță, adică lemnul
și fierul (pentru c ă din acestea este f ăcută), se
rotește atît de repede în urina cailor gr ăbiți și este
extrem de folositoa.re pentru transportul oamenilor și al
greutăților? Aceasta provine numai dintr-o
coordonare ingenioas ă a lemnului și fierului în
roți, osii, oi ște, jug ș.a.m.d. Dac ă crapă sau se
rupe numai una dintre acestea, carul nu se poate
folosi.
12. Și cum se face c ă oamenii se urc ă H. Corăbiei
pe un lemn și se lasă în seama m ării
furtunoase și ajung pîn ă la antipozi, de
unde se întorc teferi? Nimic altceva decît
coordonarea, care clin chil ă, catarg, lemnul de la
catarg pentru legarea pîn-zei, vele, vîsle, cîrm ă,
ancoră și busolă face o corabie. De se
deterioreaz ă numai unul din acestea, apare
pericolul r ătăcirii, al naufragiului și al morții.
13. în sfîrșit, cum de este posibil ca 12. Ceasului
în instrumentul de m ăsurat timpul, în
ceas, metalul s ă se miște de la sine, s ă-si
schimbe locul, oscilîncl încolo si în-coace? Cum
de numără regulat minutele, orele, zilele și
lunile, poate chiar anii, inclicînclu-le nu numai
ochilor, ci și urechilor, prin aceea c ă bate semnul
de la distan ță și poate chiar în întuneric? Da,
cum de instrumentul treze ște pe om chiar din
somn la o anumit ă oră și lumineaz ă, pentru ca
cel trezit s ă poată vedea? Mai mult chiar, cum de
poate indica schimbarea s ărbătorilor dup ă ca-
lendar, luna nou ă și luna plin ă, mișcarea tuturor
planetelor și chiar eclipsele. M ă întreb: ce ar mai
fi de admirat de n-ar exista acest ceas? C ă un
lucru în sine lipsit de via ță, cum c metalul, s ă
producă mișcări atît de vii, de constante și de
regulate nu s-ar fi considerat, oare, înainte de a
se fi inventat, ca ceva imposibil, ca și cînd
cineva ar afirma c ă pomii ar putea s ă meargă, iar
pietrele, s ă vorbeasc ă ? Dar acum, ochii ne atest ă
aceste fapte.
14. Oare -prin ce for ță ascunsă se f>ro~ 13. Tot
duce aceasta? Prin nici una, decît nuj mislem\ .
.. .. . orologiului
mai prin puterea ordinii, care se mani- constă în festă aici
peste tot. Adic ă forța bunei ordinea sa orînduiri a tuturor
părților pe deplin concordante în num ăr, măsură și
or-
53

dine, clin care fiecare î și are sarcina sa
precisă și mijloacele adecvate pentru
realizarea modului de func ționare cores-
punzător. Peste tot se g ăsesc raporturi de
mărimi juste ale p ărților față de întreg și
corelația necesara a fiec ăreia cu partenerul
său de lucru, dominate fiind de legi
obligatorii privind utilizarea și efectul
reciproc al for ței. Astfel, totul se deruleaz ă cu
o exactitate mai mare decît într-un corp viu,
dirijat de propriul spirit. Dac ă însă se
desprinde ceva în interior, se desface, se
despică (crapă), se încetine ște sau se
încovoaie și chiar ele ar fi vorba de-o roti ță
cît de mic ă, de o ax ă minuscul ă sau de cel
mai mic cui- șor, totul se opre ște sau se abate
din calea sa. De aici rezult ă extrem de evi-
dent faptul c ă toiul depinde numai de ordine.
Sc speră că 7^ Aria g e a învăța nu reclam ă
nimic
mai mult decît o distribuire
ingenioas ă similară a timpului, a materiei și a metodei.
Dacă orologiului toate acestea le potrivim bine, atunci, orîcît de mare ar fi num ărul de elevi, nu este
greu să-i înveți totul, așa cum arta •tipografic ă
— cu ajutorul instrume ntelor de care dispune
— poate s ă imprime zilnic mii de coli cu cea
mai frumoas ă I .literă, sau cu ajutorul ma șinii
lui Arlii-I mede m sc pot strămuta case, turnuri
și ; alte greut ăți, sau cu o corabie se poate
străbate un ocean și se ajunge în lumea nou ă.
Totul va merge la fel de u șor și de comod ca și
ceasul bine reglat de greutatea sa, și aceasta va
provoca atîta pl ăcere și bucurie, precum
provoacă privirea unei asemenea ma șini; și, în
sfîr-șit, cu aceea și siguranță, cum nu o putem
găsi la nici un alt instru ment", cît de ingenios.
16. Să încercăm, așadar, ca, în numele Conch
Atotputernicului, s ă întemeiem școli Ou o
asemenea structur ă, încît să corespund ă întocmai
unui ceas atît de ingenios f ăurit și elegant
împodobit, cu un aparat complex.
Capitolul XIV
Ordinea precis ă a școlii trebuie împrumutat ă
de la natur ă: astfel ca s ă nu o poat ă frîna
nici un impediment
Bazele, artei
trebuie căutate
hi natură 1. Să începem în numele Iui Dumnezeu s ă
căutăm temeliile pe care s ă se poată construi,
întocmai ca pe o stînc ă de neclintit, metoda
de a învăța pe altul și de a înv ăța singur.
Dacă vrem s ă căutăm mijloace pentru
remedierea defectelor clin natur ă, acestea nu
le putem g ăsi decît tot în natur ă. Pentru c ă
este un adev ăr de netăgăduit că [arta nu
poate nimic f ără imitarea*'naturii'. \ 2, Aceasta se poate l ămuri prin exem- Aceastt șple. Vedem că pestele înoat ă în apă? t°.aie„ * l ' I cu exi
Aceasta este pentru el ceva cu totul ca; natural. Vrea
omul să-1 imite, atunci 1- înoU este necesar s ă
folosească instrumente și să facă mișcări
asemănătoare, și anume: în loc de aripioare și coadă,
să întindă " brațele și picioarele, ș mișcîndu-le cum
ar mișca peștele aripioarele. De asemenea, și
corăbiile sînt construite 2. corat
54 sc va șinventa
o școală

rodticere
a
sunetelor
fulgerul
pa poate
ispîndiiă
orice loc
7. cu
Ușurarea
impnlui
Analiza
iloghdui
nat spre
lescoperi
întregii
nteturi) după același chip. în ioc de aripioare, apar
vîsie sau vele, iar în loc de coad ă, cîrma.
Vezi cum zboar ă pasărea în aer? E ceva
natural. Cînd Daedal137 a vrut s-o imite, a
trebuit s ă-și puie aripi (corespunz ător
greutății corpului s ău) și să le miște.
3. Organul care produce sunete la ani
male este un tub aspru, format din inele
cartilaginoase și prevăzut în partea de
sus cu laringele, întocmai ca o supap ă,
iar în partea de jos fiind legat de pi ă-
mîni printr-un tub prin care circul ă ae
rul. Dup ă acest model se construiesc
fluierele, cimpoaiele și alte instrumente
de suflat.
4. S-a constatat c ă ceea ce -produce
tunetul în nori, aruneînd foc și pietre 138, nu e
altceva decît salpetru aprins cu sulf. Prin
imitarea acestuia, praful de pu șcă se
compune din salpetru și sulf, care
aprinzîndu~se și declanșînclu-se clin pu șcă
produce fulger și tunet imitat.
5. S-a observat c ă apa formeaz ă în-
totdeauna acela și nivel, chiar și în două vase
aflate la distan ță ce comunic ă între ele.
Pornind de aici, s-au construit diferite
conducte de ap ă, în care apa de la orice
adîncime se ridic ă la orice în ălțime, cu
condiția ca în partea opus ă să fie presiunea
corespunz ătoare. Și aceasta este o art ă pe
care o dator ăm naturii. Cînd se realizeaz ă
acest lucru, este o art ă, care în func ționarea
sa se bazeaz ă pe o lege a naturii.
6. Din contemplarea firmamentului s-a
constatat c ă el se învîrte ște permanent,
iar diversele traiectorii ale stelelor pro
duc în lume pl ăcuta schimbare a ano
timpurilor. Dup ă acest model a fost
inventat instrumentul care indic ă roti
rea zilnic ă a bolții cerești și măsoară orele.
El este compus clin roti țe, care nu numai
că se pun în mi șcare una pe alta, dar îi
asigură mișcării continuitatea nesfîr-
șită. De aceea a fost necesar ca acest
instrument s ă fie compus din piese mo
bile și imobile, ca și lumea îns ăși. Ast
fel, pentru partea fix ă în lume, în locul pămîntului au fost puse piedestalul imobil,
suporții, monturile și în locul sferei cere ști
mobile, diferite ro ți139. întru -cît, îns ă, n-a
fost posibil s ă se încredin țeze mișcarea unei
singure ro ți și o dată cu ea să se roteasc ă,
celelalte (a șa cum Creatorul a atribuit putere
luminii stelelor de a se mi șca singure și de a
mișca o dată cu ele și altele), a fost necesar
să se împrumute de la natur ă puterea mi șcării
— și anume, fie puterea gravita ției, fie a
autoeliber ării. De aceea, fie c ă atîrnâm de
axa rotiței principale o greutate, care,
trăgînd în jos, rote ște axa și mișcă astfel nu
numai roata respectiv ă, ci și pe celelalte; fie
că se confec ționează un arc de o țel, care se
rulează cilindric și, cînd este l ăsat liber, se
întinde și pune astfel axele și roțile în miș-
care. Dar pentru ca desf ășurarea să nu se
producă prea repede, ci lent, în desf ășurarea
arcului sînt intercalate alte roti țe, din Care
cea extrem ă cu mișcarea de du-te-vino,
înspiralată de doi din ți-șori, redă alternarea
luminii cu întunericul, a zilei cu noaptea.
Acelei părți însă ce trebuie s ă indice semnul
orei exacte sau al sferturilor de or ă i s-au
prevăzut mecanisme speciale, care, dup ă
nevoie, frîneaz ă sau accelereaz ă mersul în
același fel în care natura, prin mi șcarea bolții
cerești, lasă să vină sau să treacă iarna,
primăvara, vara și toamna, sub-împ ărțite în
luni.
7. Din toate acestea rezult ă că ordinea Concluzia: în
care dorim să fie modelul universal al dontcnful artet
. » v,J ș,,•• • -, * v, didactice
artei de a mva ța pe alții și de a înva ță trebuie să
singur, de nicăieri nu poate fi. și nici nu imit ăm trebuie s ă
fie luat decît de la pil duitoarea fenomenele natur ă. De
îndată ce se stabile ște exact naturn această ordine, atunci
totul se va desf ășura cu art ă tot atît de u șor și spontan pe
cît de spontan decurge totul în natur ă. Pe bună dreptate
spune .Cicero: „Dacă urmăm naturii conduc ătoare,
nicietnd nu vom gre și" im. Și în continuare: „Nu ne putem
rătăci nicicînd dac ă ne conducem dup ă natură."]141
Aceasta sper ăm și noi, iată de ce sf ătuim să se
procedeze în acela și mod pe care l-am putut observa ici și
colo în ac țiunea naturii.
55

Se opun cinci
piedici
Jhhpuns
Așa a voit
Dumnezeu s ă
orîuduiascil
prin sfatul
său cel
înțelept 8, Față cio marea speran ță pe care noi am
trezit-o, se poate opune aforismul 3ui Hrpocrate:
6 piog |3pa%îx;, f\ 8e ts%vr| paKpf-j, o 8g
Kaxpoc oc,\yg, f\ Șs iteîpe G<paXGpi], Î] Se
Kplcnc %o.X;:nri, \ zViaia e scurt ă, aria c lung ă,
ocazia "efemer ă, experien ța înșelătoare și
judecata grea"".fVi Cum vedem, el enumera cinci
motive care fac ca a șa de puțini să ajungă Ja
culmile științei, și anume: I, Scurtimea vieții fa.ee
ca, de obicei, cînd ne preg ătim pentru ea, s ă fim
rupți din via ță. II, Varietatea nesfîr șilă a
lucrurilor pe care trebuie s ă le stăpîncască
spiritul face ca să fie extrem de greii s ă 3e poată
cuprinde intelectul în .limitele sale. III. Insufi-
ciența ocaziilor de a înv ăța artele frumoase, iar
dacă acestea ni se ivesc, dispar foarte repede (mai
ales că anii tinere ții, care se preteaz ă cel mai bine
pentru cultivarea spiritului, se pierii adesea cu
jocul, iar vîrsta urm ătoare, dup ă cum ne c dat
nouă muritorilor, ofer ă prilejuri mat mult spre
lucruri de nimic, decît spre lucruri serioase. Iar
dacă se ivește o ocazie bun ă, ea dispare înainte de
a putea face uz de eal'"'). IV. Confuzia spiritului
nostru și neclaritatea judec ății șnoastre, care
adesea ne las ă la suprafa ța lucrurilor și nu ne
permite s ă pătrundem pîn ă în miezul lor. V. în
sfîrșit, dacă vrea. cineva, prin observa ții lungi și
prin experiment ări repetate, s ă cunoască natura
lucrurilor, acest fapt este prea obositor și în
același timp riscant și nesigur. (Ce ușor pot scăpa
multe din vedere'," chiar și celui mai ascu țit
observator, clin complexitatea firii lucrurilor;
dacă se furișează numai o singur ă eroare, atunci
întreaga observa ție devine îndoielnic ă.)
9. Dacă toate acestea sini adev ărate, cum de
mai îndrăznim să indicăm un drum de studii
general valahii, sigur, u șor și temeinic?
Răspund; că toate acestea sînt adev ărate ne arata
experiența. Dar c ă împotriva acestora exist ă
suficiente remedii, pelîng ă rațiune, ne
demonstreaz ă tot experien ța". Toate acestea au
fost astfel rin du i te de cel mai în țelept mediator
al lucrurilor — de Dumnezeu — încît s ă fie spre binele nostru. Toate, a șadar, se vor
schimba în bine prin în țelepciune. Ne-a dat un
timp scurt pentru a tr ăi, fiindcă noi in starea
aceasta de corup ție nu știm să folosim via ța.
Dacă noi de pe acum, cină, încă de la na ștere
începem s ă murim și sfkșikd atârn ă peste noi
chiar de la început U1, ne pierdem în nimicuri, ce
s-ar întîmpla atunci cînd noi am avea înaintea
noastră sute sau chiar mii de ani ? Dumnezeu ne-
a acordat, a șadar, numai o via ță atît de lung ă pe
cît a găsi!' el de cuviin ță ca să ne ajung ă să ne
pregătim pentru o via ță mai bunaJ/Pentru aceasta,
viața noastră este suficient de lunga, numai dac ă
vorn ști s-o folosim
10. Toi așa, sjrrc folosul nostru, Dumnezeu a
,voit să fie felurile lucruri. și să existe multe cu
care noi s ă ne ocupăm și să ne putem exersa,
si studia.
1 li El a voit ca ocaziile s ă fie fugitive ;ș>/' să
nu poală, fi ușor înțelese.ll15, penlt u c ă șl iind
acest lucru s ă. ne străduim se. le valorific ăm din
plin ori de cîte ori
ni se oferă.
12, Experien țele trebuie s ă fie înșelătoare,'
pentru ca noi s ă fim aten ți și con-strin și să
scotocim lucrurile mai adine.
73,<în sfîr șit, judecata, noastr ă, asupra
lucrurilor trebuie s ă fie temeinic ă^ (pentru ca s ă
ne ascut im zelul și perseveren ța în cercetare, și
anume pentru ca în țelepciunea, lui Dumnezeu,
care este r ăspîn-dită în ascuns peste tot, s ă fie
mai evident ă, spre o mai mare bucurie a noastr ă.
Căci de ar fi totul u șor de în țeles (spune
Auguatin), atunci adev ărul n-ar mai fi c ăutat cu
zel și nici n-ar mai fi g ăsit cu satisfac ție._:
14. Acum trebuie s ă vedem cum aceste piedici
externe, pe care providen ța divină ni le-a scos în
cale spre a m ări sîrguin ța noastră, pot fi
înlăturate, cu ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta nu
este posibil decît dac ă:
I. prelungim via ța, astfel ca s ă ne ajung ă
pentru împlinirea misiunii . date: In p
rînd
Iu al rînd
In al rînd
In al j
rînd
In al c
rînd
A ceste
pot fi
indepâ:
56

II. scurtăm preocup ările, spre a co
respunde duratei vie ții;
III. prindem ocaziile și să. nu le lăsăm
să ne scape f ără folos ;
IV. ne deschidem mintea, ca să pătrundă
mai ușor în lucruri;
V. în locul unor observa ții vagi, cre ăm o
bază de nestrămutat și infailibil ă.
15. Să pornim, a șadar, potrivit îndrum ărilor
naturii, să cercetăm: j pentru prelungirea vie ții, spre a
învăța tot ce este necesar14(;,
pentru scurtarea artelor, spre a
învăța mai repede 147,
pentru prinderea ocaziilor, ca să
învățăm mai sigur us,
pentru deschiderea min ții, spre
a învăța cu ușurință 1<l9, pentru
ascuțirea judec ății, spre a înv ăța
mai, temeinic. 15°
Toate acestea vrem s ă le discut ăm pe fiecare în
cîte IȚII capitol, iar modul de scurtare a artelor
să-I tratăm la sfîr-sit. 151 Ordinea
capitolelor
următoare
Capitolul XV
Principiile prelungirii vie ții
omului
stul de
lungă
i noi O
scurtăm Aristotel152 și Hippocrate 15;J se plîng cu privire
Ia scurtimea vie ții și impută naturii c ă a dat
cerbilor, corbilor și altor animale s ălbatice o
viață mai lung ă, în schimb omului, destinat
pentru ceva marc, i-a fixat limite mai înguste.
Dar foarte bine replica Seneca: „Noi n-am primit
o viață scurtă, dar noi o scurt ăm. în privin ța
aceasta, noi nu ducem lips ă, dar o întrebuin țăm
fără rost. Via ța este suficient de lung ă dacă știi
s-o folose ști. Și mai departe :[ Viața c destul de
lujigă și suficient ă pentru realizarea lucrurilor
importante, dac ă știm s-o întrebuin țăm bine" (De
brevitate vitae, 8. I. și II).
2. Dacă aceasta este adev ărat, și este de fapt,
atunci e vina noastr ă că viața nu ne ajunge nici
pentru realizarea celor mai importante lucruri,
mai ales c ă noi singuri o irosim și o distrugem,
astfel că ea se stinge înaintea sfîr șitului firesc,
sau o folosim pentru lucrurile de nimic, 151
3. Un autor, nu f ără importan ță (Hip-polytus
Guarinonius), a scris și a demonstrat cu
argumente c ă și omul cel mai pl ăpînd, dac ă se
naște teafăr, dispune de atîta putere de via ță că
poate trăi pînă la 60 de ani, iar altul mai robust,
și pînă la 120 de ani în chip firesc. Dar de moare
vreunul înaintea acestui ter-nten ( și cine nu st ic
că cei mai nudti mor m copil ărie, tinere țe și
maturitate?), aceasta se datore ște vinei
oamenilor, care prin diferite abuzuri sau prin
lipsa de mijloace de existen ță șubrezesc nu nu-
mai propria s ănătate, clar și pe a viitorilor lor
copii și grăbesc moartea. :l53
4. Că o durată de viață mai scurt ă (de pildă,
50, 40 sau 30 de ani) este suficient ă pentru
lucrurile cele mai importante, clac ă știm s-o
folosim bine, ne înva ță exemplele celor care,
fără să fi atins vîrsta deplinei b ărbații, au realizat
atîta cit al ții nu realizeaz ă într-o Și anume,
prin stabilirea
putorilor
Sau prin aceea
că nu
întrebuințăm iot
timpul așa cum
l-a folosit
Alexandru cel
Mare
57 Bazele

viață cit de lung ă. Alexandru cel Mare a murit în al 33-
lea an al vie ții și nu era, numai cultivat în știință, ci în
același timp stăpînitorul lumii, pe care a cucerit-o, nu
atît prin puterea armelor, cît mai ales printr-un plan
înțelept și o iuțeală în execu ție demnă ele admirat
(ouSsv dva- Mirandoia ^X6usv), I. Pico detla
Mirandola m n-a atins nici vîrsta lui
Alexandru, dar s-a ridicat în studiile sale de filozofie
atît de mult peste tot ce poate s ă pătrundă istețimea
spiritului uman, încît a fo st considerat ca o minune a
veacului s ău.
însuși isus j_ rj a sa nu ma mai refer la al ții, însuși nstos
]jomrmi nostru Isus Hristos care, deși a trăit pe
pămînt doar 34 de ani, a împlinit marea oper ă de
nrîntuire, dîndu-ne, f ără îndoială, un exemplu
(cum, de altfel, toate faptele sale au importan ță
mistică), si anume c ă omului, oricit ă viață i-ar fi
hărăzită, îi ajunge spre a dobîndi tot ceea ce-i este
necesar pentru eternitate.
0. Nu pot să nu reamintesc, în acest sens,
cuvintele de aur pronun țate de n° "cirZua Seneca
J5T (Epistola 94): „Am găsii mulți, vieții zice el, care sînt
drepți față ie oameni, dar nici unul fa ță de Dumnezeu.
Zilnic blestem ăm soarta ș.a.m.d. Ce intereseaz ă cit de re-
pede va trebui s ă pleci de aici, dac ă trebuie s ă pleci?
Viala-i lung ă cînd c plin ă. Devine plin ă însă cînd spiritul
și-a redobîndil bunul s ău, și anume st ăpîmrca de sine". în
același sens; „Te conjur, Lucilius al meii, via ța noastră,
care este o comoar ă, să nu fie lung ă, ci să fie plină de
greutate. S ă o măsurăm după fapte, nu dup ă timp". Mai
departe: „Să lăudăm așadar si s ă-l așezăm în rîndul
fericiților pe cel care a folosii bine timpul ce i-a fost dat, oricit
de scurt ar fi fost. Pentru c ă el a văzui lumina cea
adevărată și n-a fost unul între cei mul ți, ci a trăit și a
înflorit". Și în sfîrșit: „După cum într-un corp mic foaie fi
un om perfect, iot a șa poate fi si o via ță perfectă într-un
timp scurt. Vîrsta ține de bunurile exterioare. M ă întrebi:
care este cea mai îndelungat ă viață? Este aceea de a tr ăi
pînă ce ai atins în țelepciunea. Cine a ajuns-o, a atins nu numai cel mai îndep ărtat scop, dar
si pe cel mai înalt."
7. împotriva plîngerilor c ă viața este Două
scurtă există, pentru noi și pentru copiii no ștri
(așadar și pentru scoli), dou ă remedii; S ă ne
îngrijim cît putem, ca:
I, să păzim corpul de boal ă și de moarte și
II. mintea s ă fie astfel îndrumat ă încît să
execute totul cu în țelepciune, i
cV. Sintern obliga ți să protejăm corpul de
boii și de accidente, mai înlîi pentru că el este
locuința sufletului și în adev ăr singura
locuință, căci clacă ea este distrus ă, sufletul
este constrîns imediat s ă plece. Iar daca ea se
distruge treptat și capătă cînd ici cînd colo cîte
o fisură, atunci oaspetele ei — sufletul —- are
o locuință incomod ă. Dacă ne place s ă
locuim cît mai mult ă vreme și mai comod în
palatul lumesc, în care sîntem introdu și prin
bunătatea lui Dumnezeu, atunci pentru paza
corpului nostru trebuie s ă purtăm de grijă cu
prudență. în al doilea rînd, acest corp nu este
destinat s ă fie numai locuin ța sufletului
rațional, dar în acela și timp și instrumentul
său, fără de care el nu poa te auzi, vedea,
vorbi, ac ționa și nici m ăcar gîndi. C ăci
deoarece nimic nu este în intelect ce n-a fost mai
înainte în sim țuri, mintea prime ște materialul
tuturor cuget ărilor numai de la sim țuri și nu
îndeplinește actul gîndirii decît printr-un fel
de senza ție internă, adică prin observarea
imaginilor r ămase de la obiecte. Iar cînd
creierul este v ătămat, este v ătămată și
facultatea de a imagina, și dacă se
îmbolnăvesc m ădularele corpului, se
îmbolnăvește și mintea. Iat ă de ce pe drept
spune acela: ''„Să ne rugăm pentru o minte
sănătoasă într-un corp s ănătos" (Orandum
est ut sit Mens sana in corpore sano).,
9. Corpul nostru î și păstrează vigoarea
printr-o alimenta ție cumpătată, de care se
ocupă medicii de profesie; eu voi da numai o
scurtă indicație prin exemplul unui copac.
Ca un copac s ă trăiască mult are nevoie de
trei lucruri: 1.' de
58 I. COl'j
trebuit
de boi
ce? Pi
ci este
1. toci.
mst
Și în ce
Prin mc
viață. C
argimiei;
învață
exemplu
arboreluiPico deîla
Prin armare,
nu trebuie s ă

rare an umiditate continu ă, 2. de respira ție frec-vota de
VCHțfii 3 cie un yc-pau$ periodic', 'pe umi- Tnderatâ ditate
are nevoie pentru ca altfel se vesteje ște și se usucă. Dar
umiditatea trebuie s ă fie cump ătată, ca să nu putrezeasc ă
rădăcinile. Tot a șa și corpul are nevoie de hran ă, căci
altfel, lipsit de ea, sl ăbește de foame și sete. Dar nu
trebuie să primeasc ă nici prea mult ă, ca să nu îngreuieze
și să nu deregleze func ția digestiv ă. Cu cît îi vei da o
alimentație mai cump ătată, cu atît se asimileaz ă mai
sigur și mai bine. Cum, de obicei, nu se ține seama de
aceasta, cei mai mul ți își distrug puterile și viața printr-o
alimentație excesiv ă. Pentru c ă moartea provine din
boală, boala din sucuri rele, sucurile stricate dintfr-o
proastă digestie, iar digestia proast ă din excesul de mîn-
care cu care se împov ărează stomacul, care nu mai poate
mistui, astfel c ă lasă să pătrundă în mădulare lichide
semi-crude. De aici este posibil s ă provină și bolile.
(},Din nesa ț mulți au pierit" (spune Ecclesiastul _37,_
34, resp. 31); „dar cel mfrinal î și va spori via ța", –
asta să 10. Pentru păstrarea sănătății, hrana simplă nu
trebuie să fie numai cump ătată, clar și simplă. Copacul,
fie chiar fraged, nu-1 ud ă grădinarul cu vin sau lapte, ci
cu un lichid, obi șnuit pentru plante, cu ap ă. De aceea,
părinții trebuie s ă se fereasc ă să deprindă pe copii — în
special pe cei N.B. care s-au dedicat studiilor sau li se
vor dedica — cu atrac ția bucatelor. Pentru c ă nu în zadar
stă scris că „Daniel cu tovar ășii săi, de sînge regesc, ca-
e tre-buiau s ă se ocupe cu studiul, mîncîn ă legume și
bînd apă, arătați' mai frumo și și mai gra și la trup decît
toți tinerii care mîncau din bucatele regelui " (Daniel, 1,
12 etc). Dar despre aceasta vom ar ăta mai pe larg în alt ă
parte. 159
2- Df 11. Copacul are de asemenea nevoie de -eventâ
respifație și de o înviorare frecvent ă prin vînt, ploaie și
frig. Altfel slăbește și se usuc ă ușor. La fel și corpul
omenesc are nevoie de mi șcare și activitate, precum și
de exerciții serioase sau vesele. 12. în sfîr șii, copacul trebuie s ă aibă 3.-De repaus
în anumite perioade și liniște. El nu Perwiitc
trebuie să producă mereu ramuri, florii
și fructe, ci trebuie s ă aibă și posibilitatea s ă
lucreze în interior, s ă prelucreze sucurile și în
acest fel s ă se fortifice singur. De aceea,
Dumnezeu a l ăsat ca dup ă vară să urmeze iarna,
pentru ca astfel tot ce cre ște pe pămînt și chiar
pămîntul însu și să aibă liniște. De altfel, el a
stabilit prin lege ca fiecare al șaptelea an s ă fie
un an de odihn ă a pămîntului (3. Moise 25). Tot
așa, el a dat oamenilor (ca și celorlalte fiin țe)
noaptea, în care ei s ă-și poată redobîndi, prin
somn și odihnă, forțele uzate în munca zilnic ă.
Dar chiar la intervale mai mici, atît mintea cît și
corpul au nevoie de o anumit ă relaxare, spre a nu
se produce vreo for țare, opusă naturii. De aceea
se recomand ă ca și în munca zilnic ă să intervină
o anumită odihnă, prin conversa ție, joc, glume,
muzică și prin tot ceea ce desfat ă simțurile
noastre interne si externe.
13. Dacă se acord ă atenție acestor' De respectarea
trei lucruri (alimenta ție cumpătată, exer- <*cestoyJ™1
…. S . /.,. x ..-, , lucruri
cițu corporale și utilizarea mijloacelor depinde
de întărire a naturii), atunci prin aceasta păstrarea se menține
viața și sănătatea atît de mult vieții pe cît e posibil, tiu excep ția
unui accident ce poate proveni de la Cel de sus. Iată de ce de o
bună organizare a școlilor N-B« 'ține, în bun ă parte, justa
împărțire a muncii și a repausului, a ocupa țiilor și a timpului
liber, a vacan țelor. '
14. Urmează acum împărțirea rațio- 11- Timpul nală a timpului, spre a stabili cît revine feslînat, ,..„-' Â . ., . lucrului
muncit. S-ar părea ca este redus și se trei,Uie
pronunță cu multă ușurință: treizeci de împărțit
ani; totuși, ci cuprind multe luni și mai corect
multe zile și foarte multe ore. într-un
asemenea interval poate înainta o bun ă
parte cel care merge, chiar dac ă pășește
încet. Aceasta o putem vedea în cre șterea
copacilor; ei cresc a șa de încet,' încît
observîndu-i cu cea mai mare aten ție nu
se poate vedea nimic, pentru c ă aceasta
se face pe nesim țite, pe neobservate.
Că ei au crescut, asta o constat ăm în
fiecare lun ă, iar după 30 de ani vedem
59

Minimala
pitlcrc a
progresului
O împărțire
potrivită a
timpului un copac mult ramificai. Tot a șa ac întîmpl ă
și cu creșterea corpului nostru. Noi nu-1
vedem cum cre ște, vedem doar c ă a crescut.
Că și mintea asimileaz ă în acela și fel
cunoștința lucrurilor ne înva ță cunoscutul
vers:
La mic de adaugi pu țin și Ia puțin puțintel,
Ast[fel, în scurt timp, vei sirînge o mare
grămadă/ia0
15. Cine cunoa ște puterea progresului va
observa aceasta cu u șurință. Dacă la un pom
clintr-un mugure apare anual numai o
singură ramură sau un l ăstar, după treizeci
de ani îl vedem cu mii de ramuri mari și
mici, cu nenum ărate frunze, flori si fructe.
Oare omul, prin sîrguin ță, nu poate ajunge,
după douăzeci sau treizeci de ani,Ia o
anumită înălțime și extindere? S ă
examinăm puțin acest fapt.
16. Ziua obișnuită are 24 de ore. Dacă le
împărțim în 3, atunci S revin somnului, tot
atît nevoilor exterioare (am în vedere
îngrijirea s ănătății, masa, îmbr ăcarea și 5 dezbrăcarea, odihna cuviincioas ă, con-j
versația cu prietenii etc), mai rămîn | eV
destinate muncii serioase, f ăcută cu j plăcere
și fără plicii scal ă. Aceasta înseamn ă ;
săptămînal 48 de ore de munc ă (conside-| rînd
a șaptea zi destinat ă odihnei), anual I 2495 m
ș— și la cît s-ar ridica în zece, j dou ăzeci sau
în treizeci, de anijk
j 17. Dacă cineva ar înv ăța într-o or ă i numai
un singur principiu dîntr-un do-| meniu al
științei, o singur ă regulă mește-j șugărcască, o
singură istorioar ă frumoasă | sau o maxim ă,
ceea ce evident se poate face f ără crfort, ce
tezaur de erudi ție i ar dobîndi el 1 ? *
j 18. De aceea are dreptate Senecalfi2 j cînd
spune că viața este suficient de lung ă, dacă
vom, ști să o folosim — și trebuie s ă o
folosim, pentru realizarea celor mai importante
lucruri, întrebuin țînd-o deci bine. Astfel,
întreaga art ă constă în. a înv ăța să o folosim
bine. Ceea ce tocmai trebuie s ă cercetăm. E ik
spre c
un m
tezaw
cultm
Conci
Ca fi toiul XVI
Cerințele generale ale pred ării și învățării,
adică ale predării și învățării în așa fel •
încît efectul s ă fie si
Creșterea
lucrurilor
naturale sa
face spontan Frumoasă este parabola Domnului nostru
Isus Hristos, dup ă evanghelist: „Așa este
împărăția lui Dumnezeu ca un om care
aruncă sămînța în pămînt, și doarme și se
scoală, noaptea și ziua, și sămînța răsare și
crește, în ce chip, nici el nu știe. Pămîntut
rodește de la sine: mai înlîi firul, apoi
spicul, dup ă aceea, griul plin în spic. Iar
clnd rodul se coace, trimite secer ător ii că a
sosit seceri șul" (Marcu 4,26). 2. Mîntuitorul arat ă că Dumnezeu ac- Ața i
ționează în toate lucrurile, și Hamului fie f\
nu-i rămîne altceva de f ăcut decît s ă pri- arH^'
mească semințele învățăturii, cu inimă cre-
dincioasă. Pentru c ă ele vor încol ți în taină și vor
crește pîna la coacere, f ără ca el să observe în
vreun chip.! Iar cei N.B. care înva ță tinerelul n-
au altă sarcină decît să semene bine în inim ă și
să ude cu aten ție plantele lui Dumnezeu, c ăci
ele de la sine vor cre ște și înflori.
60

m a este
o artă
Metoda
nvățării
ie să se
tmenteze
pe artă
ia prin
.lelismul
artei cu
natura
niru ce
aceasta?
3. Cine nu știe că spre a sem ăna și planta
este necesar ă *o anumit ă artă și experien ță? Unui
grădinar neexperimentat care și-a plantat gr ădina,
cea mai mare parte i se pierde, iar dac ă unele
plante cresc, aceasta mai degrab ă din întîmplare
decît prin arta sa. în schimb, cunosc ătorul
procedeaz ă cu îndemînare, știind bine ce, cînd și
unde trebuie s ă facă sau să elimine ceva, ca s ă
evite orice insucces. Bineîn țeles că și un
experimentat poate avea uneori insuccese (mai
ales că omul cu greu poate observa absolut totul,
astfel ca s ă nu-i scape ceva dintr-un anumit
motiv), Noi aici îns ă nu ne referim la pruden ță și
accidente, ci la arta prin care se pot preveni cu
prudență accidentele.
4. Pînă acum, metoda de înv ățămînt era atît
de nesigur ă, încît cu greu cineva ar fi îndr ăznit să
spună: voi conduce pe acest tîn ăr pînă într-acolo
în alîpia și atîka ani, asigurîndu-i cutare și
cutare instruc ție etc. Trebuie de aceea s ă vedem
dacă această artă a cultivării spirituale poate fi
așezată pe o baz ă solidă, ca să meargă la sigur
și să nu greșească.
5. întrucît aceast ă bază nu poate fi alta, decît
să potrivim, cît mai grijuliu, ac țiunea artei cu
normele fenomenelor naturii (cum am v ăzut în
cap. XIV), de aceea putem cerceta c ăile naturii
prin exemplul p ăsării, care î și clocește puii săi,
apoi cu ce succes urm ăresc aceste c ăi
grădinarii, pictorii și constructorii, spre a
înțelege ușor pe ce c ăi trebuie s ă meargă
formatorii tineretului.163.
6. Iar dacă cineva va g ăsi că exemplele
noastre sînt prea neînsemnate, prea cunoscute și
frămîntate, acela s ă-și aminteasc ă că noi le
folosim -aici ca s ă desprindem din aceste
fenomene zilnice, cunoscute, care sînt pline de
succes în natur ă și artă (numai în școală încă nu),
pe cele mai pu țin cunoscute, pe care ni le-am
fixat drept scop. Și dacă în adevăr acestea, din
care ne setoatem ideile pentru preceptele
noastre, sînt atît de cunoscute, s ă sperăm că și
concluziile noastre vor fi cu atît mai evidente.
PRIMUL PRINCIPIU
7. Natura ac ționează la timpul s ău.
De exemplu, -pasărea care vrea s ă-și
înmulțească specia nu trece la aceasta iarna, cînd
totul înghea ță și amorțește, nici vara, cînd fotul
arde de c ăldură și se vesteje ște, nici toamna,
cînd puterea de via ță a tuturor creaturilor este în
declin o dat ă cu soarele și cînd iarna nemiloas ă
se apropie de tinerele fiin țe, ci prim ăvara, cînd
soarele red ă tuturor via ță și vigoare. Și aceasta
iarăși numai treptat. Cît timp vremea se men ține
încă rece, pas ărea concepe și menține ouăle în
corpul său, unde ele sînt protejate de frig; iar
cînd se mai înc ălzește, ea se ou ă în cuib, pentru
ca o dată cu perioada cald ă să apară puii din
găoace, spre a se deprinde, încetul cu încetul, cu
lumina și căldura.
V
8. Tot așa și grădinarul este atent s ă nu
întreprind ă nimic ce n-ar fi la timp. Astfel, el nu
plantează nimic în timpul iernii (fiindc ă. sucul se
află atunci în r ădăcină și nu se ridic ă spre a nutri
lăstar ele), nici vara (fiindc ă sucul s-a r ăspîndit
prin ramuri), nici toamna (pentru c ă sucul se
retrage atunci în r ădăcini), ci prim ăvara, cînd
încep să se ridice sucurile și învioreaz ă partea
superioară a plantei. Dar și după aceea, el
trebuie să știe cu exactitate cînd e necesar s ă dea
îngrijire copacului, adic ă timpul ele îngr ășat, de
curățat, de. săpat etc. Apoi și copacul în sine are
și el timpul s ău favorabil ele deschidere, de
înflorire, de înverzire și de maturizare a
fructelor. Tot a șa și un arhitect în țelept trebuie s ă
observe timpul potrivit pentru t ăierea lemnului,
arderea c ărămizii, construirea temeliei,
executarea zid ăriei și a tencuielii .
9. împotriva acestui principiu, în școli o dubl ă se comite
un dublu p ăcat: abatere în
ș_ . . scoli de la
I. nu se alege timpul potrivit pentru 'aceast ă idee
exersarea spiritelor,
II. exercițiile de mai Urzi ți nu sînt în a șa fel
introduse încît totul s ă progreseze
61 Primul
principiu
al naturii
Nu
întreprinde
nimic
neoportun
O, imitare
întocmai a
acestui
principiu în
grădinărie și
arhitectur ă

O triplă
îmbunătățire
Al II-lea
principiu
Materia
înaintea
formei
Imitare impecabil în succesiunea potrivit ă. Cînd
copilul este mic, mi putem începe cu
învățarea, pentru c ă rădăcinile înțelegerii nu
sînt încă dezvoltate. .La b ă~ trînețe este prea
tîran âă-I instruie ștî pe om, pentru c ă
priceperea și memoria sînt de acum în
scădere. La vîrsta mijlocie este dificil, pentru
că puterea intelectului este dispersat ă în
diverse lucruri și numai cu greutate se poate
concentra. Iat ă de ce trebuie s ă ne oprim la
vîrsta tinere ții, cînd vigoarea vie ții și a
rațiunii sînt în cre ștere: atunci totul prosper ă
ușor și lasă rădăcini adînci.
10. De aici rezult ă;
I. Formarea otnului trebuie s ă înceapă în
primăvara vieții, adică în copilărie (copilăria
o eompai- ăm cu prim ăvara, tinere țea cu
vara, vîrsta adulta cu toamna și bățrînciea cu
iarna).
11. Orele de diminea ță sînt cele mai po
trivite pentru stadiu (pentru c ă iarăși
dimineața corespunde cu prim ăvara, amia
za cu vara, scara cu toamna și noaptea cu
iarna).
III. Tot ce trebuie înv ățat trebuie sa fie
distribuit corespunz ător treptelor de vîrsta,
as tfel încît s ă nu se predea nimic ce ar dep ăși
capacitatea de în țelegere șrespectivă. 'ș
AL II-LEA PRINCIPIU
11. Natura îns ă prepară materia, înainte
de a începe sa-i dea forma.
Pasărea, de pildă, cînd. vrea s ă producă o
ființă asemănătoare, prime ște mai întîi
sămînța dintr-o pic ătură de sînge; dup ă aceea
își face cuibul în care s ă poată oua, apoi
clocind le înc ălzește pînă se formeaz ă,puiul
și iese afar ă din găoace.
12. Așa procedeaz ă și un arhitect pre
văzător; înainte de a începe s ă constru
iască o casă, aduce gr ămezile de lemn,
pietre, calcar, fier și tot ce e nevoie,
pentru ca s ă nu întîrzie cu lucrul din
cauza lipsei de material sau s ă sufere
temeinicia cl ădirii. J La fel se îngrije ște pictorul, care vrea
I să picteze un tablou, de pînz ă, pe care
o întinde, îi d ă grundul, dilueaz ă culorile
și pregătește pensulele ca s ă le aibă la
îndemînă și, în sfîrsit, picteaz ă.
Tot așa și grădinarul, înainte să înceapă
să planteze, are grij ă ca grădina să fie
pregătită, iar materialul de s ădit și uneltele
să fie la îndemîn ă, pentru ca în timpul
lucrului s ă nu umble dup ă cele strici
necesare, destul de numeroase.
13. împotriva acestui principiu p ăcă-
tuiesc școlile. I. Mai întîi, pentru c ă ele nu se
îngrijesc s ă existe, spre folosul comun, toi
soiul de instrumente, c ărți, table, modele,
imagini și altele, ci tocmai atunci cînd este
mai mare nevoie de ele, c ăutăm, facem,
dictăm și copiem 1C1, și dacă aceasta se
întîmplă unui înv ățător neexperimentat sau
neglijent (din p ăcate ace știa predomin ă
permanent), atunci totul șchiopătează. E la
fel ca și cura un medic care , ori de cîte ori
prescrie un medicament', trebuie mai întîi s ă
fugă în grădină sau în pădure, să caute plante
și rădăcini să le fiarbă și să le distileze, în loc
să aibă gata medicamentul pentru fiecare caz.
14. în al doilea rînd,> fiindcă în cărțile de
care dispun școlile nu este respectat ă această
t ordine natural ă, ca materia s ă preceadă
formei. Aproape pretutindeni se întîmpl ă
contrariul: ordinea lucr urilor vine înaintea
lucrurilor înse și, ori este imposibil ca s ă
rînduiești cînd nu exist ă ceea ce trebuie
rînduit. Voi l ămuri aceasta prin patru
exemple:
15. (!)•; în școli se predau limbile înain-
tea lucrurilor '(fes), pentru că spiritul este
ocupat ani"frî" șir cu artele retorice, înainte
ca el să fie introdus, cine știe cînd, în studiile
reale ale matematicii, fizicii s.a. Și totuși
lucrurile constituie esen țialul (sub-stautia),
iar cuvintele ceva înUmfJâtor (aceidens),
lucrurile — corpul, iar cuvintele -—
îmbrăcămintea; lucrurile — nucleul, iar
cuvintele — coajă si înveli ș. Ambele,
așadar, trebuie oferite simultan intelectului, Abați
62

in care totu și lucrurile constituie atîi obiectul
cunoașterii cîl și al vorbirii.
16. ( 2 ) A p o i , î n î n s u și studiul limbii
se procedeaz ă greșit, prin aceea c ă el
; nu începe cu un autor oarecare sau cu un
dicționar bine alc ătuit, ci cu gramatica, j Or,
autorii (și în felul lor și dicționarele) furnizeaz ă
materialul de limb ă, iar gramatica doar îi
completeaz ă forma, adic ă legile pentru
formarea, ordinea și legătura cuvintelor.
17. (3) în al treiiea rînd, se prezint ă o privire
generală asupra disciplinelor în enciclopedii, în
care', premerg artele, iar științele și cunoștințele
(scientiae ș et,pruden-
tiaeyie^urme ăzâ~tă~'dtstaTițâ\' ori tocmai
ceîedintîi ne înva ță despre lucrurile înse și, iar
celelalte despre modalitatea lor.16S
18. (4) în sfîr șit, se avanseaz ă reguli
concepute abstract,1<3(i și abia dup ă aceea se
explică prin exemple, or lumina trebuie s ă
preceadă celui căruia vrei s ă-i luminezi.
,-ptarea ?p. J)e aici rezultă că spre, a îmbun ătăți
fundamental metoda este necesar:
{ I. să fie pregătite cărțile și celelalte
materiale de înv ățătnînt,
II, "să se formeze capacitatea de cu-'. ,.,
noaștere înaintea limbilor,
III', limbile să fie învățate din autori . s
potriviți, nu din gramatic ă, iar
IV. științele reale s ă premearg ă celor '. _
ce le ordoneaz ă, celor logice1G7 și
V. exemplele s ă premearg ă regulilor.
treilea AL III-LEA PRINCIPIU
icipin
iteria 20. Natura î și alege pentru prelucr ă-iîe să
Yile ei un obiect corespunz ător sau ca
primi s®~^ fac®- ^n m°d s^Swr corespunz ător, îl șorma
pregătește mai întîi cum trebuie.
Pasărea, de pildă, nu depune orice obiect în
cuib ca s ă-1 cloceasc ă, ci ceva din care poate
ieși un pui, și anume un ou. Dac ă o pietricic ă
sau altceva cade în cuib, ea o arunc ă afară ca pe
ceva ne- folositor.' Apoi înc ălzește, întoarce și formeaz ă,
clocind atîta vreme materia pîn ă iese puiul.
21. Tot așa și arhitectul, mai întîi Imitare.
taie, pe cît posibil, lemnul cît mai bun,
îl usucă, îl, ciople ște și-1 taie cu fer ăs-trăul; apoi
trece la cur ățirea locului și construie ște o nouă
temelie sau repar ă și întărește pe cea veche,
astfel ca s ă o poată folosi.
22. în același chip și pictorului, dacă nu-i
convine pînza și grunduirea pentru culoare, atunci
caută pe cît posibil s ă o îmbun ătățească prin
curățare, netezire și oricare mijloace, numai s-o
facă ș utilizabil ă.
23. La fel și grădinarul: 1) Mai întîi alege
un lăstar, pe cît posibil viguros, dintr-o specie
fructiferă, 2) îl duce în gr ădină și-1 sădește în
pămînt cu aten ție, 3) nu-1 altoie ște cu un nou
altoi pînă n-au prins r ădăcinile și 4) înainte de a-
1 altoi îi taie ramurile și chiar o parte din
tulpină, astfel ca nici o pic ătură de sevă să nu se
urce în alt ă parte decît în altoi.
24. Acest principiu s-a înc ălcat în școli, Abatere nu
atît prin faptul c ă sînt primi ți cei proști și înceți (căci
după părerea noastr ă
tot tineretul trebuie s ă fie admis), cît
1) prin aceea c ă aceste lăstare nu sînt aduse
în grădină, adică nu sînt încredin țate complet
școlilor, astfel ca nimeni care trebuie s ă fie
format ca om să nu fie lăsat clin atelier înainte
ca formarea sa s ă fie terminat ă;
2) prin aceea c ă vrem să le inocul ăm mai cu
seamă lăstarul științei, moralit ății și pietății,
înainte ca tulpina s ă fi prins r ădăcină, adică
înainte ca în ei s ă se fi de șteptat dragostea
pentru înv ățătură, la cei în care natura îns ăși nu
a deșteptat-o ;
3) prin aceea c ă plantulele sau l ăstar de n-
au fost cur ățate înainte de plantare, adică, așa
cum se cuvine, spiritul n-a fost eliberat de
ocupații inutile, și n-a fost disciplinat și adus
la ordine.
63

25. De aceea tfehuie ca:
I. Oricine este încredin țai școlii să
persevereze.
II. Spiritul elevilor s ă fie pregătii, pentru tot
ce se va preda acolo (despre aceasta mai
mult în capitolul urm ător, principiul ÎI),
HI. Tot ce ar putea împiedica pe elevi s ă fie
îndepărtat.
Este fără rost să dai precepte, dac ă nu
îndepărtezi tot ce ic st ă în cale, spune Seneca 1(i8.
Dar și despre aceasta. în capitolul urm ător.
AL IV-LEA PRINCIPIU
Totul se 26. Natura nu ac ționează de-a valn
.formează ci rezolvă distinct fiecare lucru în far
clistinct.nimi.: Do eX€mp ^ fkcă se f ormează
păsărică, mai întîi apar într-un armn timp
oasele, vinele și nervii, mai tîrz se înt ărește
carnea și apoi se acopc cu piele, ca în sfir șit
să. capete pene, înve țe să. zboare etc.
imitare 27. Cînd construie ște arhitectul temelia,
atunci el nu ridic ă simultan și pereții, cu atît mai
puțin nu așază acoperișul, ci pe fiecare le face la
timpul și locul potrivit.
28. Tot așa, nici pictorul nu lucreaz ă deodată
la douăzeci sau treizeci de tablouri, ci se ocup ă
de unul singur. Iar dac ă, pe lîngă aceasta, din
cînd în cînd mai face preg ătiri pentru alte
tablouri sau execut ă altceva, are totu și mereu o
muncă principal ă.
29. în mod asem ănător, grădinarul nu planteaz ă
deodată mai mul ți lăstari, ci separat, unul dup ă
altul, ca s ă. nu se încurce nici el însu și și nici să
nu stînjencasc ă natura în activitatea ei.
Abatere 30. De aceea, în școli a existat confuzie prin
predarea deodat ă, a mai multor obiecte elevilor,
de exemplu: gramatic ă, latină și greacă, poate și
retorică și poezie — si cine mai știe încă ce!
("ine nu știe că în școlile clasice se schimb ă zilnic, aproape în fiecare or ă, materia lec țiilor, și
a exerciții lor? Atunci ce este aceasta dac ă nu
zăpăceala? Ca și cum un cizmar ar vrea s ă
confecționeze deodat ă șase sau șapte perechi de
ghete și mereu le-ar lua cînd pe una cînd pe alta
în nună și apoi le-ar pune la o parte. Sau ca și
cînd un brutar ar voi cînd s ă bage în cuptor
diferite feluri de pîine, cînd s ă le scoată afară, ca
și cum ar fi necesar s ă bage și să scoată din
cuptor fiecare pîine în parte de mai multe ori.
Dar cine dintre ace știa face o asemenea
neghiobie? înainte de a termina o gheat ă,
cizmarul nu se apuc ă de alta. Nici brutarul nu
bagă alte pîini în cuptor pîn ă nu s-au copt cele
dinainte.
31. Să-i imităm deci, v ă implor! Și să avem
grijă ca cei ce sînt ocupa ți cu gramatica s ă nu fie
presați cu dialectica, și în. timp ce dialectica
formează spiritul, acesta din urm ă să nu fie
deranjat prin retoric ă, iar limba greac ă să aștepte
cît tini}) sîntem ocupa ți cu latina. C ăci altfel se
frînează reciproc, iar dac ă spiritul se îndreapt ă
deodată asupra mai multora, acord ă mai puțină
atenție fiecăruia în parte. Acest lucru îl cuno ștea
marele bărbat Josephus Scaliger169, despre care
se spune c ă (probabil în urma sfatului tat ălui
său) niciodat ă nu s-a ocupat decît de un singur
studiu, concentrîndu- și în același timp asupra lui
toate forțele sale spirituale. A șa i-a fost posibil
să-și însușească patrusprezece limbi și toate
artele și științele care sînt accesibile spiritului
uman, fiind în sfîr șit, mai versat în toate decît cei
ce învățau numai una. Oricine a încercat s ă
meargă pe calea lui, n-a încercat zadarnic.
32. Iată de ce și în școli elevii trebuie să fie
ocupați în acela și timp numai cu im singur
studiu foUect).
AL V-LEA PRINCIPIU
33., Natura începe orice ac țiune din
interior.
64 îndreptarea
Al JV4ea
principiu:
ia,
le.
o
lit
;iu
ra
săconfuz

„.._.,
De exemplu: Nu se formeaz ă mai j întîi
ghearele, penele sau pielea păsării, ci mai întîi
măruntaiele, iar tot ce-i exterior, mai tîrziu, la
timpul său.
'mitare 34. Așa și grădinarul, nu altoiește orișiunde, în
coajă sau la suprafa ța lemnului, ci despic ă
trunchiul plantei pîn ă la măduvă și introduce
altoiul bine preg ătit cît mai adînc, astup ă
marginile despic ăturii atît de strîns încît seva s ă
nu curgă în afară, ci să pătrundă imediat în
interiorul altoiului, pentru ca acesta s ă se prindă
cu toată vigoarea.
35. Nici copacul care se nutre ște cu ploaia
cerului și cu seva p ămîntului nu- și trage hrana
prin partea exterioar ă, prin coaj ă, ci prin porii
părților sale interioare. De aceea, gr ădinarul nu
udă ramurile, ci r ădăcinile; și nici un animal nu
absoarbe hrana printr-un m ădular extern, ci prin
stomac, care o prelucreaz ă și o distribuie
întregului corp. Așadar, dac ă un formator (
„formator" ) al tineretului se tfcupă suficient de
rădăcinile științelor, adic ă de intelect, atunci și
forța vitală va trece (de aici) mai u șor în trunchi,
în memorie și vor apărea florile și fructele, adic ă
dibăcia limbilor și practica lucrurilor. 17°
ibatere ȘQ. 'păcătuiesc împotriva acestui principiu
învățătorii, care vor s ă izbuteasc ă formarea
tineretului ce le-a fost încredin țat prin mult ă
dictare și memorizare, f ără o prealabil ă
dezghiocare a lucrurilor, f ără lămurirea lor; iar
cînd vor s ă explice nu cunosc modul cum se pot
dezvolta, cu grijă, rădăcinile și cum să inoculeze
altoiul științei. în felul acesta chinuiesc elevii, la
fel cum unul care vrea s ă despice o plant ă, în loc
de cuțit, ar lua un ciomag sau un mai.
Marca J7, De aceea de acum înainte:
ș I.; trebuie mai întîi s ă se formeze
înfekgereaJsMlwilov (inie llecțus^ re-
rum), apoi memoria și în al treilea rînd
limbile și mîna; II. /învățătorul trebuie s ă foloseasc ă toate
mijloacele pentru deschiderea min ții și
justa ei folosire (ceea ce vom cerceta în
capitolul urm ător).
AL VI-LEA PRINCIPIU ' Al VI-lea
șprincipiu
38. în toi ce formeaz ă, natura începe Mai întîi ce
cu ceea ce este general și abia la urm ă face e oencrai
ceea ce este special. De pildă, dacă vrea
să formeze din ou o pas ăre, atunci nu creeaz ă sau
formează mai întîi capul sau ochii, penele sau
ghearele, ci îne ăl- ' zește întreaga mas ă a oului,
apoi formeaz ă venele în întreaga mas ă prin
mișcarea produs ă de căldură, astfel că se stabilesc
trăsăturile întregii p ăsări (adică ceea ce trebuie s ă
devină cap, aripi și picioare); abia apoi se dezvolt ă
fiecare parte pîn ă la perfecțiune.
39. Arhitectul imită întocmai; el con- imitarea
cepe mai întîi, în mintea sa sau contu-
rînd pe Mrtie, imaginea general ă a clădirii
întregi, sau face un model din lemn, și după
aceea pune temelia, execut ă pereții și
construiește acoperi șul. Abia apoi trece la
detalii, ca: u și, ferestre, sc ări ș.a.m.d., care
desăvîrșesc casa. La urm ă de tot se ocup ă cu
împodobirea — cu picturi, sculpturi, tapete etc.
40. Tot așa procedeaz ă și pictorul
care vrea s ă facă un portret; nu î și
imagineaz ă și picteaz ă mai întîi o ureche,
un ochi, nasul sau gura, ci schi țează
cu cărbune în mare fa ța (sau omul
întreg). Apoi dacă vede c ă propor ția
este exact ă, accentueaz ă schița cu mi ș- •
cari ușoare de penel — dar tot în general.
După aceea indică distribu ția luminii
și a umbrei, apoi trece la desenarea membrelor,
fiecare în 'parte, și le picteaz ă cu diferite culori.
47. La fel și sculptorul care vrea s ă facă o
statuie, ia un bloc ele piatr ă, îl ciople ște de jur
împrejur, mai întîi în mare, apoi mai fin, astfel
că apar contururile unui model, și apoi ciople ște
cu grijă fiecare membru în parte și-1
împodobe ște cu culori.
65

42. în chip asem ănător ia și grădinarul
conturul arborelui, adic ă, ia altoiul, care mai
tîrziu va produce tot atîtca ramuri, cî ți muguri
arc acum.
Abatere 43, ]) c aici rezult ă că ș este gresii s ă j N.B.
predai științele în detaliu, înainte ca s ă J șefi dat o
privire general ă, în marc, asupra I tuturor
cunoștințelor, precum și faptul j c ă nimeni nu poate îl
instruit pe deplin j într-o anumit ă ramură a științei fără
< să-i dai o privire asupra altor domenii. J
44. Tot așa de rău sînt predate artele, științele
și limbile, dac ă nit se începe cu : clementele de
bază (primele începuturi). A șa s-a procedat cu
noi, după dtc îmi amintesc: de-abia am ajuns
la studiul dialecticii, retoricii și metafizicii,
cinci j nc-a și. copleșit cu reguli atotcuprinz ă-
toare, comentarii, «spuneri ale comeu-t ăriilor,
concordantele si discordantele \ autorilor.
Astfel am fost îmbîesi ți cu gramatic ă latină, cu
tot felul de excep ții, cu cea greac ă, cu toate
dialect ele, în timp ce bie ții de noi, buim ăciți,
stăteam și nu știam despre ce este propriu-zis
vorba.
îndreptarea 45. Remediul împotriva acestei dezordini
constă în:
I. a oferi copiilor care se consacr ă studiului,
chiar de la începutul I școlarității, bazele
unei insiructii ganerale (universalis
erudiția), a-dică*~niateria trebuie astfel
orîn-cluită încît la studiile urm ătoare sa nu
se mai adauge nimic nou, ci s ă fie numai
un fel de amplificare special ă a materiei
anterioare; a șa cum se întîmpl ă cu un
copac, care chiar de-ar cre ște o sută de
ani, nu mai apar ramuri noi, doar cele
apărute anterior j se l ățesc mereu prin
rămurele noi; j
II.*'-. orice limb ă, știință sau artă trebuie j
N.B. începută cu elementele cele mai j
simple ,.și să ofere astfel o idee
generală asupra studiului res-pectiv.
Apoi, pentru completare, j se vor da
reguli și exemple. în | al treilea rînd,
pentru întregirea j sistematiz ării se vor indica excep țiile și,
în sfîrșit, comentariile, în măsura în care
sînt necesare m, căci cine a priceput
temeiurile nu mai are nevoie de
comentarii, pu țin-du~le face apoi singur,
ALVI\I~LEA PRINCIPIU AI
priih
46. Natura nu face salturi, ci proce- Tot»
dează treptat. nimi
Și formarea păsării își are treptele sale, care
nu se pot s ări, nici schimba, pîn ă ce puiul nu iese
din găoacea spart ă a oului. De îndat ă ce s-a făcut
aceasta, pas ărea mamă nu-1 lasă să zboare ime-
diat și să-și caute singur hrana (c ăci n-ar pul ea),
ci îl hrănește singură și îl încălzește eu propria,
căldurii si îl ajut ă astfel să-i crească penele.
După ce i-au crescut penele, nu-1 arunc ă imediat
din cuib ca s ă zboare, ci-1 exerseaz ă puțin cîtc
puțin, să-și întindă aripile, mai întîi în cuib, apoi
să se ridice deasupra cuibului spre a le mi șca și,
în sfîrșit, afară clin cuib, dar în imediata apro-
piere, încearc ă primul zbor. Și apoi zboar ă din
cracă în cracă, din copac în copac, din munte în
munte. Abia apoi se poate avînta sigur spre
înaltul cerului. Dar fiecare din ace ști pași
reclamă timpul său cuvenit, și nu numai timp, ci
și o gradare, și in afara .ele gradare, și o
succesiune invariabil ă!_;;.
47. Cine își construie ște o casă pro- imiu
cedează la fel: nu începe cu creasta și
nici cu pere ții, ci cu temelia. Dup ă ce a
pus baza, nu-i pune imediat acoperi șul,
ci clădește mai întîi pere ții. Intr-un cuvînt: după
cum în orice exist ă o condiționare reciproc ă, tot
așa și nu altfel trebuie s ă. se și îmbine.
48. Tot asa si grădinarul, în lucrările
sale, trebuie s ă observe diferite trepte.
Ei își alege o tulpini ță, o dezgroap ă,
o planteaz ă, o curăță, o despic ă și intro
duce altoiul etc. și nu las ă nimic la o
parte și nici nu se îngrije ște de una îna
intea alteia. Și dacă el înainteaz ă trep-
66

.ppșp^
tat, corespunz ător propriei sale legit ăți (suiș
legitime procedunt), atunci nu e posibil ca
lucrarea s ă nu-i reu șească.
Abatere 49. Evident, este un nonsens claca înv ățătorii nu
împart studiile, nici pentru ei și nici pentru elevi,
astfel ca nu numai unul s ă urmeze permanent
altuia, dar și fiecare s ă se termine negre șit într-
un timp determinat. Iar dac ă nu se stabile ște
scopul și mijloacele de realizare, ca și ordinea
ele urmat, atunci se trece u șor peste ceva, se
inverseaz ă lesne succesiunea, și astfel lucrarea
ușor se conturb ă.
îndreptarea ffl. De aceea pe viilor :
I. întregul material ele studiu trebuie
distribuit cu grij ă pe clase, astfel ca lot
ceea ce e anterior s ă pregătească calea
celor ce urmeaz ă și să aprindă făclia ;
II. timpul trebuie cu grij ă împărțit, astfel
încît fiecare an, fiecare lun ă, fiecare zi și
fiecare or ă să aibă pensumul s ău;
III. diviziunea muncii și a timpului trebuie
strici respectat ă, pentru ca nimic s ă nu
fie trecut cu vederea și să n u f i e
inversai, r ăsturnat.
AL VIII-LKA PRINCIPIU
li VIII l Cind începe ceva natura, nu se opre ște
principm pîn ă nu termin ă. meni să nu 51. Pasărea care e
acționată ele natură oteze pîn ă sg_și cloceasc ă ouăle nu
încetează să •l jț^area cloceasc ă pînă nu ies puii. Dac ă ar
întrerupe numai cîteva ceasuri, embrionul r ăcit ar pieri.
Și chiar dac ă a scos puii, nu înceteaz ă de a-i înc ălzi pînă ce,
întăriți pentru via ță și bine acoperi ți cu pene, pot astfel s ă
suporte atmosfera.
imitare 52. Și pictorul care a început s ă picteze un tablou
procedeaz ă bine cînd nu- și întrerupe munca sa.
Atunci și culorile se acord ă reciproc și se prind
mai temeinic.
53. Din acelea și motive este cel mai bine s ă
continui neîncetat construc ția unei case pîn ă la
terminarea ei. Altfel, soarele, ploaia și vîntul
distrug munca și ceea ce se adaug ă mai tîrziu nu
se mai prinde atît de bine. Pîn ă la urmă totul se
deterioreaz ă, crapă și se distruge.
54. De asemenea, și grădinarul procedeaz ă
destul de chibzuit cînd, punînd o dat ă mîna pe
plantă, și-o retrage abia dup ă terminarea
lucrului; c ăci dacă lasă între timp ca seva
triunchiului sau a altoiului s ă se usuce, atunci și
planta' se va usca.
55. De aceea este d ăunător cînd copiii sînt
trimiși luni si ani de zile la scoal ă,
ti i f
iar apoi sînt retra și pentru alte ocupa ții pe timp
mai scurt sau mai lung; la fel, dacă învățătorul
împreună cu elevii s ăi începe cînd una cînd alta,
dar nu duce nimic în mod serios la cap ăt, în
sfîrșit, și atunci cînd el nu se ocup ă și nu pre-
lucrează în fiecare or ă ceva precis, astfel încît,
luînd în considerare întregul, s ă se apropie
simțitor, de fiecare dat ă, de scop. Unde lipse ște
această năzuință, totul se r ăcește. Nu zadarnic se
dă sfatul de a se baie fierul cîl e cald. Dacă-1
lași să se răcească, zadarnic mai ba ți cu
ciocanul. Trebuie clin nou s ă-1 bagi în foc, ceea
ce înseamn ă pierdere de timp și de fier, pentru
că ori de cîte ori îl înc ălzești, el pierde din
substanța sa.
56. De aici rezult ă:
^— ….
I. cine intră în școală trebuie s ă fămînă
acolo pîn ă iese un om înv ățat, moral și
* pios;
II. școala trebuie s ă fie așezată într-un loc
liniștit, departe de zgomot și de
distracții;
III. tot ce trebuie f ăcut conform prescrip țiilor,
să se facă fără întrerupere;
IV. să nu se admit ă nimănui absen țe și
vagabondaj (sub nici un motiv).
67

AL IX-LEA PRINCIPIU
Contrariul $7, Natura evit ă cu grija iot
ce-i stă trebuie evitat împotrivă sau îi dăunează.
Cînd pasărea, clocind, înc ălzește ouăle,
ca nu lasă să pătrundă vîntuî rece, nici ploaia
și nici grindina. Ea gone ște chiar și șerpii, ,
păsările răpitoare sau al ți dăunători.
imitare 58. La fel arhitectul, i ăstrează lemnul» j
cărămida și varul pe rit posibil uscate și nici
nu lasă să se dărîrae sau s ă se distrug ă ceea ce
este o dat ă construit,
59. în același chip, piciorul nu expune un
tablou de curînd pictat s ă-1 bată un vînt
rece, sau la o c ăldură prea mare sau s ă se
umple de praf, ori s ă pună cineva mîna pe
el.
60. Și grădinarul îngrădește lăstarii
fragezi cu pari sau cu gard, spre a nu fi ro și
sau smulși de capre și iepuri.
Abatere 61. Se procedeaz ă imprudent ori de cile cri
se predă tinerei ulm, chiar de la începutul
studiului, controverse, în vreo chestiune oarecare, adică i se de șteaptă
îndoiala asupra lucrului în curs de a fi în țeles
de minte. N-ar însemna oare aceasta ca și
cum am cl ătina o plant ă care dorim s ă prindă
rădăcini? (Foarte bine scrie Hugom, nicicînd
nu se va fntka ajunge la ra țiunea adev ărului
dacă instruirea începe cu probleme
controversate.) Tot așa, dacă tineretul nu
este izolai de citirea c ărților obscene,
dăunătoare și confuze, ca și de mediul
viciat.
62. De aceea recomand ăm.: îndrepți
I, să nu- se dea elevilor decît c ărțile
prevăzute pentru clasa lor;
II, aceste cărți trebuie s ă fie astfel
întocmite încît pe bun ă dreptate s ă fie
adevărate izvoare ale în țelepciunii,
moralității și pietății;
TIT. să nu se tolereze rela ții ușuratice în
scoală și nici in afara- ei.
63. Dacă se vor respecta toate acestea Conchw
cu grija cuvenit ă, atunci nu va fi posibil
cui școlile să uu-și atingă scopul.
Capitolul XVIII
Principiile pred ării și învățării lesnicioase
. „ 7. Dup ă ce ara arătat prin ce mijloace
pați"ceva cu formatorul tineretului (juventutis for-
'siguranța rnator) poate s ă-și atingă scopul cu
siguranță, să cercetăm acum modul de adaptare a
acelor mijloace la aptitudinile spirituale,
astfel ca folosirea lor s ă se facă lesnicios și
/plăcut.
Zece principii 2. După ce urmăm calea pe
care ne-o arat ă natura, consider ăm că
instruirea tineretului se poate face u șor
dacă:
* I. va începe de timpuriu, înainte ca
mintea să fie corupt ă,
II. dacă se va face cu preg ătirea co-
respunzătoare a spiritului, III. dacă se va proceda de la general la
special,
IV. și de la ușor la greu,
Y. dacă nimeni nu va fi supraînc ărcat cu
prea mult ă materie, VI. peste tot s ă se
procedeze lent,
VTI miplile s ă nu fie conslrînse la
nimic, ci singure s ă solicite, în '
funcție de vîrsi ă și metodă,
VIU. totul s ă se predea ^intuitiv (sensus
praesenies ), ………. ""
IX. și pentru utilizare prezent ă,
X. toiul după una și aceeași metodă-
continuă-.
68 Ai IX-lca
principiu
Trebuie s ă
dorești să fie
si lesnicios

Primul
principiu
iă materia
pură
ImUaru
A batere
1 Procedînd astfel, totul se va asimila încet și
plăcut. Să vedem totu și cum procedeaz ă natura
însăși.
PRIMUL PRINCIPIU
3. Natura începe întotde auna cu ceea ce este
curat. Pas ărea, de exemplu, cloce ște numai
ouăle proaspete, care con țin cea mai curat ă
materie. Dac ă puiul a început s ă se formeze mai
dinainte, atunci zadarnic se a șteaptă vreun re-
zultat bun.
4. Dacă arhitectul vrea să construiasc ă o
clădire, are nevoie de un loc viran, sau dac ă vrea
s-o clădească în locul alteia, atunci neap ărat
trebuie s-o d ă-rîme pe aceea.
5. Asemenea și pictorul pictează cel mai
bine pe o seîndur ă goală; dacă aceasta este
pictată sau pătată, ori aspr ă și negeluit ă, atunci
trebuie mai întîi s-o cure țe și s-o netezeasc ă.
6. Dacă cineva are de conservat alifii
scumpe, atunci le pune în recipiente noi sau bine
curățate de con ținutul anterior.
7. La fel și grădinarul planteaz ă mai cu
plăcere lăstarii tineri. Iar de e nevoie s ă planteze
arbori mai mari, atunci îi cur ăță de ramuri, spre
a împiedica astfel ca seva s ă se răspîixleasc ă în
direcție nepotrivit ă. De aceea, Afistotel a consi-
derat liberarea. între pr incipiile lucrurilor.1™
Pentru că el considera ca imposibil s ă-i dai unei
materii o form ă nouă, înainte de a fi distrus pe
cea veche.
8. De aici
mai bine de
spre studiul în țelepciunii, înainte ca alte ocupa ții
să le clistrag ă și să ie risipeasc ă. Și cu cît începe
instrucția mai lîrziu, cu atîi se izbe ște de
greutăți mai mari, pentru că mintea este ocupata
de acum cu altceva. Al doilea, că un copil nu.
poate să fie învățat, cu succes, în acela și timp de
mai mulți învățători, fiindc ă e aproape imposibil
ca toți să observe una și aceeași fonriă (a îuv ățămîntului), ceea ce z ă
păcește pe un copil sensibil și frâneaz ă
pregătirea sa (formarea sa). Al treilea:

3
procedeaz ă neîndemînatic acela care se ocup ă, de
formarea copiilor mici și a adolescen ților și nu
începe cu morala, pentru ca st ăpînindu-le afectele
să-i facă apți pentru rest. Un dresor de cai ia mai
întîi calul s ău de zăbală și-1 face să-1 asculte, apoi
trece la dresarea cu-t ărui sau cut ărui mers. De
aceea, pe bun ă dreptate spune Șeneco.: {„Mai întîi
învață morală și apoi înțelepciune,- care> cu greu
se poate înv ăța fără morală. "1U Iar .'Cicero:
„Filozofia moral ă pregătește ,, mintea pentru
viitoarea însâmîn țare" etc.175
9. De aceea: îndreptarea
I. formarea tineretului s ă înceapă cît *
de devreme;
II. același elev pentru aceea și materie s ă aibă
un singur înv ățător;
III. înainte de toate, formatorul tinerelului
trebuie ș să realizeze armonia moral ă.
AL II-LKA PRINCIPIU Al 'jf.l ea
șprincipiu
10. Natura preg ătește materia spre a ^atc"^
primi forma. Cînd puiul s-a format su- _„„, f!r5
ficient in ou și tinde spre o perfec țiune pont™ a prin
superioară, se mișcă să spargă coaja, forma
sau o spai-ge cu ciocul. O dat ă eliberat de
această carceră, se bucur ă că este înc ălzit, se
bucura c ă este hrănit de mama sa, deschide
lacom ciocul și înghite hrana oferit ă. Se bucur ă
la vederea cerului, se bucur ă că se deprinde a
zbura și îndată după aceea că poate cu adev ărat
să zboare. într-un cuvînt: el se gr ăbește bucuros
spre toate darurile naturii, îns ă treptat.
11. Așa trebuie s ă se îngrijeasc ă și imitare
grădinarul ca planta s ă fie prevăzută cu
umezeală și căldura necesar ă vieții și
să crească cu bucurie.
12. Așadar, rău procedeaz ă acela care Abatere
constrînge copiii la studiu împotriva voin-
69 rezultă: mai întîi c ă este a
îndruma min țile tinere

ici lor, căci ce se poate a ștepta de la a șa ceva. ?
Dacă stomacul mi cere mîncare, și totuși este
îndopat, consecin ța acestui fapt nu poate fi decît
greață și vărsături, ori proast ă mistuire și boală. în
schimb, , dac ă se oferă mîncare uimi stomac
flămînd, el o accept ă cu nesaț, o mistuie repede,
cît mai c cald ă și o transform ă cu grijă în suc
gastric și sînge. De aceea si spune pe bun ă
dreptate Iso-cratem; edv fțc (ptXouu0f|c>>, mt\
rco'kx)iui{)r\c, (dacă înveți cu drag, înve ți umil:)".
Și Ouintilian:/„l>orM7te de a studia se întemeiaz ă
pe voința care nu poate fi con-slrîns ă" ?"'". f
îndreptarea /jt Așadar:
» I. trebuie aprins ă în copil, în orice
chip, dorin ța de a ști și de a învăța;
II. metoda de predare s ă diminueze truda
învățării, pentru ca s ă nu-i displac ă
elevului și să se sperie de continuarea
studiilor.
Cum se poate 14. Ardoarea de a înv ăța se poate de ștepta și
aprinde și menține la copii de c ătre menține la p£ rinti, de
către scoală, prin materia
copil ardoarea i „ ș" . -,' , ' , ,
de a învăța insași, prin metoda de predare și de i. .De
către către autoritatea public ă.
părinți:
1 ' 15, Din partea părinților se face aceas-
2 ta cînd ei laud ă adesea înv ățătura și pe învățați
față de copii, cînd îi îndeamn ă
3 la sîrguin ță, le promit c ăiți frumoase, haine sau
altceva pl ăcut, cînd scot în eviden ță în fața
copiilor pe înv ățător (și mai ales pe al lor), atît
pentru str ălucita lui cultur ă cît și pentru conduita
4 lui uman ă față de elevi (c ăci iubirea și
admirația trezesc cel mai mult pl ăcerea de
a imita) ; și, în sfîr șit, dacă ci îi trimit
cîteodată cu vreo treab ă sau cu cîte un
mic dar la el, atunci ei vor reu și lesne
să dezvolte la copii atît încrederea în
învăț alură cît și față de învățătorul
însuși.
2._De către iQt Dacă învățătorii sînt afabili și blînzi
învățători ^ jui- și îndepărtează inimile prin aspri»
* * mea lor, ci din contra le atrag prin afec-
țiunea lor p ărintească, prin comportarea și
cuvântul lor, dac ă scot în evident ă avantajul, atrac ția și accesibilitatea studiilor pe
care le practic ă, dacă ei laudă pe cei silitori (și
celor mici le distribuie chiar mere, nuci, dulciuri
și altele); dacă fe cile unii îi cheam ă și le arată
imagini despre; ceea ce urmeaz ă tocmai s ă se
predea sau instrumente optice și geometrice,
planigloburi și alte lucruri asem ănătoare ce îi
pot. entuziasma; și dacă trimit p ărinților din
cînd în cînd, prin copii, cîte o în științare — pe
scurt, dacă ei trateaz ă cu dragoste pe copii,
reușesc să le cucereasc ă ușor inimile, astfel încît
ei să prefere s ă stea mai mult la școală, decît
acasă.
17. Școala însăși trebuie s ă fie un loc pl ăcut,
oferind ochilor atrac ții atît pe din ăuntru cît și pe
dinafară. înlăuntru sa fie o camer ă luminoas ă,
curată și împodobit ă de jur împrejur cu picturi.
Picturile pot reprezenta personalit ăți marcante sau
evenimente istorice, pot fi și hărți sau embleme
oarecare. în afară, împrejurul școlii, să fie nu
numai un teren liber pentru plimbare si jocuri
comune (căci aceasta nu se poate interzice co-
piilor, dup ă cum vom vedea mai jos179), ci și o
grădină în care să fie introdu și copiii cîteodat ă,
ca să se bucure privind arborii, florile și alte
plante. De se va proceda astfel, atunci copiii vor
merge la. școală nu cu mai pu țină plăcere de cum
merg de obicei la btlciuri, unde întotdeauna
speră să vadă și să audă ceva nou.
18, Și înseși materiile de studiu atrag 4. Din t
tineretul dac ă sînt adaptate capacit ății maten,J1
de înțelegere dup ă vîrstă, predate clar, ♦
și însoțite de observa ții fie glume țe, fie puțin mai
serioase, îns ă întotdeauna pl ăcute. Căci aceasta
înseamnă a uni plăcutul cu utilul.180
10, Metoda îns ăși, spre a putea de ș- 5. Din p
tepta gustul de studii, trebuie mai întîi inotodcij
să fie natural ă. Căci ceea ce este natural
se desfășoară de la sine. Apa n-are nevoie »
să fie silit ă sa curg ă la vale; înl ătură doar
sțăvilarul sau altceva ce o opre ște și îndată o vei
vedea curgînd. Nici pa-
70 178 3. Școa
însăși ti-
să fia
prevăzut
atît pe
dinăimti
si pe din
ai lucru
atrâg&lo,

sărea mi trebuie îndemnat ă să zboare, numai s ă
se deschid ă colivia. La fel, nici ochiul sau
urechea, n-au nevoie s ă fie obligate s ă privească
un tablou frumos sau s ă asculte o melodie
plăcută care li se ofer ă. Din contra, este mai
degrabă nevoie s ă le reținem. Ceea ce reclam ă
însă o metodă conformă naturii s-a desprins din
capitolul anterior și va rezulta și din regulile ce
urmează.
m uneasc ă j{l doilea, ca metoda sa poat ă atrage
prudența spiritele, trebuie s ă fie îndulcit ă cu o
.acutul cu L .,„ -, „ „ , .
utilul anumita pruden ța, așa incit toate obiectele de
învățămînt, oricît de importante ar fi, s ă se
predea într-tm mod pl ăcut și atrăgător, și anume
sub forma unei conversa ții, a rezolv ării unor
ghicitori181 și, desigur, sub forma de parabole și
povești. Mai am ănunțit despre aceasta, mai
jos.183
utoritațea 20. Autorit ățile, ca și edilii școlii, pot publica s£
stimuleze la silin ță, pe școlari dac ă participă personal la
solemnitățile școlare publice, de exemplu, la exerci ții,
recitări și dispute, sau la examene și șpromovări, și
distribuie celor silitori (f ără deosebire de persoan ă) laude
și mici cadouri.
U Ill'lca AL III-LEA PRINCIPIU
principiu
Totul din
ceputurile 21. Natura scoale lotul din începuturi, cuvenite
care sînl mici ca m ărime, dar mari cu privire la for țele
interioare. De exemplu: materia din care trebuie s ă fie
formată pasărea se concentreaz ă într-o pic ătură și se
înconjură de o crust ă, spre a putea fi purtat ă mai ușor în
pîntece și încălzita la clocire. Și totuși conține în sine
virtual întreaga pas ăre, pentru c ă clin ceea ce se g ăsește
înăuntru, cu spiritul vie ții, se formeaz ă corpul păsării.
Imitare 22. Tot așa arborele, oricît de mare ar fi, esen ța
sa întreag ă se cuprinde în sîmburele fructului
său, sau în vîrful ramurilor, în altoi. Dac ă-i
punem în p ămînt se formeaz ă un arbore, datorit ă
puterii care lucreaz ă în interiorul s ău. 23. Cu lotul enorm ă este abaterea din îngrozitoarea
școli împotriva acestui principiu: majori- abatere
tatea învățătorilor se chinuiesc s ă semene
răsaduri în loc de semin țe — și în loc de
altoi, planteaz ă copaci întregi, adic ă în loc să predea
școlarilor elementele fundamentale, le ofer ă un haos
de concluzii și chiar de texte întregi. Și totuși, după
cum este sigur c ă lumea e compus ă din patru
elemente183 (chiar dac ă apare în multe forme), tot așa
este sigur c ă și , • instruc ția (eruditionem) se
întemeiaz ă pe foarte pu ține principii, clin care (dac ă
se cunoaște regula diferen țierii) crește apoi o mulțime
imensă de corolarii (infinita porismatiim), dup ă cum
la un pom pot -s ă ""iăsa" dintr-o r ădăcină puternică
sute de ramuri, mii de frunze, flori și fructe. O, de s-
ar îndura Dumnezeu de timpul nostru și ne-ar
deschide ochii NB-minții spre a observa bine leg ătura
dintre lucruri și a o face cunoscut ă și altora! Cu
ajutorul lui Dumnezeu vreau s ă dau în Panșopliiâe
christianae sy-noJ>si1M (tabloul sinoptic ual
enciclopediei cre știne) o prob ă* a unei asemenea
încercări, cu umila speran ță ca Dumnezeu s ă dea la
lumină, poate prin al ții, la timpul potrivit mai mult
decît prin nune.
24. Deocamdat ă să avem în vedere îndreptarea
trei lucruri:
I. Fiecare art ă să fie delimitat ă în regulile
cele mai scurte și precise. II. Fiecare regul ă
trebuie exprimat ă cu cele mai scurte și mai
clare cuvinte. IU. Fiecare regul ă să fie
urmată de cîl mai multe exemple, spre a
evidenția sfera de aplicare a acesteia.
AL IV-LEA PRINCIPIU Al IV-lea
principiu
25. Natura p ășește de la cele mai u șoare c ^n
Uș01 la cele mai
grele.
De exemplu: Formarea oului nu începe cu
partea cea mai tare, cu coaja, ci cu interiorul
(meduîla), care la început e
71

înconjurat numai tic o pieli ță si abia mai t.îrxîu
de o coaj ă tare. Tot a șa. șl pasărea care trebuie
să zboare, se obi șnuiește mai întîi s ă stea în
picioare, apoi s ă miște aripile, dup ă aceea să le
vibreze și, în sfîrșit, printr-im avlnt puternic, s ă
se ridice în aer.
imitare 20. Așa și dulgherul, mai întîi înva ță să taie
lemnul cu fer ăstrăul, apoi s ă-1 ciopleasc ă, în
continuare s ă-1 îmbine și la urm ă să
construiasc ă casa întreag ă,
Diferite 27. Este greșit dacă în școli se pred ă
abaten ceva necunoscut prin altceva tot atât de
necunoscut, dup ă cum se întîmpl ă, ele
1 exemplu: 1) cînd încep ătorilor în studiul limbii
latine li se dau reguli de asemenea în latin ă,
ceea ce este tocmai a șa ca și cînd cineva ar voi s ă
explice ebraica, prin ebraic ă și araba prin
regulile în
2 limba arab ă; 2) cînd încep ătorilor li seda în
ajutor un dic ționar tradus din latin ă1®5 în limba
maternă, cînd ei tocmai ar trebui s ă aibă
contrariul. Căci ei nu vor s ă învețe limba
maternă cu ajutorul celei latine, ci cea latin ă cu
ajutorul celei materne (despre acest neajuns, mai
3 mult în cap. XXII); 3) cînd, se d ă copilului
indigen un înv ățător străin care nu cunoa ște
limba matern ă a elevului $m, întrucît li se
răpește mijloc ui comun de a se putea în țelege
unul cu altul, ei se mul țumesc numai cu semne și
cu presupuneri; oare aceasta c altceva
decît
4 turnul Babilonului? 4) de asemenea se
deviază de la calea ra țională, că se înva ță
după aceleași reguli gramaticale (de exem
plu, dup ă ale lui Melancbton sau ale
lui Rarrras)186 tineretul tuturor na țiunilor
(francezi, germani, colii, polonezi, unguri
etc.); ori fiecare din aceste limbi are o
poziție deosebit ă, proprie ei, fa ță de
latină, lucru care trebuie eviden țiat cînd
vrem să-i facem cunoscut copilului te
meinic specificul limbii latine,
hum-piare 28. Acestea se vor îndrepta dac ă:
I. învățătorul și școlarul vorbesc aceea și
limbă;
If. toate explica țiile se dau în limba
cunoscută; IU, cînd gramatica și dicționarul limbii
străine se adapteaz ă limbii cu, ajutorul
căreia se înva ță limba str ăină (limba
latină cu ajutorul celei materne, iar
greaca cu al latinei etc.) ;
IV. cînd studiul unei limbi noi pro-
* grescază treptat, astfel ca școlarul
să învețe mai întîi s ă înțeleagă (aceasta
este cel mai simplu), apoi să scrie
(cînd arc timp s ă se gîndeasc ă) și în
sfîrșit să vorbeasc ă (ceea ce este cel
mai greu, pentru c ă se face pe nepreg ă-
tite) ;
V. dacă se face leg ătura limbii latine
cu cea matern ă, atunci îi premerge
limba matern ă, fiind cunoscut ă, și îi
urmează limba latin ă;
VI. materia îns ăși trebuie întotdeauna
astfel ordonat ă încît elevul s ă învețe
mai întîi ceea ce este apropiat, apoi
mai îndep ărtat și la urmă ceea ce este
foarte îndep ărtai, De aceea cînd se
expun copiilor pentru prima oar ă reguli
(de exemplu, din logic ă sau retoric ă),
ele nu treBuie s ă fie explicate prin
exemple care dep ășesc capacitatea lor
de înțelegere, de pild ă, din teologie,
politică sau poetic ă, ci prin asemenea
exemple care sînt desprinse clin via ța
cotidiană. Altfel, nu vor în țelege nici
regulile și nici exemplele;
VII. mai întîi trebuie exersate sim țurile
(sensus) copiilor (este.-cel mai u șor)','
dîipă aceea memoria, apoi capacitatea
de {nțekgerc (intel-Icclus) și la urmă'
''puterea de judecat ă {iudicium).
AceasTă "este-" succesiunea fireasc ă,
pentru că orișice cunoștință provine de
la simțuri, de unde prin imagina ție se
transmite memoriei, apoi, prin induc ție,
din ceea ce e particular se formeaz ă
înțelegerea no.-,
• țiunii, generale (univcrsalium) și,
72

în yfîrșit, din cuno ștința avansat ă —
judecata, .care dă certitudine științei. /
Al V-lea AL V-LEA PRINCIPIU
principiu
Nimic nu 29. Natura nu supraîncarc ă, ci se mul- trobuie
țumeoțe cu putin. De exemplu: Ea nu cere doi pui dmtr-un
ou, ci e muițiumtă Imitare dacă iese unul cum trebuie.
Grădinarul nu pune pe un portaltoi un num ăr nesfîrșit
de altoi, ci cel mult unul, ori doi dac ă observă că
trunchiul este puternic.
Abatere 3()_ Așadar este o dispersare a spiritului dac ă se
dau școlarilor în acela și timp mai multe obiecte.
De exemplu, dac ă se dau în acela și an gramatica,
dialectica, retorica, limba greac ă și. poetica
(compara al IV-lea principiu din capitolul pre-
cedent).
AL VI-LEA PRINCIPIU
31. Natura nu se precipit ă, ci procedeaz ă lent.
Pasărea nu-si arunc ă ouăle în foc ca s ă iasă puii
mai devreme, ci le cloce ște încet, cu c ăldura
naturală. Nici dup ă aceea nu-i îndoap ă cu
mîncare ca s ă crească mai repede (c ăci așa i-ar
sufoca), ci, din contra, le d ă cu încetul și cu
măsură, atîta cît poate s ă mistuiasc ă fragilul lor
stomac.
Imitară 32. Nici arhitectul nu clădește1 în grabă zidurile
pe temelie și acoperi șul pe ziduri, pîn ă ce
temelia nu este îndeajuns de uscat ă și întinsă ca
să nu cedeze la greutate, c ăci altfel s-ar d ărîma
întreaga cl ădire. De aceea, nici o construc ție de
zid mai mare nu poate fi terminat ă într-un an, ci
trebuie lăsat timpul corespunz ător.
33. De asemenea, nici pomicullotul nu cere ca
planta să crească în prima lun ă sau să dea fructe
în primul an. De aceea, nici nu o îngrije ște
zilnic, nu o ud ă, nici nu o înc ălzește cu foc sau var nestins, ci se
mulțumește cu ploaia cerului și cu căldura
soarelui.
34. De aceea a fost o tortur ă pentru Abatere tinerime:
I. să fie ocupat ă zilnic 6, 7 sau 8 ore cu lec ții
școlare si exerci ții, la care trebuie
adăugate și orele de lec ții particulare;
II.
să se împov ăreze cu dictare, exerci ții,
memorizare pîn ă la scîr-bire, ba chiar
pînă la pierderea cump ătului, dup ă cum
mi s-a întîmplat. Daca se toarn ă cu forța
într-un vas cu deschiz ătura mică (cu
care se poate compara spiritul copiilor),
iar nu pic ătură cu picătură — cît poate
intra ?187 Desigur c ă cea mai mare parte
a lichidului va da pe de l ături și mult
mai puțin va intra în ăuntru, decît ar intra
dacă s-ar turna pic ătură cu picătură.
Nebun este acela care vrea s ă predea
elevilor atît cît dore ște el și nu atît cît
pot ei în țelege. Puterile copilului tre-
buie- ajutate și nu ap ăsate, iar
formatorul tineretului trebuie s ă fie
întocmai 'ca un medic, numai , slujitorul
naturii, nu și stăpînul ei. j
De aceea,- studiile se vor u șura îndreptarea și
vor deveni mai pl ăcute elevilor
mult
dacă
I. li se vor fixa cît mai pu ține ore
in școală, și anume 4 (pe zi), si
li se va l ăsa tot atîla timp pentru
jnreocupă.ri p>arliculare ;
II. jmmoria va fi cît mai pulinjnc ăr-
catâj_j>jij ț-nume' doar cu lucrurile
fundayientak^ jar celelalte l ăsate
la liberii re ținere ; ………………………..* " " " '
III. totul în func ție de puterea- de în țele
gere, care cre ște o dat ă cu vîrsta
și cu avansarea în studiu.
73 [/ Vl-lea
principiu
Sfinție cu
grabă

AL VII-LKA PRINCIPIU
30, Natura im for țează și scoate numai ceea ce
s-ti maturizat singur iu interior și vrea să iasă la
iveală. îva nu. sile ște ca puiul de pas ăre să iasă
din ou pîn ă ce mi i s-au format și întărit bine
mădularele; ]ixi-l sile ște să zboare înainte de a
avea aripi, iru-1 alung ă din cuib mai înainte de a
ști că e în stare s ă zboare etc. La fel și copacul,
nu dă naștere ia ramuri pîn ă ntt-I sile ște seva
care se ridic ă din rădăcini; și el deschide mugurii
abia atunci cînd frunzele si florile, formate din
sevă, tind să se dezvolte liber. Nici florile nu șî
le leapădă pînă ce fructul cuprins în ele nu s-a
acoperit cu o pieli ță, cum nici frunzele unu cad
pînă ce acesta nu s-a copt.
37. Așadar se for țează spiritul
atunci cînd: 1) i se impune ceva pentru care nu
s-a maturizat înc ă, puii ivit vîrstei și capacității
de înțelegere; 2) dac ă ;i se dă să memoreze sau
să execute ceva f ără o expunere preg ătitoare,
lămurire sau îndrumare.
38. De aceea trebuie pe viilor:
sa nu se nimic altceva si
cere vîrsta
§J£^JL(L,,tU£îR
Q£eze, nttiiun ceea
ce a fosfbijie^ în țeles. De asHnnVea'"sa se
ceară, pe. dg rost numai . c<->a < e sîntem siguri-
că rondul poate sa re țină; ,…
să se dea să se execute ceva- numai
atunci cînd s-a explicat suficient iubii
care trebuie
forma și regula să se
efectueze.
AL VI1I-LEA 1'KlNOi'IU
39. Natura se ajut ă sini'ură prin mii-
Citit" sj i'ii'ii i
accesibil toacele de care dispune.
De exemplu: oului nu-i lipse ște căldura vital ă
proprie, și totuși, datorită grijii lui Dumnezeu,
tatăl naturii, ea ' este sprijiniții de căldura soarelui și de penajul | ăsării
clocitoare. De asemenea, puiul b șit din găoace
esie încălzit de marna sa atîta vreme, cit are
nevoie1 și este format și întărit de ea pentru
diferitele trebuin țe ale vie ții. Aceasta o putem
observa la berze, care- și ajută puii, luuidu-i în
spinare și purtîndu-i în jurul cuibului, iar ace știa,
mișeîndu-se, bat din aripi. Tot a șa, doicile ajut ă
copiii în neputin țele lor, în diferite chipuri. Ele îi
învață să ridice capul, apoi s ă vadă, să stea în
picioare, s ă miște picioarele pentru pa și, să
pășească, să meargă mai tntîi încet, apoi mai
repede, pîn ă capătă, în sfîrșit, agilitate în fug ă.
Iar dacă îi învață să vorbeasc ă, le pronun ță
cuvintele și indică • cu rnîna ce înseamn ă
acestea.
40. Așadar, cumplit esie înv ățătorul care d ă
elevilor o tem ă fără să le explice suficient despre
ce este vorba și fără să le i<alice calea rezolv ării
ei, ba nici m ăcar nu-i ajut ă în încercările lor, ci îi
lasă să transpire și să fiarbă; iritîndu-se cînd
ceva nu este f ăcut cum trebuie. Oare nu
»eprezintă aceasta o tortur ă a tinerimii? Este
întocmai ca și cum o doic ă ar constrânge un
copilaș — ce se clatin ă cînd stă în picioare — s ă
meargă, și l-ar bate cînd n-ar putea. Altfel ne
învață însă natura: s ă rabatăm atîta timp
slăbiciunea cit lipse ște puterea.
ș•//. De aceea în viitor:
I. Nimeni s ă nu fie b ătut din cauza
învațăMripiTcriilcic'l nu se înva ță, cmc
altui e de vin ă decît înv ățătorul, care nu
se pricepe sau îru- și dă silința să-i facă
pe elevi receptivi}.
II. Tot ce trebuie înv ățat pe de rost trebuie
să fie atît de bine expus și lămurii
elevilor, încît s ă le fie clar, ca si cele
cinci de pete de la m-în ă.
III. Și ca toiul s ă li se imprime cît mai u șor,
trebuie apelat ori de cile ori este posibil
la, simțuri. Abator
îiulrep
74 Al VIT-tea
principiu
Nimic contra,
voinței
Al Vlll-lea
principiu
Toiul oît mai A batere
îndreptarea
N.B.
N.B, întreprind ^'''vdă cu- tinerelul
decît ceea ce permite I. aptitudinile
Ii.
III.

42. De pildă, este necesar ca mereu- s ă fie unite:
auzul cu vederea, limba cu mina. Astfel ca
materia care trebuie s ă fie învățată să nu fie
doar povestit ă, ca să pătrundă în urechi, ci
prezentată și prin imagini, ca în acest fel
reprezentarea s ă se imprime ochiului. La riadul*
lor, elevii trebuie s ă învețe de timpuriu s ă se
exprime prin limb ă și să arate cu mina, încît nici
un lucru s ă nu fie pus la o parte pîn ă ce nu s-a
imprimat suficient urechii, ochiului, intelectului
și memoriei.//» acest scop ar fi bine ca materia
unei clase s ă fie reprezentat ă figurai pe pere ții
clasei188, fie că e vorba de teoreme și reguli, fie de
imagini și embleme din ceea ce cuprinde obiectul
respectiv. Dacă s-ar face a șa este de necrezut cît
de mult s-ar u șura reținerea. La aceasta mai
poate contribui faptul ca elevii, tot ce aud sau
citesc din c ărți, să noteze' în caietele lor sau în
inventarul de cuno ștințe^ generale (locos
communes), ]5eritru c ă în acest fel~se' sprijin ă
imaginația și se ușurează aducerea aminte.
AL fX-LKA PRINCIPIU
43. Natura nu creeaz ă nimic al c ărui folos s ă
nu fie imediat și evident. Dacă formează o pasăre
se vede imediat c ă aripile le-a primit pentru zbor,
picioarele pentru fug ă ctc. La fel, tot ce apare în
pom are folosul s ău, pînă la pielița și puful care
acoperă fructul. Așadar ;
•larva ././_ Munca elevului se u șurează eînd i se arat ă
ce folos are în via ța, cotidian ă ceea ce i se pred ă
să învețe. Aceasta trebuie respectat în toate
domeniile, în gramatic ă, dialectic ă, aritmetic ă,
geometrie, fizic ă etc. Dacă nu se procedeaz ă așa,
atunci tot ce se poveste ște va. apărea ca o ar ătare
din Lumea nou ă, și copilul nu-i va da
importanță, considerînd c ă ar fi ceva firesc și
mai degrab ă va crede decît va ști. Dacă însă i se
va arăta, care este rostul fiec ărui lucru, într-un
cuvînt, dac ă i se dă în nună, el jși dă seama că știe ceva și se bucur ă de munca sa.
Așadar:
45. Nimic s ă nu "se predea decît spre N.B folosul
actual.
AL X-LEA PRINCIPIU
46. Natura ac ționează peste iot în mod Toate
în ci
invariabil. De exemplu: 'dup ă cum se «»ifom1
naște o pasăre, așa se nasc toate cele
lalte, la fel și toate animalele, numai
în anumite împrejur ări există devieri. De
asemenea și la plante. Cum apare și crește o
plantă din sămînța ei, cum se s ădește, crește și
înflorește un copac, tot a șa se întîmpl ă cu toți
ceilalți pretutindeni și întotdeauna. Și cum este o
frunză pe un copac, la fel sînt și toate celelalte,
și cum este în acest om, va fi și în ceilal ți și tot
așa mereu,
47. De aceea, deosebirea în metod ă Abatere
zăpăcește tineretul și face ca studiile s ă
fie complicate, cînd adesea nu numai diferi ți
profesori predau artele în mod diferit, dar chiar
același profesor pred ă de asemenea diferit — 'de
exemplu, gramatica într-un fel, iar dialectica189
în alt fel etc, de vreme ce totul ar trebui s ă fie
predat la fel, avînd în vedere armonia întregului
ce există în univers și cea a rela țiilor și
legăturilor reciproce
dintre lucruri și cuvinte.
t
4S. Pentru aceasta trebuie s ă ne în- îndreptarea grijim
ca în viitor
I. să fie tina și aceeași metodă la învățarea
tuturor științelor, artelor și limbilor,
li, în aceea și școală să existe aceea și ordine și
aceeași măsură pentru toate exerci țiile,
III. editarea c ărților pentru- acela și obiect sa
fie pe cît posibil aceea și.
Atunci toate se vor desf ășura fără
întrerupere și cu ușurință.
75 X-lea
tei fiu
școșa
r folo
tic A l X-lea
principiu

Capitalul XVIII
Principiile pred ării și învățării temeinice

l 7. Suit pu țini dini re aceia care termin ă *
școala cu o instruc ție temeinic ă (solida
erudiți»), majoritatea îns ă ies cu ceva
superficial, cu un fel de spoial ă, fapt de care
se plîng mul ți șl o dovede ște însăși starea
lucrurilor.
De se întreab ă cineva care
cauza acestei st ări de lucruri, ea este dubl ă:
pe de o parte, școlile se ocupa de lucruri
nefolositoare și de prisos, negii-jînd pe cele
esențiale, iar pe de alt ă parte, elevii uită ce
au învăța!, pentru c ă cunoștințele trec prin
minte, dar nu se opresc acolo. Cel din urm ă
neajuns este atît de frecvent încît sînt pu țini
aceia care s ă nu se plîng ă de el. Căci, clacă,
am putea s ă reproducem tot ce am înv ățat,
auzit și înțeles, cît de înv ățați ar trebui s ă
fim considera ți! Și totuși lucrurile nu stau
așa, e cert c ă am cărat apă cu sita.
3, Oare nu exist ă nici un remediu
împotriva acestui r ău? Bineîn țeles, dac ă
intrăm din nou în școala naturii și căutam
căile pe care le urmeaz ă spre a asigura
durata creaturilor ei. Afirm că se va
găsi un mijloc, cu ajutorul c ăruia fiecare
va fi în stare s ă știe ceea ce a. înv ățat,
și mai mult clecît a înv ățat, de exemplu,
va putea nu numai s ă reproduc ă ușor
cunoștințele primite de h 'învățători sau
scoase din autori, dar eî însu și va putea.
să judece asupra temeiului lucrurilor.
4. Aceasta se va realiza dac ă:
I. se vor transmite num ai lucrurile de
folos permanent; II. în totalitatea lor, f ără
omisiuni:
III, așczîndu-le pa o baz ă solidă;
IV. această, bază să fie cît mai pro
fundă;
V. iot ce urmeaz ă mai tîrzin s ă se
sprijine pe aceast ă bază; VI. tot ce se poate deosebi se va distinge cît
nuri amănunțit;
Vil. tot ce succede se va baza pe ceea ce
precede;
VIII. toi ce este coerent se va lega per-
manent; IX. lotul va fi organizat pe
măsura minții, a memoriei și a limbii; și
X. toate se vor consolida prin exerci ții
continue.
Să ne ocupăm mai detaliat de fiecare treapt ă.
PRINCIPIUL I
5. Natura im începe nimic nefolositor. De
exemplu! dac ă natura începe s ă creeze o
pasăre, nu-i d ă solzi, aripioare de pe ște,
coarne, patru picioare sa u altceva de care n-ar
avea nevoie, ci îi d ă un cap, o inim ă, aripi
etc. Nici copacului natura nu-i d ă urechi,
ochi, pene sau p ăr, ci coajă, fibre, m ăduvă,
rădăcini și altele.
6. Un ogor, o vie sau o gr ădină, ca să
aducă rod, nu se îns ămânțează cu neghin ă,
urzici, spini și scaieți, ci cu sămînță și plante
nobile.
7. De asemenea, și arhitectul care vrea sa
ridice o cl ădire solid ă nu întrebuin țează paie,
pleavă, șiam sau lemn de salcie, ci piatr ă,
cărămidă, lemn de stejar și alte asemenea
materiale rezistente și dense.
8. Așadar în școli: Și
I. Să se trateze njmiai…ceea_ ce poate fi'
de folos permanent, a ții fpentnl via ța
aceasta,. [cît si pentru. _ cealalt ă —
și în special pentru cea viitoare.,
(După Hieronymus tre- Instrucția
obișnuită
este un lucru
superficial
O cauză
dublă
Pn
Nu
iiin
noi
Remediile,
pentru
înlăturarea
acestei
situații ni le
oferă metoda
naturală Im,
met
rea:
Zece trepte ar

buie să se înve țe pe pămînl acele
cunoștințe care să aibă trăinicie și in
ce?'.)190
II. Ceea ce se d ă tineretului pentru nevoile
acestei vie ți nu trebuie s ă stea în calea
celei veșnice, iar pentru cea actual ă, să
aducă rod permanent.
•.-.mai o. Cui îi folosesc mm icurile? Pentru ce irttrt să
învățăm ceva ce nici nu ne ajut ă dacă-1 știm, și nici
nu ne stric ă clacă nu-1 știm, și care se uit ă fie din
cauza înaint ării în vîrst ă, fie clin cauza altor
preocupări? Găsim din abunden ță material ca s ă
împlinim scurta noastr ă viață, fără ca să-i mai oferim
nimicuri. De aceea este de datoria școlilor să nu pre-
ocupe tinerimea cu lucruri nefolositoare. (Cum că
jocurile se pot transforma în rezultate serioase, despre
aceasta va fi vorba la locul cuvenit.)m
AL II-LEA PRINCIPIU
10. Natura nu omite nimic ce crede
util pentru corpul ce-l formeaz ă.
De exemplu; cînd ea creeaz ă o pasăre, nu uită
capul, aripile, picioarele, ghearele, pielea, ochii și
nimic altceva ce ține <lc ființa păsării (speciei
respective) etc.
11. La fel și școlile, cînd formeaz ă pe om
trebuie să-l formeze în întregime, ca el s ă fie
înarmat în egal ă măsură pentru sarcinile acestei
vieți, ca și pentru ve șnicia însăși, către care
năzuiește tot ce este trec ător.
12. De aceea în școli trebuie s ă se învețe nu
mimai științe, dar și moralitate și pietate.
Cultura științifică trebuie îns ă să-i formeze
omului intelectul, limba și mina pentru ca el s ă
poată în mod ra țional studia, exprima si realiza
tot ce este util. De se omite ceva, va ap ărea un
gol care nu înseamn ă numai o defec țiune în
instrucție, dar și o deteriorare a construc ției
solide. Căci nimic nu poate fi durabil dac ă nu
este coerent între toate p ărțile. AL IIî-LEA PRINCIPIU ., TTT ,
Al III-lea
'principiu
13. Natura nu face nimic f ără temelie Cele
solide sau rădăcini.
nu crește pînă n-a
prins rădăcini, și dacă ar încerca, ea s-ar ofili și
ar pieri. De aceea, un gr ădinar prudent nu trece
la plantare pîn ă nu vede c ă lăstarul are r ădăcini.
La pasăre și la celelalte animale, în locul
rădăcinii exist ă viscere (organe vitale), care
întotdeauna se formeaz ă 'mai întîi, pentru c ă
constituie temelia întregului corp.
14. Așa și arhitectul execută numai Imitare atunci
clădirea, cînd înainte s-a pus o temelie rezistent ă, căci
altfel totul s-ar d ărîma. La fel și ficiorul grunduiește
tablourile sale, c ăci altfel culorile s-ar pierde, s-ar
deteriora ori s-ar decolora.
15. O asemenea temelie nu o creeaz ă Abatere pentru
instrucțiune acei înv ățători care
î) nu-și dau nici o osteneal ă să-i facă 1 pe școlari
studioși și atenți, 2) nu deli- 2 rniteaz ă în prealabil
imaginea general ă asupra întregului studiu, ca
astfel elevii s' ă înțeleagă foarte clar ce trebuie s ă
facem acum și ce urmeaz ă sa fie făcut. Dacă însă
copilul înva ță fără plăcere, fără atenție și fără
înțelegere, cum de ne putem a ștepta la ceva
temeinic?
16. De aceea trebuie ca în viitor: îndreptarea
I. Să se deștepte la elevi o dragoste se
rioasă pentru fiecare studiu de care se
apucă, făcînd apel pentru aceasta la demni
tate, folos, pl ăcere ș.a.
II. înainte de a se trece la tratarea
analitică a obiectului, s ă se ofere întotdea
una min ții o prezentare asupra limbii sau
artei respective (adică — pe cît posibil — ș
să se dea o schi ță generală, dar care s ă
cuprindă toate p ărțile obiectului), astfel
ca elevul chiar de la început s ă aibă o
privire de ansamblu asupra scopului, a
limitelor și a structurii interne a dome
niului respectiv. C ăci așa cum scheletul
constituie baza corpului întreg, tot astfel
o schiță reprezint ă începutul și funda
mentul unei arte (unei discipline).
77 trebuie
construite în
mod solid
-lea
ipiu
juie
șitat
i ce
ține
dlor
•tar
e Desigur, o

AL IV-Î.KA PRINCIPIU
17, Natura î și afundă adine r ădăcinile.
Astfel, la animale, organele vie ții le ascunde
în interior»] corpului, Și cu cit un copac își
afundă mai adînc r ădăcinile, cu atît st ă mai
sigur. Dac ă îe întinde numai la suprafa ța
pămîntuhiî, este mai u șor răsturnat.
îndreptarea 18. De aici rezult ă a.lît necesitatea aberației
trezirii, cu seriozitate, fi docilit ății ele- J vnlui, cit și
imprimarea în mintea acestuia a ideii de a nu trece la
studierea sistemu- j lui unei arte sau limbi înainte de a
fi j sigur c ă reprezentarea acestuia este cont- j plct
înțeleasă și bine înrădăcinată.
AL V-LEA PRINCIPIU
19. Natura scoate toiul
și nimic din alt ă parte.
Tot ce găsim la un arbore —
ca lemnul, coaja, frunzele,
florile și fructele — provine
numai din r ădăcini. Chiar
daca ploaia cade de sus sau
grădinarul ud ă ele jos,, totul îns ă trebuie s ă
fie absorbit de r ădăcini și apoi poate s ă se
răspîn-cleasc ă prin trunchi, ramuri,
rămureîe, frunze și fructe. De aceea și
pomicni-torul, de și aduce altoiul din alt ă
parte, trebuie s ă-1 altoiasc ă astfel pe trunchi
încît să se încorporeze substan ței acestuia și
să tragă seva din acelea și rădăcini, să se
nutrească și, datorită rădăcinilor, să .se poată
dezvolt;». Din ea prime ște copacul totul și n-
are nevoie s ă-și procure ramuri și frunze din
altă parte spre a-i fi integrate. A șa și cu
pasărea, dacă e să se acopere cu pene,
acestea, nu se iau de pe pielea altei p ăsări, ci
ies din organele interioare ale propriului s ău
corp.
20. La fel, un arhitect prudent con
struiește totul în a șa fel încît s ă se spri
jine pe temelia proprie și să fie fixat
în propriile balamale', f ără suport extern,
Căci, dacă o clădire ar avea nevoie de
suport extern, arat ă că e defectuoas ă și
gafa să se dărîme.
21. ba fol cel ce vrea. s ă-și facă un
heleșteu sau o fim'înă, acela, mi aduce ap ă
din altă parte sau nu a șteaptă apa de ploaie,
ci sapă pînă dă ele izvoare de ap ă proaspătă
si le dirijeaz ă prin conducte și tuburi
subterane spre rezervorul s ău.
22. Din aceast ă regulă rezultă că a Și ' instrui
just tineretul nu înseamn ă a-i îmbtesi mintea cu
pleava de cuvinte, fraze, expresii și păreri
adunate din diver și autori, ci a-i înlesni
înțelegerea lucrurilor, ca aJ>oi din aceasta
însăși,
ca dinir-un izvor via, să țîșnească pî-raiele,
precum clin mugurii copacilor răsar frunze,
flori și fructe și în fiecare an din fiecare
mugur apare o nou ă rămurică cu frunzele,
florile și fructele ei.
Enoi
mior,-
a se
fana lui Esop, împodobit ă cu pene str ăine,192
Nici măcar nu s-au învrednicit s ă destupe
izvorul cuno știnței ascuns în școlari, ci i-au
udat doar cu ap ă din rîulețe străine. Adică nu
le-au arătat Jeiulv sînt lucrurile înse și din ,
sine., și în sine (qudmodo a seipsis, ac in
seipșîs" sint), ci ce gînde ște sau scrie despre
ele unul sau altul, ai tr eilea sau al zecelea, a șa
că se aprecia drept semn de marc erudi ție să
cunoști despre multe lucruri p ăreri
numeroase și contradictorii. A șa se. explic ă
că cei mai mul ți nu fac altceva ciecît s ă se
repeadă asupra autorilor, extr ăgînd expresii,
fraze și păreri, îmbîc-sincl știința ca niște
cîrpaci, Lor li se adreseaz ă Horațiu193: „O,
voi imitatori ~- turma de sclavi !" (0
imitatores, servum pecus!). Cu adev ărat,
turmă de sclavi, deprins ă a purta numai
sarcini str ăine.
24, Ce înseamn ă, întreb, s ă te ocupi,
numeroasele opinii despre lucruri,
78 Al IV-fea
principia
Temeliile
să fie adinei
1 23. Ce-i adev ărat, școlile n-au f ăcut din
rădăcinii j acest lucru pîn ă. acum, ca spiritele s ă
I învețe și asemeni arborilor s ă dea lăstare
tinere din propria r ădăcină, ci doar le-au
îndrumat s ă se încarce cu r ămureîe culese
numai din alt ă parte, ca și coțo-
de
în timp ce este vorba de cunoa șterea
adevăratei esen țe a lucrurilor? Oare în via ța
aceasta, n-avem ceva mai bun de Al V-lca
principiu
Totul din
rfidăcijitio
proprii
Imitarea
șmeșteșugit-
mască N.B.
Spoie
erudit
supei

făcut dccît sa alerg ăm încolo și încoace pe
cărările bătătorite de al ții și să cercetăm care
dintre ei se abate, se poticne ște san se r ătăcește?
O, voi muritorilor, s ă părăsim ocoli șurile, să ne
grăbim spre scopul nostru! Dac ă-1 vedem clar
și precis, de ce nu ne gr ăbim drept într-acolo?
De ce ne folosim mai degrab ă de ochi str ăini în
loc de ai no ștri?
Cauza 25, Că de fapt în școli se înva ță să se mHada
mfiă cu 0CJii si faini și să se înțeleagă cu minte
străină ne arată metoda în toate științele. Școlile
nu învață cum se deschid felurite izvoare și se desprind
pîra-iele, ci prezint ă numai pîraiele desprinse din autori
și cer ca prin (de s ă se ajungă la izvoare. C ăci nici
un dicționar (cel puțin din cele pe care le cunosc, cu
excepția celui al lui Cnapius Polonus m,dar și acesta
lasă de dorit, cum vom ar ăta la cap. XXII) nu ne
învață să vorbim, ci numai sa înțelegem; nici o
gramatică nu ne indic ă cum se construie ște o limba, ci
cel mult cum se analizeaz ă; și nici o frazeologie nu
indică modul cum ar putea cineva s ă formeze o
cuvîntare în mod artistic și cum ar putea s-o
modifice, ci ofer ă doar o amestec ătură încurcată de
fraze. Aproape nimeni nu pred ă fizica prin
demonstra ție vizuală (oculari de-monstratione) și
experiment, ci numai prin citirea textelor lui
Aristotel sau ale altuia. Nici unul nu caut ă să formeze
moravurile prin transformarea afectelor interne,""ci
le întunec ă prin simple defini ții superficiale ale
virtuților și prin diverse împ ărțiri. Aceasta se va
arăta mai lămurit cînd vom ajunge, cu ajutorul
Domnului, la metoda
specială
artelor si a limbiloi
dacă va binevoi Dumnezeu, în Schi ța
pansophiei. im
șsugarii 26. Pe bună dreptate ne mir ăm că cedează
anticii n-au avut grij ă de aceasta, sau n me că cel puțin cei
noi n-au îndreptat de mult gre șeala, sigur fiind c ă aci stă
într-adevăr pricina rezultatelor atît de întîrziate. Cum
așa? Oare dulgherul arat ă ucenicului s ău arta
construcției prin demolarea casei? Nicidecum, ci,
din contra, îl înva ță atunci cînd o construie ște, și
anume ce material s ă aleagă, cum trebuie
dimensionat pentru locul corespunz ător, cioplit,
fasonat, sfredelit, a șezat, îmbinat etc. C ăci cine
cunoaște meșteșugul construirii, n-are nevoie de
a cunoaște demolarea, dup ă cum descusutul unei
haine nu este nici o problem ă pentru cel care știe
s-o coase. Prin demolarea unei cl ădiri n-a înv ățat
nimeni meseria construc ției, cum nici , prin
descusut, pe cea a croitoriei.
27. în realitate, neajunsurile, chiar Nepregătirea
pagubele metodei sînt evidente, dac ă ea învățătorilor nu va fi
îmbunătățită în această latură: actiluatea • \. instrucția
multora, dac ă nu chiar a ior are im celor mai mul ți, se reduce
la cunoașterea dublu unei simple nomenclaturi, adică ei
pot inconvenient să expună mecanic denumirile și regulile
artelor, dar nu știu să le aplice în practic ă ; 2. la nici unul
instrucția nu ajunge la o știință universal ă, care să se reazeme
pe ea însăși, plină, de vigoare și capabilă de extindere, ci
rămîne o c/irpiiur ă — de iei un petic, de colo altul — , fără
o justă legătură și fără un rod permanent. Căci acea știință
care e format ă numai din diferite citate și opinii ale
autorilor, e asemenea unui arbore ce se înal ță de obicei la
petrecerile țărănești, care de și este împodobit cu ramuri, flori
și fructe, chiar cu ghirlande de flori și cununi, totu și
acestea nu pot s ă mai creasc ă și să se mențină, întrucît întreaga
podoabă nu provine din propria-i r ădăcină, fiind atîrnat ă
dinafară. Un asemenea pom nicicînd nu produce fructe,
iar verdea ța atîrnată se vesteje ște și cade.' Un om N.B. însă
cu cunoștințe temeinice seam ănă cu un pom cu r ădăcini
projmi, care se men ține din seva proprie și de aceea tr ăiește,
înverzește, înflore ște și aduce rod (devenind din zi în zi mai
viguros). \
28. Rezult ă, în general, de aici c ă îndreptarea oamenii
trebuie să învețe a fi înțelepți, pe cit posibil, mi din c ărți, ci
de la cer și pcinânt, de la stejari și fagi, adică'să cunoască și
să cerceteze lucrurile înse și, iar nu din observa țiile și
mărturiile str ăine. Aceasta ar însemna s ă calci din nou
79 :i< i,ln
dai- si mai clar.19K

Al Vl-lea
principiu
Totul cît
mai distinct
De imitai
Al Vlî-lea
principiu
Totul
într-un
continuu
progres
pe unnclc în țelepților străvechi și sa nu, extragi
știință de altundeva deeît din însu și prototipul
lucrului. IHt'- dar drept lege :
totul să derive din principiile permanente
ale lucrurilor ;
,,.-/.
sa nu se înve țe nimic pe oaza. iu:
autoritate nud ă, ci total s ă se demonstreze
cu ajutorul sim țurilor și al rațiunii; UT.
nimic numai dup ă metoda analitic ă, dar mai
ales lotul dup ă cea sintetic ă.
AL VI-I.KA PRINCIP FU
29. Cu cil ceva preg ătit de natur ă va avea
mai multe șutilizări, cu atît se distinge prin mai
multe articula ții. De exemplu, cu cit este mai
mare num ărul articula țiilor ce compun membrele
unui animal, cu atît și capacitatea acestuia de
mișcare este mai mare: a calului mai mare deeît a
boului, a \ șopîrlei deeît a melcului. Tot a șa un
copac bine divizat în r ădăcini si ramuri este mai
solid si mai frumos.
30. Prin urmare, în înv ățarea tineretului
totul trebuie s ă fie, atît de distinct conceput, încît
nu numai cel ce pred ă, dar și cel ce înva ță să
poată recunoa ște, fără vreo confuzie, unde a
ajuns și ce va face. Iar aceasta depinde în mare
măsură de faptul ca toate c ărțile folosite în școală
să fie cît mai grijuliu adaptate acestei lumini a
naturii.
AI. VII-LEA PRINCIPIU
31. Natura este într-un continuu j>ro- j greș și
nicicînd nu se opre ște; ea nu las ă j să stea ceva
anterior început ca s ă înceapă ) altceva nou, ci o
dată ceva început, îl \ continu ă, mărindu-l și
perfecțimîndu-i,
De exemplu: formarea, foetusului începe cu
capul, picioarele ' și inima etc. j care r ăraîn în
continuare, perfec țio-nîndu-se. Pomul plantat
nu-șî leapădă | primele ramuri, ci continu ă cu asiduitate s ă le
alimenteze cu seva vie ții, pentru ca <>1 s ă
dezvolte, în fiecare an, noi r ă-murele.
32. De aceea în școli:
f. este necesar s ă ser organizeze în
' așa fel toate studiile, încît ceea ce
urmează să se bazeze pe ceea ce
precede, iar ceea ce precede s ă se
întărească prin ceea ce urmeaz ă;
17. tot ce s-a predai și mintea a în țeles, să
fie imprimat și memoriei.
33. întrucît prin aceast ă metodă natu
rala tot ce s-a predat trebuie s ă formeze
temelia pentru ceea ce se va preda,
este necesar ca totul s ă fie întip ărit
cît mai solid. Se va întip ări temeinic în
minte numai ceea ce s-a în țeles just și
s-a reținut corect de c ătre .memorie.
Cu adev ărat zice Quintilian: %,Orice înv ă
țătură se bazeaz ă pe memorie,' și în zadar
învățăm dacă doar plute ște'ceva pe ling ă
noi din ceea ce am auzit (sau citit)'!. I??..
La fel spune și Ludovic" yivesp'^'în prima
etate trebuie exersat ă" memoria, întrucît
ea ""crește prin exerci țiu, oferimlu-i cu grija
cît mai multe și mai des. C ăci aceast ă
vîrstă nu simte oboseala muncii, și nici
nu o ia în considerare. Astfel se va dez
volta memoria f ără greutate și cu mare
capacitate". (De tradendiâ disciplinis,
cartea a IlI-a)198. Iar în cartea sa
;„Introducere în în țelepciune" 199, el spune: „Nu
lăsa memoria s ă se odihneasc ă. Nimic altceva nu
se bucură și nu se dezvolt ă la fel prin efort.
încredințeazâ-i zilnic cîle ceva: cu cît îi vei
încredința mai multe, cu atît va p ăstra, mai fidel
toate, j iar cu cît mai pu ține, cu atît mai infidel.'r
Că aceste cuvinte sînt adev ărate ne învață^
exemplele din . natur ă: cu cit absoarbe un copac
mai multă umiditate, cu atît cre ște mai viguros, și
invers, cu cît cre ște mai viguros cu atît absoarbe
mai mult. Cu cît un animal mistuie mai mult ă
hrană, cu atît devine mai mare, și devenind mai
mare reclam ă mai mult ă hrană și asimileaz ă mai
mult. în acest chip cre ște totul în natur ă prin
propria De
Met,
trr.ln
îmbt
și
jorli
mai
prin
7
/t»
80 I.
II.

mărire. Din acest punct de vedere, nu trebuie s ă
cruțăm primei vîrst ă (bineînțeles, rămînînd
rezonabili), căci numai astfel poate deveni baza
unei înaint ări durabile.
VlII-Ua AL VIII-LEA PRINCIPIU
rincipiu
oatestnt 34, Natura une ște totul prin leg ături
111 relații fimn(men fe.
manenta 1
De exemplu, dac ă formeaz ă o păsărică,
atunci une ște toate p ărțile; membru cu membru,
os cir os și nerv cu nerv. Acela și lucru la un
copac: clin rădăcină crește trunchiul, clin
trunchi ramuri, din ramuri crengu țe și pe acestea
mlădițe, iar din ml ădițe muguri, iar din muguri
frunze, flori si fructe si, în sfîrsit, noi ml ădițe,
așa că de ar fi de o mic de ori o mie de ramuri,
rămurele, frunze și fructe, ele "nu sînt totu și
decît unul și același copac. Tot a șa, dacă vrem
ca o clădire să dureze, atunci fundamentul,
pereții, tavanul și acoperișul, într-un cuvînt, de
la cel mai mare pîn ă la cel mai mic, nu numai c ă
trebuie potrivite, ci unul în altul astfel
întrepătrunse, încît toate p ărțile să țină solid și să
constituie o singur ă casă.
De imitat 35. De aici urmeaz ă :
I. cunoștințele întregii vie ți trebuie
astfel rînduile, încît s ă. constituie
o enciclopedie în care toate an
crescut dintr-o .r ădăcină comun ă
și se găsesc la locul potrivit;
II. tot ce se înva ță trebuie astfel înt ărit
prin motiv ări raționale încît s ă
nu poată fi dat u șor uitării sau
îndoielii.
Motivele ra ționale sînt acele cuie, scoabe și.
clame care fixeaz ă clădirea ca s ă nu se clatine
sau să se prăbușească.
învăța 36. A motiva totul prin argumente ra-
va prin ționale înseamn ă a lua cuno ștință de
(•autaiCa cmize> aclică nu numai a ar ăta cum și
ce este un lucru, dar de ce nu poate fi
altfel. A ști ceva înseamn ă a cunoa ște
un lucru în conexiunea cauzal ă. De j pildă, clacă se pune întrebarea cum este mai corect s ă
Spui „totus populus" sau „cunctus populus", iar
învățătorul răspunde "^cunctus populus"', fără să dea
nici o explica ție, atunci elevul va uita îndat ă. Dacă va
spune îns ă „cunctus" provine de la „conjunctus",
de aceea „totus" se folose ște mai degrab ă pentru un
lucru solid, iar „cunetns" cînd e ceva colectiv, cum e în
cazul de fa ță, n-aș vedea cum de ar putea uita un copil,
cloar clac ă e prea mărginit. La fel discut ă și
gramaticienii; cum este mai corect de spus: „mea
refert, iua referi, ejus referi", adică de ce se
folosește la persoana I și a îl-a ablativul (cum cred
ei), iar la a IlJ-a genitivul? Dacă voi explica îns ă că
„refert" provine din contractarea lui „res feri" (prin
eliminarea lui „s") și ele aceea trebuie s ă spunem „mea
res feri, lua res fert, ejus res fert" (sau contractat: mea
referi, tua refert, ejus refert") și în consecin ță „mea" și
„tua" nu sînt ablative, ci nominative — oare prin a-
ceasta nu-1 luminez pe școlar? 200 Așadar, noi vrem. ca
elevii să învețe să cunoască originea tuturor cuvintelor,
cauzele tuturor expresiilor (sau construc țiilor) și te- N.B.
meiul tuturor regulilor, ale obiectelor ele studiu și
să le aibă permanent la îndemîn ă (iar 'regulile
științelor trebuie consolidate mai'întîi prin lucrul însu și,
și nu prin judecare sau presupunere). Aceasta pe
lîngă faptul că va procura elevilor pl ăcere, le va aduce și
un mare folos, c ăci le va forma calea spre cuno ștințe
solide și le va deschide ochii într-un chip minunat, ca
ei înșiși și cu propriile lor puteri s ă cunoască una, clin
alta.
37. De aceea în
învățat prin cauze.
AL IX-LEA PRINCIPIU Al IX-lca
principiu
38. Natura p ăstrează proporția între Toate sînt
rădăcină și ramuri, respectînd, o dat ă cu în proporție
aceasta, cantitatea si calitatea. continuă din
lăuntru spre
Așa cum rădăcina se extinde mai în afar ă viguros
sau mai slab sub p ămînt, tot
81 SColi totul trebuie Concluzia

așa deasupra p ămînlultu se extind ramurile, nici
mai mult nici mai pu țin. Și așa trebuie s ă fie,
căci altfel, dac ă Copacul ar cre ște numai în
înălțime, el n-ar putea s ă mai stea drept, pentru
că trebuie s ă-I susțină rădăcina. Dac ă ar crește
numai în jos, aceasta ar fi f ără rost, căci ramurile
produc fructe, și nu rădăcinile, La fel și la
animale, m ădularele exterioare se dezvolt ă în
aceeași proporție cu cele interioare. Iar < dacă
cele interioare sînt în bun ă stare, atunci și cele
exterioare cap ătă o stare lam ă.
De imitai ,j.o. p a fel și în. instruire (eruditio}, trebuie mai
întîi să începi s ă îngrijești și să consolidezi
rădăcina intern ă a cunoștinței și în acela și timp
să ai grijă ca ea să se lărgească corespunz ător în
afară, în ramuri și frunze; adic ă dacă învățam pe
cineva s ă priceap ă un lucru, concomitent
trebuie să-l învățăm să-l exprime și să-l poată
face sau să-î foloseasc ă. și invers.
40. Așadar:
i
I. tot ce am asimilai s ă cumpănim în
același timp cianjpjiutem folosi, ca s ă nu
învățăm ceva zadarnic;
II. tot ce am priceput s ă împărtășim și
altora, ca nici o cuno ștință sa nu fie o
știință zadarnic ă,
în acest sens este adev ărată expresia: „Știința ta
e nimic, afar ă numai dac ă altul știe cît știi tu."
%n De aceea, nici un izvora ș al științei să nu se
deschidă, fără să iasă clin el rîule țe. Dar despre
aceasta mai mult la principiul urm ător,
AL X-LEA PRINCIPIU
Totul prin 41. Natura singur ă se reîmprosp ătează
exerciții și se înt ărește prinlr-o mi șcare frecvent ă,
contmue pas£rm încălzește ouăle nu numai prin clocire, ci
le întoarce zilnic încolo și încoace, pentru ca ele s ă fie.
încălzite uniform, (Acest fapt se. poate u șor observa la
gîștele, găinile și porumbeii care scot puii' în gospod ăriile noastre.) Cum iese puiul din
un, el execut ă continue n ăscări cu ciocul și cu
picioarele, întinde aripile și încearcă să meargă
și să zboare pîn ă se întărește. La fel și copacul,
cu cît este mai mult mi șcat de vînt, cu atît cre ște
mai repede în sus și afundă mai adînc r ădăcinile
în pămînt. în general, tuturor plantelor le face
bine cînd sînt mi șcate de ploaie și grindină, de
tunete și fulgere; ele aceea se. și spune c ă
locurile care sînt mai mult expuse vuiturilor și
furtunilor dau lemn mai tare.
42. Așa si arhitectul știe că lucrările sale se
usucă și se întăresc la soare și la vînt. Iar fierarul
care vrea s ă călească fierul si s ă facă din el
diferite unelte, îl pune cînd la foc, cînd în ap ă, ca
în acest fel, alternînd c ăldura cu r ăceala, să-l
întărească- cu atît mai mult printr-o continu ă
plastifiere.
43. De aici reiese c ă instruirea nu poate s ă
fie temeinic ă fără. o repetare și exersare
continuă, stabilită cu îndemînare. Care ar putea
fi mijlocul cel mai bun de exersare ne înva ță
mișcăi'ile naturale pe. care le execut ă corpul viu
în procesul alimenta ției: primirea hranei,
digestia și repartiția.
La animale (dar și la plante), fiecare membru
cere hrană, spre a o mistui, și o mistuie nu numai
pentru sine (prin aceea c ă o parte din ea o re ține
și o asimileaz ă), dar spre a o transmite și mem-
brelor învecinate pentru men ținerea întregului.
(Așadar, fiecare membru serve ște altora spre a
putea fi servit de ele.) La fel se va înmul ți știința
aceluia care întotdeauna hrana spiritual ă
I. caută și o preia;
II. ce a găsit și a preluat va digera și va
asimila;
III. ceea ce a asimilat va distribui și altora.
44. Aceste trei lucruri sînt exprimatei
și în cunoscutul- vers;
Multa r ogar e^ro gata tener_e^retentajlocere;\
ffacc Ir ia (Uscipulum faciunt superare \
magistrwu.^ ……………… ……….. ii
m
E.
di
să
pr
ilh
nu
A
mu a
r a p
aiti
82 Al X-lca
principiu

i -te! (A întreba multe, a re ține cele aflate, torul. Apoi este chemat un altul care face
taina, a pret}a altora cele re ținute. Aceste trei același lucru, în timp ce to ți ceilalți
:''"'Ui fac ca elevul s ă întreacă pe magistru.) ascultă; apoi încă un al treilea, al patru-
A întreba înseamnă a consulta pe lea — atîția pînă ce devine evident c ă
magistru, pe un coleg sau c ărțile despre toți au înțeles, pot reproduce și învăța
ceva necunoscut. A re ține înseamn ă a pe alții. Nu recomand s ă se respecte aici
încredința memoriei ceea ce ai cunoscut o anumită ordine, detît ca s ă fie chema ți
si priceput îndeajuns și pentru o sigu- mai întîi cei mai capabili, pentru ca cei
ranță mai mare se noteaz ă (căci puțini mâi înceți, întăriți prin exemplul celor
sînt dintre aceia atît de bine înzestra ți dintîi, să-i poată urma mai u șor. |
încît să poată reține totul în cap). A m_ Un asmmm exercitiu m adJe un Folosulumr
mvața pe altul înseamn ă a explica din încincit foios . ș asemenea
nou unui coleg sau oricui tot ce ai pri- J exercita
ceput. Primele dou ă puncte sînt cunoscute I- Învățătorul va men ține întotdeauna
în școală, al treilea înc ă nu în suficient ă prin aceasta aten ția elevilor, pentru
măsură, deci ar fi foarte potrivit s ă se că în orice clip ă unul trebuie s ă se ,
introducă și acest procedeu. C ăci 'este scoale și să repete întreaga lec ție,
foarte adev ărat că: „cine înva ță:j>& alții și fiecare știe că oricare altul vine
se învață pe sine", nu*numai prin aceea la rînd și, volens nolens, oricine
că'prih"repefare_se L înțip_ăresc_mai_bine își va ascu ți auzul ca s ă nu-i
cunostinfelFlSimîlate, ctâr"se ofer ă pri- scape nimic. O asemenea aten ție
rcfunie^a p ătrund vie și întărită prin aplicare în
J&cruffe Aceasta' o" m ărturisește și în-' decursul cîtorva ani face ca tîn ărul
gemosul (joachimus Fortius, spunînd c ă să devină foarte atent la toate
ceea ce a auzit vreodat ă sau a citit numai problemele vie ții.
a și uitat cel mult în cursul unei luni, dar n învățătorul are posibilitatea s ă-si
ceea ce a explicat altora îi este atît de fami- dea "seama dma tot ce"s-a 'predat
har ca și numărul degetelor sale și crede a fost înțeles corect' de to ți si,"unde
că nu-i va disp ărea din memorie decît nUj el poate ajuta imediat în
prin moarte.\Dc aceea, recomand ă on- folosul propriu "si al elevilor.
cui vnia să progreseze în studiile sale s ă~și . ….V ș._.,,_.„'.,,..„.. …….. ;… ^
caute elevi c ărora să le explice zilnic ^- Daca acela și lucru se repeta^ de
ceea ce a înv ățat, chiar de i-ar pl ăti cu aur atîtea ori, vor în țelege pm ă la
ca să vină la el. Este mai bine (zice el) urmă ?'1 cn ma% slaU (**<*#) P
să renunți la unele pl ăceri exterioare, vor Putea tvne Pasul cu ceilalți,
numai sa ai pe cineva care s ă te asculte *ar cc* capabili se vor putea bucura
cină îi explici, adic ă sa poți progresa 202 ca stăpîneSC materia cu o pre-
Așa spune el. " " ' cizie curent ă.
•um ar 45 J Aceasta s-ar realiza comod si cu IV" Prinir'° «sewf?« repetare frecvent ă
fsl Z folos sigur pentru mul ți, dacă învăță- se alu!W C\to? S* .CWTf ? hcț)a
traducă torul fiec ărei clase ar organiza acest 'fel mai bine decît pnn îndelungata
aC6ast" admirabil de exerci ții în modul urm ător: frammlare personala. Daca o mai
•' ?c°ia în fiecare or ă, după ce materia a fost recitesc ,clte. ° data dlmlneaîa f
N,B- expusă pe scurt si sensul cuvintelor expli- s?ara'. atuncl v°* faCe ex
cat clar si s-a' ar ătat lămurit folosul ca on§lce. f ^tipărește b
lucrului, este chemat un elev (ca și cîncl memorie într-o forma pl ăcuta
el însuși ar fi învățător) și pus să repete loc'
tot ce a predat înv ățătorul în aceea și V, Dacă elevul în acest chip va fi
ordine, lămurind folosul cu acelea și cuvinte admis din cînd în cînd în func ția
și arătînd aplicarea cu acelea și exemple. de învățător, atunci se va de ștepta
Acolo unde gre șește îl îndreapt ă învăță- j în spiritul s ău o anumit ă agerime
83

și ardoare de a înv ăța, și el va
dohîndi o anumita libertate fa ța de
semenii s ăi și va ști să expună
deschis. Aceasta. îi va fi de marc
folos în via ță.
Exerciții 47. în același mod, cîeviâ, și eînel se
șpentru găgesc \n afară clc .scoal ă, vor putea sâ
pe ai'tu *aca scur«:e expuneri și căscații asupra
în afară materiei parcurse mai recent sau mai de
de școală mult sau chiar asupra unei probleme noi.
în scopul acesta este necesar ca, atunci
cînd se adun ă într-un num ăr oarecare,
să-si aleag ă (prin tragere la sor ți sau
votare) un loc țiitor de înv ățător, care să conducă discuțiile. Dacă vreunul dintre
elevi este solicitat de colegii s ăi într-o
asemenea ocazie și o refuză, trebuie s ă fie
aspru pedepsit. Pentru c ă trebuie s ă rămînă
drept norm ă faptul că nimeni n-are voie s ă
fugă de Ia o ocazie de a înv ăța pe, alții sau
de a înv ăța singur, ci chiar s ă o caute.
Despre exerci țiile scrise (care trebuie s ă
contribuie din plin la realizarea unui progres
continuu) vom trata mai tîrzîu, cînd ne vom
ocupa de școala matern ă și de cea latin ă
(capitolul XXVII și XXVIII). 2f"
Capitalul XIX
Principiile înv ățării concise și rapide
Obiecții
privind
dificiiltălih'
Răspuns:
este necesar
să le
înlăturam 1. O asemenea ac țiune este obositoare j și
prea complex ă, ar putea repro șa cineva, j Cîți
învățători, cîte biblioteci și cită osie- i neală nu
va reclama un asemenea înv ăță- ! mint
general? Răspund: Bineîn țeles că t așa e,
dacă n-ar exista c ăi scurte de i acces, ar fi o
sarcină extrem de corn- J plex ă și chinuitoare.
Căci arta este lung ă, j extinsă și profund ă
ea lumea îns ăși j care trebuie s ă fie
supusă spiritului, i Dar cine nu știe că cele ce
sînt lungi se pot scurta și cele ce sînt grele se
pot ? rezuma ? Cui nu-i este cunoscut faptul c ă
i țesătorii țes mii și mii de fire cu o mare
iuțeală și realizeaz ă modele minunate? I Cine
nu știe că morarii macin ă ușor inii și mii de
boabe și separă tărîța de făină fără nici o
dificultate? Cine nu știe că mecanicii ridic ă
greutăți enorme cu ma șini nu prea mari, și
aproape f ără dificultate, iar cel ce cînt ăreșfe,
prin manevrarea unei uncii fixate
excentric, pe cîntar, ține în echilibru
atîtea livre? Pînă într-atîl spre a produce
ceva nu depinde de o for ță mare, cil mai ales
de artă. Să lipsească oare tocmai înv ățaților v; arta de a- și rezolva ingenios sarcinile lor?
Chiar numai și din pudoare ar trebui s ă ne
străduim asem ănător meșterilor să căutăm
remedii împotriva greut ăților cu care a avut
de luptat pîn ă acum înv ă-țămîntul.
2. Nu vom g ăsi asemenea remedii pîn ă Boala
ce nu vom descoperi bolile și cauzele lor, țmin^
care au frînat într-atîta munca și pro- leacul,
greșul școlilor, încît cei mai mul ți, chiar
dacă au petrecut în școală o viață de om,
n-au reii șit să studieze toate științele și
artele, ba poate unele nici nu le-au început.
3. Adevăratele cauze ale acestei st ări opt ca
sînt următoarele: Mai întîi, n-au fost tărăsâf
• ș • d'i'rî SCC
stabilite scopurile c ătre care trebuiau s ă "" * " fie
conduși cei ce înva ță într-un anumit an, amintit ă
lună, anumită zi; totul era fluctuant.
J-, în al doilea rînd, n-au fost indicate

j
căile infailibile care s ă ducă la aceste;
scopuri.

84
•șl':\ ș:–•–. ș•rrr-'."–

TfcSfi*** • *ÎS
Uf ,'J. În ai treilea rînd, fiindcă cele ce
sin! unite de la natur ă nu s-au tratai împreun ă,
ci separat. Așa, de pild ă, începătorilor din clasa
I li s-a predat mai întîi numai citirea, iar
scrierea a fost amînat ă cu cîteva luni. în școala
latină, tinerii trebuiau s ă lupte ani în șir numai
cu vocabule, f ără să cunoască lucrurile pe care
le denumeau, a șa că și-au trecut tinere țea numai
cu studiile de gramatic ă, studiile filozofice fiind
destinate vîrstei mai mature. Tot astfel ei au fost
puși numai s ă buchiseasc ă, clar nu s ă și în-
țeleagă, reproducînd altora, mai ales c ă toate
acestea (citirea și scrierea, cuvintele și
lucrurile, înv ățarea pentru sine și învățarea
altora) sînt tot așa de unite, ca și la alergare —
ridicarea și lăsarea în jos a picioarelor, în
discuție — ascultarea și răspunsul, iar la jocul
cu mingea — aruncarea și prinderea, dup ă cum
am mai discutat acest lucru în alt ă parte.
v 6. în al patrulea rînd: artele și știin-
țele rar au fost predate în forma enciclopedic ă,
ci numai fragmentar. Așa se face c ă în fața
ochilor elevilor ap ăreau parc ă niște grămezi de
lemne sau de vreascuri, dar cine si-a dat seama
cum de s-au adunat și din ce motiv? A șa se face
că unul a prins una, altul alta, dar nimeni nu și-a
însușit o instruc ție totală, universal ă și deci
solidă.
7. în al cincilea rînd, erau folosite o mul țime
de metode, în fiecare școală altele. Ba chiar
fiecare înv ățător avea pe ale lui, și preda
câteodată același învățător la o art ă sau limb ă
după o metodă, iar la alta, dup ă alta, și ceea ce
era și mai rău, că nici măcar la acela și obiect nu
folosea aceea și metodă, așa că elevii abia de
mai înțelegeau despre ce este vorba. De aici,
incertitudinile, întîrzie-rile, iar la alte discipline,
aversiunea și descurajarea, chiar înainte de a se
ajunge la vreo nou ă materie, astfel c ă mulți nici
nu voiau s ă mai audă de ele.
8. în al șaselea rînd, lipsea o metod ă de a
învăța odată fe toți elevii aceleia și clase și
învățătorul se chinuia cu cîte unul. în caz c ă
erau mai mul ți elevi, atunci înv ățătorul muncea ca un m ăgar de
povară, în schimb elevii fie c ă se dedau Ia fel de
fel de năzbâtii, ori de primeau ceva de lucru,
atunci era pentru ei o fr ămîntare chinuitoare.
9. în al șaptelea rînd, dacă erau mai
mulți învățători, atunci ap ărea o mai
mare zăpăceală, deoarece aproape în fie
care oră nu expunea și prelucra unul
singur, abstrac ție făcînd de faptul că mai
mulți învățători, ca și mai multe c ărți,
disperseaz ă gîndirea.
10. în sfîrșit, elevii aveau dreptul,
fără ca învățătorul să poată obiecta ceva,
să foloseasc ă în școală și în afara ei alte
cărți, pentru c ă se credea c ă cu cît vor
răscoli mai mul ți autori, cu atîta pro
gresul va fi mai sigur, ori tocmai aceasta
distrăgea și mai mult spiritele. Și de
aceea nu trebuie s ă ne mir ăm că numai
puțini au parcurs toate disciplinele, ci
mai mult c ă au reu șit să străbată acele
labirinte, ceea ce n-a putut reu și decît
unor minți mai strălucite.
//. Vor trebui înl ăturate pe viitor toate aceste
piedici și întârzieri și să se urmărească ceea ce
duce drept la țintă, fără ocolișuri, așa cum spune
zicătoarea popular ă: „Pentru ceea ce se pozate
realiza cu pu țin să "nu folose șiT''multe".
12. Să urmăm aici pentru imitare un
exemplu str ălucit pe care ni-I ofer ă natura:
soarele ceresc. Acesta î și îndepline ște sarcina
obositoare și totodată permanent ă (aceea de a
trimite razele sale peste lot globul p ăi mutesc, și
să dea lumin ă, căldură, viață și prosperare
tuturor elementelor și combina țiilor lor:
pietrelor, plantelor, animalelor ale c ăror specii și
exemplare sînt nenum ărate), totu și, spre
mulțumirea general ă, își îndepline ște excelent în
fiecare an cercul obliga țiilor sale.
13. Să vedem mai de aproape modul de
acțiune a soarelui și să avem în vedere acele
modalități exprese de activitate în scoli. VII
VIII
Exemple de
înlăturare a
piedicilor se
pot lua de la
natură
La fel și
soarele ceresc
Procedeu
cuprinzător de
realizare a
acțiunii
soarelui
85

I. Soarele mi se ocup ă cu fiecare obicei, !
în parte, fie el un arbore sau un
animal, ci lumineaz ă, încălzești.;
și îmbăiază întregul p ămînt.
II. Cu acelea și raze el lumineaz ă toiul,
cu aceia și nori, care se formeaz ă
și iarăși se destram ă, el udă totul,
cu acela și vîut adie totul și cu
aceeași căldură sau r ăceală acțio
nează asupra tuturor etc.
III. în același timp, pe întinse regiuni el face
să apară primăvara, vara, toamna sau
iarna și lasă ca totul s ă răsară simultan,
să înfloreasc ă și să rodească, ceea ce nu
împiedica ca unul s ă se coac ă mai
repede, altul mai încet, fiecare conform
naturii sale,
IV. El respect ă -întotdeauna aceea și ordine,
astăzi ca și mîine, anul acesta ca și în cel
următor, invariabil p ăstrează aceeași
formă în același gen de lucr ări.
V. El produce ori șice din sămhtla sa și nu
din altă parte.
VI. EI produce deodată ceea ce trebuie s ă
stea împreun ă: lemnul cu coaja și
măduva sa, floarea cu frunzele, fructul
cu pielițele, pețiolul și sîmburii.
VII. El lasă totul să ' apară treptat, astfel ca
unui să pregătească calea celuilalt și
unul să urmeze altuia.
VIII. în sfîr șit, nu produce nimic imit ii,
și de apare ceva., îl arde și-1 în
lătură.
14. Conform acestui exemplu:
I. Uri'»singur înv ățător să conduc ă
o singur ă școala, sau desigur o
clasă.
II. Să se foloseasc ă un singur autor pentru
același obiect.
III. Una și aceeași muncă sa se încre-
dințeze în comun clasei întregi.
IV. Să se predea dup ă mia și aceeași
metodă toate obiectele și limbile.
V. Totul să fie tratat din temelie, pe scurt
și concis, astfel ca mintea s ă fie
deschisă ca și cu o cheie și lucrurile s ă
i se ofere singure.
VI. Tot ce este unit laolalt ă să se șpredea
împreună.
VII. Totul să se desf ășoare într-o suc-
cesiune gradat ă indisolubil ă, astfel ca
ceea ce se înva ță, astăzi să întărească
ceea ce s-a înv ățat ieri și să netezeasc ă
calea pentru ceea ce urmeaz ă mîine.
\!lll. Și, îip sfîr șit, se va înl ătura iot ce este
inutil.
15. De va fi posibil, spun eu, s ă se introduc ă
acestea în școli, atunci nu trebuie s ă ne îndoim
că circuitul științelor se va realiza u șor și plăcut,
dincolo de a șteptările noastre, la fel ca și soarele
care își împline ște anual cursa în jurul lumii
întregi. S ă ne ocup ăm mai îndeaproape de
această problemă și să vedem cum și cît de ușor
pot fi realizate aceste recomand ări.
PRIMA PROBLEM Ă
Cum poate un înv ățător să satisfacă un D
număr oricât de mare de elevi? ?c'
să
16. Nu numai c ă asigur că este posibil Ul ca un
singur înv ățător să conducă un număr de aproape
100 de elevi, dar sus țin că trebuie s ă procedăm așa,
fiind cu mult mai convenabil atît pentru cel ce pred ă,
cît și pentru cei ce înva ță. Fără îndoială, învățătorul
își va desfășura munca cu o pl ăcere sporit ă dacă și,
numărul elevilor din fa ța sa va fi mai mare (la fel ca
și minerii care î și înfig cu pl ăcere mîinile într-o
galerie abundent ă), si cu cît el va fi mai zelos cu
aiîta vor fi mai vioi și elevii săi. La fel și elevilor le
va. produce mai mult ă bucurie și mai mult folos cînd
numărul lor va fi mai mare (să ai tovarăși la munc ă
este plăcut)}01 Ei se vor stimula si se vor ajuta
reciproc, pentru c ă emulația este specific ă acestei
vîrste.
86

N.B.
iim de c
posibil
aceasta?
Se învață
exemplele
u natură
ă imităm
șnatura
n scoală:
npărțind
efectivul Afară de aceasta, se poate u șor întîm-pla,
cînd învățătorul este ascultat de mai pu țini, ca să
le treacă pe lingă ureche una sau alta; clac ă-1
ascultă însă mulți, pricepe fiecare atît cît poate
să priceapă și la recapitul ările următoare se
reamintește tot ce s-a spus și devine folositor
pentru to ți, pentru c ă un' spirit stimuleaz ă pe
altul și o memorie pe alta/ Pe scurt, așa cum cu o
singură frămîn-tare a aluatului și cu un singur
cuptor înc ălzit brutarul poate coace mai multe
pîini, și cărămidarul mai multe c ărămizi, iar
tipograful cu acela și zaț (text cules)
poate tipări sute sau mn ""de """c ărți', ………. tot
așa și un_jrrvățător (linii magiste r), cu acelea și
exerciții de studiu, iar ă nici o osteneal ă
deosebită, poate înv ăța dintr-o dat ă un mare
număr de elevi. De altfel, noi vedem c ă o
singură tulpină ajunge s ă țină un copac, orictte
ramuri ar avea, și să îe alimenteze cu sev ă, la fel
cum e suficient un soare ca s ă anime tot p ă-
mîntul.
17. Dar în ce mod c posibil aceasta? Să
vedem procedeul naturii în exemplele de mai
sus: Tulpina nu cre ște pînă la extremit ățile
ramurilor, ci se opre ște într-un anumit loc și
transmite direct seva mai departe ramurilor
principale imediat desprinse din ea, iar acestea
îndată altora, la cele mai apropiate, apoi în
continuare celorlal ți; și (ot așa pînă la părticelele
extreme cele mai mici ale copacului. Nici
soarele nu se revars ă asupra fiec ărui copac,
plantă sau animal, ci radiaz ă de la în ălțime
razele sale și lumineaz ă deodată o întreag ă
emisferă, iar ființele individuale absorb spre fo-
losul lor lumina și căldura. în acela și timp
trebuie să remarcăm că eficacitatea soarelui este
dependent ă de pozi ția locului, căci razele
adunate în depresiuni înc ălzesc mai mult
regiunea învecinat ă.
18. Dacă se va organiza lucrul în forma
arătată, atunci va fi suficient un singur
învățător pentru șun mare num ăr de elevi, dacă
el:
I. va subtmp ărți întregul efectiv în grupe, de
pildă, de cîte zece elevi, punînd peste ei cîte un decurion, iar peste ace știa, pe clase un altul,
pînă la cel mai înalt205;
II. nu va înv ăța niciodat ă numai pe n. învățînd unul
singur, fie în particular, afar ă de "M Pcfiecare școală, cu atît mai
puțin hi timpul înv ă- "| f ^« țămîntului public în școală, ci pe
toți împreun ă împreună, în același timp. El nu trebuie s ă
meargă la nici unul și nici să nu admit ă să vie vreunul la el, ci
să stea la catedr ă (de unde poate fi v ăzut și auzit de to ți) și să
radieze ca un soare peste to ți razele sale. To ți trebuie s ă-și
îndrepte îns ă spre, el privirile, auzul și atenția lor și să rețină
tot ce expune, execut ă sau prezint ă. în felul acesta nu se
omoară una sau dou ă muște, ci mai multe.206
19. Arta va consta numai în a-i face ni. Reți-
pe toți, împreun ă, și pe fiecare în parte
atît de aten ți încît să creadă (ceea ce
este și de fapt) c ă gura învățătorului ar .
fi izvorul din care curg spre ei pîraiele
științei și ca ei să se deprind ă, ori de
cîte ori văd ca se deschide izvorul, s ă puie dedesupt
ulciorul aten ției lor, pentru ca s ă nu curgă nimic
nefolosit. Iar grija cea mare a înv ățătorului trebuie
să' ! fie să nu vorbeasc ă cînd elevii nu-l ascult ă \
și să mi predea cînd ace știa nu sînl aten ți, j I, Be-i
valabil undeva cuvîntul lui Seneca, apoi aici cu
siguranță: t!Sâ nu se vorbeasc ă decîl aceluia care
vrea să te asculte" 207. La fel și pilda lui Solomon: _
„Omul pricepui are înaintea luîfih țeieficiimeâ!'
(Pilde, X2, 24), adică să nu o răspîndeasc ă în
vTiTf™ci în min țile oamenilor.
20. Această atenție nu va fi trezit ă și c«*» o
și întreținută numai prin decurionii poate face?
grupelor sau prin al ții (în măsura în c^0Tfndt
care îi supravegheaz ă cu grijă pe colegii cate mai sus și
lor), ci mai ales prin înv ățător (praecep- însuși învăță
tor), sub opt aspecte:
torulprin opt
procedee
1
'/. Dacă el se va str ădui cînd expune să le
strecoare mereu cîte, ceva pe cît de pl ăcut pe
atît și de util, prin aceasta vor fi cî știgate
spiritele, care îl vor urm ări cu plăcere și cu
atenția încordat ă.
2. Dacă el la începutul fiec ărei activit ăți
cîșiigă spiritele -prin aceea c ă le reco-
87 nînd aten ției
tuturor

mandă materia ce urmeaz ă să fie predat ă \ sau îi
stim'uleaz ă în așa fel prin întreb ări din capitolele
de acum tratate, cu ajutorul c ărora vrea s ă treacă
la materialul nou, sau chiar clin materialul nou,
încît ci își dau seama ele ne știința, lor în acest
domeniu și curioși trec cu nesa ț la clarificarea, j
lucrului.

!
i
3. Cînd el, de pe locul s ău mai ridicai, j hi
plimbă ochii în jur și nu-i permite nim ănui să facă
altceva deeit s ă privească spre el.
4. Cînd el susține atenția prin aceea c ă oferă
tot cc-i posibil sim țurilor, așa cum am ar ătat în
cap. XVII, principiul VIII, regula III, Aceasta nu
ușurează numai înv ățarea, dar stimuleaz ă și
atenția.
5. Dacă, din timp în timp, î și întrerupe
expunerea și întreabă: tu sau tu, despre ce am
vorbit acum? Repet ă aceasta! Explic ă-mi cum
de am ajuns aici? și altele, va fi în profitul
fiecărei clase. Dac ă vreunul este descoperit c ă n-
a fost atent, imediat s ă fie certat sau pedepsit.
Astfel se va putea înt ări atenția general ă.
(>. De asemenea, dac ă întreabă pe unui
și acela se împotmole ște, să treacă mai
departe la al doilea, la al treilea, la al
zecilea, la al treizecilea, cerînd r ăspunsul
fără să repete întrebarea. Toate, acestea j
se fac cu scopul ca ei s ă-și dea silin ța I
să rețină ceea ce se spune altuia, și să-1 I
prelucreze în folosul lor. I
7. Se întîmpl ă, chiar dacă nu a răspuns j unul
sau altul, s ă se întrebe întregul efectiv. Cine va
răspunde mai îittîi sau cel mai bine, acela s ă fie
lăudat în fa ța tuturor și să serveasc ă astfel ca
exemplu ele emula ție. Dacă unul dă un răspuns
greșit, învățătorul să-1 îndrepte și chiar cu ocazia
greșelii să-i descopere originea (pe care un
învățător perspicace o va adulmeca repede) și s-o
înlăture. Este de necrezut progresul rapid ce se
realizează prin j aceasta.
8. La sfîrșit-ullecției, învățătorul ofer ă ele-
vilor prilejul s ă întrebe lot ce vor— fîecăs-a
strecurat vreo neclaritate la lec ția actuală sau la cele anterioare. Nu se admit întreb ări
particulare, ci fiecare s ă ceară public sfatul
învățătorului, clac ă arc nevoie de sfatul s ău,
personal sau prin decurio-nul s ău (dară acesta nu
1-a putut mul țumi), pentru ca toate întreb ările și
răspunsurile s ă foloseasc ă tuturor. Dac ă vreunul
întreabă mai frecvent lucruri folositoare, atunci
să fie lăudat mai des pentru ca și ceilalți prin
exemplul s ău să fie stimula ți la aceasta.
22. 208 O asemenea exersare zilnic ă a cit
atenției va fi de folos tinerilor nu numai esje
m prezent, ci pentru. întreaga via ța. Daca asljt
se vor deprinde cî țiva ani, printr-un exer- exer
cițiu continuu, s ă urmărească întotdeau
na despre ce este vorba, atunci vor activa
mereu cu prezen ță de spirit, f ără să mai
aștepte să fie îndruma ți sau impulsiona ți
de alți oameni. Și dacă vor fi astfel școlile
nu putem spera oare s ă ne dea cea mai
bogată recoltă de oameni capabili?
23. S-ar putea repro șa: cu toate acestea Ohk
este totuși necesar s ă se inspecteze pe fiecare $e i
în parte, de pildă, să se verifice cît ele %ff)
J , * . ,. 1 u , -i i .v A • ,~ felul
curat își ține cariile, daca. î și executa cu lie k
grijă temele, cît de temeinic ține minte de fi
ete, L'a un efectiv mare de elevi, aceasta *» p>
va reclama mult timp. R ăspund: nici nu Afiri
este necesar de a asculta totdeauna pe to ți
și de a le vedea caietele, pentru că învăță- fccu,
torul arc ca ajutor pe decurioni. Ace știa
supravegheaz ă fiecare în grupa sa, ca to ți,
pe cît este posibil, s ă-și îndeplineasc ă bine
toate obliga țiile.
2d. învățătorul însu și, ca inspector su- 2. i prem, îsi
va îndrepta aten ția sa special ă conU' o data asupra
unuia, altădată asupra al- invăii tuia, spre a verifica
încrederea mai ales a acelora de care nu este prea sigur.
De exemplu, dacă s-a dat ceva de memorat, atunci va fi
ascultat unul apoi altul, și al treilea ,eî ți va creele de
cuviință, atît dintre cei buni, cît si dintre cei slabi, în
timp ce restul clasei ascult ă. în felul acesta, to ți trebuie
mereu să vină pregătiți la lecție, deoarece fiecare se
poate aștepta oricând s ă fie examinat. Sau dac ă învăță-
torul observ ă că unul începe s ă expună
de)

curgător lec ția și este convins c ă acesta
știe și restul la fel de bine, poate s ă pună
pe altcineva s ă continue. Dac ă și respecti
vul se prezint ă tot atît de bine, poate
să-1 pună în continuare, la al treilea ali-
'•B' neat sau paragraf, iar ăși pe un altul. Astfel
că prin examinarea a cîtorva se poate convinge
de toți.
d de a 25. La fel va proceda la corectarea dic- coreda
dărilor, dacă li se dau. El pune pe unul
)e scrisc sau pe altul, la nevoie și mai mul ți, să citească cu
voce tare și clar ceea ce au scris, denumind chiar
și semnele de punctua ție. Ceilal ți urmăresc în
caietele lor și îndreapt ă. Desigur, poate și el să
ia cînd un caiet, cînd altul, să vadă repede UD a
sau alta și să pedepseasc ă pe cei descoperi ți ca
neglijenți.
irectarca 26. Corectarea lucr ărilor scrise pare s ă
.•rcitiilor prezinte mai multe greut ăți, dar și aici
de stu ex{sf(i 0 solup[e> dacă se continu ă pe același
drum. De pildă, la exerci țiile de traducere
dintr-o limb ă într-alta, se va proceda
1 astfel: după ce decurionii au constatat c ă toți au
terminat lucrarea, se nume ște im
2 elev care se scoal ă și provoac ă pe un oponent, pe
care-1 vrea, dup ă propria sa alegere. Dup ă ce se
ridică cel ales, primul cite ște, pe fragmente,
lucrarea sa. To ți îl
3 urm ăresc cu aten ție. învățătorul (sau cel
puțin decurionul) st ă în acest timp lîng ă
elevul,care cite ște și urmărește ortografia.
4 Dup ă ce a citit o propozi ție, se opre ște
și în acest timp oponentul s ău îl face
5 atent dac ă a semnalat vreo gre șeală. După
J aceea, decurionul s ău permite clasei în-
7 tregi s ă verifice propozi ția. în cele din
8 urm ă, la nevoie îl corecteaz ă învățătorul.
între timp to ți se uit ă în caietele lor și
îndreaptă dacă au făcut greșeli asem ănă
toare, cu excep ția oponentului, a c ărui
lucrare r ămîne neschimbat ă, pentru apre
ciere. Dup ă ce prima propozi ție s-a termi
nat și a fost cercetat ă așa cum se cuvine,
9 se trece la urm ătoarea ș.a.m.d., r5în ă la
10 sfîr șit. Apoi urmeaz ă să-și citeasc ă lu
crarea oponentul în acela și fel, iar cel ce
1-a provocat se uit ă în caietul acestuia,
ca să nu-i permit ă să prezinte lucrarea îndreptată, ci așa cum a scris-o. în acela și mod ca înainte
sînt verificate rînd pe rînd cuvintele, propozi țiile și expre-
N-B siile. Apoi, aplicînd acela și procedeu, sînt solicitate
alte perechi, atîtea cît permite timpul.
27. Decurionii trebuie s ă fie atenți ca Datoriile
toți ai lor, înaintea începerii, corect ării, dfc,pwnilor sa
fie gata cu compunerea. Iar m timpul au&ie
corectării trebuie s ă urmărească ca toți lucrări -—
cu ajutorul gre șelilor'.străine — să le corecteze pe ale lor
proprii.
28. în felul acesta:
I. se micșorează munca înv ățătorului; folosul
acestei
II. toți se vor instrui f ără să se negii- metode
jeze vreunul;
III. atenția tuturora se va ascu ți;
IV. tot ce se spune într-o împrejurare
unuia, serve ște tuturor celorlal ți;
V. varietatea expresiilor, care nu pot s ă nu
fie diferite la diver și elevi, vor forma și
întări admirabil atît judecata asupra
lucrurilor, cît și uzul limbii;
VI. în sfîrșit, se va vedea c ă după ce an citit
două sau trei perechi de elevi, la ceilal ți
va rămîne de corectat foarte pu țin sau
nimic.
După aceea, timpul care a mai r ămas' disponibil
poate folosi tuturor, pentru ca . cei care fie c ă au
un dubiu în lucrarea lor sau cred c ă au lucrat mai
deosebit decît al ții, să arate aceasta public și să se
facă aprecieri asupra lor.
29. Acestea am avut de spus ca exemplu
despre exerci țiile de traducere, ceea ce se poate
foarte ușor aplica la exerci țiile stilistice, logice,
teologice și filozofice, în orice clas ă.
30. Am văzut astfel în ce mod un înv ățător
poate fi de ajuns pentru o sut ă de elevi, f ără ca
să aibă mai multe preocup ări decît cu unul sau
cu doi.
89

PROBLEMA. A DOUA
Cum se poate ob ține ca toți sa fie înv ățați din
aceleași cârti.
31. Nimeni mi ignor ă ea sinii urile sini atrase
de prezen ța mai multor lucruri. De aceea va fi un
excelent avantaj:
1. Mai întîi dacă elevilor li se va
permite să permită. în aibă mimai cărțile destinate
studiilor clasei acest timp ^ n carc rac .parț:c_ fn acest fel se va
putea
alto carh ,. x »„ ș . • „ , .,
' practica ceea ce r ăceau cei vechi ci nu adresau
celor ce efectuau jertfele.: Aceasta s ă faci/200.
Căci cu cît celelalte c ărți vor distrage mai pu țin
ochii, eu atît mai mult min țile vor fi ocupate eu
cărțile prescrise.
ii. Trebuie 32. în al doilea rînd: dacă vor fi preg ă-să fie tite
toate mijloacele de hw ățămînl de felul suficiente acCsta, ca
table, programe, c ărți elementare, dic ționare,
lucrări sistematice asupra artelor. Căci, dacă
învățătorii (dup ăcum adesea se întîmpl ă) abia
confecționează elevilor tabele alfabetice, modele caligra-
fice sau dicteaz ă reguli, texte sau traduceri și altele, vai, cît
timp se pierde eu aceasta! De aceea ar fi nimerit s ă existe
suficiente exemplare din toate c ărțile, care se folosesc în
toate clasele, iar cele din care urmeaz ă să se facă traduceri
în limba matern ă să aibă versiunea anexat ă. Astfel, timpul
care se irose ște cu dictarea, transcrierea și traducerea ar
putea fi folosit mult mai util pentru explicare, repetare și
exerciții.
Ocupația 33. Să nu se team ă cineva c ă prin aceasta se
favorizeaz ă întrucîlva lenea înv ățătorilor. Așa
cum un predicator î și îndepline ște bine
obligațiile sale cîrtcl explic ă textul citit mai
înainte din Biblie și arată auditorilor folosul ce
poate rezulta din el (înv ățătura,..îndemnul,
consolarea. e(:c), se poate socoti c ă și-a făcut
datoria chiar dac ă n-a tradus singur textul din
surse originale, ci a primit traducerea gata din
altă parte, tot a șa pentru elevi este cu totul
indiferent dac ă materialul ce urineaz ă să fie
explicat a fost alc ătuit de înv ățător' sau de
altcineva; important este ca ceea. ce se cere s ă
stea la îndemîn ă și să fie bine predat de
învățător, cu arătarea
90 folosului ce rezult ă din ei. Este îns ă mat bine s ă
ai totul preg ătit, astfel ca s ă se poat ă evita
greșelile, iar pe de alt ă parte să rămîie mai mult
timp pentru exerci ții practice asupra celor
învățate.
3 L Așadar va fi necesar s ă fie elaborate
asemenea c ărți pentru toate școlile, confor-
mîmiu-se legii noastre cu privire la u șurință,
temeinicie și concizie. Ele trebuie s ă conțină totul
atît de complet, temeinic și îngrijit încît s ă fie o
adevărată imagine a întregului univers (și să o
poată forma în spirite). Totodat ă, cer și doresc
urgent ca ele -s ă descrie totul accesibil Ș.Lpe
înțeles (familiariter ac populariter) și în orice
împrejurare s ă ofere sprijin elevului, ea s ă poată
pricepe totul chiar f ără, învățător.
în
acest scop aș dori ca ele s ă fie 1. scrise,
pe cil posibil, sub forma de dialog, fte ala avîtsd în
vedere urm ătoarele motive: Țc J^
1, este mai u șor să adoptăm conținutul si stilul
la mințile copiilor, pentru ca ei s ă muși închipuie
că este ceva imposibil, inaccesibil sau prea greu,
căci nu există nimic mai atr ăgător și mai
natural ca dialogul; prin dialog omul poate fi
condus oriunde, u șor și pe nesim țite. în aceast ă
formă au scris satiricii, spre a avertiza poporul,
observațiile lor asupra dec ăderii moravurilor ; la
fel și Platon — filozofia sa universal ă, ca și
Cicero — numeroase opere ale sale, precum și
Augustul — întreaga sa teologie, ei urm ărind
capacitatea de în țelegere a cititorului.
Dialoguri
file trezesc, învioreaz ă și sti-
mulează atenția, din cauza variatelor întreb ări și
răspunsuri, ca si a deosebitelor lor forme
presărate cu replici de înseninare. Tocmai
datorită varietății și alternării ce are loc între
persoanele angajate în discu ție, spiritul nu numai
că. este degajat de plictiseal ă, ci, din contr ă, i se
deșteaptă pofta să audă din ce în ce mai mult.
3. Iile fac ca instruc ția să fie mai temeinic ă.
Căci așa cum noi ne aducem mai lesne «minte
de o întîmplare petrecut ă decît de aceea pe care
am auzit-o numai Aici treimii '
să observăm
5 lucruri
I. Să nu se
cărți pentru
învâtămînt iii. i
să fie
elabor
mai i
.îi ace
De

istorisindu-se, fapt confirmat de experien ță, tot
așa rețin mai bine min țile elevilor ceea ce au
văzut în forma unei piese de teatru sau a unui
dialog (deoarece aici se prezint ă lucrurile ca și
cum le-ar vedea, și nu numai le-ar auzi), decît
dacă s-ar limita la simpla ascultare a expunerii
lecției de c ătre învățători.
4 4. Cea mai marc parte a vie ții noastre const ă
în conversa ție, de aceea tineretul trebuie
pregătit succint pentru aceasta, nu numai s ă
cunoască ceea ce este util, dar și să se deprind ă
a se pronun ța despre aceasta în mod variat,
elegant, cu seriozitate și cu ușurință.
5 5. în sfîrșit, conversa ția servește la repetarea
mai ușoară pe care elevii ci pot folosi între ei.
l V. Despre 30. Bine ar fi chiar dacă cărțile vor o smgura
provmi Li;m aceeași ediție, ca să corespund ă paginile, chiar
și mulurile și toate celelalte, aceasta din cauza cit ării și a
memoriei vizuale, ca s ă nu existe nici un motiv de
rămînere în urm ă.
Conținutul 37. Ar mai fi de mare folos dac ă s-ar lor sa fie țaoe
Q preZ(>nlare succint ă a textului, inia-L ".peren ginilor și a
desenelor din toate c ărțile unei clase și s-ar afișa pe pereții
camerei, astfel ca sim țurile, memoria și mintea elevilor s ă
se poată exersa zilnic. Nu în zadar se g ăseau afișate pe
pereții templului lui Acscidap, dup ă mărturiile celor vechi,
1oate recomand ările medi-cinei, pe care Mippocrates, dup ă
ce a pătruns pe furi ș acolo, și le-a copiat 210. Căci și
.Dumnezeu a umplut acest mare teatru al hunii cu tablouri,
statui si imagini, ca ni ște semne vii ale în țelepciunii sale, și
vrea ca noi s ă ne instruim prin ele. (Dar despre aceste
'reprezent ări picturale se va discuta mai mult la descrierea
particular ă a claselor.) 21î.
A TREIA PROBLEM Ă
Cum se poate ca to ți în acela și timp să facă
același lucru în școală.
im se face 38, Evidenl, ar fi o dispozi ție folosi- că într-o
toare dacă toii dintr-o clas ă ar trata în același: timp aceea și materie, mai ales școală toți că
învățătorului i-ar reduce osteneala, {ac acclafl
i -'. • i, f, r.« • lucru
iar elevii ar avea mai mult proiit. C ăci numai
atunci se na ște emulația între unul și celălalt,
cînd toate gîndurile se îndreapt ă asupra aceluia și
obiect și fac exerci țiile respective, iar dur ă
aceea, to ți, printr-o confruntare reciproc ă, se
corecteaz ă într-olalt ă. După cum un ofi țer nu
execută exercițiile sale cu fiecare recrut în parte,
ci le execut ă pe terenul de instruc ție cu toți
împreună, arătîn-du-le folosirea și mimarea
armei, și cere apoi, chiar dac ă se ocup ă de
instrucția individual ă a vreunuia, ca to ți ceilalți
să facă, să observe și să încerce acela și lucru, la
fel trebuie s ă procedeze peste tot și învățătorul.
39. Pentru ca s ă se poată face acest și «»«
lucru, este necesar ca: e Poslbl1
aceasta?
1, școlile să înceapă numai o dat ă pe 1
an, la fel ca și soarele, care î și începe ac
țiunea sa pentru toate fiin țele numai o
dată (primăvara);
2. tot ce trebuie f ăcut să fie astfel 2
rînduit încît fiecare an, fiecare lun ă, fie
care săptămână, fiecare zi și chiar fiecare
oră să aibă pensumul s ău, așa încît to ți,
simultan, nu numai s ă fie condu și fără
obstacole, dar și aduși la țintă. Despre aceasta
urmează mai amănunțit la locul cuvenit 2ia, mai
departe.
A PATRA PROBLEMA
Cum se poate face ca to ți să predea dup ă una și
aceeași metodă.
40. Că pentru toate științele, artele si Metoda limbile exist ă
o singură metodă naturală, naturală este va rezulta din cap.
XX, XXI si XXII. """ °iuȘuf
_ – x , . > . dar poate fi
Deoarece acolo unde apare o deviere sau f0iosna o
deosebire, este prea neînsemnat ă ca să peste tot poată
constitui o metod ă nouă; aceasta nici nu rezult ă din esența
însăși a lucrului, ci din reflexiunea înv ățătorului, care are
în vedere rela ția reciproc ă dintre arte sau limbi, sau
capacitatea de price-
91

PROBLEMA A CINfEA
Cum se poale oferi -intelectului, iu șpuține-
cuvinte, multe lucruri.
41. A încărca spiritul cu o gr ămadă. de cărți
sau cuvinte este un lucru inutil. C ăci o bucățică
de pîîne si o gur ă de vin ofer ă corpului omenesc
mai mult ă hrană decît o covat ă de 'pleav ă și
y;oaie. O moned ă de aur în pung ă valorează mai
mult decît o sut ă de plumb. Iar despre reguli,
Seneca spune textual: ,,Să fie împrăștiate cum se
seamănă semințele: nu multe, dar eficace." 3î;î
Răraîno deci ce am spus în cap. V21L. '„în om,
ca și într-un microcosm, se g ăsește iotul, c
nevoie doar s ă se aprind ă o lumină și el îndată
va vcdea.'f Cine nu știe că unui om care vrea s ă
lucreze noaptea îi ajunge flac ăra, mică. a unui
opaiț? De aceea este necesar s ă se aleagă sau să
se elaboreze din nou, pentru limbi și pentru arte,
manuale de baz ă, mici ca volum, importante ca
utilitate. Ele să prezinte materia într-un volum
mic, în cuvinte pu ține, sa con țină-mult (lucru Ia
care ne îndeamn ă și Sîrali 32, 10), adic ă să ofere
ochilor elevilor lucrurile de baz ă așa cum slut, în
precepte și reguli pu ține, dar alese și ușor de
înțeles și din care tot ce urmeaz ă să se poată
pricepe de la sine.
PROBLEMA A ȘASEA
Cum se poate organiza ca prinfr-o lucrare s ă
se rezolve dou ă sau trei lucruri?
Că într-o 42, Exemplele naturii ne înva ță că în singură
același timp și prin aceea și lucrare se
se dezvolt ă în acela și timp in jos, in sus și
lateral; el efectueaz ă deodată creșterea lemnului,
a cojii, a frunzelor . și ti fructelor. Acela și lucru
se observ ă .și la animal, ale cărui mădulare se
dezvoltă simultan. Iar fiecare m ădular are mai
multe func țiuni. Picioarele, de pild ă, îl ridică pe
om, îl duc, îl mi șcă înainte și înapoi, în diferite
feluri. Cura este și poarta corpului, si moara, și
trompeta sa, care r ăsună ori de cîte ori i se cere.
Plăiiiînul, cu aceea și răsuflare, poate s ă
răcorească inima, s ă aeriseasc ă creierul și să
producă sunete etc.
43. La fel se întâmpl ă și la lucrurile și arh
artificiale, Un ceas solar poate, cu ace
lași arătător, cu aceea și umbră, să indice
toate orele zilei (chiar la orologii dife- ]
rite), indic ă și zodiacul în care se afl ă toc
mai atunci soarele, lungimea zilei și a
nopții, ziua lunii și multe altele. La un ;]
car .serve ște aceea și oiște Ia conducere,
ia Întoarcere și la oprire. .Dar și un bun 3
orator sau poet ne înva ță, ne mișcă și ne
delectează prin aceea și operă, deși cele trei
efecte sînt diferite între ele.
44. în același chip trebuie organi- Și zată formarea
tineretului, ca orice Iu- la fci erate să
aibă mai midi decît rod. Pentru
aceasta avem regula general ă:
oriunde și întotdeauna, ceea ce st ă pentru in rela ție
reciprocă să se trateze împreun ă, ea, de pild ă, cuvintele
și' lucrurile, citirea, și scrierea, exerci țiile de stil și de
pricepere, predarea și învățarea, jocul și seriozitatea și
orice altceva ce putem inventa.
7,7. Așadar, cuvintele trebuie s ă se pre- și ci» dea și
să se învețe șmimai în leg ătură cu (r lucrurile, la fel
cum se vinde, se cump ără și se trimite vinul cu sticla,
sabia cu teaca, lemnul cu scoar ța, fructul cu coaia. în / ș
. in nn
fond, ce sînt cuvintele altceva decît înveli șurile si
tecile lucrurilor? Ori șice lim-bă ar învăța elevii,
fie și limba matern ă, trebuie s ă le arătăm
lucrurile pe care le denumim cu cuvinte, și iarăși
orișice văd, aud, pip ăie sau gust ă trebuie să în-
92 pere ,și de progres a elevilor s ă*. Proce- I pot îndeplini diferite altele. Arborele lucra
darea peste tot dup ă metoda natural ă
va aduce elevilor un profit; la ivi emu e
pentru un c ălător calea dreapt ă, fără j
devieri. Diferen țele particulare se vor |
observa mai u șor cînd ne vom ocupa ele i
ele, dar acestea nu pot a linge ceea ce i
este general și comun. j
Să se dea
preferință
cărților
concise fa ță
de, cele,
dezUnate, pot
mai
lucru
ne a
natin
orice lu- un singur s~° ,„ ° regula
cu 1
și

Concluzie:
să se
considere.
ca necores-
punzăioare
cărțile
ce oferă
numai
vorbărie
II,
citirea
scrierea
unite
N.B. vețe să Ie exprime prin cuvinte, astfel ca limba
si intelectul s ă se dezvolte întot-deauna paralel și
să se perfec ționeze. De aceea, s ă fie ca o regul ă:
atît cît pricepe cineva, atît s ă și vorbeasc ă, și
invers — ceea ce vorbe ște să și priceapă. Să nu
se permit ă nimănui să redea ceea ce nu pricepe,
sau să priceapă ceea ce nu poate exprima. C ăci
cel ce nu poate exprima ce simte spiritul, acela
este o statuie, iar cel care vorbe ște fără să
înțeleagă este un papagal. Noi îns ă formăm
oameni și vrem să-i formăm integri și aceasta
este posibil numai dac ă pretutindeni limba va
ține acela și pas cu lucrurile, și lucrurile cu
limba.
46. Corespunz ător acestei reguli, tre
buie să înlăturăm din școală toți auto
rii care cuprind numai cuvinte și nu
oferă nici o cuno ștință asupra lucrurilor
utile. Pentru c ă mai întîi trebuie s ă avem
grijă de ceea ce este mai important.
„Trebuie s ă acționăm astfel (spune Seneca
în scrisoarea a 9-a) încît să nu servim
cuvintelor, ci sensului" 213. Dacă le place
să citească asemenea autori, s ă-i citeasc ă
în afară de ș'coală, întîmpl ător și cursiv
(obiter ac cursim), f ără prelucr ări deta
liate si obositoare si f ără tendința de
a-i imita, pentru c ă un asemenea efort
trebuie îndreptat spre lucrurile reale.
47. De asemenea va fi un cî șlig frumos
dacă exercițiile de citire și scriere se vor
învăța întotdeauna împreun ă: căci nici
pentru elevii care deprind alfabetul
nu poate fi g ăsit un stimulent sau o
atracție mai eficace ca aceea de a le
cere să învețe scriind. Și cum tendin ța
de a picta este aproape înn ăscută la copii,
ei se vor delecta, cu acest exerci țiu, mai
ales că imagina ția lor va fi sus ținută
într-un dublii sens. Mai tîrziu, cmd pot
să citească curent, atunci s ă se deprind ă
să citească acele materii care în orice caz
trebuie s ă fie studiate, și anume lecturi
care procur ă cunoștințe cu privire la
lucruri, moravuri și pietate. Și dacă
trec să învețe latina, greaca sau ebraica,
va fi eficient pentru ei clac ă declinarea
și conjugarea le recitesc și le transcriu de atîtea ori pîn ă ce deprind atît citirea cît și
scrierea, iar o dat ă cu aceasta semnifica ția
cuvintelor și în cele din urm ă formarea și
terminațiile acestora. Iată dar cum aceea și
muncă aduce un rod împ ătrit ! Un asemenea
randament (foarte util) se poate ob ține la toate
materiile și studiile, sau a șa cum serie Seneca:217
„ceea ce am dobîndit prin lectur ă,, prin condei,
pătrunde în corp", sau cum se exprim ă Augustin
215„ noi scriem progresului și progres ăm
scriind".
48. Se fac, de obicei, exerci ții stilistice
aproape f ără o prealabil ă alegere a materiei și a
legăturii ei cu tema, de unde rezult ă că ele rămîn
exerciții pur stilistice, dar nu exerseaz ă în mod
egal sau de loc mintea. Oricît de îngrijit ar fi
executate, ele nu sînt în cele clin urm ă decît o
bucată de hîrtie bun ă de aruncat, care nu aduce
nici un folos vie ții. Iată de ce exerci țiile de stil
trebuie făcute asupra îns ăși acelei materii, a
științei sau artei de care se ocup ă tdpmai atunci
clasa, dîndu-se elevilor exerci ții din istorie (de
exemplu, despre inventatorii unei anumite arte,
sau despre locul și timpul cînd ei au fost cel mai
mult în floare) sau teme ori exerci ții de imitare,
pentru ca la aceea și lucrare s ă se exerseze atît
stilul, mintea cît și limba, prin recitare.
49. Cum e posibil ca ceea ce a înv ățat
cineva să poată preda și altora am arătat către
sfîrșitul capitolului XVIII217, lucru care-i valabil
și aici, pentru c ă contribuie nu mimai la
temeinicia progresului, ci și la accelerarea lui.
50. în fine, va exista un deosebit randament,
dacă jocurile care se permit tineretului pentru
recrearea intelectual ă, se vor organiza astfel
încît să ofere elevilor, într-o form ă vie,
seriozitatea vie ții și de pe acum s ă le prefigureze
o anumit ă atitudine fa ța de aceasta. A șa, de
pildă, se poate da o idee despre meserii cu aju-
torul uneltelor acestora, despre activitatea
gospodărească, despre afacerile; de stat, ierarhie,
organizare, despre arhitectur ă și altele. De
asemenea pot s ă fie un sfat foarte
bun ce poate
fi realizat în
toate
III. Exerci țiile
de stil mintale
și lingvistice s ă
se facă
deodată
•IV. Trebuie
unite șpredarea
cu învățarea
imediată
V. Cu joc s ă si
unească și
lucrul serios
93

pregătite spiritele și pentru medicina, chieîndu-i
primăvara pe eîrnp sau în gr ădină, arătîndu-Ie
diferite specii de plante și punîndn-i apoi s ă se
întreacă cine cunoa ște mai multe. în acest fel, nu
munai că va ieși la iveal ă rine are o înclinare
naturală pentru botanic ă, dar vor fi stimulate,
înainte de vreme, predispozi țiile din ei. Și pentru,
ca să se nască un fel de emula ție printre acei care
dau dovad ă de cele mai mari progrese, pot fi
numiți doctori, licen țiați sau candidați în
medicină. Toi așa și la alte jocuri, de pild ă, la
cele militare, se poate numi nnul comandant,
alții colonei, c ăpitani, stegari etc.; în cele –
politice, umil rege, al ții consilieri, cancelar, -ma-
reșal, secretari, ambasadori sau consuli,
senatori, avoca ți și alții; asemenea jocuri duc la
lucruri serioase. Atunci vom împlini dorin ța
doctorului î.uther, ca tinerelul s ă se ocupe in
școală cu studii aiU de serioase, încît s ă nu-și
găsească o plăcere mai mic ă decît în cazul în
care ar petrece ziua întreag ă iu jocuri. UB. Nu-
mai asa școlile pot deveni preludiul vie ții.
PROBLEMA A ȘAPTEA
Cum se poate ob ține totul gradat?
Pe alocuri 51. Am arătat mai sus modalitatea am
indicat acestei grad ări în capitolul XVI, prin- secrcttd cipiul v; VI)
vil, VIII si în capitolul gradam XVjjp pHxicipiul V, VI,
VII. Conform acestor norme, trebuie s ă se, alcătuiască ma-
nuale pentru școlile clasice, cu instruc țiuni anexate pentru
învățător, ea să vadă cum pot fi ele just utilizate spre a ob-
ține pe fiecare treapt ă, pînă în viii, erudiție, moralitate
și pietate.
PROBLEMA A OPTA
Cum se pot înl ătura și evita piedicile?
Frumoasa 52. Nu fără temei s-a spus că, nimic neglijar ă
nit este mai zadarnic decît- s ă știi și să a lucrurilor f nveț{ mnUe,
fără să ai vreun folos, și J î că- nu este în țelept cel care știe multe, |
ci aceia, care știe lucruri folositoare. De I aceea
se va putea u șura. munca școlilor dac ă se vn
restructura prin abreviere materia școlară. Adică
atunci cî-nd se va l ăsa, la o parte ceea ce este
î» inutil,
II. nepotrivit (str ăin),
UI. -prea special.
53. Inutil este ceea ce nu serve ște nici I. inutili,
religiozității și nici piet ății și de care eru- ($e S'fft
diiia se 'poate dispensa. Asa, de pild ă, ""'" , în
, -J i , i L ș-, » ț, ', – i ,. , cărțile
numele si laptele zeilor pagini și cultul ps.gî ne.) lor. ba.
fel poeziile si piesele denumite u șuratice ale unor. poe ți
și scriitori de comedii și altele asem ănătoare. Dac ă totuși
este cineva care dore ște să citească pe autorii aminti ți, n-
are decît s ă citească, să nu-i introduc ă însă în scoli, male
trebuie pus ă baza înțeleppiunir și unde sînt inutile. „Ce
nebunie, zice Seneca, N.B. de a învăța lucruri inutile,
cînd timpul e atât de scur ți" 2i0 Așadar, nimic să nu se
învețe exclusiv -pentru școală, ci pentru via ță, ca o dat ă
ce iese cineva din școală, ceea ce a înv ățat să nu se risi-
pească în vini.
54. Nepotrivit este acel lucru care nu II, Nepot:
corespunde dispozi țiilor spirituale ale unuia (pentru
sau altuia. După cum este diferit ă na- alx^e_
tura ierburilor, arborilor și animalelor, anumite
și unul vrea s ă fie tratat într-un fel, iar lucruri)
altul în alt fel, și nu orice se poate folosi
în același chip; așa sînt și aptitudinile omului. Se g ăsesc,
în adevăr, destui ferici ți, bine înzestra ți, care pot s ă
pătrundă în cunoștința tuturor lucrurilor, dar nu lipsesc
nici clin aceia care în fa ța unor lucruri se înce țoșează ele
minune și se îndobitocesc. Unul poate fi vultur pentru
științele speculative, în schimb pentru cele practice, un
asinus ad lyram. Un altul este capabil pentru toate, dar în
muzică este nul, ceea ce i se întîmpl ă al tuia la
matematic ă sau poezie, sau logic ă etc. Ce-i de f ăcut? Ca
să constrîngi na- Corolar tura, încotro nu vrea,
înseamnă să vrei să lupți împotriva ci, deci a încerca
ceva N^. zadarnic. Căci său nu se va ajunge la
94

nici un rezultat, sau rezultatul nu va fi la nivelul
efortului depus. Și fiindcă învățătorul este servitorul
și nu stăpîrtul naturii, conformatort.il și nu reforma-
torul ei, de aceea el mi trebuie s ă conslrîng ă șpe elev
la ceva cu for ța, ceea ce respectivul nu începe cu
favoarea Minervei 220, în speran ța fermă că o
asemenea lips ă, ca de obicei, se va compensa în alt ă
parte. Căci dacă se rupe sau se taie o ramur ă din-tr-un
copac, atunci cresc celelalte cu o for ță mai mare,
deoarece întreaga pu-N-B tere vital ă se transmite
acestora. Și dacă nici unul dintre elevi nu va fi
constrîns s ă facă ceva împotriva voin ței sale, atunci
nu se va crea aversiunea sa și nu va sl ăbi nici
capacitatea min ții sale. Fiecare va înainta în acel
domeniu c ătre care (conform prevederii divine) îl
atrage un instinct înn ăscut, și mai tîrziu, fiind la locul
său, va servi cu. folos atît lui Dumnezeu cît si
societății umane.
55. La fel, dac ă cineva ar voi s ă cunoască
toate lucrurile pîn ă în detaliu (ca, de pild ă, toate
diferențele dintre ierburi și dintre animale, toate
felurile de ocupa ții ale me șteșugarilor,
denumirile tuturor uneltelor și altele asemenea), aceasta ar fi o
adevărată prolixitate resping ătoare. Este de
ajuns dac ă în școli se înva ță, complet și
temeinic, speciile lucrurilor, cu deosebirile cele
mai importante ( și totuși exacte). Mintea î și va
completa mai tîrziu restul cînd va veni ocazia.
La fel ca și cel ce urm ărește să învingă repede pe
inamic, nu se opre ște să cucereasc ă mai știu cu
ce localit ăți mici, ci îsi concen-treaz ă forțele
asupra problemei principale a r ăzboiului, cu
certitudinea c ă toate celelalte i se vor supune de
bună voie, dac ă va birui în lupta de cîmp deschis
și va cuceri fort ărețele cele mai importante; tot
așa și aici, detaliile vor urma de la sine, dac ă
spiritului i-au fost imprimate lucrurile principale.
între lucrurile care re țin inutil se num ără și așa-
numitele dic ționare si lexicoane corn-plete,
despre care se pretinde c ă cuprind toate cuvintele
unei limbi. De ce oare s ă-i încărcăm cu acestea
pe copii, ca s ă le memoreze și să le poarte cu ei,
cînd ei și așa o bună parte din acestea nu vor
folosi? Atîta despre predare și învățare concis ă. N.B.
N.B.
Capitolul, XX
Metoda științelor în special221

liîurile
trebuie
adunate
într-un
fluviu
nța este
privirea
•irituhti,
mănător
privirea
ochiului 1. Să încercăm acum. s,a adun ăm la un loc
acele observa ții risipite și, conform tuturor
regulilor artei22a, să le aplic ăm în predarea
științelor, a artelor, a moravurilor și a pietății.
Cînd spun conform tuturor regulilor artei,
înțeleg prin aceasta: u șor, temeinic și repede.
2. întrucît știința sau cunoașterea lucrurilor
nu este altceva decît privirea interioar ă "m a
lucrurilor, sînt necesare acelea și condiții ca și
pentru cercetarea și privirea extern ă, și
anume: ochiul, obiectul și lumina. Cînd acestea sînt șîntrunite,
se realizeaz ă îșiziunea. Ochiul pentru privirea
internă este mintea fmens) sau
spirjțu2_Jmg^uum). "Obiectele sînt toate
lucrurile care se afl ă în afara sau în interiorul
cmiQ3^ni_Jm țe^^txis}. Lumina este atenția
necesară. Dar după cum la privirea extern ă
trebuie o anumit ă procedare ca obiectul s ă fie
văzut, tot așa și_ aici trebuie o anumit ă metodă,
potrivit c ăreia obiectele se prezint ă spiritului,
astfel ca el s ă le poată pricepe și pătrunde sigur
și' repede.
95 Lăsarea
o parte a
a ce este
'articular

3. Dacă un tînăr vrea s ă pătrundă in
tainele științelor, trebuie s ă întruneasc ă
în total patru condi ții:
1) ochiul min ții să fie curat,
2) să i se prezinte lucrurile aproape,
3) să fie atent. Și apoi
4) să i se prezinte lucrurile pentru pri-
vire, unul dup ă altul, conform unei me-
tode corespunz ătoareyAiwvei el va pri-
cepe totul sigur și ușor,
4. Ce fel de spirit ne revine, nu st ă în
puterea noastr ă. .Dumnezeu distribuie a-
ceasta oglindă a minții, acest' ochi intern,
după buna sa cunoa ștere. Depinde îns ă
de noi să nu lăsăm ca aceast ă oglindă să
se umple de praf și să i se întineze str ă
lucirea. Acest praf îl reprezint ă trân
dăvia, preocup ările inutile și zadarnice
ale min ții. Spiritul nostru poate fi com
parat cu o moar ă care, de obicei, este
în continu ă mișcare. Lui îi ofer ă sim
țurile externe, servitorii s ăi obișnuiți;
permanent material, adunat de pretu
tindeni și care, de cele mai multe ori,
este fără conținut (dac ă nu este foarte
atent verificatorul suprem — rațiunea),
adică în loc de gr ăunțe și făină, i se ofer ă
pleavă, paie, nisip, tala ș și altele asem ă
nătoare. Atunci se întîmpl ă ca și într-o
moară, că toate col țurile se umplu de
praf. Ca s ă poți proteja împotriva pr ă-
fuirii aceast ă moară^- ș'"mintea', (care este
în același timp și /o oglind ă), înseamn ă să
sustragi tineretul de la "preocup ări za- j
darnice și să-1 deprjnzî cu lucruri decente j
și utile.
i
5. Ca oglinda s ă intercepteze bine obiec- j telc,
aceasta depinde mai înti de soit-ditatea și evidența
lor și apoi de felul cum se prezint ă obiectele
simțurilor. Cea ța, de pild ă, și alte lucruri de o
slabă consis-tent ă se reflect ă puțin si astfel apar
șterse j în oglind ă, iar cele absente, bineîn țeles, de
loc. De aceea s ă se ofere tineretului pentru studiu
lucrurile și nu umbra, acestora: lucruri solide,
spun eu, adev ărate, utile, care ac ționează
puternic asupra simțurilor și imagina ției. Aceasta se întîmpl ă
dacă le aducem atît de aproape încît s ă poată fi
percepute.
6. De aici regula de aur pentru to ți Totul
învățătorii să fie: Totul, pe cil posibil, Pr°Pn să se
prezinte sim țurilor. Și anume , ceea ce se vede, v ăzului,
ceea ce se aude, auzului, ceea ce miroase,
mirosului, ceea ce se gust ă, gustului, ceea ce se pip ăie,
pipăitului, și dacă ceva poale fi perceput prin diferite
simțuri, să li se prezinte acestora simultan, a șa cum am
arătat la capitolul XVII, principiul VIII.
7. Pentru aceasta exist ă trei argumente
convingătoare:
1. faicejmtul cunoa șterii (cognițîo) trebuie
întotdeauna să plece de la' sim țuri (pentru c ă
nimic nu se g ăsește în intelectul nostru, ceea ce
n-a fost mai înainte în sim țuri) 22i. De ce atunci
învățătura (doctrina) s ă nu plece ini țial de la
intuirea lucrurilor reale, iar nu de la descrierea
lor prin cuvinte? Abia cînd lucrul a fost ar ătat,
să urmeze cuvîntul, care s ă explice mai departe
lucrul respectiv.
8,
Al doilea: adevărul și precizia științei nu
depind de altceva det U_de mărturia simTunTor,
pentru că obiectelcTse imprim ă maT "intîi și
nemijlocit sim țurilor, și apoi intelectului prin
intermediul sim țurilor. Proba despre aceasta
este că se dă crezare cunoa șterii senzoriale prin ea
însăși, pe cînd la ra ționament (ratio-cinatio) sau la
mărturii străine (testi-ficatio), pentru certitudine
apelăm tot la simțuri. Credem în ra țiune numai în
măsura în care ea poate demonstra prin exemplele
inducției (a cărei certitudine se verific ă prin
simțuri). Căci nimeni și nicăieri nu va da
crezare m ărturiilor str ăine împotriva experien ței
propriilor sim țuri. Iată de ce și știința este cu atît
mat sigur ă cu cît se bazeaz ă pe simțuri. Prin
urmare, dacă vrem să infiltrăm școlarilor
cunoașterea real ă și sigură a lucrurilor trebuie
să facem în
96 II
III
IV
I, Cum
se pot
păstra cârmii
ochii mintii
III. Cum
trebuie să i
se prezinte
de aproape
obiectele
l Triplu
arguuit
pentru
această
jegulă
1. Cw
rea £;,
prin si
2. A si:

întregime a șa ca să-i învățăm totul prin
propria lor intui ție_ (autops ia) și demon-
strație senzorial ă.
A întipări g_ Șij^enjxu c ă simțul este cel mai fidel
în memone ai^mențațor aj memoriei , ja5ureă~Tucru-
rilor ijj5Fca_ceea ce știe cinev ajpfiLarieast ă
căIe~s-o p ăstreze. De fapt, dac ă am gus-
tat o singuraTcTat ă din zah ăr, am v ăzut
o singur ă dată o cămilă, am auzit o sin
gură dată cîntecul privighetorii sau am
fost o dat ă la Roma și am. parcurs-o
(bineînțeles, cu aten ție), acestea per
sistă în memorie și nu le mai po ți uita.
De aceea vedem c ă copiii re țin mai
ușor istorioare bibli ce sau altele din ta
blouri. Mai u șor și mai durabil ne putem
reprezenta un rinocer, dac ă o data l-am
văzut în realitate (sau imaginea aces
tuia). Este evident c ă cineva cunoa ște
mai bine desf ășurarea unei întîmpl ări la
CcțiTC ci fost prezent, decît dac ă i s-ar po-
• – vesti de șase sute de ori una la care
a fost absent. De dreptate
Plaut că „un martor ocular este de zece ori
mai prețios decît cei care știu numai din
auzite" 22S. Iar Hora țin:
Segnius irrilanl animos demissa per
aurem.
Quam quae sunt oculis su'bjecki fidc-
libus ac qua
Ipse sibi tradit spectator.
(Mult mai pu țin agită spiritul ceea ce
pătrunde prin urechi, . decît ceea ce se
prezintă înaintea, ochilor și-și încredin țează
singur sie și, observatorul) 22e. De pildă, cine
ș o dată a studiat cu aten ție anatomia
corpului omenesc, în țelege și reține totul
mult mai sigur decît dac ă ar fi citit despre
aceasta cele mai extinse explica ții, fără
percepție vizuală. De și proverbul „Ceea ce
ai văzut cu ochii proprii serve ște ca
argument".
imensul 10. Dacă nu avem la îndcmîn ă lugru-
. folos al rile înseși, atun ci putem utiliza pe înlo-
n predare cuitorii lor: modele sau imagini coniec-
țion^îîrp ^ntru^zrțl'"Tnvâțămîntuliii, *a șa
NB c'ufh se oîîîșmlîeșfîrl^r'fTDfmuca, zoologie,
geometrie, geodezie și geografie, unde la
descrieri se anexeaz ă imagini. Aceasta ar
trebui să se introduc ă în mod asem ă- nător în întregul domeniu al științelor naturii 237, ca și în
altele./Un exemplu : . s-ar pred a astfel extrem de intuitiv
struc- pvezentarea tura corpului omenesc, dac ă oasele sche-
artificială letului omenesc (a șa cum îl g ăsim auten- «
corpului tic sau din lemn, în universit ăți) ar omen^sc
fi învelite de mu șchi, tendoane, nervi, vine, artere,
făcute din piele și umplute cu lîn ă, împreun ă cu viscere,
plămîhi, inim ă, diafragm ă, ficat, stomac și intestine,
fiecare în m ărimea cuvenit ă, cu inscrip ții de denumire și
funcționare. Dac ă i se prezint ă acest exponat unui elev la
științe naturale, i se explic ă și i se arată fiecare lucru
amănunțit, atunci el va percepe totul extrem de u șor și
va înțelege construc ția propriului s ău corp. Asemenea
materiale demonstrative (adică imaginile lucrurilor pe
care nu le putem procura) ar trebui s ă fie confec ționate
pentru tot ce este demn de știut și să existe , în școli.
Cheltuiala și munca f ăcute cu acestea vor fi din plin
răsplătite.
11. Dacă cineva s-ar îndoi c ă toate Daca se pot
lucrurile s~ar putea -prezenta în acest fel PfMeifa
ș . ., , -r . r i , ș ., i . J 7 toate lucrunle
simțurilor, chiar și cele spirituale și cele Simturu0r
absente (aflate pe efer sau în profunzimi, ori
în țări de peste m ări), atunci trebuie s ă se
gîndească că Dumnezeu a creat totul spre a
forma o armonie, a șa că pot fi complet
reprezentate cele superioare prin cele
inferioare, cele absente prin cele prezente și
cele invizibile prin ce le vizibile. Aceasta
reiese deosebit de concludent și din
Macromicrocosmosul lui Robert Fludd 228,
oare știe să producă, în mod artificial, în
fața ochilor, vîntul, ploaia și tunetul. F ără
îndoială că acestea se pot perfec ționa spre a
putea deveni mai intuitive și mai ușor ele
priceput.
12. Atîta despre reprezentarea obiec- 'III- Ce se
telor pentru sim țuri. Ne referim acum la în(elcse .
, . Jv, T, v , , ș, , , • i firtn lumina
lumina. Daca aceasta lipse ște, atunci zadar- aten ției
nic oferim obiectele ochilor. în știință, această
lumină este aten ția; prin ea, ele-vid cu spiritul
prezent și larg deschis prime ște totul. După cum
cineva nu poate s ă vadă nimic în întuneric și cu
ochii închi și, chiar dac ă i s-ar prezenta lucruri
înaintea ochilor, tot a șa zboară pe dinain-
97

tea sim|tirilor dac ă se spune sau se arat ă ceva unui
neatent, și aceasta o putem observa la acei ce sînt
distrați și deci nu sînt aten ți la ceea ce se întînrpl ă în
pre-N.B. zen ța lor. Așadar, dup ă cum acel care vrea
să arate altuia ceva în timpul nop ții trebuie s ă facă
lumină șt adesea s ă o cuîețe ca să lumineze bine, tot
așa și învățătorul care vrea s ă lumineze cu lumina
științei pe elevul cuprins de întunericul nc științei,
trebuie mai .întîi s ă-i dezvolte aten ția ca să primeasc ă
învă-•țătura cu nesa ț și cu mintea larg receptiv ă
pentru lucruri. în ce chip se intim-pl ă aceasta am
arătat în capitolul XVII si în prima problem ă a
capitolului XIX.
iv. Ce cerc /j. Atît despre lumin ă. în continuare
metoda spre 7W- vofn £ esfire modul sau despre metoda
obiectele în cmn trebuie să fie prezentate obiectele sim-
luminâ țurilor, încît să lase o impresie puternic ă.
clară} Cmn trebuie s ă procedăm aici se poate
deduce de la sim țul vederii externe:
dacă vrem să vedem ceva bine, atunci:
1) trebuie s ă aducem înaintea ochilor,, și
anume 2) nu firea departe, ci ia o distan ță
potrivită, 3) nu lateral, ci direct înaintea
ochilor, 4) nu pe dos sau piezi ș, ci drept,
ca să se poat ă vedea bine, 5) așa ca vede
rea să poată cuprinde mai întîi întregul
obiect și apoi 6) părțile, și anume 7) în
ordine de la început pîn ă la sfîrșit și 8)
să se opreasc ă asupra fiec ărei părți atîta
pînă ce 9) totul va fi bine perceput, cu
toate caracteristicile saie. De se respect ă
această ordine, atunci vederea se va des
fășura cum trebuie; dac ă se neglijeaz ă
numai o parte, atunci ori nu va reu și deloc
sau foarte prost.
Lucrul se f4 J3e exemplu: vrea cineva s ă-i ci-
șbriMr-un ^ască prietenului o scrisoare, trebuie
exemplu 1) să o țină înaintea ochilor (c ăci cum
ar putea s-o citeasc ă dacă nu vede?),
2) să o apropie de ochi Ici O distanță po
trivită (căci dacă e prea departe, \?ederea
nu o mai poate distinge). 3) s ă o țină drept
(căci ceea ce se vede strîmb, se vede
încurcat), 4) în pozi ția corespunz ătoare
(căci cine poate citi o scrisoare sau o carte
întoarsă sau în pozi ție laterală ?), 5) mai întîi observ ăm ceea, ce prive ște scrisoarea în
general: de la cine, cui, unde și cînd a fost
scrisă? (căci dacă nu vei ști mai întîi aqcstea, cu
greu vei în țelege amănuntele textului), 6) apoi
se va citi întreaga scrisoare, f ără să se omită
ceva (pentru c ă altfel nu vom afla fotul și s-ar
putea chiar s ă omitem ceea ce e important), 7)
este necesar ca totul s ă se citeasc ă în ordine, a șa
cum urmeaz ă, parte dup ă parte (c ăci dacă se
citește pe sărite, și anume de aici o fraz ă, de
colo alta, s-ar putea s ă se încurce și să se
întunece sensul), 8) s ă ne oprim asupra fiec ărui
detaliu pîn ă ce l-am în țeles (pentru c ă de citim
totul repede putem sc ăpa din vedere ceva
important), 9) la sfîr șit, cînd cunoa ștem întregul
conținut, trebuie s ă vedem ce este mai important
și ce este mai pu țin important. . •
15. Observînd aceasta, pentru cei ce predau
științele, rezult ă nouă reguli utile:
* Tot ceea ce vrea s ă știe cineva trebuie s ă i se
predea. Căci dacă nu i se ofer ă elevului ceea ce
trebuie s ă știe, de unde poate s ă le știe?
învățătorii în orice s ă se păzească să ascundă
ceva elevilor, fie inten ționat, cum obi șnuiesc
invidioșii sau infidelii, fie din neglijen ță, cum o
fac cei ce- și îndeplinesc superficial înda- i
oririîe. Aici este necesar ă credința și hărnicia.
16.* Tot ceea. ce se pred ă trebuie s ă fie de
actualitate și de folos real.
Elevul trebuie s ă vadă că ceea ce înva ță nu
provine din utopii229 sau din idei platonice, ci
sînt lucruri care-1 înconjur ă cu adev ărat și a
căror cunoa ștere aduce adev ărate foloase pentru
viață. Astfel, mintea se va apuca mai asiduu de
lucru și va distinge mai,cu îngrijire.
77.* Tot ceea ce se pred ă să se predea direct
și nu prin ocoli șuri.
Aceasta înseamn ă să se vadă drept și nu
pieziș, căci atunci nu s-ar vedea propriu-zis
obiectele, ci doar s-ar atinge cu privirea și ar
apărea confuze și întu- Aplicara
la arta
predării
științelor
prin 9
reguli:
Regula I
A Jl-a
regulă
A IlI-a
regulă
98

necate. Fiecare obiect trebuie pus în fa ța ochilor
elevului prin esen ța sa, dezgolit și nu învelit în
cuvinte, metafore, aluzii sau hiperbole. Aceasta
este util cînd lucrurile sînt de acum cunoscute,
spre a le augmenta sau mic șora, recomanda sau
ponegri, dar nu cînd sîntem în curs ele a le
cunoaște; aci trebuie s ă mergi cle-a dreptul la
fapt.
A iv-a 18.•Tot ce se înva ță trebuie predat a șa regulă
cunt esfe șț cum a apărut, adic ă prin
prezentarea cauzelor.
Căci cea mai bun ă cunoaștere este aceea cînd
lucrul este cunoscut a șa cum este. Da-c ă-1
cunoaștem altfel de cum este, atunci nu avem
de-a face cu o cunoa ștere, ci cu o eroare.
Fiecare lucru este a șa cum a ap ărut, de este
altfel de cum a ap ărut, îl consider ăm stricat. Iar
fiecare lucru apare prin cauzele sale. A explica
cauzele unui lucru înseamn ă a mijloci
adevărata cunoa ștere a lucrului, conform
principiului: a ști înseamn ă a pricepe un lucru
prin cauzele sale250, iar cauza este dirigui-
toarea min ții. Se cunosc lucrurile cel mai bine,
cel mai u șor și cel mai sigur atunci cînd se
cunoaște cum au ap ărut, întocmai dup ă cum s-ar
prezenta cuiva o scrisoare spre a fi citit ă în
aceeași poziție în care au fost scrise literele. Din
contra, e greu s ă citești o hîrtie întoars ă sau pe
dos. La fel, un lucru se va pricepe u șor și sigur
dacă va fi explicat a șa cum s-a produs, dac ă
însă se va proceda prin OcrTEpov jtpdxepov3S1,
atunci cel ce înva ță, se va încurca cu siguran ță.
Așadar:
»Metoda înv ățării să urmeze metoda
lucrurilor: ce-i mai devreme, mai- devreme și
ce-i mai iîrziu, mai tîrziu.
A v-a *19, Tot ce se ofer ă cunoașterii să se regulă
0jere mai intîi în general și apoi în p ărțile sale.
Motivul pentru aceasta a fost expus în
capitolul XVI, principiul 6. A oferi un lucru
spre cunoa ștere înseamn ă a explica întreaga
esență a lucrului și aspectele sale secundare.
Esența se poate explica prin întreb ările: „Ce?"
„Cum?" și „De ce?". întrebarea „Ce?" se refer ă
îa denumirea, genul, ac țiunea și scopul lucrului. întrebarea „Cum?" se referă la forma
sau la modul s ău, datorită căruia el corespunde
scopului s ău. întrebarea „De ce?" se referă la
eficiența sau la puterea sa, datorit ă căreia lucrul
este apt pentru scopul s ău. De exemplu, cînd
vreau să prezint elevului cunoa șterea general ă,
adevărată despre om, atunci îi spun: omul este
1) ultima creatur ă a lui Dumnezeii, ce este
destinată să domneasc ă peste celelalte; el este
2) dotat liber cu facultatea de a alege și a
executa ce vrea, și pentru aceasta 3) este
înzestrat cu lumina ra țiunii spre a se conduce în
mod înțelept în preferin țele și acțiunile sale.
Aceasta este cunoa șterea general ă despre om, și
anume una fundamental ă, care con ține tot ce
este necesar despre el. Daca vrea cineva s ă mai
completeze unele caracteristici, de și secundare,
totuși generale, atunci o poate face r ăspun-zîncl
la întreb ările „De la cine?", „De unde?",
„Cînd?" etc. După aceea se trece la cunoa șterea
părților — corpul și spiritul. Corpul se explic ă
cu ajutorul anatomiei membrelor, iar sufletul,
prin facult ățile din care const ă, toate în ordinea
cuvenită.
m20. Este necesar s ă fie cunoscute toate A Vl~a p ărțile
unui lucru, chiar și cele inobserva- regul ă bile, fără
omisiuni, cu respectarea ordinii, pozi ției și a legăturii cu
celelalte lucruri. Pentru că nimic nu e f ără importan ță. și
cîteodată pe părticelele cele mai mici se bazeaz ă puterea
celei mai mari. Desigur, într-un ceas; un singur cui șor
rupt, îndoit sau mutat din loc poate opri întregul
mecanism. Tot a șa s-ar distruge via ța, dacă din corpul
viu s-ar îndep ărta un singur m ădular, iar dac ă din
contextul unei cuvînt ări ar lipsi un simplu cuvin țel (o
prepoziție sau conjunc ție), se poate schimba sau r ăsturna
întregul sens și așa peste tot. Cunoa șterea deplin ă a unui
lucru se va ob ține prin cunoa șterea tuturor p ărților, ce
reprezintă fiecare și pentru ce.
• 21. Totul s ă se predea succesiv; în A Vll-a
același timp, un singur lucru. regulă
99

Așa precum privirea ira poate cuprinde
deodată doua sau trei ob iecte decît difuz și
haotic (dac ă citește cineva o carte, desigur,
nu poate citi simultan dou ă pagini, nici dou ă
rînduri succesive și nici măcar două cuvinte
sau cbiar dou ă litere, ci numai în ordinea
cuvenită, una dup ă alta), tot a șa nici mintea
mi poate s ă cugete în acela și timp decît
asupra unui singur lucru. De aceea sa se
procedeze prin separare, treeîndu-se de la
unul la altul, ca min țile să nu fie
supraîncărcate.
A VJll-a * 22, La fiecare lucra trebuie s ă ne
regulă 0prim atUa vreme pîn ă ce a fost în țeles.
Nimic nu se întîmpl ă într-o clip ă, pentru
că tot ce se face se realizeaz ă prin .mișcare.
Mișcarea însă se produce succesiv. De aceea
trebuie să zăbovești cu elevul la fiecare parte
a materiei atîta vreme pîn ă ce o cunoa ște
bine și devine con știent de știința sa.
Aceasta se realizeaz ă prin imprimare,
examinare și repetare pîn ă la deplina
stăpînire (așa cum am ar ătat în cap. XVIII,
principiul X).
A IX-a • 23. Este necesar ca diferen țele dintre
regulă iucruri s$ ji &. ciar evidențiate, spre a so ob ține
o cunoaștere cîi mai exact ă a tuturora.
Mult adev ăr zace în cunoscuta expresie
„Qui bene distinguit, bene docet" (cine deosebește bine, înva ță bine). Mulțimea
llfcmriior "apas ă pe cel ce înva ță, iar
varietatea lor îl z ăpăcește dacă nu se găsesc
remedii, și anume: ordinea, ca unul s ă
urmeze dup ă altul, în al doilea rînd o atentă
observare a deosebirilor, ca să devină clar ce
deosebește un obiect de altul. Toate acestea
duc la o cunoa ștere exact ă, clară și
temeinică, pentru c ă varietatea și adevărata
cunoaștere a lucrurilor depind de
diferențierea lor a șa cum am indicat în
capitolul XVIII, principiul VI.
24. Fiindcă nu e dat fiec ărui învățător OUecteh
să-și îndeplineasc ă cu dexteritate sarci- s/ vor j nile
funcției sale, de aceea este necesar TJltlr ca toate
obiectele de inva țammt din după cu școală să
fie coordonate dup ă aceste metodă prescripții
metodice, întrucît nu este u șor dacă cineva se
abate de la scop. Iar acestea o dat ă bine așezate și
observate, se va întîmpl ă elevului ca și unuia pe
care-1 conduce cineva printr-un palat imperial și îi
arată într-un anumit r ăstimp și fără dezgust tot ce se
găsește acolo, picturi, sc ulpturi, draperii și alte
podoabe; tot a șa și tînărul pe care-1 introducem
în teatrul universului poate s ă pătrundă cu iscusin ța
spiritului construc ția lucrurilor și apoi cu ochi ageri
să umble printre operele lui Dumnezeu si ale
oamenilor.
Capitolul XXI
Metoda artelor
Artelor 1. Teoria lucrurilor c u șoară, scurtă
trebuie să ne și oferă numai îneîntare. în schimb, în
dedicam p ractica vieții este grea și prolixă, dar decît
aduce admirabile avantaje, după curn științelor
spune Vîves232, Așa stînd lucrurile, trebuie s ă căutăm cu
grijă calea pe care poate fi condus cu u șurință tineretul
la utilizarea practic ă a lucrurilor, a șa cum le
cuprind artele.
2. Artele cer trei condi ții prealabile: Trei cer;
1) modelul sau ideea cu forma exterioar ă, PrinciPa
pe care artistul intuind-o caut ă să pro- ale ajfcl
ducă, ceva similar, 2) materia că- 2
reia trebuie s ă-i imprime forma nou ă
100

|PPMW
3 și 3) uneltele cu ș ajutorul c ărora se
poate executa obiectul., >'
Tatatîtea $3, Practica folosirii artei (date fiind cerințe
%n uneitele, materia si modelul) cere: 1}
realizare ,.,. r- ^ ' o\ t i * *
utihzarea jtreasca, 2) procedarea în țe-
leaptă, 3) exercitarea frecvent ă. Aceasta
2 înseamn ă că elevul trebuie înv ățat unde
și cînd să le foloseasc ă.**El trebuie s ă
3 fie dirijat s ă nu gre șească în activitatea
(operatio) sa, iar dac ă' greșește, să fie
corijat. în sfîrșit, el poate continua s ă
greșească, deci s ă fie corectat atîta timp
pînă ce știe să lucreze f ără greșeală,
sigur și ușor. %
Unsprezece 4_ ^jcj este necesar să se observe r^ll^a
11 reguli, și anume: șase cu privire la aceasta
întrebuințare, trei la procedare (conducere) și două cu
privire la exercitare.
i 5. Executarea se înva ță executând. Meseriașii nu
rețin pe ucenicii lor prin considera ții
speculative, ci îi pun deîn-dat ă la treab ă, ca
potcovind s ă învețe potcov ăria, gravînd —
gravura, pictînd — pictura, dansînd —- dansul
ctc. De aceea, și în scoli, scrisul s ă se învețe
scriind, vorbirea vorbind, cîntarea cm-tînd,
calculul calcuhnd ctc. Școlile să nu fie altceva
decît ateliere în care s ă se lucreze serios.
Numai astfel vor putea to ți să verifice adev ărid,
prin propria lor activitate (fabricando
fabricamur); și anume: munca ne creeaz ă pe
noi.
II /6. Pentru tot ce se face trebuie s ă existe o
anumită formă și o anumit ă normă.
Elevul trebuie s~o intuiasc ă și s-o imite. C ăci
acela care nu știe încă ce și cum trebuie s ă se
facă ceva, nu poate s ă producă de la sine;
așadar, acestuia trebuie s ă i se arate. De altfel ar
fi o cruzime s ă constrîngi pe cineva s ă facă ceea
ce vrei tu; el ne șfiind, să-i arăți ce vrei. Dac ă, de
pildă, îi ceri s ă deseneze linii drepte, unghiuri
drepte și cercuri, s ă-i dai pentru aceasta o rigl ă,
un raportor și UIT compas și să-i arăți utilizarea
lor. Prin urmare trebuie s ă avem toat ă grija ca
pentru tot ce trebuie f ăcut în școală să existe
forme, modele și idei juste, sigure, simple, u șor
de înțeles și de imitat, fie c ă e. vorba de schem ă, schiță,
model sau probe de lucru. Abia atunci nu va
mai fi o neghiobie dac ă celui căruia i-ai dat
lumină îi ceri să vadă, celui ce st ă în picioare —
să meargă, iar celui ce știe să mînuiasc ă
uneltele — s ă lucreze.
7. Arătarea utiliz ării uneltelor trebuie m să se
facă mai degrab ă prin fapte decît prin vorbe, mai
mult prin exemple decît prin reguli.
Spunea Ouintilian odinioar ă: „Lungă -și grea
este (fălea 'prin precepte, scurt ă și eficace prin ș_
exemple."233 Dar vai! cît . He pu țin iau în
considera ție acest lucru școlile obi șnuite. Căci cu
anumite precepte și reguli, cu excep ții de la reguli,
delimitarea excep țiilor supraîncarc ă pe încep ătorii
în gramatic ă, în așa fel încît ace știa adesea nu mai
știu despre ce este vorba și, mai înainte de a
înțelege, se z ăpăcesc. Pe meseria și nu-i vedem s ă
procedeze a șa, și anume ca ei ini țial să spună
ucenicilor încep ători o serie de reguli, ci îi
introduc în ateliere, îi las ă să priveasc ă cum
lucrează, și pe urmă să încerce, s ă imite și ei (căci
omul este un animal uap.rjTiK6v), 2U le dau în
mină uneltele și îi învață cum să le țină • și să le
mînuiască. Dacă greșesc, le arat ă și îi corecteaz ă,
dar întotdeauna mai mult prin exemplul lor decît
prin cuvinte; iar practica atest ă că o asemenea
imitare d ă rezultate. C ăci e foarte adev ărat ce
zice^n proverb german: »UnJnmjM!Îg:
m&r^Mof~^se ș~te~itn 6un succesor "35. De asej
nenea, "^r^^resîâ lui Terentius: „Mergi înainte —-
tej)oi_jtrma'j^/î și găsește aici locul. în felul acesta
vedem Cum., numai prin imita ție, fără prescripții
chinuitoare, copiii înva ță să meargă, să alerge, s ă
vorbească, precum și diferite jocuri. Pentru c ă
preceptele sînt în fond spini pentru spirit, reclam ă
atenție și ingeniozitate, în timp ce exemplele ajut ă
și pe cei mai m ărginiți. Numai prin precepte
nimeni nu și-a însușit niciodat ă o limbă sau o art ă,
în schimb întotdeauna s-a realizat aceasta prin
deprindere și chiar fără prescripții.
101

IV 8. Exercițiul să înceapă cu clemente, î
iar nu cu lucr ări cgmplicate.

j
Testând, de pildă, nu-și învață ucenicul s ă
construiasc ă chiar de la început din lemn turnuri
și castele, ci cum s ă țină barda, cum s ă taie
lemnul cu fer ăstrăul, cum s ă așchieze și să
sfredeleasc ă bîrncle, cum s ă bată șipci și să
monteze. Și nici pictorul nu pune de ia început
pe elevul s ău să picteze chipuri omene ști, ci îl
învață să amestece culorile, s ă țină penelul, s ă
tragă linii, abia apoi îl las ă să încerce s ă facă
desene simple. Iar cine înva ță pe un copil s ă –
citească, nu-i dă în mînă o carte, ci începe mai
întîi cu elementele de bag ă, și anume cu fiecare
literă în parte, apoi unite în silabe, dup ă care
urmează cuvintele, propozi țiile etc, Tot a șa, și
începătorului în studiul gramaticii să i se dea
mai întîi flexiunea cuvintelor izolate, apoi s ă le
unească cîte dou ă, clapă care să formeze
propoziții simple, cu un singur membru, apoi cu
doi, cu trei și, în sfîr șit, să se ajung ă la
construcția frazei, iar de aici la discursul
complet. Tot a șa și în dialectică: mai întîi s ă
învețe să deosebeasc ă lucrurile și noțiunile
despre lucruri, dup ă gen și diferențele distincte,
apoi să le coordoneze dup ă relațiile lor reciproce
(în ce chip stau unele fa ță de altele), dup ă aceea
să le defineasc ă și să le clasifice și, în sfîrșit, sa
examineze lucrurile și noțiunile lor dup ă legătura
dintre ele: „Ce?", „De ce?", „Pmtrn ce?" —
trebuie să se exprime ceva din necesitate sau
numai întîrnpl ător ? Abia dup ă ce s-au f ăcut
multe exerci ții asupra acestora, se poate trece la
actul raționamentului, adic ă elevii să fie învățați
cum din propozi ții date sau acceptate se pot trage
concluzii, și după aceea se trece la tratarea unor
discursuri sau, a unor teme mai largi. La fel se
poate proceda prompt și în retorică. Mai întîi
elevii sînt deprin și, un timp oarecare, s ă adune
sinonime, apoi sînt înv ățați să adauge epitete din
substantive, verbe, adverbe, apoi cum s ă le
explice prin antiteze, cum să parafrazeze în
diverse feluri, cum să înlocuiasc ă unele
cuvinte… cu tropi237, cum să schimbe grupe de cuvinte
spre a ob ține o sonoritate elegant ă a limbii și
cum să transforme propozi țiile simple în altele
cu sens figurat. Abia dup ă ce se cunosc toate
acestea, se poate trece la alc ătuirea de cuvînt ări
complete, dar nu mai devreme. Dac ă așa se
procedeaz ă treptat în fiecare art ă, atunci este
imposibil s ă nu se ob țină progrese rapide și
temeinice.
Temeiul celor de mai sus s-a discutat la
capitolul XVII, principiul IV.
9. Primele exerci ții cu încep ătorii să v se
facă asupra materiei cunoscute.
Această regulă rezultă din principiul IX,
capitolul XVII și principiul IV, din acela și
capitol. Sensul ei este sa evite supraînc ărcarea
elevilor cu lucruri ce nu corespund vîrstei,
capacității lor de pricepere și condițiilor lor
actuale, astfel ca s ă nu fie sili ți să lupte cu
fantome. De pildă, un copii polonez care înva ță
să citească și să scrie literele nu trebuie s ă facă
aeeasta pe un text latin, elin sau arab, ci pe unui
în limba matern ă, pentru ca s ă înțeleagă despre
ce e vorba. Iar ca un copil s ă priceapă aplicarea
regulelor dialecticii, nu-i vom da s ă facă exerciții
cu exemple scoase din Virgil sau Cicero, din
teologie, politic ă sau medicina, ci din lucruri
accesibile copilului: o carte, o hain ă, un copac, o
casă, o școală etc. Totodat ă este bine ca
exemplele folosite pentru explicarea primei
reguli să fie utilizate și în continuare, ca un
material cunoscut. A șa în dialectic ă, de pildă, se
va; lua arborele și "se va explica prin el ce este
genul, diferen țele, cauza, efectul, premisele
(subjecta), circumstan țele, delimitarea no țiunii,
clasificarea etc, apoi se va arăta în cîte feluri se
poate exprima ceva relativ la copac și, în sfîrșit,
cum din anumite concluzii spuse despre el se pot
scoate și altele și cum pot fi acestea demonstrate
etc.238 Dacă s-a explicat în acest fel aplicarea
regulilor prin dou ă sau trei exemple cunoscute,
atunci copilul va proceda de la sine foarte u șor si
în alte cazuri, prin imitare total ă.
10?

vi 10, Imitarea trebuie s ă respecte la început
întocmai forma prescris ă, mai tîrziu îns ă ea
poate deveni mai liber ă.
Deoarece cu cît imitarea unui obiect nou se
potrivește cu modelul s ău, cu atît îi va sem ăna mai
bine și mai exact. Monedele, de pild ă, care sînt toate
imprimate dup ă a,celași tipar (typus) seam ănă foarte
mult între ele, dar și "cu tiparul lor; la fel și cărțile
care sînt tip ărite cu acelea și stanțe metalice, precum
și obiectele turnate din cear ă, ghips sau metal etc. De
aceea, pe cît este posibil, trebuie s ă se respecte și în
celelalte lucr ări de imitare întocmai modelul (cel
puțin la început), pîn ă ce mîna, mintea și limba
capătă siguranță și s-au deprins s ă se miște liber și să
formeze independent ceva asem ănător. N.B. De pild ă,
cei ce înva ță să sjfcrie trebuie s ă ia o liîrtie sub țire și
să o așeze pe modelul de scris pe care vor s ă-1 imite;
și așa vor putea s ă vadă cu ușurință trăsăturile
literelor și să le imite. Sau se imprim ă modelul pe
hîrtie albă, într-o culoare ro șiatică sau cenu șie foarte
deschis, pentru ca elevii, tr ăgînd cu condeiul pe
urmele imprimate, s ă se obișnuiască să imite acelea și
litere în aceea și formă. La fel și în exerci țiile de stil,
se pot prezenta elevilor spre imitare orice construc ții,
propoziții sau perioade dintr-un autor. De pild ă, dacă
se zice: „bogat în lunuri", atunci elevul poate imita,
spunând „bogat în galbeni", „bogat în bani", „bogat
în vite", „bogat în vii"259 etc. Cînd spune Cicero:
„Eudemus, dup ă aprecierea celor mai înv ățați
bărbați, este cel din ții în astronomie" M0, prin imita ție
directă se poate spune: „Cicero, dup ă aprecierea
celor mai înv ățați retori, este cel din ții în oratorie",
„Paul, dup ă aprecierea întregii biserici, este,
desigtir, cel din ții în apostolat" etc. Tot a șa pot imita
elevii și acea dilem ă din logic ă: „ori este zi, ori este
noapte; acum îns ă este noapte, deci nu poate fi zi" ;
copilul va înv ăța să iittjtte, prezentînd fel de fel de
dileme directe, ca de exemplu: „ori este incult, ori
este cult, el îns ă este incult". Cain a
fost sau pios, sau nepios, el totu și n-a
fost pios etc. 77. Modelele celor ce urmeaz ă să fie. vil
executate trebuie s ă fie cît mai perfecte posibil, astfel
ca cel ce se pricepe s ă le imite întocmai s ă poată fi
considerat ca des ăvîrșit în arta sa.
Așa precum nimeni nu poate s ă tragă linii drepte
după o riglă strîmbă, tot așa nu se poate face o copie
bună după un model gre șit. De aceea trebuie s ă avem
N.B. grijă că/pentru tot ce se face în școală, ba chiar
în viața întreagă, să avem modele adev ărate, sigure,
simple, u șor de imitat, , fie că sînt copiile, picturile
sau desenele lucrurilor, fie precepte și reguli clare și
scurte, ușor de priceput și adevărate, fără excepții.
12. Prima încercare de imitare trebuie VIII să fie
cît mai fidel ă posibil, f ără nici cea mai mic ă abatere
de la model.
Aceasta, desigur, în m ăsura în care se poate face.
Este însă necesar. Pentru c ă orice început esteîntr-unf
elbaza pentru tot ce urmeaz ă, astfel dac ă aceasta este
solidă, atunci se poate construi pe ea cu siguran ță,
dacă însă este șubredă, atunpi toate se vor cl ătina. Și
așa cum constat ă medicii, N.B. dacă nu se înl ătură
neajunsurile primei' diges tii, prin cea de-a doua sau
a treia, devine d ăunătoare, tot așa în orice activitate,
abaterile de la prima d ăunează tuturor celor,
următoare. De aceea cerea plat ă dublă Timotheus
muzicianul de la elevii s ăi care au înv ățat primele ele-
mente ale artei Ipr în alt ă parte, spunînd mereu c ă are
cu ei o munc ă dublă, pentru c ă mai întîi ta-ebuie s ă-i
dezvețe de ceea ce au înv ățat greșit, ca apoi s ă-i poată
învăța cum trebuie241. Iată de ce este necesar s ă ne
străduim ca elevii s ă-și însușească întrutotul modelele
artei lor, imitîndu-le întocmai. Dac ă reușim să
depășim aceast ă greutate, celelalte dispar de la sine,
așa cum cade în mîna înving ătorului ora șul după ce a
fost cucerit ă poarta de intrare. S ă ne ferim îns ă de a
ne grăbi și niciodat ă să nu trecem la cele ce urmeaz ă
pînă ce precedentele NB-n-au fost bine fixate. Cine nu
se abate de la drum, acela sose ște cel mai devreme.
Iar oprirea pentru consolidarea corespun-
103

zătoare a bazei nu înseamn ă inlîrsicre, ci
mai degrab ă un cîștig (de timp), pentru că
ceea ce urmeaz ă se va asimila mai u șor, mai
repede și mai sigur.
IX 13. Este necesar ca gre șelile să fie
îndreptate imediat în prezenta înv ățăto-
rului, cu explicarea în aceia și timp a
regulilor corespunz ătoare și a excepțiilor lor.
Am spus pîn ă acum că artele se predau mai
mult prin exemple, decît prin precepte. Trebuie s ă
completăm că sînt de luat în considerare și acele
precepte și reguli care dirijeaz ă munca și evită
erorile. Pentru că ele descoper ă ceea ce este inclus
în model, cu ce hieepe' munca, ce urm ărește, pe ce
cale trebuie s ă se desăvîrșcască și de ce toiul s-a
realizat astfel. Tocmai aceasta asigur ă cu-
noașterea, temeinic ă a artei, încrederea și siguranța
în imitare. Dar acele precepte \ N*B- trebuie să fie
cît mai scurte și clare, pentru I ca s ă nu aibă nevoie
cineva să îmbătrânească și să albească studiindu-
le, ci, din contra, de îndat ă ce au fost în țelese, să
poată fi de folos și apoi să nu se mai apeleze la
ele, ca și copilul care, dac ă a învățat să fugă, nu
mai are nevoie de scîndurelele care i-au îndreptat
cîndva picioarele..
x 14. Pregătirea perfect ă într-o art ă se
realizează prin analiz ă și sinteză.
Exercițiile Q% sinteza este partea predominant ă,
să"w'facă am dentmnslrat, în capitolul XVIII, prind-
înaintea piui V, prin exemplele clin natur ă și din
celor activitatea me șteșugarilor. C ă în cele mai
analitice mup;e cazuri exerci țiile sintetice trebuie
să premearg ă rezultă clin următoarele:
1 1) întotdeauna trebuie început cu ceea
ce este mai u șor, dar ceea ce este al
, nostru în țelegem mai u șor decît ceea ce
2 este străin; 2) autorii ascund inten ționat arta
lor, astfel c ă elevii la primul contact o
înțeleg puțin sau n-o în țeleg de loc, dar ei
vor fi în stare s-o în țeleagă dacă vor f;i
exersați într-o anumit ă măsură
3 prin simple inven ții proprii; 3} ceea ce
intenționează cineva ini țial să realizeze, cu
aceea trebuie s ă și înceapă. Și noi intenționăm să-i deprindem pe* elevi s ă
încerce noi inven ții, nu numai ș să se
folosească de cele realizate (compar ă cap,
XVIII, principiul V).
15. Toate inven țiile și lucrările străine Să le trebuie
să fie analizate atent, c ăci numai comPletă™ acela
cunoaște temeinic un drum, clap ă cmaimce 1-a parcurs,
dus și întors, și a aflat bifurca ți ile, trifurca țiile și căile
de acces. Afar ă de aceasta, modul de existen ță a
lucrurilor este atît de variat și infinit, încît ou poate fi
cuprins în toate regulile, cu atît mai pu țin de mintea
unui om. Mai multora li se relev ă mai mult, dar abia
atunci devine proprietatea noastr ă când cercet ăm,
recunoaștem și, prin întrecere, imita ție, învățăm să
realizăm ceva asem ănător.
10, Doresc, a șadar, ca în orice art ă, Concluzia
pentru tot ce trebuie s ă se produc ă în aTtla c"'
t -i , v * ,. spuse
cadrul oi și se urmărește sa se realizeze, s ă
existe; modele sau exemplare complete și
perfecte. Afar ă de aceasta, s ă se foloseasc ă
instrucțiuni și reguli care indic ă modul cum
s-a realizat ceva sau urmeaz ă să se realizeze,
spre a folosi imita ția, să ajutăm să se evite
greșelile, iar cele comise s ă fie corectate.
Apoi să se dea elevului, în mod continuu,
mereu alte exemple de exerci ții, pe cares ă le
rezolve dup ă modelul corespunz ător, și, prin
imitație, să facă unul asem ănător. în sfîr șit,
să vadă și opere str ăine (mai ales ale
artiștilor renumi ți) și să le. cerceteze prin
intermediul canoanelor și regulilor cu-
noscute, pe de o parte, pentru ca aplicarea
lor să fie cu atît mai evident ă, iar pe de alt ă
parte, pentru ca s ă învețe cît mai curînd arta
de a ascunde tehnica. Și numai dac ă elevul
este exersat ș cît mai des în felul acesta, el
va putea s ă aprecieze, într-un mod
corespunz ător, inven țiile proprii ca și pe cele
străine, precum și avantajele lor.
17, Aceste exerci ții trebuie s ă se conți- xi nue
pînă ce se ajunge la st ăpînirea artei. C ăci numai
exercițiul îl face pe me șter. 242
104

Capitolul XXII
Metoda limbilor
De ce s ă
învățăm
inibile și care
anume
Dacă e
cesar, să se
jețe fiecare
integral
Să nu se
învețe fără
obiecte
Concluzie:
'in acelea și
fi se pol
învăța
lucrurile
și limbile
1. Limbile nu se înva ță ca o parte integrant ă
a erudiției sau a în țelepciunii, ci ca un mijloc de
a dobîndi erudi ție și a o comunica altora.243 De
aceea, nu se înva ță toate limbile,, ceea ce ar fi
imposibil, și nici multe, ceea ce ar fi inutil, c ăci
s-ar răpi timpul necesar studierii lucrurilor, ci
numai cele necesare. Pentru via ța cotidian ă este
necesară însă limba matern ă, iar pentru rela țiile
cu vecinii, limba vecinilor, astfel pentru polonezi
este germana, în alt ă parte, maghiara, româna,
turca, iar pentru citirea c ărților științifice, dup ă
cum este uzual între înv ățați, limba latin ă, și, în
fine, pentru filozofi și medici, cea elină și arabă,
iar pentru teologi, cea elină și ebraică.
2. Toate aceste limbi nu trebuie sa fie
învățate în tot cuprinsul lor, pîn ă la perfec țiune,
ci otita cît este necesar. Greaca și ebraica nu
trebuie s ă fie cunoscute curent, ca limba
maternă, deoarece lipsesc oameni care s ă se
poată întreține în aceste limbi. Este suficient
dacă sînt cunoscute în m ăsura în care se pot citi
și înțelege cărțile.
3. Studiul limbilor trebuie s ă meargă paralel
cti cel al hicrurilor și în special în tinerețe, pentru ca
să se învețe cineva s ă înțeleagă și să exprime tot
atîta material real ca și cel lingvistic. Noi
formăm oameni, și nu papagali, a șa cum am
arătat îii capitolul XIX, principiul VI.
4. De aici reziilt ă mai întîi că nu este bine s ă
se învețe cuvintele independent de lucruri, ,
întrucît lucrurile nipi nu exist ă separat și nici nu
pot fi în țelese, ci numai în unirea lor cu
cuvintele, a șa le găsim pretutindeni și în orice
acțiune. Din aceste considerente a rezultat^
Janua linguarum (Poarta limbilor], unde cu-
vintele unite; în propozi ții exprimau în același timp tr ăsăturile esen țiale ale lucrului
respectiv. 244 Cartea (dup ă cum se apreciaz ă) s-a
bucurat de succes.
5. în al doilea rînd rezult ă că nu este 2. Cunoaște-necesar
să înveți o limbă complet, chiar rea completă dacă cineva ar
urmări acest lucru, ar fi a alip hmbt ridicol și o inepție. De altfel,
mei Cicero pentru n-a posedat în întregime limba latin ă
nimeni (deși el a fost cel mai mare maestru al necesară ei),
recunoscînd singur c ă expresiile meseria șilor îi erau
necunoscute.24S El n-a avut nici un contact cu cizmarii și cu
meseriașii, ca să poată avea o privire asupra muncii lor și
să poată învăța denumirile a tot ce f ăceau ei. De altfel, la ce ar
fi trebuit s ă le învețe?
6. De acest fapt n-au ținut cont cei care au
revizuit „Janua" și au îmbîcsit-o cu cuvintele
celor mai neobi șnuite lucruri și care nu sînt
accesibile capacit ății de înțelegere a copilului.
Poarta (Janua) trebuie s ă rămînă o poartă, cele de
mai tîrziu trebuie l ăsate pentru mai tîrziu, poate
nu va fi nevoie de ele niciodat ă, iar dac ă
vreodată ne vor fi necesare le vom g ăsi în cărți
auxiliare (dic ționare, lexicoane, antologii etc).
De aceea și eu am lăsat la o parte o scriere de a
mea Latinitatis posiicum2iS (pe care am început
să o compun din expresii învechite și mai puțin
folosite).
7. Urmează în al treilea rînd, c ă mintea Copia s ă se și
limba copiilor trebuie cultivate mimai ocupe numai cu
lucruri potrivite vîrsiei lor, iar cele culucJur\
, , • •. A , ș , v A v , , copilărești,
potnvite vtrstet mature sa ramina pentru iar nu cu mai tîrziu. în
zadar se ofer ă copiilor cicero sau scrierile lui Cicero sau ale
altor autori cu alți autori mari, căci conținutul acestora
depășește remmuil înțelegerea lor. Dac ă ei nu pricep con ținutul,
cum pot gusta adev ărata artă a acestuia? Este mult mai util ca
acest timp s ă fie folosit pentru lucrurile mai
105 Considerau ca
neimportant ă
lărgirea
„Porții des-
chise a ș
limbii" (Do-
cenitts 2W,
Kinner~i7
:ctc.)
și nici autorul
n-a mai
terminat „La-
tinitate pos-
ticum" pe
care l-a
început

modeste, dar care s ă dezvolte treptat limba
și intelectul. Natura nu face salturi și nici
arta, dacă imită natura. Copilul trebuie mai
întîi învățat să umble, înainte de a înv ăța să
danseze, mai întîi s ă călărească pe cal de
lemn, apoi pe cai cu paftale, mai întîi s ă
gîugu-reasc ă, apoi să vorbeasc ă, și mai întîi
să vorbeasc ă, iar apoi s ă țină cuvîntări.
Cicero spunea c ă el n-ar putea s ă învețe pe
cineva să țină cuvîntări dacă nu știe să
vorbească.us
opt reguli 8. Poliglotia (rcoXuyXonk), înv ățarea
privind diferitelor limbi, va fi scurtat ă și ușurată
pohgloha prjn met0(ia noastră, pe care o expunem în
minatoarele opt reguli:
I 9. Fiecare limb ă trebuie înv ățată pentru
sine.
Desigur, mai întîi limba matern ă, apoi aceea
care se folose ște adesea în locul celei materne,
adică a poporului vecin (după părerea mea,
învățarea unor asemenea limbi trebuie s ă
premeargă celor clasice), apoi latina, și după
aceasta N.B. greaca, ebraica etc. — mereu una
după alta și nu în acela și timp, pentru c ă una
încurcă pe alta. Totu și, către sfîrșit, după ce s-a
ajuns la st ăpînirea lor uzual ă este util s ă se facă
comparația între ele prin intermediul
dicționarelor și al gramaticelor bine elaborate etc
H 10. Este necesar ca pentru înv ățarea
fiecărei limbi s ă se prevad ă un anumit timp.
Aceasta pentru ca s ă nu facem iipyov ex
parergo (dintr-o activitate accesorie una
principală), iar timpul destinat studierii
lucrurilor s ă-1 pierdem cu însu șirea
vocabulelor, întrucît înv ățarea limbii materne
este legat ă de cunoa șterea lucrurilor, care se
descoperă treptat min ții, de aceea îi sînt
necesari mai mul ți ani, mă gîndesc opt pîn ă
la zece, adic ă prima copil ărie și o parte din a
doua. Apoi se poate trece la înv ățarea altei
limbi vii, pe care oricine o poate înv ăța ușor
într-un an. Studiul limbii latine se poate
termina în doi ani, al celei eline, într-unui, iar
al celei ebraice, într-un semestru. | VI. Fiecare limb ă să se înve țe mai ni
mult prin practic ă decît prin reguli;
adică prin ascultare, citire, repetare,
transcriere și prin încerc ări de imitare în
scris și oral (compar ă, în capitolul
precedent, regula 1 și XI)..
12. Iar folosirea practic ă trebuie să fie IV
susținută si întărită prin reguli.
Așa cum s-a ar ătat în capitolul precedent,
regula II și urm., acest lucru este valabil
îndeosebi pentru limbile vechi, care trebuie
învățate din c ărți, dar și pentru cele vii.
deoarece și limbile italian ă, francez ă,
germană, cehă și maghiar ă pot fi cuprinse în
reguli, așa cum de altfel s-a și întâmplat.
13. Regulile lingvistice trebuie s ă fie v
gramaticale și nu filozofice.
Adică să nu se cerceteze în mod subtil
originea și,cauzele cuvintelor, a frazelor și
conexiunilor și de ce se cheam ă într-un fel
sau altul, ci s ă se explice, prin cuvinte
simple, ce se întîmpl ă și cum trebuie s ă se
înttmple. Iar cercet ările subtile ale cauzelor
și legăturilor, ale asem ănărilor și deo-
sebirilor, ale analogiilor și anomaliilor lu-
crurilor și cuvintelor îi prive ște pe filozofi,
iar pe filologi îi împiedic ă.
14. Norma pentru stabilirea . de reguli VI
pentru o limb ă nouă trebuie să o dea limba
cunoscută de mai înainte, încît s ă nu se
arate decît diferen țele între ele.
Pentru că a repeta ceea ce este comun
celor dou ă limbi nu numai c ă nu este util,
dar este chiar d ăunător, fiindc ă aparența
unui volum mare și a multor discordan țe
mai degrab ă înspăimîntă mintea. De pild ă,
la gramatica greac ă nu este nevoie s ă se
repete defini țiile substantivelor și verbelor,
ale cazurilor și timpurilor sau ale regulilor
sintactice, ce nu con țin nimic nou, pentru c ă
ele pot fi considerate c ă sînt înțelese. De
aceea trebuie s ă se stabileasc ă numai ceea
ce deosebe ște limba greac ă de cea latin ă de
acum cunoscut ă. în felul acesta, gramatica
greacă se va reduce la cîteva pagini și toate
vor fi mai clare, mai u șoare, mai
temeinice.
106

„ț.wvu*imâm •ș.
Vii 7 5. Primele exerci ții într-o limb ă nouă să se
facă cu ajutorul unui material deja cunoscut. în
felul acesta, mintea nu trebuie s ă-și îndrepte
simultan aten ția asupra lucrurilor și cuvintelor,
ceea ce ar dispersa-o și ar slăbi-o, ci numai
asupra cuvintelor, spre a le numi mai u șor și mai
repede. Asemenea materiale ne ofer ă, de pilda,
capitole din catehism, din istoria biblic ă sau din
altă parte, suficient de cunoscute. (Se pot utiliza
și cărțile mele V estibuhmî1™ sau Janua, care,
fiind mai scurte, sînt mai nimerite pentru
memorizare, iar cele men ționate mai înainte,
pentru citire și recitire, pentru c ă aceleași
cuvinte se repet ă adesea, și astfel se imprim ă
mai ușor în intelect și memorie.)
vili 16. Toate limbile pot fi înv ățate după una și
aceeași metodă.
Și anume prin practicare, prin cîteva reguli
foarte simple menite s ă indice numai diferen țele
față de o limb ă de acum cunoscut ă și prin
exerciții pe materiarcunoscut,
Despre limbile care trebuie înv ățate perfect.
17. Că nu toate limbile trebuie înv ățate perfect
am arătat la începutul acestui capitol. îns ă limbii
materne si celei latine trebuie s ă li se acorde o
asemenea aten ție încît la sfîr șitul studiilor sa atru
trepte j- țg p e f a p i f a c u n o s c u t e . Un
asemenea
studiu se împarte în patru perioade de vîrst ă:
Prima \ /a copil ăriei, /oricum
ia gîng ăvirea cînd A doua rt a
adolescen ței, înva- \>J stăpînirea ță
să A treia / <#\a tinere ții, vor
înflorirea
beas-a
maturității, că puterea 18. Așadar, nu trebuie procedat decît Și de ce așa}
treptat, deoarece altfel toate vor fi
confuze, cu fisuri și deslînate, a șa cum
cei mai mul ți pot constata adesea la ei în șiși.
Prin aceste patru trepte elevii se las ă ușor
conduși dacă există mijloacele necesare pentru
studiul limbii, și anume: manuale pentru elevi și
cărți informative pentru înv ățători, ambele
concise și metodice.
19. Trebuie s ă existe patru manuale patm cărți
(didactici lîbelli) adecvate vîrsteîor:
pentru
învățarea
l
i
m
b
i
l
o
r
I. Vestlbuîum (vestibul) II.
Janua (poarta)
III. Paîatium (casa)251
IV. Thesaurus .(tezaurul)
20™. Vestibulul trebuie s ă conțină L Vestibulw,
material pentru vorbirea copiilor — cîteva sute de cuvinte
combinate în mici propozi ții, avînd anexate tabele de de-
clinare și conjugare.253
21. Janua trebuie să conțină cele mai H- Janua uzuale
cuvinte dintr-o limb ă, aproximativ opt mii, și îmbinate în
propoziții scurte, care exprim ă lucrurile într-o form ă
simplă. La aceasta se adaug ă reguli gramaticale scurte și
clare, care s ă indice într-un mod adecvat și original
scrierea cuvintelor din limba respectiv ă, pronunțarea lor,
formarea și îmbinarea lor.
22. su Casa trebuie s ă cuprindă tlife- in. Palatim rite
extrase de fraze cu privire la felurite
lucruri, cu mare varietate de no țiuni și înflorituri
elegante, cu indicarea din ce autori provin
fiecare. La sfîr șit trebuie s ă se găsească reguli cu
privire la varierea și colorarea în mii de feluri a
propozițiilor și expresiilor.
107 Âmhile nu
rebitie
nvăfate
'erfect,
:fară
'e două, și
•.cestea în
simplu
elegant
cu efect > A patra 'pentru înv ă-
țarea limbii (de
exemplu, acelei
latine) cu
ajutorul acestor
cărți

iv. Tezaurul 23. în Tezaur trebuie s ă se indice autorilor
autorii clasici, care au sc ris lucruri importante si cu
efect, din diferite domenii. O dat ă cu aceasta sînt
prevăzute reguli dup ă c a r e s e p o t o b s e r v a și aduna
ciile-rite forme de exprimare și mai ales cum pot fi
traduse idiotismele lingvistice. Din ace ști autori s ă
fie aleși cîțiva pentru lectur ă în școală. Din ceilal ți
să se alcătuiască o listă, ca astfel fiecare mai tîrziu,
dacă va avea prilej și plăcere, să reciteasc ă despre
vreo problem ă, vremi autor și să nu ignoreze cine
sînt aceștia.
Cărți 24. Numesc c ărți ajutătoare, acelea
ajutătoare care servesc ca întrebuin țarea cărților de școală
să se facă cu mai mare înlesnire și cu mai mult folos.
Astfel, pentru i Vestibul265 să se întrebuin țeze un index
de cuvinte clin limba matern ă în cea latin ă și din
latină în cea matern ă. 11 P e n t r u Janua — un dicționar
etimologic care să indice cuvint ele de baz ă (pri-
migenias), cu deriv ările, compunerile și semnifica ția
lor din limba latin ă și cea matern ă. 2SU
III Pentru Palatmm — un lexicon frazeologic în
limba matern ă-maternă, latină-latină-(și
dacă e necesar, greac ă-gxeacă) și care să
cuprindă diferite întors ături de fraze,
sinonime elegante și perifraze, r ăspîndite
peste tot în Palatiurn, iudi-cîndu-se locul
unde se g ăsesc.
iv în sfîr șit, pentru Teza ur va servi un
Prompkmrium Catholicuni ~ (căjiiâZâ^Jîțli-
veTsă^JȚ~cm-e să lumineze întregul voca-
bular al ambelor limbi (matern-latin, și apoi
latin-grec), în a șa fel încît s ă nu existe nimic
ce nu s ar putea g ăsi aici. Anume, toate
expresiile celor dou ă limbi să fie așezate
paralel și să corespund ă întocmai, ceea ce e
simplu s ă fie exprimat simplu, în. mod
figurat – figurat, ceea ce este glume ț-glumeț,
provcrbial-provcv-bial etc. Pentru c ă este
imposibil ca limba vreunui popor s ă fie atît
de săracă încît să nu aibă suficiente cuvinte,
fraze, expresii și proverbe care s ă nu poată
corespunde celor latine, dac ă sînt rațional
calitate și ordonate, sau cel pu țin să im poată fi însușite dacă există abilitatea
de a imita și a forma cuvinte
asemănătoare.
25, Pînă acum ne lipse ște o asemenea Este ăe don
„căinară" universal ă. Gregorius Cnapius,^ ?. ea™ar? „
iezuit polonez, a f ăcut un mare serviciu a^ră de
poporului s ău alcătuind o asemenea oper ă, aceea a
intitulata Tezaurul polono-latino-grec. To- polonezului
tuși., această expelent ă lucrare las ă de G-Cnapms
dovit. sub trei aspecte. Mai întîi, nu
cuprinde toate cuvintele și expresiile
patriei sale; în al doilea rînd, n-a menținut
ordinea ar ătată mai sus, și anume s ă ii
prezentat, pe cît posibil, în paralel, adic ă
ceea ce e simplu s ă corespund ă simplului,
figurile de sens — figurilor de sens, ce-i.
învechit la ce e învechit, deoarece prin
aceasta ar fi reie șit în mod egal specificii],
frumusețea și bogăția ambelor limbi. Or, el
traduce fiecare cuvînt sau expresie polonez ă
prin mai multe latine.,-' i, în timp ce noi
dorim ca oric ărui cu\ini: simplu matern s ă-i
corespund ă întocmai expresia latin ă, și
astfel să se poată traduce în limba matern ă
orice expresie latin ă oricît de subtil ă. Numai
așa această „cămară" va fi folositoare în
traducerea oric ărei cărți din limb ă latină în
limba matern ă, și invers, în al treilea rînd,
în Tezaurul lui Cnapius ordinea expresiilor
lasă de dorit, adic ă ele n-ar trebui acumulate
în chip indiferent, ci mai întîi s ă ofere
modele simple și explicative ale lucrurilor și
faptelor, apoi expres ii , oratorice, în
continuare cele poetice, sublime, mai dure
ori mai neobi șnuiți1, și în cele din urm ă pe
cele învechite,
26. O discuție complet ă asupra struc
turii unei asemenea „cămări" lingvistice
o amînăm însă pentru mai tîrziu, la fel
și în ceea ce prive ște modul cum s ă se
utilizeze Vestibulul, Janua, Palatiurn și
Thcsaums, și anume pentru ca s ă se
ajungă negreșit la ceea ce n ăzuim:
siâpînirca complet ă a limbii. Mai precis,
aceasta se va stabili cu prilejul organi
zării activității în fiecare clas ă în parte.258
108

Capitolul XXIII
Metoda (educa ției) morale

7. Atîta despre predarea și învățarea mai
.promptă a științelor, artelor și limbilor, Pe bun ă
dreptate, rie amintim în acest context de cuvîntul
lui Seneca (epistola 89): „Nu trebuie s ă învățăm
toate aceste, ci trebuiau înv ățate." 25y Căci toate
acestea constituie numai o preg ătire pentru ceva
mai mare și, așa cum spune el, sînt numai
primele noastre încerc ări de munc ă, nu munca
propriu-zis ă. Și care este munca propriu-zls ă ?
Studiul în țelepciunii, care ne înal ță, care ne
fortifică și ne face m ărinimoși, adică ceea ce am
indicat mai sus sub numele de moralitate și
pietate. Numai prin aceasta ne ridic ăm deasupra
celorlalte creaturi și ne apropiem mai mult de
Dumnezeu însu și.'
Trebuie s ă 2. De aceea trebuie s ă avem grij ă ca
transform ăm această artă de a infiltra adev ărata morali-
tn arta ^g ^ p^f^ț, sfi jj. e 0{ne constituit ă,
spre a fi introdus ă în școli, pentru ca acestea, pe
drept cuvînt, s ă poată fi numite „ateliere ale
umanității".
Șaisprezece 3. Arta de a forma moralitatea arc
reguli ale șaisprezece reguli principale, dintre care,
moralității Prrma este: trebuie insuflate tinerimii toate
virtuțile, fără nici o excep ție.
Pentru că clin ceea ce este just și moral nu
poate lipsi nimic, f ără ca să apară o lacună și să
se strice armonia.
îl 4. înainte de toate este necesar s ă fie insuflate
așa-numitele virtu ți fundamentale sau
cardinale: prudența, cump ătarea, tăria șî
dreptatea. *
Aceasta deoarece cl ădirea nu se poate
construi f ără temelie, iar p ărțile se leag ă prost
dacă nu se sprijin ă solid pe aceast ă temelie.
III 5. Prudența și-o însușesc elevii dinir-o
lună mstr'nciie, înv ălînd să deosebeasc ă
corect lucrurile dup ă esența și valoarea lor.
Căci o dreapt ă judecat ă asupra
lucrurilor este adev ărata temelie a tutu- ror virtu ților. Frumos se exprim ă Vives:
.„Adevărata înțelepciune const ă într-o judecat ă
dreaptă asupra lucrurilor: ca s ă apreciem pe
fiecare așa cum este, sa nu urm ărim lucruri de
nimic, ca și cum ar avea valoare, iar ceea ce este
valoros să repudiem; s ă nu dojenim ceea ce este
vrednic de l ăudat și să lăudăm ceea ce nu merit ă.
Căci de aici provin toate gre șelile și toate
rătăcirile spiritului omenesc, pentru c ă lucrurile
nu sînt just apreciate, și nimic nu este mai
dăunător în via ța omului decît o asemenea
intervertire a judec ății. De aceea trebuie
(continuă el) să deprindem pe oricine din
copilărie să aibă păreri adevărate despre lucruri
și care să se maturizeze pe m ăsura înaint ării în
vîrstă. Trebuie s ă se susțină ' adevărul și să se
repudieze contrariul lui, în felul acesta
obișnuința de a ac ționa just va deveni o a doua
natură" etc. 2(i0
6. Școlarii să fie deprin și cu cumpă- IV
Jarea pe tot timpul educa ției lor, Ta mîn-
careșșși băutură, la somn și veghe, la munc ă.
și joc, la vorb ă și tăcere.
Pentru aceasta exist ă o regulă de aur care
trebuie să le fie mereu prezent ă tinerilor : Nimic
peste măsură! spre a-i feri pretutindeni de
saturație și dezgust. 2(ii
7. Tăria să o învețe în stăpînirea de sine, v
ca astfel s ă-și poată stăvili înclina ția
de a vorbi sau a se juca în afara sau peste
timpul prev ăzut, bineîn țeles strunind si z ăgă-
zuind ner ăbdarea, crîcnirea și supărarea.
Baza pentru aceasta va consta în a-i deprinde
să facă totul cu chibzuial ă, nimic cu patim ă și
impetuozitate. C ăci omul este o fiin ță rațională
și trebuie s ă se obișnuiască să fie condus de
rațiune, deliberîncl în toate: ce s ă facă, de ce
face și cum* să facă să procedeze drept, astfel
ca să fie stăpînul acțiunilor sale. întrucît îns ă
copiii (chiar dac ă nu toți) nu sînt capabili înc ă
de o purtare
109. Tot ce a
precedat
nînă acum a
fost o
activitate
colaterală,
'oi ce urmeaz ă
este o
activitate
principală:
moralitatea
și pietatea

așa de chibzuit ă și rațională, ei trebuie { s ă fie
îndrumați astfel spre t ărie și auto- I st ăpînire,
încît să se deprind ă să urmeze mai degrab ă
voința altora, decît pe a lor, adic ă să dea
imediat ascultare în toate superiorilor s ăi.
Căci cei ce cresc caii, spune Lactantius 262, îi
deprind mai întii cu frîul, iar cei ce educ ă
copiii trebuie s ă-i obișnuiască mai întii s ă
asculte de cuvînt'm, O, cîtă speranță se poate
pune în faptul ele a sc ăpa omenirea de
rătăcirile care inund ă lumea, adueînd-o 3a o
stare mai bun ă, și asta dac ă unii ar ceda
altora, și nu toți ar acționa după propria lor
rațiune, fiind deprin și cu aceasta chiar de la
prima vîrst ă!
8. Dreptatea o înva ță ncaducînd șnimă
nui prejudicii și dînd fiec ăruia ceea ce
i se cuvine, fugind de minciun ă și înșelă
torie, fiind serviabil și amabil.
Căile și mijloacele spre a-i forma ca s ă
fie drepți și mai buni se indic ă prin urm ă-
toarele reguli:
9. Aspecte ale t ăriei, necesare mai întii
tinerimii, sînt: noble țea sincer ă și per
severența în munc ă.
întrucît via ța se desfășoară în contact cu
oamenii și în activitate, de aceea copiii
trebuie să fie învățați să suporte atît privirea
oamenilor cît și munca onest ă pe care o
preiau asupra lor, spre a nu fi sau bufni țe
sau mizantropi (ut-oâvGpojîCi), burtă verde
și povară nefolositoare a pămîntului,284
Virtutea se cultiv ă prin fapte, și nu prin
vorbe.
10. Noble țea sincer ă se dobînde ște prin
contactul zilnic cu oamenii cinsti ți și prin
executarea tuturor obliga țiilor care le revin
față de aceștia.
Aristotel 1-a educat pr: Alexandru în așa
fel încît acesta de la 12 ani a venit în contact
cu tot felul de oameni, cu regi și cu trimi șii
acestora, cu oameni înv ățați și oameni
simpli, cu or ășeni, țărani și meseria și,
putînd cu fiecare s ă discute orice tem ă,
punînd întreb ări și dînd răspunsuri. Pentrn
ca, printr-o educa ție universal ă, toți să
învețe să procedeze la fel, trebuie s ă se
elaboreze reguli de comportare și să stăruim necon-
tenit să le traducem în via ță, astfel încît
copiii să se deprind ă să discute zilnic, eu
modestia cuvenit ă, despre diferite lucruri,
cu învățătorul lor, cu Colegii, p ărinții, cu
oamenii de serviciu și cu ceilal ți oameni.
Desigur, înv ățătorii trebuie sa fie aten ți ca la
oricine observ ă o oarecare neglijen ță,
nechibzuin ță, grosolănie sau obr ăznicie să
intervină, în-dreptîndu-1.
//. Perseveren ța, în munc ă o dobîn- IX
dese copiii dac ă lucrează întotdeauna cîte
ceva, fie în serios, fie jucîndu-se.
în ceea ce prive ște intenția, nu conteaz ă
de ce și cu ce scop se face un lucru, ci
important este s ă se facă, deoarece și în
glumă se poate înv ăța ceea ce folose ște in
serios, dac ă o cere timpul și împrejur ările.
.Și fiindcă executarea se înva ță executînd 2sr> (după cum am v ăzut la locul cuvenit), și
munca se înva ță muncind, tot așa ocupația
permanent ă (chiar mai moderat ă) a
spiritului și a corpului trebuie s ă se
transforme în sîrguin ță și să-1 deprind ă pe
omul activ de a nu se putea împ ăca cu
lenea. A șa se confirm ă și sentința lui
Seneca, și anume c ă: „Spiritele generoase
se nutresc cu munca" 2fi6.
12, O altă virtute înrudit ă, cu dreptatea X
este de a servi pe al ții cu promptitudine și
plăcere, ceea ce trebuie infi ltrat în primul tind
copiilor.
Unei naturi corupte îi este inerent un vi-
ciu urît — egoismul «ptA-cmua, pebaza c ăruia
oricine are în vedere numai ceea ce îi apar-
ține și nu se sinchise ște de soarta altuia. Iar
aceasta constituie sursa tuturor r ătăcirilor
umane, pentru c ă fiecare urm ărește
satisfacerea propriilor sale interese și nu ia
în considerare binele ob ștesc. Iată de ce
trebuie inoculat temeinic tineretului scopul
vieții noastre, și anume c ă noi nu ne na ștem
numai pentru noi, ci pentru Dumnezeu și
aproapele nostru, adic ă pentru societatea
omeneasc ă, și de aceea din copil ărie trebuie
să ne obișnuim să imităm pe Dumnezeu, pe
îngeri, soarele și toate creaturile nobile și în
110

același timp trebuie s ă dorim și să ne străduim
ca, în măsura posibilit ăților, să servim și săjvm
utilijcît mai multora. Abia atunci "va domni
îlTTălrmTîe* și în* stat o stare fericit ă, cînd toți
vor contribui la folosul comun și pretutindeni
vor ști și vor putea s ă se ajute unii pe al ții. Iar ca
să știi și să vrei trebuie sa înve ți.
XI 13. Formarea virtu ților trebuie s ă în ceapă din
prima copil ărie, înainte ca spiritul s ă cadă
pradă viciului.
Căci dacă cîmpul nu este sem ănat cu sămînță
bună, el va produce plante — dar ce fel de
plante? Neghin ă și buruieni. Dac ă însă îl
cultivăm cum se cuvine, pentru ca s ă obținem o
recoltă mai bun ă și mai sigur ă, atunci trebuie
primăvara să-1 arăm, să-1 însămînțăm și să-1
grăpărn. în general, iot ce se deprinde din
copilărie este deosebit de importantm, căci și
vasul păstrează multă vreme mirosul lichidului
cu care a fost umplut ini țial. 268
XII 14. Virtuțile se înva ță acționînd continuu
cinstit.
Și cunoașterea se înva ță prin cunoa ștere,
acționarea prin ac ționare, fapt ce l-am v ăzut în
capitolele XX și XXI. Așa precum copiii înva ță
ușor mersul prin mers, vorbirea prin vorbire și
scrierea prin scriere, tot a șa învață să fie
ascullâtori (obedi-entia) prin ascultare,
'abstinența 'prin re' ți-*%&re, veracitatea prin
spunerea adev ărului, perseveren ța prin
statornicie etc. — numai dac ă nu lipsesc cei
care le servesc de model prin cuvînt și faptă.
IU 15. Un permanent exemplu luminos de via ță
regulată trebuie s ă-l dea p ărinții, tutorii,
învățătorii și colegii de școală. Căci copiii sînt
ca și tinerele maimu țe, tot ce v ăd caută să imite,
și bun și rău, chiar fără să i se ceară, și de aceea
învață mai întîi s ă imite, înainte de a cunoa ște.
Exemplele pot fi din via ță, ca și din povestiri,
mai importante fiind îns ă cele dintîi, pentru c ă
acționează mai profund și mai puternic. Daca
părinții cinsti ți sînt p ăzitorii grijulii ai
disciplinei casnice, iar înv ățătorii aleși sînt de
o moralitate demnă de admirat, atunci ace știa vor constitui
mediul cel mai propice spre a-i conduce pe
elevi către o via ță liniștită.
16. La exemple trebuie s ă fie alăturate XIV
precepte și reguli de via ță.
Anume ca s ă întregeasc ă, să îmbunătățească
și să întărească imitația (revezi ce s-a spus la
cap. XXI, regula IX). Asemenea reguli deviat ă
se pot desprinde din Sf. Scriptur ă și din
sentințele înțelepților. De exemplu: De ce și
cum să se fereasc ă cineva de invidie? Cu ce
anume să-și apere cineva pieptul împotriva
durerii și a altor nenorociri din via ță? Cum să-
și tempereze bucuriile? Cum, în ce mod sâ- și
stăpî-nească mînia? Cum s ă stăvilească dra-
gostea nepermis ă și altele asem ănătoare,
adecvate vîrstei și gradului de dezvoltare
spirituală.
17. De asemenea, copiii trebuie s ă fie Xv
feriți cu mare grij ă de însoțirea cu cei
răi, spre a nu se molipsi.
Căci răul se prinde mai u șor și este mai
persistent, din cauza coruptivit ățîi naturii. De
aceea trebuie s ă ne străduim sa evit ăm orice,
ocazie de corup ție a tineretului, de exemplu:
asocierea vicioas ă, vorbele necuviincioase,
cărțile lipsite de con ținut și obscene (vani et
futiles) (căci exemplele vicioase, fie v ăzute, fie
auzite, sînt otrav ă pentru spirit) și, în fine,
inactivitatea, pentru ca lipsa de ocupa ție să nu
ducă la învățarea a ceva r ău 2fi9 și ia adormirea
spiritului. De aceea este bine s ă-i ocupăm
neîncetat, sau cu ceva serios, sau de distrac ție,
numai să nu-i lăsăm în inactivitate.
18. Și întrucît nu putem fi atît de vigi- xvi
lenți încît sa nu se poat ă furișa, ceva râu,
de aceea pentru com baterea moravurilor rele
este absolut necesar ă o disciplin ă severă.
Căci dușmanul vegheaz ă nu numai atunci
cînd dormim, dar și cînd sîntem treji; ori cînd
semănăm sămînța bună pe ogorul spiritual, el se
furișează printre noi spre a împr ăștia neghina
sa. Și cum natura corupt ă ea însăși se manifest ă
ici și colo, este necesar s ă ne opunem
111

răului cu for ța. Opunerea se face prin
disciplinare, adic ă prin dojana și pedeaps ă,
cu cuvîntul și cu bătaia, dup ă cum cere
împrejurarea, .dar totdeauna strîns legat de
fapta recent ă, ,astfel ca viciul ce se na ște să
fie sugrumat în fa șă sau, și mai bine, s ă fie
stîrpit pe cit posibil cu r ădă- cină cu tot. Disciplina, a șadar, trebuie sd
domneasc ă în școala nu aiît din cauza șf-
Uniăor (care dac ă sînt predate printr-o
metodă : justă oferă spiritului omenesc
plăcere și atracție), cit pentru moral ă.
Despre disciplin ă însă în capitolul XXXI.
Capitolul XXIV
Metoda de inoculare a piet ății
Este oare
posibilă
antrenarea în
pietate
printr-o
metodă
artistică ?
Ce se
înțelege prin
cuvîntul
pietate
Trei: 1,2,3
Sensul
acestora
1. Deși pietatea este un dar al lui
Dumnezeu, fiindu-ne dat ă nouă din cer, sub
conducerea și învățătura Sf. Spirit, cu toate
acestea, fiindc ă el se serve ște de mijloace
obișnuite, alegfndw- șî ca ajutoare pe p ărinți,
pe învățători și pe slujitorii bisericii, care s ă
planteze și s& ude mai cu îngrijire l ăstarii
paradisului (1. Corîniicni 3, 6, 8), este bine
ca aceștia să-și cunoasc ă temeiul,
obligațiilor lor.
2. Ceea ce ține de pietate noi am ar ătat a7° deja, și anume c ă inima noastr ă (dacă noi
am ajuns la în țelegerea justa a lucrurilor
credinței și aie religiei) s ă știe să caute
pretutindeni pe Dumnezeu (pe care Sf.
Scriptură, Jes. 45, 15 sau Hebr. 11, 27, îl
numește un rege invizibil, pentru c ă el 'se
învăluie cu v ălul operelor sale și este
prezent, dar invizibil în tot ceea ce este
vizibil și domnește), și unde îl afl ă, să-l
urmeze, și dacă. 1-a aflat, să se bucure de eî.
Cel dinții lucru se realizeaz ă cti i$ințea_
(mețisj, al doilea cu ș voința, iar
alireuea~cu îmîniarea con științei,
3. îl căutăm pe Dumnezeu prin aceea' c ă
observăm urmele divinit ății în toate
creaturile. II urm ăm pe Dumnezeu dacă ne
încredințăm în toate cu totul voin ței sale, atît
în tot ceea ce facem cit și în suportarea a tot
ceea ce îi place. Ne bucur ăm de Dumnezeu,
clacă aflăm liniște j în iubirea și grația sa, așa ca să nu ne j mai
rămînă nici pe pămînt și nici în cer
nimic mai de dorit decît punin^zeijjiisu și, !
nimic mai pl ăcut decît gmdul la el,
nimic mai dulce ca slava lui, asa ca | inima
noastră să se contopeasc ă în
iubirea: sa.
! 4, Avem trei feluri de izvoare din |
care am putea dobîndi asemenea sentimente,
trei moduri saxi grade de a le putea dobîndi.
5. Aceste izvoare sînt: Sf. Scriptur ă,
lumea și noi înșine. Adic ă o daîa î cuvîntul
îfii'Dumnezeu, apoi opera sa. și îndemnul
Șau în noi (instinctusj".''Este un .fapt de.
netăgăduit că din Sf. Scriptur ă dobîndim
cunoașterea și dragostea pentru Dumnezeu.
Că într-adev ăr din lume și din observarea
înțeleaptă a minunatelor opere ale lui
Dumnezeu cuprinse în ea ne p ătrundem de
sentimentul piet ății o mărturisesc paginii
înșiși, care numai prin contemplarea lumii
au ajuns la venerarea unei existen țe divine.
Aceasta rezult ă din exemplul lui Socrale,
Plato, Epictet, Seneca și al altora, de și
sentimentul iubirii lor era înc ă incomplet și
abătut de la calea cea adev ărată, fiindcă ei nu
erau părtași- la revela ția divină. Aceia îns ă
care se ostenesc s ă ajungă îa cunoașterea lui
Dumnezeu din cuvintele și operele sale,
fiind înflăcărați de o Trei iz,
și trei
mijloace
de extn
din ele
Izvorul
întreitul
cuvînt
lui
Dumnez
și anui
lumea,
Scriptui
noi îns
112

iubire fierbinte pentru el, sînt asemenea
lui ISXj^Jti^^ Tot
acolo ajungem și noi prinoBscrvarea
providenței speciale a lui Dumnezeu pentru noi
înșine (cît de minunat ne-a creat, ne-a p ăstrat
pînă acum și ne conduce), și aceasta rezult ă și
din exemplul lui David (Psalmul 139 272 și al lui
Iov, cap. X).
i moduri 6/ Modul de a dobîncli pietatea din
vtras din aceste trei izvoare este întreit, și anume:
i izvoare medjfafj aj nigăclunea'și ispita (tentație).
Aceste trei lucruri H preg ătesc pe teolog,
spune Lutlier 273. Dar și pe un adev ărat
creștin tot aceste trei lucruri îl pot
forma, V
„„. – \
Meditația "'7- Meditația constă în frămîntarea continu ă,
atentă și pioasă a operei, cuvintelor și
binefacerilor lui Dumnezeu, căci tot ce exist ă
nu există decît din voin ța lui Dumnezeu (din
creația sa sau din permisiunea sa) și pe ce căi
minunate î și ajung toate scopul, conform celor
stabilite de Dumnezeu.
„ . 8. Rugăciunea este suspin ar ea deas ă
șt oarecum continua ș intru Dumnezeu, cu
implorarea milei sale, spre a ne ajuta și a ne
conduce cu spiritul s ău.
9. în sfîr șit, ispita (tentatio) nu este ispita decît o
cercetare repetat ă a progresului nostru în pietate,
făcută de noi în șine sau de altcineva. Aci ne referim la
ispitele provenite de la oameni, de la diavol și de la
Dumnezeu, fiecare în propriul lor fel. C ăci mai întîi
omul trebuie s ă se încerce pe sine însu și cît este de cre-
dincios (2. Corint. 63,5) și cu cît zel îndepline ște voința
lui Dumnezeu. Dup ă aceea trebuie s ă ne lăsăm verifica ți
de oameni, de prieteni și de dușmani. De. exemplu, s ă
ne verifice acei care ne întrec în con știinciozitate,
printr-o cercetare | atent ă, descinsă sau ascuns ă, cît am
progresat în pietate, sau însu și Dumnezeu ne poate pune
la încercare printr-un du șman, spre a vedea în ce
măsură căutăm refugiul nostru la Ei, ca astfel s ă iasă în
evidență cît de mare este credin ța noastră. în sfîrșit,
Dumnezeu obi ș- nuiește să trimită cîteodată pe însuși Satana sau
singur se opune omului, spre-a afla ce este în
interiorul inimii acestuia. Toate acestea este
necesar s ă fie. infiltrate tineretului cre știn si el
să fie deprins cîTprîîi "tot ce este, se întîmpl ă și
se va întîmpl ă să-și înalțe spiritul s ău spirei
acela care este începutul și sfîrșitul tuturor și
numai în El s ă-și caute lini ștea sufletului. ";
10. Metoda special ă pentru aceasta
este cuprins ă în următoarele 21 de reguli: Metoda pie
tății este
Grija de a infiltra pietatea trebuie sa cuprins ă in
înceapă din prima copil ărie. 2I de reinli
Fie că neamînarea este util ă, fie că l amînarea
este periculoas ă, rațiunea ne arat ă că ceea ce este
de făcut mai întîi și mai important trebuie realizat
mai întîi. Și ce poate fi mai primordial și mai
important ca pietatea? F ără ca, orice alt ă
îndeletnicire nu aduce nici un folos, în timp ce ea
conține făgăduința vieții acesteia și a celei
viitoare (1. Timot. 4, 8). C ăutarea. împ ărăției lui
Dumnezeu este singurul lucru necesar274 (Luca 10,
42), și cine se preocup ă de aceasta, restul va veni
de la sine (Matei, 6, 33). Dar amînarea este
periculoas ă, întrucît dac ă sufletul copilului nu se
umple din frageda vîrst ă cu iubirea lui Dumnezeu,
se întîmpl ă lesne ca pe parcursul vie ții să nu mai
fie condus de venera ția față de acesta și astfel se
furișează pe nesim țite o desconsiderare și o
profanare a divini- – șlății, care apoi la unii cu
greu se las ă înlăturată, iar la al ții niciodat ă. De
aceea, zice Profetul, plîngîndu-se de îngrozitorul
potop al impiet ății poporului s ău, că „n-a mai
rămas nimeni pe care Dumnezeu s ă-l mai înve țe,
afară de cei în țărcați sau pe cei abia dep ărtați de
la sinul mamei lor, adic ă pe copiii mici" (Isaia
28,9). Iar despre ceilal ți zice un alt profet, ca: „ei
nu se pot îndrepta s ă facă bine, deoarece sînt
deprinși a face rău" Ieremia 13, 23).
77. De aceea, de îndat ă ce copiii vor n începe
să facă uz de ochi, de limb ă, de mîini și de
picioare, trebuie s ă învețe să
113

privească către cer, s ă ridica miimk în 1 sas și
să pronunțe numele iui Dumnezeu și al lui
Hristos, s ă-și îndoaie geuunc/iii înaintea
majestâții nevăzute și să o venereze.
Pentru aceasta, copiii nu sînt nedotilî, i
așa, cum î și închipuie; cei ce neglijeaz ă j
lucrul acesta atît de important, IUJIU că *ș
ei rm-și dau seama <cfl < ș iu i n \ o1> j
de a ne desprinde dcTmîvoî, delwne. șî de l noi
înșine.' Chiar daca la început copiii j nu în țeleg
ce fac, întruclt ra țiunea lor înc ă mi o pot folosi pe
deplin, este foarte important ca ei s ă știe că
acest lucru trebuie f ăcut și să-1 învețe prin
exercițiu, j Căci dacă au învățat prin
executare ceea ce trebuie s ă execute, tot ce
urmează j se va imprima mai u șor, astfel c ă' mai
\ tîrziu vor în țelege ce fac șl de ee o fac \ și cum
trebuie făcut coreei. Dumnezeu J a dispus prin
lege ca orice începui s ă fie i sfințit276, de ce
atunci tiu s-ar sfin ți primele începuturi ale
gtndirii, vorbirii, i ale mi șcărilor si ale ac țiunilor
noastre? !
12. Cînd copiii ajung la virala de a I puica
fi instruiți, atunci trebuie s ă li se ! inoculeze
înainte de orice ideca c ă noi j nu stntem
aici numai pentru aceast ă j viață și că țelul
nostru este eternitatea, șiar viața aceasta nu
este decît un stadiu, 1 de trecere, ca noi s ă fim
pregătiți cam se cuvine ca s ă intrăm cu demnitate
in lăcașurile de veci.
Și aceasta li se poate u șor arma prin.
exemplele zilnice ale celor car*; sînt i r ăpiți de
moarte și trec în alt ă viață: I sugari, copii, tineri și
bătrîni. Acest lucru trebuie repetat pentru ca s ă-i
determi- ! n ăm să mediteze c ă nimeni nu- și poate,
j asigura în aceast ă viață o ședere veșnică,
73. Mereu s ăli se spun ă ca aici nu me~ J rită
să te ostene ști pentru altceva dccîi spre a j te
pregăti temeinic pentru via ța următoare. I
Și ar fi o nebunie s ă te ocupi cu cele >
pe care trebuie s ă le părăsești și să negii- j
jexi cele ce ne vor înso ți în veșnicia 1
însăși.

j
14. Apoi trebuie s ă-i învățăm că există j două
vieți sfre care pleac ă de aici oamenii, j și anume una fericit ă întru-Dumnezeu și uita
nenorocit ă, în iad, amîndou ă eterne.
Exemplul lui Laz ăr și al lui Tvpulo, ale c ăror
suflete au fost duse al celui din ții de îngeri, în
ceruri, al celuilalt de diavol, în iad.
/.}'.* Mai departe, s ă li se arate c ă fericiți, și
anume de trei și chiar de patru ori """, sînt
aceia care se poart ă în așa fel încît sînt
considera ți demni de a merge ia Dumnezeu.
Căci în afară de Dumnezeu, izvorul luminii și
al vieții, nu exist ă decît întuneric, team ă, chinuri
și moarte ve șnică, așa că pentru cei care se vor
abate de la Dumnezeu și se vor pr ăbuși în hăul
veșnicei piciri ar fi mai bine s ă nu se mai fi
născut.
(6. Vor ajunge la Dumnezeu îns ă toți aceia
care aici umbl ă cu Dumnezeu.
(Așa ca Enoch și Ilic, ambii înc ă în timpul
vieții lor, al ții după moartea
lor….. Facerea 5, 24 etc). '~78
17. Umbl ă cu Dumnezeu aceia care-l
au întotdeauna înaintea ochilor, se tem
de el și-i respect ă poruncile.
„Acesta este un lucru cuvenit Jîcc ănil om"
Jfohtm hominis) (Eclesiastul 12, 13), "acea suma
despre care Hristos spune c ă de un lucru, c
nevoie (Luca 10, 42). Pe acesta to ți creștinii
trebuie să-1 aibă pe buze și în inimă, ca astfel s ă
nu se îngrijeasc ă vreodată ca Mart a' de nevoile
acestei lumi.
18. De aceea trebuie s ă se deprind ă ca
tot ceea ce v ăd, aud, pip ăie, fac și îndură
să se refere direct sau. indirect la Dumnezeu.
Aceasta se poate ilustra prin exemple.
Anume, cel care se dedic ă studiilor științifice, și
unei vieți contemplative s ă facă aceasta în a șa
fel încît s ă vadă atotputernicia, în țelepciunea și
bunătatea? lui Dumnezeu r ăspândite pretu-
tindeni, ca astfel s ă se înflăcăreze de dragostea
lui și prin aceast ă dragoste s ă se uneasc ă tot mai
strîns și mai strîns cu el, ășa încît nimic s ă nu-1
mai poată desprinde ele Dumnezeu pentru
vecie.
114

X
XI Cel care îns ă execută lucrări în afar ă, ca
agricultura, meseriile etc, acela trebuie s ă-și
cîștige pîinea și tot ce are nevoie pentru via ță,
dar numai cu inten ția de a trăi comod, iar a tr ăi
comod înseamn ă a servi pe Dumnezeu cu
mintea lini ștită și bine dispus ă (mente quieta et
hilari) și, servindu-1, s ă-i poată plăcea, si,
plăcîndu-i, s ă poți fi unit cu el în eternitate. Iar
aceia care urm ăresc alte scopuri în ac țiunile lor,
se îndepărtează de intențiile lui Dumnezeu și de
Dumnezeu însu și.
19. Așadar, ei trebuie s ă se deprind ă
din prima vîrst ă să se ocupe cît mai mult
cu ceea ce conduce direct c ătre Dumnezeu,
și anume cu citirea Sf. Scripturi, cu exer
ciții religioase și cu fapte bune.
Căci citirea Sf. Scripturi de șteaptă
și stimuleaz ă aducerea aminte de Dum
nezeu; exerci țiile religioase prezint ă omu
lui pe Dumnezeu ca prezent și-1 unește
cu el; faptele bune îns ă întăresc aceast ă
legătură, deoarece arat ă că noi umbl ăm
într-adevăr în legea lui Dumnezeu.
Aceste trei lucruri trebuie s ă fie recoman
date în mod serios fiec ărui „candid at
Ja pictate" (candidatus pietati ș), adică
Int^egauuTTînl^ prin botez
a fost sfin țit întru Domnul.
20. De aceea, Sf. Scriptur ă să fie a/fa
și omega tuturor școlilor cre știne.
Ceea ce spune Hyperius 27°, că un teolog se
naște în St. Scriptur ă, vedem c ă o dezvolt ă și
mai mult apostolul Petru cînd zice: „copiii tui
Dumnezeu au fost n ăscuți a doua oar ă nu din
sămînță siri-căcioasă, ci din nestri c ăcioasă,
prin cuvîntul lui Dumnezeu cel vm și care i
rămîn-'- in veac" (I Petru 1, 23). De aceea., în
școlile cre știne aceast ă carte divin ă trebuie s ă
fie preferat ă înaintea tuturor celorlalte c ărți,
pentru ca astfel, după. exemplul lui Timotei, „de
mic copil s ă cunoști Sfintele Scripturi, care pot.
să-ți dea înțelepciune spre mîntuire" (2 Timotei
3, 15), „fiind hrănit cu, cuvintele credin ței" (1
Timotei 4, 6). Frumos s-a exprimat la timpul
său, asupra acestui lucru, Erasm 2S0 în Paru-
clesis sau Îndemnarea la studiul filo- zofiei, cînd a spus: „Sf. Scriptur ă se potrive ște
tuturor; ea se apleac ă asupra celor mai mici și
se potrive ște modului lor de în țelegere, nutrindu-
i ca laptele, îngrijindu-i, sprijinindu 4 și făcînd
totul pînă ce cresc în Jîristos. Dar a șa cum nu se
dezice la cei mici, ea se confirm ă într-un chip
minunat la cei mari: pentru cei mici e mic ă,
pentru cei mari, peste m ăsură d e m a r e . N i c i o
etate, nici un sex, nici o situa ție și nici o stare nu
este înlăturată de ea. Nici soarele însu și nu e în
aceeași măsură comun și tuturor deschis, ca
învățătura lui Hrislos. Ea nu îndep ărtează pe
nimeni, afar ă numai dac ă cineva se înstr ăinează
de ea" etc. Și continu ă: „De ar fi tradus ă în
limbile tuturor popoarelor, ca s ă poată fi citită și
cunoscută tiu numai de sco țieni și irlandezi, ci și
de turci și saraceni I S-ar fuiea ca mul ți să rîdă
de aceasta, dar unii vor fi cî șligați. Ce bine ar fi
dacă plugarul ar cînta din ea în urma plugului,
țesătorul la r ăzboiul său, iar călătorul și-ar
ușura greul drumului cu istorioarele ei. Toate
convorbirile cre știnilor s ă nu- izvorascâ_
decU~ăin"ecfr~C ăci așa sîniem, cum sînt
^MIciifîĂle~noasire zilnice! Fiecare s ă înțeleagă
din ea ceea ce poate și să exprime ceea ce poale.
Cine, a rămas în urm ă să nu invidieze pe cel din
fața lui, iar cel din fa ță să nu dispre țuiască -pe
cel ce-i urmeaz ă, ci sa-l încurajeze. De ce s ă
limităm ocupația comun ă numai la cî ți-m p" aai
șj cătrc sfîrșit, conclude ".„Noi to ți care la botez
am depus un jur ămînt pe cuvintele lui Jîristos"
(dacă într-adev ăr am jurat din inim ă), „trebuie,
de îndată ce e posibil, înc ă din brațele părinților
noștri și din mî-ngîierile d ădacelor, s ă fim
introduși iu învățătura lui Jîristos. C ăci prinde
rădăcini mai adinei și mai solide ceea ce
recipientul gol al spiritului a primit mai iutii.
Numele lui Jîristos s ă fie primul gungurit al
copilului, iar prin evangheliile sale s ă fie
cultivată prima copil ărie și aș dori ca desp>re el
astfel să se povesteasc ă, încît copiii s ă prindă
drag de el din frageda vîrst ă. Și să rămînâ la
aceste studii pîn ă ce prinir-o cre ștere liniștită
ajung să se maturizeze ca b ărbați
115

desăvîrșiți în Jlristos, Ferici ți acei fie carc-i
apucă moartea în miilocul acestor studii 1
Așadar, să căutăm aceste studii din tot sufletul
nostru, să ne îndeletnicim cu ele, s ă le iubim și,
în sfîrșii, să aiurim cu ele și chiar s ă ne
transform ăm in de, pentru c ă studiile trec în
moravuri" ctc. 2a" Același Erasm arat ă în
Compendiul s ău i de teologic: „După părerea
mea n-ar fi nici o gre șeală dacă scrierile sfinte s-
ar \ învăța pe dinafar ă, chiar fără să le fi \
priceput, dup ă cum zice Sf. August in" I ctc.283
Așadar, școlile cre știne ;~n nu r ăsune de Plaut,
Terentius m, Ovidiu sari Aristotel, ci de Moine,
Da vid și Hristos. S ă se caute îns ă mijloace și căi
cum s-ar putea prezenta tinerimii cre știne Biblia
întocmai ca un abecedar aî tinerimii consacrat lui
Dumnezeu (căci toii copiii cre știni sînt sfin țiți, 1.
Corint. 7, 14). C ăci după cum orice vorbire- con-
stă din sunete și silabe, tot a șa întreaga
construcție a religiei și pietății este cl ădită pe
elementele Sf, 'Scripturi,
21, Tot ce se înva ță din Scriptur ă trebuie s ă
se refere la credin ță, dragoste și speranță.
Căci aceste trei sînt acele clase supreme
spre care converg" toate cele ce Dumnezeu
prin cuvintele sale a considerat bune
spre a ne revela.. Unele ni Ic descoper ă
el ca să le cunoa ștem, altele- ni le porun
cește ca să le facem, sau ni, le promite
pentru ca noi s ă le așteptăm de la bun ă
tatea sa în lumea aceasta și cea viitoare.
Și în întreaga Sf. Scriptur ă nu îuiîlnim
ceva care s ă nu se refere la unul din aceste
trei lucruri. De aceea, to ți trebuie s ă fie i
învățați asupra modului cum s ă pri
ceapă și să se ocupe ra țional cu cuvintele
lui Dumnezeu,

j
2.2. Credin ța, iubirea și speranța să j se
învețe pentru practic ă.
Este necesar s ă formăm creștini practicieni, și
nu teoreticieni, chiar de la începutul instruc ției,
dacă vrem si avem adev ărați creștini. Religia este
ceva viu și nu o pictur ă; ea își dezvăluie așadar I
vitalitatea în efectul s ău, după cum o j sămință vie încol țește de îndat ă ce o sem ănăm
într-un pămînt bun. De aceea și Sf, Scriptur ă
cerc o credin ță eficace {dai, ă, 6), pe care altfel
o numește moartă {lacob 2, 20) „ne-am n ăscut
din nou, spre n ădejde vie" (I. Petru 1, 3). De
aceea este des repetat ă în Scriptur ă și aver-
tizarea că revelația divină se produce pentru ca
noi să, acționăm conform ei. Și Hristos zice:
„Cînd știți aceasta, ferici ți sin feți dacă o veți
face" (loan 13, 17).
23. Credin ța, iubirea și speranța se vor
învăța spre aplicare în practic ă,- dacă copiii (și
toți ceilalți) vor fi educa ți, să creadă cu tărie în
iot ceea ce Dumnezeu a revelat, s ă, execute
ceea ce a poruncit și să spere ceea ce a promis.
Aceasta trebuie s-o re ținem și s-o imprim ăm
cu grijă copiilor, pentru c ă de vor ca slova lui
Dumnezeu s ă le dea virtute spre mîntuire, s ă~și
ofere atunci o inimă umilită și devotată, gata de
a i se supune lui întotdeauna și pretutindeni și să
acționeze întocmai. A șa cum soarele < u lumina
sa mi se arat ă aceluia care nu vrea s ă deschidă
ochii și așa cum bucatele oferite nu satur ă pe cei
care nu vor s ă le mănînce, tot a șa și lumina
divină oferită spiritului nostru, poruncile sale
prevăzute pentru ac țiunile noastre, precum și
fericirea care e promis ă acelora ce se tem de
Dumnezeu ar fi în zadar dac ă nu Ie primim cu
credință sinceră, cu iubire plin ă de ardoare și cu
speranță neclintită. Așa a făcut Avram, p ărintele
credincioșilor, care în încrederea lui în
Dumnezeu a crezut chiar ceea ce era contrar
rațiunii. El a îndeplinit cu supunere tot ce putea
fi mai aspru, numai fiindc ă i-a poruncit
Dumnezeu (de a- și părăsi patria sa ș*i de a-și
jertfi pe propriul s ău fiu). El a sperat cu
încredere chiar acolo unde nu mai era nimic de
sperat, sprijinit pe promisiunile lui Dumnezeu .
28S O asemenea credin ță vie și activă a constituit
justificarea sa. Și pentru ca cei ce se consacr ă
lui Dumnezeu s ă simtă acest lucru și să-1
observe permanent, trebuie s ă fie învățați.
116

XV
XVI
4
ÎS 24. Tot ce se pred ă tinerimii cre știne
în afară de Sf. Scriptur ă (științe, arie,
limbi etc.) trebuie astfel subordonai Sf.
Scripturi, încît s ă fie clar c ă tot ce nu se
refera la Dumnezeu și la viata ve șnică
este curat ă vanitate. ș
Socrate este lăudat de cei vechi pentru c ă el a
eliberat filozofia de specula ții goale și spinoase
si a trecut în domeniul moralei; asa si apostolii
au arătat că au fost chema ți să întoarcă pe
creștini de la discu ții sterile și spinoase asupra
Legii, la dragostea dulce a lui Hristos (1 Tim. 1,
5 și cont.). La fel au procedat și cîțiva teologi
pioși din vremi mai recente, care au p ărăsit
disputa cu privire la problemele litigioase,
încurcate, ce mai degrab ă submineaz ă biserica,
în loc s-o înt ărească, spre a se îngriji mai mult
de conștiință și de pietatea credincio șilor. O, de
s-ar îndura Dumnezeul nostru de noi ca s ă ne
lase să aflăm o metod ă generală rațională după
care să putem preda cu succes totul de ceea ce
se ocupă spiritul nostru în afar ă de Dumnezeu
și să îndreptăm spre el toate preocup ările
acestei vie ți, în care s-a încurcat și a decăzut
această lume, spre a aspira la via ța cereasc ă!
Aceasta ar fi cu adev ărat o scară sfîntă pe care
spiritele noastre, prin tot ce este și se întîmpl ă,
s-ar putea în ălța neîmpiedicat la izvorul cel mai
înalt și veșnic,-atotst ăp î n i t o r , a l a d e v ăratei
fericiri. 28(i
25. Toți trebuie s ă fie înv ățați să
cultive cu con știinciozitate pietatea intern ă
și externă, pentru ca cea intern ă să nu
înțepenească, fără cea extern ă, iar cea
externă să nu degenereze în ipocrizie,
fără cea intern ă.
Cultul extern al lui Dumnezeu const ă în
vorbirea despre Du mnezeu, în predic ă și în
ascultarea cuvîntului s ău, în invocarea lui cu
genunchii pleca ți, în cînlarea imnurilor
religioase, în utilizarea sacramentelor și a altor
forme de cult publice sau particulare. Cultul
intern al Iui Dumnezeu constă- în neîncetata
gîndire la prezen ța lui Dumnezeu, temerea și
iubirea lui, propria abnega ție și resemnare în mîinile lui Dumnezeu, adic ă dorința vădită
de a face și pătimi tot ce-i place lui Dumnezeu.
Acestea trebuie îmbinate, și nu desp ărțite, nu
numai pentru faptul c ă este just de a-1 glorifica
pe Dumnezeu prin corpul și spiritul nostru care-
i aparțin (1 Cor. 6, 20), dar și pentru faptul c ă
ele nu pot fi desp ărțite fără a fi în primejdie.
Cultul extern f ără conștiința internă a adevărului
este condamnat ele Dumnezeu cînd spuilc:
„cine cere acest lucru din mîinile voastre?"
(Jes. 1, 10). Căci duh este Dumnezeu și cei ce i
se închină trebuie s ă i se închine în duh și în
adevăr (Ioan 4, 24). Pe de alt ă parte, deoarece
noi nu sîntem numai o creatur ă spirituală, ci și
corporală, cu simțiri, este necesar ca sim țurile
noastre să fie mereu stimulate s ă facă în afară
ceea ce trebuie s ă se produc ă în interior, în
spirit și în adev ăr. De aceea Dumnezeu vrea,
deși pune mai mult pre ț pe interior, s ă fie
observat și ceea ce este exterior. însuși Hristos,
cu toate c ă a eliberat cultul Noului Testament de
ceremonii și a înv ățat ca să servim lui
Dumnezeu în spirit si adev ăr, totuși s-a rugat
tatălui cu capul plecat și a continuat aceast ă
rugăciune nop ți întregi, a participat la
adunările sfinte, a ascultai și i-a întrebat pe
cărturari, a predicat cuvîntul lui Dumnezeu și a
cîntat imnuri religioase etc. De aceea, dac ă
vrem să educăm tinerii în pietate, atunci trebuie
să-i instruim complet — extern și intern — spre
a nu se forma ipocri ți, adică adoratori, super-
ficiali, fal și, închipui ți, simulan ți ai cultului
divin, dar nici fanatici, care s ă se delecteze în
ale lor visuri și, prin dispre țuirea cultului
exterior, s ă distrugă ordinea și strălucirea
bisericii, dar nici indiferen ți, pentru care
exteriorul nu ofer ă interiorului nici o atrac ție, iar
interiorul nu-i ofer ă viață exteriorului.
26. Trebuie s ă-i deprindem, corect pe copii
să fie aten ți asupra lucrurilor exterioare
oferite, de Dumnezeu, pentru ca ei s ă știe că
adevăratul creștinism înseamn ă
117 Ui credin ța prin fapte.

XVII

Asemenea fapte sînt exerci ții continue în
cumpătare, dreptate, caritate și răbdare. Căci
dacă credința noastră nu se sprijin ă pe fapte, e
moartă în ea îns ăși (lacov 2, 17). Ea trebuie s ă
ffc vie, dac ă c să aducă nrîntuire.
XVIII 27. Trebuie de asemenea s ă-i învățăm să
deosebeasc ă cu adev ărul binefacerile și
judecățile lui Dumnezeu, în func ție de
semnifica ția lor deosebit ă, cu să știe. să le
folosească bine șl să nu abuzeze de ele.
Fulgentius 287 (în Epistola o IT-a c ătre **.B Galla)
împarte binefacerile lui Dumnezeu în trei. Despre
unele el afirm ă că sînt veșnice, despre altele, că
mijlocesc eternitatea și, în sfîrșit, altele sini destinate
pentru a fi utilizate in aceast ă viață. De prima
categorie țin: cunoașterea lui Dumnezeu, bucuria in
spiritul sfint și iubirea ele Dumnezeu, care se revars ă
în inima noastr ă. Din a doua categorie, fac parte,,
zice el, credin ța, speranța și mila față de aproapele.
Iar din a treia, sănătatea, bog ăția, amiciția și alte
bunuri externe, care prin sine nu produc nici fericire
și nici mizerie.
De asemenea, s ă se învețe că sînt trei feluri de
judecăți sau pedepse dumnezeie ști. Unii (pe
care Dumnezeu vrea s ă-i cruțe de pedeapsa
veșnică) se chinuiesc aici să-și ducă crucea,
pentru ca ei s ă se purifice și să devină imaculați,
ca Lazăr (Daniel 11, 35, Âpoc. 7, 14). Alții se
cruță aici, dar vor fi pedepsi ți în eternitate, ca
Epulo cel bogat288. Iar alții încep cu pedepsele
de aici și le, continu ă în veșnicie, cum sînt
cei ca Saul, Antiochus, Herod, Iuda etr. De
aceea, oamenii trebuie s ă fie îm ațâți să
deosebeasc ă totul cît mai exact, pentru ca s ă nu
se lase înșelați și să prefere bunurile la îndemîna
simțurilor, ceea ce este destinat numai pentru
viața trecătoare, și să nu se însp ăimînte de sufe-
rințele actuale mai mult dedt de cele ale iadului;
să nu se team ă de cei care ucid mimai trupul și
după aceasta n-au ce s ă mai facă, ci de aceia care
pot să piardă trupul, dar și să arunce sufletul în
iad (Luca 12, 4 și 5). 2S. Și mereu să li se spun ă că cea XIX mai sigur ă
cale a vie ții este calea crucii, și de aceea Hristos,
conducătorul vieții, a -pornit primul pe ea și invită și
pe alții și U conduce pe ea și mai ales pe acei pe
ctiri'-i iube ște mai mult.
Secretul mîntuhii noastre s-a s ăvîrșit pe
cruce, a fost des ăvîrșit • prin cruce, și H>
bazează pe cruce, c ăci prin ea a fost ucis vechiul
Adam, ca cel nou creat dup ă chipul lui
Dumnezeu s ă poală trai. De aceea, pe acei pe
care-i iube ște Dumnezeu îi pedepse ște și-i cru-
cifică cu Hristos, spre a-i învia cu Hristos și a
sin dc-a dreapta lui în cer. Căci cu-viutui crucii,
pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi,
cei ce ne mîntuim, chie puterea lui Dumnezeu
(1. Corin-ienî 1, 18). Este absolut necesar s ă li
se întipărească creștinilor ca s ă înțeleagă că ei
nu se pot numi discipoli ai lui Hristos dac ă nu se
leapădă de sine și nu poart ă pe umeri crucea lui
Hristos (Luca 14, 26) și dacă nu sînt gata s ă-1
urmeze toat ă viața pe Dumnezeu, oriunde îi
conduce.
29. Trebuie s ă avem grij ă ca în timpul xx în carcase
vor preda acestea toate s ă nu se produc ă nici un
exemplu contrariu.
Adică trebuie s ă împiedic ăm ca să nu audă și
să vadă copiii blesteme, sper jururi,
desconsiderarea numelui lui Dumnezeu și alte
nelegiuiri. Ci pretutindeni unde se vor întoarce,
să nu observe decît stima fa ță ele Dumnezeu,
respectarea poruncilor religioase și grija de
conștiință. Iar dacă se întîmpl ă altfel, acas ă sau
în școală, atunci s ă știe că aceasta nu r ă-mîne
fără pedeaps ă, ci clin contra va fi aspru
pedepsit. Pedeapsa pentru blasfemie trebuie s ă
fie totdeauna mai sever ă decât ofensarea iui
Priscian 28° sau pentru comiterea unui delict
extern, aratîn-du-li-se în mod clar de ceea ce
trebuie să se păzească mai întîi și cel mai
mult.
30. Jntrucît noi, din cauza coruperii XXI acestei
lumi și a naturii, niciodat ă nu putem progresa alîla
cît ar trebui și chiar dac ă am avansa pu țin, aceeași
carne corupt ă poate foarte u șor să decadă în egoism
Ui

și aroganță, ceea ce constituie pentru mîntuirea
noastră cel inai mare pericol (căci Dumnezeu
se opune celor îngîmfa ți) aa0, de aceea to ți
creștinii trebuie s ă fie învățați clin timp c ă, din
cauza imperfec țiunii noastre, str ădaniile și
faptele noastre nu valoreaz ă nimic, dac ă nu ne
vine în ajutor Hristos cu a sa perfec țiune, acel
miel al lui Dumnezeu, care cur ăță lumea de
păcate"*1' și în care n-a f ăcut decît voin ța
Tatălui etc. 29a El singur trebuie chemat în
ajutor și numai lui s ă ne încredin țăm. Abia
atunci vom putea spera în mîn-tuirea noastr ă și
alor noștri, cînd vom pune piatra Unghiular ă 283
deasupra lui Hristos. C ăci așa cum el reprezint ă
încoronarea întregii perfec țiuni în cer și pe
pămînt, tot astfel el este și unicul ini țiator si
desăvîrsitor al credin ței, iubirii, speran ței și
fericirii noastre. C ăci răriri-tele pentru aceasta
1-a trimis din cer, ca devenind JLmmanucl (
DumnezctMxm) s^-unească am nou pe~~oameni
cu Dumnezeu, și printr-o via ță s f î n tă î n
corp omenesc s ă ofere oamenilor un model de via ță
divină, și murind nevinovat, s ă sufere vina lumii
prin sine însu și, iar prin sîngele s ău să curețe
păcatele noastre, în fine, prin învierea sa s ă arate
că a învins moartea prin moarte și, înălțîn-du-se
la cer, s ă trimită de acolo Sfîntul_ Spirit,
_chezașul jrrjntuirii noastre, prin care el asigur ă,
ca și în templul s ău, sălășluirea, stăpînirea și
mîntuirea noastr ă atîta timp cît' tr ăim aici în
luptă, ca apoi s ă ne deștepte si s ă ne ia la el,
pentru ca s ă ajungem și noi acolo unde se. poate
privi slava sa etc.
31. Acestui Mîntuitor unic și etern al
tuturor, împreun ă cu Tatăl și Spiritul Sfînt se
cuvine laud ă, cinste, mul țumire și glorie în
vecii vecilor. Amin.
32. într-adevăr, felul și modul în care toate
acestea trebuie executate cum se cuvine vor
trebui prescrise în mod special pentru toate
clasele școlii.
Capitolul XXV
Dacă dorim reforma școlilor dup ă normele
aâ^v^ițuluL^re^ni3m, atunci fie c ă scrierile
păgîne se înl ătură cu totul din școli, fie că le
folosim cu mai mult ă precauție decît pîn ă acum
ș; recomand
relativ
la aceasta 1. O necesitate inevitabil ă ne constrânge s ă
ne ocupăm de o chestiune pe care în capitolul
precedent doar am men ționat-o. Dac ă vrem cu
adevărat să avem scoli cre știne, atunci trebuie
să înlătu-răm din ele accesul la autori p ăgîni.
Dintr-un început voi expune mai întîi motivele
care mă determin ă la aceasta și apoi voi ar ăta
precauțiile ce trebuie luate la citirea lucr ărilor
acelor înv ățați ai luîMi, spre a ne însu și frumoasele lor
cugetări, vorbe și fapte.
2. Ca să mă ocup cu toat ă grija de Numai di această
chestiune m ă îndeamn ă iubirea, ardoare gloria
lui Dumnezeu și mîntuirea oamenilor, întrucît
constatăm că cele mai bune școli creștine
recunosc pe Hristos numai cu numele, însă în realitate nu
găsesc plăcere decît în a se ocupa cu autori ca
119 pentru
Dumnezeu

Tcrenlius, Plani, Cicero, Ovid, Cahtllus și
Tibidlus "'M, cu muze și Venera. /V aici șreiese
că noi cunoa ștem lumea mai bine decît pe
Rrislos, ori pe cre știni trebuie s ă-i căutăm în
mijlocul cre știnătății. Cuci celor mai înv ățați
bărbați, chiar și reprezentan ților înțelepciunii
divine — teologilor, Uris-tos le ofer ă doar
înfățișarea, Arisiuid înstî cu gloata de pagini —
sîngele și spiritul. Aceasta constituie îns ă. un
abuz groaznic și o profanare ru șinoasă a
libertății creștine și este un lucru* extrem de
periculos, c ăci:
3. Mai întîi, copiii no ștri sînt născuți pentru
cer și renăscuți Imn Sf. Spirit, de aceea trebuie
să fie forma ți să devină cetățeni ai cerului și să
facă mai întîi cuno ștință cu cele cere ști, cu
Dumnezeu, JIris-tos, îngerii, Abraham, Isac și
Iamb etc. Și este liotărît ca aceasta s ă se facă îna-
intea tuturor celorlalte, iar toate celelalte s ă fie
lăsate la o parte, mai întîi din cauza nesiguran ței
acestei vie ți, ca. nimeni s ă nu fie smuls
nepregătit, în al doilea rînd pentru faptul c ă
primele impresii persist ă cel mai bine (dac ă sini.
sfinte) și asigură tot ceea ce va trebui s ă mai
executăm în viață.
Cele dc-al 4, f n aț doilea rînd, Dumnezeu, cu toate ' că s-a
îngrijit din plin pentru poporul s ău ales, totu și nu
i-a indicat alt ă școala decît propriul s ău lăcaș,
unde ei însu și este învățătorul nostru, iar pe noi ne
face elevi, dîndu~ue vocea profe țiilor sale ca
învățătură. Căci astfel a vorbii: prin Moise:
„Ascultă, Isracle, Domnul Dumnezeul nostru este
singurul Domn. S ă iubești pe Domnul Dumnezeul
tău, din toat ă inima ta., din tot sufletul iau și din
toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ți le
spun eu ast ăzi, să le ai în inima la și în sufletul t ău.
Să le întipărești și fiilor tăi și să vorbești de ele
cînd șezi în casata, cînd mergi pe calc, cînd te
culci și cînd te scoli" .(V. Moise 6, 4 etc). Și j prin
Isaîa;JvE« sînt Domnul Dumnezeul t ău care ie
învață spre folosul t ău și te duce pe calea pe care
trebuie să mergi'J (48, 17). De asemenea: „Nu se
cuvine, oare, poporului s ă alerge la Dumnezeul sun?
(8, 19), Și Uristos spune: „Cercetați
Scripturile" (ioan 5, 39). ș
5. Iar că această voce a lui Dum- Cele ncmi este cea
mai strălucitoare lumin ă treiiea pentru intelectul nostru și
cea mai perfect ă regulă pentru ac țiunile noastre și i»
amîndouă direcțiile ne ofer ă cel mai mare sprijin, el a
mărturisit-o suficient ele clar prin urm ătoarele cuvinte:
„Iată, r-am înv ățat porunci și legi! Să le păliți așadar și
să le împlini ți, căci în aceasta id ă înțelepciunea voastr ă
și cumințenia voastr ă înaintea ochilor popoarelor,
care, auzind de toate legiuirile acestea, vor zice :
«Numai acest j>opor mare este un popor în țelept și
priceput»" (V. Moise, 4,5—6). Și la josua zice el: „Să
nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci
călăuzește-te de ea ziua și noaptea, ca s ă plinești
întocmai tot ce-'i scris într-însa,; atunci vei fi cu
izbîndă în căile tale și vei păși cu spor" (Iosua 1, 8). Și
prin David: „Legea Domnului e f ără prihană, întoarce
sufletele; m ărturia Domnului e credincioas ă,
înțclepțește pruncii" (Psalm 18, 7). în si'îr șit, Apostolul
mărturisește că „toată Scriptura este insuflat ă de
Dumnezeu și de folos spre înv ățătură etc, ca omul lui
Dumnezeu s ă fie bine preg ătit pentru orice lucru bun"
(II Timotei 3, 16, 17). Acela și lucru a fost recunoscut și
mărturisit de cei mai în țelepți oameni (cre știni cit
adevărat lumina ți). Chrisostom spune: „Ceea Ce
trebuie să învățam și ceea ce nu ne folose ște sa știm să
aflăm din Scriptur ă".295 Iar Cassiodor: „Scriptura este
școala cereasc ă, cultură pentru via ță, un amfiteatru al
adevărului, pe drept singura disciplin ă, care ocup ă, pe
elevi cu sim țiri rodnice și nu cu sunetul vorbelor
deșarte etc."aa6
6. Dumnezeu a interzis în mod expres Cele d. poporului
său atît învățătura (clo cJLrjna)_ Patr«le<: cît și obiceiurile
păgânilor. „Nu deprinde ți căile neamurilor" (Ieremia 10,
2). De asemenea: „Au doar ă în Israel nu este Dumnezeu,
de vă duceți să întrebați pe Baal Zelub, dumnezeul
Acronului?" (4. Cartea regilor 1, 3). „Nu se cuvine, oare,
poporului s ă alerge la Dumnezeul s ău? Să
12Q Cauze pentru
care trebuie
să fie
înlăturate
scrierile
pugîne din
școlile
creștine și
introduse
cele divine
Primele
(cauze)

întrebe, oare, -pe mor ți pentru soarta celor vii?
întrebați legea și descoperirea! De nu v ă vor
vorbi asemenea cuvîntului acesta, atunci nu-i
lumină în ei," (Isaia 8, 19, 20). Și de ce? Pentru
că „toată înțelepciunea este de la Domnul și cu
el este în veac. R ădăcinaînțelepciunii, cui s-a
descoperit?" (înțelepciunea lui Isus Sirah 1,1,6).
„Au văzut lumin ă și au locuit pe p ă-mînt și
calea științei n-au cunosmt ele. Nici nu s-a auzit
de ea în Canaan, nici nu s-a v ăzut în Icruan.
Nici fiii Agatei, cei ce caut ă înțelepciunea cea
de pe pă~ mini, negu țătorii și povestitorii de
pilde și cei ce caut ă priceperea n-au cunoscut,
nici nu și-au adus aminte de c ărările ei. Ci cel
ce știa toate o știe și pe aceasta. Aj lai-a toat ă
calea științei și a dat-o lui îacob, sluga sa, si lui
Israel cel iubii de dînsul" (Baruh 3,' V, 20, 21,
22, 23, 32, 36, 37). „N-a făcut așa oricărui
neam și judecățile sale mi le-a ar ătat lor"
(Psalm 147, 9).
e de-al y^ Și dacă totuși vreodată poporul s ău
cincilea * 'i v , ,-,'-, -, ș .
s-a îndep ărtat de la legea sa și a urmat
ademenirilor imagina ției omene ști, atunci
Dumnezeu nu numai c ă i-a arătat greșelile,
pentru că părăsea izvorul în țelepciunii (Baruh 3,
12), „dar i-a ar ătat că făcea, două rele, și
anume: p ărăsea izvoarele apei celei vii și~și
săpa finimi sparte care nu pot ține apă"
*(leremia 2, 13). Tînguirea sa prin Osca c ă
poporul s ău are prea multe rela ții cu paginii o
completa: „Dacă cu aș scrie pentru el o mie de
porunci ale legii mele, ele sini privite ca ale
unui străin" (Osca 8, 12). Și mă rog — fac oare
altceva acei cre știni care nu las ă din mînă nici
ziua, nici noaptea c ărțile păgînea97 și nu se
sinchisesc de c ărțile lui Dumnezeu, ca și cum ar
fi un lucru ce nu i-ar privi? Doar „acestea nu
sînt în de șert date vou ă, ci ele sînt via ța
voastră", după cum mărturisește Dumnezeu (V.
Moise, 37, 47).
e dc-al $ ș De aceea. adevărata Biseric ă și ade-șaseka
vărații veneratori ai lui Dumnezeu n-au c ăutat niciodat ă
alta școală, decît numai în cuvîntul lui Dumnezeu, din
care provine în țelepciunea adev ărată și cereasc ă, ce
întrece toat ă înțelepciunea din lume și din care ne atl ăp'ăm. Așa spune Davicl despre
sine; „Mai mult decît pe vr ăjmașii mei rn-ai
înțelepții, cu porunca ta, c ă în veac a mea este;
Mai mult decit înv ățătorii mei am priceput c ă la
mărturiile tale gîndirea mea este (Psalm 118,
98). La fel vorbe ște și Solbmon, cel mai în țelept
dintre muritori: „Căci Domnul d ă înțelepciune,
din gura lui izvor ăște știința și prevederea"
(Pilde 2, 6). De asemenea, m ărturisește Isus din
Sirah (în prefa ța cărții sale) că înțelepciunea sa
provine din citirea legii și a profeților. De aici,
acea bucurie a sfin ților că în lumină văd lumina
lui Dumnezeu (Psalm 36, 10). „Fericiți sîntem,
Israele, c ă cele ce-i plac lui Dumnezeu ni s-au
arătat" (Baruh 4, 4). „Doamne, la cine ne vom
duce? Tu ai cuvintele vie ții celei ve șnice" (loan
6, 68).
9. Exemplele tuturor secolelor atest ă cele de-ai că ori de
cîte ori Biserica s-a ab ătut de șaptelea la izvoarele lui
Israel, aceasta a fost cauza dezbin ării și a greșelilor. Cu
privire la sinagoga israelit ă se cunoa ște îndeajuns din
tînguirile profe ților, iar cît prive ște biserica cre ștină, aflăm
din istorie c ă ea a fost puternic ă atît timp cît în ea a fost
cultivată adevărata credin ță de către apostoli și de către
bărbații apostolici care s-au str ăduit numai pentru în v ă lă-
tura evanghelic ă, însă de îndat ă ce paginii au n ăvălit cu
grămada asupra bisericii, a sc ăzut prima ardoare, precum și
tendința de a separa ceea ce e curat de necurat, și atunci a
început să se citeasc ă cărțile păgîne, mai întîi în particular
și apoi chiar public. Dar ce amestec ătură și ce confuzie a
provenit de aici o vedem acum. Au pierdut cheia
înțelepciunii chiar acei ce se l ăudau că numai ei o poart ă.
Astfel, în loc de o dogm ă de credin ță (pro f idei cijUculis) ,
au aparul o~serie de p ăreri izo late (ppinio-nwi sign ienia),
de aici au provenit dezbin ările și litigiile, al c ăror sfîrșit nici
astăzi nu poate fi prev ăzut, și de aceea dragostea s-a r ăcit,
religiozitatea a disp ărut, iar sub numele cre știnismului ș a
renăscut păgînismul, care domin ă încă. Amenin țarea
Domnului trebuie împlinit ă:
121

„că acelora care nu vorbesc dup ă cuvântul I lui
nu Ic va r ăsări zarea dimine ții" (Isaia 8, 20). De
aceea, Dumnezeu a turnai asupra lor un duh de
toropeală și le-a închis ochii, și drept aceea orice
descoperire [ pentru ci este ca graiurile dintr-o
carte pecetluit ă etc., pentru c ă s-au temut de
Dumnezeu, dup ă porunca si înv ățătura ome-
nească (isaia 29 V. 10, 11, 13, 14). O, cit de
adevărat se va împlini cu ei ceea ce Sf- Spirit a
spus despre filozofii pagini, „că s-au rătăcit in
gîndurile lor și inima lor cea neîn țelegătoare s-a
întunecat (Romani 1, 21). Iar ca biserica s ă se
poată curăța de stric ăciune, nu exist ă altă cale
sigură decît să lase la o parte comentariile
omenești seducătoare și să se întoarc ă iarăși la
singurele izvoare carate ale lui Israel, iar nou ă
să ne revină instruirea și conducerea noastr ă și a
copiilor no ștri în Dumnezeu și al său cuvînt.
Numai atunci se va realiza profe ția că „toți copiii
Bisericii vor fi ucenici ai Domnului" (Isaia 53,
13).
Ctlc de-al 10. Iar noi, în demnitatea noastr ă ereș-nptuUa
tineasră (noi, care prin Mristos am devenit copiii lui
Dumnezeu, o sacerdolie re-' geasc ă a{'8 și moștenitorii
timpurilor viitoare), nu trebuie s ă admitem ca noi și cit co-
piii noștri să fim îndep ărtați și să ne deprav ăm, așa
încît să fini în rela ții j strtnse cu paginii profani și sa ne
entuziasmam de ei. Desigur, educa ția fiilor de regi și
principi nu se încredin țează unor parazi ți, poznași și bufoni,
ci unor pedagogi, b ărbați serioși, înțelepți și pioși. Iar noi nu
roșim să dăm ca educatori micilor fii ai Regelui Regilor,
frățiorilor lui Hristos, mo ștenitorilor eternit ății, pe un } ș
glumeț ca Plaut, pe un obscen cum e Catul, un impur ca
Ovid, pe un batjocoritor de Dumnezeu cq LucianaU9,
trivial ea Mar țial300 și pe alții din grupul lor, care nu cunosc
și nu se tem de adev ăratul Dumnezeu? întrucît ace ști autori
au trăit . singuri, f ără speranță într-o via ță mai bună și s-au
bălăcit numai în b ăltoaca vie ții prezente, pot atrage în
aceeași mm darie si pe acei care se ocup ă de ei. Ajunge, cre știni, cil v-a ți ocupat cu prostia,
terminați cu ea! Dumnezeu ne cheam ă la ceva
mai bun, sâ-i urm ăm chemarea lui! Hristos,
eterna în țelepciune a lui Dumnezeu, a descins
în lăcașul său o școală 'pentru copiii Domnului,
unde conduc ătorul și diriguitorul suprem este
Sf. Spirit, iar profesori și învățători sînt profe ții
și apostolii, to ți înarma ți cu adevcirata
înțelepciune, b ărbați sfinți, care indic ă limpede
ti rumul adev ărului și al mîntuirii, prin cuvînt si
prin pildă. O școală, în care elevii sînt numai
aleșii lui Dumnezeu, cei din ții răscumpărați ai
lui Dumnezeu și ai Mielului, supraveghetorii și
păzitorii sînt îngerii și arhanghelii, st ăpînirea și
puterea fiind în ceruri (Efeseni 3, 10). Acolo se
oferă o înțelepciune perfect ă și sigură, care
întrece toate ra ționamentele creierului -unuin și
care se extinde peste toate domeniile vie ții
prezente și viitoare. C ăci numai gura lui
Dumnezeu este singurul izvor din care ies toate
pîraiele în țelepciunii adev ărate; chipul lui
Dumnezeu — singura f ăclie care radiaz ă
adevcirata lumin ă; cuvîntul lui Dumnezeu – ș
unica rădăcină din care apar liistarcle
adevăratei cuno ștințe. De aceea, ferici ți sînt cei
ce privesc fa ța lui Dumnezeu, sînt aten ți la gura
sa și primesc în inim ă cuvîntul s ău, căci aceasta
este singura calc dreapt ă și de nezdruncinat a
înțelepciunii adev ărate și veșnice, fără de care
nu există alta.
//. Nu trebuie s ă trecem sub t ăcere Cele de-al cu cîtă
seriozitate Dumnezeu a interzis nmă!ea poporului s ău orice
relicve ale p ăgî-nîsmului și ce s-a întîmplat acelora care au
nesocotit aceast ă poruncă. „Domnul Dumnezeul t ău va
izgoni dinaintea ta popoarele acestea, etc. Idolii sculpta ți ai
dumnezeilor lor s ă-i ardeți cu foc; s ă nu dore ști a lua
argintul sau aurul de pe ei, ca s ă nu-ți fie aceasta, curs ă, că
urîciune sînt ace știa înaintea Domnului Dumnezeului t ău.
Și urîciunea idoleasc ă să n-o duci în casa la, ca s ă nu cazi
sub blestem cu ca" (V. Moise 7, 22, 25, 26). Și capitolul 12:
„Cină Domnul Dumnezeul t ău va pierde de la fa ța ta
popoarele la care mergi, ca s ă le cuprinzi, și după ce le
122

m cuprinde și ie vei a șeza în pâmîntul lor,
atunci să te păzești, ca să nu cazi în curs ă și să
Ie urmezi lor, dup ă ce le vei pierde de pe fa ța
pământului, și să nu cauți pe dumnezeii lor,
zicînd: cum au slujit popoarele acestea
dumnezeilor lor, a șa voi face. și eu". Ci „'foaie
cîte vă poruncesc sili ți-vă sa le împlini ți, și nici
să adăugiși nici să lași ceva din ele" (V. Moise,
12, 29 ș.u.). Cu toate c ă iGstta le-a adus aminte
aceasta dup ă victorie și i-a sfătuit să înlăture
idolii str ăini (losua 24, 23), totu și ei n-au
ascultat, ci au c ăzut cu totul în idolatrie, pîn ă la
distrugerea arabelor regate. Iar noi, avînd
asemenea exemple, s ă nu devenim mai
înțelepți?
Scrierile 12. Dacă cineva ar spune: Cărțile nu șpăgîne sînt
sînt idoli. Răspund: sînt resturi de la idoli acele popoare pe
care Domnul Dumnezeu le-a distrus în fa ța poporului s ău
creștinesc — la fel ca și atunci, ele sînt îns ă mai periculoase
decum erau pe atunci. C ăci atunci au c ăzut în laț numai acei
a căror inimă era îndobitocit ă, dar acum se las ă amăgiți și
cei mai de ștepți (Colos. 2,8). Acolo era vorba de operele
mîinilor omene ști (cum Ic nume ște Dumnezeu cîncl
reproșează slujitorilor idolilor prostia lor), aici opere ale
spiritului omenesc. Acolo î ți lua vederea str ălucirea aurului
și a argintului, aici î ți orbește mintea pl ăcerea înțelepciunii
corporale. Și cum? Mai poți tăgădui că scrierile p ăgîne nu
sînt idoli? Cine a îndep ărtat atunci pe împ ăratul Iulian de la
Hristos:îUJ ? Cine a luat min țile Papei Leon al X-lea, încît
socotea ca o legend ă istoria despre Hris-tos?a02 De ce spirit a
fost însufle țit Bembo cînd îl sf ătuia pe cardinalul Sadolet s ă
nu citeasc ă Sf. Biblie (cu motivarea c ă unui bărbat atît de
cult nu-i stau bine aceste inep ții) ?sm Oare cine atrage și
astăzi pe atîți italieni în țelepți ca și pe alții la ateism?304 în
biserica reformat ă a iui Hristos n-ar mai trebui s ă existe atei
care să aducă după ei mirosul ucig ător al unui Cicero, Plaut
. sau Ovidl 13. Daca cineva ar zice c ă abuzul nu Refugiul
trebuie imputat lucrurilor, ci persoanelor,
și că există creștini pioși care nu sînt corup ți
prin citirea c ărților păgîne, la aceasta r ăspunde
Apostolul: Știm că idolul nu este nimic, clar nu
toți an cuno ștința (ca să poată discerne). Dar
vedeți ca nu cumva aceast ă libertate a voastr ă
să ajungă poticnire pentru cei slabi (I. Corinteni
8, 4, 7, 9). De și milostivul Dumnezeu fere ște pe
mulți de cădere, totu și nu sîntem scuza ți dacă
tolerăm cu știință si voință asemenea atrac ții
unse cu sucul subtilit ăților și al elegan ței (am în
vedere diferite inven ții ale creierului omenesc
sau ale perfidiei diavolului), pentru c ă este mai
mult ca sigur c ă unii, ba chiar cei mai mul ți se
lasă zăpăciți prin ele și ajung cu siguran ță în
plasa satanei. S ă ascultăm mai bine de
Dumnezeu, s ă nu aducem în casele noastre idoli
și să-1 punem pe Dago305 alături de arca bunei
înțelegeri și să nu amestec ăm acea în țelepciune
care vine de sus cu cea p ămîntească, animală și
chiar satanic ă și să nu oferim prilej de c ădere a
mînici lui Dumnezeu asupra copiilor no ștri.
14. Aici se potrive ște probabil acea Alegorie
alegorie pe care ne-a transmis-o Moise.
Naclab și Abihoa, fii ai lui Aron, care
abia deveniser ă preoți (și nu-și cunoșteau bine
serviciul), au pus în c ădelnițele lor, în loc de foc
sfînt, foc str ăin (adică obișnuit) spre a t ămâia
înaintea lui Dumnezeu, de aceea fulgera ți au
fost ele focul lui Dumnezeu și mistuiți în fața
lui (III, Moise 10, 1 ș.u.). Și ce sînt copiii
creștinilor decîl acea preo ție sfîntă și nouă,
care să aducă jertfe duhovnice ști plăcute lui
Dumnezeu (I Petru 2,5). Dac ă umplem
cădelnițele, adic ă mintea, cu foc str ăin, ce
facem noi altceva clecît s ă trezim mînia divin ă
împotriva noastr ă? Oare nu tot ce vine din alta
parte decît din spiritul lui Dumnezeu este str ăin
inimii unui cre știn și așa trebuie s ă fie? De acest
fel sînt majoritatea r ătăcirilor filozofilor și
poeților păgîni, dup ă mărturia Apostolului
(Rom. I, 21,22; Colos. 2,8,9).
123

imităm
efeseni
Fată de
aceasta s ă
înlăturăm
obiecțiile
1. Despre
marea
nietepc-iune
in. scrierile
păgîm Și nu fără temei poezia a fost înmiit ă de către
Iiieronymus vinul demonic1*00 (vi-imni
dacmomxm) cu care (diavolul) îmbat ă și
adoarme spiritele, neprev ăzătoare și le produce
în vis cele mai periculoase tenta ții și cele mai
detestabile patimi. Iat ă de ce oricine trebuie s ă
se păzească de o asemenea b ăutură satanică.
15. Dacă nu urmăm sfatul lui Dumnezeu, ce
ne îndeamn ă la aceasta, atunci efesenii vor
depune m ărturie împotriva noastr ă, în ziua
judecății, întrucît ci, de îndat ă ce le-a r ăsărit
lumina în țelepciunii divine, au ars toate c ărțile
cele indiscrete ca nefolositoare lor, precum și
creștinilor (Fapt. Apos!. W, 19). Biserica actual ă
a grecilor a interzis sub pedeapsa anatemei
citirea cărților filozofice și poetice scrise de
strămoșii lor în frumoasa lor limb ă, deși
strămoșii lor erau considera ți ca poporul cel mai
înțelept din lume. A șa se explic ă de ce
Dumnezeii i-a ferit pîn ă acum de molima
anticreștină, deși după puhoiul n ăvălirilor
barbare au c ăzut in mare ignoran ță si supersti ție.
în această privință ei merit ă să fie întru totul
imitați (după introducerea unui studiu temeinic
al scrierilor sfinte), spre a putea mat u șor
îndepărta confuzia și întunericul preluat din
păgînisin. țffCăci numai în lumina lui Dumnezeu
vedem lumin ă" (Psalm 36, 10), „Voi, cei din
casa. lui lacov, veni ți să umblăm hi lumina
Domnului" (Isaia 2,5)j>
16. Să vedem mai întîi cu ce argumente vine
rațiunea umana împotriva celor sus ținute,
răsucind ase ea un șarpe, numai s ă tiu fie
prinsă de credin ță și sase supun ă lui Dumnezeu.
Ea afirmă următoarele:
17. Mare înțelepciune este cuprins ă în cărțile
filozofilor, oratorilor și poeților. Răspund; demni
de întuneric sînt acei care-si îndep ărtează ochii
de lumină. Desigur, și bufniței i se pare crepus-
culul zilei ca miaz ăzi, clar animalele n ăscute in
lumină văd. altfel. O, omule J nechibzuit, care
cauți lumina, clar ă în j seriere a, virtu ților, îndemnuri p ătrunzătoare ce
străbat pînă în măduva oaselor și exemple vii
pentru toate. Cîncl paginii vor sa înve țe pietate,
ci învață superstiție, întrucît ei n-au cuno ștință
adevărată nici despre. Dumnezeu și nici
despre voin ța, sa.v „întunericul acoper ă
pămînlul, și bezna —popoarele; iar peste line,
Sioane, răsare Domnul și slava lui
strălucește peste tine" (Isaia 60,2)i Dac ă
vreodată copiilor luminii le-ar fi permis s ă.
se apropie de copiii întunericului spre a
vedea, diferen ța și apoi iar ăși bucuroși să
pășească pe calea luminii și să-i compătimească
pe acei care umbl ă în întuneric, atunci ar ap ărea
cît este de insuportabil s ă preferi seînteile lor
luminii noastre și că e o nebunie insult ătoare
față de Dumnezeu și de sufletele noastre av a
prefera, fa ță de lumina noastr ă, acele scântei.
„Ce folose ște progresul în știința lumeasc ă dacă
dăm înapoi în cele divine? S ă umhlăm oare
după năluci trecătoare și să disprețuim
misterele cere ști? Să ne ferim de asemenea c ărți
și să le evităm din dragoste fa ță de Sf. Scriptura,
mai ales c ă ele se impun și atrag prin
eiociniă, dar sînt seci în virtute și j întunericul ra ționamentelor omene ști, ri-
| dieă-ți ochii în sus! Din cer vine adev ă-
j rata lumin ă, de la P ărintele luminilor.
j Dacă între oameni scânteiaz ă sau stră-
| fulgeră ceva, acestea nu sînt decît ni ște
| mici scântei, care, pentru cei ce stau în
j întuneric, par c ă se agită și că înseamnă
ceva, iar noi, cei care purt ăm în mină
torța arzătoare (anume, cuvîntul str ă-
fulgerător al lui Dumnezeu), de ce avem
nevoie de asemenea scântei? C ăci dacă
se discut ă, atîta' despre natur ă, nu se
linge decît strachina, f ără să se atingă
smintîna! Iar în Sf. Scriptur ă stăpînul
naturii explic ă cele mai mari mistere
referitor la operele sale și descoper ă
mobilele prime și ultime ale tuturor
creaturilor, ale celor v ăzute și nevăzute.
Cînâ vorbesc filozofii despre moral ă, fac
întocmai ca p ăsările ale căror aripi sînt
acoperite cu clei, care zboar ă puțin, cu
mare sfor țare, dar tot nu ajung departe.
Scriptura con ține adev ărata de- DarSă
pe

124

înțelepciune, dup ă cum spune Isidor.zm Ce să
mai lăudăm asemenea c ărți? Ele sînt coji f ără
miez. Pe bun ă dreptate se exprim ă Philipp
Melancîiton. „Ce înva ță filozofii în general, și
anume acei care șînvață mai bine, decit
autoîncre ăerea și iubirea de sine? Cicero, în
scrierea sa „De finibus bonorum el
maior,itin"'im, prețuiește fiecare fel de virtute
după iubirea de sine. Cit ă mîndrie și vanitate nu
se află la Platou! Mi se parc c ă este greu chiar
și pentru un spirit marc și puternic, cînd se
antreneaz ă în citirea unor asemenea lucr ări, de
a evita să nu- fie corupt piu ă la urmă de acea,
minte înalt ă și încrezătoare în sine. înv ățătura
lui Arislotel se prezint ă, în general, într-un
spirit polemic. De aceea noi nu~i acord ăm nici
cel din urm ă loc intre autorii de filozofie
morală etc. (Compend. de teologie, capitolul
despre păcat).30"
AI pnvirc -jg_ ge ma| SpUne: tiC'iiiar dac ă ele nu 'lr° 'pentru
î'nva0 da fapt teologie, ele înva ță totuși filo-filozofic zofie,
care nu se poale procura din^SJ^ Șcrif^ jură, ce ștrveșie
numai s pre mîntiiire". Răspund : tflîsvdriU
înțekfcw^mestccnvmlul kt i Dumn ezeu întru cele înalte…"/
(IsusSirah 1,5). Adev ărata filozofie nu este altceva decît
profunda cunoa ștere a lui Dumnezeu și a operelor sale,
care nu se pot înv ăța nicăieri mai bine decît din gura lui
Dumnezeu. De aceea, Si Augustin, aducînd lauda sa Sf.
Scripturi, zice: „Aici este filozofia, deoarece cauzele tutu-
ror creaturilor se afl ă în Dumnezeu, Creatorul. Aici e
elica, fiindc ă o viață cinstită și virtuoas ă nu se poale
dobîndi decît prin. dragostea îndatoritoare și dreaptă a lui
Dumnezeu și a aproapelui. Aici este logica, întrucîi
adevărul și lumina spiritelor ra ționale reprezint ă, pe
însuși Dumnezeu. Tot aici se afl ă si fericirea statelor,
pentru că statul nu poale fi mai bine men ținut decît pe
•temelia și legătura credin ței și a bunei în țelegeri, în care
toți iubesc binele 'comun, iar cel mai înalt și adevărat bun
comun este Dumnezeu" .31°. Și în vreai ea noastr ă au
demonstrat unii c ă temelia tuturor știin- țelor și ale artelor filozofice nu se afl ă nicăieri mai
bine ca în Sf. Scriptur ă311. Astfel, în calitatea sa de
învățător (magisterium), trebuie admirat Sf. Spirit
care, deși iirmărește să ne învețe mai întîi cele
nevăzute și veșnice, ne arat ă in acela și timp
pretutindeni rela țiile între ceea ce este natural și
ceea ce este artificial și ne oferă calea pentru toate
gîndurile și acțiunile înțelepte. Despre toate acestea
nu întîlnim nici m ăcar o umbr ă la filozofii pagini.
De aceea, pe bun ă dreptate, a scris un teolog c ă
frumoasa în țelepciune a lui Solomon a constat în
aceea că el a introdus legea N lui Dumnezeu în
case, în școli și în palate. Atunci de ce s ă nu avem
speranța că înțelepciunea solomonian ă, adică
înțelepciunea cereasc ă și adevărată, va reveni la noi
dacă, în loc de scrieri p ăgînc, îi vom imprima
tineretului legea lui Dumnezeu și-i vom prescrie
reguli pentru orice rela ție de via ță? Să acționăm
așadar, ca tot ceea ce ne poate face mai în țelepți, să
avem în cas ă, chiar și acea înțelepciune extern ă, așa
zisă laică, pe care o numim filozofie. Sa admitem
că au fost vremi nefericite cînd fiii israeli ți trebuiau
să se ducă la filisteni, ca s ă-și ascuce fierul de plug,
ori sapa, ori toporul, ori securea, ori mistria, pentru
că na era nici un fierar • pe p ămîntul Israelului (1,
Sam. 13, 19, 20). Este oare necesar s ă fim mereu
constrînsi și apăsați ca israeli ții? Faptul ne supar ă
doar în sensul c ă: așa cum filistenii livrau
isracliților sape și securi, dar în nici un caz s ăbii ce
puteau' fi folosite împotriva lor, tot a șa putem
prelua de la filozofii p ăgîni diferite reguli
silogistice, spre a scoate concluzii, ' precum și
figuri de stil, îns ă in nici un caz s ăbii și lăncii
pentru combaterea ateismului și a supersti țiilor. De
aceea, dorim mai mult acele timpuri ale lui
Solomon și David, cînd filistenii erau învin și, iar
Israelul domnea si se bucura de ale sale bunuri.
125

3. Si mai /O. Numai de dragul stilului, cei ce pane, din
'studiază limba latin ă trebuie s ă cifcască eleganței Pe
Terentius, Plaut și pe alții. La aceasta siilului. primul
răspuns; trebuie oare ca pe copiii Primul noștri, pentru a-i
învăța să vorbeasc ă, răspuns sg_j {|ucem |B taverne, cârciumi,
birturi, spelunci și alte cloace asem ănătoare? Căci unde —
mă rog — pot conduce tineretul Terentius, Plaut, Catul și
Ovid și alții, decît în asemenea localuri murdare? Ce ofer ă ei
altceva decît farse, glume, ghiftuial ă, orgii, bacanale,
dragoste trivial ă, necuviin ță, diferite, vicle șuguri si multe
altele, de 1a cai*c trebuie; s ă i se întoarc ă ochii și urechile,
creștinului, oriunde d ă de ele. Credem oare c ă omul în sine
nu este suficient de corupt și de aceea trebuie s ă i se oU-ra
dinafară fel de fel de necuviin țe, ca să se ațîțe focul cu foaie
și explozor și intenționat să-1 împingem mai mult în
corupție? Se va repro șa că mi. tot ce g ăsim la autorii
respectivi este r ău. Răspund: Răul se prinde mai u șor si este
riscant: să oferim tineretului binele amestecat cu r ăul. Căci
cine vrea s ă distrugă viața cuiva, nu-i d ă otrava pur ă și nici
nu o poate da, ci o amestec ă în mâncarea și băutura cea mai
bună. Iar otrava î și face efectul, si-1 omoar ă pe cel cea luat-o.
Tot astfel, du șmanul crud și înrăit trebuie s ă îndulceasc ă
otrăvurile sale infernale, cu zah ărul lingușirilor ingenioase ale
cuvântă-rii și poeziei. Și noi care știm aceasta s ă-i nu-i
distrugem ma șinația nefastă? Dar se va zice: Nu toți sini
spurcați (spurci). Cicero, Virgitiu, llora țiu și alții sînt serio și
și cu totul morali. Răspund: totu și, și ei sînt p ăgîni orbi, c ăci
îndepărtează mintea cititorilor de la adev ăratul i Dumnezeu,
la zei și scite (inventate j de ei, ca: fupiter, M ărie, NepUm,
Venera, Fortuna și alte).. Dumnezeu ins ă a spus c ătre
poporul s ău: „Numele a!tor dumnezei s ă nu Ic pomeni ți, nici
să se audă ele din gura voastr ă". (II Ieșirea, 23, 13). C ăci ce
haos de supersti ții, de păreri contradictorii și de pofte lume ști
care se lupt ă între ele nu g ăsim Ia ei ? Un altfel de spirit
infiltrează ri elevilor decum este spir itul lui Hristos, Deoarece Hristos ne cheam ă din lume, iar ei ne cufund ă în
ea. Hristos ne înva ță abnegația de sine, ei
iubirea de sine. Hristos îndeamn ă la umilin ță, ei
din contra la îngâmfare. Hristos caut ă pe cei
buni la suflet, ei îi s ălbăticesc. Hristos
recomand ă simplitatea porumbeilor, ei ofer ă
arta vicleniei în mii de chipuri. Hristos ne
îndeamnă la modestie, ei la persifl ări, Hristos
iubește pe credincio și, ei se arat ă ca
neîncrezători, limbu ți și încăpățînați. Și spre a
încheia cu cîteva cuvinte apostolice: „Ce
împărtășire are lumina cu întunericul? Și ce
învoire esie între Hristos și Veliar sau ce parte
arc un credincios cu un necredincios?" (lî.
Cnrinteni 6, 15). Just spune, de asemenea, și
Erasm (în parabolele sale): „Albinele evit ă
florile ve ștejite, tot a șa și o carte cu principii
putrede nu trebuie atins ă"*1* și „după cum este
mai sigur s ă te întinzi în trifoi, pentru c ă acolo
nu se ascund șerpii, tot a șa să ne ocup ăm de
acele cărți de care n-avem team ă că au
otravă"313.
20. Afară de aceasta, ce avantaj pre- Al doilea îiini ă
scriitorii profani fa ță de cei din ții? >'asPuns Numai ei pricep
oare în prezent elegan ța in limbă? Cel mai perfect artist ai
vorbirii^este însu și cel care a plantat-o: Sf. Spirit, ale cărui
vorbe sînt mai dulci ca mierea, nud p ătrunzătoare ca sabia
cu două tăișuri, mai puternice ca focul ce tope ște metalele
și mai grele ca ciocanul ce sf ărîmă stînci, dup ă cum știm si
ne vestesc sfin ții lui Dumnezeu. Oare numai paginii
povestesc istorii remarcabile? Cartea noastr ă sfîntă este
plină de istorii mult mai adev ărate și mai minunate. Oare
se află numai la ci tropi, figuri, aluzii, alegorii, enigme și
sentințe? Acestea se g ăsesc, in cea mai perfect ă formă la
scriitorii no ștri. Bolnavă este imagina ția aceluia care
preferă Abana și Far far si apele Damascului, Iordanului și
apelor lui Israel (4 Regi 5, 12). Bolnav trebuie s ă fie ochiul
aceluia căruia Olimpul, Heliconul și Parnasul îi ofer ă o
priveliște mai pl ăcută decît Sinai, Sionul, Ermonul,
Taborul și Mun-
126

tele Măslinilor. Surdă trebuie s ă fie tir echea
aceluia căruia îi sun ă mai plăcut lira lui Orfeu,
Omer și Virgil, clecît țitcra lui David. Corupt
trebuie să fie gustul aceluia căruia îi place mai
mult nectarul, ambrozia, poetic ă și izvorul
Castuîeî, clecît adev ărata man ă cerească și
izvoarele Israelului. Perversă e inima aceluia
căruia numele zeilor și ale zeițelor, ale muzelor
și grațiilor îi procur ă mai mult ă plăcere clecît
numele adorat al lui'Jehova cu armata sa, al
mîntuitondui Hristos și al diferitelor binefaceri
ale Sf. Spiri țj Oarbă trebuie s ă fie speran ța care
se plimba mai degrab ă prin cîmpiile elizee decît
prin grădinile paradisului. C ăci acolo toate sînt
mituri, umbre ale adev ărului, iar aici totul este
realitate, adev ărul însuși. 314
treilea 21. S ă admitem c ă găsim la ci expresii r ăspuns
elegante, fraze, maxime și sentințe morale frumoase, pe
care le-am putea folosi. Și pentru acele floricele s ă
trimitem pe copiii no ștri la ei? „Oare nu e permis de a
despuia pe egipteni și a purta podoabele lor? Desigur
că e permis, $i anume dup ă porunca lui Dumnezeu" (2
Moise 3, 22).3K Căci pe drept bisericii i se cuvine tot ce
au posedat paginii. Dac ă-i așa, atunci, se poate spune, să
mergem și să ni le însu șim. Răspund: Cînd Mânase și
Efraim au vrut s ă cucereasc ă pentru Israel p ămîntul
paginilor, au plecat înarma ți numai b ărbații, lăsîncl
acasă în siguran ță ceata copiilor și mulțimea celor inap ți
să lupte (losua 1, 14). La fel proced ăm și noi., Vrem s ă
preluăm sarcina, atunci s ă dezarmăm pe scriitorii p ăgîni,
noi, bărbații, care sînteni de acum puternici și întăriți în
cultura, judecata și pietatea cre ștină. Tinerimea îns ă să
nu o expunem la un asemenea pericol. C ăci cui ar folosi
clacă tinerimea noastr ă ar fi ucis ă, rănită sau ar cădea în
captivitate? Exemple triste avem destule, și anume cî ți n-
au fost răpiți de la II ri st os de c ătre filozofia pagin ă și
împinși la ateism. Cel mai sigur lucru ar fi ca s ă
trimitem b ărbați bine înarma ți spre a le r ăpi celor
condamna ți de Dumnezeu tot aurul și argintiii și tot ce au mai pre țios, ca apoi
sâ-1 împart ă între moștenitorii Domnului. O, de
ar da Domnul ca s ă se deștepte spiritele eroice
care să adune toate florile oratoriei din acea
cîmpie pustie și să le planteze cu pl ăcere în
grădinile filozofiei cre știne, astfel ca s ă nu mai
rămîie nimic de dorit în casa noastr ă.
22. Dacă ar fi, în fine, s ă se permit ă Al fatr
… … . ,,L. .. răspuns
citirea scrierilor unuia sau altuia din
păgîni, atunci ace știa n-ar putea fi clecît
un Seneca, Epictet, Plato sau alți ase
menea magistri ai virtu ților și bunei-
cuviințe, la care se g ăsesc mai pu ține
erori și supersti ții. Acesta a fost și sfatul
marelui Erasm, care a îndrumat ca tine
rimea cre ștină să fie crescut ă în înv ăță
turile Sf, Scripturi, conrpletînd la sfîr-
șit că „de este s ă se ocupe cu scrieri pro
fane, alunei cu acelea care sînt mai înru
dite cu scrierile sfinte" (Erasm, în Comp.
theolog.). Dar și în acest caz li se va
permite tinerilor numai atunci cînd se va
constata c ă inimile lor sînt p ătrunse de
creștinism, și numai dup ă ce cărțile au •
fost purificate mai înainte, adic ă după
ce s-a înl ăturat numele zeilor și tot ce
miroase a supersti ție. Căci Dumnezeu a
permis evreilor s ă se c ăsătorească cu
fecioare p ăgîne numai dup ă ce li s-au
tăiai părul și unghiile (V. Moise, 21, 12).
Aș vrea să fiu bine în țeles: eu nu interzic
total cre știnilor scrierile profane, c ăci
cunosc foarte bine privilegiul ceresc cu
ajutorul c ăruia Hristos a înarmat pe ai
săi credincio și (N. B., adic ă pe cei ce
erau de acum credincio și), spre a putea
lua șerpi și otravă fără să fie vătămați
(Marcu H\ 18) ; ci vreau numai s ă iau
măsuri, și vă rog și vă conjur s ă nu arun
cați șerpi înaintea copiilor lui Dumnezeu,
care sînt înc ă slabi în credin ță, sau să le
dăm ocazie de a lua otrav ă. Căci spi
ritul lui Hristos a spus ca /(^pruncii lui
Dumnezeu de curînd n ăscuți să fie ali
mentați cu laptele cel duhovnicesc al
lui Dumnezeu" /(l. Petru 2,2) (Timot.
3, 15). ****'
127

A patra 23. Acei însă care, în rnnd. nechibzuit, j obiecție cu apără cauza satanei împotriva Itîi Hristos, j pnvtre la K. ' v * * , , » , , vreutaiea afirma £« -S'M^ j6re<? , țr« pentru unen j
fi/, 'scripturi c ărțile Sf. Scripturi, și de aceea s ă fi se I
pentru ofere între timp alte c ărți pinii ce se de;:- j
prima etate V0Jiă judecata. '
j
întîilul Primul răspuns: Cine .sus ține acest răspuns jucru sc
îBȘca]^ sf dovCile ștc că nu cunoaște nici Sf. Scriptur ă și
nici puterea lui Dumnezeu, fapt cc-1 voi dovedi în mod
întreit. Mai întîi este. cunoscuta istoria despre renumitul
Tnnotei Muzicianul, care, ori de cîte ori i se prezenta un
elev nou, obi șnuia să-1 întrebe dac ă nu cumva a mai luat
lecții cu un aii profesor. Dac ă i se răspundea negativ,
atunci îl primea pentru un onorariu mai mic, dac ă
dimpotriv ă i se răspundea afirmativ, atunci cerea plata
îndoită, susținînd că trebuie s ă munceasc ă eu ol dublu:
mai întîi trebuie s ă-1 dezvețo ceea ce a înv ățat greșit și
apoi să-1 învețe adevărata artă.;u0 Șiîntfttcît Isus ilristos
este învățătorul si magistral recunoscut al întregului
neam omenesc și afară de care sîntem opri ți să mai
căutăm altul (Matei 17,5 si 23,8), și care a zis: „lăsați
capiii să vină la mine și nu-i opri ți" (Mareu 10, 14),
trebuie oare s ă continuăm să-i conducem, împotriva
voinței sale, la un altul? Ne temem cumva c ă Ilristos,
neavînd ce face cu ei, va avea O munc ă prea, ușoară în
a-i învăța moravurile sale și de aceea vrem s ă-i ducem
mai întîi ici și colo, în alte locuri de înv ățătură sau, după
cum am mai spus, prin taverne și birturi și alte gropi de
gunoi și, după ce au fost corup ți și molipsiți, atunci s ă-i
prezentăm lui Hristos spre a-i forma din nou pentru sine
? Nu i se va face oare acestui s ărman și nevinovat tineret
un deservieiu? C ăci el va trebui s ă lupte via ța întreagă
spre a uita cu ce a fost îmbîcsit în prima vîrst ă san să fie
pur și simplu îndep ărtat de Hrisios și lăsat spre instruire
Satanei. Cum oare ceea ce-i consacrat lui Moloclr s ă nu-
i facă seîrbă lui Dumnezeu? E groaznic și lotuși
adevărat! De aceea, în numele lui Dumnezeu, v ă rog, ca
în sfhșil autoritățile creștine și conducătorii bisericii s ă
îngri- jească, cu seriozitate ca tineretul cre știn,
născut in Hristos și sfinții prin botez, s ă nu mai
fie sacrificat de acum înainte Ini Moloch.
2-1. De asemenea este nefast cînd se Ai ăoih vhitur ă
că Sf. Scriptur ă ar fi prea înalt ă răspuns pentru puterea
de înțelegere în vîrsta copil ăriei. N-a știut oare
Dumnezeu s ă-și facă înțeles cuvîntul s ău priceperii noas-
tre? (5. Moise, 11 — 13).' Nu m ărturisește. David că
legea Domnului ofer ă copiilor (notează:- copiilor!)
înțelepciune? (Ps. 19, 8). Nu spune Petru despre cuvîntul
Domnului c ă este laptele'dat copiilor tic ctirînd n ăscuți
ai lui Dumnezeu, ca s ă crească și să se întărească prin el?
(1. Petru 2, 2). Vezi, a șadar, cum cuvîntul iui Dumnezeu
este laptele Domnului, hrana cea mai delicat ă, mai dulce
și mai binef ăcătoare pentru copiii nou n ăscuți ai Ini
Dumnezeu! De ce atunci s ă ne placa, s ă-1 înfrunt ăm pe
Dumnezeu? Mai mult chiar, înv ățătura păgînă este o
hrană taxe care cere din ți puternici, dar și pe aceștia îi
sfarmă. De aceea Sf. Spirit invit ă prin David pe copii la
școala sa: „Veniți, fiilor, asculta ți-mă pe mine, frica
Domnului v ă voi învăța pre voi" (Psalm, 33, 11).
25. Desigur, recunosc c ă în Sf. Scrip- Al treih, tur ă
există adâncimi în care se îneac ă >'"sPuns elefanții, iar
mieii înoat ă, după cum se exprim ă foarte frumos Augustin
3l7, atunci cînd vrea s ă facă deosebire între în țelepții lumii,
care se reped cu îndr ăzneală asupra Scripturii, și între
copiii lui Hristos, care se prezint ă cu un spirit plecat și
docil. Și de ce este necesar ca cineva, s ă se avinte dintr-o
dată spre adinei-Mi? Sc poate înainta treptat. Mai trebuie
umblat pe malul catehismului, apoi s ă se pășească prin
locuri mai pu țin adinei, prin înv ățarea pe de rost a isto-
riilor sfinte, a sentin țelor și a altora asem ănătoare, ce n.u
întrec puterea lor de în țelegere, preg ătindu-i pentru însu și-
rea lucrurilor mai grele care urmeaz ă. 'in felul acesta,
înotînd, ei vor ajunge în sfâr șit să pătrundă tainele
credinței.
128

Astfel, acei ce sînt din copil ărie, instrui ți în Sf.
Scriptură, vor fi mai u șor feriți de corup ția
lumii șl vor deveni în țelepți spre mînt'uire, prin
.credința cea întru Hristos Isus (II Timotei 3,
15). Căci cei ce s-au dedicat lui Dumnezeu și
stau la picioarele lui Hristos și își apleacă
urechea lor, este cu neputin ță să nu primeasc ă
înțelepciunea ce vine de sus, vor primi desigur
spiritul gra ției spre a aprinde lumina adev ăratei
cunoașteri, ca s ă indice cu lumina vie calea
mântuirii.
Retorsiune 26. Nu voi vorbi de faptul că acei (men țiune
aufori care urmează să fie oferi ți line-opusa) rețuiui in iocui
Bibliei (ca Teren țiu, Virgil, Cicero etc.) sînt tot a șa de
grei și de neîn țeles pentru el cum spun ci ca este Sf.
Scriptură. Pentru că aceștia n-au scris pentru copii, ci
pentru bărbați cu mintea coapt ă, care acționează pe scena
lumii și în for. Deci nu pot fi și altora de folos, ceea ce
faptul însu și ne-o spune. Desigur, un b ărbat format, care
se ocupă cu lucruri mature, va trage mai mult folos din
citirea unei scrieri a lui Cicero, decît un copil care ar
învăța totul pe de rost. Atunci de ce să. nu amîn ărn cunoașterea lor pîn ă la timpul
corespunz ător, cînd pot fi cuiva de folos — dac ă
este vreun folos ? Mai mult, trebuie s ă
observăm, după cum am mai subliniat, c ă în
școlile cre știne noi preg ătim cetățeni pentru cer
și nu pentru lume, și de aceea s ă li se dea astfel
de învățători, care s ă le infiltreze mai mult cele
cerești, decît cele pâmînte ști, mai mult cele
sfinte, decît cele lume ști.
27. De aceea conchidem cu cuvintele Concluzie
îngerului: „Nu poate s ă existe opera unei case omene ști
în locul unde începe s ă se arate ora șul Atotputernicului"
(4 Ezdra 10, 54). Și fiindcă Domnul vrea s ă ne numim
stejari ai drept ății, răsad al Domnului, spre sl ăvirea lui
(Isaîa 61, 3), de aceea nu e necesar ca copiii no ștri să fie
pomișori ai unei planta ții aristotelice, platonice, plautinice
sau ciecro-niene etc. De altfel, judecata a fost deja rostit ă:
„Orice răsad pe care nu l-a s ădit Tatăl Meu cel ceresc,
va fi smuls din r ădăcină" (Matei 15, 23). „înfricoșează-te,
așadar, de a mai cîrii și a te ridica împotriva cunoa șterii
lui Dumnezeu" (2. Corint. 10, 5).
Capitolul XXVI
espre disciplina școlară
în școală '/. Proverbul populai' foarte uzual în
necesară Boemia care spune c ă „o scoală fără
disciplina j- ..j. ^ ,, « r» Z , »,,
r disciplina este o moara fura apa — c întru totul
adevărat. Căci dacă se ia apa unei mori, atunci
nu mai poate func ționa, iar dac ă unei școli îi
lipsește disciplina, atunci totul sl ăbește) la fel
cum sem ănătura dintr-un cîinp neplivit este
năpădită de neghin ă dăunătoare, iar pomii care
nu sînt cur ățați cresc și produc ramuri
nefolositoare. Dar de aici nu rezult ă că școala, trebuie s ă fie plină de
țipete, chinuri și bătăi, ci din contra, plin ă de
vigilență și atenție din partea înv ățătorilor și
școlarilor. Căci ce altceva este disciplina
școlară decît un mod sigur de a face din copii
adevărați școlari?
2. Este bine ca formatorul tineretului Trebuie de să
cunoască sco/ml. ese nța si forma (finis, observat •? materia,
forma i disciplinei, pentru ca s ă știe cînd, de ce și cum să
aplice just severitatea.
129

]. Scopul
disciplinei
2. Sfera
In care se
va exercita
disciplina.
Nu, insă
pentru
învățătură 3. Cred c ă înainte de toate este accepta!
faptul că disciplina trebuie s ă se exercite
împotriva acelora care gre șesc. Totuși
nu fiindc ă vreunul a gre șit (căci o dat ă
ceva întîmplat, nit se mai poate consîdei a
ca neîntîmplat), ci ca să tm se nud gre
șească în viitor, Ea trebuie administrat ă,
așadar, fără patimă, mînie și ură, cu o
astfel de blînde țe și sinceritate, încît
pedepsitul s ă-și dea seama c ă, pedeapsa
i s-a aplicat pentru binele s ău și că ea
rezultă din afec țiunea părintească a supe
riorilor s ăi și ele aceea s ă. nu o primeasc ă
altfel decît ca un medicament amar oferit
de medicul s ău.
4, Disciplina sever ă se va aplica la
moravuri, dar nu la studii și cunoaștere.
Căci dacă studiile sînt bine predate
(după cum am ar ătat), constituie prin
sine stimulente ale spiritelor și atrag,
chiar cuceresc pe to ți prin pl ăcerea lor
(exceptînd pe cei anormali). Dac ă nu se
întîmplă așa, vina nu este a celor ce înva ță,
ci a celor ce predau. Și clacă nu ne pri
cepem s ă atragem cu art ă spiritele la
învățătură, în zadar vom întrebuin ța
forța. Bătăile și pălnmieiile n-au nici o
putere de a insufla spiritelor dragostea
de carte, ci mai degrab ă te insufla sil ă
și ură. De aceea, oriunde se observ ă un
spirit dezgustat de studii s ă fie tratat
mai degrab ă printr~un mod regulat de
viată (cliaeta) și din cînd în cînd cu mij
loace"" bffrîHe, c ăci cu ceîe amare îl ama.*
răsti și mai mult. Pentru o asemenea pro
cedare în țeleaptă ne dă exemple soarele
ceresc însu și. El nu- și revarsă o dată eu
primăvara văpaia sa arz ătoare asupra
tinerelor și delicatelor plante și nici nu
Ic strîmtoreaz ă și pîrjole ștc, chiar de la
început, ci dup ă ce ie-a înc ălzit încet
și pe nesim țite le-a f ăcut să crească și
să se întărească și abia cînd se coc fruc
tele și semințele, atunci face s ă se simt ă
asupra lor toat ă puterea sa. Cu aceea și
dibăcie procedeaz ă grădinarul, care tra
tează lăstarii pl ăpînzi cu mult ă atenție
și nu folose ște răzuitoarea și custura la
pomii care înc ă nu pot suporta t ăieturi.
Și nici muzicantul nu izbe ște cu pumnul sau cu m ăciuca în coardele lirei, chitarei sau
viorii cînd sînt dezacordate și nici nu trîntc ște
de perete' instrumentul, ci se str ăduiește cu
priceperea sa pîn ă reușește să-1 acordeze. Tot
așa trebuie s ă procedăm și noi cu spiritele pîn ă
le restabilim armonia și dragostea pentru studiu,
dacă nu vrem ca din neglijen ți să facem
încăpățînați, iar din șovăitori, îndobitoci ți.
5. Dacă totuși câteodat ă este nevoie Cum pu
de îndemn și de stimulent, apoi aceasta *<*«*u/<*
se poate face mult mai bine în alt mod * u "
decît prin b ătaie.. Uneori, cu cîte un 1
cuvînt aspru și cu o mustrare public ă,
alteori, lăudînd pe al ții:, „Vezi ce atent
este acesta sau cel ălalt! Ce bine a în țeles!
Tu însă dormi?" Câteodată putem sti- 2
.mula. prin zeflemea: Ei, deșteptule — cum
de nu pricepi un lucru alît de simplu?
Undc-fi sînt gîn ăuriic?,, Se pot apoi orga-

3
niza întreceri s ăptămânale sau lunare cu privire
la locul de ședere sau cu distinc ții, despre care
am vorbit în alt ă parte318. Trebuie îns ă să fim
atenți ca aceasta s ă nu degenereze într-un simplu
joc sau glum ă, și astfel să devină ineficace, ci ca
ambiția și teama de dojana și retrogradare s ă
stimuleze efectiv sîr- f guința. De aceea este
important ca înv ățătorul să fie de fa ță si să
procedeze cu toat ă seriozitatea, f ără aparență
înșelătoare, astfel ca cei mai neglijen ți să fie
pedepsiți și rușinați, iar cei mai sîrguin-eio și,
lăudați în public.
6, Să se aplice o disciplin ă mai sever ă CU pri
și mai aspr ă față de cei care gre șesc sub morala
aspectul moral, și anume: 1) dacă există , ;
vreo dovad ă de frivolitate,. cum ar fi
blasfemie, obscenitate sau alte asemenea
încălcări fățișe ale poruncilor divine;
2) la încăpățînare și la răutate indîrjitâ;
cînd unul dispre țuiește dispozi țiile învăță
torului sau ale altui superior și deși
știe ee trebuie s ă facă, nu face în mod
voit; 3) la îngîmfare și arogant ă sau și
din cauza relei voin țe și leneviei, dacă
unul, de și rugat de un coleg s ă-i arate
3a învățătură și să-1 ajute, refuz ă acest
ajutor. 'ș
130

!
De ce. 7, Abaterile de primul fel v ătăma aceasta?
maiestatea lui Dumnezeu, cele de-al doilea fel r ăstoarnă
temelia tuturor vir-, tu ților (umilin ța_și supunerea); iar
cele dVâl" "treilea fel faneaz ă șiîntîrzie progresul rapid
în studii. Ceea ce este împo triva lui.Dumnezeu constituie
o mișelie și trebuie s ă fie ispășită prin pedeapsa cea mai
aspră. Ceea ce gre șește cineva fa ță de ceilal ți oameni și
față de sine însu și este o nedreptate ce poate fi reparat ă
printr-o aspr ă dojenire, iar cu ceea ce se p ăcătuiește
împotriva lui Priscian319 este o pat ă ce se poate sp ăla cu
buretele unei dojeniri. într-un cuvînt: disciplina trebuie
să deștepte la to ți și in toate respect fa ță de Dumnezeu,
îndatorințâ față de aproapele, pl ăcere față de munc ă și
problemele vie ții, și să fie întărită printr-un exerci țiu
practic permanent.
Forma 8. Cel mai bun mod de disciplin ă ne disciplinei
fovață soarele ceresc, care ofer ă la tot TL soarele ce crcȘfe: 1)
totdeauna lumin ă și căldură, ceresc 2) adesea ploi și
vînturi, 3) rar fulgere și trăsnete, deși și cele din urm ă sînt
folositoare.
Cum se 0. Imitînd aceasta, conduc ătorul școlii poate folosi va
trebui să se osteneasc ă să mențină tineretul în cadrul
obligațiilor lui:
1) prin exemplele permanente ale propriei
persoane — despre toate cîte sînt de predat,
oferindu-sc pe sine ca idee vie. Dac ă lipsește
aceasta — restul e zadarnic;
2) prin cuvinte l ămuritoare, sf ătuitoare și
cîtcodată dojenitoare, dar întotdeauna cu
năzuința de a ar ăta că el tot ce face — fie c ă
predă, îndeamn ă, ordonă sau pedepse ște — o
face pe fa ță, numai dintr-o afec țiune
părintească, în folosul și nu în dezavantajul
cuiva. Dac ă elevul nu a în țeles cum trebuie
această afecțiune și nu este pe deplin convins de
ea, atunci el lesne desconsider ă disciplina și-și
împietrește inima împotriva ei.
3) Totuși, dacă cineva are o fire atît de
nenorocit ă că nu sînt suficiente acele mijloace pa șnice, atunci /se poate trece la mijloace mai
violente, ca s ă nu rămîie nimic neîncercat și să nu se
piardă speranța, întocmai cum se procedeaz ă cu un
teren inapt pentru cultur ă. Poate pentru unii r ămîne în
vigoare și astăzi zicala: pe un frigian nu-1 îndrep ți decît
cu bătaia320."!^! dacă un asemenea procedeu nu-1 'ajtft ă
pe cel în cauz ă, el va folosi • Obligație celorlalți prin
frica inspirat ă. Trebuie numai s ă ne ferim de a recurge la
acest mijloc extrem pentru orice fapt ă minoră; să nu
amenințăm cu el decît în cazuri extreme.
10. Sinteza a tot ce s-a spus și ce Sinteza celor
trebuie să mai fie spus const ă în aceea sPuse
că prin disciplina urm ărim să formăm și să întărim
la cei pe care îi educ ăm pentru Dumnezeu și
biserică sentimente întocmai acelora pe care le cere
Dumnezeu de la copiii s ăi încredin țați școlii
lui Hristos, și anume: să se bucure cu team ă (Psalm
2, 10), să lucreze la mîntuirca lor cu fric ă și cu
cutremur (Filipeni 2, 12), să se bucure pururea
întru Domnul (Filipeni 4, 4), adic ă să poată iubi și
respecta * pe înv ățătorii lor și să știe că unde tre-
buie să fie condu și sînt condu și bine , si nu
numai să se lase să fie condu și cu ș plăcere, dar s ă
tindă chiar cu st ăruință la atingerea scopului.
Asemenea senti- . mente nu se pot forma cu alte
mijloace,. decît cu acelea pe care le-am. ar ătat:
prin exemple bune, cu cuvinte blînde,
afecțiune sincera și totdeauna f ără rezerve. La
fulgere și trăsnete puternice se va face apel numai
în cazuri excep ționale, dar și atunci numai cu
intenția ca severitatea s ă se transforme
întotdeauna în dragoste.
11. Cine a v ăzut vreodat ă (ca să Compara ția
lămuresc cu înc ă un exemplu) pe un mcesayâ
bijutier realizînd o bijuterie artistic ă
numai cu ciocanul? Nimeni, niciodat ă! Aceasta
mai degrab ă se toarnă, decît se bate cu ciocanul.
Și dacă totuși rămîne ceva de prisios sau
nefolositor, atunci, un me șteșugar îndemînatic
nu-1 înlătură cu forța, izbindu-1, cu ciocanul, ci
îndepărtează cu un cioc ănel, pilește cu pila
131

Afară de
aceasta sau prinde cu penseta eu mare aten ție; numai la
sfîrșit îl neteze ște și Instruiește. Iar noi putem s ă
ne închipuim c ă sîntem în stare s ă prelucrăm
printr-utt impuls nera țional unica imagine a lui
Dumnezeu, creatura, aceasta ra țională?
12. De altfel, și pescarul care vrea s ă
pescuiasc ă cu un n ăvod mare în ape aclînci,
nu atîrnă numai plumb de n ăvod, ca s ă-1
scufunde și să măture fundul, ci — o dat ă cu
acesta — îi pune la cel ălalt capăt bucăți ele
plută, care s ă-1 țină la suprafa ța apei. Tot ît șa
va proceda acela care vrea s ă pescuiasc ă cu
tineretul virtu țile, îl va ține jos' într-o parte ! cu
severitate, disciplin ă și ascultare sine- ! rit ă, într-
altă parte va trebui s ă-1 înalțe ou ' amabilitate
spre iubire și voie bun ă. Fericit este cel
ce realizeaz ă echilibrul în acest fel! Ferice ele
tineretul rare arc un asemenea înv ățător!
13. Aici i-c potrive șie aprecierea unui b ărbat
remarcabil, Eilhaid Lubinus, doctor în teologie,
care în prefa ța Noului Testament groco-iatin-german spune urm ă-
toarele cu privire la îmbun ătățirea școlilor: „Tot
ce se pred ă tinerimii corespunz ător capacit ății
sale de în țelegere trebuie astfel prezentat încît
acesta să nu facă nimic fără voie si silii, ci s ă.
facă iaalc, atît cit este posibil, de bun ă voie și
cn plăcere. De aceea sîni întru totul de p ărere
că varga și bastonul, aceste unelte ale sclaviei,
nu corespund celor liberi și n-au ce c ăuta în
școli, de aici s ă fie cu totul îndep ărtate, ele
potrivindu-se doar unor spirite indolente și
servile. Dar acestea pot fi din timp recunoscute
și îndepărtate din școli, nu mimai din cauza
frîndăviei lor spirituale, care de obicei este
proprie unui asemenea spirit, ci heniru c ă mai
sîni și proști, și îndărătnici pe deasupra. Și dacă
li se mai împ ărtășește știință și artă, atunci
acestea pol deveni s ăbii în mîînile nebunilor, cu
care se pot înjunghia pe ci și pe alții. Se găsesc
alic feluri de pedepse ce se pol aplica copiilor
aleși si spiritelor libere etc."331
Capitolul XXVII
Despre împ ătrita împărțire a școlii după etapele
de vîrstă și progrese
înțelepciunea 7. Meseria șii stabilesc pentru ucenicii
^tlZilTii lor nn anumit timp (doi, trei pîn ă la
semene cu șapte ani, în func ție de finețea sau rmiltî-
a fiilor lateralitatea meseriei), în care fiecare
luminii trebuie să învețe în întregime meseria,
astfel ca un ucenic s ă devină calfă, apoi
meșter în meseria sa. La fel trebuie s ă se
procedeze și în învățăminte! școlar, încît
să fie stabilit pentru arte, științe și
limbi un timp de studii corespunz ător,
astfel ca după un anumit num ăr de ani
să se termine întreaga, enciclopedie a
cunoștințelor, si din aceste ateliere ale șumanității să. iasă cu adev ărat oameni
învățați, morali și pioși.
2. Spre a realiza acest scop, avem nevoie Pentru
pentru exercitarea spiritului de întreaga J°rm"r€
* , , „ ,. ,..,i ..° omului
perioada a tmere țn (deoarece aici nu tntreg
se învață numai o singur ă artă, ci toate utilizezi
artele liberale;i22, cu toate științele si toata ,
citeva limbi), (Im copil ărie pina la maturi- de 24 «
tate, adică 24 de ani, pe care îi împ ăr- « tincr,
țim in patru epoci de vîrste, dup ă cum %
ne indică însăși natura. Experien ța ne
arată că omul cre ște corporal cam pîn ă
132

Trebuie
.ipărțită în
patru școli
Sarcinile
activităților
olare să nu
deosebeasc ă
– in materie,
șprin form ă
'diferențierea
Mior dup ă
forma
exercitiilor la 25 de ani și nu mai mult, iar de aici înainte
cîștigă numai în vigoare. Aceast ă creștere
înceată (care la animalele s ălbatice, cu un corp
mai mare, se realizeaz ă în cîteva luni, sau cel
mult într-un an sau doi) i-a fost de aceea
prevăzută de providen ța divină naturii umane
spre a-i permite s ă aibă suficient timp ca s ă se
/pregătească pentru sarcinile vie ții.
3. Să împărțim acești ani din vîrsta
ascendent ă în patru etape distincte: prima
copilărie, copil ăria, adolescen ța și tinerețea,
revenind fiecărei etape cîie șase ani si școala
corespunz ătoare, astfel:
școala matern ă ișcdăla'
elementar ă ^""'(^iusWterarms
) sau școala limbii
materne scoal ă
latina sau
gimnaziu
academia și călălo-"
riiîe~~~~'"~"
Iar școală maternă să fie în fiecare cas ă; școală
generală — în fiecare comunitate, or ășel sau
sat; gimnaziu — în fiecare ora ș; academie — în
fiecare stat și în fiecare provincie mai mare.
4. în aceste școli, care sînt atît de diferite, s ă
nu se trateze totu și lucruri diferite, ci, din
contra, acela și lucru în moduri diferite, adic ă tot
ceea ce poate face pe oameni s ă fie cu adev ărat
oameni, pe cre știni, adev ărați creștini, din
învățat, adevărat învățat, dar întotdeauna dup ă
etapa de vîrst ă și pregătirea anterioar ă, tinzînd
mereu spre treapta de mai sus. Obiectele de
învățămînt, dup ă legile acestei metode naturale,
nu trebuie s ă fie rupte., ci s ă fie predate
întotdeauna simultan, cum cre ște copacul mereu
ca un întreg, cu toate p ărțile sale, și anul acesta
ca și cel următor și în general chiar de ar tr ăi o
sută de ani.
5. Școlile se vor deosebi totu și prin trei
aspecte. în primul rînd, în școlile inițiale se va
preda tot ceea ce este general și în linii mari, în
cele următoare, mai mult ceea ce este particular și distinct, întocmai
ca un copac care cu fiecare noii an, cu cît î și
dezvoltă mai multe r ădăcini și ramuri, cu atît
devine mai puternic, și produce mai multe fructe.
6, în al doilea rînd, în școala matern ă *ș Țimnd
se vor exersa mai ales sim țurile externe, sec"n'^ (e
n i • i J A T , metoda
spre a le deprinde ca sa se îndrepte tnvăiării
asupra obiectelor înconjur ătoare și să le poată
deosebi. în scoală elementar ă se vor exersa
simțurile interne, imagina ția și memoria, cu
organele lor executoare — mina și limba, și
anume prin citire, scriere, desenare, cîntare și
calculare, cînt ărire, memorarea diferitelor
lucruri etc. în gimnaziu se vor exersa
priceperea și judecata tuturor lucrurilor
percepute de sim țuri, cu ajutorul dialecticii,
gramaticii, retoricii și al celorlalte științe reale
și arte, cu precizarea lui TO OII și Si* oxi („ce"
și „de ce") 323. în sfîrșit, academiile vor cultiva
cu deosebire ceea ce revine voin ței, și anume
facultățile care ne înva ță cum se poate men ține
(sau restabili) armonia; astfel că de armonia
sufletului se ocup ă teologia, de cea a
spiritului—filozofia, de cea a func țiilor vitale
ale corpului — medicina, iar de armonia
bunurilor externe — dreptul.
7. Iar aceasta e singura metod ă ade- 2. Rațiunea
vărată de a forma spiritele, și anume a,°re
as^tii
ca lucrurile înse și să fie percepute mai
întîi de sim țurile exterioare care sînt atinse
direct. Apoi sim țurile interioare, trezite prin
aceasta, s ă învețe să redea și să descrie din nou
imaginile imprimate prin percep ția externă, atît
în interior, prin reamintire ,_(rcminisc enlia) , cît
și extern, prin mînă și limbă. După această
pregătire intervine mintea, care, printr-o atent ă
cumpănire, compar ă și cîntă-rește toate laolalt ă,
spre a cunoa ște precis temeiurile tuturor
lucrurilor și a ajunge s ă-și formeze despre
acestea adev ărata înțelegere și judecată dreaptă.
în sfîrșit trebuie deprins ă yoința (care este
punctul central al omului și conducă-
133 I primei
copilării
II celei de-a
doua copil ării
UI adolescen ței
IV tinereții sa
cores
pundă

3. Ceea ce
unii vor
exersa aci,
alții în altă
parte
Cele patru
școli
corespund
celor patru
anotimpuri
ale anului torul tuturor ac țiunilor sale) s ă-și exercite
legitim st ăpînirea sa asupra tuturor. A forma
voința înaintea în țelegerii lucrurilor (la fel
cum a forma imagina ția înaintea intelectului
și imagina ția înaintea sim țurilor) este o
muncă zadarnic ă. Or acest lucru fac cei ce
predau copiilor logica, poezia, retorica și
etica înaintea în țelegerii reale și intuitive a
lucrurilor. [ Ei nu procedeaz ă mai inteligent
decît ] unul care ar vrea s ă învețe dansul pe
un j copil de doi ani, ce abia înecai c ă să
meargă cu picioarele sale trcnuuînde. Noi
însă vrem s ă urmăm în toate lucrurile
conducerea naturii, și așa. cum își dezvoltă
ea puterile una dup ă alta, tot astfel s ă ne
îngrijim s ă dezvoltăm forțele spirituale.
cS'. O a treia deosebire const ă în aceea c ă
școlile inferioare, cea matern ă și cea
elementar ă, cultivă întregul' tineret, de
ambele sexe. Școala latin ă va instrui tine-
retul care tinde mai sus decît înv ățarea unei
meserii oarecare. Academ iile, în schimb, vor –
pregăti pe viitorii înv ățați și conducători,
care să formeze pe al ții, ca astfel bisericile,
școlile și statele nicicînd s ă nu ducă lipsă
de îndrum ători apți.
9. Cele palm tipuri de școli pol fi bine
comparate cu anotimpurile anului, Școala
maternă seamănă ci; primăvara împodobit ă
cu diferite plante și flori mirositoare.
Școala general ă reprezintă vara plină de spice și de unele fructe timpurii.
Gimnaziul corespunde toamnei, cînd se
recoltează rod bogat de pe cîmpii, din
grădini și clin vii și se adun ă în cămările
minții. Academia, în sfîrșit, reprezint ă iarna,
care preg ătește fructele recoltate pentru
utilizări multiple, astfel ca s ă fie din ce tr ăi
în tot cursul vie ții.
10. Această metodă de a educa cu fl mi '
ș. v , • i. x- . .v • a caro:
grijă tinerimea poate fi comparata și cu creștere
cultivarea unei gr ădini. Căci un copilaș corespw, de 6
ani, bine îndrumat prin îngrijirea patru paternă și
maternă, seamănă cu un Postbl111 copăcel plantat cu
atenție, care a prins r ădăcini și acum începe s ă-și
întindă rămurele. Preadolescen ții de 12 ani sînt
asemenea unui arbore dezvoltat, plin de ramuri și
muguri. De și nu se vede ce se ascunde în ei, totu și
curînd acest lucru va deveni vizibil. Tinerii de
optsprezece ani care sînt instrui ți în cunoa șterea
limbilor și a artelor se aseam ănă cu un arbore plin
de flori, care ofer ă ochilor o imagine încânt ătoare,
nasului -— un miros pl ăcut, iar gurii — fructe
gustoase. î n sfîr șit, bărbații tineri de 24 sau 25 de
ani, complet preg ătiți prin studii academice,
seamănă unui pom înc ărcat de fructe, în preajma
culesului, cînd a venit vremea ca rodul s ă fie strîns
și să i se dea diverse întrebuin țări.
De acestea trebuie s ă ne ocupăm în
mod amănunțit.
Capitolul XXVIII
Ideea scolii materne
Maiîntu •/_ Xoate ramurile principale pe. care
tr6hceUrcctăm *e are un C0Pac> *e produce trunchiul i lucrurile
din primii ani, a șa că ele mai tîrziu n-au
principale decît să crească. Tot așa, cu ceea ce vrem
să-1 înzestr ăm pe om pentru necesit ățile;
vieții sale întregi trebuie s ă-i împlîntăm din prima școală. Că acest lucru
este posibil î și dă seama oricine de îndat ă ce
cercetează domeniile științei. Noi vrem s ă le
indicăm pe scurt, cuprinzîndu-le în dou ăzeci
de puncte principale.334
IU I A

Lista tuturor 2. Așa-numita metafizica î și arc aici ™lw
" începutul, c ăci micilor copii li se ofer ă să știm ^n caPul
locului totul într-o jmagine general ă și nedeslușită (generali
ac con-" fu șo conceptu Ț,'" întrucît ei, din "tot ce I v ăd,"
"aud, gust ă sau pip ăie, observ ă numai că este ceva, îns ă
nu disting ce este aceasta în particular. Abia mai tîrziu
încep să distingă. Atunci încep s ă înțeleagă acei termeni
generali: ceva, nimic, este, nu este, a șa, altfel, muie,
cină, asemănător, neasem ănător etc, care toate constituie
temelia științifică a metafizicii.
nP 3. în fX^I»~i2liZSLcae325) > cjerpilul, în \
primii șase ani, poate Ha~fie instruit s ă Jștie ce este
apă, pămînt, aer, foc, ploaie, \z ă,padă, gheața,
piatră, fier, copac, iarb ă, \pasăre, pește, bou etc.
De asemenea, el Strebuie s ă cunoască denumirea
și utilizarea m ădularelor corpului s ău, cel puțin a
celor exterioare.320 Toate acestea acum le înva ță
ușor și constituie elemente ale științelor naturale.
illf 4. Bazele opticii le înva ță copilul cînd \începe
să deosebeasc ă și să denumeasc ă "șlumina,
întunericul, umbra, culorile principale; alb,
negru-,ș roșu etc.
rvfN 5. începutul în astronomie va fi cînd \ copilul
va ști ce se nume ște cer, soare, \lun ă și stele și își
va da seama c ă ele jrăsar zilnic.
M 6. începuturile geografiei se fac atunci l cînd
învață să priceapă ce este im munte, j o vale, o
cîmpie, un tiu, un sat, o cetate,
\un oraș — în func ție de ce ofer ă locul
lunde sînt crescu ți.
vr I 7. Bazele cronologiei le deprinde co-Jpilul
cînd va în țelege ce înseamn ă ora, \ziua ,
săplămîna, anul, vara, iarna, ieri, ^alalt ăieri,
mîine, poimîine etc.
! VII) 8. în istorie se face începutul dac ă
– își poate aminti și povesti ce s-a întâmplat
de curîncl, cum s-a comportat unul sau
altul într-o situa ție sau alta, chiar dacă
e vorba de lucruri copil ărești. ' 0.'-'Aritmetica prinde r ădăcini dacă pri- VIII cepe
copilul ce înseamn ă cînd se spune pu țin sau mult, știe
să numere pîn ă la 10, cînd observ ă că trei este mai.
mult ca doi și că la trei adunat unu d ă patru etc.
(101) în geometrie se va pune baza IX dac ă știe
copilul ce se în țelege prin mare și mic, lung și
scurt, lat și îngust, gros și subțire, ce se nume ște
linie, cruce sau cerc și să vadă cum se m ăsoară cu
palma, cotul, cu bra țele întinse (orgia =1,7 — 2,5
m).
11) La fel si în static ă se face un înce-. x paf cînd
copiii observ ă cum se cînt ăresc lucrurile cu cîntand și
învață ei înșiși să aprecieze cu mîna clac ă un obiect
este greu sau ușor.
12. Primele cuno ștințe de mecanica) xi
le capătă atunci cînd i se permite sari
este învățat să miște ceva, adic ă să mute j
un obiect dintr~un loc într-altul, ase-"'
zi'ndu-1 a șa sau altfel, s ă construiasc ă;
și să dărîme, să unească sau să desfacăi ceva etc,
așa cum Ic place copiilor s ă facă la aceast ă
vîrstă./Și deoarece aici nu se manifest ă dec'ît
tendința unei naturi îndemînatice, de a pune
lucrurile la locul lor firesc, în nici un caz s ă nu-i
împiedicăm, ci din contra s ă-i stimulăm și să-i
îndrumăm continuu în aceast ă direcție.
13. Și dialectica, arta inteligen ței, se xn
manifestă acum, l ăsînd să apară primii
săi^ germeni atunci cînd copilul observ ă
cum se desf ășoară o discu ție prin între
bări și răspunsuri și se deprinde s ă pună
întrebări și să răspundă la întreb ări.
iEl trebuie s ă fie învățat să întrebe cu înde-
mînare și să răspundă direct la întrebare,
concentrîndu- și ideile asupra temei discutate și
să nu se abat ă de la ea.*^
14. Gramatica urm ărește la copil buna xm
pronunțare a limbii materne, adic ă rosti-.
rea clară a sunetelor, silabelor si cuvintelor.337
135

xiv j 75. începutul în retoric ă îi face copilul .cînd
imită tropii și figurile de stil cuprinse %i limba
ce se vorbe ște în casa.' în special js ă se observe
gesticulația potrivită vorbirii și o intonare
corespunz ătoare sensului acesteia, astfel ca la
întrebări să se accentueze ultimele silabe, iar la
răspunsuri s ă se coboare și altele, ceea ce
aproape îns ăși natura ne înva ță, iar ilar ă se
întîmplă vreo abatere, se poate u șor îndrepta
printr-o îndrumare ra țională.
'xv 10. Gustul pentru poezie îî va r ăpăîa dacă va învăța
pe de rost din cea mai fraged ă vîrstă multe
versuri, mai ales cu con ținut moral, fie ritmice
sau metrice328, după cum e obi șnuit în limba
vorbită.
xvi ' 77. în muzic ă se va face începutul dac ă copilul
va memoriza cUe ceva u șor din psalmi și
cîniări biserice ști și Ie va întrebuin ța în
rugăciunile zilnice. \
XII '18. Primele începuturi ale economiei casnice
(oceonomic a prudentia) copilul " șTliTWTtviu și
cinci vaTe ține "elen urnirea persoanelor clin
care e constituit ă familia: cui i se spune tată,
mamă, fată în casă, servitor, chiria ș etc. Dacă
reține părțile componente ale casei: tinda, baia,
dormitorul, grajdul etc. și denumirea uneltelor
casnice: masa, lingura, cu țitul, mătura etc.,
precum și rrtilizarea lor.
XVIII 70. Cît prive ște politica32'-', i se poate da foarte
puțin, pentru c ă înțelegerea ' în această fragedă
vîrstă abia ele trece dincolo de pragul casei
părintești. Totuși 1 e posibil ca el s ă observe c ă
unii se adun ă 1 la sfat la primărie și se numesc
sfetnici comunali și că unul dintre ci se nume ște
primar, asesor popular, notar etc.
XIX 20. însă înainte de .orice, teoria moral ă (etica)'
trebuie să fie bine imprimat ă la aceast ă vîrstă,
printr-o basc ă solidă, dacă 'vrem ca tineretul s ă
fie bine format, iar virtu țile să-i fie aproape ca
înnăscute.330 De exemplu:
1) cumpătarea prin aceea c ă se observ ă o
măsură în mîncarc, iar o dat ă foamea si setea potolite, nu se mai admite nici
o mîncarc sau b ăutură;
2) _cură_tenia la mîncare, în tratarea
îmbrăcămintei, a p ăpușilor și a jucăriilor ;
8) fespectuî ee se cuvine superiorilor;
4) ascultarea prompt ă și de bunăvoie față ile
ordine și interdicții;
5) veracitate cucernic ă. în tot ce se spune,
nefiîncl permis ă minciuna și înșelătoria, nici în
serios și nici în glum ă (căei glumind într-un
lucru nejtist, aceasta, poate duce la o vin ă
adevărată);
6) vor învăța dreptate.a. dac ă de proprietatea
străină nu se vor atinge împotriva, voin ței
posesorului, nu o vor lua, re ține sau ascunde, nu
vor prici nui cuiva vreun r ău și mi vor fi
invidioși etc.;
7) mai cu seam ă trebuie s ă-i îndrum ăm spre
caritate, ca astfel s ă fie întotdeauna dispu și să
ofere spontan ceva din proprietatea lor, cînd
cineva este la nevoie și mat ales dac ă-i solicită.
Căci aceasta este virtutea specific cre ștină,
recomandat ă cu precădere de spiritul lui Hristos,
în stare s ă înflăcăreze inimile înghe țate ale
oamenilor din aceast ă epocă, spre binele
bisericii;
8) trebuie să-i deprindem pe cox>ila și cu
munca și ocupațiile permanente, serioase sau de
joc, spre a înl ătura plictiseala ;
9) de asemenea trebuie s ă-i deprindem s ă nu
pălăvrăgească continuu despre tot si toate ce le
vin pe limb ă, ci să tacă tind este nevoit; și în
funcție de împrejurare, de pild ă, cînd vorbesc
alții sau sînt de fa ță persoane importante sau
dacă e o chestiune cînd se cere t ăcere;

10) din aceast ă prima vîrst ă trebuie
imprimată răbdarea, de care vor avea nevoie în
întreaga lor via ță, spre a se st ăpîni înainte de a
izbucni, și persista cu furie pasiunile și să se
deprindă să se conduc ă cu rațiune și nu duși de
impuls, mînia mai. degrab ă s-o potoleasc ă, decît
s-o manifeste etc.;
11) zelul și devotamentul de a servi altora,
este o podoab ă distinsă pentru
IM

vîrsta tinere ții și chiar pentru via ța întreagă. De
aceea să se deprind ă copiii în primii 6 ani
pentru aceasta și să nu scape nici o ocazie de a
aduce vreun serviciu altora;
12) aceasta se completeaz ă cujțnanierc.
civilizate (morum piyilitatis), adic ă să nu se fac ă
"ceva fără dibăcie și cu stîn-g ăcie, ci toate cu o
modestie cuviincioas ă. Aci intr ă formele de
politețe, salutul și răspunsul la salut, rug ăminți *
respectuoase cînd ai nevoie de un lucru, expri-
marea mul țumirii în urma unui serviciu f ăcut, cu
aplecare decent ă, sărutarea mîinii si altele
asemenea.
xxf 21. în sfîrșit, copiii de 6 ani pot fi \ introdu și într-
atît în studiul religiei și \ al pietății331, încît să
cuîîoască pe de rost 1 p ărțile principale ale
catehismului, t>a-zole"~crepîniSInulurr6f"' și, în
măsura' în care~le permite vîrsta, s ă le înțeleagă
și să le aplice practic. Și anume, s ă se deprind ă să
fie pătrunși de esen ța suprem ă a lui Dumnezeu,
simțindu-i pretutindeni prezen ța și temîndu-se de
el ca de unul ce pedepse ște cu dreptate cele rele și
iubindu-1 ca pe un recompen-sator bun al celor
bune, venerîndu-1, invocîndu-1 și lăudîndu-1,
așteptînd mila sa, atît în via ță cît și după moarte,
și să nu lase nici o ocazie de fapt ă bună, fără ca să
observe c ă prin aceasta îi sînt pe plac și astfel să
trăiască ca și înaintea ochilor lui Dumnezeu si —
după cura spune Sf. Scriptur ă — să umble cu
Dumnezeu.332
Să fie 22. Atunci va putea s ă spună cineva astfel despre
copiii cre știnilor- ceea ce zice irmaft dtn
evanghelistul despre Jiristos :ffSi Isus sporea
cu înțelepciunea și cu vîrsta și cu harul la
Dumnezeu si la oameni"] (Luca 2, 52).
ce nu se ^3. Acestea sînt, a șadar, scopurile; și mite arăta
sarcinile școlii materne. Ca s ă le preciz ăm ș analitic} mai
analitic sau s ă Ic indicăm mai exact prin tabele (a șa cum se
propune în școala elementar ă si în scoal ă latină) cît si ce
anume se va trata în fiecare an, lun ă sau zi, dup ă cum se
face în școlile urm ă- toare, lucrul nu este posibil din dou ă motive.333
Mai întîi fiindc ă le este aproape imposibil
părinților ca pe lîng ă muncile lor casnice s ă
păstreze o ordine atît de exact ă ca în școlile
publice, unde nu se face altceva decît preg ătirea
tineretului. Al doilea, dotarea și docilitatea apar
la copii foarte diferit, la unul mai devreme, la
altul mai tîrziu. Unii vorbesc excelent la 2 ani și
sînt ageri la toate, al ții abia la 5 ani le sînt
deopotriv ă; de aceea, prima preg ătire din vîrsta
fragedă a copilului trebuie l ăsată în întregime în
grija părinților.
2Sb?u Totuși aici pot fi utile dou ă Toit¥ se
lucruri: ' ' " f>ot realiza
doua
Mai întîi s ă se scrie pentru p ărinți ajvtoare
și dădace o cărticică ca astfel fiecare s ă-și frumoase ș
poată cunoaște îndatoririle. în ea să se L luformaio- descrie toate pîn ă în detalii, cum trebuie "' fcohl
,,. ,. .¥. ,. . , „ ' ,„ materne
cultivați copiii dm vîrsta frageda, cu ce prilej,
cum trebuie început, prin ce mijloace și cu ce
fel de cuvinte și gesturi le putem imprima. O
asemenea c ărțulie vreau s-o elaborez (sub titlul
Informatorul școlii mttter-ne)ns.
24. Al doilea, va fi o carie cu imaginim n, îndreptar ce se va
da treptat copiilor, spre a stimula Penf'u exercițiile din școala
maternă. Și întrucît tre~"'e" la aceast ă vîrsta
trebuie exersate cu deosebire sim țurile spre a
recepționa toate impresiile caro ac ționează asupra lor, și cum
simțul vederii este cel mai important dintre ele, va fi bine s ă i
se ofere acestui sim ț obiectele principale din fizică, optică,
astronomie, geometrie etc. în ordinea în care noi am
specificat. Aici se pot picta: muntele, valea, copacul, pas ărea,
peștele, calul, boul, oaia, omul, de diferite vîrstc și mărimi. La
fel, lumina și întunericul, cerul cu soarele, luna, stelele și
norii, culorile principale. La fel, uneltele casnice și ale
meșteșugarilor: oale, străchini, ulcioare, ciocane, cle ște etc.
în continuare, vor fi reprezentate st ările: regele cu sceptru și
coroană, soldatul cu arma, țăranul cu plugul, c ăruțașul cu
căruia, diligenta iu mers, si astfel
137 copilărie simțurilor

Folosul
• acestei cârti întotdeauna s ă fie scris
imaginea respectiv ă: cal, hm, dine, copac
etc.
25. Cărticica aceasta va aduce un întreit
folos: 1) va mijloci reprezentarea obiectelor
despre care am vorbit; 2) va alte cărți spre a se bucura, 3) va u șura
învățarea citii ului. întrucît deasupra fiec ărei
imagini este scris numele obiectului, poate
începe de aici înv ățarea cititului!337
Capitolul XXTX
Ideea scolii generale
Școala
generala
trebuie s ă
fie înaintea
celei latine
Deoarece 1 7, Am arătat în capitolul IX c ă tot ;
tineretul, de ambele sexe, trebuie s ă fie trimis
în școlile publice, Completez numai j c ă tot
tineretul mai înainte trebuie s ă j urmeze
școala general ă, uncie să învețe limba
maternă. Alții susțin însă o părere contrar ă.
Zepper în Politia Ecclesiasti- cas38 (De. Spre
administra ția bisericeasc ă), cap, 7, și Alsted
în cap. 5 al Scolasticii^'* sale sfătuiesc să se
Primită f« școlile ge~ 1 neralc numai fetele,
iar dintre b ăieți, numai J pe aceia care vor
'îmbrățișa mai iîrziu o j șmeserie, iar b ăieții
care, conform dorin ței i părinților lor,
urmează să primeasc ă o cultură
superioar ă, să nu mai fie trimi și într~o
școală generală de limbă maternă, ci direct
într-o școală latină. Alsted mai adaug ă:
„Oricine poate fi de alt ă părere, eu îns ă
propun aceast ă cale și această metodă și aș
vrea să fie folosit ă de acei ce ar dori s ă fie
cit mai bine instrui ți". Totuși, argumentele
didacticii mele m ă obligă să fiu de alta p ărere.
2. Anume: mai întîi am în vedere o
educație general ă a tuturor ce s-au n ăscut
oameni, c ătre tot ce-i omenesc. De aceea, ci
trebuie să fie instrui ți împreun ă atît timp cît
este posibil, spre a se anima, stimula și
îndemna reciproc în al doilea rînd vreau ca
toți să fie educa ți în toate virtu țile, de
asemenea în modestie, în țelegere și
serviabilitate reciproc ă. Iată de ce nu
trebuie să-i despărțim de timpuriu și să oferim aceast ă ocazie numai la cî țiva,
care să se considere superiori și sa-i
ignoreze pe ceilal ți.
în al treilea rînd, îmi pare prematur ca de
îa al șaselea an de via ță al copilului s ă vrei
să determini care este voca ția sa, dac ă-i apt
să urmeze studiile sau vreo meserie. La
această vîrstă nu sînt suficient manifestate
nici |orțele_ spirituale, nici înclina țiile
sufletești (vel ingenii* vires, vel animorum
inclinationes), în timp ce mai tîrziu ambele
ies mai bine în eviden ță, întocmai cum într-o
grădină nu se știe care plante s ă se taie și
care să fie. lăsate, atîta vreme cît sînt înc ă
mici și plăpînde, ci abia cînd au devenit rnai
mari. De aceea, pentru demnit ăți nu sînt
născuți mimai copiii celor boga ți, ai
nobililor și ai funcționarilor, ca numai lor s ă
le stea deschis ă școala latin ă, în timp ce
ceilalți să fie exclu și de la ea f ără speranță.
Vîntul bate de unde vrea șî nu începe s ă bată
întotdeauna într-un anumit timp.8'10
3. Un al patrulea argument pentru noi
este acela c ă metoda noastr ă universal ă nu
are în vedere cunoa șterea numai a limbii
latine, acea nimf ă mult iubit ă, ci caută în
mod egal calea de instruire în limba
maternă a tuturor popoarelor (pentru ca
fiecare spirit s ă laude din ce în ce mai mult
pe Domnul341), această
1J8 e reprezint ă \ stimula spiritele fragede s ă foloseasc ă și

intenție însă nu trebuie trecut ă eu vederea
printr-o trecere arbitrar ă peste limba matern ă.
5 4. Al cincilea: de vrei să 'înveți pe cineva o
limbă străină înainte de a st ă-pîni pe a ta
proprie, este întocmai cum ai vrea s ă înveți pe
propriul t ău fiu să călărească înainte de a ști să
meargă. Este mult mai bine s ă se procedeze în
așa fel încît fiecare lucru s ă fie făcut la timpul
său, după cum am ar ătat în cap. XVI, principiul
4. Căci așa cum a spus Cicero342, nu poți învăța
pe cineva oratoria înainte de a ști să vorbeasc ă,
tot așa putem declara și noi, cu privire la
metoda noastr ă, că ea nu poate înv ăța pe nimeni
latina dac ă nu stăpînește limba sa matern ă,
întrucît limba matern ă conduce la cea latin ă.
6 5. în sfîrșit, pentru c ă năzuhn ca elevii no ștri
să ajungă la cunoștințe reale (eruditio realis)
prin intuirea exterioar ă a lucrurilor, aceasta se
poate ușura cu ajutorul c ărților în limba
maternă care con țin denumirea lucrurilor.343
Dacă se realizeaz ă aceasta, cu atît mai u șor va
învăța latina, întrucît ei, cunoscînd de acum
obiectele,' trebuie doar s ă le adapteze noua
denumire și, în loc să întrebe TO 6 n (ce), î și vor
îndrepta aten ția spre Si'âti (de ce), pentru com-
pletare într-o form ă gradată, frumoas ă.
Scopurile si 6. Pornind de ia ipoteza noastr ă despre felurile
împătrita împărțire a școlii, să delimi- fcohior țg acum
scoală generala: Scopul și țelul, școlii generale
constă'în aceea ca tot , tinerelul între 6 si 12 (sau 13)
ani să învețe tot ce-i poate fi de folos îu via ța întreagă.
Adică :
^I._')Să poată cili cu ușurință tot ce este scris,,
și tipărit în limba matern ă.
ilî.jSă scrie curat, apoi repede și în sfîrșit
corect, conform gramaticii limbii materne', care
trebuie să le fie predat ă cît mai inteligibil și cît
mai corect și imprimat ă prin exerci ții.
(III} Să calculeze- în scris și cu abac după
nevoi.
IV. Să măsoare exact cu orice mijloc
lungimea, l ățimea și distanța etc,
V. Să știe să cînte melodiile curent
folosite, iar cei cu aptitudini, și începuturile
muzicii figurale.344
VI. Sa știe pe de rost o sumedenie de
psalmi și cîntări biserice ști, care sînt uzuale în
biserica fiec ărei localit ăți, ca astfel ei (dup ă
cum spune apostolul), fiind crescu ți în lauda.
Domnului, s ă știe să învețe și să-și aminteasc ă
reciproc psalmii, imnurile, cîntecele spirituale,
ca să le poată cînta cu dragoste din inimile lor
lui Dumnezeu. '
VII. Să știe pe de rost, pe Ung ă cate
hism și cele mai importante istorii și
sentențe din întreaga Sf. Scriptur ă, ca
să le poată recita.
VIII. Teoria moral ă, rezumat ă pe scurt
în reguli și explica ții, prin exemple pentru
capacitatea de în țelegere a vîrstei, pe care
s-o cunoasc ă, să o înțeleagă și să înceapă
a o aplica in practic ă.
IX. Din rela țiile economice și politice
să cunoasc ă atîta.cît este necesar ca s ă
înțeleagă ceea ce v ăd că se întîmpl ă
zilnic în cas ă și viața statală.
X. Să aibă o privire general ă istorică
asupra crea ției, coruperii și restaur ării
lumii, ca și asupra conducerii ei, prin
înțelepciunea lui Dumnezeu, pîn ă în pre
zent.
XI. Din cosmografie s ă cunoasc ă ceea
ce este mai important despre bolta cereasc ă,
despre forma sferic ă a pămîntului care
plutește in mijloc, despre extinderea ocea
nului, despre varietatea formei m ărilor
și a fluviilor, despre p ărțile mai importante
ale pămîntului, în special despre statele
Europei, dar înainte de orice s ă cunoasc ă
orașele, mun ții și rîurile patriei sale și
tot ce este demn de re ținut cu privire
la aceasta.
XII. In sfîr șit, trebuie s ă cunoasc ă N. B
tot ce este mai important din meserii, fie
numai cu scopul s ă nu rămînă necunos
cut nici un domeniu al vie ții omenești,
139

De ee se
pun scopuri
atît (ie largi
Mijloacele
pentru
realizarea
acestui scop
1- Clase
1. Cârti
N.B.
„Materia
cărților pe
clase este
aceeași,
diferii mimai
ca formă fie ca să se recunoasc ă mai ușor înclina țiile
naturale ale fiec ăruia., către ce este mai mult
atras.
7. Dacă toate acestea sîni tratate în
\școala general ă cum se cuvine, atunci
«tinerii, nu numai aceia care intr ă în
''scoală latină, clar și ceilalți care se dedic ă j
agriculturii, comer țului sau miei meserii, (nu vor
mai întîlui nimic nou ele care s ă n u f i a u z i t
aici./De aceea, tot ce va întîlni mai tîrziu fiecare
în profesia sa sau la serviciul divin ori va auzi în
altă parte sau va citi într-o carte, nu va fi altceva
elecît o explicare mai clar ă sau o tratare mai
amănunțită a ceea, ce a înv ățat mai înainte, și el
se va sim ți efectiv în stare s ă înțeleagă totul
corect, să execute sau s ă aprecieze.
8. Pentru atingerea acest si i scop se
vor întrebuin ța următoarele mijloace:
(I.'YFot efectivul școlii generale, ce se
va'Ocupa 6 ani cu aceste lucruri, trebuie
împărțit în 6 clase /(care, pe cit posibil, vor fi
separate spa țial, ca s ă nu se deranjeze
reciproc)34". *–"
(n) Se vor prevedea pentru fiecare clas ă cărți
speciale, care s ă cuprind ă complet întreaga
programă a clasei respective (tot conținutul
științific, moral și religios)/ astfel ca, atîta vreme
cit sînt instrui ți în acest domeniu, s ă nu mai fie
nevoie de nici o alt ă carte, iar cu ajutorul celor
prevăzute să se ating ă negreșit scopul propus.
Aceste cărți trebuie s ă exiprindă în întregime și
limba matern ă, adică denumirea tuturor
lucrurilor pe care copiii, adecvat vîrstei lor,
trebuie să le cunoasc ă, ca și expresiile verbale
cele mai importante și cele mai uzuale.
9, Corespunz ător numărului claselor, sînt
necesare 6' c ărți, care se deosebesc -unele de
altele mai pu țin prin con ținut și mai malt prin
formă. Căci toate c ărțile vor trata despre tot.
Dar cele de Ia începui șvor cuprinde ceea ce
este mai general, mai cunoscut și mai ușor, în
timp ce. celelalte vor conduce intelectul spre
ceea ce este mai special, mai necunoscut, mai
greu sau s ă prezinte un mod nou de a trata acela și lucru, spre a procura spiritului o
plăcere nonă. tăun se face aceasta, vom l ămuri
mai jos.
10. Trebuie s ă avem grij ă ca totul s ă fie
acomodat spiritului copilului, care conform
naturii sale înclin ă către tot
ce-i este pl ăcui, vesel și recreativ și se
caȘSctiâii-însp ăimântă, ușof de lot ce este serios și vîrstei.
aspru. Ca să-i învățăm pe copii ceea ce este serios și care
mai tîrziu. s ă le foloseasc ă, iar aceasta s ă se învețe ușor și
plăcut, trebuie pestei tot s ă unim utilul cu pl ăcutul, prin
care spiritul este întotdeauna atras și se lasă condus unde
florini.
II. Aceste cărți trebuie s ă fie prevă- Șă~J&~ znte cu
titluri care s ă atragă tineretul ț[^f~e prin frumuse țea lor
și în acela și
tita^"jrumoasc,
să exprime cît mai
întreg. Asemenea titluri se pot împrumuta din
grădini, care cuprind tot ce poate fi mai pl ăcut.
întrucât școala se compar ă cu grădina, de ce
atunci cartea pentru prima clas ă nu s-ar putea
numi
'''i^^ii^^ pentru a
doua il^Ș(f£mm__Jjfj^^ ,
iar pentru ătrelaT^Mșffww. (livada cu pomi
fructiferi) etc.?s4C
12. Ne vom ocupa în alt ă parte mai detaliat
despre aceste c ărți, despre con ținutul și forma lor.
M7 Adaug doar că, fiind elaborate în limba
maternă, este necesar ca termenii de specialitate
să fie dați în limba matern ă și să nu se foloseasc ă
cei latini sau grece ști. MotfVul: 1. Vrem s ă
îndrumăm tineretul ca s ă priceapă totul fără
întîrziere. Or cuvintele str ăine trebuie mai înlîi
explicate, înainte de a fi în țelese. Iar dup ă. ce s-au
explicat și sînt înțelese, li se d ă acea semni-
ficație pe care noi o credem just ă, abia dup ă
care le re ține memoria. Cum în limba matern ă
trebuie explicat ă numai semnifica ția obiectului
denumit, aceasta va fi imediat în țeleasă și se va
imprima u șor în memorie. înc ă de la. acest prim-
învățământ trebuie- înl ăturată orice piedic ă sau
suferință, pentru ca totul s ă decurgă cît m ai
lesnicios. 2. Pe lîng ă
140 i Tot ce eh
ciîft ritul
trebuie $ ș
fie 'dcomoi
elegant conținutul sa atrag
Termenii,
specialitat
fie e'xprit
în limba
maternă
De ce ?
Prima
obiecție

A doua aceasta, noi vrem s ă cultivăm limbile
materne nu însă după modelul francezilor care au
menținut expresii grece ști, și latinești neînțelese
de popor (fapt pentru care îi dojene ște
Stevinus)3'18, ci astfel ca totul s ă fie exprimat în
cuvinte în țelese de popor. Lucrul acesta 1-a
recomandat acela și Stevinus belgienilor s ăi si 1-
a realizat minunat'în matematic ă. :!4<J
13. Se poate obiecta., ceea ce adesea
se și întîmplă, că nu toate limbile sînt
atît de bogate încît s ă poată reda întocmai tot ce
este exprimat în greac ă sau latin ă, și chiar în
cazul în care ar reu și aceasta, înv ățații nu
renunță la terminologia deprins ă de ei. Și în
sfîrșit, ar fi mai bine ca tinerii, care și așa vor
trebui să-și însușească limba înv ățaților, să
deprindă de pe acum termenii tehnici, ca s ă nu
fie nevoie s ă învețe din nou
14. La aceasta r ăspund: este vina oamenilor
și nu a limbilor dac ă vreuna este obscur ă,
schilodită, imperfect ă și incapabil ă să
redea ceea ce este necesar, în chip egal,
romanii si grecii au fost obliga ți să formeze mai
întîi cuvintele, înainte de. a le utiliza. Ele
păreau, la prima vedere, aspre și obsciue și ei
însisi se îndoiau dac ă acestea se vor
> »
putea șlefui. Devenind o dat ă uzuale, nu exist ă
ceva mai semnificativ, cum se constat ă din
cuvintele: ens, cssen ția, snbstanlia,. accidens,
qualitas, quiddîtas etc.35° De aceea, nici unei
limbi nu-i va putea lipsi ceva, dac ă oamenilor
nu le lipse ște sîrguin ța.
15. Cît prive ște a doua obiec ție, să-și
rețină învățații termenii pentru ei. Noi
ne străduim să vedem cum pot oamenii
simpli s ă ajungă să. înțeleagă pe deplin
artele liberale și științele, ori despre
toate acestea nu le putem vorbi cu gur ă
străină și într-o limb ă exotică.
a treia 16. în sfîrșit, pentru acei dintre copii obiecție
care mai tîrziu vor trebui s ă învețe limbile, nu va fi nici
o incomoditate dac ă ei vor cunoa ște termenii tehnici în
limba lor matern ă, iar „Tatăl nostru" îl vor spune mai
întîi în limba lor și nu în cea latin ă.
17. A treia cerin ță este o metodă ușoară
de a șprezenta tineretului aceste c ărți, ceea
ce vom expune în notele ce urmeaz ă.
I.^Zilnic s ă se învețe în școală numai patru
ore, din care dou ă ore înainte de prînz, iar
două după prînz.- Restul orelor se va putea
folosi pentru muncile casnice (în special la cei
săraci), sau pentru o recreare cuviincioas ă.
II: în orele de diminea ță se va exersa spiritul
și memoria, iar dup ă prînz, mina și vocea-:
III. în orele de diminea ță, învățătorul
va citi și comenta lec ția orei respective,
în timp ce toii vor asculta, și ceea ce va
necesita explica ție, 'va explica cît mai pe
înțelesul tuturor, ca nimic s ă nu rămîie
neînțeles. Dup ă aceea, îi va pune pe
rind pe fiecare s ă citească, și în timp ce
unul cite ște clar și distinct, ceilal ți îl
vor urm ări în gînd în c ărțile lor. Dac ă
așa se procedeaz ă o jumătate de or ă sau
mai mult, cei mai capabili vor încerca
să redea bucata pe de rost, apoi și cei
mai înce ți. Tema lec ției (penjum) trebuie
să fie cît "mai scurta7~propor țional cu
durata orei și cu capacitatea de în țelegere
a copiilor.
IV. în orele dup ă prînz, nu se va preda
nimic nou, ci se va face mimai repetare, ,,
fie prin transcriere din c ărțile tipărite;
fie prin întrecere: cine poate s ă repro
ducă mai repede ce s-a tratat mai înainte
sau cine poate s ă scrie cel mai frumos,
să cînte sau s ă calculeze etc.
18. Nu f ără temei sf ătuim ca to ți șco
larii să transcrie cît mai curat posibil,
cu propria lor min ă, cărțile tipărite. Căci
1) aceasta serve ște memoriei s ă rețină
totul cît mai exact, prin faptul c ă simțu
rile sînt ocupate mai mult timp cu aceea și
materie; 2) prin astfel de exerci ții zilnice
vor dobîndi deprinderea de a scrie fru
mos, repede și corect, ceea ce le va fi
de mare folos pentru studiile viitoare și
pentru rievoile vie ții, 3) pentru p ărinții
141 A treia
cerință pentru
o metodă bună
Patru reguli
cu privire la
aceasta
Răspuns ta
rima obiec ție
De ce se
recomand ă
ca devii s ă
transcrie
toate cărțile
folosite în
clasa lor
la obiecție
A
treia
a doua
obiecție

Sfat pentru
amînarea
studiului
limbilor
străine copiilor este argumentul cel mai evident c ă
în școală se face ceea ce trebuie s ă se facă
și își pot mai u șor da seama de progresul
copiilor cînd ace știa se auto dep ășesc.
19. Cit prive ște detaliile, le rezerv ăm
pentru mai tîrziu. Deocamdat ă vrem doar s ă
completăm că dacă unii copii trebuie s ă
învețe limbile popoarelor învecinate,
aceasta trebuie s ă se facă spre al zecelea., al
unsprczecilea și al doispreze- celea an, adic ă între școala general ă în
limba matern ă și școala latin ă. Aceasta se
poate face cei mai comod dac ă îi trimitem
acolo unde nu se vorbe ște limba lor
maternă, ci limba care trebuie înv ățată, și
dacă citesc cărticica școlii generale (al c ărei
conținut le este de acum cunoscut) în
aceeași limbă nouă, o transcriu și o
memoreaz ă, și prin exerci ții scrise și orale
reușesc să șî-o însușească pe deplin.
Capitolul XXX
Schița scolii latine
Scopul ei /. Pentru aceast ă școală am stabilit este
învățarea cirep^ SCOp s£ prelucreze înlreaga enci-ihn'hi și*
a cîopcclic a artelor, o dat ă cu cele patru limbi.382 Noi
vrem ca tinerii care promoveaz ă în mod
legal clasele ei s ă fie:
I. gramaticicni, în stare s?î cunoasc ă
perfect toate rela țiile în limba latin ă și
materna, iar în cea greac ă și ebraică,
după necesități;
II. diaketicieni dibaci în definirea, dis
tingerea, argumentarea și – combaterea
argumentelor;
• III. retori sau oratori capabili s ă vor-
bească elegant despre orice subiect dat ;
IV. aritmciicicni și
V. geometri, atît pentru diferitele ne
cesități ale vieții cît și din cauz ă că aceste
științe stimuleaz ă și ascut spiritul pentru
alte lucruri;
VI. muzicieni, pregătiți practic și teo
retic ;
VIL astronomi, versați în noțiunile de
bază ale științei despre sfere3SS și calcularea
calendarului354 (dgetrina sphaerica ct
computo), f ără de care fizica, geografia, și
în mare parte istoria sînt oarbe. 2. Acestea sînt cele șapte arie liberale
lăudate, a c ăror cunoa ștere, conform opiniei
generale, îi face pe magistru în filozofie
(philosophiae magister366), Dar pentru ca
elevii no ștri să pășească mai departe,
trebuie să fie pe deasupra:
VIII, fizicieni, care să cunoască alcătuirea
lumii, puterea elementelor, diferen țierea
animalelor, a plantelor și a metalelor,
construcția corpului omenesc etc, atît în
general — cum sînt aceste lucruri. în sine
—, cît și utilizarea special ă a tuturor
creaturilor pentru folosul vie ții noastre, o
cunoaștere ce cuprinde o parte din
medicină, agricultur ă și din celelalte arte
mecanice;
IX- geografi, care să străbată cu mintea
imaginea lumii întregi, m ările, insulele,
fluviile, statele etc.;
X. cronologi, care să cunoasc ă scur
gerea veacurilor de la începutul timpului,
pentru fiecare epoc ă în parte;
XI. istorici, care să știe să enumere
cele mai însemnate schimb ări ale genului
uman, ale imperiilor și ale bisericii,
precum, și diferitele obiceiuri și întîm-
piări clin via ța popoarelor și a oamenilor;
142 enciclopedici
artelo r

:lea spre
cest scop
• de șase
clase
De ce nu
succedă
clasei de
gramatică
etorica și
dialectica XII. eiicieni, care să știe să observe
exact felurile și deosebirile virtu ților și
ale viciilor, s ă fugă de ultimile și să
caute pe primele, atît în teorie cit și în
aplicarea lor special ă, în via ța economic ă,
politică și bisericeasc ă;
XIII. în sfîr șit, vrem s ă fie teologi,
care nu numai s ă cunoasc ă fundamentele
credinței lor, dar s ă și le poat ă argumenta
pe baza Sf. Scripturi.
3. Doresc ca în toate acestea tinerii, dup ă
terminarea timpului de studiu de șase ani, s ă
fie, dacă nu perfec ți (căci etatea lor nu permite
perfecțiunea, fiind nevoie pentru aceasta de o
experiență mai lung ă spre a înt ări teoria prin
practică și în doilea rînd este imposibil s ă
epuizeze exhaustiv în șase ani oceanul
erudiției), să dobîndeasc ă totuși o bază solidă
pentru . viitoarea erudi ție 'perfect ă.
4. Pentru aceast ă cultură de șase ani sînt
necesare șase clase distincte, care pot fi
denumite astfel, începînd de jos:

I gramatică .
II fizică Clasa
III matematic ă
de IV etică
V dialectic ă
VI retoric ă
5. Sper c ă nimeni nu va obiecta ceva
împotriva faptului c ă începem cu grama
tica drept cheie. Dar ar putea s ă le pară
curios acelora ce considera obiceiul drept
lege că așezăm dialectica și retorica mult
în urma științelor reale. Dar așa trebuie
să fie. Noi am demonstrat c ă mai întîi
trebuie s ă se ofere lucrurile înaintea
modului lucrurilor, materia înaintea for
mei și că numai aceast ă metodă este
singura apt ă să asigure progrese rapide
și durabile, prin aceea c ă învățăm mai
întîi să cunoaștem lucrurile, în loc s ă
trecem la aprecierea lor și descrierea
în cuvinte înflorite. C ăci cineva poate
să fie înarmat cu toate mijloacele logice
și de exprimare, dar dac ă nu cunoa ște
obiectul care-i este supus examin ării
și demonstr ării, atunci ce va examina și demonstra? Precum o fecioar ă nu poate s ă
nască, tot așa este imposibil ca cineva s ă poată
discuta ra țional despre un lucru pe care nu 1-a
cunoscut anterior. Lucrurile prin sine sînt ceea
ce sînt, chiar atunci cînd nu se aplic ă asupra lor
nici o gîndire și nici o limb ă. Gîndirea și limba
au drept obiect lucrul și depind de el; f ără
lucruri, ele ar fi sunete f ără gîndire, o încercare
stupidă și ridicolă. Cum îns ă raționarea și limba
își au baza în lucruri, în consecin ță este necesar
să le precead ă acest fundament.
6. Că știința despre natur ă trebuie să De
preceadă științei moralei a fost demon- ^™Jf aza
strat în mod evident de oameni înv ățați, 'nmaiei
chiar dacă mulți fac invers. A șa, de exem- după cea «
piu, Lipsius;!5!i scrie în Fiziologia sa, natura
cartea I, cap. 1, urm ătoarele: îmi place
și sînt de acord cu p ărerea autorilor importan ți
care consider ă că fizica trebuie s ă-stea pe
primul loc în înv ățămîni. Aceast ă parte (a
filozofiei) prezint ă o mai mare pl ăcere, ea este
atrăgătoare, captivant ă și de mare stim ă, plină
de strălucire și de admira ție. Ea preg ătește și
cultivă spiritul pentru etic ă.™7
7. Oare poale cineva s ă fie în dubiu dac ă De ce studiul
clasa de matematic ă să succeadă sau să
matematicii
nu se face
. – . .. . înaintea
e drept, contemplarea lucrurilor, prin fizica, dup ă studiul
matematicii, de unde provine și cum procedau denumirea'
disciplinelor (uaf țu&Ta), iar cei vecln Plato nu admitea în
academia sa pe nici un âYEOHstpri'coc (negeometru)358.
Motivul pentru aceasta este evident: acele științe care se
ocupă cu numere și cantitate se bazeaz ă mai mult pe sim țuri și
sînt de aceea mai u șoare și mai sigure, concentreaz ă și
întăresc imagina ția, dispun și stimuleaz ă spre alte lucruri care
sînt de acum îndep ărtate de sim țuri,
8. Acestea sînt adev ărate în general, Primul
totuși avem aici de luat în considerare ră$puns
următoarele puncte: 1) noi am recoman-

i
dat ca în școala general ă să se exercite sim țurile
și spiritul prin sim țuri ca și prin cultivarea
asiduă a teoriei numerelor, în felul acesta elevii
noștri nu vor
143 ce
preceadă fizicii? Cei vechi începeau, ce

Fizicii trebuia
sil preccadii
metafizicii;
dar cum? fi ăfBOiitxpixoi (ncgeometvi), 2) metoda
noastră procedeaz ă totdeauna gradat, înainte de
a ajunge la studii superioare cu privire la
cantitate, se introduce în mod lesnicios
învățarea despre lucruri concrete, și anume
despre corpuri, spre a crea o treapt ă
premergătoare către acele lucruri subtile și
abstracte, 3) ad ăugăm conținutului clasei de
matematic ă multe din sfera muncii umane, ceea
ce reclam ă cunoștințe din domeniul științelor
naturii (naturaiium doctrina), de aceea
devansăm aceste cuno ștințe. Totuși, dacă
argumentele altora, san practica demonstreaz ă
altceva, nu ne vom contrazice asupra acestui
lucru. Prezint doar punctul meu de vedere
actual, izvorît din constat ările mele.
9. După ce s-au dobîndit cuno ștințe; mijlocii
de limbă latină (cu ajutorul lui Vestibul/im și
fanudAm, utilizate în prima clas ă), propunem s ă
se predea elevilor știința cea mai general ă,
prima filozofie, sau, cu o denumire obi șnuită,
metafizica (iar dup ă părerea noastr ă, mai
degrabă ar trebuie s ă fie numit ă
fi»;
propzica sau
hypofizica, adică știința premerg ătoare naturii
sau înaintea n ăimii).360 Ea trebuie s ă dezvăluie
cele dintîi și a nai profunde temelii ale naturii,
adică toate elementele componente, atributele și
specificul de diferen țiere a obiectelor, și anume
normele cele mai generale ale tuturor lucrurilor,
apoi defini țiile, axiomele, ideile și structura
acestor lucruri. Dup ă ce ajung s ă cunoasc ă
aceasta (ceea ce este u șor după metoda noastr ă),
se poate trece la studierea aspectelor particulare,
unde vor constata c ă în cea mai mare parte li se
par cunoscute și, în afar ă ele aplicarea
generalului la cazul special, nimic nu le va
apărea ca în. întregime nou.1' După ce se vor
ocupa cu ceea ce este general cam un sfert de an
(ceea ce se face foarte u șor, pentru c ă e vorba
numai de principii pure, pe care le recunoa ște si
admite orice minte omeneasc ă cu propria ei
lumină), se trece Ia cercetarea (speculatio) lumii
vizibile, pentru ca m ăiestria naturii (ar ă- iată în profizîc ă) să iasă în eviden ță din ce în ce
mai mult prin exemple concrete din natur ă. De
acest studiu se va ocupa clasa de fizic ă.
10, De la cercetarea esen ței lucrurilor Dup» cl< se
trece la studierea minu țioasă a însu- de fuica ștrilor
accidentale ale lucrurilor
de matematic ă.
/1, 'Apoi abia va intra în cînrpul de aten ție al
elevului omul însu și, cu acțiunile sale izvorîte
dintr-o voin ță liberă, asemănător cu sl ăpînul
tuturor, lucrurilor, ca s ă învețe să observe ce
este supus puterii și voinței noastre și ce nu este
si cum se conduc toate dup ă legile universului
etc. Acestea vor fi predate în al patrulea an, în
clasa de etic ă. Dar predarea nu se va face cu
precădere numai în forma descriptiv ă,
răspunzîndu-se numai la întrebarea „ce", cum se
întîmplă la început în școala matern ă, ci se va
insista, asupra lui „de ce", pentru ca elevii, s ă se
deprindă de pe acum s ă fie aten ți asupra
cauzelor și efectelor lucrurilor. Totu și să ne
ferim361 în aceste prime patru clase s ă provocăm
oarecare controverse, pentru c ă acestea sînt
rezervate In întregime pentru clasa a cincea.
12. în clasa de dialectică, la început clasa de se va
proceda cu anticiparea celor mai dialectici succinte
norme de ra ționament pe baza materialului din fizic ă,
matematic ă și etică și se va discuta temeinic aici tot ceea
ce întîlnim mai important, care a dus la controverse între
învățați. Apoi se va, înv ăța care este originea controver-
selor, în ce, stare se afl ă, care e teza și antiteza, cu ce
argumente adev ărate sau verosimile se poate ap ăra una
sau alta. Apoi se va descoperi eroarea contraafirma-liei
ca și originea ei, precum și ceea ce este fals în motivarea
ei, opunînd for ța argumentelor care sus țin adevărata
bază etc, sau dac ă ambele afirma ții conțin, ceva
adevărat, se va ar ăta reconcilierea. în felul acesta, prin
aceeași muncă (pe de o parte se va recapitula într-o
formă plăcută ceea ce s-a f ăcut anterior,
144 urmcarÂi
ț^acci- (ia matem
dentia rerum) și pe care o numim clasa apoi cea
da clică
N.B.

iar pe de alt ă parte, se poate l ămuri ceea ce nu
s-a priceput la timpul s ău, precum și arta de a
conchide ra țional, de a cerceta ceea ce este
necunoscut, de a lumina ce e întunecat, de a
distinge ce e ambiguu, de. a limita ce e general,
de a apăra singur adev ărul cu armele veraci-
tății, de a distruge, falsitatea și, in fine, de a
pune în ordine ceea ce e confuz — adic ă să-i
învățăm prin exemple continue, printr-o cale
scurta și eficace, concludent ă.
13. Ultima clas ă va fi clasa de
retorică, în care vrem s ă se exerseze
aplicarea adev ărată, ușoară și plăcută a iot ce
s-a predat pînâ acum. Aici se va vedea dac ă
(devii au înv ățat ceva și dacă n-au stat zadarnic
în școală. Conform expresiei lui Socrate:
„vorbește, ca s ă te v ăd"56", vrernși
noT7~ouTpa-Te~~am urm ărit pînâ acum s ă
formăm mintea pentru în țelepciune (erudi ție),
să formăm și limba pentru o elocven ță
înțeleaptă.
14. Aici iarăși se vor anticipa cele mai
scurte și mai clare norme de elocven ță, apoi se
va trece la alte exerci ții, adică la imitarea celor
mai buni mae ștri ai oratoriei. Totu și, nu trebuie
să rămînem mereu la aceea și materie, ci s ă
cutreierăm pe toate terenurile adev ărului și ale
varietății lucrurilor, pe paji ștele virtu ților
omenești, precum și în paradisul în țelepciunii
divine, ca astfel elevii, tot ce știu ca adev ărat si
bun, ca util, pl ăcut și cinstit, s ă-1 poată exprima
frumos și unde e nevoie s ă știe să-1 pună în
valoare. Pentru aceasta, cei ce ajung pîn ă la
această clasă dispun de o arm ătură ce nu poate
fi disprețuită, și anume de cuno ștințe frumoase
asupra diferitelor lucruri, ca și de un bagaj
aproape suficient de cuvinte, expresii, adagii,
sentențe și istorioare etc.
studiul^ 15. Despre aceasta îns ă, dacă va fi
facă în nevoie» se va spune mai am ănunțit m
ie clasele altă parte, întrucît îns ăși practica va oferi restul de la sine.383 Aș vrea numai s ă adaug
că deoarece cunoa șterea istoriei constituie cea
mai frumoas ă parte a erudi ției și în acela și timp
este ochiul întregii vie ți, de aceea trebuie s ă o
repartizăm în toate clasele celor șase ani, încît,
elevilor no ștri să nu le rămîie nimic necunoscut
din toi ce este memorabil din antichitate în
fapte și vorbe. Dar trebuie s ă ne străduim să
organizăm cu grijă acest studiu, încît elevilor s ă
le apară activitatea mai degrab ă ușurată decît
mărită, să constituie un stimulent pentru studiile
mai importante.
16. Asupra acestui lucru m-am gîndit î« ce fel în felul
următor: să se alcătuiască pentru fiecare clas ă o cărticică, cu
un anumit volum de istorii, dup ă cum urmeaz ă;
/ I. Extras din istoria biblic ă.
II. Științele naturale.
III. Istoria lucrurilor artificiale, a
invențiilor.
IV. Istoria moral ă, cele mai ex-'celente
modele de virtute etc.
V. Istoria obiceiurilor diferitelor
popoare etc.
VI. Istoria universal ă a lumii în-
tregi și a celor mai impor-
tante; popoare și în special a
patriei, totul concis, f ără to- /
tuși a scăpa nimic din celeste
necesar.
17. în special cu privire la metoda
Amintesc de
care trebuie s ă fie folosit ă în aceast ă școală vreau
să spun aici doar urm ătoarele: Dorim ca cele
patru ore de înv ă-țămînl public s ă fie astfel
utilizate încît cele dou ă ore dinainte de prînz
(după exerciții sacre de pietate) să fie atribuite
științei sau artei dup ă care este denumit ă clasa.
Prima or ă după masă să fie destinat ă istoriei,
iar a doua, exerci țiilor de stil, voce și manuale,
în funcție de materia fiec ărei clase.
145 in
clasa lasă de
retorică
metodă, care
trebuie s ă fie
mereu aceea și

Ca hi loial 'XXXI
Despre academie"

/. Metoda noastr ă nu se extinde pinii aici, dar
ce ne împiedic ă ca și în acest
domeniu s ă indicăm încotro s<
dorințele noastre? Ani spus c ă
academiilor le revine dreptul și
completării tuturor științelor Iilor
superioare..366
9
De aceea dorim ;
I, ca acolo efectiv s ă se realizeze studii
universale, în asa fel încît s ă sin existe
nimic în știință și nici în în țelepciunea
umana care s ă nu poată oferi academia :
II, să se întrebuin țeze o metod ă mai
sigură și mai ușoară, ca astfel s ă se asi
gure i u i u r o r ce vin aici o erudi ție temei
nică;
III, să fie distin și cu titluri de onoare
publice numai cei care și-au ajuns eu
succes scopurile lor și sini demni și ca
pabili spre a li se oferi cu toat ă încrederea
conducerea treburilor omene ști. Ce reclam ă
fiecare dintre aceste a în parte, a ș dori
să le indic, cu modestie, în cele ce urmeaz ă.
3. Pentru ca studiile academice s ă fie
universale se cerc: I) ca profesori: să fie erudi ți
și cunosc ători în toate științele si artele,
facultățile și limbile și să scoată totul de la ei, ca
dintr-un repertoriu viu, și să-3 comunice
tuturor: 2) o bibliotec ă aleasă, cu lucrările celor
mai diferi ți autori, accesibil ă tuturor.
I. Activitatea îns ăși în academie se va
desfășura mai u șor și cu mai mult succes dac ă,,
mai. întîi: se vor selecta cei med capabili)
floarea omenirii, și se vor trimite acolo, iar
ceilalți se vor îndrepta spre plug, spre meserie
sau comer ț. fiecare pentru ce e n ăscut.
Trebuie s ă 5. Al doilea: dacă fiecare se va dedica avem
grija acciuj. studiu c ătre care se poate conchide,
III. …" * * .
după anumiți indici siguri, c ă l-a destinat
natura. Asa cum cineva, conform instine-
Uilui său natural, devine un bun muzician, poet,
orator, fizician ș.a., tot așa altul corespunde mai
bine pentru teologie, medicin ă sau drept. Dar
tocmai aici se p ăcătuiește cel mai des, cînd
vrem în mod arbitrar s ă cioplim clin orice lemn
un Mercur568 fără a observa înclina țiile naturale.
Așa se face c ă atunci cînd d ăm iu;/na spre un
studiu sau spre altul, împotriva voin ței
Minervei869, nu realiz ăm nimic demn de laud ă
si adesea persist ăm într-o rapspyo (ocupa ție lă-
turalnică), mai mult decît în îns ăși profesie. De
aceea se recomand ă ca la terminarea școlii latine
să se instituie im examen public de aptitudini, în
urma. căruia conduc ătorii școlii să precizeze
care dintre tineri corespund spre a fi trimi și la
academii: și care spre a fi îndruma ți spre o alt ă
cale a vie ții. Dintre primii apoi, care s ă se
dedice teologiei, institu țiilor statale370 sau
medicinei, în func ție fie de înclina țiile lor, fie
chiar de ceea ce reclam ă nevoile bisericii și ale
statului.
(). Al treilea: să, se stimuleze min țile,
excepționale către toate încît s ă nu lipseasc ă.
oameni care sînl TioÂeuc.Osîc/ sau jrau-peOdc
(pricepuți la toate) și îtuvowpoi ( știutori în
toate).
"șV ………… '- ș…………. ……«– ………….. ,.,….„….
7. Trebuie totu și să prevedem ca academiile
să pregătească numai pe cei capabili, cinsti ți și
silitori și să nu admit ă pse.udostudio și, care să
cheltuiasc ă zadarnic banii și timpul în trînd ăvie
și risipă, oferind altora un exemplu d ăunător.
Așa se întînrpl ă că acolo unde nu este boal ă, nu
există nici molipsire si to ți vor putea îndrepta
atenția spre nun 1 c ă.
8. Noi am spus c ă în academii trebuie V
să fie prelucra ți toi felul de autori. Pentru s^alu
* J J reușii
ca aceasta sa nu devin ă prea obositor, extra
146 Trei dorin țe
pentru aceasta
I. Să fie cu
adevărat
studii
miivcrsaleX7
II, vS'« dispuie
efectiv de o
metodă
universală De ce se
discută aici
despre
academie ș îndreaptă
mai sus3"5
desâpirșirii
șși faciliiâ-
N.B.
III
IV

autori
feluriți
N.B.
aceasta
putea
age un
<$ folos
împătrit
i, 2
Unim să e
editeze
asemenea
ompendii deși util, ar fi de dorit ca diferi ți oameni înv ățați
— filologi, teologi, filozofi, medici s.a. — s ă
ofere acela și serviciu stu-den ților lor pe care-1
fac geografii celor ce studiaz ă geografia,
elaborînd h ărți cu întregi imperii, provincii și
părți ale pământului, oferind ochiului, printr-o
privire, mari p ărți de uscat și mare.371 De ce oare
nu s-ar putea reprezenta la fel — cum reprezint ă
pictorii țări, orașe, case și oameni în
concordan ță cu prototipurile lor — pe un
Cicero, Livut, Plafon, Aristotel, Plutarh, Tacit,
Gellius, Hippocrates, Galen, Celsits, Augusiin,
Hie-ronymus ș.a. ? Nu numai prin extrase de
fragmente, senten țe și expresii alese (dup ă cum
s-a făcut pentru unii), vci printr-o sintez ă
completă, care să cuprindă tot esen țialul.
9. Asemenea extrase din autori ar aduce
un excelent folos. Mai întîi pentru cei
care n-au timp pentru o lectur ă extinsă,
prin aceasta putînd dobîndi cuno ștințe
generale despre un mare num ăr de autori.
Al doilea: pentru cei care (dup ă sfatul
lui Seneca372) doresc s ă se ocupe cu
mintea de unul în mod deosebit (c ăci
nu toate se potrivesc în egal ă măsură
pentru to ți) , ca astfel s ă poată face cu
ușurință și cu ra țiune o alegere, dup ă
ce a încercat pe mai mul ți și și-a dat
seama ca unul ori altul corespunde mai
bine gustului s ău. Al treilea: pentru cei
ce vor s ă cunoasc ă în întregime pe autori,
un asemenea compendiu îi preg ătește
excelent s ă citească cu folos, la fel cum
pentru un drume ț este util dac ă în
prealabil cunoa ște prin intermediul unei
hărți relieful regiunii, astfel c ă tot ce
va întîlni ochiul s ău va putea recunoa ște
mai ușor și mai sigur și va putea admira
toate am ănuntele. în sfîrșit, asemenea
breviare vor fi xrtilc pentru o repetare
cursivă a autorilor, în care întotdeauna
vom mai g ăsi ceva demn de re ținut și
care să treacă în carne și-n sînge.
10. Asemenea sumarii succinte cu pri
vire la autori pot fi editate separat
(pentru nevoile celor s ăraci sau pentru
acei care nu pot prelucra volume groase) sau se pot ad ăuga la opera autorului, spre a
oferi în prealabil cititorului o privire de
ansamblu asupra acestuia.
VT
11. în ceea ce prive ște exercițiile aca-
demice, nu știm daca n-ar ji avantajos pfivife ia
să se introduc ă cnj3r|rn.cretg (cercet ări în introducerea
comun) publice în forma colegiilor lui ta, academie
Gellius373; adică la tot ce trateaz ă pro- f C0[e.S"hr
c -i* i iT W-T , 1 .» lui Gellius
fesorul m mod public, sa indice studen ților, ca
material pentru lectura particular ă, ce au scris
cu privire la aceasta cei mai buni autori. Iar
materialul predat în orele de diminea ță, să fie
discutat din nou în orele de dup ă-masă, cu
întreg efectivul de studen ți. Cu aceast ă ocazie,
studenții pot pune întreb ări fie cu privire la ceea
ce vreunul dintre ei n-a în țeles pe deplin, fie
pentru că a întîmpinat o dificultate, fie pentru c ă
a găsit în autorul citit o p ărere deosebit ă de a sa,
sprijinit fiind de argumente proprii sau- altceva
similar. R ăspunsul îl poate da orice student din
mulțime (păstrînd o anumit ă ordine), iar al ții
vor aprecia și vor ar ăta dacă problema în
discuție a fost pe deplin l ămurită; în sfîrșit,
profesorului, ca pre ședinte, îi revine sarcina s ă
lămurească controversa, în felul acesta, cele
citite de mul ți pot fi sintetizate nu numai ca
totul să poată fi de folos tuturor, dar și ca să se
imprime, mai bine în minte, realizîndu-sc astfel
progrese temeinice în teoria și practica
științelor.
12. De la aceste exerci ții în comun ni A treia se parc că se poate ob ține, fără dificultate, (loYmi.a- ca
1 , . ' » •,,ș-ș, – i nimeni sa
ceea ce dorim in ultima instan ța și doresc nu 0Mn#, toți cei buni,
ca numai cei demni s ă fie onoruri f ără admiși la onorurile
publice. Lucrul acesta victorii se va realiza, dup ă părerea mea,
atunci cînd el nu va depinde de hot ărârea unei persoane sau a
alteia, ci de con știința publică și de mărturia tuturor. De aceea,
o dată pe an, conduc ători competen ți ai școlilor trebuie s ă
facă vizite. în școlile inferioare, iar în academii, delega ți
ai regelui sau ai statului, care s ă cerceteze cu cît zel î și
îndeplinesc obliga țiile atît cei ce predau cît și cei ce înva ță,
iar
147

celor care se disting mai mult prin sîr-guin ța
lor să li se recunoasc ă acest lucru șîn public,
acordîndu-li-se titlul de doctor sau magistru.
Modalitatea /j. Spre a se înl ătura orice în șelătorie,
victoriei ce| ma| recon3a n<iabiiî este ca la discu țiile pentru
obținerea unui grad, candidatul (sau mai mul ți simultan)
să stea
în mijloc, f ără președinți
CCI
mai învățați pot să-i opună tot ce apreciaz ă ci,
pentru ca s ă~și dea scama de progresul s ău în
teorie și practică. Ei pot, de exemplu, s ă-i pună
diferite întreb ări de text (din Sf, Scriptur ă, clin
Hippocrate, de drept), și anume nude se g ăsește
scris cutare sau cutare lucru?, în ce m ăsură
este de acord cu o pozi ție sau cu alta?, dac ă
cunoaște un autor ce reprezint ă un alt punct de
vedere și care anume ?, ce argumente opune?,
ce soluție propune? ș.a. La fel, din practic ă i se
vor pune diferite întreb ări cu privire la cazuri
de conștiință, de boal ă și de drept, cum ar
proceda într-un caz sau în altul și de ce așa?315
I se vor prezenta diferite situa ții și cazuri pîn ă
va reieși convingerea c ă c în stare s ă aprecieze
cu temeinicie asupra oric ărei chestiuni^ etc.
Oare nu oricine poate spera c ă cel care a reu șit
să treacă un examen public atît de serios și atît
de sevei* va lucra con știincios? funde cu a mea, și anunțe de a. nu permite
tineretului s ă întreprind ă călătorii pînă ce
pripeala și înflăcărarea juvenil ă nu fac loc
prudenței și capacit ății necesitate de
călătorii.'4'71''
15. Cred că ml mai e nevoie s ă amintim Dcspr
cît de necesar ă este Scoală scoalelor sau
COLEGIUM DIDACTICUM377, care trebuie
înființat în orice loc, sau dac ăpentru folosul
aceasta nu exist ă nici o speran ță, atunci între înv ățații
care vor s ă se dedice promov ării gloriei lui Dumnezeu
să existe o strins ă legătură spirituală, deși aceștia sînt
despărțiți între ei prin colegiile din care fac parte.
Munca lor unit ă trebuie s ă Undă într-acolo ea s ă
descopere din ce în c.e mai mult fundamentele
științelor, spre a •clarifica mai bine lumina în țelep-
ciunii și a o răspîndi în mod fericii și cu succes asupra
omenirii, îmbun ătățind continuu situa ția oamenilor
prin inven ții noi și folositoare. Căci dacă noi nu vrem
să batem pasul pe loc și cu atît mai pu țin să regresăm,
atunci trebuie s ă ne gîndim la progresul permanent al
lucrului bine început. Dar cum pentru aceasta nu ajunge
un singur om și nici o singur ă epocă, trebuie ca din ce
în ce mai mul ți, într-o strîns ă colaborare și succesiune,
să continue opera început ă. Acest colegiu universal va
reprezenta pentru toate celelalte școli ceea ce este
stomacul pentru membrele corpului: un atelier viu care
furnizează tuturor via ță, sevă și forță.
Dar să x_cvenim la ceea ce mai
de spus despre școlile noastre.
Capitolul XXXII
Despre ordinea
multilateral ă și perfectă a școlilor
Recapitularea )'. Am vorbit pe larg despre necesi- J într-o sintez ă atît dorin țele cît și în- ceior spuse
tatea reform ării școlilor și modalitatea i drum ările noastre; ea se prezint ă ast~
ei. Nu ar fi nepotrivit s ă contopim { fel:
148 Despre 74, Cu privire la călătorii (ara spus | calatorii
ga se |aca jn acesț Xi\^xm interval de I
șase ani, sau ia terminarea lui), n-a ș j mai avea nimic
de completat, decît s ă \ I • menționez; părerea lui
Plato, care cores- I avem av4 Apoi,școaleli
care <:.'.
scopul
378>.
anterior

2. Doresc ca metoda ele înv ățăndnt
să ajungă la o asemenea perfec țiune
încît între felul de a înv ăța pînă acum și
noua metod ă să apară o asemenea
diferență ca între arta obi șnuită pînă de
curînd de a multiplica cu peni ța și între
arta de a imprima c ărțile, inventat ă mai
tîrziu și aplicată acum?80 Chiar dac ă
arta tipografic ă este mai grea, mai costisitoare și
mai obositoare, ea este totu și mai potrivit ă de a
produce .c ărți mai repede, mai sigur și mai
frumos. La fel serve ște această nouă metodă,
chiar dac ă ea la început însp ăimînta prin
greutățile ei, o dat ă însă introdusă, va asigura
pregătirea unui num ăr mult mai mare, cu un
succes mult mai sigur și cu o plăcere mult mai
deosebită decît lipsa ele metod ă up.e0o8eia de
pînă acum.
3. Oricine î și poate închipui cît de pu țin
folositor puteau s ă apară primele
"le ale încercări de tipărire ale inventatorului
scrierii în compara ție cu întrebuin țarea peniței,
» mîna pe atunci foarte liber ă și expeditiv ă.
Experiența însă a arătat ce foloase mari
1 a adus aceast ă invenție. Mai întîi, doi
tineri pot tip ări mai multe exemplare
ale unei c ărți decît dac ă ar scrie poate
2 dou ă sute în acela și timp. Apoi aceste
manuscrise se deosebesc dup ă numărul,
, forma și ordinea foilor lor, a paginilor și a
rînclurilor, în timp ce cele tip ărite corespund
atît de exact unele cu altele, ca un ou fa ță de
altul — un lucru plin
3 de frumuse țe și elegan ță. Al treilea, nu
este sigur dac ă cele scrise cu peni ța nu
conțin greșeli, astfel c ă fiecare pagin ă
trebuie rev ăzută cu grij ă, comparat ă și
atent corectat ă, ceea ce reclam ă multă
muncă și neplăceri. La ceîe tip ărite,
prin îndreptarea unui singur exemplar381
se îndreapt ă toate celelalte, chiar de ar
fi o mie, ceea ce ar putea p ărea unui
necunoscător ca de necrezut și, totuși,
acesta este adev ărul. Al patrulea, nu
orice hîrtie se potrive ște (ca s ă scrii cu
penița), ci numai una rezistent ă, care
nu suge, pe cîncl pentru tipar se poate fo
losi o hîrtie sub țire și transparent ă sau de
5 in ete. în sfîrșit, cu ajutorul tiparului se pot imprima c ărți frumoase, iar acei care nu
scriu elegant cu mîna proprie, o pot executa cu
ajutorul literelor de tipar, f ără nici o abatere.
4. Ceva asem ănător va rezulta cînd
se va realiza tot ce reclam ă noua form ă
universală de înv ățare (eu nu afirm c ă
s-a și realizat, ci numai propun și eviden
țiez multilateralitatea metodei 7caj.iueG-
oSsia), c ăci; 1) cu un num ăr mai mic de
învățători vor putea fi instrui ți mai mul ți
elevi, decît prin modul folosit în prezent;
2) vor ie și cu adev ărat instrui ți; 3) cu
o instruire aleas ă, plină de farmec;
4) această cultură vor putea s ă și-o însu- 4
șească și acei care sînt înzestra ți cu mai
puține posibilit ăți spirituale și cu simțuri
mai domoale; 5) în sfîr șit, vor fi în 5
stare să predea cu succes și acei ce sînt mai pu țin
dotați de la natur ă spre a fi înv ățători, întrucît
nici materia de predat și nici metoda nu vor
trebui scoase din propriul spirit, ci din contra, ele
sînt de acum preg ătite, la îndemîn ă, spre a . fi
picurate sau turnate tinerimii. C ăci așa cum orice
organist este în stare s ă execute u șor orice
compoziție după partitură, pe care el însu și n-ar
putea să o compun ă sau săocînte, cu vocea
simplă ori la org ă, după memorie, tot a șa orice
cadru didactic poate preda totul dac ă îi stă la
dispoziție întregul material de predat și toate
mijloacele, întocmai ca o partitur ă.
5. Să reținem asem ănarea cu arta Cercetarea
tipografiei si, prin compara ție, să expli- ammnmflta
, , (ĂI CI CifiSÎC %
cam mai am ănunțit m ce const ă meca- chestiuni nica
(machinatio) corespunz ătoare acestei metode, eviden țiind
că științele se imprim ă minții aproape la fel cum se
imprimă pe hîrtie sub aspect extern. Din acest punct de
vedere, n-ar fi de loc nepotrivit dac ă prin aluzie la
cuvîntul tipografic am adapta pentru didactic ă termenul
de 8tSaxo-ypaq>eia (Didacho-grafie). Dar s ă trecem la
expunerea am ănunțită a chestiunii.
149 Ce avantaje
prezintă me-
toda perfect ă
(corespunz ă-
toare scopului
nostru) fat ă
ele cele
folosite ? 1 2,
3 :;la mea
,uii mare
ca arta
tică să
idusâ la
lituăinea
eleganța
artei
pografice
șantajele
artei

Analiza artei 6. Arta tipografic ă necesită materialul _
tipografice s£u propriu, munca sa proprie. Cele mai
$obieauiufUsi importante materiale sînt: hîrtia, Uterele al
muncii de tipar, cerneala de tipar și presa. Munca
constă în pregătirea hhi-iei, culegerea literelor de tipar dup ă
manuscris, aplicarea cernelei, corectarea . gre șelilor, tipărirea,
uscarea ei.c., toate dup ă anumite reguli, prin respectarea
cărora se u șurează munca.
Asemănătoare 7. In Didachagrafie (dacă vrem sa
sînt și menținem expresia), lucrul se prezint ă
componentele astfel: hîrtia sînt elevii, în a c ăror minte
didactice , , „ ,. . . . .,
trebuie sa ne imprimate caracteristicile
științelor. Literele de tipar sînt. cai file didactice
și celelalte mijloace de înv ă-țămînt preg ătite în
acest scop, încît cu ajutorul lor s ă se imprime
minții mai ușor ceea ce trebuie înv ățat. Cerneala
de tipar este cuvjjrtul viu al înv ățătorului
(praecegtorisyr^re^nvh ^nîlle sensuf 7u"~
cialxiîoraînc ărți în nuntea auditoriului. Presa
este disciplina școlară, care dispune pe to ți
pentru primirea înv ățăturii și îi îndeamn ă la
aceasta.
Cum trebuie 8. Orice fel de Mriie se ponte întrebuin ța, să fie
Mrtia fiar cu cn este mai curat ă eu atît tiparul se imprim ă mai
bine și se prezint ă mai atrăgător. La fel și metoda noastr ă este
potrivită pentru orice inteligen ță, dar cu mai mult succes îi va
ajuta pe cei mai talenta ți.
Asemănarea $ ș Literele metalice de tipar prezint ă
uterelor de 0 bună analogie cu manualele (dup ă manualele
cum *e dorim). A șa cum întîi literele de (didactici tipar trebuie
să fie turnate, netezite și libch) î n(ircptate pentru folosire,
înainte de a se trece la tip ărirea cărților, tot așa instru-
mentele metodei noi trebuie s ă fie mai întîi create, pentru ca
apoi metoda s ă poată fi aplicat ă,
2 10. Este nevoie de un marc num ăr de
litere de tipar ca s ă fie suficiente pentru lucru.
La fel e nevoie de c ărți și de materiale
didactice, pentru c ă altfel este sup ărător,
dezgustător și păgubitor s ă începi o munc ă și să fii împiedicat în progresul
ei din cauza lipsei celor strict necesare.
I!, O tipografie, complet ă dispune de lot
felul de litere de tipar, astfel ca s ă nu lipseasc ă
nimic din ceea ce ar fi vreodat ă necesar, i.a fel
și manualele noastre trebuie s ă cuprindă tot
ceea ce este necesar unei cultiv ări" depline a
spiritului, astfel ca fiecare s ă poată învăța cu
aceste ajutoare", tot ceea ce trebuie s ă
cunoască.
12. Pentru ca literele de tipar s ă fie aricind
la îndcmîn ă, nu le lăsăm risipite, ci le a șezăm, în
ordine, curate, în c ăsuțe. De asemenea, c ărțile
noastre să nu prezinte confuz materialul pe care
îl oferă spre învățare, ci să distribuie con ținutul
(pensum) pe cît posibil cît mai distinct, pe an,
lună, zi și oră.
13. Se scot din c ăsuțe numai acele litere de
tipar ce sînt necesare pentru lucrarea actual ă,
celelalte r ămîn neatinse. Tot așa și elevilor li se
vor da numai acele c ărți de care au nevoie în.
clasa lor, pentru
' ca prin celelalte s ă nu fie deruta ți sau zăpăciți.
14. în sfîrșit, zețarul are o norm ă liniară
după care așază literele în cuvinte, cuvintele în
rînduri, rîndurile în coloane, ca s ă nu se abat ă
nimic de la propor ția regulat ă. Tot așa
formatorilor tineretului trebuie s ă li se pun ă la
îndemînă norme dup ă care să-și organizeze
munca. Adic ă este necesar s ă se alcătuiască
pentru uzul lor c ărți de îndrumare (libelli infor-
matorii383) care, în .general, s ă stabileasc ă eînd
și cum să se trateze ceva, astfel ca, s ă nu se
strecoare nici o gre șeală.
15. Cărțile didactice sînt de dou ă fe- ' furi;
reale, pentru elevi, și de îndrumare, ' pentru cei
ce predau, ca s ă știe cum să foloseasc ă corect pe
cele dinții.
16. Am spus c ă cerneala de tipar
corespunde în didactic ă cu vocea profe- <
soriilui. Căci așa cum literele de tipar ' sînt prin
ele însele uscate și chiar clac ă (puse la 'pres ă) sînt
imprimate pe hârtie,

mătm*** *—-.„. 150

lasă o urmă adîncită incoloră, care curmei
dispare, dar cînd sînt unse cu cerneal ă lasă
imagini de tipar clare și aproape de ne șters.—
tot așa și ceea ce ofer ă copiilor
acei învățători muți — care. silit c ărțile -……….
este în adev ăr mut, întunecai și incomplet. Dar
dacă se adaug ă vocea înv ățătorului (care
explică elevilor totul în mod ra țional și
corespunz ător capacit ății lor de în țelegere și le
arată aplicarea), lotul devine viu și se imprim ă
adine spiritului, astfel că ei ajung într-adev ăr să
înțeleagă ceea ce înva ță și să știe că știu.*383
Cum însă cerneala de tipar se deosebe ște de cea
de scris, fiindc ă nu este preg ătită cu apă, ci cu
ulei (iar cei ce doresc s ă obțină ceva deosebit în
tipografie folosesc uleiul cel meu fin amestecat
cu praf de c ărbune din lemn de nuc), tot a șa
vocea înv ățătorului, datorit ă metodei sale
ușoare și plăcute de predare, trebuie s ă pătrundă
în spiritul elevilor asem ănător uleiului, și o dată
cu ea să introducă și materia de înv ățat.
Presa 17. în sfîrșit, ceea ce în tipografie al.'" este
presa, în școală o realizeaz ă șîntinai disciplina, ca toți
să asimileze cultura. A șa cum în tipografie nu poate
scăpa teascului nici o hîrtie care trebuie s ă devină
carte (chiar dac ă hârtia mai tare se imprim ă mai
puternic, iar cea moale mai pu țin), tot așa, oricine vrea
să se instruiasc ă în școală trebuie s ă se subordoneze
disciplinei comune. Gradele acestei discipline sînt;
mai iutii, o aten ție continu ă, întrucât nicicând nu ne
putem încrede în sîrguin ța și inocența copiilor (nu sînt
oare urma șii lui Adam?), de aceea trebuie s ă-i
urmărim cu privirea oriunde s-ar întoarce. Al doilea,
admonestarea celor care se abat de la disciplin ă și
readucerea lor pe calea ra țiunii și a docilit ății. In fine,
sancționarea acelora care nu reac ționează la un semn
sau la o avertizare. Totul îns ă cu precau ție și nu spre
alt scop cleeît de a-i stimula și a-i înviora cu dib ăcie
pe toți pentru toate.
18. Am mai spus c ă sînt necesare Toiul
anumite lucr ări si un 'anumit procedeu, potrivit Voi
rezuma și acest fapt. ' "'"""*
19. Cile exemplare vrem s ă scoatem
1 dinlr-o carte, trebuie s ă lăsăm să se imprime
deodată atîlea coli cu acela și text și același număr de
coli de la începutul pîn ă la sfîrșitnl cărții;
numărul acestora nu se
va mări și nici nu se va mic șora. Altfel, unele
exemplare ar fi cu defecte. în chip similar reclam ă și
metoda noastr ă didactic ă, si anume ca aceluia și
învățător să i se încredin țeze deodat ă același efectiv de
elevi, și după aceleași norme s ă-i poată instrui treptat,
de la început pîn ă la sfîrșit, încît nimeni s ă nu mai
poată fi admis la școală după începerea acesteia sau
retras înaintea încheierii ei. Astfel se va putea ob ține ca
un singur înv ățător să fie îndeajuns- pentru un num ăr
mai mare de elevi si totu și toți să învețe de toate, f ără
pierdere sau lacune. De aceea este necesar ca toate N-
B-școlile publice s ă înceapă o dală pe au și sa se
termine, după părerea mea, mai degrab ă toamna, iar nu
primăvara sau în alt anotimp, astfel ca materia de
învățămînt a fiec ărei clase s ă fie parcurs ă într-un an (cu
excepția celor foarte slabi), pentru ca to ți să fie condu și
către, aceia și scop si promova ți împreun ă în clasa
următoare, dup ă cum în tipografie, dup ă ce s-a tip ărit
coala A pentru toate exemplarele, se trece la coala. />',
apoi la C, 1) etc. *w
20. Cărțile frumos tip ărite au, între 2
capitole, coloane și paragrafe, fa ță de
margine și între rînduri anumite spa ții •
intermediare distincte (fie din motive
tehnice sau pentru privire de ansamblu).
Tot așa trebuie s ă fie prev ăzute și în metoda
didactică anumite perioade de lucru și de
odihnă, precum și anumite spa ții de timp
rezervate recreerilor cuviincioase. Noi ani
prevăzut materia de înv ățăminte (pensum) pe
an, lună, zi și
151

oră. Daca aceasta se respect ă, atunci fiecare
clasă trebuie să-și termine materia și să-și atingă
scopul ei anual. Din motive temeinice se poate
recomanda ca zilnic s ă nu se afecteze ckcît
patru ore înv ătămvniulni public, dan ă înainte
de amiază și două după. Daca avem în vedere
că sîmbătă după-amiază. este liber, iar duminica
întreagă este consacrat ă serviciului divin, atunci
revin săptămînal 26 de ore585, iar pe an circa
1000 de ore (dac ă scădem timpul necesar
vacanțelor). Cîte nu s-ar putea preda și nu s-ar
putea, înv ăța în acest timp de am proceda
întotdeauna metodic!
21. După ce s-a efectuat forma de tipar prin
culegerea literelor, se ia balotul de liîrlie, se
scot colile și se așază una peste alta, astfel ca s ă
fie întinse toate și fa îndemîn ă și să nu fie ceva
care să întîrzie lucrarea. în același chip își așază
învățătorul elevii în fa ța ochilor s ăi, ca să-i
cuprindă pe toți cu privirea și toți să-1 vadă.
Cum se realizeaz ă aceasta am ar ătat în capitolul
XIX, probi. I.
22. Pentru ca hîrtia s ă fie mai aderent ă la
imprimare, se obi șnuiește să fie udată și muiată.
Da fel și în școală, elevii, pentru a fi aten ți,
trebuie să fie mereu stimula ți prin mijloacele
indicate în acela și capitol.880
23. După ce s-a f ăcut aceasta, literele de
tipar sînt date cu cerneal ă, pentru ca
imprimarea s ă iasă clar. La fel și învățătorul,
prin vocea sa, trebuie s ă ilustreze materia orei
respective, citind-o, repctînd-o și explicînd-o, ca
toate să poată fi clar pricepute.
24. îndată se trece sub pres ă o coală după
alta, ca s ă se imprime acea form ă metalică a
literelor pe toate și pe fiecare în parte. Tot așa
și învățătorul, dup ă ce a extras sensul
corespunz ător și a ilustrat prin cîteva exemple
ușurința re- producerii, cere îndat ă același lucru de
la fiecare în parte, pentru ca elevii s ă-1
urmeze unde avanseaz ă el, si din elevi,
„care înyaJ ăZș«„ devină „știutori" (ex
discaitiit'us scijMk's fieri).
C ' ~ …. '
25. Apoi hîrtia tip ărită se expune la 7
aer și vînt spre a se usca. Și în școală
se aerisește spiritul prin repet ări, examene
și întreceri, atîta timp pîn ă ce este sigur
că s-a fixat temeinic.
26'. La sfîrșit, toate colile tip ărite se 8
adună iarăși și se așază în ordine, spre a se
vedea dac ă exemplarele sînt complete, dac ă nu
lipsește ceva și sînt gata spre vînzare sau
expediere, pentru legare și folosire. Același
lucru îl urm ăresc exa-menele publice de la
sfîrșitul anului, în care inspectorii școlari
(visitat ores) verific ă progresul elevilor în
privința temeiniciei și coerenței, spre a constata
dacă efectiv s-a înv ățat ceea ce trebuia învățat.
27. Aici s-a spus totul numai în ge- Concluzie neral.
Detalii urmeaz ă să se dea cu alte ocazii387. Pentru moment
este. suficient c ă am arătat că așa precum inven ția
tiparului a dus la multiplicarea num ărului de c ărți, aceste
purtătoare ale culturii, tot a șa prin inventarea SiSa%o-
Ypașeta sau î ța|4ue8o8ta se poate m ări însuși numărul
învățaților — pentru progresul multiplu al lucrurilor
omenești, către mai bine, conform rjiajrijiiej: ț^MwZ-
țimea înțelepților este mîntuirea lumii" (În țelepciunea 6,
24jjȘi pentru c ă noi tindem ia multiplicarea culturii
creștine, putem spera, ceea ce ne cer oracolele divine s ă
năzuim, că, după științele și bunele moravuri, va fi
împlîntată tuturor sufletelor dedicate lui Hristos îns ăși
pietatea, conform profe ției divine care spune c ă „tot
pămîntul este plin de cuno ștința lui Dumnezeu, precum
marea este umplut ă de apel" (Ișaia, 11, 9).
152

Capitolul XXXIII
* Mijloacele necesare spre a putea trece la
aplicarea practic ă a acestei metode universale

7. Cred c ă oricine a urm ărit cu aten ție ideile
noastre de pîn ă acum își va da seama cît de
fericită ar fi starea regatelor și a statelor cre știne
dacă s-ar întemeia asemenea școli, precum le
dorim. Noi îns ă trebuie să întregim cu ce este de
făcut ca aceste considera ții să nu rămînă simple
deziderate, ci s ă devină realitate. Pe bun ă
dreptate se mir ă și se indigneaz ă Johann
Caecilius Frey c ă în decursul atîtor secole n?a
îndrăznit nimeni s ă îndepărteze unele obiceiuri
barbare din colegii și academii.388
2. Mai bine de o sut ă de ani s-au f ăcut
auzite multe plîngeri asupra dezordinii din școli
și a metodei de predare. Dar mai
ales în ultimii treizeci de ani s-a
deliberat mult asupra mijloacelor de
îndreptare.380 Dar cu ce rezultat? Școlile au
rămas tot așa cum erau. Dac ă cineva a întreprins
ceva, fie în particular, fie într-o anumit ă școală,
nu a ajuns prea departe, deoarece a fost luat sau;
în derîdere de ne știutori sau întîmpi-nat cu
invidie de r ăuvoitori, sau, în fine, a c ăzut singur
sub povara muncii, neg ăsind nici un sprijin, a șa
că totul s-a soldat pîn ă acum cu e șec.
3. Trebuie a șadar să se caute și să se
găsească un procedeu ca ma șina care a fost
suficient de bine construit ă pentru mi șcare, sau
cel puțin pusă pe baze solide, s ă se miște cu
ajutorul lui Dumnezeu, prin aceea
că se înlătură cu grijă și în mod
hotărît ceea ce a frînat pîn ă acum
mișcarea sau o mai poate frîna,
dacă nu se înlătură.
Cinci 4. Asemenea piedici sînt de diferite
impedimente Murl De exemplu: mai întU Upsesc stau in .. „ x „ „ „ -f
fala unei oai>n^nvi care sa stapmeasca metoda și
drepte care s ă aducă efectiv folosul dorit în școlile ce s-ar deschide feste tot. (Chiar «ș/ și cu
privire la Janua noastră, care este ?c introdusă în
școli, s-a plîns un b ărbat cu mult ă judecată,, că
suferă în multe locuri de un mare neajuns, și anume
de lipsa unor oameni capabili care s ă știe s-o predea
tineretului.)
5. Și chiar dac ă s-ar , afla asemenea
învățători care s ă fie în stare s ă-și îndeplineasc ă
sarcinile conform instruc țiunilor primite, cu ce
vor ptdea fi retribui ți, cînd e nevoie s ă se
întrețină singuri în toate ora șele și satele, unde
mereu se nasc și se educă oameni în Hristosl
6. Apoi, cum putem asigura ca și copiii
celor săraci să aibă posibilitatea de a frecventa
școala?
7.' înainte de toate îns ă, trebuie înfruntat ă
vanitatea celor preg ătiți după modelul
tradițional, care cu pl ăcere cîntă fals pe coarde
vechiZdf}, desconsider ă toi ce este nou, îl combat
cu îndîrjire și altele, poate mai pu țin
dăunătoare. Dar pentru acestea se pot afla u șor
remedii.
8. Un lucru este îns ă de o deosebit ă N. B importanță.
Dacă lipsește, atunci este Ce t inutilă întreaga ma șină,
dacă -există; infP° ea poate fi pus ă în mișcare — și
anume, tin stoc suficient de cărți panmetodice.301 Și în
adevăr, după cum e ușor ca îndat ă ce avem imprimeria
să se găsească oameni care s ă poată, să știe și să vrea
(să o utilizeze), procurînd mijloace pentru tip ărirea de
cărți bune si folositoare, ca si de aceia care s ă
cumpere asemenea cărți ieftine, numai cu cî țiva bani,
dar de mare utilitate, tot așa ar fi ușor, după ce s-au
procurat mijloacele necesare pentru pandidactic ă392, să
se găsească susținători, promotori și conducători ai
acesteia.
15 J Același lucru
relativ la
scoli
Mașina
construită
pentru
mișcare
trebuie
să fie pus ă
în mișcare Tîngaire c ă
ideile bune
nu
întotdeauna
pot fi
realizate

Este necesar
un colegiu
al învățașiilor
care să se
unească
pentru
conducerea
acestui lucru
Pentru.
aceasta
este nevoie
de sprijinul
și autoritatea
statului
Rugăminte
către părinți
1
Către
formatorii
tineretului
5 9. în consecin ță, toată chestiunea se
reduce la pregătirea cariilor panmctodke.
Or, realizarea acestui scop siînt depinde
de unirea și de colaborarea mai multor
bărbați capabili și cultiva ți, care s ă nu
ocolească o asemenea munc ă. Aceasta
nu poate fi opera unui singur om, mai
ales dacă mai e ocupat și eu altceva și
dacă nu posed ă toate cuno ștințele nece
sare care trebuie s ă fie introduse in
această metodă universal ă TtauusiloSta-
Pentru o asemenea, oper ă nu ajunge nici via ța
unui om, dac ă ea, ar trebui realizat ă cu toată
perfecțiunea. Ea reclam ă, așadar, o comunitate
de muncă colegi ală.'MrA
10. .Dar ca aceasta s ă poată fi convocat ă,
este nevoie de autoritatea și generozitatea unui
rege, principe sau stat, de un loc lini știt, de o
bibliotecă și de tot ce c nevoie. Este înc ă
necesar ca nimeni s ă nu încerce s ă se opun ă
acestui plan sfînt, care are drept scop m ărirea
gloriei lui .Dumnezeu și mîntuirca neamului
omenesc. Mai mult,chiar, to ți ar trebui s ă
dorească să ajute bun ătatea, dumnezeiasca, care.
tinde să ni se releve eu mai mult ă dărnicie.
11. Voi, prea iubi ți părinți ai copiilor,
cărora, bunul Dumnezeii v-a încredin țai cele
mai scumpe comori ale sale, creaturi vii dup ă
chipul și asemănarea sa, înflă-cărați-vă cinci
veți auzi c ă se discut ă asemenea planuri
salul.are! Ruga ți-I pe bunul Dumnezeu pentru
un rezultat fericit. St ăruiți pentru aceasta cu
rugăminți, propuneri și dorinți pe lîng ă mai
marii și învățații lumii și nu renun țați ca între
timp să educați copiii vo ștri cu pietate în frica
lui Dumnezeu, pentru ca astfel, cu demnitate, s ă
se pregătească calea pentru acea cultur ă univer-
sală.
12. La fel și voi, fonnaiori ai U jierc-tiilui
(juventutfsjormatm^ dTîxi^5Tu^r~^ÎT1âT^ și
udarea plantei paradisului, ruga ți-vă cu rugă
fierbinte ca aceste mijloa ce lesnicioase pentru
ostenelile voastre s ă se realizeze cit mai repede și să poată fi aplicate în folosin ță
comună. Căci ce poate fi mai pl ăcui pentru voi,
care sînte ți chemați să intindeți cerurile și să
întemeiați pă-șinhiktl (îsaia, 51,16), decît s ă
vedeți că munca voastr ă aduce roci îmbel șugat?
Aceasta este voca ția voastr ă cereasc ă și
nădejdea ție care o pun p ărinții în voi,
incredințîndu-vă odraslele lor, iar membrele
voastre să fie focul mistuitor care s ă nu vă lase
în liniște și,. prin voi, pe al ții, pînă ce întreaga
patrie va fi luminat ă de focul acestei v ăpăi,
strălucind peste tot.
13. Și, ș în fine, voi ceilal ți învățați, pe eai.e
v-a înzestrat .Dumnezeu cu în țelepciune și
judecată ageră, ca să puteți aprecia asemenea
lucruri, și cu gînduri bune și sfaturi competente
să. Ie îmbun ătățiși, priveghea ți și nu șovăiți a
contribui cu seînteile, f ăcliile si foalele voastre
pentru extinderea acestui foc sacru. Fiecare s ă-
si aminteasc ă cuvintele iui Hnstos: „Poc am
venit să arunc pe h ăinînt și cil aș vrea să fie
acum aprins!" țî.uca 12,49). Și dacă vrea ca
focul său să ardă, vai de, acel cart; ar putea
aduce ceva s ă atîte aceste fl ăcări si nu aduce,
decît poate fumul invidiei, dizgra ției și opunerii.
Aduceți-vă aminte de recompensa, pe care o
promite servitorilor buni și credincio și, care
întrebuințează talanții ce li s-au încredin țat spre
noi câștiguri, și ce așteaptă pe cei lene și care și-
au îngropat pe ai lor! '(Matei 25). Feriți-vă,
așadar, de a fi numai voi înv ățați, conduce ți și
fie alții la aceasta, cu toate puterile voastre. S ă
vă fie un îndemn și exemplul lui Seneca, care
spune: „Doresc ca tot ce st iu eu, s ă pot
transmite si altora" si „dacă mi s-ar încredin ța
înțelepciunea cu condi ția de a o p ăstra numai
pentru mine și de a nu o împ ărtăși altora,
atunci aș respinge-o'"MU. Așadar, nu refuza ți
întregului popor cre știn știința și înțelepciunea,
ci ziceți mai bine cu Moise: „0, de ar fi to ți
prooroci în poporul Domnului" (IV, M«.)îse,
11, 29). Și întrucît noi știm ca a îngriji cum se
cuvine de tineret înseamn ă de asemenea a
forma și reforma Către
învățați
(Seînteile
din lumi-
lui Dumu
te obligă
le. oferi)
154

biserica și statnPQS, vom sta noi oare în
nepăsare, în timp ce al ții au trecut ia treab ă ?
Am nu 7^ y% conjur, un spirit trebuie s ă ne astă met o A , >, ș•' ,. >, J ^ , -, • v
excepție ^^-demne sa nu rejuzam sa dedicam- serviciile
noastre, astfel ca fiecare dintre noi s ă contribuie
c%i ceea ce -poate la atingerea unui scop atît de
general și atît de salutar, prin sfat, îndemn,
îmbunătățire și încurajare, lucrînd neîncetat cu
zel pentru Dumnezeu și posteritate. Nimeni s ă
nu creadă că problema nu-1 prive ște. Căci chiar
dacă unul ar presupune c ă n-ar fi n ăscut pentru
școală, ar aprecia gre șit dacă ar crede c ă din
cauza exercit ării profesiei biserice ști, politice
sau medicale este exceptat de 3a efortul general
de îmbun ătățire a școlilor. De și poți avea,
convingerea c ă servești cu credin ță chemării
tale, aceluia care te-a chemat și acelora la care ai
fost trimis, ești totuși obligat nu numai s ă
servești pe Dumnezeu, biserica și patria, dar s ă
îngrijești ca să nu lipseasc ă cei ce vor face
același lucru dup ă noi. în privința aceasta este
vrednic de laud ă Socrate, c ăruia oferindu-i-se un
post de conducere în afacerile patriei sale, a
preferat s ă se dedice instruc ției tineretului,
spunînd: „aduce mai multe foloase statului
acela care-i face pe mai mul ți capabili în
problemele statului, decît dac ă l-ar conduce el
însuși" ?M
ipel către 15, De asemenea, m ă rog și conjur în îi
învățați numele lui Dumnezeu, ca nu cumva
<• jff a vreun mare erudit s ă disrretuiasc ă aces-
înlatura , ' w -ii i
rejudecata tea pentru ca provine de la unui mai pu țin
învățat, deoarece cîteodat ă„.s7 un băcan poate
spune ceva folositor.3®7 Iar ceea ce nu știi tu,
ar putea eventual s ă știe măgărușul tău", spune
Chrisîppos388. Iar Hristos zice: „Vîntul suflu
unde voie ște și tu auzi glasul lui, dar nu știi de
unde vine, încotro se duce".3'-*9 Mărturisesc
înaintea lui Dumnezeu r ă nici încrederea de
sine, nici ambi ția de a. avea renume, nici
tendința spre un folos particular nu m-a
îndemnat s ă mă ocup de aceste lucruri, ci numai
iubirea ele Dumnezeu și dorința de a îmbun ătăți
afacerile omene ști publice și particulare mă stimuleaz ă să arăt ceea ce instinctul ascuns
mereu îmi sugera s ă nu trec sub t ăcere. Dac ă
însă cineva s-ar opune și ar combate dorin țele
noastre, aspira țiile noastre, sfaturile și
încercările noastre, de și el le-ar putea stimula,
atunci să știe că nu cu noi are de-a face, ci a
declarat r ăzboi Im Dumnezeu, con științei sale și
naturii noastre comune, care vrea ca bunurile
publice s ă existe pentru dreptul și folosul,
comun (communis juris et usus).
16. Mă adresez și vouă teologilor, în- Către teologi
trucît știu că prin autoritatea voastr ă 4
este foarte u șor să faceți ca propunerile noastre s ă
fie promovate sau frînate. Dac ă preferați cea dc-a
doua posibilitate, ., se va realiza ceea ce obi șnuia
să spună Bernhard, și anume c ă „Hristos n-are
dușmani mai periculo și decît pe acei care sînt în
jurul său și ocupă primul loc."'mo Sper însă de la
voi ceva mai bun, și aceasta pentru demnitatea
voastră. Trebuie s ă vă gîndiți că „Domnul i-a
încredințat lui Petru s ă-i pască nu numai oile
sale, ci și mielușeii săi, și înainte de toate
mielușeii" (Ion, 21,15). P ăstorii pasc oile lor mai
ușor cîud mielu șeii s-au deprins cu via ța de
pășunat prin ordinea turmei și disciplina
toiagului.401 Căci cine prefer ă auditori incul ți,
trădează neștiința sa! Care me șter aurar nu se
bucură cînd i se aduce din topitorie aur curat?
Care cizmar n-ar vrea s ă primeasc ă pieile cît mai
bine tăbăcite? Să fim dar și noi copii ai
luminii,'102 să procedăm cu pruden ță în lucrările
noastre si s ă dorim ca școlile să ne pregătească cu
grijă auditori cît se poate de buni.
77. Nici o invidie s ă nu se cuib ărească (Rugămintea în
inimile voastre, voi slujitori ai Dumne- pentru zeului celui
viu! Voi sîntett doar condu- ÎHdi:h}<ic>>'<'«
v, •• ,, , ' invidiei)
catoru altora spre dragoste, care nu e geloas ă,
nu e ambi țioasă, nu pretinde decît ceea ce i se
cuvine și nu vrea r ăul.403 Nu invidia ți pe altul
dacă întreprinde ceva ce nu v-a trecut prin
minte! Ba mai mult, s ă luăm fiecare exemplu de
la altul și să căutăm (așa cum spune
153

Gregorius) ca toți laolaltă, plini de .credin ță, să
ne străduim să răsunăm ca instrumente ale
adevărului șpentru Dumnezeu. 4B4
Către /#, Către voi m ă îndrept acum, care autoritățile jn
numeie \n{ Dumnezeu conduce ți treburile omene ști, voi
slăpînitori ai popoarelor și diriguitori ai afacerilor
publice, c ătre voi mai ales se adreseaz ă cuvintele mele.
Căci voi sînte ți acel Noe, căruia, în acest timp al
îngrozitorului potop si al confuziilor generale, i se
încredințează din cer construirea arcei si ocrotirea semin ței
sfinte (1. Facerea 6). Voi sîn-te ți acei principi care trebuie
să contribui ți, înaintea tuturor, la construirea sanctuarului,
pentru ca arti știi, pe care. i-a-inspirat Dumnezeu cu spiritul
său, să imaginez» ceva m ăxeț și să poată executa opera lor
(2, Ieșirea, 36). Voi sînteți acei David și Solomon care sînt
datori să caute zidari pentru construc ția templului
Domnului și să. le dea clin plin de tot ce au nevoie (1. Keg.
6 și 1. Chron. 29). Voi sînteți acele căpetenii pe carc-i va
iubi Hristos, dac ă ei vor iubi pe copiii sui si le va zidi
sinagoga (Luca 7,5).
Rugăminte 19. Vă rog, în numele lui Hristos, către aceiași șj vă
conjur, pentru mîntuirea urma șilor noștri, fiți atenți! Este vorba
aici de un lucru serios, extrem de serios, care prive ște gloria lui
Dumnezeu și mîntuirea comun ă a popoarelor. Eu sînt convins
de simțul vostru ele datorie, ca părinți ai patriei. Dacă ar veni
cineva și v-ar oferi sfatul cum s-ar putea cu pu țină cheltuial ă
întări toate ora șele voastre, cum s-ar putea preg ăti întreaga
tinerime în știința militară, cum să fie făcute navigabile toate
rîurilc noastre, popula ția să devină bogată și cu un comer ț
prosper, sau în ce chi ț) statul și fiecare cet ățean în parte ar
putea ajunge la o mare. înflorire și siguranță, atunci D-voastr ă
nu numai c ă-1 veți asculta cu atent ă', ci îi veți mulțumi că se
îngrijește cu atîta pietate de voi și de binele j alor vo ștri. Dar
aici este vorba de ceva i mai mult. Se indic ă anume calea
cea j | adevărată, precisă și de încredere, de a | preg ăti o
mare mul țime de asemenea b ărbați, care cu
ajutorul inven țiilor de | mai sus sau al unora
asemănătoare să ! fie în stare s ă servească
încontinuu, unul [ dup ă altul, patria. De, aceea,
Lllilier, | b ărbat de pioas ă amintire, se exprima i
foarte bine în proclama ția adresat ă către j orașele
Germaniei: „Dacă se da o moned ă de aur pentru
construirea de ora șe, cetăți, fortărețe și arsenale,
atunci să se întrebuin țeze o sută de monede ca, s ă se
învețe,cum se cuvine un singur lîn ăr, care
ajuns bărbat să-i poată conduce pe al ții spre
virtute. C ăci un bărbat bun și înțelept (continuă
el) este cea mai pre țioasă comoară a întregului stat,
în care se afl ă o valoare mai mare decît într-un palat
strălucitor, într-o gr ămadă de aur și argint, , mai
mult decît în por ți de bronz și zăvoare de fier vie."
*ne (Aceasta corespunde cu ceea ce spune Solomon,
Ecclesiastul 9,13). Dac ă noi consider ăm ca o
înțeleaptă recomandare aceea de a nu se face nici o
economic spre a educa un singur lîn ăr așa cum se
cuvine, ce să mai spunem dac ă se va deschide
ușa multilateral pentru cultivarea spiritului
tuturora în toate, cînd Dumnezeii ne ofer ă darurile
sale nu pic ătură cu picătură, ci sub forma, de
torente? Sau cînd vedem c ă mîntuirea sa se
apropie a șa de mult, ca gloria sa s ă sălășluiască
cu noi pe p ămînt?
20. Ridica ți, căpetenii, por țile voastre încuruja și vă
ridicați porțile cele ve șnice și va intra împ ăratul slavei
(Psab, 23, 7). Aduce ți Domnului m ărire si laud ă, o, voi fii
ai celor puternici! Fiecare dintre voi s ă fie un David
„care a jurat Domnului și a făgăduit Dumnezeului lui
lacob că nu va intra în 'ioca ștd casei sale, nu se va sui pe
patul său de odihn ă, nu va da somn ochilor s ăi și genelor
sale somnoroase și odihnă tîmplelor sale pin ă ce nu va
afla loc Domnului, l ăcaș Dumnezeului lui lacob" (Psalm
131, 1—5). Nu precupe țiți nici o cheltuial ă, dăruind
.Domnului, și el vă va răsplăti înmiit! Pentru c ă el cere pe
bună dreptate cînd zice:
156

spinarea
către
umnezen
6 „al meu e argintul și al meu e aurul" (Hag. 2,9),
manifestîndu- și bunătatea sa, completînd {cînd
îndeamnă poporul la construirea templului):
„puneți-mă și pe mine la încercare și veți vedea
că voi deschide st ăvilarele cerului și voi vărsa
din belșug binecuvîniarea, spre binele vostru"
(Malacii 7,10).
21. Tu, îns ă, Domnul, Dumnezeul nostru, d ă-
ne o inim ă veselă, spre a servi gloriei tale, atît
cit poate fiecare, c ăci a ta este m ărirea și
puterea, cinstea și victoria! Toate cîte sînt în cer
și pe pămînl sint ale tale; a ia este, Doamne,
împăruția și tu stăpînești peste to ți principii. Ale
tale sînt bog ățiile și ale tale sînt gloria, puterea
și mărirea. De mina ta depinde s ă-l faci pe
oricine mare și puternic, c ăci"' ce sîniem noi care primim toate numai din mina
ta? Străini și venetici sîntem noi înaintea ta, ca
și toți părinții noștri. Zilele noastre pe p ământ
sînt trec ătoare, întocmai ca o umbr ă fără
durată. Doamne Dumnezeul nostru, tot ceea ce
facem noi spre m ărirea numelui t ău cel sfînt e de
la tine. D ă Salomonilor t ăi o inimă perfectă, ca
să facă tot ce este spre gloria ta (I Cronic. 29).
întărește, Dumnezeule, aceast ă lucrare pe care
ai săvîrșit-o în noi (Psalm, 67, 29). Și caută spre
robii tăi și spre lucrurile tale și îndrepleaz ă pe
fiii lor. Și să fie lumina Domnului Dumnezeului
nostru peste noi și lucrurile mîinilor noastre s ă
le îndrepteze (Psalm, 89, 18—19). în tine vom
spera, Doamn e, șV nu ne vom pierde m
eternitate. Amin.

Tabel cronologic
1592 La 28 martie s-a n ăscut Jan A.rflo,s Komensky (cu numele latinizat Comenius),
în satul Nivnice clin Moravia. Numele de Komensky provine de la satul Komna, localitatea de
origine a p ărinților săi, unde. tat ăl său avea o moar ă. Familia lui Komensky, precum și Comenius
însuși, făceau parte clin Comunitatea fra ților boemi — o sect ă bușită, care a influen țai puternic
concepția de viață a acestuia.
1602 îi mor ambii p ărinți, Jan Amos este încredin țat unei mătușe din Slraznice, unde
urmează școala elementar ă, avînd ea înv ățător pe, Nikodem Kozsky.
l&>5 Slraznice este ocupat și devastat de cele de mercenari maghiari. Jan Amos fuge spre
a.-șî salva via ța. Ajunge la Nivnice, unde, cu sprijinul Comunit ății fraților boemi
și al seniorului acesteia, jan Lanecke, este trimis la școala latin ă din Prerau. Come-
1607 sau nius urmeaz ă cursurile școlii latine din Prerau. Lanecke" îi promite, glumind, dar poate
începutul si cu o inten ție serioasă, că do va înv ăța bine îi va da mai tîrziu în c ăsătorie pe fiica
"'"' 1608 sa Jana.
Studiază aci cu toat ă ardoarea, c ăutînd să-și însușească temeinic și limba lui
1611 Cicero, Ovid și Vergiliu, ca și cea a. lui llorner, Cîaton și Aristotci. Distingîndu-se la
învățătură, Comunitatea fra ților boemi îl trimite s ă studieze teologia la renumitele
universități din Herborn și Heideiberg, unde ideile Rena șterii se întregeau cu cele ale
Reformei. Discu țiile care se -purtau aici sul) haina religioas ă ascundeau de fapt aspi
rațiile cele mai legitime ale popoarelor, șf deci și ale poporului ceh și slovac, spre inde
pendență și progres, spre cultur ă si parc, spre o instruc ție superioar ă. Aceste idei îl
preocupă și pe studentul Comenius. El se gîhde ște la m ăsuri practice prin care î și
poate ajuta poporul. Din aceast ă perioad ă datează începutul muncii de elaborare
a unui mare dic ționar cehdatin, c demonstreze c ă limba ceh ă este capa-
bilă să exprime tot ce red ă latina savan ților. Apoi, Comenius preg ătește o lucrare c ăreia îi dedic ă
mai bine de 40 de. ani (1612—1656), intitulat ă Linguae bohemlcae thesaurus, hoc est lexicon
plenissimum grammatica aceurata, idioti-sini orum elegantiae et erophases adagiaque. Din p ăcate,
această lucrare a c ăzut pradă incendiului din Leszno în 3.656, Un alt proiect ce. prindea contururi
precise în aceea și perioad ă este. acela de a aduna toate rezultatele cercet ării științifice., toate
cunoștințele pe care omenirea ie-a dobîndit pîn ă în timpul s ău, într-un Araphitheatrum universitatis
reram., adic ă într-o imens ă enciclopedie, în limba ceh ă. La aceste universit ăți a avut profesori
vestiți, printre care pe J, H. x\lsted (1588–163 8), care ajunge mai tîrziu profesor la Colegiul
reformat din Alba lulia, unde este și înmornimtat, pe. Piscator, pe Pare, care a ținut la Heideiberg un
curs despre pacea universal ă, pe prof. Christmarm — posesorul unui manuscris al operei lui
Copernic, Revolu ția corpurilor cere ști, pe care Comenius reu șește, la terminarea studiilor, s ă-1
achiziționeze.
1614 Comenius î și trece doctoratul la Heideiberg cu o diserta ție privind rela ția dintre știință
și artă, lucrare scris ă sim influen ța operei lui Vive's.
îfri4 Reîntors în patrie, este numit profesor la școala latin ă din Prerau, apoi pastor, în 1616.
1615 Scrie Gramati cae facilioris praecepta, publicat ă la Praga în 1616 — un prim manual
destinat înv ățării cu ușurință a limbii latine.
138

1617 Trece la Fainele, în Moravia de nord, în func ția de pastor și de director al școlii locale.
1618 Se căsătorește cu Magdalena Vizovska, fiica primarului clin Prerov, care i-a fost o excelent ă și
devotată soție.
1619 întocmește harta Moraviei.
1618- R ăzboiul de 30 de ani, încheiat cu Pacea de la Westfalia, a adus multe suferin țe po~
1648 porului ceh, suferin țe resimțite tragic și ele Comenius.
1620 Armata imp erial ă reușește să învingă armata lui Frederic, electorul Palatinului, care
a fost ales rege. al Boemiei. Prin aceasta, poporul ceh î și pierde libertatea pentru cîteva
secole. Comenius este nevoit s ă părăsească Fulnekul, l ăsîndu-și soția cu un copil
mic și în așteptarea celui de-al doilea. G ăsește adăpost la Carol Zerotin, aproape
de Sternberk. Continu ă totuși să lucreze. Termin ă lucrarea Premyslovâni o dokona-
losti Krestanske (Perfec țiunea cre ștină), în dou ă exemplare, unul trimi țîndu-1 so ției.
Curierul s-a înapoiat îns ă cu manuscrisul: so ția și cei doi copii muriser ă de ciumă.
1620- Comenius duce o viat ă de lipsuri si nesiguran ță, schimbîndu-si mereu domiciliul, dar și în aceste
condiții el continu ă să lucreze, s ă-și îmbărbăteze poporul împotriva asupritorilor. C ălugării catolici
îi ard cărțile în piața din Fulnek, impunînd fo știlor săi elevi să aducă manualele elaborate: de el și
să ie arunce în foc. Dar toate acestea nu-1 descurajeaz ă. Dimpotriv ă, termină lucrările: Listove do
nebe (Scrisori c ătre cer), Tru-chlivy (Plîngere) — 1623 — și Labyrînt sveta a lusthaus srdee
(Labirintullumii și bucuria inimii) — 1623 — 1626 — , care cunosc o larg ă răspîndire, sub forma
de manuscrise.-
1624 La Brandis, Comenius cunoa ște pe soții Cyrille și se hotărăște să se căsătorească cu fiica acestora,
Dorotheea Cyrille. „Nu voi uita niciodat ă nici pe Magdalena și nici copiii pe care i-am avut cu ea",
i-a spus Jan Amos Dorotheei, „dar nu mai pot continua s ă trăiesc singur". — „Niciodat ă nu mă voi
opune acestor amintiri" — i-a r ăspuns Dorotheea, „clar voi face totul ca tu s ă cunoști în viață
puțină fericire".
1627 în urma pierderii luptei de pe Muntele Alb, în care cehii î și puseser ă mari speran țe și
care a declan șat persecu ții și mai mari împotriva evanghelic ilor, la o întîlnire clandes
tină, prelații Comunit ății fraților boemi au luat hot ărîrea să părăsească împreun ă
cu credincio șii teritoriul patriei.
1628 într-o noapte din ianuarie, Comenius, cu un impresionant num ăr de credincio și, se
refugiază la Leszno (Lissa), în Polonia, unde se g ăseau mai multe grupuri de evan
ghelici polonezi, germani și cehă, stabiliți acolo cu ani în urm ă.
Orașul Leszno și împrejurimile îi aminteau lui Comenius de Moravia,, prin peisajul și întreaga sa
atmosferă. Imediat dup ă sosire, Comenius a fost numit director adjunct al școlii din localitate,
încredințîndu-i-se totodat ă sarcina de a r ăspunde de educa ția tineretului. Reia astfel firul
preocupărilor sale filozofice, social-religioase și mai ales didactice.
..'8-1630 Comenius cuno ștea ideile cu privire la didactic ă ale lui Alsted, Ratke, Andreae si. avea în direc ția
aceasta o experien ță prețioasă, căpătată la Prerau și Fulnek, mai ales c ă-1 preocupa problema
reformei înv ățamîntului înc ă din anii studen ției. Acum la Leszno trece la elaborarea lucr ării
Didaktika ceskâ (Didactica ceh ă), dedicat ă poporului s ău, menită să contribuie la îmbun ătățirea
învățamîntului și prin aceasta la ridicarea prestigiului cultural și național al patriei sale. Ini țial voia
s-o denumeasc ă „Paradisul Boemiei", ca s ă corespund ă mai bine inten țiilor sale, urm ărind să
realizeze prin ea o reform ă totală a școlilor, astfel ca acestea din „locuri de supliciu" s ă devină
adevărate „ateliere ale umanit ății".
159

1638-1632 Se sim țea însă nevoia unei hier ări practice pentru p ărinți, care să-i ajute în educarea copiilor înainte
de trimiterea lor la școală. Nevoia aceasta a, devenit cu atît mai acut ă cu cît în ora ș crescuse
numărul exilaților, cu copii nesupraveghea ți.
De aceea, elaboreaz ă lucrarea liiformatorram gkoly materske (Informatorul] școlii materne),
adresată părinților, în care precizeaz ă scopul, con ținutul și metodele educa ției în primii 6 ani clin
viața copilului. în paginile c ărții străbate grija ce trebuie acordat ă primei educa ții, dar și dragostea
pedagogului pentru cei mici: „Copilul este un juvaer mai pre țios decît aurul, dar mai fragil ca
paharul". (Lucrarea a fost tradus ă în limba roman ă de praf. dr. Milan P. Șesan, în 1937, sub titlul
Școala matern ă),
1631 Comenius trece la elaborarea unor manuale noi, corespunz ătoare concep ției sale
pedagogice:
— Physicae ad lumcn divinum reformatae synopsis;
~ Grammatica latina nova methodo ad jucundam facilitatem celeremque praxim
ex naturalis didacticae legîbus concinnata.
' Tot în acest an apare Jamia linguarum reserata (Poarta deschis ă a limbilor),
lucrare tradus ă ulterior în numeroase limbi europene și asiatice și care a
I cunoscut peste 40 de ediții în timpul vie ții lui Comenius, adueîndu-i celebritate.
1632-1633 __ Scrie Astronomia ad lunien physicum reformanda.
1633 __ Apare Vestibulum, o carte premerg ătoare Porții deschise a limbilor.
1634-1636 — Didactica magna, o traduce din limba ceh ă, cu unele modific ări si complet ări. Publicat ă prima
dată în Opera didactica omnia, pars. I, apoi în 1913, în paralel cu textul ceh.J Manualele și
lucrările sale pedagogice poart ă din aceast ă perioadă/deviza: „Chimia sponte fluant, absit violentia
rebus" („Toate lucrurile s ă-șî urmeze liber cursul, f ără sa intervin ă violența"). î
1637 A apărat la Londra, prin grija l u i Samuel Hartlib, fra tele lui Gcorge Hartlib, cu care Comenius a fost
coleg ia Heidclberg, lucrarea Conatuum Comcnianorum praeludia.
Samuel Hartlib, puternic influen țai; de Bacon, vroia s ă întemeieze o academie pentru preg ătirea
savanților și totodată se ocupa cu ameliorarea agriculturii și a industriei.
' , El a devenit unul clin sus ținătorii lui Comenius în Anglia, și i-a trimis în 1640 o invitație de a veni în
această țară.
1635-1636 _ Leges illustris gymnasii Lesnensis,
1637 — Praccognita. ,
1638 _ Conatuum pansophicorum dilucidatio.
1639 _ Diogenes Cynicus redivivus.
1640 _ Pansophiae diatyposis.
1641 Moare Raphael L esczynsky, c ăruia. îi urmeaz ă, ia conducerea regiunii Leszno, fiul
său Bohuslav. Cu acest prilej Comenius scrie Faber fortunae (Realizatorul
soartei), în care indic ă o serie ele precepte în țelepte relativ la via ța practică.
A fost numit directorul școlii latine de la Leszno. în aceast ă calitate a introdus o serie de inova ții,
între altele reprezent ările teatrale, scriind piesele Diogenes
160 1641

Cynicus redivivus și Abrahamus patriareîia. Inova țiile lui Comenius au oferit du șma-i nilor s ăi
prilejul să-1 atace, fie pe considerentul c ă introduce elemente pansofice în școală, fără ca problema
să fie pe deplin l ămurită, fie pentru c ă introduce subiecte p ăgîne în repertoriul teatral.
1641 în iunie, prime ște o nou ă scrisoare din partea lui Samuel Hartlib, care îi cerea insis
tent să vină la Londra spre a- și expune principiile pansofiei sale. „Vino, vino, vino 1"
— își încheia apelul Hartlib. Comenius prime ște avizul conducerii Comunit ății și se
îmbarcă la Danzig. Ajunge în septembrie în Anglia, unde este întîmpinat nu numai
de Hartlib, ci și de numero și parlamentari, printre care poetul John Milton, de John
Pym, care vede în avîntul științei mijlocul de a ajunge la libert ățile publice. în
Anglia, Comenius reîntîlne ște pe Peter Figul-Jablonsky, fostul s ău tovarăș ele drum
prin pădurile Boemiei din timpul prigoanei, apoi elev la Leszno și în prezent secreta
rul lui John Dury, pe pictorul și gravorul Vaclav Hollar, care, obligat și el să se
refugieze din Boemia, g ăsise azil la Londra. Acesta îi face lui Comenius un reu șit por
tret, pe care îl g ăsim reprodus în unele opere ale pedagogului. în colaborare cu doi
sprezece filozofi, pune la punct un sistem pansofic care includea toate aspectele
menite să aducă schimbări profunde în educa ție, în știință și în viața socială. în
1642 această atmosfer ă atît de favorabil ă realizării planurilor sale pansofice, Comenius scrie
Via lucis (Calea luminii), în care încearc ă să indice pentru viitor direc ția după
care consiliul savan ților trebuie s ă-și orienteze munca sa. Comenius prime ște încă
două invitații, una din Fran ța, de la Richelieu, iar a doua din partea guvernului sue
dez, prin intermediul comerciantului olandez Ludovig de Geer, spre a pleca în aceste
țări ca să ajute la reorganizarea înv ățamîutului.
1642 Comenius parase șie Londra în iunie și ajunge, în Olanda, unde întîlnc ște la Leyda pe
Descartes, care cuno ștea atît scrierile lui Comenius cît și Boemia, pentru c ă a participat ca osta ș la
lupta de pe Muntele Alb. De și multe clin vicisitudinile vie ții îi apropiau pe ace ști titani ai gîndirii,
totuși în problemele filozofice îi desp ărțea un dezacord fundamental. Descartes, în scepticismul s ău
față de lumea înconjur ătoare, nu se încredin ța decît propriei judec ăți," iar Comenius insista asupra
capacității spiritului uman în m ăsură să perceapă pînă și revelația divină. O asemenea asociere
Descartes o i-espingea cu vehemen ță. Cum între timp moare Richelieu, Comenius accept ă invitația
guvernului suedez (f ăcută de cancelarul Axei Oxenstierna) și se stabile ște la Elbing (nu departe de
Danzig).
1642- La Elbing, Comenius elaboreaz ă, în afară de unele manuale, Linguarum methodus
1648 novissima. în chip de recuno ștință pentru munca sa, Ludovic de Geer și guvernul
suedez subven ționează, prințr-o suma important ă, pe exulanlii cehi. Comenius spera c ă, prin
ajutorul suedez, poporul s ău va fi eliberat de sub habsburgi.
1648 Pacea de la West.fa.lia n-a satisf ăcut așteptările cehilor. Comenius p ărăsește Elbingul și se întoarce la
Leszno, unde este ales episcopal Comunit ății fraților boemi. Dar îl încearc ă o nouă durere: îi moare
cea de-a doua so ție, lăsînd în urma ei dou ă fetițe.
1648 Se întâlnesc la Leszno reprezentan ții Comunit ății fraților boemi, care stabilesc men ținerea comunit ății
și linia de urmat în viitor. Cum la aceast ă întîlnire n-au participat reprezentan ții Comunit ății din
Ungaria, Comenius a fost împuternicit s ă plece în aceast ă țară spre a le ar ăta hotărîrile luate. în
același timp, prin intermediul lui Janos Tolnai, prietenul lui Hartlib, Comenius a primit invita ția din
partea lui Gheorghe Râkoczi de a veni în Principa tul Transilvaniei. Jânos Tolnai era directorul
școlii de la Sdrospatak, ora ș situat ast ăzi în nord-estul Ungariei, dar care pe atunci ținea de
Principatul Transilvaniei.
Î6Î

1649 Comenius se c ăsătorește cu Jana Gajusova, fiica unui prelat ceh refugi at în Olanda. î și lasă
familia- la Leszno și pleacă la Sârospatak.
1650- Comenius activeaz ă la Sârospatak, bucurîndu-se de sprijinul lui Gheorghe Râkoczi
1654 și al maniei acestuia, Suzana Lordntffy, înainte de a trece la deschiderea școlii, așa
cum o preconiza el, elaboreaz ă manualele necesare, cu te xte paralele latine-maghiare,
•precum și o serie de lucr ări metodice și pedagogice. De și această perioadă este relativ
scurtă, ea a fost una din cele mai productive din via ța lui Comenius, Aici elaboreaz ă
1650- — Schola pans ophica,
1651 — Primitiae laborum schoîasticorum, titlu sub care se includ trei lucr ări;
1. De cultura ingenioruni oratio;
2. De primario ingenia collendi instrumenta so llerter versando, libris, oratio;
3. De reperta ad authores latinos prompte lege ndos et clare intelligcndos facili, brevi
amoenaque via, schola latin a tribus classibus divisa.
1652 _ Eruditionis scholasticae pars prima. Vestibulum, rerum et li nguarum funda
menta exhibens.
1652 — Eruditionis scholasticae pars secunda. Janua, rcrum et linguarum structuram
externam exhibens.
1652 _ Eruditionis, scholasticae pars tertia. At rium, rerum et linguarum ornamenta
exhibens.
1651-52 __ Lexicon atriale latino ș— latinum.
1651- __ Laborum schoîasticorum in illustri Patakino gymnasio continuatio:
1. Methodi verae encomia;
2. De utilitate aceurat ae rerum nomenclaturae oratiuncula;
3. De elegan ți elegantiarum studio,

1652 __ s ermo secretus Nathanîs ad Davidem.
1653 T~ Fortius redivivus sive de pellenda schoîis ignavia. 1653
— Praecepta morum in usum juventutis colîecta.
1653-1654 — Leges scholae bene ordinatae (tradus în limba român ă în 1957 de S. Stoian și losif Antohi).
1653-1654 — Orbis pictus.
1653 ~ Schola ludu ș.
1654 ~* Gentis felicitas.
1654 — Laborum schoîasticorum Patakini orbitorum coronis.
1654-1656 Comenius se întoarce la Leszno, unde continu ă să lucreze la scrierile sale pansofice. în 1655, armata
suedeză invadeaz ă Polonia și, date fiind antecedentele rela ții ale lui Comenius cu aceast ă țară, cruță
Leszno. Comenius compune cu acest prilej un elogiu la adresa regelui Carol Gustav al Suediei,
Panegyrirus Carlo Gustavo, în care preconizeaz ă^ se redea. „Poloniei dreptate, bisericii persecutate
— libertate, iar tuturor popoarelor — pace și libertate".^
162

1656 Armata polon ă respinge pe invadator, iar ora șului Leszno i se cl ă foc. Corae-
nius cu greu a putut sc ăpa cu via ță, casa în care locuia, cu biblioteca și cu cea mai mare parte a
manuscriselor (între care și Tezaurul limbii cehe la care a lucrat peste 40 de ani), c ăzînd prad ă
incendiului. Se refugiaz ă în Silezia la contele Budov, iar de acolo inten ționa să plece la Frankfurt
pe Main. Tocmai atunci a primit îns ă invitația de a se duce la Amsterdam.
56-1670 Comenius pleac ă în Olanda și se stabile ște la Amsterdam, la fiul lui Ludovic de Geer — Lauren țiu,
care îi trimisese invita ția și unde își petrece ultimii ani ai vie ții. Aici a fost numit profesor onorar și a
primit un ajutor din partea Senatului ora șului Amsterdam (cîte 200 de guldeni la fiecare 3 luni), spre
a-și putea edita lucr ările sale didactice.
s657 fi apare Opera didactica omnia (Operele didactice complete) într-un volum masiv
de 3128 de pagini, in folio, cuprinzînd 39 de scrieri, împ ărțite în 4 p ărți: 10 lucr ări din perioada
1627—1642, 7 lucr ări scrise între 1642—1650, 14 lucr ări din anii de la Sâros-patak și 8 lucrări
elaborate la Amsterdam. Au fost publicate 500 de exemplare, toate legate în pergament. Lucrarea
este, bineîn țeles, foarte rar ă.
în țara noastr ă se găsesc 3 exemplare din aceast ă ediție, din care 2 la Biblioteca Academiei — Filiala
Cluj — și 1 exemplar la Muzeul Teleki din Tg. Mure ș. Cu prilejul comemor ării a 300 de ani de la
apariția acestei lucr ări, Academia de Științe a R. S. Cehoslovace a scos o nou ă ediție fotolitografic ă
a acesteia.
•658 Public ă la Niircnberg Orbis sensuaKum pictus, lucrare elaborat ă în timpul șederii lui Comenius la
Sârospatak. Preocup ările lui Comenius cu privire la elaborarea panso-fiei se intensific ă în aceast ă
perioadă. Este vorba de un grup de 7 scrieri cuprinz ătoare, care reprezint ă punctul de culmina ție ai
creației comeniene. Aceste lucr ări sînt: Pane-gersia, Panaugia, Pansophia, Pampaedia, Panglottia,
Panorthosia și Pannuthesia. Ele sînt cunoscute sub titlul: De rerum humanarurn emendatione
consultatio catho-iica (Consf ătuire dreapt ă cu privire la îmbun ătățirea lucrurilor omene ști).
1662 Din acest complex de lucr ări apare Panorthosia. Restul scrierilor sale pansofice s-a considerat c ă sînt
pierdute, pîn ă în preajma celui de-al doilea r ăzboi mondial (1935— 1939), cînd slavistul și filozoful
Dirnitrie Tschizewskij le-a descoperit la Biblioteca Principal ă a Casei orfanilor din Halle. în
prezent, aceste manuscrise se g ăsesc la Biblioteca de Stat a R. S. Cehoslovace. în 1966, ele au fost
publicate în întregime de c ătre Academia de Științe din R. S. Cehoslovac ă, în două volume, format
folio, cuprinzînd primul volum 1344 de pagini, iar al doilea 717. Publicarea acestor lucr ări pune
într-o lumină nouă creația pedagogic ă a lui Comenius în cadrul sistemului s ău pansofic.
i663 Comenius revizuie ște lucrarea sa de fizic ă în funcție de ultimele descoperiri ale epocii și
modifică în special capitolele despre corpul omen esc, introducînd teoria lui Harvey privind
circulația sîngelui, dup ă cum reiese și din titlu:
J. A. Comenii Physicae ad lumen divinum reformandae synopsis. Post annos a prima
editione 28 ab ipso authore recognita.
i667 C U prilejul conferin ței de la Breda (Olanda), convocat ă pentru a pune cap ăt războiului dintre
englezi și belgieni, Comenius scrie Angelu s Pacis, pe ,care îl prezint ă personal delega ților
întruniți la negocieri (tradus în limba român ă de S. Stoian și losif Antohi, și publicat în
1958).
;668 Apare Unum necesarium. Scire quid sibi sit n ecessarium, in vita et morte, et post mortem.
Quod non-necessariis mundi fatigat us, et ad unum necessarium șese reci-piens, senex J.
A. Comenius anno aetatis suae 77 mundo expendendum offert,
în care autorul indic ă l„ealea de ie șire din labirintele lumii". \
163 • -.rmmsszaammmimp

în ultimii ani ai vie ții, Comenius se preocupa âc kfeea traducerii Bibliei în limba turc ă,
aceasta în vederea realiz ării unei în țelegeri universale și pe linie confesional ă.
1669-1670 Figulus, ginerele s ău, a fost ales șeful ramurii cehe a Comunit ății fraților cehi, dar n-a
apucat să-și exercite func țiunea întrucît a murit, producî nd o mare durere lui Comenius.
1670 însă cea mai mare durere a lui Comenius a constituit-o faptul c ă operele sale
cu privire la „îmbun ătățirea lucrurilor omene ști" au rămas ncterminate și nepu-blicatc. De
aceea, în iunie 1670 cheam ă la patul s ău de moarte pe fiul s ău David și pe discipolul s ău
Christin Nigrin și, sub jur ămînt, îi roag ă să-i publice lucr ările cu privire la Consultatio
catholica. Din p ăcate, aceștia nu și-au respectat jur ământul.
iwo La 15 noiembrie 1670, Jan Araos Come nius moare la Amsterdam. A fost înmormîntat
aproape de acest ora ș, la Naardcn, într-o biseric ă valonă.

Note si comentarii
1 . Am tradus expresia lui Comeni us „prora et puppi s" — prin pror ă și pupă, iar nu
prin forma mai liber ă, din traducerea ceh ă, „început și sfîrșit", realizat ă de Stani-
slava Vidmanovâ-Ruzickova, Velkâ Didaktika, în „Vybrane Spisy Jana Amose Ko-
menskeho", voi. I, Stâtni pedagogicke nakl adatelstvi, Praha, 1958; sau prin „scop
prim și final", cum red ă în limba german ă Andrcas Flitner, Comenius — Grosse Di-
daktik, Editura Helmut Kiipper, ed. a IlI-a, 1968, influen țat de ideea similar ă a lui
Comenius dintr-o lucrare mai tîrzie —- Pampaedia (publicat ă cu text paralel: latin
și german, în traducerea lui Dmitrij TschizewsMj, în colaborare cu Ileinrich Geisslcr
și Klaus Schaller, Editura Quclle & Meyer, Heidelberg, 1985, ecl. a Ii-a rev ăzută
și îmbunătățită, p. 6Q).
La alcătuirea versiunii române ști am consultat și cele dou ă traduceri ale Didacticii, —
cehă și germană, menționate mai sus.
2. „Artificium" am tradus prin „ știință", ca și traducătorul ceh „nauka", cu men țiunea că
artificium are și accepția de artă, de meșteșug, de tehnică, analog cu termenul grecesc
xs%vf|,
3. „Doccndi artificium", știința de a înv ăța, este folosit ă în aceast ă accepție de Comenius.
Pentru el, Didactica are o semnifica ție mai larg ă (decit cea pe care i-o atribuim ast ăzi),
similara cu aceea ele -pedagogic, întrucît în cupr insul acestei lucr ări se discut ă problema
scopului educa ției, a educabilit ății ființei umane, precum și probleme de organizare și
politică școlară, cepa ce dep ășește sfera didacticii și intră în aceea a pedagogiei.
4. Muncă de Sisif — efort irosit zadarnic.
5. „Scientiam vel artem" — știință sau artă; prin ultima, Comenius are în vedere obiectele
predate în școala timpului — cele șapte arte liberale.
6. M. Tullius Cicero (108 — 43 î.e.n.), De divinatione , Lib. II, c. 2, paragraf 4.
7. Filip MelancMon (1497 — 1560), personalitate marcant ă a Reformei, colaboratorul lui
Luther; s-a ocupat cu organizarea. înv ățăraîntului luteran. Comenius se refer ă aici la
scrisoarea lui Mclanchton c ătre Camerarius, din 19 sept. 154 4, din Corpus Reformat orum.
g Grigore de Nazianz, scriitor bisericesc din secolul al IV-lca. Citatul provine din Oratio sec.
apolog. 16 (Migne, Patrologia Graeea, XXXV, 425).
Termenul de „compendiosus", de la subst. „compendium", folosit de Comenius chiar din
prima pagin ă a lucrării și apoi des întrebuin țat în cuprinsul ei spre a indica una din calit ățile
unei bune instruc ții, alături de „jucundc et solide", l-am tradus prin concis, adică un
învățăuunt care s ă cuprindă într-un tot unitar — to tul, ca .un compendiu. Flitner a preferat
să-1 traducă prin „rasch" — „repede", ceea ce, dup ă părerea mea, nu red ă ideea comenian ă
decît într-o mic ă parte, cea relativ ă la timp, dar nu și la ordonarea con ținutului.
177

10- „Artele" în sensul ar ătat la nota 5.
li. Wolfgang Ratke (sau Malîchim) (1571 — 1635), important pedagog, contemporan cu J. A.
Comenius, ale c ărui lucrări acesta Ic cuno ștea din rapoartele colaboratorilor lui Ratke —
Ch. Ilehvig și Joachim jungim: Kurzer Bericht von der Didactica oder Lchrkunst
Wolfgangi Raficîui, Giessen, Î6Î-Î, și Artickel auff welchen ftîhmehmîich die
Ratichianische Lehr Kunst beruhet, Lcipzig, 1616.
12. EUhard lubimts (1565 — 1621) s-a ocupat cu reformarea pred ării limbii latine, expu-
nîndu-și ideile în adaosul la edi ția Noului Testament: Novi Jesu Cîiristi Tcstaraenti
Graeco — Latino — Gcrmanicac ediiionis pars prima … Cum praeliminari… epistola,
în qua consiîium de Latina lingua c-ompendios e a piiicris addiscenda exponitur, 1617.
Prin aceast ă lucrare, Lubmtts 1-a influen țat pe Comenius în rea lizarea lui Orbis pictus.
13. Chrisloph Ilelwig (1581 — 1617), profesor la Gie ssen, a colaborat, cu Ratke și a scris de
asemenea o didactic ă -privind predarea limb ilor vechi, care a ap ărut postum (1619).
14. Stefthanus Ritter este autorul lucr ării Nova Didactica, în care încearc ă să prezinte un mod
nou de a înv ăța limba latin ă, economisind „osteneala și timpul". Lucrarea a ap ărut în 1621.
15. Elîas Bodinus, prin lucrarea sa Bericlif von der Natu r — uiul vernunftsmessigen Didactica
oder Lehrkunst, 1 Tamburg, 1621, n constituit un impuls direct pentru Comenius s ă scrie
Ccska didakbka.
16- Philipp Glaum, profesor la Giessen, cu lucran a sa Disputa ți o Castellana de methodo
docendi artem quamvis intra octiduum, publicat ă în 1621, a stîrnit. un deosebit interes prin
noua sa metod ă tic a înv ăța repede limbile — Mcthodus Glaumîana—în timpul unei
săptămîni.
17. Ezcchid Vogel publică în 1628: Ephcmcrides totius îinguae latinae unius anni spatio duabus
singulorum dierum .professorum boris justa praenussam didacticam ex vero fundamento
facili methodo docendac et discendae".
ÎS- Jacob Wolfstim (SchomdnrfJ, autorul lucr ării Schola privata, boc est nova et compen-
diosissima ratio informandac pucritiae a prim is litterarum (Îinguae Latinae et Ger-manîcae)
elementis usqne ad perfectam gramma tici sermonis cognitionem, Brcmcn, 1619.
19. Joh. Valentin Andrcac (Î586 — 1654), teolog și predicator, a militat pentru reînnoirea
bisericii și a societ ății prin educa ție. Pentru pedagogic este important ă lucrarea sa:
Thcophilus sive Consiîium. de Chrisiiana rc ligione sanctius colenda, vita tempe-rantius
instituenda et literatura ra tioneîulius docenda, Stuttgart, 1649. Comenius poseda o copie a
acestei lucr ări, încă din anul 1622. De asemenea, în Reîpublicae Christianopolitanac
descripție, Strassburg, 1619, se g ăsesc prețioase propuneri de reform ă pedagogic ă.
20. Janus Caccilius Frey (mort 1631), filozof și medic; autorul lucr ării Via ad Divas seientîas
artesque, linguarum notitiaia, sermones extemporaneos nova et expeditissi-
ma, Paris, 1628, în care prezint ă diverse procedee cu privire la înv ățarea limbii latine,
logicii și retoricii, ca și la organizarea bibliotecii.
21. Comenius î-a scris îuî Ratke, dar n-a primit nici un r ăspuns (vezi, Patera — Cores
pondența, scrisoarea a 11-a, p. 12 și în continuare). De altf el este cunoscut faptul c ă
Ratke păstra în marc secret ideile sale și nu le comunica colaboratorilor decît cu
obligația scrisă de a nu Ie difuza.
178

22. ..^aditiojampadis" ~ preda rea fâșiei — este o expresie pe care o folose ște Lucrctius
(lie^îrnTrnr78) și îndrăgita de Comenius; revine asupra ei , întitulînd astfel chiar o scriere
mai măruntă din Opera didactica omnia, partea a IV-a, p. 105. Aici fa ce un apel la înv ățați
să-i continue opera.
23. „Discentia" este un termen pe care îl g ăsim folosit de p ăjirrtej^jxsje^^
în lucrarea De_anima, cartea 24, în sens de „ știința automstruirii7;7^rrnrare semnifica ția
cuvîntuîurcîe~~clidactic ă", care provine de la grecescul ..didasco" — tjjJ[nvăjg/'.
24. Manuscrisul Ceska didactica a fost descoperit în 1841 și se găsește acum la Muzeul
național din Praga. J. V. Novâk 1- a publicat în volumul IV al edi ției clin Brno, 1913.
25. Titlul întreg indicat în nota 12. *
26. Psalm 8,3.
27. Corect 15, 16, 17.
28. Faptele apostolilor 17, 28.
29. Trimiterea 2,7 este eronat ă.
30- în 313, prin edictul de la Milano, împ ăratul Constantin a acordat libertatea de manifestare a
religiei cre știne.
31« Horaliu, Epistola I, 10;24 (citat liber: „Naturam expellas furca, tanien usque rccurret…"}.
32. Psalm 36,10.
33- Compar ă Revelația 2,12.
34. După Psalmul 36,10.
35. Pe vremea lui Comenius, profesorii se recr utau, în cel mai bun caz, dintre absolven ții
facultăților _de_arte („facultas artium"), unde nu primeau nici un fel de preg ătire în
d!omlmiuT~pedagogic, și cum găseau un loc mai bun, p ărăseau învățămîntul.
36. Cicero, De divin. II 2,4 (Compar ă „Salut cititorilor", parag. 5).
37. J. Stobaios a întocmit (în sec. V e. n.) Anthologion (Florilegium), unde citatul nu este
atribuit lui Diogenes, ci discipolului lui Pitagora — Diotogenes. Probabil Comenius a
folosit traducerea lui Conrad Gessner, Ziirich, 1543, cu sc ăparea respectiv ă.
38. în Ccska didaktika se. g ăsește în continuare urm ătorul paragraf :%Va fi de folos întregului
popor și îl va ajuta Dumnezeu, cînd și printre noi se vor ridica oameni mari și foarte
luminați, atunci vom cî știga mai mult respect și prestigiu printre celelalte popoare,
deoarece este sigur c ă din cauza acestui neajuns, de multe ori, am fost dispre țuiți și umiliți.
Aceasta numai dac ă toți tinerii vor fi îndruma ți spre înv ățămîntul general și fiecare dup ă
posibilitățile sale trebuie s ă poată să ajungă cît mai departe, pentru c ă nu se poate ca, din
atîtea mii ce dau buzna în fiecare an în școlile elementare, unii s ă nu aibă înclinație spre
școli mai înalte", și de aici îi va ajuta Dumnezeu s ă urce din ce în ce mai sus, prin
aptitudini, încununate de succes, astfel încît nu numai poporul nostru, dar și alte popoare
vor fi luminate' de lumina în țelepciunii £j>
In versiunea latin ă, din Opera didactica omnia, acest paragr af a fost scos, întrucît versiunea
latină se adresa unui public mai larg.
179

39. Matei 12, 39; Marca 18, 12; Luca 11.. 29.
40. Matei 11, 12.
41. J. V. Andreae, Thcoplrilus, p. 16.
42. Pittakos a redactat, în jurul anului 500 î. e. n., legile pentru ora șul Mytilene și a fost considerat unul
din cei șapte înțelepți ai Atenei. Maxima și originea ei este prezentat ă de Erasm, Adagia, chil. I,
cent. VI, 95. Ci Diels, Fr. V, I, 64.
43. Nexu liypostatico — exprima dogma bisericeasc ă privind fuziunea naturii divine și umane în
Hristos,
44. Omul considerat un microcosmos, în analogie cu întreaga crea ție.
45. Se referă la 1. Moise, 1,26,
46. în Fizica sa, cap. IX, Comenius î și expune punctul s ău de vedere cu privire la plante, animale, om și
îngeri. Este o îmbinare de idei religioase cu cele ale epocii.
47. Comenius deosebe ște simțuri interne si externe. Cele externe sînt cele cinci sim țuri cunoscute, cu
ajutorul c ărora percepem lucrurile din jurul nostru. Datele pe care le primesc sim țurile externe sint
transmise sim țului interior, denumit de el simțul comun. Alături de acesta mai sînt înc ă două
simțuri interioare: memoria și imagina ția.
48. Alexandru cel Mare, rare nu era mul țumii, dosi f ăcuse atîtea cuceriri,
4'>. S. P. Festus a scris In sec. III e.n., dup ă Verrius Flaccus, lucrarea De verborum sig-nificatu, un
dicționar îatir.datin, în care a explicat semnifica ția cuvintelor latine ști.
50. Exact: Epistola a îî-a a lui Petru 3,13.
si- Exact: Cartea lui Iov 1, 1, 2,
52. Exact: Luca 12,36.
53. Enoch cu cei 365 de ani ai s ăi (1, Moise 5,23), de și ajuns la o vîrst ă respectabil ă, era tînăr față de
Matusalcm cu ai s ăi 969 de ani, tot din neamul lui Adam.
54. epyov — munca, rc&pspya — activitate secundar ă.
55. Se referă la căderea în p ăcat a lui Aclam și Eva.
56. Scrisoarea I c ătre Corintcni 14,20.
57. Starea de baz ă este considerata perfec țiunea din rai.
58. Ludovic Vives (1492 • – 1540), Liber primo de concordia et discordia Opera. Basel, 1555, voi. II,
764.
59. £,. Annaeus Sfineca, cel tînăr (4 î.e.n. — 65 e.n.}, filozof stoic roman, educatorul împ ăratului Nero.
Epistole 92, 29—30.
6°- Textul între paranteze apar ține lui Comenius.
61. Jsus, fiul lui Sirah, este autorul unei c ărți din Vechiul Testament, intitulat ă Eccle-siastul.
62. Cosmos — lume, macrocosm — lumea mare, microcosm — lumea mic ă, în miniatur ă, idee
frecventă în literatura epocii.
180

C ș
în Physika synopsis, Coraenius termin ă unul din capitole cu cuvintele: *,Din cele spuse mai sus, pe
drept cuvînt omul este numit microcosmos" (XI, 21)j)
Afirmația nu-i apar ține lui Pitagora și nu este identificat ă nici sursa de unde a luat-o Comenius.
Aristoiel, Metafizica, I, începutul.
Bernardde Clairvaux (1031 — 1153), mistic cre știn. Citatul este din Epist. 108, parag. 2,
{Migne, Patrol., lat., voi. 182, 242).
Din Cartea în țelepciunii 11,20.
De beneficiis IV, 6, 6.
Luca 8, 5; Matei 13, 3.
Aristoiel, rcepi ^uxîlC» HI, 4.
Prin observa ția sa, Comenius vrea s ă evidențieze că natura singur ă nu ajunge.
Tusculanarum disputationum, lib. III, 1, 2.
Maior munâus: omul ca microcosm este opus lumii mari.
Aristotel, rcepo oupavo, I, 3, 270 b.
Epist. 95, 50.
Plato, Timaios, cap. IV. Comenius red ă liber ideea, nu sub forma de citat din textul specificat.
Cicero, De natura deorum, lib. I, 42, 117.
Firmianus Lactanlius (aprox. anul 300 e. n.). Lucrarea sa Divinarum institutionum este considerat ă
prima teologie sistematic ă. Citatul provine din De opif. Dei. IV, 28, Etimologia cuvîntului de
religie, de la verbul religare — a lega, nu este concludent ă.
Marcu 10, 14.
Poetul Horațiu este originar din Venusia. Citatul este din Epist. I, 1, 39 ș.u.
Compară Comenius, Physica synopsis, cap. 11, parag. 11.
Compară cu afirma ția lui Comenius, cap. III, parag. 3 și 4.
Referire la 1. Moise 11, 9 — turnul Babilonului.
Sînt numeroase asemenea cazuri, prezentate și descrise pîn ă în perioada prezent ă. De ele pedagogia
s-a ocupat mai pu țin, deși ar merita aten ție. în acest sens merit ă amintită lucrarea J. A, L. Singh and
R. M. Zingg, Wolf chiidren and feral rnan. New York, L ondon, University of Denver publications,
4, 1941.
85. M. Dresser (1536 — 1607), profesor la Universitatea din Leipzig.
86. J o ochim Camcmrius (1500—1574), umanist și reformator (contemporan și prieten. cu
Melanchton), autorul lucr ării Horarum subcisivarum cent, I, 75, Frankfurt, 1602.
87. Simon Goulart (1543—1628), teolog protestant din Elve ția (Geneva). Autorul scrierilor: Thresor
d'histoires admirabîes de notre temps, voi. I, în 1600, II, în 1604, și Enfants nourris parrni Ies
loups.
181

88. Plalon, Legile, cartea a Vi-a, cap. 12.
89. Diogenes Laertius, De vita et dogmatibus pMIosophorum VI, parag. 65.
90. Neslor, unul din eroii r ăzboiului troian, despre care Homer spune c ă a trăit cît trei genera ții.
91. JosephusFlavim (37—95 e.n.), istoric evreu» A scris în grece ște Despre r ăzboiul evreiesc
(campaniile împ ăraților Vespasiau și Titus, care au dus la distrugerea Ierusalimului și a
templului), și Antiquitates judaicac, cartea I, 106.
92. Ovidiu, Ars amandi III, 595—-596.
93. Comenius consider ă că fiecare fiin ță are un, spirit propriu.
94. Compară 5. Moise 1,17; Romani 2,11; Petru 3,17,
95. Aitgustin, De spiritu et litiera. (Migne, Pair. lat? 44, 199 ș. u.}.
, 96. Vcrgiliu, Georgice I, 145 -~ 146.
97. Cartea lui Isus Sirah, di n scrieri necanonice 89, 40.
98. Juvenal, Satirae VI, 448—450.
99. Euripide, Hippolytus V, 610-643,

100. Cipriota — este denumit ă Venera, zei ța frumuse ții, pentru c ă provine din insula Cipru.
101. Pitagora (c. 580—c. 500. î.e.n.), filozof și matematician grec. El considera c ă la baza
lucrărilor se afl ă numerele. Aici Comenius are în ve dere gîndirea lui Pitagora conform
. căreia lumea este conceput ă ca armonie și număr.
102> Arhimede (sec. 3 î.e.n.), vestitul matematician, fizician și inventator grec în domeniul
mecanicii.
103. G. Agricola (1494—1555), primul mineralog sistematic german. A scris Bermannus sive
de re metallica Hbri XÎL Basel, 1530.
104. Christoph Longolius (1488—1522), umanist francez. Cu Erasmus a dus vestita disput ă:
dacă limba și stilul lui Cicero trebui e imitate, ori acestea s ă fie adaptate nevoilor timpului.
Longolius a fost persiflat de Er asmus în dialogul Ciceroniamis.
105. în Opera didactica ornrsia III, 3—4, Comeni us atribuie aceste cuvinte unui profet, f ără să
facă alte preciz ări.
106. Nu se știe precis la cine se refer ă Comenius; probabil la cuvint ele lui Socrate, din Apologia
lui Plato, cap. 36 ș.u,
107. Pilde 15, 15.
108- Compar ă „Leges illustris gymnasii Lcsnensis, ratione moruni" 1.
109. Proverbe 9, 10; Iov 28, 28; Psalm III, 10.
no. După Platan, lucrurile percepute prin sim țuri nu ar fi decît „umbre", copii șterse ale ideilor,
și nu ar avea coresponden ță în realitate, decît în m ăsura în care particip ă la idei.
182

Ui. M. Luther, An die Burgermeyster und Radherrn allerl cy Stedte ym Deutschen landen, 1524.
112. Asupra st ărilor din școlile din acea vreme vezi Zikmund Winter, 2ivot a uceni na skolâch
partikulâmich. Praha 1901.
U3. Vezi Salut cititorilor, nota 12 cu privire la E. Lubinus.
114. Vergiliu, Eneida VIII, 560.
U5. Despre corabia lui Hieron, pe care a mi șcat-o Arhimede, poveste ște Plutarch. Marce-llxis, cap. XIV, și
Athenaios, DeipnosopMstae V, 208 d.
116. Este vorba de Ferdinand de Castilia. Cornenius se folose ște aici de lucrarea lui G. Ben-zoni,
Historia del mondo nuovo, Vene ția, 1565.
117. Anecdota este cuprins ă în cartea lui G. Benzoni.
118. Cornenius îl consider ă pe J. Faustus — Fust (mort 1468) drept inventatorul tiparului. Fust a fost
asociat cu Gutenberg, iar dup ă ce s-a desp ărțit de acesta a avut o tipografie proprie. Urma șii lui
Fust au sus ținut că Gutenberg ar fi deprins arta tiparului de la Fust.
U9. Istorice ște nu este confirmat faptul c ă praful de pu șcă a fost inventat de c ălugărul Bertliold Sclîwarz.
120. Se referă la foștii locuitori ai Americii, pe care i-a descoperit Columb.
121. Proverb, vezi Erasm, Adagio chil V, cent. IV, 45.
122. Această povestire a luat-o Cornenius probabil din Florilegium magnum, editat de Jos. Lang, cap.
„Discipuius"; Frankfurt, 1621, p. 865.
123. Arisiotel, Metafizica I, începutul: „ ÎCUVTEC uvOpamoi toC siSevai âpsyovtui cpuast"
124. în cap. V, parag. 7.
125. Nu în mod expres, se poate doar desprinde.
126. Compară Ovicl, Ars amandi III, 397 (i gnoii nulla cupido).
127. Despre aceasta vorbe ște J'hUatch în biografia lui Temlstocle, cap. 2. Cornenius a preluat aceast ă
afirmație din Erasm, Apophthegmata V, Themistocle 17 și 18.
128. Erasm, op. cit. în nota 121.
129. în Plutarch, Alexandru, cap. 6, nu se g ăsește acest text, în schimb exist ă în Florilegium lui Lang,
cap. Eclucatio.
130. Teoria „antidotului" a jucat o deosebit ă importan ță în filozofia și medicina medieval ă. Despre
„Antidotarium" vezi St. d'Irsay, Hist'oire des XMversites; Paris, 1933, voi. I, p. 104 ș.u.
131. Un cunoscut proverb latin spune „Nu din fiecar e lemn se face un Mercur" (statuia zeului).
132. Cato, De agii cultura 5, 6.
133. Plutarcli, De educatione puerorum. cap. IV.
134. Regele Iiieron a folosit sistemul de scripete al lui Arhimede.
183

135. Conform stadiului de atunci al științei, dopa care substan țele dispuneau de diferite grade de c ăldură
interna sau extern ă.
136. Compară cap. XII, 3 și cap, XIII, 8.
137. Daedal, constructorul labirintului din Creta.
138. Credința popular ă despre tunete.
139. Comenius a r ămas partizanul pozi ției geoeentriee, ptolomoice. Mai tîrziu, el a luat cuno ștință de
concepția heliocentric ă, dar n~u mai introdus-o în lucr ările sale.
14<i- Compar ă Cicero, De offidis, I, 28, 100.
141 – Cicero, De legibus I, 6, 20.
1*2. Hippohrale, Aphorisme, Cu aceste cuvinte î și începe Goetîie romanul s ău Wilheîm Meisters
Lehrjahren și stimulat probabil, dup ă cum arat ă W. Flitner (în Goetlieka-lendar, 1943), a c ăutat să
citeze întregul text respectiv al medicului grec, pe care 1-a inclus apoi în opera sa.
143. Dionysius Cato, Distidra II, 2(3.
î'44. M. Manilius, Astronoinicon, liber IV, 16.
145. „fronte solum capillatae" ……….. vezi nota 142,
146. Capit. XV.
147. Capit, XIX.
148. Capit. XVI.
149. Capit. XVII.
130. Capit. XVIII.
151. Capit. XIX.
152. Comenius îi atribuie lui Aristotel o maxim ă, luată din Scneca, De brevitate vitae I, 2, dar care de
fapt îi apar ține lui Theophrast (vezi Cicero, Tuscuî. III, 28 par. 69).
153. Hippokrate, începutul aforismelor, vezi cap. XIV, nota 6.
154. De brevitate vitae cap. I ș.u.
155. H. Guarinonuts, medic, autorul lucr ării Ble Grewel der Verwiistung menschlichen Geschlechts,
Ingolstadt, 1810, prefa ța la cap. IV.
156. Pico della Mirandola (1462—1494), umanist și filozof italian. A impresionat prin erudi ția sa, și
datorită subtilității spiritului s ău s-a ridicat la nivelul celor mai de seam ă gînditori ai Rena șterii.
157. Scneca, exact Epist. 93, parag. 1—8.
158. Juvcmil, Satira X, 356.
159. Vezi Informatorul școlii materne, cap. V, 14 ș.u.
160. Hcsiod, "Epya Kai f|uspa (Munci și zile), V. 361-362.
184

161. Exact 2496.
162. Seneca, De brevitate vitae, I, parag. 3.
163. De aici începe expunerea metodei sincretice.
164. în vremea respectiv ă, nici nu putea fi vorba de material demonstrativ. Pentru clasele mai mari nu
existau manuale, lec țiile începeau cu dictarea sau transcrierea textului de înv ățat.
165. Aici Cornenius face o distinc ție clară între arte și științe. Prin arte în țelege cele 7 arte liberale, iar
prin știință — înțelegerea lucrurilor. Artele premerg științei.
166. Regulile abstracte, a șa cum le întîlnim la gramatic ă, dar ele trebuie s ă rezulte din exemple.
167. „Reales disciplinas praemitti organicis" — științele reale s ă premearg ă celor organice, adic ă celor
ce le ordoneaz ă, științelor logice. „Organicis" în leg ătură cu „Organon"-ul aristotelian, respectiv
„Novum organon" al lui Fr. Bacon.
168. Seneca, Epist. 93, parag. 1—8.
169. Josef Justus Scaliger (1540—1609), umanist, filolog și istoric; a activat în Leiden-A fost
considerat, mult ă vreme, întemeietorul filologiei istorice.
170. Elevul trebuie mai întîi s ă-și însușească înțelegerea lucrurilor, apoi s ă aplice în practic ă cunoștințele
sale.
171. Acest procedeu este indicat în primul rîud pentru înv ățarea limbilor, dar Comcuius îl extinde asupra
întregului con ținut ce urmeaz ă să fie învățat.
172. Ilugo de St. Victor (1107—1141) — teolog francez, mistic (Migne, Fatr. lat. 175, 237 ș.u.).
173. Arisiotel, Fizica I, cap. 8—9.
174. Citatul provine din J. Lung, Fîorilegmin rnagnum, din partea intitulat ă „Instituție", Frankfurt,
1621.
175. Cicero, Tuse. II 5, 13.
176. (Isocrates), Orat. ad demonicum, parag. 18.
177. Quintilian, Institutio oratoria I, 3, 8.
178. Date mai am ănunțite le găsim la sfîr șitul altei lucr ări a lui Cornenius, Informatorul școlii materne.
179. Cap. XIX, parag. 50. în Informatorul școlii materne, cap. V, parag. 20, g ăsim interesante date cu
privire la necesitatea mi șcării și a jocului la copii.
180. Aluzie la versul lui îlorațiu „Omne tulit punctum, oui miscuit utile dulci", Epist. II, 3, 343.
isi. Labirintul în țelepciunii; titlul manualului pentru clasa a IV-a a școlii comeniene a fost alc ătuit după
principiul ghicitorilor.
182. Vezi cap. XVIII, parag. 45 —46; cap. XIX, parag. 50.
183. Este vorba de p ămînt, apă, aer si foc.
185

184. Cu prjvjre la pansofia lui Comenius, vezi studiul introduc tiv. O lucrare mai timpurie este
(Torta sapientiae reserata sive pansopMae christianae seminariurn (Poarta deschis ă a
înțelepciunii* sau r ăsadnița pansofiei cre știne) Jprecum și alte lucr ări.
185. Se referă la lucrarea lui Donat.
186. Autorul se refer ă l a c e l e d o u ă gramatici, prima a lui Filip Mclanchton, iar a doua a lui
Pietre de la Ramei (1515-1572), un cunoscut umanist francez. Ambele erau folosite în
școlile cehe, dar și larg răspînditc în Europa central ă și apuseană.
187. Comparația este folosit ă de Quintilian, Inși orat» I, 2, 27 ș/u.
188. Mai detaliat despre aceasta în Sc hela pansophica, partea a Ii-a, Picturae auditoria, în Opera
didactica omnia III, 38 ș.u. Aceeași idee o găsim la Câmpamlla, în Cetatea soarelui.
189. Comenius a urm ărit să elaboreze o metod ă universal ă pentru toate științele și artele.
190. Hieronvmus (331—420), p ărinte bisericesc, Epistola 53, parag. 9 (Migne, Patrol. lat. 22,
549).
191. Vezi cap. XIX, parag. 50.
192. Esop, Fabule 200 și 200 b; Phaedra I, 3.
193. Horațiu, Epistola I, 19, 19.
194. Este vorba de iezuitul polonez Rchor Knapski (1584—1638), autorul cuprinz ătorului
dicționar Thesaurus polono-latino-gr accus. Cracovia, 1621 —1632; vezi și critica pe care
i-o aduce Comenius în cap. XXII, parag. 25,
195. Vezi mai jos cap. XXI și XXII.
196. Se refer ă la lucrarea pansofic ă Pansophiae dia țyposis, ap ărută mai tîrziu.
197- QuiniUian, Inst. oratoria XI, 2, 1.
198. £,, Vivcs, De tradendis disciplinis, lib. III, Opera, Basci, 1555, voi. I, p. 468.
199. L. Vives, Introd. ad sapient, 180—183. Opera, Basel, 1555, II, 77.
200. Nu este cazul s ă discutăm exactitatea lingvistic ă a exemplului dat, mai ales c ă sînt și păreri
contrarii (vezi Vybraue spisy Jana Amos e Komenskeho, Praha, 1958, voi. I, parag. 276.
201. Psrsius Placous, Satirae I, 27.
202. Joachîm van Sterk {cu numele latinizat Joachim Fortius Ringelbergms, ,1499 — 1536),
umanist olandez, autorul lucr ării De ratione studii» apreciat ă de Comenius, vezi Opera
didactica omnia", partea a IlI-a, 758 ș.u.
203. Cap. XXVII și XXVIII nu con țin nimic cu privire Ia scriere, dar g ăsim în cap. XXIX.
204» Cgmenius a construit acest hexametru dup ă un vers cunoscut al unui autor anonim:
«CSolamen miseris socios habufe.se malorum" („Mîngîierea nenoroci ților este c ă nu se
chinuîe singuri"). \
20S. Procedeul de a încredin ța elevilor anumite sarcini din cele ale profesorului, spre a u șura
munca celui din urm ă, era destul de uzual pe atunci.
186

206. Epist. ad famiî. VII, 29, 2; Erasmus, Adagia chiî. I cent. VII, 3.
207. Seneca, Epist. 29, 1.
208. în loc să fie 21, în. text este 22, pe care l-am men ținut.
209. Compară Ovidiu, Fasti I, 321.
210. Plinius, Naturalis historiae, liber XXIX, 1,2.
211. Indicații mai precise asupra reprezent ărilor picturale le-a dat în Școala pansofic ă și în cap.
XX, parag. 10.
212. în Didactic ă nu se găsesc alte indica ții.
213. Seneca, Epist. 38, 1.
214. Seneca, Epist. 9, 20.
215. Idem 84, 2.
216. Augustin, Epist. 143 par. 2 (Migne, Patrol. lat. 33, 585).
217. Cap. XVIII, parag. 44-47.
218. M. Litther, în scrisoarea adresat ă orașelor, din 1524. Compar ă cap. XI, 3 și nota respectiv ă.
219. Seneca, Epist. 48,12.
220. Cicero, De officiis I, 31, 110: „invita, ut aiunt Minerva, id est adversante et repugnante
natura".
221. Special, specific — în opozi ție cu general.
222. Adică în conformitate cu știința didacticii.
223. Vezi nota 47.
224. Principiul filozofiei senzualiste are o formulare asem ănătoare: „Nihil est in intel-lectu,
quod non prius fuerit in sensu".
225. Plautus, Trucuîentus, v. 489; Erasmus, Adagia, chil. II, cent. VI, 54.
226. Horațiu, Epist. II, 3/180-182.
227. Comenius utilizeaz ă termenul de „physica", respectiv „ physicae", pentru întreg domeniul
creației, dar este folosit și în loc de „naturalis scientia" (vezi mai ales cap. XXX, parag. 6).
228. Robert Fludcl sau de Fluctibus (1574—1837), filozof al naturii, în genul lui Paracelsus,
Comenius are în vedere lucrarea sa Utriusque cosmi, majoris se. et minoris metaphysica,
physica atque teehnica historia (prima parte: Macrocosm, partea a Ii-a, Micro-cosmi
historia), Frankfurt, 1628. Materialul men ționat de Comenius se g ăsește în cap.
„Philosophia vere christ iana seu meteorologia".
229. Cum se vede, Comenius cunoa ște noțiunea de „utopie", dar nu știm sigur dac ă el a citit
cartea lui Th. Moms.
230. Aristoiel, Metafizica I, cap. 2.
187.

231. Ccrxepov — rcpoxspov — ce urmeaz ă mai iîrzhi s ă se dea mai înainte.
232. Citatul nu a fost identificat.
233. Aceste cuvinte nu-i apar țin lui Quinîilian, ei lui Sincca, Epist. VI, 5.
234. pij.npnKOc — care imit ă.
23S în original, proverbul este dat în limba german ă: „Ein guter Vorg ănger findet einen guten
Nachgânger.
236. TereMiu, Andria, vers 17 i.
237. Despre „tropoi" ca și despre con ținutul înv ățămîntului din epoca respectiv ă, vezi studiul lui
E.R. Curkm, Europăische Literator und lateinisches Mitte laîter, Berna, 1948, în special
parag. 50 si urm ătoarele,
238. Comcnius recomand ă ca în demonstra ție să se foloseasc ă aceleași exemple.
239. Vergii a folosit în Eneida (î, 14), ref erradtt-se la port ui Ostia, ^^^^zzJ^SSS^i^B-^^
^pgatjn_l^umari. Dup ă acest model, elevii pot construi singuri metateze asem ănătoare.
240. Cicero, De divinatione I, 42, 87.
241. Acest lucru îl afirm ă Qmnîilian, Inst. orat. fi, 3,3 (vezi și cap. XXV, parag. 23).
242. Ovidiu, Ars amandi II, 675—676.
243. Aceasta este o pozi ție a realismului pedagogic, promovat cu vigoare de Comenius.
244. Janua linguaruin reserafa, sive seminarium li nguarum et scientiarum orrmium; Lissa, 163Î.
245. Cicero, De finibus III, 2,4.
246. Ediția Docenius a operei Janua, ap ărută în 1633.
247. Khmer a fost colaboratorul lui Comenius la Elbing, la elaborarea manualelor pentru
suedezi.
2"48. Latinitatis posticum — Porti ța din spate a latinit ății.
249. Cicero, De oratore III, 10, 38.
250. Vezi parag. 19 din acest capitol.
251. Mai tîrziu Comcnius înlocuie ște denumirea, de „Palatinul" cu „Atrium".
252. în ediția de la Amsterdam a Didacticii magna urmeaz ă o numerotare gre șită a paragrafelor,
în loc de 20—26, avem 10—16. Am introdus numerotarea corect ă.
253. Vestibulum a ap ărut după Janua, adic ă în 1633, cîncl Comenius și-a dat seama c ă
. Janua, ca prim manual, este prea greu.
254. în loc do „palatium", Comcnius a introdus „atrium", fiind o de numire mai corespunz ătoare
intențiilor sale reformatoare.
255. Vezi Opera didactica emnia, partea, a IÎI-a, p. 175 ș.u.
256. Vezi Opera didactica omnia, partea a lîl-a, p. 219 ș.u.
257. Vezi nota 194.
188

258. îndrumările cu privire 3a utilizarea, acestor manuale se afl ă în Didaktickc roprav ă Vratislavskfm și
în Skola trojtridni.
259. Seneca, în Epist. 88, 1 și nu în 89.
260. L. Vivcs, Introd. ad sapientiam 1; Opera, Basel, 1555, II, 70 ș.u.
261. „Ne quid nimis" — compar ă Erasmus, Adagia chil. I, cent. VI-, 96. Calc dup ă grec. jxi]8ev ayuv
(Theognis, 335 etc.)
262. Despre Lactantius vezi nota 78.
263. Are în vedere un citat din Pluiarch, De audiendo, parag. 3.
264. „Ventre pigri, inutilia pondera terme" — o expresie homeric ă — ăxOoc upooprjc (II. 18, 104'; Od.
20, 379).
265. Capit. XXI, parag. 5.
266. Seneca, Epist. 31, 4.
267. Vergiliu, Gcorg. II, 272.
268. Horaim, Epist. I, 2, 69-70.
260. /_. j, M. Columclla, De re rustica, iib. XI, 1, 26: Nani illud verum est M. Catonis ora-culmn „nihil
agendo homines male agere discunt".
270. Cap. I, V, parag. 6. 271-
Vezi Job., cap. 32 ș.u.
272. Psalmul 139, 14. _ r
273. M. Luther scrie în prefa ța la ediția scrierilor sale germane din Î539; »„Tu vei g ăsi mereu, prin tot
psalmul (anume 119), trd_j£guji și care se numesc: oratio, mcditatio, tenta ția. **"
274. Pe această temă Comenius a scris c ătre sfîrsituî vie ții sale opera Unum necessarium (1668).
275. Vezi 2. Moise 22, 29 si 23, 19.
276. Luca 16, 19 și continuare.
277. Vezi Vergiliu, Eneida 1,94.
278. 2. Regilor 2, 11.
279. Andreas Ger ar dus Hyper ins, teolog luteran din sec. XVI. între altele a scris De theologo seu
ratione studii theologici, libri IV, Basel, 1559; iar despre studiul Sf. Scripturi, în: De sacra
scripturae lectionc et inedîtatione «ruotidiana, Basel, 1563.
280. Desiderius Erasmus din Rotlerdam (1467—1536), marele umanist olandez care a promovat o
pedagogie umanist ă, fundamentat ă pe ideea „naturii bune" a omului. Opera,. ed. J. Clericus, voi. V,
Sp. 140 AB.
281. Idem, 140 CD.
282. idem, 144 A-C.
189

283. Augustin, Doctrina christ., 11,9 {Mignc, Patrol, lat. 34, 42).
284. Autori romani de comedii (Plauim c. 250—184 î.e.n. și Terentius 185—159 î.e.n.).
285. l. Moise 22, 16 ș.u.
2S6. Aluzie la scara lui Iacob — vezi 1. Moise 28, 12 . ș.u.
287. Futgentius (468—533), scriitor reli gios, adept al Sf. Augusti n, Epist. II, parag. 12—21
(Migne, Patrol. lat. 65, 315-317).
288. Luca 16, 19 ș.u.
289. Priscimms (mort 526) a scris o gramatic ă, a limbii latine, care a fost utilizat ă în tot evul
mediu, pîn ă în timpul lui Comenius, intitulat ă Institutiones grammatieae.
290. l. Petru 5,5; Iacob 4,6.
291. Matei 3, !7;Marcu'l, II.
292. Ioan 1, 26.
293. Psalm 116, 22; Matei 21, 42; Mar ții 12, 10,
294. CaUillits. (87—47 î.e.n.), Tibnllm (aprnx. 54-……19 î.e.n.}, doi cunoscu ți poeți lirici ro-
i n a n i.
295. fna;i Chrisostom (mort 407). scriitor bjsotw.se grec; în comentariul s ău la cea de-a
îT^^coioareli lui Timotei; Horn ol ic LX, î {Mignc, Patrol. lat. 62).
296. Cassiodor (aprox. 470—565 e.n.), scriitor cre știn: Exposltio in Psaîterium, Ps. 15, ultimul
al. {Mignc, Patrol. lat. 70, 116),
297. Compară Ilorațiu, Epist. II, 3, 268 ș.u.; „Vos exemplarta gracea nocturna versate mânu,
versate diurna".
298. 1. Petru 2,9.
299. Lucian (125—190 e.n.), retor și filozof grec,
300. Marțial (sec. I e.n.), autor roman de epigrame.
301. Julianns Apostata — Renegatul (332—363), împ ărat roman, a domnit între 361—363;
devenind adept al neoplatoni smului, a revenit la p ăgînism, de aci și porecla.
302. Leon al X-lea (1513—152î),'pap ă în perioada Reformei. Ceea ce afirm ă Comenius despre
el este datorit ă lucrării lui Joh, Bak, Tlie Pageant of Popes, London, 1574,
p. 179.
303. Jacoh Sadokto. (1477—1547), cardinal, cu înclina ții spre umanism. La fel și Bembo era
reprezentantul unui umanism foarte pronun țat laic.
304. Prin „italieni", Comenius nu are în vedere pe italienii catolici, cît mai ales pe italienii
„eretici" ai sec. al XVI-lea, și în special pe sozziniani ști, de care s-a ocupat în mod special
într-o scriere.
305. Cartea 1, Samuil 5, 2.
306. . (Hier onymus), Epist. ad Damasnm, nr, 144.
307. Isidor dînjkmtta (sec. VII), p ărinte bisericesc^ Opera: Isidorxs Hispaîensis Sententiarum,
190

L. ITI c. 13, 2,3 {Migne, Patrol. lat. 83, 686).
308. De finibus, II, 5, 16.
309. Corpus Reform. XXI, Sp. 101 ș.u. (Tiieol. hypotyposes de peccato). 3io.
Augustin, Epist. 137, parag. 7 {Migne, Patroî. lat. 33, 524).

311. Comenius are aici în vedere mai ales pe Aisted cu scrierea sa: Triumphus Bibliorum
sacrorum seu encycîopaedia biblica, exhibens triumphum philosophiae, jurisprudentiae et
medicinae sacrae itena que sacrosanctae th eoîogiae, quatenus iî iarum fundamenta ex
Scriptura, V. et N. T. colligntmtur; Frankfurt, 1625.
312. Erasmus, Paraboîae sive similia, abs. ex Aristote le, Plinio, Thcophraste, Clericus 1,606 c.
313. Idem I, 615 ș.u.
314. Acest aliniat st ă sub puternica influen ță a lucrării lui Andreae Theophilus, dial. III, p. 89
ș.u.
315. Interpretarea textului 2. Moise 3, 22 este dat ă de Augustin, De doctrina christ. II, 40 (60),
{Migne, Patroî. lat. 34, 63).
316. Vezi nota 241.
317. în mod gre șit Comenius atribuie compara ția lui Augustin In Ioc ele Grîgore. Vezi Gre-
gorius, Moralium libri, introduc, cap. IV.
318. Vezi Opera didactica omnia, partea I, Didactica disse rtatio, unde Comenius vorbe ște numai
de întreceri lunare.
319. Vezi nota 289.
320. Cicero, Pro Flacco 27, 65; Emsmm, Adagia, chil. I, cent. VIII, 36.
Frigieni, popor din Asia Mic ă înrudit cu tracii, considera ți de romani ca lene și.
321. E. Lubinus, vezi nota 12; el propune și alte pedepse.
322. Compară cu nota 173.
323. Prezentarea de fapte duce la descoperirea nexului cauzal.
324. Compară Informatorul școlii materne, IV, parag. 7— 11 și cap. VI—VIII.
325. în Fizică se includeau, pe vremea lui Comenius, și științele naturii.
326. Mădularele interioare erau in ima, ficatul, stomacul etc.
327. Vezi cu privire la no țiunea de gramatic ă în evul mediu— E. R. Cmiius, Europâische
Literatur und lat. Mittelalter. Bem, 1948, p. 50.
328. Versurile metrice sînt cele cantitative, iar pe cele ritmice Comenius le nume ște versuri
accentuate.
329. prin noțiunea de „politic ă" Comenius în țelege administra ție publică, jurispruden ță etc.
330. Vezi Informatorul școlii materne IV, parag. 7, respectiv IX.
331. Tot acolo IV, 5, respectiv X.
332. 1. Moise 5, 22-24.
191

333. Problema este tratat ă în Didactica Magaa, cap, .'XXIX și XXX. Comcmus a reluat-o mai analitic în
Pampaedia.
334. în Didactica magna din Opera didactica omrtia apare, din eroare, de dou ă ori notarea a dou ă
paragrafe diferite cu 23. Al doilea paragraf l-am notat cu 23 b.
335. Titlul exact al lucr ării Schola infantiac sive de provida juventutis primo sexcnnio
educatione, vezi Opera didactica omnia voi. I, p. 198 ș.c. Aceast ă lucrare a fost scris ă cu 6 ani
înaintea Didacticii.
336. Comenius se refer ă la lucrarea pe care. a serb< f Ia. Sârospatak, Orbis sensualium pictus (Lumea în
imagini), menit ă să contribuie la înv ățarea limbii latine.
337. Detalii metodologice le g ăsim în prefa ța la Orbis sensualium pictus,
338. Wilhehn Zepper, predicator ia. Herborn, pe vremea, cirul Comenius î și făcea acolo studiile. Zepper a
editat De politia eccîesîastka, ile rborn, 1607, în care recomand ă, în cap. VI, s ă nu se înfiin țeze școli
în limba matern ă (adică școli elementare) acolo unde exist ă școli latine,
339. J, II. Alslcd, unul din profesorii lui Comenius la Univers itatea din Herborn. Mai tiran, profesor la
Colegiuîplm Alba îulia. A publicat Encyclopedia sep tem tornis distincta, Herborn, 1630. în aceast ă
lucrare (cap. VI, p. 1513) sus ține ca la școala elementar ă în limbă maternă să urmezi; numai b ăieții
,,qui artibus mec.hanicis ali-quandi) se applicabuni".
340. Idcea provine de la evanghelistul Ioan: „Viului sufl ă unde voie ște și tu auzi glasul lui, dar nu știi de
unde vine, nici încotro se duce" (I<>an 3, 8). A
341. în fiecare limb ă, după Comenius, osie cuprins ă o parte a spiritului, care poate fi cunoscut ă prin
învățământ și prin stăpînirea limbii respective.
342. Cicero, De oratore III, 10, 38,
343. Limba latin ă era considerat ă ca o limb ă erudită; ca asigura nomenclatura științifică a lucrurilor. ,
344. Muzica figural ă — cîntarea pe note.
345. Compară nota 2, Propuneri scurte.
340. Cele 6 manuale au fost denumite astfel de Come nius: Violarium, Rosarium, Viridarium, Sapientiae
Labyrintkus, Spirituale balsamenUim, Paradisus animae (vezi Opera didactica omnia I, p. 248 ș.u.).
347. Vezi Opera didactica omnia I, p. 249 ș.u.
348. Siman Stevin\ (1548—1620), matematician și naturalist olandez. A scris în limba flamand ă.
349. Problematum geometri, libri V, Antwcrpen, 1583, cartea I.
350. Noțiunile: ens — ceea ce este, essentia — realitatea obiectiv ă, substantia — substanță, .,
"eienfîr" accidens — moment întîmpl ător, nesemnificativ, qualitas — calitate, quid- /
ditas — existen ță sînt noțiuni ce nu provin din latina clasic ă, ele au fost create pentru V nevoile de
ordin terminologic ale filozofiei medievale, în parte, pe baza lexicului grecesc,-^
351. Compar ă nota 10 de mai sus.
192

352. Limba matern ă, latină, greacă si ebraică.
353. Comenius a r ămas partizanul geocentrismului.
354. Computus — calcularea mi șcării aștrilor cere ști pentru determinarea datei s ărbătorilor (de pild ă, a
Pașteluî).
335. „Magistcr pnilpsophiae" era sinonim eu prof esorul pentru arte liberale. Titlul se ob ținea în urma
absolvirii facult ății artistice (facultas artium), denumit ă mai tîrziu — facultatea de filozofie.
356. Justus Lipsim (1547 — 1603), filozof olandez, folose ște noțiunea de filozofie, ca și Comenius, într-
o accepțiune mai larg ă, în sensul cunoa șterii umane în general.
357. J, Lipsii, Physiologiae stoicorum libri tres, Antwerten, 1604, cartea I, parag. 1, p. 2.
358. Comenius folose ște inscripția de la intrarea în academia platonician ă pentru denumirea clasei a Ii-a
a școlii sale pansofiee.
359. Despre aceasta vezi cap. XXII, parag. 20 și 21.
360. Termenul de „metafizic ă" este legat de lucrarea lui Aristotel în care.se tratează speculativ
principiile fundamentale ale teoriei existen ței și care a fost numit ă „metafizica", deoarece
Andronkos din Kodos (sec. I î.e.n.) a a șezat-o în urma lucr ărilor ele fizica aristoteliene. Termenul a
fost folosit mai tîrziu în denumirea unei științe al cărei obiect este abstract și depășește granițele
experienței obișnuite. Așa s-a ajuns la confundarea metafizicii cu teologia și cu concep ția că
obiectul ei este ve șnic, invariabil și atemporal. De aici modul „metafizic" și metoda de a gîndi prin
abordarea izolat ă a obiectelor și proceselor, prin absolutizarea unor laturi ale realit ății, în opozi ție
cu metoda dialectic ă.
Comenius împ ărtășește părerea de origine aristotelic ă epocii cu privire la metafizic ă, considerînd-o
drept știința categoriilor de baz ă ale lucrurilor, ca existen ță, ființă, proprietate, calitate otc, adic ă
drept ceva ce se manifest ă în mod invariabil. Cunoa șterea acestor categorii îi apare indispensabil ă
pentru înțelegerea oric ărei științe. De aceea, Comenius propune ca înainte de fizic ă să se studieze
„profizka" în sens de metafizic ă.
361. Aici s-a tradus prin men ținerea ablativului absolut ncclasic.
362. Xenop/ion, Memorabila Socratica 1, 6, 15; Erasmus, Apophthcgmata III, Socratica 10
(Clericus IV, 156).
363. Urma s ă fie; completat în Informatorium destinat școlii latine.
364- La tabla de materii a Didacticii acest cap itol este intitulat: „De academia, peregrina-,
tionibus et collegio lucis".
365- Capitolul XXVII, 3 și 6.
366. p rjn „facultățile superioare" în țelegem, conform structurii și ordinii universit ății medievale pîn ă în
sec. al XlX-lea, facult ățile de teologie, de medicin ă și de drept. „Facultas artium" nu intra în rîndul
facultăților superioare.
367- în original, „studiorum universitates", în țelegînd prin „universalia" —- universalitate.
368. Proverb, vezi cap. XII,
369. Minerva fiind zei ța înțelepciunii, împotriva voin ței ei înseamn ă fără aptitudinile cuvenite.
370. Aici „politia" are semnifica ția de științe cu privire la stat și jurisdicția sa.
371. Este vorba de h ărți.
m

372. Scneca, Epistola 2, 2.
373. Atdm Gcllius (scriitor roman, sec. II e. n.}, autorul renumitei lucr ări Noctes Atticae,
concepută parțial sub forma unor colocvii imaginare- (Traci. rom. David Popescn, Ed.
Acad., 1966.)
374. Sine- fracside — am tradus „f ără proși-dino'1-, fura prezidiu.
375. Se referă la cele trei facult ăți -— teologie, medicin ă, drept.
376. Plafon, Legile XIX, cap. 5.
377. Ideea unei asemenea Academii a îmv ățațîlnî 1-a preocupat pe; Comenius pe parcursul
întregii sale vie ți. El o concretizeaz ă îti Yla. lucis, cap. 18.
378. în original apare 17 în loc de 16.
379. în tabla de materie alc ătuită de Conionius, n trecut cuvânt ul „perfecte", în loc de
„plane aceurato".
380. Compara ția o reia Comenius din nou, mai ti'rz ra, In lucrarea Typographeum vivum,
în Opera didactica oimua, IV, p. 84 ș.u.
381. Comenius are în vedere corectarea za țului înaintea tip ăririi finale.
382. Din aceast ă serie de lucr ări metodice, Comenius n-a publicat decît. Informatorul scolii
materne.
383. Et intcllegere se sciant, q uod sciunt,
384. în secolul al XVII-lea era uzual ă numerotarea colilor cu litere și nu cu cifre, a șa cum se face
în prezent. Astfel, prima coal ă era notata cu A, a doua cu B ș.a.ra.d. La rîndul s ău,
câteodată, paginile erau notate A}! A2 ele.
385. în original sînt trecute 26 de ore — poate Comenius a avut în vedere și orele destinate
serviciului religios de duminic ă, și atunci cifra este exact ă, sau poate este o eroare
tipografic ă.
386. Cap. XIX, parag. 20,
387. Compară „Typographeum vivum", parag. 19 din Op era didactica omnia, IV, p. 89.
388. Jcmus Caecilius Frcy, Via ad divas scîenttas, cap. II, parag: 1.
389. Autorii cei mai de seam ă care s-au ocupat de problemele școlare au fost men ționați de
Comenius în prefa ța prezentei lucr ări.
390. Horațin, Epistola II, 3, 355.
391. Cărțile panmctodice sînt cele ce urmau s ă fio alcătuite pe baza concep ției comeniene pentru
a servi „universatis cultura ingeniormn"', adic ă să mijloceasc ă minților cultura universal ă,
astfel ca s ă Ie asigure „omnino" – – totalitatea, uni versalitatea. Problema o dezbate pe larg
Comenius în Pampaedla, cap. VI, intitulat „Pambiblia", dar sînt și valoroase indica ții în
Didactica magna, cap. XXIII, parag. 19; XXVIII, parag. 24; XXX, parag. 16.
392. Pandidactica — didactica universal ă.
393* Socielas collegialis — o asociație de persoane, constituit ă pe baza comunit ății de interese
profesionale; form ă cunoscut ă și în antichitate, dar foarte r ăspîndită în evul mediu, cînd au
apărut și colegii de înv ățămmt {mediu sau superior) cu. internat,
194

394. Sencca, Epistole 6,4. (în original, citat gre șit 17).
395. Cicero, De divinatione II, ,2, 4.
396. Xenophon, Memorai). I, 6, 15. Idem Ia Erasm, Apoplitîiegmata III, Socratica 10.
397. Această propoziție a circulat ca proverb la vechii greci, a șa cum se g ăsește la Gcllius II, 6; la fel la
Erasm, Aclagia, I, i, 1.
398. Chrisip[>os — filozof stoic grec, sec. al l'II-lea tem.
399. Evanghelia lui loan 3, 8.
400. Bemhard de Clairvaux, Sermones de sanctis I, 3 [Migne, Patroi. lat. 183, 362).
401. Evanghelistul Luca, 16, 8.
402- 1. Corintieni 13, 4.
403. Gregorius, Moralium Iibri XXX, cap. 27, parag. 81 (Migne, Patroi. lat. 76, 569).
404- M. Lulher, Am die Burgermeyster «fad Kadhcrrn 15, 30 și 34.
405- Pred. 9, 13-18.

'Bibliografia
lucrărilor lui J. A. Come nins citate și ale unor studii u tilizate' în prezentarea
datelor referitoare la via ța și opera sa
J. A. C o m c n i i . Opera didactica omilia. Variis Iiitcustiue oerasionibus scripta, divcrsisqiie locis edita : nune autem
nan feminin in anul», ut simul sini, c-otUcte, sed & ultima conatu in Sysicma unum mecha-nica conslructum,
redacta. Amsterclami, Impfi>sis I). Laurcnli i do, Goer, Excude'runl Christo-phorus Cvmradus, & Gabriel
h Rcw. ' Alina M, 1*0. IA*II.
J o a nncs Amos C o m e n i ti s. Opera didactica m/mia. I'dilio anni 1657 /ucis opc expressa. Tom I—III. Sumptitms
Academiae Scientiarum Bolternosioveiiicac Pragaein aedibns Academiae Scien tiarum Bohemoslovenicae
MCMÎ.-Ylî. (Edi ție în facsimil fotolitografic ă a volumului publicat în 1057.)
J oh a n pis A m os Como a î i. De rcturn hwiianttrum emendationc consulta ția catholica. Editio prin-cops. Tomtis I —
II. Smnptibus Academiat Sr.i entt.-tnnn BoJiemosiovacae Pragae. In A cademia h.c. in aedibus Academiae
Scientiarum Bohcmoslove nae M, CM. LXVI,
J o h a n n Amos C o m c n i n s , Pampaedia. Lalehii.sehcr" Text und dentsclie TjberseteuHg. Nacli der llaiidschrift
hcnuisgegeben von. Dmitrij Trfbiâcirski j in Gemcinscliaft mit îlcinrjcli Ge issler nud ICIaus Schaller. Xweitc,
durcUgeschene und verbesserte Anfiage. Heidclberg, OuciJc und Meyer, 1965.
J. A, Komcnslcy, Vclkd didakUka, tradusă de Stuiiislava. Vidimanovâ-RnzîCkova', Incint ă în volumul I clin Vybrane
spisy Jana Amose Kotv» nskeho. Pralia , Stat ni pcdngogicke nnkladatelstvf, 1958.
Johann A m o s Comcnins, Grossc Didaklik. t/bersetzt und iierausgegebcn von Am lreas Elitner, Ditsscldorf und
Munelicn, Verlag Il'elmut Iv.ipper Vonnals Georg Bondi. 3, Anfiage 1966.
Joăo A i n 6 s Comiinio. Didactica magna. In'ruducâo traclucâo e notas de Joaqiiim Perreira Gomcs, Fundacâo
Calousta Gnlbenkian, Lisboa, 1970.
I o a 3i A ni os C o m e n i u s. Didactica magna, tradur-â și însoțită de o precuvîntare și introducere de Petru
Gârboviceanu. Bucure ști, Tipografia, și fonderia de litere Thoma Basilescu, 1893.
l o a n A m o s Comcnins. Școala maternii (liifonnatoriiim Skoly niaierske). Traducere din limba ceh ă de dr. Milan P.
Șesan. „Colec ția pedagogilor români și străini", sub ' conducerea d-lui C. Narly, Bucure ști. Editura
„Cultura Romaneasc ă".
J. A. C om cu i u s. Ieșirea Ia Ioc deschis din IsMritikî." scolastice. Spicuiri didactice. Legile unei școli bine
organizate și îngerul p ăcii (fragmente). Ti aduceri f ăcute de Hianeiu Stoian și losii Antoni, în volumul: /. A. Komcnsky —
Comcnins, București, E.S.D.P., 1958. J. A. Komcnsky, Texte alese (cu im studiu introductiv de I. Antobi). Bucure ști,
E.K.1XP,, 1958.
*
Alt, R o h e r t. Der fortschri țilichc Charahter de r Pmlagogik Komenskys. Berlin, Volk und Wisscn, 1953. B r a m b or a,
Josef. KniSni dilo J-A. Komenskcho. K'udie bibliograficliti, Pr alia, Stâtnl Pedagogieke
Nakladateistvi, 1957. H e y b e r g c r , A n n a. Jan Amos Camenms (Komcnsky), cu vie. ct son mivrc
d'educatcur. Paris, 1928. K o p e c k y, J a r o ni i r, P a t o e k a, J a n, K y r a p c k, j i r i. Jan . \ mus Komcnsky —
Kcstin sL
vota a dila. Pralia, Stdtnf Pedagogieke Kakaldaielslvi, 1957.
KOH ik, F r a n t i s c k La vie dottfaitreuse ci hcroî que de jcsu Amos Comcnins. Prague, Pditions peda-gogiqucs uc 1'1-
itat, 1959.
K u r d y b a c li a, Laltasz. DziaMnosâ Jana Amosa Komcsiskiego w î'olsce. Warszawa, Panstwowe Zaklady
Wydawnictiv szfcolnych, 1957.
196

P i a g c t, J e a n. The significance of John Amos Comenius al fhe prcsent ținte. — John Amos Comenius. In
commemoration ofihe tivir ă centcnary ofihe pubiication oj Opera Didactica Omni a 1657 — 1957. Unesco,
1957.
P o p esc u, B a r t o 1 o m c ti, Filosofici și pedagogia cre ștină a lui Imn Amos Comenius. București, 1940.1
S c li a 11 c r, K 1 a u s. Vie P ădagogik des J.ohann Amos Comenius uni die Anf ănge des p ădagogischen Rea. lismits im
17. Jahrhiindert, Zweitc Aitflage, Heidolberg, Quelle & Meyer, 1967.
Stoia i i , Stanei u , A n t o h i, I o s i f. Jan Anios Komensky și prezența sa în mi șcarea pedagogic ă din țara
noastră, in voi. Clasici ai pedagogiei universale și gindirea pedagogic ă româneasc ă. București, Editura
didactică și pedagogic ă, 1966.
„ * .,. Comenius {Komensky), Jan Amos. în „Lexikon der P ădagogik". Baud III, Bem, Verlag A. Fran-ke. AG. 1952.
p. 91 —95.
„ * * Komensky, Jan Amos. în „Pedagogiciiy slovnflc", voi. I. Pralia, Statul pedagogicke naklada-tel.-.lvi, 1965, p.
215 — 222.
* * * Soiipis de! J.A. Komcu&heko v CeshosJovevskych kuihovndch arinvech a museich. Pralia, Statui
pedagogicke nakladatelstvi, 1959.
1 Vezi studiile și articolele publicate despic Jan Amos Comenius în limba român ă, în voi. J.A. Komensky —
Comenius, București, K.S.D.P., 1958,

ș^aiiiMMiM^iiiii^^ 'ș"ș…….. 'ș•……….ș"ș"i" ș "ș• ș'ș ș'șșșș "• " •*-'**'—-………………………………..

Cuprinsul
Salut cititorilor ………………………………………………………………………………………………………………. ….
………………………………………………………………………………………………………………. …………….. 7
Tuturor diriguitorilor lucrurilor omene ști: conduc ătorilor de stat, p ăsto-rilor
bisericilor, directorilor de școli, părinților și tutorilor copiilor, gra ție și pace de la
Dumnezeu, tat ăl Domnului nostru Isus Itristos,
în Sfîntul Spirit …………………………………………………………………………………… 10
Foloasele artei didactice ……………………………………………………………………….. 17
Conțin ittul capitolelor
Cap. I. Omul este cea din urm ă, cea mai complet ă și cea mai perfect ă dintre
creaturi ……………………………………………………………………………………………………. 19
Cap. II Scopul ultim al omului se afl ă dincolo de via ța aceasta ……………………………….. 19
Cap. III. Viața aceasta nu este decît o preg ătire pentru cea etern ă …………………………….. 22
Cap. IV, Cele trei grade ale preg ătirii pentru eternitate: cunoa șterea sa proprie
(și o dat ă cu aceasta, a tuturor celorlalte lucruri), st ăpînirea de sine
și îndreptarea spre Dumnezeu …………………………………………………………………. 23
Cap. V. Germenele celor trei (erudi ție,"_ moralitate și pietate) se g ăsesc în
noi de la natur ă………………………….; . . ………………………………………………………… 25
Cap. VI. Omul ca s ă devină om trebuie s ă fie format ……………………………………………….. 31
Cap. VII. Formarea omului poate înce pe cel mai bine — și trebuie s ă înceapă
— de Ia prim ă \"îrstă…………………………………………………………………………………. 34
Cap. VIII. Tineretul trebuie s ă fie format laolalt ă, pentru aceasta e nevoie
de școli…………………………………………………………………………………………………….. 36
Cap. IX. Tot tineretul, de ambele sexe, trebuie încredin țat școlilor ……………………………. 39
Cap. X. învățăminte} din școli trebuie s ă cuprind ă totul ………………………………….., . 40
Cap. XI. Școli care s ă corespund ă întru totul scopului tor n-au fost pîn ă acum .. 43
Cap. XII. Școlile pot fi reforma ți.: in mai bine ………………………………………………………… 4-6
Cap, XIII. Fundamentul Îmbun ătățirii școlilor const ă în respectarea ordinii în
toate …………………………………….., ………………………………………………………….. 52
Cap. XIV. Ordinea precis ă a școlii trebuie împrumutat ă de la natur ă: astfel ca
să nu o poat ă frîna nici un* impediment …………………………………………………… 54
Cap. XV. Principiile prelungirii vie ții…………………………………………………………………….. 57
Cap. X V I . Cerințele generale ale pred ării și învățării, adică ale pred ării și învă
țării în așa fel încît efectul s ă fie sigur ………………………………………………………… 60
Cap. XVII. Principiile pred ării și învățării lesnicioase ………………………………………………………… 68
Cap. XVIII. Principiile pred ării și învățării temeinice…………………………………………………………. 76
. Cap. XIX. Principiile înv ățării concise și rapide …………………………………………………………… 84
Cap. XX. Metoda științelor în special ……………………………………………………………………….. 95
Cap. XXI. Metoda artelor…………………………………………………………………………………………….. 100
Cap. XXII. Metoda limbilor ………………………………………………………………………………………….. l()5
Cap. XXIII. Metoda (educa ției) morale ……………………………………………………………………… 109
Cap. XXIV. Metoda de inoculare a piet ății……………………………………………………………………… , . 112
199

Cap. XXV. Dacă tfotint rcfurfiw șcsiilm- dup ă normele adev ăratului cre știnism,
atonei fif c ă, serit'J.'ik' pâ,nne. se înl ătură cu totul din' școli, fio c ă Ic
folosim cu mai mnîl ă precauție decîfc pîn ă acum ……………………………………………. 119
Cap. XXVI, ppșprc disciplina școlară …………………………………………..'–– ' ………………………. 129
Cap. XXYII. .# Hespre inip.Ufila Î!>:p.irC-v ,., școlii după etapele, tio vtret.l. și progres:: 132"
Cap.' XXVIII, fdeea școlii materne ……………………………………………………….. ,……………………. 134
Cap. XXIX. Ideea. scolii Rrtvcrak …………………………………………………………………………………. 138
Cap. XXX. Schița școlii latine …………………………………………………………………………………………… 142
Cap. XXXI. Despre a.cadcmn-……………………………………………………………………………………………. 14(5
Cap. XXXII. Despre ordinea inwîtîîat'-i'al ă și perfe tă a școlilor ………………………………………….. 148
Cap. XXXIII. Mijloacele necesar*.1 spre a putea frece la aplicarea practic ă a acestei
metode njiivcrsah- ……………………………………………………………………………….. 15,"
Tabel cr onolog ic ……………………………………………………………………………………………….. …………………. 158
Didactica magna iii contextul operei "rai kn Ainos C ontenins ………………………………. ,………………… 165
Conccpl.il filozofică și pt da;;o;.'.V;'i a lai C.oinemvis ……………………………………………… 169
Note și comentarii …………………………………………………………………………………………….. ………….. 177
Bibliografie…………………………………………………………………………. '……………………….. ……………………. 196
Material ilustrativ
Coii tîpo 12,50;
i Tiparul executat sub comanda
•M/P ur'5I8
ÎM.C-.» 'a >nti'cnrin(icrca poligrafic ă ilSpK ș "13 O«c«mbrîo 1913". IM/S" \' Sîr, C>n;;m'c Aiexancîrcscu nr. ,S9 .J>7 WR=xsr| București,.
î8*țjt# Republica Sociali știi. Remania

IOAN AMOS COMENIUS
DIDACTICA MAGNA
TRADUSA
Șl INSOTil m | rRECIflffliTM Șl IN1WHWCBK
DE PETRU OARBOVICEANU
1
V •' . . – ' , '
BUCURE ȘTI
TlKXiRAFÎA și FONDEKÎA DE UTERE THOMA BASILESCU
' f** 1893
*X. Titlul traducerii Didacticei magna, f ăcută de Petru Gîrboviceanu în 1893.

Portretul lui Comenius de V ăclav Bro/Jk