IV. Unitatea de seminar Introducere în IIVR [627465]

IV. Unitatea de seminar Introducere în IIVR

Competențele unității de seminar:
Pe parcursul acestei unități de seminar, urmează să vă dezvoltați și
operaționalizați următoarele competențe:
 Identificarea și conștientizarea rolului istoriei în viața și cult ura
umanității;
 Identificarea și operaționalizarea principalelor concepte și structuri
teoretice și practice legate de Istoria Veche și metodologia acestui
segment didactic;
 Sesizarea conexiunile dintre izvoarele istorice și metodologia de
cercetare istor ică;
 Proiectarea unor instrumente de investigare și învățare la IIVR;
 Sesizarea locului și rolului disciplinarității, interdisciplinarității și
transdisciplinarității în cunoașterea istorică;
 Cultivarea preocupării pentru formarea de valori și atitudini spirituale,
moral -civice, deontologice și educative.
Conținuturi
1. Eterna întrebare – Ce este Istoria ?
2. Obiectul de studiu al IIVR
3. Caracteristicile generale ale spațiului istoric carpato -danubiano -pontic
4. Periodizarea IVR
5. Izvoarele IVR
6. Bibliografie

IV. 1. Eterna întrebare – Ce este istoria ?
Din antichitatea clasică și până astăzi, istoria a parcurs un
drum lung și contradictoriu, completându -și și conturându -și, tot mai
precis, domeniul de referință. Mersul sinuos și contradictoriu a avut
ca urmare evolu ția istoriei de la povestire la erudiție, de la istoria
regilor și războaielor purtate de aceștia la istoria popoarelor,
fenomenelor și proceselor, istoria mentalităților și civilizațiilor, până la
consacrarea definitivă ca știință.
A. Analizând tabelul Șt iu/Vreau să știu/Am învățat,
consemnați, cu albastru, în 5 minute, în primele două coloane, pe
baza cunoștințelor din anii anteriori de școlaritate, Ce știți despre
Istorie și Ce ați vrea să știți despre Istorie , pentru ca, la finalul
activității de învăța re să completați și coloana a treia, Ce ați învățat
despre Istorie. Discutați în perechi și completați, cu roșu,
conținuturile primelor două coloane. Justificați!

6
B. Studiați (10’) textele de mai jos și configurați o definiție proprie a
Istoriei, pe care să o argumentați:
 „Historia magistra vitae ” (Cicero)
 „Istoria este martorul care conf irmă trecerea timpului;
iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în
viața de zi cu zi și ne aduce știri din antichitate.” (Cicero)
 „Prima lege a istoriei este să nu îndrăznească să spună ceva
fals; a doua este să îndrăznească să spună to t ce este
adevărat“. Cicero)
 „Sine ira et studio ” (Tacitus)
 „Istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra cărora
oamenii s -au pus de acord.” (Napoleon Bonaparte)
 „Ceea ce experiența și istoria ne învață e asta – oamenii și
guvernele nu au învățat ni ciodată nimic din istorie și nici nu au
acționat conform principiilor ”. (George Wilhelm Hegel)
 “Istoria este produsul cel mai periculos pe care chimia
intelectului l -a elaborat. Proprietățile sale sunt binecunoscute.
El face să visezi, îmbată popoarele, ză mislește amintiri false,
exagerează reflexele lor, întreține vechile răni, le chinuie
liniștea, le conduce în delirul grandorilor sau persecuțiilor, face
națiunile violente, superbe, insuportabile și inutile. Istoria
justifică ceea ce vrea, ea nu ne învață riguros nimic căci ea
conține totul și dă exemple din toate. În starea actuală a lumii,
pericolul de a te lăsa sedus de istorie este mai mare decât
niciodată”. (Paul Valéry) Știu
(Ce știm sau credem că
știm?) Vreau să știu
(Ce vreau să știu?) Învăț/Am învățat
(Ce am învățat?)
–
–
–
–
–
–
–
–
–
– –
–
–
–
–
–
–
–
–
– –
–
–
–
–
–
–
–
–
–

7  Istoria este știința sau domeniul care studiază societatea
omenească de la apariț ia omului și până în prezent, privită sub
aspect economic, social, politic și cultural. Domeniile istoriei
sunt: societatea umană, în diversitatea ei, și cultura/civilizația.
 Istoria , în sensul fundamental al noțiunii, reprezintă procesul
obiectiv de apar iție și devenire a societăților umane. De
aceea, despre Istorie se poate vorbi numai odată cu
desprinderea omului din regnul animal și devenirea sa ca ființă
socială și culturală. În același timp, Istoria reprezintă
reconstrucția, pe baza izvoarelor de cel e mai diverse tipuri, a
faptelor, fenomenelor și proceselor petrecute în realitatea de
altă dată.
 În contemporaneitate, odată cu evoluția generală a științelor,
Istoria a căpătat cel puțin trei sensuri principale: Istoria ca
fapt (totalitatea faptelor isto rice petrecute în realitatea
obiectivă de altădată); Istoria ca cercetare a istoricului
pentru stabilirea trăsăturilor faptelor istorice singulare sau
asamblate în evenimente, fenomene și procese istorice, și
Istoria ca rezultat al acestei cercetări , defin ind suma
dinamică a cunoașterii adevărurilor științifice stabilite de
cercetarea istorică.
 Cea mai vastă dintre științele umane, istoria reconstituie
trecutul omenirii și îl explică genetic (cercetând și explicând
cauzele faptelor istorice, fenomenelor și proceselor istorice),
funcțional (stabilind locul și rolul faptelor istorice, fenomenelor
și proceselor istorice în evoluția generală a omenirii) și
axiologic (prin valorizarea faptelor istorice, fenomenelor și
proceselor istorice, stabilind o ierarhie a a cestora).

Definiția mea:

8 C. Studiați (5’) imaginea de mai jos și definiți ce este cultura :

D. Rezumați cele învățate, reveniți la sarcina de învățare A și
completați (5’) coloana a treia. Reflectați asupra a ceea ce știați, ce
v-ați propus să af lați și ceea ce ați aflat.
E. Arătați, mai jos, ce deprinderi de studiu și ce cunoștințe ați utilizat
în rezolvarea sarcinilor de învățare. Sunt suficiente ?

Definiția mea:

9 IV. 2. Obiectul de studiu al IIVR

A. Întrebuințând jurnalul de studiu de mai jos, comple tați (7’)
informațiile cerute în fiecare coloană, referitoare la Obiectul de
studiu al Istoriei Vechi a Românilor :

Ce știu ?
Ce trebuie să știu ?
De ce ?

B. Comentați critic (8’) afirmația de mai jos:
 Istoria Veche a Românilor sau Istoria Ant ică a Românilor
studiază evoluția societăților umane care au trăit în
spațiul carpato -danubiano -pontic în perioada deosebit de
îndelungată cuprinsă între apariția primelor dovezi ale
procesului de antropogeneză în acest teritoriu datată, în
stadiul actual al cercetărilor, la circa 1 milion de ani î. Chr.
(așa cum arată și descoperirile din Europa) și secolele VII -VIII
p. Chr., când etnosul românesc individualizat își face
simțită prezența în cadrul romanității orientale carpato –
balcanice .

Comentariul meu :

10 IV. 3. Caracteristicile generale ale spațiului istoric
carpato -danubiano -pontic
A. Studiind hărțile de mai jos:
1. caracterizați spațiul carpato -danubian (amplasare, coordonate,
componente, relief, hidrografie, climat, vegetație, resurse,
elemente de favorizare a loc uirii umane etc.);
2. argumentați: unitatea, armonia, proporționalitatea acestuia.

Apud www.google.maps ; http://www.ramsar.org/pictures/ danube -basin 1.jpg

11

B. Studiați (15’) textele de mai jos și înscrieți observațiile în
tabelul SINELG ( Sistem Interactiv de Notare și Eficientizare a Lecturii
și Gândirii ). Sintetizați!

 Munții Carpați (Carpathes Oros ) au constituit o „arie de
umanitate” (Victor Tufescu) și “ coloana vertebrală a pământului și
poporului românesc” (George Vâlsan); 
asta știu +
(asta nu știam,
am aflat) –
(aceasta infirmă
ce știam) ?
(trebuie să verific și
să cer lămuriri)
Caracterizarea mea:

12  Munții Carpați nu sunt un lanț, ci “ o țara înaltă, o zonă sau un
ansamblu de regiuni naturale ” (Ion Conea, Carpații, hotar
natural? )
 “orice stat își are ținutul lui „sâmbure” (nucleu NBD), de care
nu poate fi despărțit decât cu însu și prețul existenței sale ”.
Transilvania reprezintă astfel “ punct de plecare, sâmbure
geopolitic destinat să rodească și să contureze jur -împrejur de
sine o formație de stat ” (I. Conea, Transilvania , inim ă a
pământului și statului rom ânesc )
 „Istrul , cel mai mare dintre apele pe care le -am văzut, curge
întotdeauna la același nivel, atât vara cât și iarna” (Herodot);
 „De Dunăre , ca și de Carpați, se leagă întreaga viață a
poporului nost ru; ea este partea care ne ține în contact cu
popoarele din Apusul și Centrul Europei, și tot ea ne deschide
calea largă a oceanului pentru schimbul produselor țării și muncii
poporului cu produsele țărilor cele mai îndepărtate… Tot ea ne
mai pune la dispo ziție și o întreagă serie de daruri naturale; un
izvor mare de umiditate, pentru agricultură, un izvor de energie
pentru industrie, pescării de o bogăție unică, pășuni și fânețe de o
abundență necunoscută în altă parte a țării; ea este o adevărată
binefăcă toare a neamului nostru.” (Grigore Antipa);
 “…dacă geograficește Dunărea sfârșește la gurile ei,
economicește ea se varsă în Marea Mediterană: în Deltă își varsă
apele, în Mediterana își duce navele. Fără ieșire liberă la
răspântia Mediteranei, Dunărea nu -și poate îndeplini rolul în
comerțul mondial ” (C. Diamandy);
 Marea Neagră “epocile de lumină ale neamului din Carpați și
regiunea înconjurătoare au fost acelea când marea de la răsărit s –
a nimerit să fie liberă și împărtășita din toate roadele civilizație i
mediteraneene ” (Simion Mehedinți, Legăturile noastre cu
Dunărea și Marea , p. 18);
 “țărmul mării reprezintă cea mai favorabilă fațadă pentru orice
stat” (Simion Mehedinți, Legăturile noastre cu Dunărea și Marea ,
p. 26);
 „Cu acest orizont spațial se simte organic și inseparabil
solidar sufletul nostru inconștient, cu acest spațiu -matrice,
indefinit ondulat, înzestrat cu anume accente, care fac din el
cadrul unui anume destin. Cu acest orizont spațial se simte
solidar ancestralul suflet românesc, în ultimel e sale adâncimi, și
despre acest orizont păstrăm undeva, într -un colț înlăcrimat de

13 tataia, chiar și atunci când am încetat de mult a mai trăi pe plai, o
vagă amintire paradisiacă:
Pe-un picior de plai,
pe-o gură de rai
Să numim acest spațiu -matrice, înalt și indefinit ondulat, și
înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al
destinului: spațiu mioritic .” (Lucian Blaga)

IV. 4. Periodizarea IVR
A. Utilizând harta conceptuală tip ”Pânză de păianjen”, înscrieți toți
termenii care sunt legați, dire ct sau indirect, de noțiunea de
periodizare :

B. Ordonați și derivați termenii următori, potrivit întinderii temporale a
fiecăruia: epocă, eră, etapă, secvență temporală, fază :

C. Pe axa cronologică de mai jos, înscrieți perioadele istorice și
arheologice corespunzătoare, încadrându -le în milenii și secole.

D. Cercetând tabelul de mai jos și diferite surse bibliografice,
comentați periodizarea și cronologia epocii vechi din istoria spațiului
carpato -danubian:

PERIODIZARE

14 Periodizarea istorică Periodizarea arheologică
Istoria societății primitive
(Epoca străveche)
~ 1 mil . – sec. VI î. Chr.

Preistoria
~ 1 mil . –
mil. VI î. Chr.

? Paleoliticul ~ 1 milion ani – 10000
ani bc
 inferior ~ 1 milion ani – 120000
ani BP
 mijlociu 120000 – 40/35000
ani BP
 superior 40/35000 – 10000 ani
bc
Epipaleoliticul/ 10000 –
Mezoliticul 6/5000 bc

Epoca pietrei
cioplite
Protoistoria
mil. VI – sec. VI î. Chr.

Traci Proto –
traci(?) Neoliticul mil. VI – sf. mil. V bc

Eneoliticul sf. mil. V bc – ~ 2500 bc

Epoca pietrei
șlefuite
Epoca bronzului ~ 2500 bc – sec.
XII bc
Epoca fierului I
(Hallstatt ) sec. XII – V bc

Epoca
metalelor
Istoria veche
sec. V î. Chr. – VII/VIII p. Chr.

Etnogeneza românească
Stră- Daco/Traco – Geți
români Romani Daci

români Epoca fierului II
(La Tène ) sec. V bc – 106 p.
Chr.

Stăpânirea romană în
Moesia

sec. I î. Chr. –
VI p. Chr.

Dacia
romană
sec. II –
III p. Chr.
Perioada
post –
romană
sec. III –
V p. Chr.

Epoca
migrații

germani

huni
Culturile străromânești
sec. V – VII/VIII p. Chr. avari
slavi
Prescurtări: î. Chr. – înainte de Christos, echivalent a. Chr. – ante Christum ; p.
Chr. – post Christum (după Christos), echivalent AD – Anno Domini ; BC –
Before Ch rist (ani convenționali radiocarbon/C14, calibrați); bc – before Christ
(ani convenționali radiocarbon/C14, necalibrați); BP – Before Present (ani
convenționali radiocarbon calibrați; BP-1950=BC ).

Comentariul meu :

15
IV. 5. Izvoarele IVR

A. Studiați cu atenție textu l: “Istoria se face cu documente
scrise, fără îndoială, când ele există. Dar ea se face, ea trebuie
să se facă fără documente scrise dacă acestea lipsesc. Cu tot
ceea ce ingeniozitatea istoricului îi permite să folosească… cu
tot ceea ce, aparținând omul ui, servește omului, exprimă omul,
înseamnă prezența, activitatea, gusturile și modul de a fi al
omului” (Lucien Febvre) și completați jurnalul de studiu cu ce
știți despre izvoarele istorice, ce ați dori să știți despre acestea,
motivând fiecare aspirați e de cunoaștere:

B. Realizați o schemă de clasificare a izvoarelor IVR, ordonând,
cu săgeți și acolade, următoarele concepte: izvoare numismatice,
inscripții, monede, izvoare scrise, artefacte, izvo are nescrise, izvoare
literare/narative, izvoare paleontologice, antroponime, izvoare
epigrafice, hărți, artefacte, unelte, arme, ceramica, izvoare
antropologice, izvoare iconografice, locuințe, temple, ecofacte, Ce știu?
Ce trebuie să știu?
De ce?

16 așezări, fosile, izvoare arheologice, tezau re, morminte, toponime,
izvoare etnografice, fortificații, izvoare lingvistice, reliefurile Columnei
Traiane, izvoare cartografice , monumente , utilizând spațiul de mai
jos:

Izvoarele IVR

C. Utilizând harta conceptuală , înscrieți toți termenii care sunt
legați, direct sau indirect, de noțiunea de izvoare arheologic e:

D. Studiați colajul de mai jos (figura 1) și recunoașteți componentele
izvoarelor arheologic e:

Izvor
arheologic

17

Figura 1 . Izvoare arheologice

Instrumente de lucru
 Repertorii, monografii de sit și cultură, rapoarte de săpătură arheologică
 Materiale (Materiale și cercetări arheologice)
 Cronica Cercetărilor Arheologice
(http://www.archweb.cimec.ro/Arheologie/a_arheologie -publicatii.htm )
 M. Babeș, Marile etape ale dezvoltării a rheologice în România , în SCIVA ,
32, 1981, 3, p. 319 –330.
 Idem, în Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României , vol. I,
Bucuresti, 1994, p. 94 –99
 Em. Condurachi, Archéologie roumaine au XX -e siècle , București, 1963
 ***Din realizările arheologi ei românești , în SCIVA, 36, 1985, 1 –2, p. 3 –29.
 M. Petrescu -Dîmbovița et alii, Istoria României. De la începuturi pâna în
secolul al VIII -lea, Bucuresti, 1995.
 Idem, Izvoare arheologice , în * * * Istoria Românilor , vol. I, Moștenirea
timpurilor îndepărta te (coord. M. Petrescu -Dîmbovița, Al. Vulpe), București ,
Editura Enciclopedică, 2001, p. 43 -48
 N. Ursulescu, Începuturile istoriei pe teritoriul României , Iași, 1998, 2000.

18 E. Studiați tabelul de mai jos și clasificați autorii antici și lucrările lor,
referitoare la rea lități istorice din spațiul carpato -danubian, după tipul
acestora: istoriografice ( I), geografico -etnografice ( GE), beletristice
(B), științifico -tehnice ( ȘT):

Autorul Lucrarea Tipul
Herodot (cca. 484 -425 î. Chr) Istorii
Tucidide (cca. 460 -398 î. Chr.) Războiul peloponeziac
Diodor din Sicilia (cca. 90 -20 î. Chr.) Biblioteca istorică
Caesar (cca. 100 -44 î. Chr.) Despre războiul cu gallii
Sallustius (87 -34 î. Chr.) Istorii
Vergilius (70 -19 î. Chr.) Eneida
Horatius (65 -8 î. Chr.) Odele și Satirel e
Strabon (64/63 î. Chr -19/21 p. Chr.) Geographia
Ovidius (43 î. Chr -17 p. Chr.) Tristele și Ponticele
Plinius cel Bătrân (23 -79 p. Chr.) Istoria naturală
P. Cornelius Tacitus
(cca. 56 -117) Annale, De origine et situ
Germanorum
Trogus Pompeius (sec. I p. Chr.) Istoria lui Filip
Pedanius Dioscorides (40 -90 p. Chr.) De Materia Medica
Plinius cel Tânăr (61/62 -114 p. Chr.) Panegiricul închinat
împăratului Traian
Arrian (95 -175 p. Chr.) Anabasis Alexandri
Claudios Ptolemaios (100 -170 p.
Chr.) Îndreptar geografic
Balbus, sec. II. p. Chr.) Expunerea și teoria figurilor
geometrice
Dio Cassius (sec. II -III p. Chr.) Istoria romană .
Autor necunoscut (aprox. 284 -305) Itinerarium Antonini
Copie hartă antică (260 -271 p. Chr.) Tabula Peutin geriana
Eutropius (II jumătate sec. IV) Scurtă istorie de la
întemeierea Romei
Ammianus Marcellinus (cca. 330 -400) Rerum gestarum libri XXXI
Aurelius Victor (sec. IV -încep. sec. V) Historia Augusta
Flavius Vopiscus (sec. IV -înc. sec. V) Histori a Augusta
Priscus Panites (cca. 410 -473) Ambasadele
Jordanes (mijlocul sec. VI) Getica
Procopios din Caesareea
(sf. sec. V -înc. sec. VI) Despre războiul cu goții
Despre zidiri
Hesychios din Alexandria (sec. VI) Lexicon
Theophylaktos Simokattes (sec. VII) Istorii
Annonymus Ravennatus (sec. VII) Cosmographia
Theophanes Confessor (752-818) Cronică -Chronographia
Suidas (sec. X) Lexicon

19 Instrumente de lucru
 George Popa -Lisseanu, Izvoarele Istoriei Românilor (Fonte s Historiae
Daco -Romanorum ), (1934 -1939) în cele 15 volume ale colecției
 FHDR – 1964, au fost publicate cele patru volume ale colecției Fontes
Historiae Daco -Romanae (primul volum: Izvoarele Istoriei României ),
 Fontes Historiae Daco -Romanae Christianitat is. Izvoare ale istoriei
creștinismului românesc , traducerea textelor din latină și greacă veche
Mihaela Paraschiv, Claudia Tărnăuceanu, Wilhelm Dancă, Ia și, Editura
Universității „Al. I. Cuza”, 2008;

F. Utilizând harta conceptuală de mai jos, înscrieți toți termenii
care sunt legați, direct sau i ndirect, de noțiunea de izvor epigrafic :

G. Realizați o definiție proprie a izvoarelor epigrafic e:

Izvorul
epigrafic

20

Fig. 2. Izvoare epigrafice. 1. Triptychon pe tăbliț e cerat e (Alburnus Major); 2.
Plăcuță votivă din aur (Germisara); 3. Altar votiv (Mihailovgrad, Bulgaria); 4.
Donarium (Biertani); 5. Altar votiv (Apulum) ; 6. Stelă funerară (Tomis); 7.
Diplomă militară (Drobeta) (apud IDR; ISM )

Instrumente de luc ru
 CIG – Corpus Inscriptionum Graecarum (Aug. Boeckh et alii , 1828 –
1877);
 IG – Inscriptiones Graecae ( U. von Willamowitz -Moelendorf, 1903);
 SEG – Supplementum Epigraphicum Graecum , 1923;
 BE – Bulletin épigraphique, 1938;
 CIL – Corpus Inscriptionum Latinarum (Theodor Mommsen et alii ,
1863, continuată de Academia din Berlin, 17 volume și numeroase
fascicule suplimentare);
 AE – L’ Anneé épigraphique (fondat de R. Cagnat, 1888);
 Inscripțiile antice din Dacia și Scythia Minor (sub conducerea D. M.
Pippidi și I. I. Russu), formată din două serii:
 IDR – Inscripțiile Daciei Romane ;
 ISM – Inscripțiile din Scythia Minor ;
 Emilian Popescu, Inscripțiile grecești și latine din secolele IV -XIII
descoperite în România (1976);
 Constantin C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie romaine .
Inscriptions externes concernant l’histoire de la Dacie (Ier-IIIe
siècles ), București, 2 volume, 1996 și 2000.
 IGB – G. Mihailov, Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae , Sofia;
 IMS – Inscriptions de la Mésie supérieure , sub direc ția Fanoula
Papazoglou, Belgrad;

21

H. Izvoarele numismatic e

Fig. 3. Monede care au circulat în spațiul carpato -danubian în perioada
veche : I. Monede emise în colonia grecească Histri a; II. Monede getice și
dacice; III. Monede macedoniene; IV. Monede romane; V. Monede bizantine.

Figura 4. Numismați români
 Dobó, Inscriptiones extra fines Pannoniae Daciaeque repertae ad res
earundem provinciarum pertinentes , Budapesta, 1975.
 IGB – G. Mihailov, Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae , Sofia;
 IMS – Inscriptions de la Mé sie supérieure , sub direcția Fanoula
Papazoglou, Belgrad;
 Dobó, Inscriptiones extra fines Pannoniae Daciaeque repertae ad res
earundem provinciarum pertinentes , Budapesta, 1975.

22

I. Realizați o definiț ie proprie a izvoarelor numismatice :

J. Izvoarele e tnografice . Analizați colajul de m ai jos (fig. 5) și
definiți izvoarele etnografice

Figura 5. Izvoare etnografice Instrumente de lucru – Numismatice
 E. Babelon, Traité des monnaies grecque s et romaines , Paris, 1901;
 M. H. Crawford, Roman Republican Coinage , Cambridge –
Washington, 1975;
 RIC – Roman Imperial Coinage , 9 vol., 1924 -1982,
 P. V. Hill, J. P. C. Kent, R. A. G. Carson, Late Roman Bronze Coinage ,
Londra, 1965;
 C. Preda, Moneda ant ică în România, 1969;
 Idem, Monedele geto -dacilor , 1973;
 Idem, Istoria monedei în Dacia preromană , București, 1998;
 Oct. Iliescu, Moneda în România , 1970;
 Maria Chițescu, Numismatic Aspects in the History of the Dacian
State , BAR, Intern. Ser. 112, Oxf ord, 1981;
 Al. Sașianu, Moneda antică din vestul și nord -vestul României ,
Oradea, 1980;
 Virgil Mihailescu -Bârliba, La monnaie romaine chez les Daces
orientaux , 1980;
 Idem, Dacia Răsăriteană în sec. VI -I îen. Economie și monedă , 1990.
 M. Cojocărescu, Geo rge Severeanu, în Buletinul Societății
Numismatice Române , nr. 124 -128, 70 -74, 1976 -1980, București,
1981, p. 675 -676.
C. Preda, Societatea Numismatică Română la 90 de ani de la
înființare , în Buletinul Societății Numismatice Române , nr. 140 -141,
86-87, 19 92-1993, 1996, p. 9 -17.
 O. Iliescu, Cabinetul numismatic , în vol. Biblioteca Academiei
Republicii Socialiste România 1867 -1967. Cartea Centenarului ,
București, 1968, p. 211 -225.
 Reviste
o Buletinul Societății Numismatice Române (din 1904);
o Cronica numismat ică și arheologică (1920 -1945);
o Studii și cercetări de numismatică (din 1957);
o Cercetări numismatice


23 Definiția mea

K. Izvoarele iconografice. Analizați colajul de mai jos și definiți
izvoarele iconografice

Fig. 6. Izvoare iconografice

24 L. Izvoarele cartograf ice. Analizați colajul de mai jos (fig. 7) și
definiți izvoarele iconografice

Fig. 7. Izvoare cartografice

Definiția mea

M. Etapa de reflecție!
Autoanalizați priceperile, deprinderile și cunosțințele pe care le-
ați utilizat în prezenta activitate de învățare. Înscrieți cinci dintre
acestea în spațiul de mai jos, însoțindu -le cu un scurt
comentariu.

25 6. Bibliografie minimală

1. ***Istoria României , Ed. Academiei, București, vol. I, 1960;
2. *** Dicționar de istorie veche a României (Paleolitic -secolul al X –
lea), sub redacția lui Dionisie M. Pippidi, București, 1976
3. *** Enciclopedia civilizației romane , sub red, lui D. Tudor,
București, 1982
4. *** Enciclopedia Arheologiei și Istoriei Vechi a României ,
coordonato r științific C. Preda, Ed. Enciclopedică, București, vol.
I, 1994, vol. II, 1996, vol. III, 2000.
5. ***Istoria Românilor , Ed. Enciclopedică, București, vol. I, 2001,
subcapitolul Izvoare semnat de M. Petrescu -Dîmbovița, Al. Vulpe,
Gh. Poenaru -Bordea;
6. Ursules cu N., Începuturile istoriei pe teritoriul României , Ed.
Demiurg, Ediția I, Iași, 1998, Ediția a II -a, Iași, 2002.
7. Adina Berciu -Drăghicescu, G.D. Iscru, Introducere în știința
istorică și în științele auxiliare ale istoriei – surse infodocumentare
(ediție nouă, revăzută și completată), Ed. Universității din
București, 2005 .

Dicționar
Artefact = obiect confecționat de om (utilajul litic, osteologic, metalic,
ceramica, piesele de cult, podoabele și obiectele de artă, moneda,
inscripțiile etc., care alcătuie sc patrimoniul mobil) și cele imobile
(construcții, instalații etc.).
Cartografie = știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărț ilor,
a planurilor topografice și tehnic ilor întocmirii lor , precum și a
istoricului acestora.
Cultura (civilizația) a rheologică = totalitatea manifestărilor
materiale și spirituale realizate de diferite populații și societăți,
asemănătoare între ele, care au fost create și s -au răspândit, la un
moment dat, pe un anumit spațiu, contribuind, în măsura
posibilităților cer cetării, la reconstituirea condițiilor ecologice, a
structurilor tehno -economice, sociale, politico -militare și statale, a
ideologiei, religiei și artei și a schimburilor dintre acestea. Sunt
denumite fie după localitatea sau zona eponimă unde s -au făcut
primele descoperiri de un anume (ex. Cucuteni, Coțofeni, Monteoru,
Babadag, Basarabi etc.), după aria de răspândire, după creația cea
mai caracteristică (cultura ceramicii liniare, cultura amforelor sferice,

26 cultura mormintelor tumulare etc.); fie după nume le populației care a
creat -o, dacă există izvoare scrise (cultura geto -dacică).
Complex cultural = două sau mai multe culturi arheologice
contemporane, caracterizate prin trăsături asemănătoare și un areal
mare de răspândire (ex. Ariușd – Cucuteni – Tripol ie, Sabatinovka –
Noua – Coșlogeni, Insula Banului – Babadag – Cozia etc.).
Facies/aspect/variantă culturală = manifestări materiale și
spirituale particulare, ușor modificate față de ansamblu, dezvoltate de
anumite comunități umane în cadrul unei culturi arheologice, care au
generat un fel de zone etnografice preistorice, protoistorice și
istorice, fără a se putea ști dacă au avut și reflexe etno -lingvistice.
Ecofact e = resturile de faună și floră, studiate de paleontologie,
arheozoologie, arheobotanică, paleogeografie) și fosilele umane
(materialele osteologice izolate sau asociate în complexe, cercetate
de antropologia fizică) , care folosesc la reconstituirea mediului
natural cu care s -au interferat comunitățile umane în diverse epoci.
Epigrafi a = știință specială a istoriei care cercetează inscripțiile din
toate punctele de vedere: material, al tehnicilor de realizare, al
trăsăturilor scrierii, reconstituirea textelor (deoarece majoritatea se
găsesc în stare fragmentară), descifrarea și interpretarea ac estora și
asamblarea istorică a informațiilor obținute.
Etnografie = știință cu caracter interdisciplinar care popoarele și
populațiile lumii în funcție de compoziția, originea , răspândirea lor,
evoluția culturilor lor, a moravurile și particularitățile f elului lor de
gândire și viață, legătur ile cultural -istorice reciproce etc ((gr. ethnos –
popor , graphia – scriere) ).
Iconografie = disciplină complexă care studiază operele de artă
bazate pe imagine, realizate în diverse epoci, din punct de vedere
materia l, estetic, tematic și istoric (gr. eikon – imagine, graphia –
scriere).
Numismatică = științ ă specială a istoriei care cercetează
însemnele premonetare, monedele, echivalentele de schimb și
bancnotele care au fost emise și au circulat în lume. În cazul I IVR
este vorba de monedele antice, care sunt studiate din punct de
vedere material, al formei, gravurii, baterii, circulației, economic,
politico -militar, spiritual etc. (gr. nomisma – monedă )