Iuliu Hațieganu Cluj -Napoca [623943]

Universitatea de Medicină și Farmacie
„Iuliu Hațieganu” Cluj -Napoca
Facultatea de Farmacie
Disciplina de Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie

LUCRARE DE LICENȚĂ
Metode de evaluare a comprimatelor orodispersabile

Coordonator științific
Asist. Univ. dr. Sonia IURIAN Absolvent: [anonimizat]

2018

CUPRINS

INTRODUCERE
Comprimatele, capsulele gelatinoase, siropurile și soluțiile orale sunt cele mai
utilizate forme farmaceutice, datorită numărului mare de avantaje pe care acestea îl
aduc, cel mai important fiind administrarea ușoară pe cale oral ă, fără a fi nevoie de un
personal specializat. Datorită acestui motiv, pacienții sunt mai complianți în mom entul
în care li se recomandă utilizarea de forme farmaceutice orale față de alte forme
farmaceutice administrate pe alte căi. Dintre toate formele farmaceutice orale cele mai
utilizate sunt comprimatele, î nsă, există persoane care din pricina disfagiei pr ezintă
dificultăți la înghițirea comprimatelor clasice (1).
A fost necesar să se dezvolte o formă farmaceutică cu administrare orală
pentru persoanele cu dificultăți de deglutiție, acestea fiind comprimatele
orodispersabile, numi te și comprimate cu dezagregare rapidă sau comprimate cu
dezagregare orală. La sfârșitul anilor ’80 a început dezvoltarea comprimatelor
orodispersabile, iar după puțin timp, în anii ’90 au fost puse pe piață primele produse
farmaceutice dezvoltate special pentru persoanele cu dificultăți la inghițirea
comprimatelor clasice. În anul 2004 au fost introduse în Farmacopeea Europeană , iar
de atunci sunt caracterizate de acea sta ca fiind comprimate neacoperite , destinate
administrării în cavitatea bucală, unde se dez agregă rapid în prezența salivei , în câtev a
secunde, fără a fi inghițite și fără a fi nevoie de o cantitate de apă (2).
Principala problemă care afectează aplicarea pe scară largă a comprimatelor
orodispersabile este necesitatea unui timp de dezagregare scurt, a unei stabilități fizice
crescute , gust plăcut și inclusiv o senzație acceptabilă în cavitatea bucală (3).
Controlul calității comprimatelor orodispersabile se realizează cu ajutorul
testelor in vitro și a celor in vivo , ambele tipuri fiind la fel de importante. Dintre cele
in vitro amintim timpul de dezagregare, rezistența mecanica și friabili tatea. In vivo ,
testele se realizeaza pe voluntari sănătoși în cadrul procesului de obținere a unei
formulări optime și se testează timpul de dezagregare și palatabilitatea. Tot mai
frecvent se utilizează corelații in vitro -in vivo , pentru a reduce numărul de voluntari
necesari testării in vivo , dar și a costurilor de producție. Acest lucru înseamnă
utilizarea unor aparate pentru a testa parametrii de obicei testați in vivo , rezultatele
fiind foarte asemănătoare cu cele obținute cu ajutorul voluntarilor.
Scopul acestei lucrări este descrierea comprimatelor orodispersabile, începând
cu apariția lor pe piață, tehnologiile principale de preparare, metodele de evaluare

specifice acestei forme farmaceutice și controlul calității . Cea de-a doua parte a
lucrării va descrie realizarea unui experiment și rezultatele acestuia, legat de influența
forței de comprimare și a masei comprimatului orodispersabil asupra palatabilității și
asupra timpului de dezagregare, cu ajutorul analizei de textură și corelarea rezultatelor
cu cele obținute in vivo , pe voluntari sănătoși.

Capitolul 1.Comprimate orodispersabile – formă farmaceutică
modern ă
1.1. Justificarea apariției comprimatelor orodispersabile
În zilele noastre, cea mai folosită cale de administrare a substanțelor
medicamentoase cu absor bție sistemică este calea orală. Aceasta prezintă numeroase
avantaje precum : permiterea unei dozări exacte a substanței active , se poate administra
fără ajutorul unui personal specializat, costuri de producție și achiziționare reduse, iar
complianța pacienților este foarte ridicată, nefiind o metodă invazivă.
Totuși, există anumite categorii de pacienți pentru care formele farmaceutice
orale uzuale sunt greu de administrat:
 Copii, care nu au încă su ficient de dezvoltat sistemul nervos și pre zintă
dificultăți de deglutiție (4, 5) ;
 Pacienții în vârstă, care suferă de disfagie sau tremor (5, 6) ;
 Persoanele care suferă de rău de mișcare, alergii, diaree și nu au acces
imediat la apă (5, 7);
 Pacienții care suferă de boli psihiatrice si refuză tratamentul (8).
Printre motivele invocate de pacienții cu dificultăți de deglutiție s -au remarcat:
mărimea si suprafața comprimatelor, dar și forma și gustul neplăcut (9).
Aceste limitări ale formelor farmaceutice orale tradiționale, i -au motivat pe
cercetători să dezvolte noi forme farmaceutice care să ducă la creșterea complianței
pacienților, dar să își păstreze efectul terapeutic similar sau chiar să î l
îmbunătățească (10, 11) .
Așadar, a fost dezvoltată o formă farmaceutică inovativă, comprimatele
orodispersabile. Food and Drug Administration (FDA) definește comprimatele
orodispersabile ca fiind „o formă farmaceutică ora lă, care se dezintegrează rapid, în
aproximativ 30 de secunde sau mai puțin, la aplicarea în cavitatea bucală”. De
asemenea, Farmacopeea Europeană (Ph.Eur.9.1.) a adoptat termenul de comprimate
orodispersabile, referindu -se la acestea ca fiind „tablete nea coperite, care la aplicarea
în cavitatea bucală se dispersează în câteva secunde, înainte de a fi inghițite” (12).

În prezent, aceste tablete sunt disponibile pe piață pentru tratarea multor
afecțiuni cum ar fi hipertensiunea, migrenele, disfazia, greața, vărsăturile, boala
Parkinson, schizofrenia și de urgenț ă pedia trică(12)

1.2. Forme farmaceutice de uz oral

Calea de administrare orală este cea mai acceptată de pacienți, formele
farmaceutice fiind numeroase: comprimate, capsule gelationoase, soluții și suspensii
orale. Însă un dezavantaj major al formelor farmaceutice orale utilizate în mod
obișnuit, comprimatele și capsulele, reprezintă dificultatea la înghițire ceea ce duce la
complianța sc ăzută a pacienților pediatrici și geriatrici. Astfel, comprimatele cu
dizolvare rapidă au câștigat rapid această categorie de pacienți, un motiv fiind
dezagregarea și dizolvarea rapidă, posibilitatea autoadministrării, fără a fi nevoie de o
cantitate de ap ă sau de mestecare (13).

1.2.1. Plusuri ale comprimatelor orodispersabile
Comprimatele orodispersabile întrunesc atât avantajele comprimatelor
convenționale cât si a formelor farmaceutice lichide, precum :
 Complianța îmbunătățită, deoarece pot fi administrate fără o cantitate
de apă (5, 8) ;
 Permit o dozare exactă a substanțelor active în compar ație cu formele
farmaceutice lichide orale (5, 8) ;
 Biodisponibilitatea este îmbunătățită, deoarece compr imatele
orodispersabile evită efectul primului pasaj hepatic, substanța a ctivă
fiind absorbită la nivelul cavității bucale, faringelui sau esofagului (13);
 Substanța medicamentoasă din a cest tip de comprimate se poate
absoarb i la nivel pre -gastric, fiind un avantaj pentru substanțele
medicamentoase instabile la pH acid (5);
 Sunt ușor accesibile având un cost redus și nu necesită personal
autorizat pentru administrare (5);
 Pot fi administrate pacienților care prezintă dificultăți la inghițire
(disfagie), pacienților care refuză să înghită comprimatele, cum ar f i
copii, pacienții în vârstă, și cei cu afecțiun i de natură psihiatrică ;

 Sunt potrivite pentru persoanele care călăt oresc, suferă de rău de
mișcare și nu au acces imediat la apă (5);
 Pot fi utilizate în unele cazuri de urgențe medicale , deoarece substanța
activă se e liberează rapid (13);
 Prezintă palatabilitate crescută, având o textură plăcută la
administrarea în cavitatea bucală, iar substanțele active cu gust
neplăcut pot fi mascate , acesta reprezentând un avantaj major pentru
pacienții pediatrici (5, 14) ;
 În momentul dezagregării, se dorește obținerea unor particule foarte
mici și să nu rămână un reziduu nepl ăcut(5);
 Sunt mai sigure în comparație cu comprimatele orale convenționale,
deoarece nu trebuie înghițite evitând astfel riscul de înec, sufocare și
aspirație (5, 8) ;
 Nu necesită aplicarea unei forțe pentru a se dezagrega;
 Creșterea vitezei de dizolv are a substanțelor cu solubilitate scăzută
prin folosirea unor excipienți superdezagreganți (8);
 Comprimatele orodispersabile reprezintă o soluție pentru substanțele
medicamentoase instabile, insolubile sau puțin solubile în apă , rata de
absor bție fiind controlată de viteza de dizolvare, aceasta putând fi
mărită prin diferite tehnici (micronizare, etc.) (8);
 Oportunități de business cum ar fi diversificarea, promovarea,
prelungirea patentului și a managmentului ciclului d e viață al
produselor (13);
 Datorită absorbției rapide, biodisponibilitatea crește , ceea ce duce la
apariția efe ctelor terapeutice la doze mici, iar prin scăderea dozelor
rezultă efecte secundare mai puține (13);
 Substanțele care nu se elimină hepatic, pot fi condiționate sub formă
de comprimate orodispersabile și se pot indica p acienților cu afectare
hepatică (13);
 Acest tip de comprimat e este ideal pentru încorporarea substanțelor
medicamentoase cu eliberare imediată, însă au fost studiate și forme
orodispersabile care încorporau pelete cu cedare prelungită (13).

1.2.2. Minusuri ale comprimatelor orodispersabile
Comp rimatele orodispersabile prezintă și un anumit număr de dezavantaje,
cum ar fi:
 Sunt higroscopice în prezența umidității, de aceea el e ar trebui păstrate
în locuri uscate (5, 13) ;
 Comprimatele necesită un ambalaj special care să asigure stabilitatea și
siguranța produsului , deoarece ac est tip de comprimate nu prezintă o
rezistență mecanică mare (5, 13) ;
 Este imposibil să încorporezi o cantitate mare de substanță activă într-o
astfel de formă farmaceutică, de aceea nu există comprimate
orodispersabile cu ciprofloxacină, doza pentru adulți fiind mare, de
500mg;
 Există ri scul apariției unui gust neplăcut, în caz de formulare
necorespunzătoare (5);
 Durată lungă a procesului de fabricație;
 Friabilitate crescută, ceea ce înseamnă o manipulare precaută (13);
 Pentru ca substanța activă să fie eliberată rapid, între excipienți trebuie
să existe un echilibru;
 Există riscul degradării unor substanțe medicamentoase înainte de
absorbție, datorită existenței unui număr ridicat de enzime în cavitatea
bucală;
 Pentru asigurarea d ezagregării comprimatulu i orodispersabil intr -o
cantitate minimă de apă, substanțele utilizate la fabricare trebuie să fie
corespunzătoare (15);
 Pentru a evita apariția unor reziduuri în cavitatea bucală, comprimatele
orodispersabile trebuie să se dezagrege în particule cât ma i mici (13);
 Tratamentul cu anticolinergice are ca și efect secundar xerostomia, de
aceea pacienților care utilizează astfel de medicamente, nu le este
indicată această formă farmaceutică .

Capitolul 2. Metode de preparare a comprimatelor
orodispersabile
În prezent, comprimatele orodispersabile se obțin prin aplicarea unor
tehnologii de fabricație, cum ar fi: liofilizarea sau criodesicarea, comprimarea directă,
sublimarea, tranziția de faze, turnarea și granularea umedă. Fieca re dintre aceste
metode se bazeaza pe principii diferite, deci si comprimatele obținute vor fi diferite
din punct de vedere al timpului de dezagregare, al rezistenței mecanice, al stabilității,
palatabilității, gustului, profilului de dizolvare și al biodi sponibilității (5).
La dezvoltarea unui comprimat cu dizolvare/dezagregare rapidă este nevoie să
se aibă în vedere următoarele obiective:
– necesitatea de a masca gustul substanței medicamentoase;
– încorporarea substanței în matrița comprimatului;
– ambalarea .
Pentru a masca gustul substanței medicamentoase , care urmărește evitarea
contactului direct al acesteia cu limba, se folosesc tehnologii, precum:
– acoperirea substanț ei medicamentoase cu înveli șuri polimerice, care nu se
vor dizolva la pH -ul salivar, dar se vor dizolva rapid în sucul gastric și
astfel gustul amar al substanț ei active cedate din comprimat nu va mai fi
perceput ;
– incorporarea substantei în granule, pelete sau sfere inerte;
– uscarea substanț ei medicamentoase dispersate sau dizolva te într -o soluție
polimerică prin pulverizare (spray -drying);
– complexarea substanț ei active cu r ășini schimbătoare de ioni sau cu
ciclodextrine (complec și de incluziune) .
Pentru încorporarea substanț ei medicamentoase în matrița comprimatului se
folosesc diverse tehnologii , precum:
– liofilizare a (uscare prin congelare sau criodesicare),
– turnarea (prin comprimare sau încă lzire),
– comprimarea directă ,
– sublimare a.
Comprimatele cu dezagregare rapidă necesită ambalaje sp ecializate, din cauza
friabilității și a sensibilităț ii mari la umiditate . Pentru a se evita aceste probleme legate
de umiditate și de menținere a integrităț ii fizice, în mod uzual se foloses c blistere . De
obicei, comprimatele sunt foarte fragile, iar scoaterea lor din blister prin împingere
poate duce la ruperea lor. De aceea, blisterele sunt sigilate cu o folie care se detașează
ușor.(ODT Romana)

2.1. Liofilizarea

Liofilizarea este un proces în care apa este sublimată dintr -o soluție/suspensie/
emulsie ulei în apă congelată în prealabil, la temperaturi și presiuni scăzute.
Comprimatele preparate prin liofilizare prezintă o structură poroasă care se dezagregă
rapid în mai puțin de 5 secunde datorită penetrării rapide a salivei în pori, atunci când
sunt administrate în cavitatea bucală. Liofili zarea este utilă pentru medicamente
sensibile la temperaturi înalte, adică substanțe termolabile (8).
Înghețarea reprezintă prima etapă a liofilizării, fiind urmată de reducerea
presiunii, apoi de uscarea primară la o temperatură mai scăzută decât temperatura la
care structura ar ceda, având ca rezultat subli marea gheții și uscarea secundară la o
temperatură potrivită pentru a elimina apa legată (13).
Un avantaj îl reprezintă dizolvarea mai rapidă a comprimatelor comparativ cu
cele convenționale (8). Dezavantajele majore ale tehnicii de liofilizare sunt: costurile
ridicate ale echipam entelor, stabilitate slabă a comprimatelor orodispersabile la
temperaturi ridicate și umiditate, rezistența mecanică scăzută, ele fiind foarte fragile
ceea ce face ca ambalajele convenționale să fie nepotrivite, motiv pentru care se
ambalează în blistere d e tip „peel -off”, cu o peliculă care se exfoliază (13, 14) .
Zydis este prima forma liofilizată oral pusă pe piață și cea mai cunoscută
metoda de obținere. Zydis este o formă unică de dozare orală liofilizată care poate fi
înghițită fără apă, deoarece se dizolvă instantaneu pe limbă în mai puțin de 5 secunde.
Medicamentul este inclus într -o matrice solubilă în apă și apoi liofilizat pentru a
rezulta un produs care se dezagregă rapid. Matricea este constituită din zaharide
solubile în apă (manitol, sorbitol ) utilizate pentru a conferi cristalinitate, eleganță și
duritate și un polimer (gelatină, dextran, alginați) utilizat pentru a asigura dizolvarea
rapidă și pentru a conferi rezistență în timpul manipulării, acesta formând o structură
lucioasă și amorfă (5, 13) .
Un avantaj major reprezintă faptul că Zydis nu necesită conservanți, deoarece
cantitatea de apă rămasă este mai mică decât cea necesară multiplicării microbiene.
Tehnica Zydis prezintă și un număr de dezavantaje care pot limita utilizarea metodei,
acestea fiind: costurile ridicate, friabilitatea crescută a comprimatelor care limitează
condițiile de ambalare, acestea necesitând a fi ambalate în blistere pentru a le proteja
de umiditatea mediului (5, 13) .

2.2. Comprimarea directă

Comprimarea directă reprezintă cea mai simplă metodă de fabricare a
comprimatelor orodispersabile, datorită aparaturii simple, a costurilor scăzute și a
numărului redus de etape pe care aceasta le presupune. Comprimatele formulate prin
această metodă prez intă de obicei proprietăți mecanice bune, duritate crescută și
friabilitate scăzută. Însă, caracteristicile comprimatelor orodispersabile formulate prin
metoda comprimării directe depind de proprietățile excipienților folosiți (7).
În multe cazuri, superdezagreganții au un rol major în dezagregarea si
dizolvarea comprimatelor, astfel este vital alegerea unui dezagregant potrivit și a unei
cantități optime pentru a asig ura o rată crescută de dezagregare. Adăugarea altor
excipienți, cum ar fi cei solubili în apă sau agenții efervescenți pot îmbunătății
proprietățile de dizolvare sau d ezagregare (8).
Laboratoarele CIMA (SUA) au dezvoltat tehnologiile patentate DuraSolv și
OraSolv . Comprimatele preparate prin tehnica Orasolv c onțin substanțe active
mascate gustativ și un agent de dez agregare efervescent care, la contactul cu saliva, în
mai puțin de 1 minut se dispersează creând o efervescență aproape insesizabilă ,
eliberând substanța activă acoperit ă. Această tehnologie este frecvent utilizată pentru
obținerea comprimatelor orodispersabile (13). Ca și dezavantaj major al lor este
rezistența mecanică scăzută, deoarece sunt comprimate la o forță de comprimare
foarte scazută , devenind friabile , fiind necesar dezvoltarea unui s istem special de
ambalare, Packsolv (16).
Comprimatele preparate prin tehnica Dura Solv reprezintă a doua generație de
formulări cu dezagregare rapidă a laboratoarelor CIMA. Produs e într-o manieră
similară cu OraSolv , comprimatele DuraSolv prezintă o rezistență mecanică mult mai
mare decât predecesorul său , datorită utilizării unei forțe de comprimare mai crescute
în timpul comprimării , ceea ce permite scoaterea din blistere fără deteriorare sau
ambalarea în flacoane (16). Ele pot sau nu să conțină un agent de dezagregare
efervescent, iar sub stanța activă nu trebuie prelucrată în vederea mascării gustului . Un
dezavantaj al comprimatului Dura Solv este că tehn ica nu este c ompatibilă cu doze mai
mari de substanțe active, deoarece formularea este supusă unor presiuni mari în timpul
comprim ării(13).
Aceste tehnologii prezintă avantaje precum: procesul tehnologic convențional,
costuri mici ale materialelor, ambalaje obișnuite și costuri scăzute de dezvoltare. Un
dezavantaj ar fi timpul de dezagregare crescut .

2.3. Sublimarea

Pentru a produce comprimate orodispersabile cu porozitate ridicată,
sublimarea este tehnica care a fost utilizată cu succes. I ngredientele volatile sunt
comprimate împreună cu alți excipienți în comprimate , iar când amestecul este supus
unui proces de sublimare , se formează o matrice poroasă în ca re mediul de dizolvare
se infiltrează ușor și va duce la o dezagregare rapidă. . Sunt utilizate ingrediente cu
volatilitate ridicată ( camfor, timol, mentol, uree, bicarbonat de sodiu, bicarbonat de
amoniu) (5, 13, 14).
Aceste comprimate cu porozitate ridicată ( aproximativ 30%) s -au dezagregat
rapid în 15 secunde în salivă, iar pentru camfor s -au obținut timpii de dezagregare cei
mai scurț i, deoarece bulele de aer erau prezente în comprimat înaintea sublimării
camforului (8).Ca și a vantaj e : comprimatele se d ezagregă în 10 -20 secunde și prezintă
o rezistență mecanic ă bună (8).

2.4. Tranziția de faze

Prin aceste tehnologii se obțin comprimate orodispersabile cu rezistență
mecanică bună, folosind un echipament convențional. Ca principiu, comprimatele sunt
obținute prin comprimarea a doua glucide, ușor solubile în apă, cu proprietăți
organoleptice plăcute, dintre ca re una cu rezistență me canică mare și un punct de
topire ridicat ( sorbitol, maltoză, maltitol , trehaloză ) și una cu rezistență mecanică
mică și punct de topire scăzut ( lactoză, glucoză, zaharoză, manitol, xilitol, eritritol ).
(116,117 , 27 odt bandari ). Ele sunt comprimate la o temperatură situată între cele
două puncte de topire. Înainte de încălzire, comprimatele nu prezintă o rezistență
mecanică suficient de bună datorită compresibilității scăzute, însă după încălzire
rezistența comprimatului este mări tă. (27 odt Bandari)

2.5. Turnarea

Comprimatele turnate au proprietăți organoleptice placute datorită glucidelo r
solubile în apă prezente în matricea de dispersie. Procedeul de turnare este de două
tipuri , adică metoda cu solvent și metoda de încălzire. Procedeul solvenților implică
umectarea amestecului de pulberi cu un solvent hidroalcoolic, urmat de comprimarea
la presiune mai mică decât cea utilizată în comprimarea convențională . Solventul
este apoi îndepărtat prin uscare cu aer. Comp rimatele fabricate în ace astă metodă sunt

mai puțin compacte decât cele comprimate prin metoda convențională și au o structură
mai poroasă care grăbește d ezagregarea . Proc edeul de turnare termică implică
prepararea unei suspensii care conține o substanță a ctivă, agar și zahăr (de exemplu,
manitol sau lactoză) și turnarea suspensiei în godeurile blisterului. După solidificarea
agarului la temperatura camerei pentru a forma gelatina se usucă la 30 0 ° C sub vid (5,
8, 13) .
Ca și a vantaje , comprimatele turnate se dez agregă mai rapid și prezintă un
gust îmbunătăț it datorită faptului că matricea de dispersie este, în general, formată din
zaharuri solubile în apă. Un dezavantaj este faptul că c omprimatele turnate nu au o
rezistență mecanică mare și î n timpul manipulării sau deschiderii blister ului pot să
apară fisuri ale comprimatelor (13)

1. Brniak W, Maślak E, Jachowicz R. Orodispersible films and tablets with prednisolone
microparticles. Eur J Pharm Sci. 2015;75:81 -90.
2. Brniak W JR, Pelka P. The practical approach to the evaluation of methods used to
determine the disintegration time of orallydisintegrating tablets (ODTs). Saudi
Pharmaceutical Journal. 2015;23(4):437 -43.
3. Wagner -Hattler L, Wyss K, Schoelkopf J, Huwyler J, Puchkov M. In vitro
characterization and mouthfeel study of functionalized calcium carbonate in orally
disintegrating tablets. Int J Pharm. 2017;534(1 -2):50 -9.
4. Orubu ES, Tuleu C. Medicines for children: flexible solid oral formulations. Bull World
Health Organ. 2 017;95(3):238 -40.
5. Prasannajeet P. Deshmukh* KSS, S.R.Chaudhari, and G.R.Pawbake. Orally
disintegrating tablet: an overview. World Journal of Pharmaceutical Research. 2015;4(2):333 –
52.
6. Abdelbary G, Eouani C, Prinderre P, Joachim J, Reynier J, Piccerel le P. Determination
of the in vitro disintegration profile of rapidly disintegrating tablets and correlation with oral
disintegration. Int J Pharm. 2005;292(1 -2):29 -41.
7. Ömer Türkmena ZAȘ, Esra Baloğlu. Formulation and evaluation of fexofenadine
hydrochl oride orally disintegrating tablets for pediatric use Journal of Drug Delivery Science
and Technology. 2017;43:201 -10.
8. Minash Singh Neeraj KHSL. Oral dispersible tablets: a review. World Journal of
Pharmaceutical Research. 2017;6(7):544 -57.
9. Llorca PM. Discussion of prevalence and management of discomfort when
swallowing pills: orodispersible tablets expand treatment options in patients with
depression. Ther Deliv. 2011;2(5):611 -22.
10. Brniak W JR, Pelka P. The practical approach to the evaluation of methods
used to determine the disintegration time of orallydisintegrating tablets (ODTs). Saudi
Pharmaceutical Journal. 2015;23(4):437 -43.
11. Ahmed Abd Elbary AAA, Heba M. Aboud. Enhanced dissolution of meloxicam from
orodispersibletablets prepared by different methods. Bulletin of Faculty of Pharmacy, Cairo
University. 2012;50:89 -97.
12. Cilurzo F, Musazzi UM, Franzé S, Selmin F, Minghetti P. Orodispersible dosage forms:
biopharmaceutical improvements and regulatory requirements. Drug Discov Today. 20 17.
13. Manesh Kumar DS, Surabhi Rashi, Dilip Kumar Chanchal, Saurabh Gupta.
Formulation and evaluation of mouth dissolving tablets World Journal of Pharmaceutical
Research. 2016;5(3):498 -516.
14. Slavkova M, Breitkreutz J. Orodispersible drug formulation s for children and elderly.
Eur J Pharm Sci. 2015;75:2 -9.
15. Drumonda N, A. van Riet -Nalesb D, Karapinar -Çarkitc F, Stegemann S. Patients’
appropriateness, acceptability, usability and preferences for pharmaceutical preparations:

Results from a literature review on clinical evidence. International Journal of Pharmaceutics.
2017;521:294 -305.
16. Bandari S, Mittapalli RK, Gannu R, Rao YM. Orodispersible tablets: An overview.
Asian Journal of Pharmaceutics. 2008.