Iuliu Hațieganu Cluj -Napoca [609842]

Universitatea de Medicină și Farmacie
”Iuliu Hațieganu” Cluj -Napoca
Facultatea de Farmacie
Disciplina de Botanică Farmaceutică

LUCRARE DE LICENȚĂ
Specii vegetale medicinale utilizate în tratamentul afecțiunilor
prostatei

Coordonator științific :
Șef Lucrări Dr. Irina Ielciu

Absolvent: [anonimizat]

2018

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 3
CAPITOLUL 1 –PROSTATĂ – GENERALITĂȚI ………………………….. ………………………….. ….. 4
1.1. Anatomia prostatei ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
1.2. Structura prostatei ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
1.3. Fiziologia prostatei ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
1.4. Dezvoltarea prostatei ………………………….. ………………………….. ………………….. 6
CAPITOLUL 2 – AFECȚIUNI ALE PROSTATEI ………………………….. ………………………….. ……. 7
2.1. Litiaza prostatică ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
2.2. Prostatita ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10
2.3. Hipertr ofia benignă de prostată (HBP) ………………………….. ………………………. 13
2.4. Cancerul de prostată ………………………….. ………………………….. …………………. 16
CAPITOLUL 3 – SPECII VEGETALE MEDICINALE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR PROSTATEI ………………………….. ………………………….. ………………………. 19
3.1. Epilobium parviflorum Schreb. (pufuliță cu flori mici) ………………………….. …… 20
3.1.1. Încadrare sistematică ………………………….. ………………………….. ………….. 20
3.1.2. Descriere botanică ………………………….. ………………………….. ……………… 21
3.1.3. Produs vegetal medicinal ………………………….. ………………………….. …….. 22
3.1.4. Utilizări în medicina tradițională ………………………….. ……………………….. 22
3.1.5. Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. …………….. 23
3.1.6. Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei ………………………….. …… 24
3.1.7. Produse farmaceutice/suplimente alimentare ………………………….. …….. 26
3.2. Xanthium spinosum L. (ghimpe) ………………………….. ………………………….. …… 28
3.2.1. Încadrare sistematică ………………………….. ………………………….. ………….. 28
3.2.2. Descriere botanică ………………………….. ………………………….. ……………… 29
3.2.3. Produs vegetal medicinal ………………………….. ………………………….. …….. 29
3.2.4. Utilizări în medicina tradițională ………………………….. ……………………….. 30

2
3.2.5. Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. …………….. 30
3.2.6. Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei ………………………….. ….. 30
3.2.7. Produse farmaceutice/suplimente alimentare ………………………….. …….. 31
3.3. Seneroa repens (Bartram) Small (palmier de Florida) ………………………….. …… 34
3.3.1. Încadrare sistematică ………………………….. ………………………….. ………….. 34
3.3.2. Descriere botanică ………………………….. ………………………….. ……………… 34
3.3.3. Produs vegetal medicinal ………………………….. ………………………….. …….. 35
3.3.4. Utilizări în medicina tradițională ………………………….. ……………………….. 35
3.3.5. Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. …………….. 36
3.3.6. Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei ………………………….. ….. 36
3.3.7. Produse farmaceutice/suplimente alimentare ………………………….. …….. 39
3.4. Pygeum africanum Hook.f. (prun african) ………………………….. ………………….. 41
3.4.1. Încadrare sistematică ………………………….. ………………………….. ………….. 41
3.4.2. Descriere botanică ………………………….. ………………………….. ……………… 42
3.4.3. Produs vegetal medicinal ………………………….. ………………………….. …….. 42
3.4.4. Utilizări în medicina tradițională ………………………….. ……………………….. 42
3.4.5. Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. …………….. 43
3.4.6. Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei ………………………….. ….. 43
3.4.7. Produse farmaceutice/suplimente alimentare ………………………….. …….. 44
3.5. Alte specii vegetale medicinale utilizate î n tratamentul afecțiunilor prostatei . 47
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 48
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 49

3
INTRODUCERE

“Medicul îngrijește, natura vindecă.”
Hipocrate

Plantele medicinale s -au utilizat încă de la apariția omului pe Pământ pentru
vindecarea sau prevenirea unor boli . Treptat, acesta a reușit să identifice plante le
care aveau efect e benefice pentru sănătatea sa sau să diferențieze plante le
comestibile de cele toxice (1, 2) .
Deși medicina modernă beneficiază astăzi de un număr semnificativ de
medicamente de sinteză , nu s -a renunța t la tratamentele pe bază de plantele
medicinale sau compuși de origine naturală, datorită avan tajelor pe care acestea le
aduc, fiind mai bine tolerate de organismul uman decât medicamentele de sinteză.
Totodată, reacțiile adverse sunt mai reduse în comparație cu aceste medicamente și
cu proceduri le chirurgicale, iar costul acestora este mai scăzut . Cu toate acestea, nu
înseamnă că profilul lor de siguranță este crescut, ele prezentând la rândul lor
efecte nedorite însă, spre deosebire d e medicamentele de sinteză, acestea sunt mult
mai reduse (2, 3) .
În prezent, este mai frecventă utilizarea plantelor la nivel mondial în
vindecarea unor afecțiuni patologice decât utilizarea me dicamentelor de sinteză.
De aceea , medicamentele sau suplimentele pe bază de plante sunt des combinate
cu medicamentele de sinteză în terapii adjuvante sau curative , având rezultate mai
bune și intera cțiuni minime sau chiar absente (4, 5) .
Fitoterapia este folosită în afecțiunile prostatei cu scopul de a îmbunătăți
calitatea vieții pacienților prin ameliorarea simptomatologiei, îmbunătățirea
fluxului urinar și prevenirea complicațiilor pe termen lung.
Scopul acestei lucrări este de a prezenta importanța utilizării unor plante
medicinale în tratarea unor afecțiuni l a nivelul prostatei , atât ca tratament adjuvant,
cât și curativ . Astfel, în prima parte a lucrării sunt trecute în revistă structura
prostatei și cele mai î ntâlnite afecțiuni ale acestei glande . În continuare, lucrarea se
concentrează pe principalele speci i vegetale medicinale, realizând o încadrare
sistem atică și o descriere botanică a fiecăreia , urmând ca mai apoi să fie prezentate
produsul vegetal medicinal, utilizările în medicina tradițională, compoziția
chimică, activitatea farmacologică și produse le farmaceutice care conțin principiile
active prezente în acestea. Speciile studiate sunt : Epilobium parviflorum , Xanthium
spinosum , Serenoa repens și Pygeum africanum .

4
CAPITOLUL 1 –PROSTATĂ – GENERALITĂȚI

Aparatul genital masculin se împarte în două mari categorii: organe genitale
interne și organe genitale externe. Organele genitale interne sunt reprezentate de
testicule, epididimuri și conductele seminale sau spermatice, organul genital extern
fiind reprezentat de penis. Pe lângă acestea, există și glande anexe ale aparatului
reproducător precum prostata, veziculele seminale și glandele bulbouretrale.

1.1. Anatomia prostatei
Prostata (Fig. 1) este un organ glandular anexat aparatului genital masculin ,
având o dimensiune de 3 -4 cm . Este localizată în cavitatea pelviană, fiind situată
imediat sub vezica urinară și înconjurând uretra (6-8).
La naștere, p rostata cântărește aproximativ un gram , în timp ce la adult are o
greutate de aproximativ 20 de grame . Aceasta rămâne neschimbată până în jurul
vârstei de 40 de ani, apoi începe să crească în dimensiune până la sfârșitul vieții (8,
9).

Figura 1 – Anatomia prostatei
a.secțiune frontală , b.secțiune sagitală (10).

5
1.2. Structura prostatei
Din punct de vedere structural, prostata este alcă tuită dintr -o stromă
conjunctivo -musculară , cu un sistem venos bine reprezentat și un parenchim
glandular (7, 11) .
Stroma formează la exterior o capsulă care trimite spre interior septuri,
împărțind parenchimul glandular în lobuli , fiecare corespunzând unei glande
prostatice . Aceste glande prostatice se grupează în patru lobi: doi lobi laterali,
lobul mjlociu și lobul posterior (Fig. 2 ). Cei doi lobi laterali, drept și stâng , sunt
uniți printr -o punte g landulară numită istm prostatic, iar l obul mijlociu reprezintă
partea postero -superioară a prostatei (8, 12) .
Prostata este învelită într -o capsulă proprie, fiind compusă dintr -un țesut
conjunctiv dens, cu fibre elastice și musculare netede. În interiorul capsulei se
găsesc receptori α1 -adrenergici. Acești receptori sunt stimulați de către
norepinefrină, ducând la contracția capsulei în jurul uretrei și scăderea golirii
vezicii urinare. În mod normal, prost ata are în compoziție o cantitate mai mare de
țesut stromal decât țesut epitelial, raportul acestora fiind de 2:1 (8, 9, 11) .
Parenchimul glandular sau substanța glandulară este format din glande
periuretrale , mici, situate în țesutul din jurul uretrei și din glande prostatice
propriu -zise, lungi și puternic ramificate . Rolul acestui parenchim este de a
produce secreții prostatice. În timpul ejaculării, aceste secreții sunt conduse în
uretră și contribui e la volumul ejaculat total (7, 9) .

Figura 2 – Lobii prostatei
1.vezica urinară, 2.uretra prostatică, 3.prostata, 4.ampula ductului deferent,
5.vezicula seminală, 6.lobul anterior prostatic, 7.lobul mijlociu prostatic, 8.lobii
laterali prostatici (13).

6
1.3. Fiziologia prostatei
Rolul principal al prostatei este de a secreta un lichid s ubțire, bogat în calciu ,
citrat , fosfat și enzime de coagulare . Lichidul prostatic are un miros caracteristic,
iar împreună cu lichidul spermatic , contribuie la volumul ejaculat și la mobilitatea
spermatozoizilor . În timpul emisiei lichidului, capsula prostatei se contractă
simultan cu contracția vasului care duce la ejaculare. Compoziția lichidului
prostatic este ușo r alcalină, fiind o calitate importantă pen tru fecundarea oului , un
lichid prea acid putând inhiba fertilitatea spermatozo izilor . Concentrația ridicată de
zinc din lichidul prostatic îi atribuie acestuia și un efect antibacterian (6, 9, 14) .

1.4. Dezvoltarea prostatei
În procesul de creștere și dezvoltare al prostatei, un rol important îl au
hormonii androgeni, reprezentați de testosteron și androstendi onă. O dată cu
înaintarea în vârstă, scade sinteza de testosteron, un hormon responsabil de
creșterea și dezvoltarea organelor sexuale . Această scădere de hormoni va duce la
atrofierea prostatei (9, 12) .
Sub acțiunea 5α-reductazei , testosteronul este transformat la
dihidrotestosteron ( Fig. 3), un metabolit activ al acestuia. În celulele prostatice,
dihidrotestosteronul induce creșterea și extinderea glandei, având o afinitate mai
mare decât testosteronul și formând un complex mai stabil cu receptorul
androgenic (9).

Figura 3 – Conversia testosteronului în dihidrotestosteron (15).

La nivel periferic, p e lângă hormoni i androgeni se găsesc și hormoni
estrogeni. Aceștia se obțin în urma metabolizării hormonilor androgeni sub
acțiunea aromatazei. Această enzimă este capabilă să stimuleze creșterea porțiunii
stromale a glandei prostatice. Cu toate acestea, la bărbații în vârstă , nivelul
hormonilor estrogeni crește o dată cu scădere a secreț iei de testosteron (9).

7
CAPITOLUL 2 – AFECȚIUNI ALE PROSTATEI

Printre cele mai întâ lnite patologii ale prostatei se numă ră litiaza prostatică,
prostatitele, hipertrofia benignă de prostată și cancerul de prostată. Aceste boli pot
duce deseori la complicații precum este retenția urinară acută, aceasta
manifestându -se prin anurie și durere la urinare. Ac eastă complicație apare datorită
amplasării prostatei lângă vezica urinară (11).

 Evaluarea posibilității unor afecțiuni ale prostatei
Datorită amplasării prostatei, sunt necesare numeroase investigații pentru a
se putea stabili un diagnostic corect. Pentru aceasta, se realizează atât un examen
extern, care constă în tușeul rectal, cât ș i un examen intern, care constă în analiza
unor markeri , a hemoleucogramei și a uroculturii.
În primul rând, se realizează o anamneză menită să investigheze cauze le
apariției patolo giei și să detecteze eventuale le comor bidități , dar și să analizeze
simptomatologia de la nivelul aparatului urinar precum aspectul urinei, fr ecvența și
forța jetului urinar (6, 16) .
Examenul extern constă în palparea prostatei prin tușeu rectal , în care se
determină dimen siunea aproximativă a prostatei și se analizează consistența și
suprafața acesteia . În cazul în care prostata prezintă o formă asimetrică sau
prezintă neregularități la suprafață, acest lucru poate indica o inflamați e sau chiar
prezența unei t umori benigne sau m aligne . Din punct de vedere al consistenței, o
prostată normală este diferită de una patologică. Dacă în mod normal prostata are o
consistență elastică, în hipertrofia benignă de prostată aceasta se prezintă ca o
structură ferm -elastică, iar în cancerul de prostată ca o structură dură (6, 11, 16) .
În ceea ce privește examenul intern , acest este legat de evaluarea unor
markeri specifici . Antigenul Specific P rostatic (Prostate Specific Antigen -PSA)
este un marker folosit în afecțiunile prostatei pentru stabilirea unui diagnostic
corect în cazul afecțiunilor mai grave precum hipertrofia benignă de prostat ă și
cancerul de prostată . Acest antigen este un component esențial al plasmei
seminale, cu rol în liza coagulului seminal și este implicat în fertil itatea masculină.
În mod normal , este prezent în ser în concentrații reduse , dar valori crescute se
întâlnesc în afecțiuni le prostatei . Determinarea PSA-ului liber se recomandă în
cazul pacienților cu valoarea PSA-ului total cu prins ă între 4 ș i 10 ng/mL și care
prezintă un tușeu rectal clinic nesemnificativ . Ace astă analiză se face în primul
rând pentru a reduce numărul de biopsii realizate în cazul carcinoamelor, dar și
pentru a diferenția un cancer de prostată de o afecțiune benignă a acesteia (17, 18) .

8
Alte examinări care se pot realiza pentru stabilirea u nui diagnostic corect
sunt analizele de laborator, și anume hemoleucograma prin dozarea creatininei
serice și urocultura . Pe baza acestora se poate identifica agentul patogen și
eventualii agenți terapeutici la care acesta este sensibil (12, 19) .
Pe lângă examenul extern și examenul intern, se utilizează Scorul
Internațional al Simptomatologi ei Prostatei (International Prostate Symptom
Score -IPSS) în scop de autoevaluare a prostatei. Acesta un chestionar care
cuprinde întrebări cu privire la severitatea simptomatologiei și calitatea vieții
precum: frecvența urinară, jetul urinar, senzația de golire incompletă sau urinări
nocturne . Acest test este specific în special pentru diagnosticarea hipertrofiei
benigne de prostată. Cel mai utilizat sist em pentru stadializarea histologică a
cancerului de prostată este sistemul Gleason care descrie tipul de creștere tumorală
utilizând 5 grade. Gradul 1 este cel mai puțin agresiv, în timp ce gr adul 5 este cel
mai agresiv (20).
Pentru obține rea unui examen complet și stabilirea unui diagnostic corect , se
realizează și o ecografie transrectală , urmată de o puncție bioptică ecoghidată în
care se prelevează din prostată fragmente de țesut care se examinează microscopic
(21).
În urma acestor examene de evaluare a posibilității existenței unor afecțiuni
la nivelul prostatei, se poate stabili un examen corect și se poate face diferența
dintre tipul de afecțiune.

2.1. Litiaza prostatică

2.1.1. Definiție și generalități
Litiaza prostatică este o afecțiune caracterizată prin depunerea la nivelul
prostatei a unor calculi. În comparație cu alte patologii, aceasta apare rar, frecvența
cea mai mare fiind întâlnită la bărbații cu vârsta cuprinsă între 50 -60 de ani și mai
rar la adolescenți și la bărbații sub 40 de ani (22).

Figura 4 – Calculi prostatici macroscopici (23).

9
Calculii ( Fig. 4 ), de culoare culoare galben -brună, sunt duri și sunt formați
dintr -o combinație de fosfat de calciu și carb onat de calciu. Mărimea calculilor
diferă de la un pacient la altul, având un diametru cuprins între 1 -5 mm (22, 23) .

2.1.2. Fiziopatologie
Calculii prostatici se pot dezvolta ca urmare a unei inflamații sau infecții de
la nivelul prostatei. Secrețiile produse de prostată se adună la nivelul acesteia, se
calcifiază și nu se mai pot elimina corespunzător, ducând la formarea calculilor
(22, 24) .
În prostata sănătoasă, calculii se formează prin depuneri de calcar în jurul
corpilor amilacei. Aceștia sunt niște cor pusculi mici, rotunzi sau ovoizi, compuși
din lecitină și substanțe azotate așezate în jurul celulelor epiteliale descuamate
(22).

2.1.3. Semne și simptome
În general, deși unii bărbați prezintă la nivelul prostatei unul sau mai mulți
calculi , aceștia sunt asimptomatici . În cazul apariției simptomelor , litiaza
prostatică poate fi asociată cu prostatita cronică sau hipertrofia benignă de prostată
(24).
Printre semnele și simptomele întâlnite în litiaza prostatică se numără:
 durere surdă în hipogastru, în p erineu sau la nivelul penisului;
 tulburări urinare ;
 jet urinar slab;
 dificultate în golirea vezicii urinare;
 flux urinar intermitent (22).

2.1.4. Diagnostic
În vederea depistării calculilor, se efectuează o radiografie pelviană și un
examen extern al prostatei . În urma tușeului rectal , se resimte o senzație neplăcută
datorită lovirii calculilor unii de alții (22, 23) .

2.1.5. Tratament
Tratamentul litiazei prostatice se stabilește de către medic și se realizează
individual pentru fiecare pacient . Acesta constă fie în rezecția transuretrală prin
îndepărtarea parțială a prostatei, fie prin prostatectomie în cazul bărbaților c u
pietre mari la nivelul prostatei sau mărire a în volum a acesteia (24).

10
Pentru a preveni apariția litiazei prostatice, este important să fie evitate
infecțiile de la nivelul prostatei. În cazul pacienților cu infecții bacteriene, p entru
tratarea acestora se folosesc antibiotice timp de 8 pân ă la 10 săptămâni.
Tratamentul c u antibiotice și antiinflamatoare nu duce la o eliminare a pietrelor, ci
doar la o reducere a inflamației și la eradicarea infecției (22, 24) .
Calculii care nu se manifestă clinic nu au nevoie de un tratament (22).

2.2. Prostatita

2.2.1. Definiție și g eneralități
Prostatita reprezintă o inflamație a prostatei (Fig. 5 ) provocată fie de o
infecție bacteriană sau nebacteriană, fie de o infecție gonococică, tuberculo asă,
fungică sau parazitară (19).
Infecția bacteriană a prostatei este produsă în primul rând de bacili Gram
negativi cum ar fi: Escherichia coli (în 80% din cazuri) și Pseudomonas
aeruginosa și, mai rar , de bacterii Gram pozitive cum ar fi Enterococus fae calis
(12, 19) .

Figura 5 – Diferența dintre p rostata normală (st.) și prostata inflamată (dr. ) (25).

De-a lungul vieții, jumătate dintre bărbați se confruntă cu această afecțiune,
fiind a treia cea mai comună afecțiune a prostatei după hipertrofia benignă de
prostată și cancerul de prostată. În cazul prostatitei, sunt afectați bărbații cuprinși
în toate c ategoriile de vârstă, cu o incidență crescută asupra vârstei de mijloc, spre
deosebire de restul patologiilor (26).
În ultimii ani, incidența acestei patologii a crescut de la 3% la 15% în
Europa, America de Nord și Asia, ceea ce dovedește faptul că prostatita este o
problemă de sănătate ce nu trebuie lăsată netratată. În timp, prostatita poate duce la
complicații la ni velul rinichilor și la imposibilitatea de urinare (26).

11

2.2.2. Clasificare
Cea mai răspândită clasificare a prostatitelor este realizată după sistemul
NIH ( National Institutes of Health ). Astfel, a ceastă patologie este împărțită în
patru tipuri:
I. Prostatită acută bacteriană
II. Prostatită cronică bacteriană
III. Sindrom dureros pelvin cronic
IV. Prostatită inflamatorie asimptomatică (26, 27)
Clasificarea prostatitelor mai poate fi realizată și după alte criterii , în funcție
de cauză și în funcție de modul de manifestare. În ceea ce privește cauza, acestea
pot fi bact eriene și nebacteriene, fiecare dintre acestea putând avea două moduri de
manifestare diferite, acut sau cronic în funcție de durată (28).

2.2.3. Etiologie, semne și simptome, diagnostic
 Prostatita acută bacteriană reprezintă o inflamație a prostatei, însoțită de
febră, frisoane, durere perineală sau lombară și simptome severe ale tractului
urinar precum usturime micțională și polakiurie . În etiologia acestei patologii sunt
incriminate următoarele bacterii: Escherichia coli , Pseudomonas aeruginosa,
Enterococcus , Proteus, Klebsiella și Enterobacter. Secundar, p rostatita mai poate
apărea ca o complicație a manevrelor chirurgicale precum cistoscopia, cateterismul
uretral sau dilatații ale uretrei (13, 19, 26, 29) .
În vederea stabilirii diagnosticului , se realizează o anamneză a
simptomatologiei, urmată de o examinare fizică. În urma tușeului rectal, prostata
se resimte sensibilă la atingere, umflată și caldă (ca urmare a inflamației ),
pacientul prezentând dureri puternice la atingere a prostatei (12, 26, 28) .
Alte examinări care se pot realiza în vederea stabilirii unui diagnostic corect
sunt analizele de laborator precum hemoleucograma și urocultura.
Hemoleucograma va avea ca rezultat o creștere a numărului de leucocite, a VSH –
ului, a proteinei C reactivă și a fibrinogenul ui. În urma examenul ui sumar de
urină , se pot identifica leucocite, bacterii sau hematurie . Pe baza acestor analize de
laborator se identifică agentul patogen și agenții terapeutici corespunzători și
eficie nți (12).
 Prostatita cronică bacteriană este o formă mai gravă a prostatitei acute.
Această patologie apare de obicei în urma infecțiilor repetate de la nivelul prostatei
sau în urma unor infecții netratate . Prevalența acestei boli este foarte scăzută, fiind
de 5% (12, 26, 30) .

12
Prostatita cronică e ste în general nedureroasă și asimptomatică, fiind c ea mai
obișnuită infecție urinară recidivantă a tractului urinar la bărbat. Bolnavii sunt
simptomatici numai când este prezentă bacteriuria. Printre simptome se p ot
număra polakiurie sau disurie și simptome specifice inflamației precum durere
perineală, su prapubiană sau lombară de intensitate variabilă și micțiuni dificile
(19, 29) .
Spre deosebire de prostatita acută, în prostatita cronică examenul fizic al
prostatei este normal , aceasta având o sens ibilitate dureroasă minimă. Diagnosticul
se stabilește după rezultatul uroculturii, în urma căru ia se evidențiază prezența
leucocitelor într-un număr crescut și a bacteriilor patogene (19, 29) .
 Sindrom ul dureros pelvin cronic este o formă diferită de prostatită,
nefiind cauzată de bacterii . Această afecțiune e ste cea mai întâlnită afecțiune
genito -urinară la bărbații sub 50 de ani , fiind răspândită la peste 90 % dintre
aceștia . Prostatita nebacteriană este caracterizată printr -un disconfort la nivel
genital sau la nivel pelvin și nu prezint ă semne de infecție sau in flamație urinară
sau prostatică (19, 26, 28) .
În urma examenului urologic și în secrețiile prostatice nu vor fi prezente
leucocitele responsabile de infecția bacteriană . Diagnosticul se stabilește atunci
când durerile au fost prezente cel puțin trei luni în ultimele șase luni (19).
 Prostatită inflamatorie asimptomatică este o inflamați e nedureroasă a
prostatei . Spre deosebire de celelalte patologii descrise , în acest tip de prostatită nu
există simptome de durere pelvină sau semne de infecție . Diagnosticul se poate
stabili prin evidențierea leucocitelor în secrețiile prostatice sau prin prezența
puroiului în urină. De altfel, evaluarea se poate face și pe baza testului PSA,
valoarea acestuia fiind crescută (26, 28) .

2.2.4. Tratament
Tratamentul în prostatita de cauză infecțioasă , excluzând sindromul dureros
pelvin, constă în administrarea penicilinelor asociate cu inhibitori de beta –
lactamaze, a cefalosporine lor de generația a treia sau a fluorochinolone lor.
Datorită proprietăților farmacocinetice și spectrului antimicrobian,
fluorochinolonele (levofloxacina și cipro floxacina) sunt antibioticele cele mai
recomandate în pros tatite (28).
Ca și terapie adjuvantă , se pot folosi antiinflamatoarele steroidiene sau
nesteroidiene , pentru a ameliora procesul inf lamator de la nivelul prostatei sau
antipiretice pentru diminuarea febrei în cazul prostatitelor bacteriene (13, 29) .

13
2.3. Hipertrofia benignă de prostată (HBP )

2.3.1. Definiție și g eneralități
Hipertrofia benignă de prostată (HBP) este una dintre cele mai comune boli
urologice în rândul bărbaților peste 40 de ani. Incidența bolii v ariază de la 50 % la
60 de ani ș i ajunge la 90 % la 85 de ani (3).
HBP e ste o patologie benignă a prostatei asociată cu creșterea progresivă a
celulelor epiteliale și a mușchiului neted al prostatei (Fig. 6 ), fiind adesea însoțită
de simptome ale tractului urinar inferior . O m ărire a prostatei va duce la
comprimarea uretrei, implicit la limitarea fluxul urinar de la nivelul vezicii urinare
(30).

Figura 6 – Dezvoltarea hiperplaziei benigne de prostată :
prostată normală (st.) și prostată mărită (dr.) (31).

2.3.2. Etiologie
Vârsta înain tată poate fi un factor de risc în debutul și progresia HBP. O dată
cu înaintarea în vârstă , volumul prostatei crește cu 2-2,5% pe an , iar creșterea în
volum a acesteia va duce la creșterea riscul de apariție a bolii. Din punct de vedere
genetic , HBP este rar întâlnit ă la asiatici comparativ cu bărbații albi sau negri, iar
ereditar este mai întâlnit ă la cei cu antecedente familiale. Bărbații castrați nu vor
dezvo lta HBP din cauza faptului că le lipsește testosteronul (32, 33) .
Un alt factor de risc este reprezentat de statusul hormonal . Creșterea în
volum a prostatei este asociată cu creșterea greutății corporale, a indicelui de masă
corporal ă și a circumferinței taliei. Astfel, cei mai predispuși să dezvolte această
afecțiune sunt bărbații obez i sau cei care prezintă boli cronice precum diabet ul
zaharat sau hipertensiune a arterială (32).

14
Pe lângă vârsta înaintată, influențele hormonale și genetice, factorii exogeni
sunt la rândul lor responsabili de apariția acestei patologii, aceștia făcând referire
în special la stilul de viață (32).

2.3.3. Fiziopatologie
În dezvoltarea și progres ia HBP stau la bază mai multe teorii . Teoria
hormonal ă are la bază hormonii androgeni, estrogeni și factori i de creștere. În
condiții fiziologice, c elulele prostatei sunt capabile să convertească aproximativ
90% din testosteron (TE) la dihidrotestosteron (DHT) sub acțiunea 5α-reductazei
(Fig. 2 ). În HBP, l egarea dihidrotestosteronului de receptorul său stimulează
transcripția și translația segmentelor de ADN, care codifică factorii de creștere,
ducând la proliferarea anormală a celulelor prostatei . Hormon ii estrogen i
acționează sinergic cu hormonii androgeni . Astfel , s-a observat o creș tere a
hormonilor estrogeni ca urmare a creșterii activității aromatazei. Mecanismul de
apariție al acestei patologii constă în scăderea nivel ului de testosteron și creșterea
nivelului de hormoni estrogeni (3, 12) .
A doua teorie se bazează pe auto-reînnoirea unor celule androgen –
independente de la nivelul prostatei în condiții scăzute de hormoni androgeni (3).
Cea de -a treia teorie constă în interacțiunea dintre strom ă și epiteliu . Ambele
sunt capabi le să transforme testosteronul în dihidrotestosteron, ducând la
producerea a diferiți factori de cr eștere responsabili în modulare, proliferare și
apoptoză . În HBP, raportul dintre țesutul stromal și cel epitelial este de 5:1 , acest
raport fiind mult crescut față de valoarea normală. Creșterea celulelor de la nivelul
prostatei va compresa uretra, ducând la obstrucția ei și u lterior la curgerea
anormală a urinei (3, 9) .

2.3.4. Semne și simptome
Tabel I.
Simptome prezente în HBP (3, 20) .
Simptome obstructive Simptome iritative
 senzația de golire incompletă a vezicii  nicturie
 retenție urinară  micțiune imperioasă
 flux urinar intermitent  hematurie
 ezitări urinare  durere
 micțiune prelungită  arsură
 jet urinar scăzut

15
2.3.5. Diagnostic
Diagnosticul în HBP se stabilește pe baza unei anamneze detaliate și a
examenelor externe și interne . În urma tușeului rectal , se constată creșterea în
dimensiune a prostatei , aceasta având o consistență ferm-elastică și o suprafață
regulată și nedureroasă. De asemenea, sunt recomandate și determinarea valorii
serice a P SA-ului și examenul sumar de urină . Examinarea ecografică transrectală
evaluează dimensiunile prostatei și volumul rezidual, putând fi utilizată în
diagnosticarea complicațiilor precum litiaza vezicală, cistită, pielonefrită,
diverticuli vezicali și ureter ohidronefroza (20, 33) .

2.3.6. Tratament
În HBP, pacienții care au simptome urinare ușoare sunt supuși unei
supravegheri atente înainte de a se stabili opțiunile de tratam ent. Ulterior se
stabilește care este tratamenul cel mai potrivit, acesta constând în tratamentul
medicamentos sau intervenția chirurgicală (3).
Schema de tratament se realizează în funcție de gradul de avansare al bolii și
de avantajele sau dezavantajele tratamentului . De obicei, p acienții care prezintă
manifestări clinice ușoare vor utiliza substanțe de origine vegetală în cele mai
multe din cazuri. Pacienților cu simptomatologie moderat -sever ă și retenție urinară
acută , ca tratament de primă linie li se recomandă terapia medicamentoasă cu
substanțe de sinteză sau intervenția chirurgicală (3, 12) .
Terapia medicamentoasă utilizată în HBP constă în folosirea a două clase de
agenți farmacologici: alfa-adrenolitice și inhibitori de 5 -alfa-reductază . Cele două
clase diferă între ele prin faptul că antagoniștii adrenergici îmbunătățesc
simptomatologia și debitul urinar , iar inhibitorii de 5 -α-reductază reduc volumul
prostatei atunci când aceasta este mai mare de 30 -40 g , cresc fluxul urinar și
produc o ameliorare a simptomelor (3, 20) .
Tabel II.
Medicamente utilizate în HBP (20).
Alfa-adrenolitice Inhibitori de 5 -α-reductază
Terazosin Finasterida
Doxazosin Dutasterida
Tamsulosin
Silodosin

Intervenția chirurgicală este indicată în cazul complicațiilor sau atunci când
simptomele sunt severe și nu se reușește o amelior are a acestora prin alte metode.

16
2.4. Cancer ul de prostată

2.4.1. Definiție și g eneralități
Cancerul de prostată este una dintre principalele probleme medicale ale
populației de sex masculi n, această boală fiind responsabilă de 9 % din totalul
deceselor la bărbați . Acest tip de cancer ocupă al doilea loc ca mortalitate , după
cancerul bronho -pulmon ar (21, 33) .
Peste 95% dintre cancerele de prostată sunt adenocarcinoame, restul fiind
tumori neuroendocrine sau sarcoame (34).

Figura 7 – Stagii de evol uție ale cancerului de prostată (35).

În primul stadiu de evoluție al cancerului de prostată ( Fig. 7 ), tumora este
inaparentă clinic , nepalpabilă și nu se poate identifica imagistic , aceasta putând fi
identificată doar în urma examinării PSA -ului. O dată cu evoluția cancerului,
tumora devine palpabilă, afectează lobii prostatici, ajung ând în stadiul al treilea să
se extindă asupra întregii capsule prostatice. În ultimul stadiu, tumora de la nivelul
prostatei se extinde și invadează structuri le adiacente prostatei precum colul
vezical, sfincterul extern, rect și perete pelvin (20, 33) .

2.4.2. Etiologie
Factorii de risc incriminați în evoluția cancerului de prostată sunt
reprezentați de vârstă, ereditate , dietă și rasă. Vârsta este cel mai important factor
în apariția cancerului de prostată. Acest tip de cancer apare după vârsta de 50 de
ani, riscul crescând o dată cu înaintarea în vârstă. Factorii genetici influențează la
rândul lor apariția acestei patologii . Prevalența este mai mare la rasa neagră
comparativ cu cea asiatică datorită concentrației crescute de testosteron . Cancerul
de prostată este rar întâl nit la bărbații castrați datorită lipsei testosteronului (33,
34).

17
Pe lângă ceilalți factori de risc, și dieta are o influență semnificativă în
apariția cancerului de prostată. Astfel, bărbații care consumă alimente bogate în
grăsimi, lactate sau carne roșie prezintă un risc crescut de apariție a bolii (34).
Totodată, deficitul de vitamina E, seleniu sau zinc infuențează această
patologie . Seleniul este un antioxidant care protejează celulele împotriva
radicalilor liberi , împotriva dezvoltării bolilor de inimă sau împotriva cancerului
de vezică urinară indus de radiații . Zincul inhibă creșterea celulelor canceroase
prostatice și intensifică apoptoza. De asemenea, zi ncul este important în prevenirea
prost atitelor, având efect antibacterian (30, 33) .

2.4.3. Semne și simptome
În dezvoltarea naturală a cancerului de prostată, manifestările clinice locale
apar mai târziu decât cele generale, datorită faptului că adenocarcinamele sunt
localizate la periferia prostatei . Astfel, cancerul de prostată poate fi asimptomatic
dacă este diagnosticat în stadiu incipient. Simptomele ce pot apărea se datorează
creșterii în volum a prostatei , bărbații prezentând atât simptome obstructive , cât și
simptome iritative . Simptomele acestei patolo gii se resimt mult mai puternic decât
simptomele din HBP (20).
Printre s imptom ele obstructive se pot număra: scăderea forței jetului urinar,
dificultate în începerea micțiunii, jet urinar întrerupt, toate acestea ducând la
retenția urinară. Simptomatologia iritativă este reprezentată de apariția polak iuriei
nocturne și diurne, a imperiozității micționale și a incontinenței prin imperiozitate .
În cazuri rare , poate apărea hematuria, hematospermia sau durerea loco -regională
manifestată prin jenă, arsură sau înțepă turi (20).
Ca în orice boală neoplazică, printre manifestările generale se pot regăsi
inapetență, iritabilitate, astenie și adinamie , greață ș i vărsături . Metastazele
cancerului de prostată pot apărea la diferite nivel e în funcție de localizare: la nivel
osos, limfatic, hepatic sau cerebral (20).

2.4.4. Diagnostic
În vederea diagnosticării cancerului de prostată în absența unor simptome, se
utilizează două metode de examinare . Prima dintre acestea este reprezentată de
tușeu l rectal. În urma palpării prostatei, aceasta va fi mărită și va avea o
consistență neregulată . La nivelul acesteia , se pot resimți noduli duri canceroși sau
poate exista o masă tumorală densă care poate îngusta rectul (20, 33) .
Determinarea PSA reprezintă cea de -a doua metodă folosită în
diagnosticarea cancerului de prostată. Dacă în mod normal, PSA este cuprins între

18
4 și 10 ng/mL, un rezultat ce va depăși valoarea 10 va prezenta o incidență
crescută de 5 0-80 % a cancerului de prostată . Valori crescute ale PSA -ului pot fi
întâlnite și în cazul hipertrofiei benigne de prostată, prostatită acută sau cronică,
valoarea acestui parametru nefiind astfel un marker specific cancerului de prostată
(18, 20) .
Diagnosticul poate fi confirmat pe baza unei e cografii transrectal e a
prostatei, urmat de efectuarea unei biopsii prostatice . Ecografia permite măsurarea
exactă a prostatei, în timp ce biopsia folosește un ac fin pentru a obține un
fragment mic din prostată , care ulterior va fi analizat microscopic în vederea
examinării tipului de celule tumorale (20).

2.4.5. Tratament
În alcătuirea unui plan de tratament se va ține seama de stadiul de evoluție al
cancerului de prostată, de vârstă, de starea generală a pacientului sau de alte
afecțiuni. Inițial , se recomandă o supraveghere atentă , apoi se continuă cu
opțiunile de tratament care includ prostatectomia radicală, radio terapia și
tratamentul hormonal (12, 20, 21) .
Supravegherea atentă este o strategie terapeutică care presupune o amânare
controlată a unei forme de tratament . Aceasta implică verificarea regulată a PSA –
ului, examinarea rectală a prostatei și biopsii prostatice repetate (20).
Prostatectomia radicală reprezintă tratamentul c hirurgical al cancerului de
prostată și presupune îndepărtarea întregii prostate și a veziculelor seminale .
Această metodă este indicată în stadiile incipiente ale bolii și la pacienții care
prezintă o rată de supraviețuire mai mare de 10 ani (20).
Radioterapia este o metodă de iradiere a tumorii prin plasarea unor surse de
iradiere. Această metodă este indicată ca și tratament curativ în cancerul prostatic
localizat. Avantajul radioterapiei constă în faptul că prezintă o incidență scăzută de
apariție a unor complicații precum rectite , incontinență urinară și impotență (20).
Terapia hormonală este terapia standard de tratament deoarece reduce
nivelul de testosteron , acesta fiind necesar în evoluția cancerului de prostată .
Hormonoterapia include administrarea de hormoni estrogeni, analogi LH -RH
(hormonul hipotalamic de eliberare a hormonului luteinizant) și antiandrogenici,
această terapie fiind indicată la pacienții cu cancer local avansat sau cancer
metastazat. Tratamentele hormonale au efect de regresie tumorală prin fenomene
de apoptoză celulară și de încetinire a progresiei p entru majoritatea cancerelor
prostatice (20, 33) .

19
CAPITOLUL 3 – SPECII VEGETALE MEDICINALE
UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL AFECȚIUNILOR
PROSTATEI

Tratamentul afecțiunilor de la nivelul prostatei poate presupune, pe lângă
moleculele de sinteză și tratamentele chirurgicale specifice, și tratamente cu
substanțe de origine vegetală precum părți aeriene de Epilobium parviflorum și
Xanthium spinosum, fructe de Serenoa repens și scoarță de Pygeum africanum . Aceste
specii se utilizează în tratamente ca adjuvante sau chiar terapie curativă.
În fiecare dintre patologii le prezentate , se recomandă u n stil de viață cât mai
sănătos care să includă o dietă bogată în acizi grași polinesaturați , consum ul
crescut de semințe, de fructe și legume proaspete . Pe lângă dietă , sunt necesare și
exerciții le fizice regulate și o scădere în greutate la pacienții obezi . Totodată,
pacienții ar trebui să limiteze consumul de carne roșie, alimente procesate,
alimente bogate în zahă r și produse lactate , deoarece aceștia sunt factori de risc în
apariția diferitelor patologii de la nivelul prostatei (36, 37) .
În plus, ar fi bine să includă în tratamentul curativ sau adjuvant ali mente care
conțin fitochimicale cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii precum: struguri
roșii, pepene, grapefruit, roșii , ceai verde, rodii și turmeric. Pe lângă acestea, și
alimentele bogate în vitaminele C, D, E, K și seleniu au rol adjuvant în tratarea
afecțiunilor prostatei . Aceste vitamine se găsesc în citrice, legume verzi, pește și
uleiuri de porumb, de soia, de floarea -soarelui . Seleniul se poate găsi în nuci,
ciuperci și pește, având un rol antioxidant puternic (34, 36) .
Deși se crede că toate vitaminele au rol benefic în afecț iunile prostatei, unele
vitamine sunt chiar nerecomandate. De exemplu, excesul de vitamina A crește
riscul cancerului de prostată. Același lucru se poate spune și despre com plexul de
vitamine B, care se găsește în carne, produse lactate și cartofi. Toate acestea, în
cantitate crescută, p ot avea un impact negativ asupra prostatei (37).
Alte recomandări complementar e pe care pacienții ar trebui să le aibă în
vedere sunt : renunțarea la fumat, reducerea con sumului de cafeină și de alcool,
reducerea consumul de lichide înainte de culcare, golirea frecventă a vezicii
urinare , evitarea medicamente lor care ar putea ex acerba simptomele de golire a le
vezicii urinare (9, 36) .
În concluzie, este recomandată înlocuirea car bohidraților ra finați cu fibre , a
cărnii roșii cu pește și menținerea unei greutăți corporale normale pentru a preveni
sau trata patologiile de la nivelul prostatei (36).

20
3.1. Epilobium parviflorum Schreb . (pufuliță cu flori mici )

Figura 8 – Caracterele morfologice ale speciei Epilobium parviflorum (38, 39) .

3.1.1. Încadrare sistematică
Regnul Eucary ota
Subregnul Cormo bionta
Încrengătura Spermato phyta
Subîncrengătura Magnolio phytina
Clasa Magnol iatae
Subclasa Rosidae
Ordinul Myrt ales
Familia Onagr aceae
Genul Epilobium
Specia Epilobium parviflorum (40-43).

21
3.1.2. Descriere botanică
Genul Epilobium cuprinde aproximativ 250 de plante ierbacee , fiind
răspândit în regiunile temperate, în special în emisfera nordică , excepție făcând
Antarctica. Majoritatea sunt plante higrofile, cu tulpini înalte până la 1 m înălțime ,
rar atingând 2 m, glabre, păroase sau glandulos păroase. Specia Epilobium
parviflorum vegetează pe malul apelor, prin ză voaie, prin văile din regiunea de
câmpie p ână în cea montană, gropi , păduri de s tejari, locuri umede, mlaștini ,
uneori ca buruiană prin grădini și locuri ruderale . Această specie este cunoscută
popular sub denumirea de pufuliță cu flori mici, r ăscoage sau sburătoare (42, 44 –
46).
Epilobium parviflorum este o specie ierbacee , perenă , care prezintă
următoarele caracteristici botanice :
 Rizom : gros;
 Tulpină: erectă sau ascendentă, înaltă până la 1 m, cilindrică , cu peri patenți,
uneori amestecați cu peri scu rți, glanduloși ; baza tulpinii prezintă lăstari
scurți, pornind din colet sau din rizomi, care formează după înflorire rozete
sesile de frunze ;
 Frunze : cele tulpinale lungi până la 10 cm și late de 1 -3 cm , de obicei sesile,
îngust -lanceolate sau mai rar ovat -lanceolate, ascuțit -dințate, păroase ,
deseori opuse și rareori alterne sau verticilate ; mugurii foliari r otund
ovoidali, obtuzi sau scurți și brusc ascuțiți, cu peri patenți și adesea scurți,
glanduloși ;
 Flori (Fig. 9 ): hermafrodite, actinomorfe, axilare, de dimensiune mică și de
culoare roșie purpurie ;
 Receptacul : prelungit , infundibuliform sau campanulat, situat deasupra
ovarului ;
 Caliciu: alcătuit din s epale ovat -lanceo late, obtuze, de 4 -5 mm
lungime;
 Corolă : alcătuită din p etale cordiforme, mai scurte de 1 cm;
 Androceu : alcătuit din 8 s tamine, cele episepale mai lungi;
 Gineceu : cuprinde ovarul, un stil drept sau ușor încovoiat, terminat cu
un s tigmat tetra lobat cu lobi la început erect patenți, m ai târziu
încovoiați în afară .

22

Figura 9 – Florile speciei E. parviflorum (47).

 Fruct: capsulă tetramuchiată cu peri simpli, lungi și cu peri glanduloși,
disperși, mai târziu adesea glabrescente, pe muchii glabre ; semințe le sunt
ovale, cu vârful rotunjit, la început brune, mai târziu negricioase, acoperite
cu verucozități dese (42, 45) .

3.1.3. Produs vegetal medicinal
În scop medicinal se folosește partea aeriană (Epilobii herba ) recoltată de la
specia Epilobium parviflorum , pufulița cu flori mici . Aceasta se recoltează în
timpul înfloririi , în lunile iunie -septembrie , prin tăiere cu un cuțit la 10 cm de la
baza tulpini i. După recoltare, părțile aeriene de pufuliță se usucă la umbră, într -un
strat subțire, în locuri aerisite. Uscarea se p oate face și artificial în uscăt oare
electrice la 40 -50oC, fiind de preferat metoda cea mai rapidă din cauza pufului
existent pe plantă (45, 48) .

3.1.4. Utilizări în medicina tradițională
În medicina tradițională, infuzia din părți aeriene de pufuliță cu flori mici se
folosește extern în infecții ale pielii și ale mucoasei și intern în tratamentul
hipertr ofiei benigne de prostată (44).
Se recomandă uti lizarea părții aeriene de Epilobium parviflorum sub formă
de infuzie în tratamentul prostatitei cronice, în afecțiuni la nivelul vezicii urinare și
al rinichilor, în cancer vezical, hipertrofie benignă de prostată și în cancer de
prostată. S e recomandă folosirea extern ă sub formă de decoct pentru băi locale la
nivelul prostatei (44, 48) .

23
Partea aeriană provenită de la pufulița cu flori mici poate fi folosită în
eliminarea apei prin stimul area fluxului urinar în inflamații ale prostatei sau în
afecțiuni hepato -biliare (45, 48) .

3.1.5. Compoziție chimică
În ceea ce privește compoziția chimică, în partea aeriană de Epilobium
parviflorum au fost identificați compuși precum :
 Flavonoide : kempferol, mir icetol , cvercetol ;
 Flavonoide glicozidate ;
 Elagitaninuri : oenot heina A și B ;
 Stero li: β-sitosterol , colester ol, stigmasteroli, campesterol;
 Acizi fenolici : acid cafeic, elagic, clorogenic, galic ;
 Vitamine : acid ascorbic, tocoferoli ;
 Acizi grași : acid ole ic, linoleic, palmitic, stearic ;
 Săruri minerale: calciu, zinc, potasiu, cupru, sulf, fosfor, mangan ;
 Uleiuri volatile: linalool, mentol, anetol, β -iononă (3, 44, 48, 49) .

Figura 10 – Structura oenotheinei B (50)

Oenot heina B (Fig. 10 ) este taninul regăsit majoritar în partea aeriană de
Epilobium parviflorum B, în timp ce miricetolul este principalul flavonoid (3).

24
3.1.6. Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei
Produsul vegetal Epilobii herba prezintă o acțiune antiandrogenică ,
antioxidantă, antibacteriană, antiinflamatoare și antitumorală la nivelul prostatei.
Responsabilă de acțiunea antiandrogenică s-a dovedit a fi oenotheina B,
taninul majoritar din partea aeriană de E. palviflorum . În urma studiilor realizate in
vitro de către Lesuisse et al. și Ducrey et al., s-a arătat influența acțiunii extractului
de Epilobii herba asupra 5 -α-reductazei, o enz imă responsabilă în biosinteza
testosteronului. În cadrul acest ui studiu , s-a folosit un extract apos și unul organic
provenit de la partea aeriană a pufuliței cu flori mici . În urma rezultatelor, doar
extractul apos s-a dovedit a fi activ asupra activităț ii enzimei, cel organic fiind
ineficient (44).
În studiu l realizat de Steenkamp et al., s-a observat că taninurile din extractul
apos și din cel alcoolic de Epilobium parviflorum prezintă o activitate
antioxidantă superioară celorlate specii de Epilobium și chiar superioară acidului
ascorbic . Aceiași cercetători au determinat acțiunea antibacteriană a extractului
apos sau etanolic de Epilobii herba împotriva Escherichia coli , ajungând la
concluzia că extractul inhibă creșterea acestei bacteri i. Prin urmare, aceste
rezultate susțin utilizarea speciei în tratarea prostatite lor acute sau î n HBP ,
patologii în cadrul cărora aceste efecte pot sa susțină acțiunea antibacteriană (3,
49, 51) .
Bajer et al. au dovedit în cadrul unui alt studiu că uleiul esențial obținut prin
hidrodistilare din Epilobium parviflorum are o acțiune antimicrobiană , acesta
inhibând creșterea bacteriilor Gram pozitive și Gram negative. Trei dintre
microorganismele testate sunt bacterii cunoscute ca agenți etiologici în prostatita
bacteriană: Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Enterococcus faecalis.
Aceiași cercetători au analizat și efectele infuziei preparate din frunze uscate de
Epilobium parviflorum asupra prostatitei bacteriene acute, ajungând la concluzia
că uleiul esențial este mult mai eficient decât infuzia (52).
Pe lângă acț iunea antioxidantă și antimicrobiană , extractul de E. herba
prezintă și o acțiune antiinflamatoare . Aceasta a fost studiată de Hiermann et al,
care în urma studiilor in vitro , au demonstrat că extractul etanolic de Epilobium
parviflorum inhibă enzimele COX -1 și COX -2, totodată inhibând și sinteza de
prostaglandine E 2 (3, 49) .
Acțiunea antiinflamatoare a fost studiată și de Steenkamp et al., care au
demonstrat că e xtractele etanolice provenite de la trei specii de P. africanum , S.
repens și E. parviflorum prezintă o activitate inhibitorie mult mai puternică asup ra

25
enzimei COX -1 decât extractele apoase provenite de la aceste specii ( Fig. 11 ).
Astfel, extractele etanolice inhibă biosinteza prostaglandinelor într -un procent de
88% și 96%, în timp ce procentele obținute pentru extractele apoase sunt mai mici,
acestea fiind între 59% și 72% (51).

Figura 11 – Activitatea inhibitorie a celor trei specii asupra enzimei COX -1 în
mediul apos sau alcoolic (51)

Acțiunea antitumorală a extractului se datorează oenotheinei B care
intervine în trecerea de la faza G 0 la faza G 1 a ciclului celular. Oenotheina B este
principalul tanin din partea aeriană de E. parviflorum care, împreună cu ceilalți
componenți existenți în compoz iția părții aeriene a speciei , inhibă sinteza ADN –
ului. Astfel, oenotheina B inhibă proliferarea celulelor prostatei (3).
Într-un studiu realizat de Stolarczyk et al. pe celule canceroase de prostată , s-
a dovedit faptul că extractul apos din părți aeriene de Epilobium parviflorum la
concentrații de 20, 50 și 70 µg/ml are un efect antiproliferativ mult mai puternic
față de alte specii de Epilobiu m la aceleași concentrații. Acțiunea antitumorală s -a
datorat, în principal, oenotheinei B, dar și flavonoidelor și acizilor fenolici.
Comparativ cu extractul apos, extractul în acetat de etil are o acțiune mai
puternică. Dintre toate speciile de Epilobium , extractul în acetat de etil de
Epilobium parviflorum prezintă o acțiune antiproliferativă mai puternică la o
concentrație de 70 µg/ml. Rezultatele a cestui studiu susțin acțiunea extractul ui de
Epilobium parviflorum , acționând în cancerul de prostată deoarece s -a dovedit că
acționează pe celulele canceroase prin fenomenul de apoptoză (53). 0102030405060708090100
Pygeum africanum Serenoa repens Epilobium
parviflorumetanol
apă

26
Pentru a demonstra eficiența speciei de Epilobium parviflorum în
ameliorarea simptomelor la pacienții diagnosticați cu hipertrofie benignă de
prostată, Coulson et al., au realizat în anul 2013 un studiu randomizat. Pentru
efectuarea acestui studiu, aceștia au împărțit pacienții, cu vârste cuprinse între 40
și 80 de ani, în două grupe distincte, cărora le -a administrat tratamente diferite.
Astfel, în primul grup, pacie nții au utilizat doar infuzie din părți aeriene de
Epilobium parviflorum , spre deosebire de cel de -al doilea grup, care au utilizat
capsule ce conțineau pe lângă această specie și alte plante precum: Cucurbita
pepo , Prunus africana, Serenoa repens . După trei luni de tratament cu o capsulă
care conținea extracte din părțile celor trei plante , s-a constatat că simptomele HBP
au fost ameliorate în primul rân d prin scăderea frecvenței urinare atât din timpul
zilei cât și din timpul nopții . Toate speciile utilizate au efecte similare, dar
comparând cele două studii, s -a dovedit faptul că cele mai eficiente au fost
capsulele, iar acest lucru s -a datorat asocieri i mai multor plante . Rezultatele acestui
studiu susțin utilizarea părții aeriene din E. parviflorum în reducerea simptomelor
din HBP (44).
Având în vedere toate aceste acțiuni farmacologice, se confirmă faptul că
este o plantă care are potențial de a fi utilizată în numeroase afecțiuni ale prostatei
precum prostatită a cută, HBP și cancer de prostată, fie ca tratament adjuvant, fie ca
tratament curativ.

3.1.7. Produse farmaceutice/ suplimente alimentare
Preparatele din pufuliță cu flori mici se pot folosi intern sub formă de
infuzie, tinctură și capsule .

 CEAI DE PUFULIȚĂ CU FLORI MICI
Mod de prezentare: plicuri ;
Compoziție : părți aeriene de Epilobium
parviflorum ;
Indicații: hipertrofia benignă de prostată,
prostatită și inflamații ale căilor urinare;
Administrare : se beau 2 -3 căni cu ceai
pe zi, înainte de mesele principale. La dozele
recomandate nu se cunosc contraindicații (54).

Figura 12 – Ceai de pufuliță cu flori mici (54).

27

 TINCTURĂ DE PUFULIȚĂ CU FLORI MICI
Mod de prezentare: tinctură ;
Compoziție : extract hidroalcoolic din părți aeriene de Epilobium
parviflorum ;
Indicații: adjuvant în prostatite, hipertrofie benignă de prostată, adenom de
prostată, boli renale și ale căilor urinare, tulburări de micțiune;
Posologie : o lingură de tinctură diluată în 100 ml de apă de 3 ori pe zi, cu 30
de minute înaintea de masă ;
Precauții : prudență în cazul persoanelor care suferă de o sensibilitate a
stomacului; se re comandă administrarea după masă (55).

Figura 13 – Tinctură de pufuliță cu flori mici (55).

 PROSTATE COMPLEX
Mod de prezentare : capsule;
Compoziție: extract din părți aeriene de Epilobium parviflorum 150 mg ,
extract din fructe de Serenoa repens 200 mg , extract din rădăcină de Urtica dioica ;
Indicații: prostatite, hipertrofie benignă de prostată, tulburări urinare;
Posologie: o capsulă pe zi (56).

Figura 14 – Suplimentul Prostate Co mplex (56).

28
3.2. Xanthium spinosum L. (ghimpe )

Figura 15 – Caracterele morfologice ale speciei Xanthium spinosum (57, 58) .

3.2.1. Încadrare sistematică
Regnul Eucary ota
Subregnul Cormo bionta
Încrengătura Spermato phyta
Subîncrengătura Magnolio phytina
Clasa Magnoli atae
Subclasa Aster idae
Ordinul Aster ales
Familia Aster aceae
Genul Xanthium
Specia Xanthium spinosum (41, 59) .

29
3.2.2. Descriere botanică
Familia Asteraceae este cea mai răspândită, cunoscută și numeroasă familie
de plante, fiind formată di n aproximativ 1000 de genuri cu 20000 de specii
răspândite pe tot globul. Majoritatea plantelor care fac parte din această familie
sunt ierb oase și rar arbustive sau liane (45, 46) .
Genul Xanthium cuprinde aproximativ 25 de specii răspândite în regiunile
calde și temperate ale globului. Xanthium spinosum este originară di n America de
Sud, iar în țara noastră este comună ca buruiană ce invadează suprafețe întinse ,
vegetând prin pășuni, locuri neculti vate, ruderale, pe lângă drumuri, garduri sau în
apropierea așezărilo r omenești (42, 45) .
Această specie mai este cunoscută sub denumirea populară de ghimpe,
holeră, asprică, cătină , pălămidă, scaiete muscălesc, spin alb, volbură mică (45).
X. spinosum este o plantă anuală , ierbacee , spinoasă , monoică având
următoarele caracteristici:
 Rădăcină : fuziformă ;
 Tulpină: înaltă de 20 -80 cm, bogat ramificată de la bază, având o culoare
galbenă, pubescentă, la baza fiecărei frunze găsindu -se câte un spin
divergent trifurcat galben lung de 20 -30 mm ;
 Frunze: ovat lanceolate sau rombice, adânc tril obate, cu lobul mijlociu mai
lung decât cei laterali, având pe suprafața superioară peri rari, pe nervuri peri
deși, iar pe fața inferioară peri numeroși și argintii ;
 Flori: mici, verzui, unisexuate, având atât flori m ascule cât și flori femele
o Florile mascule sunt grupate în calatidii globuloase situate în vârful
ramurilor ;
o Florile femele sunt grupate în calatidii cu foliole involucrare
concrescute , situate la subțioara frunzelor ;
 Fructe: achene mici închise în involucru l ghimpos, bilocular (42, 45, 48) .

3.2.3. Produs vegetal medicinal
În scop medicinal se folosește partea aeriană ( Xanthii herba ) recoltată de la
specia Xanthium spinosum între lunile iunie și august. Recoltarea se realizează cu
ajutorul mănușilor de protecție prin tăierea plantei cu cuțitul, secera sau sapa ,
urmând apoi fragmentarea acesteia. Uscarea plantei se realizează la umbră, în
spații aerisite. În stadiile tinere, p lanta este foarte to xică pentru animalele
domestice (45, 4 8, 59) .

30
3.2.4. Utilizări în medicina tradițională
Specia X. spinosum este larg răspândită , fiind utilizată intern în diferite
afecțiuni în funcție de fiecare regiune în parte. Astfel, î n Bolivia, decoctul din
rădăcină de ghimpe est e utilizat în tratamentul aterosclerozei și hipertensiunii, iar
decoctul din frunze este utilizat în afecțiuni inflamatorii precum inflamația
ovarelor, hepatita, odontalgie, cistită, nefrită, gastrită . În Spania, frunzele sunt
utilizate ca anticoncepționale, iar fructele sunt folos ite pentru a trata disfuncția
renală și hiperglicemia. În Italia, decoctul din semințe este utilizat în tratarea
diaree i (1, 60) .
În general, partea aeriană sub formă de decoct se folosește extern în spălături
locale, zilnic e, în special în cazul adenomului de p rostată (48).

3.2.5. Compoziție chimică
Compușii identificați în partea aeriană a speciei sunt reprezentați de :
 Steroli : β-sitosterol
 Flavonoide : quercetin a
 Lactone sesquiterpenice xantanolide : xanta tina, xantinina
 Acizi fenolici : acid cafeic, acid clorogenic
 Saponine
 Taninuri catehice
 Ulei volatil (48, 61) .

3.2.6. Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei
Din genul Xanthium , cele mai multe studii au fost realizate pe speciile X.
spinosum și X. strumarium (62).
Părțile aeriene provenite de la Xanthium spinosum se folosesc pentru
proprietățile lor analgezice, antiinflamatorii, antitumorale, citotoxice și antivirale.
Specia este folosită în hipertiroidism, în reținerea selectivă a electroliților de
K+ și Mg2+ în serul sanguin și în protecția miocardului (1).
Acțiunea antiinflamatoare a fost studiată într-un experiment pe șobolani
realizat de Bader et al., în care aceștia au confirmat acțiunea extractului metanolic
obținut prin macerare din rădăcină de ghimpe asupra 5-lipooxigenazei , 1-
ciclooxigenazei și 12 -lipooxigenaza din celulele proinflamatorii . Deși nu a fost
posibilă o acțiune directă la nivelul fosfolipazei A2, extractul de ghimpe a inhibat
acidul hidroxiarahidonic (60).

31
In vitro , acțiunea antitumorală a xantatinei provenită din partea aeriană a
speci ei Xanthium spinosum reprezintă subiectul a numeroase studii . Această
acțiune s-a dovedit a fi activă pe liniile celulare maligne L1210 (leucemie
limfocitară la șoarece) și Hep -G2 (carcinom hepatocelular la om ) (61).
Güez et al. au evaluat potențialul genotoxic in vivo și in vitro al extractului
apos de ghimpe la diferite concentrații prin testul micronucleilor și prin testul
cometei : 0.02 g L-1, 0.1 g L-1, 0.2 g L-1. Testul micronucleilor a fost folosit ca
parametru mutagenic, în timp ce testul cometei a fost utilizat ca parametru de
evaluare a deteriorării ADN -ului. În urma rezultatelor , s-a observat lipsa
genotoxic ității la concentrațiile și testele efectuate (5).
În urma unui studiu realizat de Varga et al. , s-a analizat eficacitatea părții
aeriene de Xanthium spinosum sub formă de infuzie și tinctură. Astfel, cercetătorii
au indus la șobolani , în condiții experimentale , hipertrofia benignă de prostată prin
administrarea de testosteron sub formă de capsule, urmând apoi a fi observate
rezultatele. După administrarea testosteronului s -a observat o serie de modificări
precum : creștere în greutate, creștere în volum a prostatei și modificări
comportamentale precum creșterea apetitului, agresivitate și creșterea libidoului .
Animalele au fost tratate apoi fie cu infuzie, fie cu tinctură de Xanthii herba , caz în
care s -a observat o scădere în volum a prostatei , acest studiu arătând eficacitatea
acestei specii î n tratarea HBP (63).
Datorită proprietăților pe care această specie le prezintă, partea aeriană este
folosită în afecțiuni ale prostatei precum prostatita, hipertrofie benignă de prostată,
cancer de prostată și alte simptome asociate precum poliurie, cistopielită, litiază
renală.

3.2.7. Produse farmaceutice/ suplimente alimentare
Preparatele pe bază de ghimpe se pot folosi intern sub formă de infuzie ,
tinctură sau soluție . Din 1985 a fost valorificată în ceaiuri și extracte ac tive în
afecțiunile prostatei (59).

 CEAI DE GHIMPE
Mod de prezentare: plicuri, vrac ;
Compoziție : părți aeriene de Xanthium spinosum ;
Indicații: prevenirea și tratarea hipertrofiei benigne de prostată, prostatită,
cistită, microlitiază urinară ;
Administrare : se beau 2 căni cu ceai pe zi, dimineața și seara, pe stomacul
gol (64).

32

Figura 16 – Ceai de ghimpe (64).

 FARES G74 -PROSTATĂ (CEAI)
Mod de prezentare : plicuri, vrac ;
Compoziție : Xanthii Herba, Epilobii herba, Lamii albi herba, Calendulae
flos, Equiseti herba, Pini turiones, Solidaginis virgaurea ;
Posologie: se beau 3 căni cu ceai pe zi, între mese; durata unei cure trebuie
să fie de minim 6 luni (65).

Figura 17 – Produsul Prostată G74 (65).

 TINCTURĂ DE GHIMPE
Mod de prezentare : tinctură 30 ml ;
Compoziție : extract hidroalcoolic din părți aeriene de Xanthium spinosum ;
Indicații : adjuvant în hipertrofie benignă de prostată, prostatită, adenom de
prostată, infecții urinare cu colibacili ;
Posologie: o lingură de tinctură diluată în 100 ml de apă (jumătate de pahar)
de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei;
Precauții : prudență în cazul persoanelor care sufer ă de o sensibilitate a
stomacului; se recomandă administrarea după masă (66).

33

Figura 18 – Tinctură de ghimpe (66).

 ADENOSTOP
Mod de prezentare: soluție pentru uz intern ;
Compoziție : extract fluid din Xanthii herba ;
Indicații : stadiul inițial al hipertrofiei benigne de prostată , prostatită cronică,
cistopielită și adjuvant în infecțiile urinare cronice datorită acțiunii anticongestive,
antiinflamatorii, cicatrizante, antiseptice ;
Posologie : Se administrează intern, câte 30 picături de 3 ori pe zi, timp de 6
luni, apoi doza de întreținere este de 2 ori pe zi, dimineața și seara, tratamentul
durând până la 18 luni ; picăturile se amestecă cu puțină apă, se ingeră, apoi se mai
consumă încă un paha r de apă. Se administrează cu 1 oră înainte de masă;
Contraindicații : insuficiența corticosuprarenală (67, 68) .

Figura 19 – Medicament ul Adenostop (69).

34
3.3. Seneroa repens (Bartram) Small (palmier de Florida)

Figura 20 – Seneroa repens (70).

3.3.1. Încadrare sistematică
Regnul Eucary ota
Subregnul Cormo bionta
Încrengătura Magnolio phyta
Clasa Liliatae
Subclasa Arec idae
Ordinul Arec ales
Familia Arecaceae
Gen Serenoa
Specie Serenoa repens (59).

3.3.2. Descriere botanică
Serenoa repens sin. Sabal serrulata mai este cunoscută sub denumirea de
palmier pitic sau palmier de Florida . Este a treia plantă medicinală cea mai des
folosită în SUA și foarte populară în E uropa . Această plantă vegetează în partea de
vest a Indiei, în sud -estul Statelor Unite, în spec ial în Florida, Carolina de Sud și
California de Sud (3, 59, 71) .

35
S. repens este o specie perenă, un arbust cu frunze de culoare verde –
albăstruie , dispuse sub formă de evantai , cu incizii profund e și cu un pețiol însoțit
de scv ame aciculare . Palmierul pitic crește până la 3 m înălțime și până la 1 m
lățime. Inflorescența plantei este un panicul cu flori dense albicioase, grupate în
spadice , având fiecare peste 5 mm. Fructul este o drupă mică, de 1,5 -2 cm, cu o
singură sămânță asemănătoare unei măsline de culoar e albastră -neagră la
maturitate (59, 71) .

3.3.3. Produs vegetal medicinal
Fructele provenite de la specia Serenoa repens se pot folosi atât în scop
medicinal, cât și în alimentație. Se folosesc fructele coapte între lunile octombrie și
decembrie . În alte scopuri se pot folosi și frunzele, din ele făcându -se coșuri,
frânghii, mături, perii, capcane pentru pești (71, 72) .

Figura 21 – Fructele speciei Serenoa repens (73).

3.3.4. Utilizări în medicina tradițio nală
În medicina tradițională, americanii foloseau fructele speciei de Serenoa
repens în mărirea sânilor, în afecți uni ale prostatei, în producția de spermă și în
potență sexual ă. Totodată, la începutul secolului XX, fructele se utilizau la nivel
digestiv în stimularea apetitului și la nivel reproductiv în dismenoree, în disfuncție
ovariană, cistită, atrofie testiculară, tulburări hormonale și în afecțiuni ale

36
prostatei. Fructele sp eciei se mai pot folosi și în alte afecțiuni precum eczeme,
tuse, patologii traheo -bronșice și în inflamația glandelor mamare (3, 72, 74) .

3.3.5. Compoziție chimică
Produsul vegetal Serenoa e fructus conțin e următorii compuși:
 Acizi grași saturați și nesaturați : acid oleic, lauric , miristic, palmitic,
linoleic, stearic , linolenic, caprilic, capric ;
 Fitosteroli : β-sitosterol, campesterol, stigmasterol ;
 Vitamine : β-carotenul și γ și δ -tocoferolul ;
 Carbohidrați : galactoza, arabinoza, acid uronic;
 Flavonoide : isoquercetina, k empferol ;
 Acizi organici : acid cafeic, clorogenic, antranilic;
 Rezine, taninuri, pigmenți, uleiuri volatile (3, 71) .

Figura 22 – β-sitosterol ul, principalul fitosterol prezent în fructele de S. repens
(75).

3.3.6. Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei
Fructele provenit e de la specia Serenoa repens prezintă o acțiune
antiinflamatoare, antiandrogenică, antiedematoasă , antiproliferativă, spasmolitică
și simpatom imetică asupra prostatei (3, 4, 30) .
Efectul antiandrogenic periferic al fructelor constă în inhibarea 5 -α-
testosteron -reductazei și a 3 -α-cetosteroid -reductaza, o enzimă responsabilă de
conversia dihidrotestosteronului la un alt metabolit andr ogenic. Acțiunea
inhibitoare asupra metabolismului androgenic fost demonstrată pe studiile
efectuate pe culturi de fibroblaste umane (3, 59, 76) .

37
Componenții farmacologici activi sunt reprezentați de fitosteroli și acizi
grași liberi . Mecanismul prin care acizii grași liberi acționează este reprezentat de
faptul că inhibă 5 -α-reductaza , o enzimă responsabilă de transformarea
testosteronului în dihidrotestosteron , având ca rezultat reducerea creșterii prostatei,
implicit reducerea simptomelor din HBP . Ceilalți componenți reprezentați de
fitosteroli, triterpene , alcooli grași și alți componenți hidrofili nu acționează asupra
5-α-reductazei . Extractul de fructe de S. repens a avut o acțiune puternică de
inhibare a enzimei în celulele prostatice canceroase atunci când a fost asociat cu
astaxantina, un carotenoid n atural (3, 74, 77) .
Extractul obținut din fructe le speciei conține o cantitate mare de acizi grași
saturați și o cantitate med ie de acid miristic și lauric . În urma unui experiment in
vivo realizat de Veeresh et al . pe șobolani cu HBP indus de testosteron , s-a
demonstrat faptul că acidul lauric sau miristic reduc dimensiunea prostatei prin
inhibarea 5 -α-reductazei (30, 71, 78) .
Ceilalți componenți, fitosterolii , scad nivelul colesterolului total și LDL din
sânge , astfel având un efect benefic asupra prostatei . Acești fitosteroli din extractul
de palmier pitic au prezentat și un efect antiinflamator . β-sitosterolul, componentul
majoritar din fructe le de Serenoa repens , s-a dovedit că ameliorează simptomele
din HBP (71).
Responsabili de acțiunea antiinflamatoare și antiedematoasă sunt acizii
grași . Aceștia acțio nează prin inhibarea sintezei celulelor proinflamatorii ai
acidului arahidonic , prin blocarea ciclooxigenazei (COX) și 5 -lipoxigenazei (5 –
LOX) și prin modularea expresiei genel or legate de inflamație (3, 77) .
Acțiunea antiinflamatoare a fost demonstrată de Morgia et al. într -un studiu
in vitro în care fructele provenite de la Serenoa repens s-a folosit în combinație cu
seleniu și licopen. Această combinație s -a dovedit a fi mult mai efic ientă în
scăderea inflamației prostatei decât administrarea doar a fructe lor de S. repens .
Această acțiune se datorează la rândul său inhibării 2-cicloxigena zei și 5 –
lipoxigenazei, extractul având efect benefic în tratarea simp tomelor tractului urinar
inferior (4).
O altă acțiune a acestei specii este cea spasmolitică asupra musculatur ii
vezicii urinare. S. repens acționează prin blocarea canalelor de calciu, prin
activarea schimbătorului de Na+/Ca2+ și prin antagonismul con tracției indus de
acetilcolină (3).
Acțiunea antagonistă asupra receptorilor α1 -adrenergic i asupra prostatei are
drept consecință reducerea fluxului urinar (74).

38
Serenoa e fructus prezintă acțiune antiproliferativă și apoptotică prevenind
apariția patologiilor de la nivelul prostatei. Proliferarea și apoptoza sunt
mecanisme fiziologice implicate în menținerea funcției prostatei, iar un
dezechilibru poate duce la apariția hipertrofiei benigne de prostată (4).
În urma unu i studiu realizat de Saidi et.al pe 70 de bărb ați cu vârsta cuprinsă
între 40 și 79 de ani care prezintă simptome de HBP , s-a evaluat efectul extractului
alcoolic de Serenoa repens conținut în medicamentul Prostamol Uno®. Cei 70 de
bărbați au fost împărțiți în două grupuri, în care primul a fost tratat cu extract din
palmier pitic, iar cel de -al doilea grup, de control, a fost doar ținut sub observație.
Au fost monitorizați următorii parametri în decursul unui an: mărimea prostatei,
valoare a PSA , debitul urinar maxim și mediu și volumul rezidual. Simptomele
pacienților au fost evaluate utilizând Scorul Internațional al Simptomatologiei
Prostatei (IPSS). Rezultatele obținute au arătat o creștere a debitului urinar, o
reducere a dimensiunii prostat ei mărite și o scădere a scorului IPSS, acest studiu
dovedind o bună eficacitate a produs ului Prostamol Uno® în HBP (79).
Într-un alt studiu randomizat, dublu -orb, efectuat de Latil et.al pe bărbați
care prezintă simptome ale tractului urinar inferior asociate hipertrofiei benigne de
prostată , s-a comparat efectul tamsulosinul ui cu extractul hexanic din fructe de
Serenoa repens conținut în preparatul Permixon® 160 mg, medicament produs în
Franța administrat de două ori pe zi. Extractul lipidosterolic conține aci zi grași
saturați și nesaturați, în cantitatea cea mai mare regăsindu -se acidul miristic și
palmitic. Studiul a fost realizat pe parcursul a trei luni pe 206 bărbați având
simptome ale tractului ur inar inferior asociate hiperplaz iei benigne de prostată.
După cele 90 de zile de tratament, pacienții tratați cu Permixon® au avut un
răspu ns mai bun la scorul IPSS decât cei tratați cu tamsulosin. Astfel, acest studiu
demonstrează că fructe de palmier pitic prezintă o eficiență mai bună decât
substanța tamsulosin (77, 80) .
Un studiu randomizat efectuat de Ryu et al. , și-a propus să comparare
eficacitatea tamsulosinului singur sau în asociere cu fructele provenite de la S.
repens . Studiul a fost realizat timp de 12 luni pe bărbați diagnosticați cu hipertrofie
benignă de prostată. Parametri monitorizați la începutul și finalul studiului au fost
volumul prostatei și valoarea PSA, ace stea rămânând la fel la ambele grupuri.
După 6 -12 luni de tratament, simptomele au fost reduse la bărbații care au avut
combinația tamsulosin ului cu Serenoa repens decât tamsulosinul în monoterapie .
Acest studiu demonstrează faptul că tamsulosinul , o substanță medicamentoasă, se

39
poate folosi eficient cu specii vegetale medicinale, acestea fiind utilizate ca
adjuvante în HBP (81).
Toate aceste studii asupra fructelor provenite de la specia Serenoa repens a
reieșit faptul că pot fi utilizate în numer oase afecțiuni ale prostatei precum
prostatite, hipertrofie benignă de prostată, cancer de prostată ca adjuvant sau în
simptome ce însoțesc afecțiuni ale prostatei precum: polakiuria, nicturia și
micțiunea imperioasă. De astfel, este redus volumului rezidual, iar debitul urinar
este normalizat (76).

3.3.7. Produse farmaceutice/ suplimente alimentare
Extractele lipofile din fructe de Serenoa repens se recomandă pentru
tratamentul simptomatic la pacienți cu HBP ușoară sau moderată, stadiul I și II, în
doze de 160mg d e 2 ori/zi sau 320mg o dată/zi.
Produsele farmaceutice care se încadrează în clasa medicamentelor se
fabrică în țări precum Franța și Germania și sunt următoarele :
 PERMIXON® – capsule , extract lipidosterolic de Serenoa repens 160 mg;
 PROSTA URGENIN® UNO – capsule moi, extract din fructe de Serenoa
repens 320 mg;
 PROSTAGUTT® UNO – capsule, extract din fructe de Serenoa repens,
320 mg ;
 PROSTAGUTT® FORTE – capsule, extract din fructe de Serenoa repens
160 mg, Urtica dioica .
 PROSTAMOL® UNO
Mod de prezentare: capsule moi ;
Compoziție : extract etanolic din fructe de Serenoa repens 320 mg ;
Indicații : tulburări de micțiune din hiperplazia benign ă de prostată, stadiile I
și II;
Posologie : 1 capsulă pe z i, la aceeași oră în fiecare zi (82).

Figura 23 – Medicamentul Prostamol Uno® (83).

40
Produsele farmaceutice care se încadrează în clasa suplimentelor alimentare
se fabrică în România și sunt următoarele:
 PROSTENAL PERFECT® – capsule, extract din fructe de Serenoa repens
320 mg , extract din rădăcină de Urtica dioica și zinc ;
 PROSSTOP® ACTIV – capsule, extract din fructe de Serenoa repens
320mg , extract din rădăcină de Urtica dioica , licopen ;
 SABALIT – capsule, extract uleios din fructe de Serenoa repens 320 mg ,
extract din semințe de Cucurbita pepo , extract din partea aeriană de
Echinac ea pallida ;
 PROSTATĂ FARES – capsule, extract din fructe de Serenoa repens 160
mg, extract din scoarță de Pygeum africanum, Urticae radix, Xanthii
herba, Lycopersicum esculentum ;
 DIMINUPRO – capsule, extract din fructe de Serenoa repens 160 mg ,
extract din rădăcină de Urtica dioica, ulei din semințe de dovleac și de in,
vitamina E ;
 SEREN® COMPLEX – capsule, extract din fructe de Serenoa repens 160
mg, Cucurbita pepo, Taraxacum officinale, Arctostaphylos uva -ursi,
Juniperus communis .
 PROSTENAL® DUO
Mod de prezentare: comprimate filmate;
Compoziție : extract din fructe de Serenoa repens 320 mg ;
Indicații : HBP ;
Posologie : 1 comprimat pe zi, după masă , timp de 3 -6 săptămâni (84).

Figura 24 – Suplimentul alimentar Prostenal® Duo (84).

41
3.4. Pygeum africanum Hook .f. (prun african)

Figura 25 – Caracterele morfolog ice ale speciei Pygeum africanum (85, 86) .

3.4.1. Încadrare sistematică
Regnul Eucary ota
Subregnul Cormo bionta
Încrengătura Magnolio phyta
Clasa Magnoli atae
Subclasa Rosidae
Ordinul Rosales
Familia Rosaceae
Subfamilia Pruno ideae
Gen Pygeum
Specie Pygeum africanum (59).

42
3.4.2. Descriere botanică
Specia Pygeum africanum sin. Prunus africana este cunoscută și s ub
denumirea de prun african . Este o specie nativă din America Centrală și de Sud,
Madagascar și Golful Guineei, fiind singura specie din genul Pygeum răspândită
pe teritoriul a frican (3, 59) .
Este o specie forestieră din zona montană , ce crește în condiții de umiditate
crescută. Este un arbore cu înălțimea de 10-25 de metri și tulpina groasă de până la
un metru , având o scoarță brun -negricioasă . Această specie prezintă frunze simple,
alterne, eliptice, acuminate, coriacee , de culoare verde închis pe partea superioară
a frunzei și verde mai deschis pe fața inferioară , având nervuri proe minente.
Florile sunt mici, pentamere, având o culoare verzuie sau albă și un miros plăcut .
Fructele prezintă formă sferică, sunt de culoare rozalie , ele schimbându -se în brun –
roșcat atunci când sunt coapte (30, 59, 74, 87) .

(a) (b) (c)
Figura 26 – Caracterele morfologice ale speciei Pygeum africanum
(a)-frunze; (b) -flori; (c) -fructe (87).

3.4.3. Produs vegetal medicinal
Produsul vegetal Pruni africanae cortex reprezintă scoarța provenită de la
specia Pygeum africanum . Speciile tinere prezintă scoarța netedă și roșcată, spre
deosebire de cele bătrâne care prezintă scoarța închisă, rășinoasă și cu un miros
intens de acid hidrocianic. Scoarța provenită de la P. africanum se regenerează
doar în cazul în care cambiul vascul ar nu este distrus (3, 59) .

3.4.4. Utilizări în medicina tradițională
În medicina tradițională, scoarța provenită de la prunul african se mă cina
până devenea o pulbere, apoi era folosită sub formă de ceai în inflamații, dureri
genito -urinare, afecțiuni ale rinichilor, malarie, aler gii, febră sau dureri de stomac .

43
În Kenya, scoarța provenită de la această specie se zdrobește și se amestecă cu apă,
fiind folosită în tratamentul can cerului de prostată . În Europa , Pruni africanae
cortex era folosit ă înainte de anul 1969 în tratament ul din HBP (4, 30, 87) .

3.4.5. Compoziție chimică
Scoarța provenită de la specia Pygeum africanum conține:
 Fitosteroli: β-sitosterol liber sau conjugat ;
 Acizi triterpenici: acid ursolic, acid oleanolic și derivați ;
 Alcooli : n-docosanol , tetracosanol și derivați ;
 Acizi grași: acid lauric, acid palmitic;
 Esteri ai acidulu i ferulic, proantocianidine ;
 Seleniu, zinc (3, 30, 87) .

3.4.6. Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei
Scoarța provenită de la P. africanum prezintă o acțiune antioxidantă,
antiinflamatoare, antiandrogenică și antiproliferativă.
Scoarța provenită de la P. africanum conține acizi triterpenici, aceștia fiind
responsabili de acțiunea antiedematoasă . Esterii acidului ferulic reduc nivelul de
prolactină și blochează acumularea colesterolului la niv elul prostatei (74).
Fitosterolii, în principal β -sitosterolul, prezintă o acțiune antiinflamatoare
prin inhibarea sintezei de prostaglandine, scăderea producției de leucotriene și a
unor metaboliți ai 5 -lipoxigenazei. Totodată, extractul inhibă activitatea
aromatazei și a 5-alfa-reductazei, încetinește creștere a prostatei și împiedică
acumularea colesterolului în sânge (30, 88) .
Într-un studiu in vivo realizat de Quiles et al., s-a demonstrat acțiunea
antiproliferativă și apoptotică a extractul ui din scoarță de P. africanum asupra
celulelor stromale de la nivelul prostatei . Mecanismul prin care acționează constă
în inhibarea proliferării celulare indusă de factorii de creștere ce lulară, reprezentați
de fibroblaști și factorii de creștere epidermală (74, 89) .
Acțiunea antitumorală a fost urmărită într -un studiu efectuat in vitro de
Shenouda et al., în care s -a demonstrat efectul extractului etanolic din fructe de P.
africanum asupra unei culturi de țesut prostatic. În urma rezul tatelor, s -a observat
faptul că extractul etanolic crește inhibiția unor linii celulare umane de prostată și
de asemenea acționează și asupra celulelor epiteliale din carcinomul de prostată. In
vivo, extractul din scoarță de prun african reduce incidența apariției cancerul ui de

44
prostată la șoareci cu 35% , arătând faptul că suplimentele farmaceutice se pot
folosi la persoanele care prezintă un r isc crescut de apariție a bolii (3, 90) .
Deoarece afecțiunile de la nivelul prostatei au un impact negativ asupra
vezicii urinare, s-a studiat efectul extractul ui din scoarță de P. africanum și s-a
demonstrat că prezintă o acțiune antioxidantă prin protejarea vezicii de efectele
negative ale radicalilor liberi și de degradare a enzimelor. De asemenea , acest
extract modulează contractilitatea prin reducerea sensibilității vezicii la stimulare
electrică, fenilefrină , adenozin trifosfat și carbacol (74).
Într-un studiu in vitro realizat de Larré et al. , aceștia au investigat efectul
asupra creșterii celulelor prostatei din serul uman produs înainte și după
administrarea orală a extractului de Pygeum africanum (sub denumirea de
Tadenan®). Acesta a fost prelevat de la persoane care prezintă simptome ale
tractului urinar inferior sau au fost diagnosticați cu HBP și care primesc 50 de mg
de două ori pe zi, timp de 5 zile de Tadenan. Rezultatele au arătat faptul că după
administrarea extractului , s-a produs o scădere a proliferării celulelor prostatice,
această inhibiție fiind asociată cu modific ări la nivelul transcriptomului (88).
Ishani et al . au făcut o analiză a 18 studii randomizate , realizate între anii
1966 -2000, care implicau 1562 de pacienți . Acestora li s -a administrat extract de
P.africanum în doze de 75 -200 mg/zi , timp de 64 de zile. În urma rezultatelor,
extractul a produs o ameliorare a simptomatologiei prin scăderea nocturiei cu 19%,
a volumului urinei reziduale cu 24%, în timp ce fluxul urinar a crescut cu 23%
comparativ cu placebo . Așadar, concluzia acestor atudii susțin faptul că scoarța
provenită de la Pygeum africanum se poate folosi în ameliorarea simptomatologi ei
în afecțiuni de la nivelul prostatei (89).
În ceea ce privește profilul de siguranță, specia prezintă reacții adverse
precum dureri de cap și tulburări gatroi ntestinale, precum diareea, durerea
abdominală, constipația și greața (3).
Toate aceste studii asupra scoarței de Pygeum africanum demo nstrează
activitatea sa în tratarea simptomelor din hipertrofia benignă de prostată, din
cancerul de prostată sau din prostatită, fiind eficient în reducerea polakiuriei
nocturne (30, 59, 87) .

3.4.7. Produse farmaceutice/ suplimente alimentare
Extractul din scoarță de Pygeum africanum utilizat zilnic în doze de 100 -200
mg, timp de 1 -2 luni, îmbunătățește simptomele urinare (nicturia, urinările
frecvente ), fluxul urinar , spermograma și scorul IPSS (3).

45

 TADENAN®
Mod de prezentare: capsule moi;
Compoziție : extract din scoarță de Pygeum africanum, 50 mg;
Indicații: tulburări de micțiune moderată legată de hipertrofia benignă de
prostată;
Posologie : câte o capsulă dimineața și seara, înainte de masă; tratamentul
durează între 6 și 8 săptămâni;
Reacții adverse: tulburări digestive (91).

Figura 27 – Medicamentul Tadenan® (92)

 FARES G80-PROSTATĂ
Mod de prezentare: capsule;
Compoziție : extract uscat de Pygeum africanum , extract uscat de Serenoa
repens , Urticae radix , Xanthii herba , extract uscat de Lycopersicum esculentum ;
Indicații: hipertrofie benignă de prostată , prostatite acute și cronice ;
Posologie : o capsulă de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor
principale; tratamentul durează între 3 și 6 luni (93).

Figura 28 – Suplimentul alimentar G80 -Prostată (93).

46

 PROSTATOFORT®
Mod de prezentare: capsule gelatinoase moi;
Compoziție : extract din scoarță de Pygeum
africanum 40 mg, extract din fructe de Serenoa
repens 160 mg, ulei semințe de dovleac, acid L –
glutamic, glucina, L -alanina, β -sitosterol, vitamina E,
zinc;
Indicații: hipertrofi a benignă de prost ată,
reduc erea simptomelor, prostatite bacteriene ș i
nebacteriene, cancer de prostată;
Posologie : o capsulă pe zi înainte de masă, timp
de 3 luni;
Reacții adverse: creșterea libidoului (94).

Figura 29 – Suplimentul alimentar ProstatoFort® (94).

 HERBOPROSTAL
Mod de prezentare: comprimate;
Compoziție : extract din fructe de Pygeum
africanum 50 mg, extract din fructe de Serenoa
repens 100 mg, extract din rădăcini de Urtica dioica ,
părți aeriene de Epilobium angustifolium , ;
Indicații: prostatite, adenom de prostată;
Posologie : un comprimat pe zi cu 30 de
minute înainte de masă (95).

Figura 30 – Suplimentul alimentar Herboprostal (95).

47
3.5. Alte specii vegetale medicinale utilizate în tratamentul afecțiunilor
prostatei

Tabel III.
Specii vegetale medicinale utilizate în afecțiuni ale prostatei (3, 40, 74) .
Specia/denumirea
populară Familia Produs
vegetal
medicinal Acțiune
Cucurbita pepo ,
dovleac Cucurbitaceae semințe antioxidantă,
antiinflamatoare
Urtica dioica ,
urzică Urticaceae rădăcină antiinflamatoare,
antiandrogenică,
antiproliferativă
Hypoxis rooperi ,
cartof african Hypoxidaceae rădăcină antiinflamatoare,
antiproliferativă
Secale cereale ,
secară Graminaceae rădăcină antiinflamatoare,
antiandrogenică
Solidago virgaurea,
splinuliță Asteraceae parte aeriană antiinflamatoare,
diuretică,
antilitiazică
Populus tremula ,
plop tremurător Salicaceae scoarță analgezică,
antiinflamatoare,
antibacteriană
Ononis spinosa,
osul iepurelui Fabaceae rădăcină diuretică
Betula pendula,
mesteacăn alb Betulaceae frunze diuretică
Lamium album,
urzica moartă Lamiaceae parte aeriană antiinflamatoare
Centaurea cyanus,
albăstriță Asteraceae flori antiinflamatoare,
slab diuretică

48
CONCLUZII

Printre afecțiunile care pot fi tratate sau ameliorate cu ajutorul plantelor
medicinale se încadrează și afecțiunile prostatei, care cuprind litiaza prostatică,
prostatita, hipertrofia benignă de prostată și cancerul de prostată. Lucrarea de faț ă
își propune să aducă în atenție cele mai cunoscute și folosite specii vegetale
medicinale în tratarea patologiilor descrise, în scăderea inflamației prostatei, în
îmbunătăți rea fluxul uri nar și a altor simptom e asociat e.
Specia Epilobium parviflorum (pufulița cu fl ori mici) face parte din flora
României și este cunoscută dator ită utilizării în terapie a părț ii aeriene . S-a
constatat faptul că specia conține flavon oide, steroli , taninuri și acizi fenolici,
prezentând o acțiune antioxidantă, antiinflamatoare , antibacteriană,
antiandrogenică și antitumorală . Epilobii herba este condiționată sub formă de
ceai, tinctură sau capsule.
O altă speci e care se folosește în afecțiuni ale prostatei este Xanthium
spinosum (ghimpe ). Aceasta specie face parte din flora României, utilizându -se de
la aceasta partea aeriană. Datorită conținutului crescut în steroli, flavonoide,
lactone și saponine, această specie prezintă acțiune analgezică, antiinflamatoare și
antitumorală. Partea aeriană provenită de la ghimpe se folosește sub formă de ceai,
tinctură sau soluție.
În ceea ce privește specia Serenoa repens (palmier de Florida), părțile
utilizate în scop medicinal sunt fruct ele. Această specie face parte din flora unor
țări precum F lorida, Carolina și Cal ifornia și p rezintă o acțiune antiinflamatoare ,
antiandrogenică, antiproliferativă și spasmolitică . Fructele speciei se găsesc
condiționate sub formă de capsule, fie singură, fie în asociere cu alte specii
vegetale medicinale.
Pygeum africanum (prun african), de la care se u tilizează scoarța, se găsește
în flora Americii și a Africii. Această specie prezintă o acțiune antiinflamatoare,
antioxidantă, antitumorală și antiandrogenică datorată β -sitosterolului și este
condiționată sub formă de caps ule sau comprimate.
În concluzie, este importantă cunoaștere a activității compușilor bioactivi din
plantele prezentate, având în vedere incidența din ce în ce mai crescută a bolilor de
prostată în rândul bărbaților. În acest context se observă faptul că pl antele descrise
sunt importante în tratarea afecțiunilor prostatei sau a simptomelor aferente , iar
prin dovezile aduse se demonstrează faptul că reprezintă importante direcții de
studiat pe viitor în cercetar ea unor medicamente eficiente.

49
BIBLIOGRAFIE

1. Bojor O, Pop M. Fitoterapia în folosul tuturor. București: Editura Medicală;
2010. p. 11, 101 -2, 322 -4.
2. Muntean LS. Tratat de plante medicinale cultivate și spontane. Cluj -Napoca:
Risoprint; 2007. p. 25 -9, 807.
3. Allkanjari O, Vitalon e A. What do we know about phytotherapy of benign
prostatic hyperplasia? Life Sci. 2015;126:42 -56.
4. Kao C, Hsieh C, Chen C, Liu C. The pharmacological effects of natural
products and herbs in benign prostatic hyperplasia. Austin Journal of Nutrition and
Food Sciences. 2014;2(10):1054.
5. Güez CM, Waczuk EP, Pereira KB, Querol MVM, Rocha JBT, Oliviera
LFS. In vivo and in vitro genotoxicity studies of aqueous extract of Xanthium
spinosum . Brazilian Journal of Pharmaceutical Sciences. 2012;48(3):461 -7.
6. Bumbu G, Bumbu GA. Prostata. Urologie: Ghid ilustrat de tehnici
chirurgicale. 2. București: Editura Medicală; 2013. p. 233 -4.
7. Niculescu C, Voiculescu B, Niță C, Cârmaciu R, Sălăvăstru C, Ciornei C.
Aparatul genital. Anatomia și fiziologia omului. II ed. București: Editura Corint
Educațional; 2014. p. 397.
8. Ifrim M, Andrieș V, Batâr D, Hacina T. Aparatul uro -genital. Anatomia
omului. Chișinău: Centrul Editorial -Poligrafic Medicina al USMF; 2007. p. 112 -3.
9. Lee M, Sharifi R. Benign Prostatic Hyperplas ia. 2017 [cited 3 decembrie
2017]. In: Pharmacotherapy: A Pathophysiologic Approach [Internet]. New York:
McGraw -Hill Education. 10. [cited 3 decembrie 2017]. Available from:
http://accesspharmacy.mhmedical.com/content.aspx?bookid=1861&sectionid=133
892664 .
10. Timms BG, Hofkamp LE. Prostate development and growth in benign
prostatic hyperplasia [imagine]. Differentiation. 2011;82(4 -5):173 -83.
11. Ciomu N, Bistr an C. Anatomia clinică a aparatului genital masculin și
feminin. București: Editura Cermaprint; 2008.
12. Dăscălescu A. Tumorile tracutului urogenital. Afecțiunile ureterului, vezicii
urinare și prostatei pe înțelesul tuturor. București: Editura M.A.S.T; 2008. p. 111 –
45.
13. Novac C. Prostatitele, epididimita și orhita. Infecția în urologie. Iași:
Editura Junimea; 2006. p. 250 -60.
14. Lapadat M. Anatomia omului. București: Editura Universității din
București; 2005.
15. Reddy DS, Jian K. The testosterone -derived neurosteroid androstanediol is a
positive allosteric modulator of GABAA receptors [imagine]. J Pharmacol Exp
Ther. 2010;334(3):1031 -41.

50
16. Lipshultz L, Kleinman I. Physical Examination of the External Male
Genitalia. Urology and the Primary Care P ractitioner. London: Mosby -Wolfe;
1995. p. 8, 10.
17. ***. PSA liber [Internet] [24 mai 2018]. Available from:
https://bioclinica.ro/analize/markeri -tumorali/psa -liber.
18. ***. Info rmații generale și recomandări pentru determinarea PSA și free –
PSA [Internet] [24 mai 2018]. Available from: https://www.synevo.ro/psa –
freepsa/ .
19. Sinescu I. Infecții urinare nespecifice. Urologie. București: Editura
Universitară ”Carol Davilă”; 2005. p. 75 -6.
20. Sinescu I. Tumorile prostatice. Urologie. București: Editura Universitară
”Carol Davilă”; 2005. p. 197 -211.
21. Bumbu G, Bumbu GA. Cancer de prostată. Urologie: Ghid ilustrat de
tehnici c hirurgicale. 2. București: Editura Medicală; 2013. p. 268.
22. Caracaș T. Calculii prostatei. Bolile vezicii urinare și prostatei. București:
Editura Medicală; 1987. p. 101 -3.
23. Köseoğlu H, Aslan G, Sen BH, Tuna B, Yörükoğlu K. Prostatic calculi:
silent stones. Actas Urol Esp. 2010;34(6):555 -9.
24. Venyo A. Prostatic calculi: a review of the literature. WebmedCentral
Urology. 2012;3(6):WMC003463.
25. ***. Prostatitis [imagine][Internet] 2018 [2018 mai 24]. Available from:
https://sperlingprostatecenter.com/new -hope -diagnosing -treating -prostatitis/ .
26. Khan FU, Ihsan AU, Khan HU, Jana R, Wazir J, Khongorzul P, et al.
Comprehensive overview of prostatitis. Biomed P harmacother. 2017;94:1064 -76.
27. Dong -Ru H. Prostate inflammation: A brief review. Urological Science.
2017;28:113 -8.
28. Benelli A, Hossain H, Pilatz A, Weidner W. Prostatitis and its management.
European Association of Urology. 2017;16:132 -7.
29. Ursea N, Dogaru G, Coman M. Forme clinice de infecții urinare. Infecțiile
tractului reno -urinar: Fundația Română a Rinichiului; 2000. p. 74 -7.
30. Nyamai D, Arika W, Rachuonyo H, Wambani J, Ngugi M. Herbal
management of benign prostatic hyperplasia. Journal of Cancer Science &
Therapy. 2016;8(5):130 -4.
31. Droupy S. L`hyperplasie bénigne de la prostate [imagine]. Sexologies.
2014;23:78 -84.
32. Lim KB. Epidemiology of clinical benign prostatic hyperplasia. Asian J
Urol. 2017;4(3):148 -51.
33. Ghervan L, Lucan V. Patologie prostatică. Bazele urologiei. Cluj -Napoca:
Editura Medicală Universitară ”Iuliu Hațieganu”; 2007. p. 89 -107.
34. Swallow T, Chowdhury S, Kirby R. Cancer of the prostate gland. Medicine.
2011;40(1):10 -3.

51
35. ***. Cancerul de prostată [imagine][In ternet] 2015 [24 mai 2018]. Available
from: https://santetour.ro/cancerul -de-prostata/ .
36. Lin PH, Aronson W, Freedland SJ. An update of research evidence on
nutrition and prostate cancer. Urol On col. 2017.
37. Masko EM, Allott EH, Freedland SJ. The relationship between nutrition and
prostate cancer: is more always better? Eur Urol. 2013;63(5):810 -20.
38. ***. Fireweed small plant cut IPHYM herb Epilobium
parviflorum [imagine][Internet] [7 iunie 2 018]. Available from: https://www.soin –
et-nature.com/en/medicinal -plants/5171 -fireweed -plant -with-small -flowers-cut-
iphym -herb-epilobium -parviflorum.html .
39. ***. Willow with small flowers [imagine][Internet] 2015 [6 iunie 2018].
Available from: http://www.vcmbc.com/153 -2/.
40. Crișan G, Ștefănescu C, Ielciu I, Mocan A. Sistematică vegetală. Botanică
farmaceutică: Identificarea micro – și macroscopică a speciilor vegetale. 2 ed. Cluj –
Napoca: Editura Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu"; 2013. p. 225.
41. Sârbu I, Stefan N, Oprea A. Plante vasculare din România. Bucu rești:
Editura Victor B Victor; 2013. p. 356 -9, 790 -1.
42. Săvulescu T. Flora Republicii Populare Române. București: Editura
Academiei Republicii Populare Române; 1955. p. 475 -82.
43. Ciocârlan V. Pteridophyta et Spermatophyta. Flora ilustrată a României.
București: Editura Ceres; 2000. p. 414 -6.
44. Granica S, Piwowarski JP, Czerwińska ME, Kiss AK. Phytochemistry,
pharmacology and traditional uses of different Epilobium species (Onagraceae): a
review. J Ethnopharmacol. 2014;156:316 -46.
45. Ardelean A, Moh an G. Flora medicinală a României. București: Editura All;
2008. p. 138 -9.
46. Tiță I. Sistematica plantelor. Botanică farmaceutică. București: Editura
Didactică și Pedagogică; 2003. p. 702 -3, 833 -4.
47. ***. Pufuliță cu flori mici [imagine][Internet] 201 4 [6 iunie 2018].
Available from: https://lataifas.ro/boli -si-tratamente -naturiste/44823/tinctura -de-
pufulita -cu-flori-mici-preparare -administrare -boli/.
48. Bojor O, Pop M. Fitoterapia în folosul tuturor. București: Editura Medicală;
2010. p. 101 -2, 322 -4.
49. Vitalone A, Allkanjari O. Epilobium spp: Pharmacology and
Phytochemistry. Phytother Res. 2018.
50. ***. Oenothein B [structură Internet] 2017 [6 iunie 2018]. Available from:
http://www.chemicalbook.com/ChemicalProductProperty_DE_CB61388882.htm .
51. Steenkamp V, Gouws MC, Gulumian M, E lgorashi EE, van Staden J.
Studies on antibacterial, anti -inflammatory and antioxidant activity of herbal
remedies used in the treatment of benign prostatic hyperplasia and prostatitis. J
Ethnopharmacol. 2006;103(1):71 -5.

52
52. Bajer T, Silha D, Ventura K, B ajerova P. Composition and antimicrobial
activity of the essential oil, distilled aromatic water and herbal infusion from
Epilobium parviflorum Schreb. Industrial Crops and Products. 2017;100:95 -105.
53. Stolarczyk M, Piwowarski JP, Granica S, Stefańska J, Naruszewicz M, Kiss
AK. Extracts from Epilobium sp. herbs, their components and gut microbiota
metabolites of Epilobium ellagitannins, urolithins, inhibit hormone -dependent
prostate cancer cells -(LNCaP) proliferation and PSA secretion. Phytother Res.
2013 ;27(12):1842 -8.
54. ***. Ceai de pufuliță cu flori mici [Internet] 2017 [7 iunie 2018]. Available
from: https://www.daciaplant.ro/ceai -pufulita -cu-flori-mici.html .
55. ***. Pufuliță cu flori mici tinctură [Internet] 2017 [7 iunie 2018]. Available
from: https://www.daciaplant.ro/pufulita -cu-flori-mici-tinctura.html .
56. ***. Complex natural pentru prostată [Internet] 2018 [26 iunie 2018].
Available from: https://www.vitaking.ro/cautare -produse/complexul -de-vitamine –
vitaking -prostate -90-capsule.html .
57. ***. Xanthium spinosum L . [imagine Internet] 2018 [7 iunie 2018].
Available from:
https://gobotany.newenglandwild.org/species/xanthium/spinosum/ .
58. ***. Xanthium spinosu m [imagine Internet] 2017 [7 iunie 2018]. Available
from: https://www.redbubble.com/people/kirke/works/311045 -spiny -cocklebur –
xanthium -spinosum .
59. Tămaș M. Încrengătura Magnoliophyta. Botanică farmaceutică Sistematica –
Cormobionta. 3. Cluj -Napoca: Editura Medicală Universitară ”Iuliu Hațieganu”;
1999. p. 78, 97, 248, 68.
60. Bader A, Giner RM, Martini F, Schinella GR, Ríos JL, Braca A, et al.
Modulation of COX, LOX and NFκB activities by Xanthium spinosum L. root
extract and ziniolide. Fitoterapia. 2013;91:284 -9.
61. Romero M, Zanuy M, Rosell E, Cascante M, Piulats J, Font -Bardia M, et al.
Optimization of xanthatin extraction from Xanthium spinosum L. and its
cytotoxic, anti -angiogenesis and antiviral properties. Eur J Med Chem.
2015;90:491 -6.
62. Khan H. Pharmacology of Xanthium species. The Journal of
Phytopharmacology. 2016;5(3):126 -7.
63. Varga E, Marcu ST, Adoryan B. [Use of Xanthii spinosi herba in t reatment
of benign prostate hypertrophia]. Acta Pharm Hung. 2014;84(2):63 -7.
64. ***. Ghimpe, iarbă, U87 [Internet] 2018 [6 iunie 2018]. Available from:
https://fares.ro/produs/ghimpe -iarba -2/.
65. ***. Prostată, G74 [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from:
https://fares.ro/produs/prostata -g74/.
66. ***. Ghimpe, tinctură [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from:
http://www.baaria.com/tincturi -si-tonice -din-plante/2522 -tinctura -ghimpe -fares –
30ml.html .

53
67. Muntean LS. Tratat de plante medicinale cultivate și sponta ne. Cluj -Napoca:
Risoprint; 2007. p. 807.
68. ***. Adenostop [Internet] 2017 [7 iunie 2018]. Available from:
https://newsmed.ro/adenostop/ .
69. ***. Adenostop [imagine Internet] 2013 [7 iunie 2018]. Available f rom:
http://dlahodowcow.pl/produkt/tauben -medik -adenostop -250-ml.html .
70. ***. Serenoa repens [imagine Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available
from:
https://calphotos.berkeley.edu/cgi/img_query?enlarge=0000+0000+0607+1355 .
71. Adams JD, Lien EJ, Wang X. Saw palmetto , Serenoa repens , in the
treatment of benign prostatic hyperplasia, mechan isms of action and reasons for its
use. Pharmacy & Pharmacology International Journal. 2014;1(1):00007.
72. Geavlete P, Multescu R, Geavlete B. Serenoa repens extract in the treatment
of benign prostatic hyperplasia. Ther Adv Urol. 2011;3(4):193 -8.
73. ***. Photos of Serenoa repens berries [imagine Internet] 2015 [7 iunie
2018]. Available from:
http://www.stevenfoster.com/photography/imageviewss/serenoa/repe ns/vert_fruits
/srfv/ .
74. Morgia G, Privitera S. Phytotherapy in benign prostatic hyperplasia. 2018.
In: Lower urinary tract symptoms and benign prostatic hyperplasia [Internet].
Italy; [135 -55].
75. ***. β -sitosterol [structură Internet] 2018 [7 iunie 201 8]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/substance/348274860#section=Top .
76. ***. Prosta Urgenin Uno 320 mg [RCP] [Internet] 2016 [13 iunie 2018].
Available from: https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8248_23.10.15.pdf .
77. Keehn A, Taylor J, Lowe FC. Phytotherapy for Benign Prostatic
Hyperplasia. Curr Urol Rep. 2016;17(7):53.
78. Veeresh Babu SV, Veeresh B, Patil AA, Warke YB. Lauric acid and
myristic acid prevent testosterone induced prostatic hyperplasia in rats. Eur J
Pharmacol. 2010;626(2 -3):262 -5.
79. Saidi S, Stavridis S, Stankov O, Dohcev S, Panov S. Effects of Serenoa
repens Alcohol Extract on Ben ign Prostate Hyperplasia. Pril (Makedon Akad Nauk
Umet Odd Med Nauki). 2017;38(2):123 -9.
80. Latil A, Pétrissans MT, Rouquet J, Robert G, de la Taille A. Effects of
hexanic extract of Serenoa repens (Permixon® 160 mg) on inflammation
biomarkers in the trea tment of lower urinary tract symptoms related to benign
prostatic hyperplasia. Prostate. 2015;75(16):1857 -67.
81. Ryu YW, Lim SW, Kim JH, Ahn SH, Choi JD. Comparison of tamsulosin
plus serenoa repens with tamsulosin in the treatment of benign prostatic
hyperplasia in Korean men: 1 -year randomized open label study. Urol Int.
2015;94(2):187 -93.

54
82. ***. Prostamol Uno 320 mg [RCP Internet] 2011 [7 iunie 2018]. Available
from: https ://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_6699_11.08.06.pdf?anmPage=1276&ID .
83. ***. Prostamol Uno [imagine] [Internet] 2018 [7iunie 2018]. Available
from:
https://comenzi.farmaciatei.ro/farmacie/urologie/prostata/prostamol_uno_60_caps
ule_berlin_chemie_ag -p10017453 .
84. ***. Prostenal Duo [imagine] [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available
from: https://www.prostenal.ro/produse/prostenal -duo.
85. ***. Prunus africana [imagine] [Internet] 2014 [7 iunie 2018]. Available
from: http://tropical.theferns.info/vi ewtropical.php?id=Prunus%20africana .
86. ***. Pygeum africanum extract [imagine] [Internet] 2018 [7 iunie 2018].
Available from: http://www.nutragreenbio.com/product/pygeum -africanum –
extract .
87. Komakech R, Kang Y, Lee JH, Omujal F. A Review of the Potential of
Phytochemicals from. Evid Based Complement Alternat Med.
2017;2017:3014019.
88. Larré S, Camparo P, Comperat E, Boulbés D, Haddoum M, Baulande S, et
al. Biological effect of human serum collected before and after oral intake of
Pygeum africanum on various benign prostate cell cultures. Asian J Androl.
2012;14(3):499 -504.
89. Keehn A, Lowe FC. Complementary and alternative medications for benign
prostatic hyperplasia. Can J Urol. 2015;22 Suppl 1:18 -23.
90. Shenouda NS, Sakla MS, Newton LG, Besch -Williford C, Greenberg NM,
MacDonald RS, et al. Phytosterol Pygeum africanum regulates prostate cancer in
vitro and in vivo. Endocrine. 2007;31(1):72 -81.
91. ***. Tadenan 50 mg [RCP] [Internet] [13 iunie 2018]. Available from:
http://document -rcp.vidal.fr/df/012577746ac44764a8e97c8235ce74df.pdf .
92. ***. Tadenan 50 mg [imagine] [Internet] 2018 [7 iuni e 2018]. Available
from: https://www.unooc.fr/medicament/tadenan –abbott -59743.html .
93. ***. Prostată, G80 [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from:
https://fares.ro/produs/prostat -g80-cps/.
94. ***. Prostatofort [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from:
https://www.cosmopharm.eu/ produs/prostatofort/ .
95. ***. Herboprostal [Internet] 2017 [12 iunie 2018]. Available from:
https://www.daciaplant.ro/herboprostal -comprimate.html .

55