Iuliu Hațieganu Cluj -Napoca [608989]

Universitatea de Medicină și Farmacie
“Iuliu Hațieganu” Cluj -Napoca
Facultatea de Farmacie
Disciplina de Farmacognozie

LUCRARE DE LICEN ȚĂ
Ocimum sp .- studiu farmacognostic

Coordonator științific ,
Conf. dr. Daniela Benedec

Absolvent: [anonimizat]
2020

1

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..2
CAPITOLUL I. DATE BOTANICE ASUPRA SPECIEI OCIMUM BASILICUM .3
I.1. ORIGINE, RĂSPÂNDIRE ………………………….. ………………………….. ………………… 3
I.2. ETIMOLOGIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
I.3. DENUMIRIL E BUSUIOCULUI ÎN DIFERITE LIMBI: ………………………….. …….. 5
I.5. ANATOMIE ȘI MORFOLOGIE ………………………….. ………………………….. ……… 11
I.5.1. CARACTERE GENERALE ALE FILUMULUI MAGNOLIOPHYTA
(ANGIOSPERMAE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 11
I.5.2. CARACTERE GENERALE ALE FAMILIEI LAMIACEAE …………………….. 12
I.5.3. D ESCRIERE OCIMUM BASILICUM ………………………….. ……………………… 13
I.5.4. ORGANUL UTILIZAT, RECOLTARE ………………………….. …………………… 13
CAPITOLUL II. DATE ASUPRA PRODUSULUI NATURAL BASILICI HERBA
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 14
II.1. EXAMENUL MACROSCOPIC ………………………….. ………………………….. ……… 14
II.2. EXAMENUL MICROSCOPIC ………………………….. ………………………….. ……….. 14
CAPITOLUL III. DATE FITOCHIMICE ………………………….. ……………………… 15
III.1. BASILICI AETHEROLEUM ………………………….. ………………………….. ………….. 15
III.2. ALTE COMPONENTE ………………………….. ………………………….. ………………… 34
CAPITOLUL IV. ACȚIUNI ȘI UTILIZĂRI ………………………….. ………………….. 38
IV.1. ACȚIUNI TERAPEUTICE: ………………………….. ………………………….. …………. 39
IV.2. UTILIZĂRI :………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 47
CAPITOLUL V. TOXICITATE ȘI REACTII ALERGICE ………………………….. . 48
CAPITOLUL VI. PREPARATE OBȚINUTE DIN BUSUIOC ……………………… 49
VI.1. PREPAR ATE MAGISTRALE ………………………….. ………………………….. ………. 49
VI.2. PREPARATE TIPIZATE ………………………….. ………………………….. ……………… 50
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 55
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 56

2
INTRODUCERE

Specia Ocimum basilicum L., denumită popular busuioc, face parte din
familia Lamiaceae. Originară din Africa și Asia, astăzi este cultivată pretutindeni în
Europa, în toate zonele mediteraneene, tropicale și temperate. Este o plantă anuală
în climatul nostru și persistentă în cel tropical.
Busuiocul are o istorie bogată, cu o utilizare de pe ste 4000 de ani, de la
egiptenii și grecii antici, până la romani, în diferite scopuri, predominant fiind cel
religios. Mențiuni despre utilizarea sa medicinală apar la Plinius, precum și câteva
mituri legate de el.
Multitudinea de calitați cunoscute din c ele mai vechi timpuri și utilizate în
medicina tradițională, l -au făcut foarte apreciat în zilele noastre pentru proprietățile
sale terapeutice .
Caracteristicile sale nutrițio nale îl fac a fi un condiment fo arte apreciat în
bucătăria tradițională din multe țări, pentru aromatizarea diferitelor feluri de
mâncare sau a conservelor.
Prima parte a lucrării cuprinde date botanice despre specia Ocim um
basilicum cu privire la origine, etimologie, sistematică, taxonomie, anatomia și
morfologia speciei.
A doua parte a lucrării include date botanice macroscopice și microscopice
asupra produsului natural Basilici herba. Al treilea capitol, “Date fitochimice”
cuprinde studiul asupra compoziției chimice a speciei Ocimum basilicum . În
capitolul IV și V sunt cuprinse acțiuni, utilizări , toxicitatea speciei și reacțiile
alergice . Ultimul capitolul al acestei lucrări include preparate obținute din busuioc,
modul lor de administrare, utilizarea culinară ca și condiment, precum și produse
comerciale, medicinale și cosmetice .
Scopul acestei lucrări este de a sintetiza cele mai importante și științifice date
despre busuioc din m ultitudinea de informații, precum și de a actualiza cu datele
recente despre compoziția chimică, acțiuni terapeutice, precum și cu suplimente noi
care conțin extracte de busuioc, Basili aetheroleum sau componente ale uleiului
volatil.

3
CAPITOLUL I. DATE BOTANICE ASUPRA SPECIEI OCIMUM
BASILICUM

I.1. ORIGINE, RĂSPÂNDIRE

Busuiocul și speciile înrudite erau cultivate în India și Egipt înca dinainte de
Evul Mediu, ajungând în Europa în timpul lui Alexndru cel Mare. Odată cu
extinderea Imperiului Roman, busuiocul este recunoscut atât ca rem ediu, cât și ca
plantă decorati vă și condiment. Primele descrieri datează din timpul lui Hier onymus
Bock, care distingea două specii de înălțimi diferite. (1)
Medicii Ayurveda și Unani au folosit această plantă în diverse forme
pentru a vindeca erupțiile cutanate și alte probleme ale pielii.
Din 1930, Ocimum este vizat pentru studiul combinațiilor chimice din
uleiul de busuioc și de asemenea, ca plantă de bucătărie și plantă decorativă.
Genul Ocimum acoperă peste 150 specii de plante și arbuști.
Astăzi, e ste utilizat pe scară largă în alimente, produse farmaceutice,
cosmetice, aromaterapie și în industria parfumerie i și este utilizat în toată lumea
datorită mirosului și gustului său.
Infuziile de Ocimum ba silicum sunt utilizat e pe scară largă ca medicament
de stil vechi pentru a scădea concentrația de lipide plasmatice în zonele
mediteraneene . (2)
Este cunoscut de asemenea ca iarbă sfântă, fiind utilizat în ritualul creștin
ortodox al stropirii cu ag heasmă, fiind pus la icoane pentru a chema protecția lui
Dumnezeu, fiind ținut sub pernă de Sfântul Andrei pentru aflarea ursitului. (3)
Busuiocul este o plantă anuală, erbacee. Rădăcina este fibroasă, bine
ramificată, repartizată în stratul superficial al solului. Tulpina, înaltă de 30 -70 cm,
este puternic ra mificată la bază, tetramuchiată. Frunzele, opuse pe tulpină, de formă
romboidală -ovată, cu vârful ascuțit, marginea ușor zimțată, sunt glabre și lucioase,
de 3,5 -5,5 cm lungime și 2 -2,3 cm lățime, prinse cu un pețiol lung de 0,8 -1 cm.
Florile sunt homozigote. Corola este albă sau roz pal până la violacee. Fructul este
reprezentat de o nuculă, cu 4 semințe de culoare brună. (4)

4
I.2. ETIMOLOGIE
La Plinius se întălnește scris și Ocymum , și re prezintă forma latinizată a
grecescului okymon , întălnit în lucrările lui Th eophrastos și Dioscorides, adică
numele ce -l poartă această plantă la vechii greci. Basilicum , însoțit în majoritatea
cazurilor, de l atinescul remedium , adică basilicum remedium = medicament (leac)
regesc, a derivat de la grecescul basilikon, însoțit și în acest caz de grecescul
pharmakon = medicament regesc, basileus (gr.) = rege. (4)
Deși, numele busuiocului derivă de la grecescul basilescu (rege) datorită
miresmei regești a acestei plante. Numele de Basil (busuioc) este relatat în aproape
toate limbile europene deși aceasta arată câteva varietăți proprii.
Cuvântul grecesc Basileus , rege, înseamnă liderul principal al poporului ;
banien= a m erge, laos = popor.
Numele francez herbe royal ( iarbă regească) sau dan ez koningskreud (iarba
regelui) sunt numite probabil de la numele grecesc. Datorită originii sale, numele
kenian asea aranion are aceeași asociere, aran = rege.
Numele iberic al busuiocului, spaniolul albahaca, catalanul alfoega, de
asemenea bascul albaraka, sunt ter meni arabi, care ar putea fi deriva ți de la prefixul
al-. Forma arabică original ă este al-habaqa , busuioc, în Malta –habaq și se observă
mai multe prefixe din vocabularul arab în spaniolă și portugheză. În araba
contemporană , habaq, a devenit mai degrabă necomun și înlocuit cu raihan. Ultimul
nume devenit partea termina lă a numelui în multe limbi a Estului Mijlociu: reyhan –
în Turcia, rihan -ebraică , rehani -georgiană , dhaihan – kurdă.
Numele genului Ocimum este derivatizarea latinizată a grecescului ozein
(miros) .
Numele indian de busuioc sfânt, exemplu Oriya tulasi și hindusul tulsi
derivă din sanscritul tulasi , pentru ultimul nume neexistând o etimologie cunoscută
satisfăcătoare.

5
I.3. DENUMIRILE BUSUIOCULUI ÎN DIFERITE LIMBI:
Europa:
➢ Franța: Basilic, Basilic commun, Herbe royale
➢ Anglia: Basilie, Sweet Basil
➢ Germania: Basilikum, Bas ilienkraut, Königskraut
➢ Italia: Basilico
➢ Ungaria: Bazsalikom, Kerti bazsalikom
➢ Portugalia: Manjericã o, Alfavaca
➢ Rusia: Bazilik
➢ Spania: Albahaca, Albacar, Alfábega
➢ Olanda: Basilicum, Baziel, Bazielkruid, Koningskruid
➢ Croația: Bosiljak
Africa:
➢ În ebraică: Reihan
➢ În arabă: Raihan
Asia:
➢ China: Gau chahng taap, Loh Iahk, Fan jyun, Yu heung choi, Xun sun
➢ Japon ia: Bajiru, Meboki, Kami -meboki
➢ Indonezia: Indring, Kermangi, Selasih
➢ Thailanda: Horapa, Bai horapa, Kaproa (5)

I.4. SISTEMATICĂ. TAXONOMIE
Specia Ocimum basilicum se încadrează în sistemul natural al regnului
vegetal astfel:
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasa: Magnoliatae
Ordinul : Lamiales
Familia: Lamiaceae (Labiatae)
Genul: Ocimum
Specia: Ocimum basilicum (2)

6
Genul Ocimum cuprinde circa 150 de specii răspândite în zonele tropicale și
subtropicale, preponderent în Africa. (6)
Busuiocul aparți ne familiei Lamiaceae , care include majoritatea ierburilor
culinare. Deși ierburile din această familie sunt destul de diferite unele de altele prin
aspect și parfum, toate împărtășesc caracteristica fizică a tulpinilor pătrat e. În
această familie sunt menta, salvia , balsam ul de lămâie etc. Plantele sunt, de
asemenea, clasificate botanic în funcție de gen, specie și soi.
Busuiocul conține uleiuri volatile care le conferă caracterul lor individual.
Fiecare soi este compus din proporții diferite de alcooli, terpene, aldehide, cetone și
fenoli. Proporțiile fiecărui a ajută la determinare a parfumului și aromei, fie că sunt
dulci sa u înțepătoare.
Forma plantel or este un alt factor distinctiv printre tipurile de busuioc.
Mediul de creștere, dimensiunea, forma și culoarea pot fi determinate de numele
soiului. Fiecare soi are propriile sale avantaje și, astfel, există busuiocuri pentru
fiecare utilizare. Există p este șaizeci de culturi de busuioc disponibile pentru
grădinari i din întreaga lume. Majoritatea sunt în primul rând culinare, deși multe
sunt și ornamentale, iar unele dintre formele rare au fost păstrate pentru trecutul lor
istoric.
Astfel, datorită varie tății speciei s -a ajuns la obținerea mai multor
chemovarietăți:
SWEET BASIL – BUSUIOCUL DULCE (OCIMUM BASILICUM)
Busuiocul dulce este cel mai familiar tip, fiind cultivat pe scară largă.
Frunzele au o culoare verde, netedă și strălucitoare, dar ușor crețate. Aroma este
puternică, uneori asemănătoare cu lemmnul dulce. Busuiocul dulce Genovese este
cel mai des utilizat , atât în stare proaspătă, cât și usca tă. Frunzele sunt ușor de
recoltat.
1. Busuioc clasic : un parfum distinctiv de cuișoare pentru frunzele în formă ovală este
caracteristic pentru busuiocul comun. Marginile frunzelor se acoperă ușor spre
interior și în sus de -a lungul coloanei vertebrale interioare a frunzei, formând un
punct la capăt. Florile albe se vor dezvolta de pe tulpina centrală . Frunzele măsoară
2 până la 3 cm lungime și 2/3 c m lățime.
2. Busuiocul dulce Genovese: Frunzele lucioase, lungi, în form ă de migdale sunt
favorizate pentru adevăratul lor gust dulce. Este favorizat în special pentru
utilizarea în salată. Poate fi uscat cu succes. Plantele sunt bogate și tari, cresc 12 –
18 cm în înălțime și 8 -12 în lățime. În Italia se cultivă pe scară largă în sere.

7
BUSH BASIL – BUSUIOCUL TUFIȘ (OCIMUM BASILICUM MINIMUM)
Busuiocul de tufiș (fig.1) este un grup de plante verticale, stufoase,
acoperite cu frunze minuscul e aromate. Plantele sunt ornamentale, deoarece
frunzele minuscule sun t într -o proporție potrivită, forma generală fiind
asemănătoare cu un copac bonsai. La recoltarea busuiocului, se ia întreaga ramură
și apoi se desprind frunzele. Acest tip de busuioc e ste preferat de mulți bucătari
datorită aromei excepționale pe care frunzele o e liberează când sunt zdrobite.

1. Busuioc verde fin : busuiocul verde fin este cel mai mare dintre tipurile de busuioc
tufiș. Plante rotunde îngrijite cresc la o înălțime de 12 -18 cm și o lățime de
aproximativ 12 cm . Aroma și gust ul adevărat de busuioc dulce, cu frunze strân s
așezate cu o lungime de ½ cm . Busuiocul verde fin își păstrează aroma chiar și
după înflorire.
2. Busuioc verde în buchet: același parfum dulce familiar, dar frunzele și planta sunt
mai scurte, cu un mediu de creștere mai compact . Forma buchetului verde este
foarte frumoasă, compactă, în formă de bilă, de 8 -12 cm înălțime. Frunzele
măsoară lungimea de la ¼ cm la ½ cm.
3. Busuiocul picant tip sferă: în categoria busuiocului tufiș, busuiocul picant tip sferă
este cea mai mică și mai compactă plantă. Crește într -o formă ordonată, în formă
de umbrel ă, crește între 4 până la 5 cm înălțime și lățime. Frunzele verzi
strălucitoare au o lungime de aproximati v ¼ cm și cresc în ciorchini.

PURPLE BASIL – BUSUIOC VIOLET (OCIMUM BASILICUM
PURPURASCENS)
Unele tipuri de busuioc cu frunze mov sunt atât de uimitoare încât sunt
adesea cultivate numai pentru calitățile lor ornamentale. Are aceeași formă a
frunze lor ca busuiocul verde tradițional, dar culoarea frunzelor este de un violet
intens. Florile de busu ioc violet au o culoare deschisă de lavandă. Atât frunzele, câ t
și florile formează un aranjament frumos ș i creează o colorație spectaculoasă .

1. Busuioc Opal (fig.2) : A fost hibridizat în 1962, combinând o specie turcească
colorată cu busuioc ul dulce aromat. Are nevoie de sprijin pentru a crește, dar
odată stabilit, busuiocul opal va crește în înălțime de la 10 până la 12 centimetri
și măsoară 8 -10 cm lățime.
2. Busuiocul Ruffles violet: Asemănător cu busuiocul Opal la culoare și formă,
busuiocul Ruffles violet este mult mai cultivat, iar frunzele sale sunt m ai mari.

8
Frunzele purpuriu închis sunt ascuțite și încrețite. Plantele au o înălțime de 18
până la 24 cm.

LETTUCE -LEAF BASIL – BUSUIOCUL CU FRUNZE DE SALATĂ
(OCIMUM BASILICUM CRISPUM)
Busuiocul cu frunze de salată (fig. 3) are frunze mari și largi. Aroma este
mai puțin pronunțată decât c elelalte tipuri de busuioc verde , dar prezintă mai multe
beneficii. Este excelent pentru gătit. Frunzele uriașe de busuioc mamut sunt ideale
pentru uscare.
Busuiocul cu frunze de salată are nevoie de mult spațiu pentru a crește –
până la 18 centimetri. Deoarece acest tip de busuioc nu rezistă până la sfârșitul verii,
este mai bine să se planteze în ghivece, deoarece se păstrează mai bine.

1. Busuioc Mamut : busuiocul mamut are cele mai mari frunze dintre orice tip de
busuioc cu frunze de salată, cu lungimea de 4 pân ă la 8 cm și aproape la fel de
lat. Plant ele cresc până la 18 cm înălțime. Busuiocul mamut nu va produce
semințe la fel de repede ca soiurile dulci de tufă. Are miros similar cu cel al
busuiocului dulce, dar aroma este mai blândă.
2. Busuiocul Napoleatano : Napoleatano este un soi de busuioc italian, cu frunze
mari încrețite care se desprind de tulpina principală, oferind plantei un aspect
tropical. Plantele și frunzele sunt puțin mai mici decât cele ale busuiocului
mamut. Floarea este albă și înflorește mai t ârziu decât celelalte tipuri de busuioc.
3. Busuiocul Ve rde Ruffles : frunze mari cu margini șerpuite. Aroma este blândă,
iar plantele sunt puternice. Apropiat de busuiocul violet, aceste două plante fac
o combinație frumoasă atunci când sunt cultivate împreună.

SCENTED BASIL – BUSUIOCUL PARFUMAT (OCIMUM BASILICUM
ODORATUM)
Există numeroase tipuri de busuioc care au arome care amintesc de alte
plante. Busuiocul cu aromă de scorțișoară, busuiocul cu aromă de lămâie și de lemn
dulce sau busuiocul cu arom ă de anason se încadrează în această categorie. Atât
busuiocul cu aromă de scorțișoară, cât și busuiocul cu aromă de lemn dulce sunt
plante frumoase, cu frunze închise și tulpini promițătoare, intens colorate. Florile au
miros slab de lavandă, iar aroma caracteristică a fiecăruia este destul de puternică.
1. Busuioc tip lămâie: busuiocul tip lămâie (fig.4) are frunze d e culoare verde
deschis, înguste și o aromă de lămâie distinctă. Aroma este ușoară, dar constituie

9
un adaos perfect la mâncărurile vegetale amestecate. Busuioc ul tip lămâie a fost
adus în Statele Unite în 1940 din Thailanda, deși este cunoscut în Anglia în că
din secolul al XVI -lea. Busuiocul tip lămâie este puțin mai greu de crescut decât
alte tipuri de busuioc. Răsadurile se manev rează ușor pentru a avea cele mai
bune rezultate. Această plantă va crește la o înălțime până la 12 cm și la o lățime
nu mai mu lt de 8 cm.
2. Busuiocul tip scorțișoară : mirosul picant al busuiocului tip scorțișoară umple aerul
de fiecare dată când se culege o frunză sau când o plantă este scuturată la trecerea
prin grădină. Frunzele de culoare bronz închis și florile roz sunt atrac tive. Acestea
sunt plante puternice și vor crește 12 -18 cm înălțime și 8 -10 cm lățime. Busuiocul
tip scorțișoară are calități aromate care sunt bune în prepararea jeleurilor și a
salatelor de fructe. Mirosul de busuioc uscat de tip scorțișoară este minim – nu este
la fel de puternic.
3. Busuiocul cu aromă de lemn dulce sau busuioc de tip anason : frunzele busuiocului
de tip anason sunt de culoare verde, ducându -ne cu gândul la frunzel e de mure.
Florile sunt roz lavandă, făcând din aceasta o plantă frumoasă de grădină.
Busuiocul de tip anason este frecvent utilizat în bucătăria asiatică, oferind un gust
asemănător cu chimenul. Busuiocul de tip anason crește la 16 cm înălțime.

TIPURI RARE DE BUSUIOC

Busuiocul rar nu este foarte potrivit pentru uz culinar. Unele dintre tipurile
de busuioc rar sunt cultivate în America ca respingător natural de insecte din j urul
grădinii. Busuiocul sfânt este folosit în ceremoniile religioase din Orientul
Îndepărtat, unde parfumul profund și înțep ător creează un aer aparte .
Soiurile de busuioc nu sunt considerate la fel de frumoase și ornamentale
ca altele plante.
1. Busuiocul Sfânt (Ocimum canum, anterior Ocimum sanctum): Aspectul
busuiocului sfânt este foarte diferit de frunzele strălucitoare ale altor tipuri de
busuioc. Ac este frunze sunt mici și pufoase, cu un parfum dulce. Crește ușor
prin însămânțare .
2. Busuiocul de tip camfor (Ocimum kilimandscharium) : originar din Ke nya,
busuiocul de tip camfor are un parfum puternic medicinal. Este folosit uneori
pentru tratarea tulburărilor intestinale. O plantă mare cu frunze cenușiu -verde,
face un excelent respingător de țânțari și molii, datorită mirosului puternic.

10
3. Busuiocul pe ruvian (Ocimum micranthemum) : pla ntă cu frunze verzi
strălucitoare și flori rare, acesta este folosit în mod tradițional la gătit, deși mulți
îl pot găsi cu aromă neplăcută, medicinală sau excesiv de dulce.
4. Busuiocul Thrysiflora (Ocimum thrysiflora) : originar din India, acest busuioc
este cultivat ornamental. Forma triunghiulară a acestei plante este de la alte
plante de busuioc. Ramurile inferioare cresc până la înălțimea tijei principale,
iar ramurile secundare fac același lucru, formând o serie de forma literei V.
Semințele așezate deasupra formează un morman compact de flori purpurii. (7)

Fig.1 Busuioc tip tufiș (8) Fig.2 Busuioc Opal (9)

Fig.3 Busuioc cu Fig.4 Busuioc tip lămâie (11)
frunze de salată (10)

11
I.5. ANATOMIE ȘI MORFOLOGIE
I.5.1 . CARACTERE GENERALE ALE FILUMULUI MAGNOLIOPHYTA
(ANGIOSPERMAE )
Este cel mai numeros filum al regnului vegetal ; include circa 390 de familii,
aproximativ 13000 de genuri și 240000 de specii. Magnoliofitele sunt plante la care
apare organul nou , floarea. Ele vegetează în toate zonele climatice și în cele mai
diverse condiții ecologice: de la pădurile tropicale pân ă în tundră, de la mlaștini
până în deșeuri și de la litoralul mărilor până pe piscurile montane cele mai înalte.
Angiospermelor le aparțin cele mai importante plante de cultură, inclusiv
gramineele -sursa principală de pâine, speciile leguminoase și pomii fructiferi.
Angiospermele se deosebesc de Gimnosperme, în primul rând, prin faptul că
ovulele lor se află într -o cameră a ovarului, mai mult sau mai puțin închisă, de unde
și provine denumirea de Angiosperme, termen introdus de botanistul englez D.Lindl
în anul 1830. Dat fiind faptul că ovulele se află în camera ovarului, polenul
nimerește pe stigmatul gineceului, dar nu direct pe micropilul ovulului. Prezența
stigmatului este o parti cularitate esențială a angiospermelor și deosebirea de bază
față de gimnosperme.
O altă particularitate este determinată de prezența fecundației duble, care
lipsește la celelalte grupe de plante. Esența fecundației duble constă în: o spermație
din cele două formate în gametofitul mascul fuzionează cu oosfera (fecundați a
propriu -zisă), iar alta cu nucleul secundar al sacului embrionar, formând
endospermul – țesut nutritiv al semințelor.
Spre deosebire de majoritatea gimnospermelor , în xilemul angiospermelor,
în rând cu traheidele, sunt prezente traheile (vasele lemnoase ).
Angiospermele prezintă cea mai superioară grupă de plante în sens evolutiv
din cadrul regnului vegetal.
Filumul Magnoliophyta se împarte în două clase: Magnoliopsida
(Dicotiledonate – Dicotyledones) și Liliopsida (Monocotiledonate –
Monocotyledones).
Clasele dicotiledonatelor și monocotiledonatelor se împart, la rândul lor în
subclase, ordine, familii, genuri și specii cu toți taxonii intermediari. (6)

12
I.5.2 . CARA CTERE GENERALE A LE FAMILIEI LAMIACEAE
Include circa 200 de genuri și sub 3500 de specii răspândite aproape pe toate
continentele, preponderent în zona Mediteraneană. Foarte bogate în Lamiacee sunt
zonele montane tropicale din America Centrală și de Sud. Predomină xerofite prin
locurile aride ș i deschise iar mezofitele sunt în păduri și lunci. (6) La noi în țară se
întălnesc 32 de genuri, cu circa 123 de specii.
Sunt plante erbacee (rar lemnoase), cu tulpina patru -muchiată.
Rădăcina principală se păstrează pe parcursul întregii vieți. Dezvoltă tulpini
erecte, tetramuchiate, adesea păroase, frunze dispuse în rozetă bazală, vegetează
până în faza de înflorire a plantei
➢ Frunzele sunt dispus e opus și decusat (în cruce), simple, nestipelate.
Majoritatea lamiaceelor dezvoltă peri glandulari octocelulari pe frunze.
➢ Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5 (pentamere) , grupate în cime
dizahial e, reunite în verticile, formând inflorescențe racemoase, spiciforme
sau cimoase.
➢ Caliciul este gamosepal, persistent, uneori petaloid, variat după formă:
tubuloasă, campanulată, sferică, tri sau penta dințată.
➢ Corola este bilabiată, cu două labii (buze): labiul superior -2 petale
concresc ute integral, care poate fi bombat, ori plat și labiul inferior -3 petale,
servind pentru așezarea insectelor polenizatoare. Cromația corolei are
culoarea roz, albastră, galbenă, etc.
➢ Androceul este didinam (2 stamine cu filament lungi, 2 cu filament scurte ),
rar 2 stamine sau 4 stamine cu filamente egale. Staminele sunt sudate în tubul
corolei.
➢ Gineceul este întotdeauna bicarp elar cu un număr de loje corespunzător
carpelelor, însă fiecare lojă este despărțită de un perete în două părți egale,
rezultând ova r tetralojat cu câte un ovul în fiecare lojă.
➢ Fructul este reprezentat de nuculă, de diferite forme, compuse din 4 părți .
➢ Semințele mature sunt li psite de endosperm .
Majoritatea plantelor din această familie au peri secretori de uleiuri eterice, fiind
cultivate ca plante aromatice, condimentare, ornamentale.
Polenizarea e încrucișată, entomofilă. Polenizatorii, căutând nectarul, care se
află în partea inferioară a tubului lung al corolei, ating cu spatele mai întâi stigmatul,
apoi anterele, ducând cu ei o parte din polen . (6,12)

13
➢ Formula florală este:
̇ | ̇ K(5) [ C (5) A 2+2;2] G(2)

I.5.3 . DESCRIERE OCIMUM BASILICUM

1) RĂDĂCIN A
Busuiocul are o rădăcină fibroasă și brună, bine ramificată, repartizată în
stratul superficial al solului. (12)
2) TULPINA
Dezvoltă tulpini erecte, ramificate și lignificate la bază , de cca. 60 cm. (12)
3) FRUNZELE
Sunt pețiolate, ovate. (12) Lungi, cu limbul ovat și vârf acuminat, din țat rar
pe margine, dispuse opus. (6)
4) FLORILE
Sunt albe perene, grupate spiciform. Înflorește în V -IX (12). Sunt grupate
câte 4 -6 în pseudoverticile terminale, care formează inflorescențe spic iforme
întrerupte.
Labiul superior al corolei este format nu din 2 petale, caracteristice
lamiaceelor, ci din 4 ; cel inferior este format numai dintr -o singură petală
plată sau îndoită (6).
5) FRUCTUL
Reprezintă nucule de 3 -4 semințe ovate, brune negricioase în caliciul
persistent. (6)
I.5.4. ORGANUL UTILIZAT, RECOLTARE
Ca produs vegetal se folosesc părți aeriene de busuioc – Basilici herba. Se
culeg tulpini și ramuri tinere acoperite cu frunze în perioada înfloririi inflorescenței
principale. Studiul făcut asupra variației diurne a conținutului în ulei volatil a relevat
faptul că valorile cele mai ridicate se înregistrează după ora 10. De asemenea s -a
evidențiat și o variație a conținutului în ulei volatil în funcție de poziția frunzelor pe
tulpină și s -a ajuns la concluzia că în frunzele tinere, schimbul de substanțe fiind
mai intens, conținutul în ulei este mai ridicat. Uscarea se face la umbră, în straturi
subțiri sau artificial la temperatura nu mai mare de 3 5̊C.

14
CAPITOLUL II. DATE ASUPRA PRODUSULUI NATURAL
BASILICI HERBA

Basilici herba reprezintă partea aeriană înflorită a speciei Ociumu m
basilicum L., denumit popular b usuioc.
II.1. EXAMENUL MACROSCOPIC
A confirmat identitatea materiei prime vegetale: fragmente de tulpini în
patru muchi, fragmente de frunze cu marginea întreagă, fragmente de inflore scențe.
II.2. EXAMENUL MICROSCOPIC
Anatomia frunzelor de Ocimum basilicum L. este caracterizată de un
epiderm uniseriat, țesut secretor sub -epidermic și țesut vascular, în timp ce celulele
conțin cristale de oxalat de calciu. Boabele de polen studiate au fost zonocolpate,
hexa colpat e, prolate până la subprolate. Tipurile de polen recunoscute au fost cele
perforate și mega -reticulate în lumină polară, cu o medie de 65 μm. Deschiderea este
caracter izată de hexo -colpate. Trichomii au fost examinați, s -au înregistrat 2 tipuri
de trichomi: trichomi neglangulari și gland ulari. Trichomii neglandulari au
evidențiat date valoroase în taxonomia lamiaceelor, în timp ce la trichomii
glandulari s -au evidențiat capitole scurte, pelțate și mici. Trichomele pelțate sunt cel
mai întâlnit tip. Studiul prezent demonstrează instrumente suplimentare pentru
testarea controlului calității busuiocului dulce. Datele obținute au pus în evidență
elementele caracteristice ale polenului și trichomilor din busuiocul dulce, care poate
fi utilizat ca un caracter taxonomic pentru a asigura testul de identificare.

Examinare a microscopică a frunzelor și a pulberii florale
Examinarea microscopică a frunzelor și a pulberilor florale a arătat prezența
a numeroși trichomi neglandulari de lungime medie 80 μm și stomata de tip diactil,
în timp ce examinarea frunzelor a arătat că prezintă o lamină subțire cu epidermă
inferioară inegală atașată la laturile laterale ale părții superioare.
De asemenea, epiderma superioară și inferioară au prezentat o acoperire
simplă a trichomiilor n eglandulari uniseriați. (13)

15
CAPITOLUL I II. DATE FITOCHIMICE

Compoziția chimică variază din punct de vedere calitativ și cantit ativ, în
funcție de condiții climatice, de stadiul de dezvoltare al plantei în momentul
recoltării și în funcție de specie.
Uleiul volatil ( Basilici aetheroleum ) reprezintă, fără îndoială, componenta
cea mai cunoscută a busuiocului. În funcție de chemotip și de varietatea investigată,
conținutul în ulei volatil poate avea valori cuprinse între 0.04 și 0.07%. (1)
Cei mai importanți componenți ai uleiului volatil sunt: estragolul
(metilchavicol ), peste 87% în unele chemotipuri (fig.5) , linaloolul (fig.6) (chiar
peste 75%), eugenolul (fig. 9) (peste 20%), apoi ocimenul (fig.20) , cineolul (fig 11) ,
un număr de sescviterpene și derivați fenilpropanici. (1)
Produsul vegetal conține și derivați flavonici (glicozi de ale cvercetolului și
kemferolului), acid cafeic (fig.55), taninuri, fitosteroli și cu mare probabilitate unele
saponine. (1)
Compoziția chimică a busuiocului dulce a fost investigată și mai mult de 200
de componente chimice au fost raportate în multe regiuni ale lumii. (14)

III.1. BASILICI AETHEROLEUM
Basilici aetheroleum reprezintă uleiul volatil obținut prin antrenarea cu
vapori de apă a somităților florale proaspăt provenite de la diferite specii de
Ocimum.
Nomenclatorul botanic a soiurilor de Ocimum basilicum L. din care sunt
distilate diferitele tipuri de ulei volatil de busuioc este extrem de complicat, deoarece
botaniștii par să fi atribuit mai multe denumiri acelorași soiuri. Există 50 -60 de
specii de Ocimum în Asia tropicală, Africa și America. Este binec unoscut faptul că
polimorfismul din specia Basilicum este responsabil pentru numărul mare al
subspeciilor, soiurilor și formelor. Mai mult, florile de busuioc, deși hermafrodite,
prezintă o polenizare încrucișată abundentă, posibil de către albine, cu hibr idarea
ulterioară în forme anormale sau tulpini de caracter instabil.
Astfel, se poate face diferentierea dintre specii:

16
1. Tipul european de ulei dulce de busuioc : Distilat în Europa și America din
adevăratul Ocimum basilicum L .
Uleiul conține ca principal constituent metilchavicol (fig.5) și linalool
(fig.6) , dar nu are camfor (fig.7) . Uleiul este levogir . Acest tip este de cea mai înaltă
calitate, cu miros puternic.
2. Ulei de busuioc de tip Reunion . – Distilat inițial pe Insula Reunion, dar acu m
în Insulele Comore, Madgascar și Insula Seychelles dintr -o specie de busuio c
înca nedeterminat ă.
Uleiul conține metilchavicol (fig.5) ca element constitutiv principal, de
asemenea camfor (fig.7) , dar fără linalool (fig.6) . Uleiurile sunt dextrogire, au o
ușoară „notă” camforică și, prin urmare, reprezintă o calitate ceva mai scăzută.
În mod evident, doar tipurile de ulei european și cel de tip Reunion sunt
importante. Următoarele tipuri au fost produse ocazional și experimental:
3. Tip de ulei de busuioc cu cinamat de metil (fig. 8) – Astfel de uleiuri au fost
distilate în Bulgaria, Sicilia, Egipt și, în ultimul timp, în Haiti. Se presupune ca
a fost distilat din Ocimum basilicum L.
Ele sunt levogire, conțin metalchavicol (fig.5) ca si constituent principal,
linalo ol (fig.6) și o cantitate substanțială de metilcinamat (fig.8) . Acest fapt
sugerează că planta nu este cu adevărat Ocimum basilicum L ., ci o alta specie, cum
ar fi Ocimum canum Sims.
4. Uleiul volatil de busuioc cu eugenol (fig.9) – Astfel de uleiuri au fost distilate
în Java, Seychelles și Samoa. Acestea sunt dextrogire în general, și conțin
eugenol ca element principal, ceea ce duce la concluzia că planta nu este
adevărată Ocimum basilicum L., ci poate Ocimum minimum sau Ocimum
gratissimum L., sau o alta spe cie. (15)

➢ Ocimum basilicum
O. basilicum conține în principal aproximativ 20 de compuși cum ar fi
linalool (fig.6) , estragol (fig.5) , metil eugenol (fig.10) , 1-8-cineol (fig.11) , care au
fost identificați prin GC -MS. Camfor (fig.7) , limonen (fig.12) , timol (fig.13) , citral
(fig.14) , α-linalool (fig.15) , β-linalool (fig.6) , estragol (fig.5) , sunt monoterpenele
din O. basilicum . Metil eugenol (fig.10) este compusul activ al Ocimum basilicum
iar acidul cicoric (fig.16) a fost găsit în frunzele proaspete de busuioc . Extract ul

17
brut din diferite părți morfologice ale speciei Ocimum basilicum este bogat în fenoli.
Pigmentul violet intens al florii se datoreaz ă prezenței antocian inelor. Linalool
(52,42%), metil eugenol (18,74%), 1,8 -cineol (5,61%) sunt compuși majori din O.
basil icum care sunt izolați prin metoda HPLC . Mi rcen (fig.24), borneolul (fig.17)
și neralul (fig.25) sunt compușii minori prezenți în 5%, 9% , respectiv 8% . 14
antocianine diferit e au fost izolat e prin HPLC iar în 11 dintre acestea s -a evidențiat
ca pigment de baza cianidina (fig.18) , iar în celelalte 3 pigmenți pe bază de
peonidină (fig.19) . (2)
Deși uleiuri volatile din diferitele specii de busuioc sunt variabile,
componentele prevalente sunt monoterpenele și fenilpropanoizii . Cele mai
importante componente sunt 1,8 cineole (fig.11) , linalool (fig.6) , metilchavicol
(fig.5) (estragol) și, într -o proporție mai mica, eugenolul (fig.9) . În continuare ,
monoterpenele ( ocimene (fig.20) , geraniol (fig.21) , camfor (fig.7) ), sesquiterpenes
(bisabolene (fig.22) , cario filen (fig.23) ) și fenilpropanoid e (metilcinamat (fig.8) ,
metileugenolului (fig.10) ) sunt prezente în cantități diferite și influențează puternic
aroma.
Busuioc dulce , O. basilicum, conține în principal derivați de fenol, cum ar
fi eugenolul (fig.9) , metileugenol (fig.10) , chavicol (fig.26), estragol (fig.5) și
cinamat de metil (fig.8) , adesea combinate cu diferite cantități de linaloo l (fig.6) .
Calitatea comercializată în Europa, Asia de Vest și America de Nord
(Tipul Mediteranean) se caracterizează prin 1,8 cineole (fig.18) și linalool (fig.6) ,
plus mici cantități de estragol ((fig.5) și eugenol (fig.9) . Această descriere este
valabilă atât pentru tulpinile cu frunze verzi, cât și pentru cele cu frunze roșii (care
conțin antocianin e). (16)
Într-un studiu efectuat pe uleiul volatil obținut de la Ocimum basilicum L.,
varietatea “Holland”, realizat în România pe 3 probe, în iulie (proba 1), august
(proba 2) și septembrie (proba 3) , s-a pus în evidență un conținut în ulei volatil de
0,4-0,8%, cantitatea maximă fiind obținută de la materialul recoltat în luna iunie, iar
minima s -a înregistrat în septembrie. În toate probele constituentul majoritar a fost
linaloolul, se poate considera că varietatea „Holland” se încadrează în chemotipul
bogat în linalool. (17)
Uleiurile volatile din frunzele și florile de Ocimum basilicum, colectate în
regiunea Dakar din Senegal au fost extrase prin antrenarea cu vapori de apă.
Randamentele extracției au arătat că în cazul specie Ocimum basilicum frunzele sunt
mai bogate în ulei uri volatile (1,26%), în comparație cu florile (0,49%). (18)
O. basilicum var. purpurascens Benth. are un conținut mai mare de
polifenoli totali (1,9630 ± 0,1340 g% acid tanic) și acid rosmarinic (620,952 mg%)

18
comparativ cu Ocimum basilicum L . (0,8184 ± 0,0350 g% acid tanic și 19,45 mg%
acid rosmarinic). Conținutul mai mare de derivați fenolici al varietății roșii este
responsabil pentru efectul a ntioxidant superior. (19)

Fig.5 Structură Fig.6 Structură Fig.7 Structură
Estragol (20) Linalool (21) Camfor (22)

Fig 8 . Structură Fig.9 Structură Fig.10 Structură
Metilcinamat (23) Eugenol (24) Metileugenol (25)

Fig.11 Structură Fig.12 Structură Fig.13 Structură
1,8-cineol (26) Limonen (27) Timol (28)

19

Fig. 14 Structură Fig.15 Structură Fig.16 Structură
Citral (29) α-Linalool (30) Acid cicoric (31)

Fig.17 Structură Fig.18 Structură Fig.19 Structură
Borneol (32) Cianidină (33) Peonidină (34)

Fig.20 Structură Fig.21 Structură Fig.22 Structură
Ocimene (35) Geraniol (36) Bisabolene (37)

20

Fig.23 Structură Fig. 24 Structură Fig. 25 Structură

Cariofilene (38) Mircene (39) Neral (40)

Fig. 26 Structură

Chavicol (41)

Astfel, în prezent sunt cultivate și utilizate numeroase specii de Ocimum :

➢ Ocimum basilicum var. citriodorum :
Ocimum basilicum var. citriodo rum a fost recoltat la înflorirea totală și la
începutul maturizării semințelor. Uleiurile volatile au fost extrase din produsul uscat
prin hidrodistilare cu aparatul de tip Clevenger.
Compoziția chimică a uleiului volatil a fost stabilită prin analiza gaz-
cromatografică cuplată cu spectrometrie de masă (GC -MS), cu ajutorul
cromatografului de gaze Agilent Technologies tip 6890N cuplat cu detectorul de
masă (MSD) tip 5975 inert XL Mass Selective Detector.
Au fost analizate 2 probe: o probă recol tată în fa za de înflorire totălă și altă probă
recoltată la începutul coacerii semințelor.

21
Uleiul volatil al celor două probe de O. basilicum var. citriodorum se
caracterizează printr -un conținut bogat în linalool (fig.6) , gerani al(fig.14) și carveol
(fig.2 7). Alți compuși importanți sunt 4 -terpineolul (fig.2 8), nerolul (fig.2 9), β-
cariof ilenul (fig.23) , α-bergamotenul (fig.30) și germacrenul D (fig.31). În total au
fost identificați 37 de constituenți ai uleiului volatil: analiza primei probe a arătat 35
de com puși ce alcătuiesc 90,2% din totalul uleiului volatil, iar a doua probă 35 de
compuși ce constituie 92,9%. În uleiul primei probe, compușii principali: linalool
28,7% (fig.6) , geranial -14,3% (fig.14) , carveol -11,9% (fig.24) , 4-terpineol -6,5%
(fig.2 8), nerol -6,7% (fig.2 9) constituie 68,1% din total. La a doua probă, se observă
o creștere a conținutului acestora în ulei până la 73,8% %: linalool -31,2% (fig.6) ,
geranial -18,0% (fig.14) , carveol -14,7% (fig.2 7), 4-terpineol -6,7% (fig.2 8) și nerol –
3,2% (fig.29). Conținutul de linalool (fig.6) , geranial (fig.14) , carveol (fig.2 7), 4-
terpineol (fig.2 8) este mai scăzut în faza de înflorire totală și crește la începutul
coacerii semințelor, pe când conținutul nerolului (fig.29), β-cariof ilenului (fig.23) ,
α-bergamo tenului (fig.30), germacrenului D (fig.31) în uleiul analizat este mai
ridicat în faza de înflorire totală și se reduce la coacerea semințelor.
Proba (I) conține 0,3% de 6 -metil -5-hepten -2-onă (fig.32) și 0,1% de β –
eudesmen (fig.3 3), care nu se regăsesc în a doua probă, iar octen -1-il acetat (0,3% –
fig.34) și α -felandrenul (0,1% -fig.35), prezente în proba (II), lipsesc în ulei în faza
de înflorire totală. (42)

Fig. 2 7 Structură Fig.2 8 Structură Fig.2 9 Structură
Carveol (43) Terpineol (44) Nerol (45)

22

Fig.30 Structură Fig.31 Structură Fig.32 Structură
Alfa-bergamoten (46) Germacren D (47) 6-metil -5-hepten -2onă (48)

Fig.3 3 Structură Fig. 3 4 Structură Fig. 3 5 Structură
Eudesmen (49) octen -1-il-acetat (50) Alfa-felandren (51)

➢ Ocimum gratissimum:
Uleiul distilat din Ocimum gratissimum L. se caracterizează prin conținut
ridicat de fenol, fenolii constând în principal din timol (fig.13) sau eugenol (fig.9) .
O serie de probe au fost descrise în literatura de specialitate, dar uleiul nu a atins
nici o importanță comercială. (15)
Specia Ocimum gratissimum (O. gratissimum L.) este o sub -specie
originară din Asia și Africa, dar cu apariții spontane și în Brazilia. În Am azonul
brazilian este denumită alfavacã o. (52)
Pentru a determina compoziția lor chimică, uleiurile volatile extra se au
fost analizate prin Cromatografia în faz ă gazoasă, cu ajutorul unui aparat Deloi DI
200, prevăzut cu un detector cu ionizare în flacără și o coloană DB5 (lungime: 25m,

23
diametrul: 0.25mm). Identificarea componentelor chimice a fost realizat ă prin
cromatografia în fază gazoasă, cuplată cu spectofotometria de masa .
Uleiul volatil de Ocimum gratissimum are ca și componente majoritare
timolul -43,45% (fig.13) , para -cimenul -12,26% (fig.3 6) și γ-terpene -12,11%.
Într-un studiu realizat în Kenya pe uleiul volatil din frunzele de Ocimum
gratissimum, componenții majoritari sunt eugenolul -68,8% (fig.9) , metil -eugenolul
13,21% (fig.10) și cis -ocimenul -7,47% (fig.20) .
Alte cercetări din diferite părți ale lumii, asupra uleiului volatil a acestei
plante, au arătat proporții diferite a compușilor chimici. În Camerun, un studiu
indică timolul -47,7% (fig.13) și β-terpenele -14,3% ca și componente majoritare.
Pe Coasta de Fildeș, un alt studiu a evidențiat preponderența timolului –
70,8% (fig.13) în uleiul volatil din Ocimum gratissimum.
Tot în aceeași țară, alt studiu arată prezența timolului (fig.13) în proporție
de 34,6%, a p-cimenului (fig.3 6) de 25,2%, α -selinenul de 6,8% (fig.37), mircenel or
de 5,4% (fig.24) și β-cariofilenele 4,9% (fig.23) . (53)
În cercetările realizate în Brazilia, uleiul volatil din frunzele de O.
gratissimum a fost extras din frunze proaspete , prin hidrodistilare, folosind un aparat
Clevenge, în care frunzele au fost zdrobite și introduse într -un balon de 5 litri,
împreună cu 2 ,5 litri de apă distilată, urmat de fierbere timp de 2 ore. Apoi s -a
adăugat sulfat de sodiu anhidru peste uleiul volatil , iar acesta a fost păstrat la frigider
la -4 ̊C, până în momentul analizei.
Analiza chimică a uleiului volatil a fos t realizată prin cromatografia pe gaz
cuplată cu spectrofotometria de masă (GC/MS). Identificarea componentelor s -a
făcut prin compararea masei acestora cu standarde raportate în literatura de
specialitate.
Astfel, eugenolul (fig.9) este compusul prezent î n cantitatea cea mai mare în
uleiul volatil obținut din frunzele proaspete de O.gratissimum, colectate în jur de ora
8:00. Acesta se găsește în proporție de 72,26%, dar procentul de eugenol poate fi
până la 98% la ora 12:00. (52)

24
A. O. gratissimum var. timol
Acest tip de ulei a fost obținut de la busuiocul provenit de pe Coasta de Fildeș
Un studiu a raportat că Ocimum gratissimum L. a fost cultivat în Daba -kala
(Coasta de Fildeș) planta proaspătă obținând în medie 0,6% din ulei care conține
56% din fenoli total i și 39% timol (fig.13) .
Un alt studiu a examinat un ulei volatil similar provenit din Africa Centrală
care a avut următoarele propriețăți: 35% fenoli (în principal timol), esteri 3.5%.
Alți cercetători au descri s uleiul provenit din Ocimum gratissimum distilat
pe Coasta de Fildeș, în Congo francez și în Grasse (Sud -Estul Franței), care conține
de la 23% până la 44% fe noli, în principal timol (fig.13) cu urme de carcavol
(fig.3 8).(15)

Fig. 3 6 Structură Fig. 37 Structură Fig. 3 8 Structură
p-cimen (54) alfa-selinen (55) carvacrol (56)

B. O. gratissimum var. eugenol
Un tip complet diferit de ulei de Ocimum gratissimum este cel care conține
ca principal constituent eugenolul (fig.9) . Rămâne îndoielnic dacă planta din care
este distilat acest tip de ulei este de fapt Ocimum gratissimum L. Este o specie sau
o varietate aliată. Un astfel de ulei distilat în Mahe (Insulele Seychelles) a fost
descris de Imperial Institute după ce planta a fost identificată în Kew drept Ocimum
gratissimum L. Randamentul uleiului a fost de 0,1%. Acesta avea următoarele
proprietăți: conținutul în fenol de 62%.
Un alt ulei similar a fost examina t de un alt cercetător, având ca și
componente: terpene (în principal ocimene (fig.20) ) 16%, fenoli (în principal

25
eugenol (fig.9) ) 55%, alcool (probabil linalool (fig.6) ) 13%, esteri 0.6%, reziduri și
pierderi 9.8%.
Alt cercetător a descr is un ulei esential de Ocimum gratissimum L. distilat în
Madagascar și în insulele Comoro care conține: ocimene 12% (fig.20) , politerpene
3%, eugenol 89% (fig.9) și urme de fenoli.
Mai tarziu, un alt studiu pe Ocimum gratissimum L. distilat în Madagascar
și în Insulele Comoro s a evidențiat prezența următoarelor componente: ocimen 12%
(fig.20) , l-linalool (fig.6) și α-terpineol (fig.2 8) între 3,5 -3,8%, eugenol 62,5%, metil
chavicol în canțități mici, sesviterpene 15%, politerpene 3%. Cercetătorii au
specificat că uleiul a fost distilat din Ocimum gratissimum L. pur și a u concluz ionat
că plantele sunt identice din punct de vedere mor fologic, dar în unele cazuri, produc
uleiuri cu compoziție complet diferită.
Într-un alt studiu, trei distilări au fost efectuate în diferite perioade de cultivare
pentru a studia dinamica acumulării de ulei și conținutul de eugenol (fig.9) .
S-a constatat că perioada de înflorire în masă coincide cu cea optimă pentru
recoltarea și tratarea materialului vegetal. Uleiul volatil este conținut în principal în
frunze și flori. După una sau două zile, planta recoltată își pierde mare parte din
eugenol. După unsprezece zile, conținutul de eugenol scade la 10%. Astfel, uleiul
essential con ține 7 -8% mircene (fig.24), 20-30% terpene mon ociclice și 70%
eugenol (fig.9) .(15)

C. O. Gratissimum var. Citral

Potrivit unui autor anonim Ocimum gratissimum , fam. Labiatae , este
originar din peninsula Persia, Sind, Punjab, estul Bengalului, Nepal și Deccan, care
la distilarea cu abur produce 0,1% procente dintr -un ulei verzui -gălbui. Un ulei de
acest tip posedă următoarele componente: citral 66.6% (fig.14) , geraniol 25.7%
(fig.21) , citronelal 2.8% (fig.39) , geranil acetat 1.5% (fig.40) , sesviterpene 2.4%,
rezidu neidentificat 6.6%.
În cazul acestui tip de ulei, de asemenea, există o oarecare îndoială cu privire
la botanica plantei -mamă. (15)

26

Fig. 39 Structură Fig. 40 Structură
Citronelal (57) Geranil acetat (58)

➢ Ocimum canum Sims :
Este o plantă care crește sălbatic în Vestul Africii Tropicale (Guinea, Ivory
Coast, Congo), Estul Africii (Mozambique, Insulele Comoro și Madagascar) și Estul
Indiei. Natural crește în Sudul Americii. (15)
Ocimum canum Sims este o plantă medicinală tradițională , distribuită în Tamil
Nadu (India) și este cunoscută sub denumirea de Nai Tulasi .
Principale le două tipuri de ulei volatil distilate din plante, conțin metil -cinamat
(fig.8) ca principal constituent, respectiv d -camfor (fig.7) . Ultimul tip a fost
recomandat ca sursă naturală de cam for în timpul celui de al doilea Război Mondial,
când produsele japoneze și chineze (din uleiul de camfor), care au dominat piața
mondială timp de mai mulți ani, au devenit temporar indisponibile. Cel de al treilea
tip de de ulei esential provenit de la Ocimum canum conține citral (fig.14) ca și
component principal .(15)
Frunzele proaspăt culese de O.canum au fost extrase prin hidrodistilare timp de
3 ore, folosind un aparat Clevenger. Uleiul volatil extras a fost uscat cu sulfat de
sodiu anhidru și purificarea a fost realizată în flacoane mici, strâns sigil ate și păstrate
la frigider la temperatura de 4̊C, până la determinare analizei.
Componentele au fost identificate prin gaz cromatografie cuplată cu
spectofot ometria de masă. Uleiul volatil a fost hidrolizat și s -a evidențiat prezența a
36 de compuși, dintre care camforul a fost componenta principală, într -un procent
de 39.77%, urmat de limonen -8,67% (fig.12) , naftalen -7.37% (fig.41), cariofilene –

27
5,6% (fig.23) , α-pinen -5,59% (fig.42), camfen ă-5,2% (fig.43) și acetat de mirtilen –
2,74% (fig.4 4). (59)
A. Uleiul volatil cu componenta principal ă cinamat de metil:
Acest tip de ulei volatil a fost produs ocazional pe Coasta de Fildeș, în partea
franceză din Congo, în Insulele Comor și în Madagascar.
S-a stabilt prezen ța a următoarelor componente în două uleiuri volatile, de
tipul metil cinamat (fig.8) , distilate în Insulele Comoro: 1% cineol (fig.11) , 25% l-
linalool (fig.6) , 2% metil c havicol (fig. 26), 0,5% geraniol (fig.21) , 1% alți alcooli
(acest alcool ar putea fi terpineolul), 55% ester metilic al acidului cinamic (fig.8) .
Metil cinamat (fig.8) : Uleiul volatil de Ocimum canum distilat în
Madagascar și în Insulele Comoros conțin între 54% -85% metilcinamat (fig.8) , în
timp ce alte produse din regiunea franceză din Congo conțin între 9,6% -78% din
acest ester: 0,5% esteri ai acizilor grași , 10% l-sesquiterpene biciclice , 4% –
sesquiterpene triciclice.
Un alt studiu, a fost realizat pe uleiul distilat din tulpini, frunze și flori de
Ocimum canum care crește în sălbăticie în partea de nord a Indiei. Compoziția
chimică a acestui ulei este cu totul diferită: 50% citral (fig.14) , 15.7% citronelal
(fig.39) , 15% linalool (fig.6) , 5% metilcinama t (fig.8) . În procente mici s -au
evidențiat și eugenol (fig.9) , acid acetic (fig.45) , acid citronelic (fig.4 6) , fenoli și
terpene .(15)

B. Ulei volatil cu componenta principală camfor:
Uleiul distilat din Ocimum canum Sims conține un procentaj ridicat de d –
camfor (fig.7) , sugerând cultivarea acestei plante ca sursă naturală de camfor.
Conform unui raport oficial francez, plantări experimentale de Ocimum
canum Sims au fost întreprinse în Insulele Como. Un hectar a produs 12 până la 13
tone de plantă proaspătă, care, prin distilare produce 61 kg (0.47%) de ulei. 20 kg
de camfor ar putea fi izolate din aceste 61 kg de ulei.
Experimentele pe Ocimum canum Sims au arăta t că această plantă poate fi
crescută cu succes în regiunile sudice și centrale ale Ucrainei și în Nordul
Caucazilor. Un hectar produce între 8 până la 10 metri de plantă, din care se extrag
50 kg de ulei, conținând 30 -35 kg de camfor (fig.7)

28
Plantele pot fi recoltate o singură dată în regiunile nordice, dar de 2 ori în
Sud. În funcție de vârsta plantelor, randamentul în ulei variază de la 0.46% până la
0.56 %, calculat pe planta proaspătă. Conținutul de camfor a uleiului volatil crește
toamna: un ulei obținut în timpul recoltării din august conține 47% camfor, în timp
ce un ulei distilat în octombrie, conține 74%.
S-a constatat că 1 kg de plantă proaspătă de Ocimum canum var.
Coamphoratum a dat 7.6kg de ulei volatil .
Aburii care distilează florile și t ulpinile florale ale speciei Ocimum canum
Sims , colectate în Ianuarie și Februarie în India, au obținut un procent de la 0.22
până la 0.33% de ulei volatil din planta uscată și 0.13 până la 0.21% din planta
proaspătă.
La distilarea a 200 kg cu aer uscat și pulverizat de Ocimum canum Sims ,
obținut prin distilarea fracțională a 1.2 kg de cristale și 2.5 kg de fracțiuni lichide ,
acestea din urmă fiind răcite pentru a produce o fracție cristalină suplimentară ,
randamentul total de ulei a fost de 1.85%, calculat pe plant uscată. Uleiul conținea
un număr de 66% din constituenții cristalini, care la rândul lor conțineau 99.16%
camfor (fig.7) și 0.84% borneol (fig.17) . Borneolul a fost separat de camfor ca borat
de tribonil. (fig.47)
➢ Uleiul de Ocimum Canum African (Ocimum americanum L.) – Kenya :
Pentru a obține o cantitate maximă de ulei, planta nu trebuie tăiată până
ajunge la maturitate.
Solurile vulcanice par să favorizeze dezvoltarea camforului în plantă.
Randamentul total de ulei, calculat pe părțile subterane verzi, variază de la
0,5 până la 0,8 la sută în timpul și după maturitatea semințelor.
Distilarea se efectuează în mod obișnuit , 20-25 de litri de apă condensată
fiind necesară pentru a transporta peste 3 kg de ulei.
Uleiul este o masă semisolidă care conține aproximativ 65% de camfor și
35% de lichid. Camforul poate fi separat prin răcire și centrifugare, astfel încât
aproximativ 65% din camfor pur cristalin poate fi izolat. Uleiul separat de camfor
seamănă cu uleiul de eucalipt.

29
➢ Uleiul de Ocimum canum :
După cum sugerează și numele său, uleiul de Ocimum canum, de tip camfor
conține cantități considerabile de camfor (fig.7) . Un ulei distilat în Kenya Colonia,
din care s -a separat 35% camfor și o altă porțiune rămasă în ulei , este considerat ca
sursă de camfor natural.
Un ulei distilat în Khartum (Sudan) din frunzele uscate (obține aproximativ
5%) din presupusul Ocimum kili -mandsc haricum conținea cel puțin 77% camfor, iar
restul terpene.
Alți 2 cercetători au examinat uleiul volatil al busuiocului de camfor
(Ocimum canum ) și au descoperit că acesta conți ne camfor (fig.7) , cam fene (fig.43),
dipenten (fig.12) , un alcool nesaturat și un ester. (15)
C. Ulei volatile cu componenta principal citral :
Arbustul Ocimum canum Sims conține, în medie, 0,7 % ulei volatil , care
poate fi ușor izolat prin distilarea aburului. Uleiul obținut a avut un miros intens și
caracteristic de lămâie cu o notă apreciabilă de lavandă. Conțin e peste 68 %
aldehide, calculate ca citral (fig.14) (metod a bisulfitului de sodiu). Din porțiunea
aldehidică a fost izolată o cantitate mică de metil -heptenonă (fig.32) și citronelal
(fig.39), împreună cu o mare porțiune de citral (fig.14) , în timp ce din porțiunea
nonaldehidică s -au izolat linaool (fig.6) , geran iol (fig.21) , citronelol (fig.48) și esterii
acestor alcooli. Uleiul, care în India se numește ulei Maniri, pare a fi o bună sursă
de citral (fig.14) . (15)

Fig. 41 Structură Fig. 42 Structură Fig. 43 Structură
naftalen (60) alfa-pinen (61) camfenă (62)

30

Fig. 4 4 Structură Fig. 4 5 Structură Fig. 4 6 Structură
acetat de mirtilen (63) acid acetic (64) acid citronelic (65)

Fig. 4 7 Structură Fig. 48 Structură
Borat de tribonil (66) citronelol (67)

➢ Ocimum Canum Hybrid:
Un cercetător a investigat uleiul volatil al hibrizilor F1 Ocimum sp. Nr. 49 x
Ocimum canum în scopul studierii geneticii caracteristicilor chimice și direcției
posibilelor noi formări chimice prin hibridarea de la distanță a diferitelor tipuri de
plante. Pentru distilare s -au folosit plante întregi tăiate în perioada d e înflorire
completă.
Uleiul de hibrizi conținea borneol (fig.17) (care nu este prezent în niciuna
dintre plantele părinte), dar nu conținea linalool (fig.6) (care era prezent la unul
dintre hibrizi) .

31
Uleiul conținea și:17,7% metilchavicol (fig.5) (față de 65,0% în Ocimum sp.
Nr. 49) , 18,2% camfor (fig.7) (față de 65,0 până la 70% în Ocimum canum )
Rezultatele experimentelor indică schimbări considerabile ale activității
sintetice a plantelor sub influența hibridării la distanță. (15)
➢ Ocimum Canum X Ocimum Gratissimum:
Potrivit unui alt studiu, uleiul distilat din hibridizarea Ocimum canum L. și
Ocimum gratissimum conțin constituenții prezenți în uleiul celor două plante
părinte. Astfel, conținutul de camfor (fig.7) al unui hibrid a variat de la 5 la 27%,
conținutul de eugenol (fig.9) de la 5 la 29%. Un conținut mai mare de camfor a fost
de obicei asociat cu un conț inut corespunzător mai mare de eugenol. Uleiurile unui
alt hibrid conțineau de două ori mai mult eugenol decât uleiul din Ocimum
gratissimum , însă conținutul de camfor nu a fost niciodată mai mare decât cel al
uleiului din Ocimum canum . Astfel, acest cerce tător a ajuns la concluzia că
experimentele de hibridizare cu plante aromatice ar fi de mare folos în producția
industrială de uleiuri volatile .(15)
➢ Ocimum kilimandscharicum:
Ocimum kilimandscharicum este originar din Africa și a fost introdus și
cultivat în India și în anumite părți din Turcia. În India este cultivată în Vestul
Bengalului, Assam, Tamil Nadu, Karnataka, Kerala, Dehradun și în partea de Nord.
Constituenții uleiului volatil au fost identificați folosind o combinație de
gaz-cromatografie cu spectofotometria de masă.
Componentul major din O. Kilimandscharicum a fost camforul -46,14%
(fig.7) . Alți componenți care au fost identificați au fost: eugenol (fig.9) , 1-8
cineol (fig.11) , limonen (fig. 12) , α-pinen (fig.42), camfen (fig.43), β-mircen (fig.24)
și α- terpineol (fig.4 9). (68)
Uleiul d istilat din Ocimum kilimandsharicum este similar cu uleiul de tip
eugenol din Ocimum gratissimum și în ultimii ani a fost produs în Africa de Est
britanică, în special în Congo belgian. Conținutul de fenol al acestui ulei variază în
jur de 30%.
Două probe de ulei de Ocimum kilimandcharicum distilate în Congo belgian
și analizate în laboratoarele din New York au un conținut de fenol (eugenol -fig.9)
de 30%.

32
Conținutul mediu de ulei (fără camfor) din frunzele uscate și blaturile
înflorite a fost de 2,5%. Conținutul de camfor în medie 2,54%. (15)
➢ Ocimum Viride Willd:
Ocimum Viride Willd , așa numita plantă de țânțari, se spune că respinge
țânțarii.
Apare în Africa de Vest tropicală și de est, pe Insulele Seychelles, în
Madagascar și în Noua Calendonie.
Distilarea cu abur produce de la 0,35 la 2,59% dintr -un ulei volatil. O serie
de probe au fost descrise în literatura de specialitate, dar uleiul nu a atins nici o
importanță comercială.
Cantitatea de fenoli (timol -(fig.13) ) variază de de la 18% până la 65%.
Potrivit unui raport al Institutului Imperial, plantațiile experimentale de Ocimum
viridae s-au dovedi t a fi de succes pe Insula Secychelles. S -a estimat că planta ar
putea fi recoltată de cinci până la șase ori pe an. Randamentul de ulei, calculat pe
planta proaspătă, a fost de aproximativ 0,5%.
Un cercetător a descis că uleiul provenit din Ocimum viride Willd , cultivat
în Grasse (Franța) din semințe aduse din Madagascar avea un randament de 2.6%,
cu un miros ca racteristic de timol (fig.13) și conținea: esteri (linal il acetat) 1.4962%,
alcooli co mbinați 1.54%, alcooli liberi 30.99%, fenoli 38%.
Compoziția chimică : Timolul, principalul constituent din uleiul de Ocimum
viride . Celelalte componente sunt: d -limonen (fig.12) , α și γ terpene și cantități
necunoscute de dipentene (fig.12) și terpineol (fig.4 9). De asemenea, uleiul conține
de la 18 până la 65% fen oli (în special timol). (15)

Fig. 4 9 Structură
terpineol (69)

33
➢ Ocimum suave:
Așa-numitul busuioc de copac este un arbust cu multe ramuri care cresc până
la înălțimea de aproximativ 8 cm și originar din India și Africa. Uleiul volatil conține
cantități moderate de eugenol (fig.9) .
Cantitatea de eugenol din acest ulei este similar cu cea din Ocimum
nakurense Gurke.
Acest ulei este foare similar cu uleiul de tip Ocimum gratissimum, tipul
eugenol din Insulele Seychelles. (15)
➢ Ocimum minimum :
Cu ani în urmă, Schimmel a primit din sudul Franței două probe de uleiuri
volatile distilate de Ocimum minimum L., care în Franța se numește Petit Basilic.
Proprietățile fizico -chimice ale acestor două uleiuri au coincis cu cele ale uleiurilor
obișnuite franceze sau germane de Ocimum basilicum L. (numite în francez ă Grand
Basilic).
Cu toate acestea, cele două probe s -au remarcat printr -un miros picant ciudat
și au o compoziție chimică cu totul diferită de uleiurile de Ocimum basilicum
comerciale obișnuite.
Acestea conțineau aproximativ 14% eugenol, care a fost identificat prin
prepararea benzoilului. Mai mult, uleiuri le conțineau aparent lina lool (fig.6) .
Datorită cantităților mici din cele două probe, nu a fost posibil să se stabilească dacă
acestea conțineau și metilchavicol. (15)
Componentel e uleiurilor volatile izolate prin hidrodistilarea părților
subterane a specie Ocimum minimum din Turcia au fost examinate prin GC -MS. Au
fost identif icate un număr de 41 de componente pentru un total de 74,4% ulei
volatile. Compușii majori au fost geranil acetatul -69,48% ( fig.40 ), terpineol -2,35%
(fig.28 ) -și octen -1-il-acetat -0,72% ( fig.34 ). (70)
➢ Ocimum sanctum:
Frunzele de Ocimum sanctum L, care în Filipine sunt cultivate ca plantă de
grădină, produc la distilarea cu abur 0,6% dintr -un ulei cu un miros dulce
asemănător anasonului. S -a evidențiat un ulei care a conținut cantități substanțiale
de metilchavicol (fig.5).

34
La scurt timp, al t cercetător a descoperit cineol (fig.11) și linalool (fig.6) în
ulei.
Cu caracter și compoziție total diferită este uleiul de Ocimum sanctum L.
Potrivit unui studiu, planta sacră Tulsi nu are doar o semnificație religioasă,
ci frunzele sale au proprietăți medicinale, acționând ca un expectorant și antiseptic,
în plus pentru a fi folosit ca respingător de insecte. La distilarea cu abur, frunzele
produc 0,7% dintr -un ulei volatil , care are un miros puternic de cuișoare. În ulei s –
a evidențiat 3% carvacrol (fig.38), 71% eugenol (fig.9) și 20% eter de metil
eugenol. (15)
➢ Ocimum menhtaefolium:
Acest tip de ulei conține ca și componentă principal ă metilchavicol și
atenolol. Conține , de asemenea alcooli liberi, hidrocarburi esterificate și
sesviterpene. (15)
➢ Ocimum micranthum:
Peekolt a obținut din frunzele aromate de Ocimum micranthum Willd , care
în Brazilia se numește marjoram , 0,14 la sută dintr -un ulei volatil .
Același autor a distilat și frunzele Ocimum carnosum strâns legate și a
obținut 0,25% ulei volatil .(15)
➢ Ocimum pilosum:
Într-un alt studiu, s-au distilat din semințele și frunzele proaspete de Ocimum
pilosum , uleiul conținând 41% citral (fig.14) , 34% citronelal (fig.39), mici cantități
de cineol (fig.11) , limonen (fig.12) și timol (fig.13) .(15)

III.2. ALTE COMPONENTE
1.Flavonoide:
Flavonoizii, care sunt metaboliți secundari importanți din plante, sunt
implicați în creșter ea plantelor , ajutandu -le să-și păstreze rezistența în condițiile de
mediu . Preponderent în frunze, flori, fructe și rădăcin i, flavonoidele joacă un rol
important î n plantele medicinale.

35
Biosinteza flavonoidelor din plante începe cu calea shikimate (Calea
shikimate este o cale metabolică în șapte trepte, utilizată de bacterii, ciuperci, alge,
unele protozoare și plante pentru biosinteza de fola ți și aminoacizi aromatici.) și cu
alte produse intermediare , cum ar fi calcona (fig.50) și izoflavonoidele, care se
form ează pe calea fenilpropanoidului .
Aceste flavonoide sunt apoi conjugate cu alte flavonoide și cu glicoză pentru
a forma produse finale, inclusiv antociani și glicozid a flavonolică.
Recent, multe cercetări au raportat că există diferite tipuri de flavonoide în
frunzele de busuioc ( Ocimum basilicum ), cum ar fi: quercetină (fig.51), kaempferol
(fig.52), rutină (fig.53) .
Alte componente care se găsesc în Ocimum basilicum sunt: compuși
fitochimici ca monoterpenele, limonenul (fig.12) , mircen (fig.24) , terpin eol (fig.49),
acizi fenolici (acid p -cumaric (fig.54), acid cafeic (fig.55), acid caftaric (fig.56)),
steroizi și vitamine (A, C, E, K). (71)
2.Pigmenți antocianici:
Culoarea frunzelor de un roșu închis ale anumitor tipuri de busuioc se
datorează pigmenților de tipul antocianilor. Unele varietăți de busuioc conțin 200
μg de antociane la 1 gram de frunze proaspete.
Un studiu realizat pe pigmenții antocianici prezenți î n busuiocul purpuriu,
utilizând cromatografia de lichide de înaltă performanță, date spectrale și
spectometria de masă, a evidențiat în total 14 pigmenți antocianici diferiți, dintre
care 11 având ca pigment de bază cianidin -3-(di-p-cumarilglucozida) -5-glucozidă .
Au fost, de asemenea identificați și trei pigmenți minori pe bază de peonidină.
Busuiocul purpuriu poate fi o sursă importantă de pigmenți antocianici
acilați și glicozilați . (72)
3.Alte componente:
Ocimum basilicum conține de asemenea triterpene, alcaloizi, flavonoide,
saponine, cumarine, glicozide și taninuri.
Ocimum tenuiflorum are ca și componente principale acidul oleanoic
(fig.57), ursolic (fig.5 8)- acizi saponinici triterpenici , acidul rozmarinic (fig.5 9),
cariofilene .(73)

36
Ocimum sanctum conține acizi grași : stearic (fig.60), palimitic (fig.61), oleic
(fig.62), linoleic (fig.63) și acidul linolenic (fig 64).

Fig.50 Structură Fig. 51 Structură Fig. 52 Structură
calconă (74) quercetină (75) kaempherol (76)

Fig. 53 Structur ă Fig. 54 Structură Fig. 55 Structură
rutină (77) acid p -cumaric (78) acid cafeic (79)

Fig. 56 Structură Fig. 57 Structură Fig. 5 8 Structură
acid caftaric (80) acid oleanolic (81) acid ursolic (82)

37

Fig. 59 Structură Fig. 60 Structură Fig. 61 Structură
acid rozmarinic (83) acid stearic (84) acid palmitic (85)

Fig. 62 Structură Fig. 63 Structură Fig. 64 Structură
acid oleic (86) acid linoleic (87) acid linolenic (88)

38
CAPITOLUL IV. ACȚIUNI ȘI UTILIZĂRI

Originar din India, busuiocul este cultivat în zona mediteraneană de mii
de ani. Acesta era utilizat frecvent de egipteni și grecii antici.
Lungul drum al acestei plante aromatice începe în Europa din timpul
domniei lui Alexandru cel Mare. Busuiocul a fost apoi cultivat în grădinile din Roma
antică, apoi a fost adus de călugării benedictini din Alpi în Germania. Datorită
acestei răspândiri istorice, în prezent busuiocul se găsește din Orientul Îndepărtat,
până în bazinul mediteranean, cu aproximativ 60 de soiuri cu parfum diferit, care se
disting prin arome diferite, dim ensiune și formă. (89)
Din busuioc se obțineau ceaiuri răcoritoare sau extracte în vin, tonice,
revigorante, indicate în febră, răceală, guturai, disurie și balonări. Băile cu busuioc
se recomandau în oboseala cronică și în convalescență .
Tulsi a fost și este încă un component de primă importanță al medicinei
Ayurvedice fiind considerat un produs care echilibrează organismul uman, înlătură
stresul, fiind un promotor al longevității. Sucul rezultat în urma presării frunzelor
proaspete de tulsi se folosea ca febrifug și antidot în mușcăturile de șarpe sau de
scorpion, având totodată rol antiseptic și cicatrizant. În India se consideră că
administrarea pe stomacul gol a frunzelor de tulsi este benefică pentru creșterea
imunității, iar Ayurve da consideră Ocimum sanctum plantă cu proprietăți
adaptogene, fiind folosită în modularea răspunsului psihologic în situații stresante.
Ocimum sanctum se utilizează și astăzi în medicina populară din multe
zone, în tratarea diferitelor afecțiuni, precum: tuse, răceală, febră, astm, bronșită,
tulburări digestive, afecțiuni dermatologice, infecții oculare și auriculare.
În mediul religios, busuiocul se folosește în diverse ritualuri, apa
obținută fiind un adevărat remediu pentru enoriași.
Principalele utilizări ale busuiocului (partea aeriană în totalitate sau
numai frunzele) se datorează mai ales prezenței componentelor volatil e și derivaților
flavonici. Astfel, produsul vegetal este frecvent utilizat ca eupeptic, stomahic,
atispastic, antitusiv, carminativ. Se mai utilizează ca diuretic și ușor sed ativ,
inductor al somnului . (1)

39
IV.1. ACȚIUN I TERAPEUTICE :

1) Acțiune analgezică și antiinflamatoare:
Extractul metanolic din frunzele de Ocimum basilicum a arătat o
activitate analgezică, pusă în evidență pe anumite specii de șoareci. Această
activitate analgezică a fost comparabilă cu cea a aspirinei.
Efectele tincturii de Ocimum basilicum în inflamația acută indusă cu ulei
de terebentină la șobolanii din specia Wistar au fost examinate și comparate cu
efectele diclofenacului. Tinctura de Ocimum basilicum a arătat o suprimare
marcantă a numărului total de leucocite dar a prezentat un efect i nhibitor mai mic
asupra tuturor parametrilor testați, în comparație cu diclofenac ul.(90)
Extractul metanolic de Ocimum sanctum a arătat o activitate
inflamatorie la șobolani. Uleiul volatil și acidul linoleic prezent în busuioc au
capacitatea de a bloca ciclooxigenaza și lipoxigenaza, căi de metabolizarea a
acidului arahidonic. (91)
2) Acțiune hipoglicemiantă
Frunzele de Ocimum sanctum s-au dovedit că posedă efecte
hipoglicemiante în experimentele realizate pe animale. Decocturile preparate cu
diferite părți din plante scad nivelul glicemiei. Un studiu efectuat pe 18 șobolani a
arătat că un constituent din frunzele de Ocimum sanctum are efecte stimulato are
asupra căii fiziologice de secreției a insulinei. S -au realizat mai multe studii asupra
proprietățiilor antiglicemice ale busuiocului, dar mecanismul de acțiune nu a fost
complet elucidat. (92)
Activitatea antidiabetică a extractului hidroalcoolic de Ocimum
tenuiflorum împotriva diabetului indus de nicotinamidă și streptozotocină la
șobolani s -a dovedit a fi crescută la doze cuprinse între 250 -500 mg/kg corp, efecte
comparabile cu glibenclamida. (93)
3) Acțiune antimicrobiană
Uleiul volatil extras din Ocimum tenuiflorum a prezentat activitate
antimicrobiană împotriva S.aureus (inclusiv MRSA) și E.col i, dar a fost mai pu țin
activ față de P.aeruginosa .

40
Conform literaturii de specialitate, principalele componente
responsabile pentru activitatea antimicrobiană a uleiului de busuioc pot fi: camforul,
eucaliptolul și eugenolul. (94)
Un alt studiu a fost realizat pentru a demonstra activitatea
antimicrobiana a extractului de Ocimum gratissimum contra Salmonella,
Typhimurium, S.Aureus și E.Coli , bacterii patogene care provoacă diaree. (95)
4) Acțiune antiulceroasă
Proprietăți antiulcerogene ale speciei Ocimum sanctum după
administrarea intraperitoneală au fost demonstrate la specii de șobolani albi.
Efectele antiulcerogene au fost studiate în ligatura pilorică a șobolanilor tratați cu
aspirină. Extractul din frunzele de Ocimum sanctum a redus riscul de apariție a
ulcer ului și hiperaciditatea, atât la administrarea cronică, cât și la administrarea
acută.
S-a demonstrat că uleiul volatil obținut din Ocimum sanctum deține
activitate antiulceroasă împotriva aspirinei, indometacinei, alcoolului, histaminei,
rezerpinei, ser otoninei și împotriva ulcerațiilor induse de stres la animalele
experimentale.
Extractul etanolic din plantă, a protejat șobolanii de hepatotoxicitatea
indusă de paracetamol. (96)
5) Acțiune antihiperlipidică
Frunzele de Ocimum sanctum scad nivelul lipidelor serice la animalele
experimentale, a tât cele sănătoase , cât și la animalele diabetice . Uleiul volatil din
extractele din frunze de Ocimum sanctum are activitatate lipidică împotriva
hipercolester olemiei. (97)
6) Acțiune antihipertensivă
Întru -un studiu în care s -au testat efectele antihipertensive ale speciei
Ocimum basilicum asupra șobolanilor, determinându -le hipertensiune și
consecințele aceteia: funcție renală, hipertrofie miocardică, a arătat că Ocimum
basilicum poate scădea hipertensiunea, dar într -o proporție mai mică față de
captopril. Nu s -a găsit dependența de doză a ace stui efect, fiind probabil doza
maximă.

41
S-a observat, de asemenea, o scădere variabilă a angiotensinei II, dar din
nou, nu la același nivel cu captoprilul. (98)
7) Acțiune antioxidantă
Activitatea antioxidantă a flavonoidelor (orientină și vicenină) in vivo a
fost exprimată printr -o reducere semnificativă a peroxidării lipidelor, indusă de
radiații la nivelul ficatului la șoareci.
Compușii fenolici, cirsilineol, cirsimaritin, izotimusin, apigenina și
acidul rozmarinic, dar și cantități apreciabile de eugenol (compo nentă majoră a
uleiului volatil) din extractul din frunze proaspete din speciile de Ocimum au
activitatea antioxidantă bună. (99)
Activitatea antioxidantă a unui extract metanolic de Ocimum basilicum
a fost examinată folosind diferite sisteme de testare in vitro. Rezultatele au arătat că
acidul rozmarinic poate capta 1,52 radicali și a fost pusă în evidență și existența unui
efect sinergic între alfa -tocoferol și acidul rozmarinic. (100)
Pentru a demonstra acțiunea antioxidantă asupra unor parametrii
biofizi ci ai pielii a uleiului volatil obținut din Ocimum basilicum, s-a determinat
compoziția calitativă și cantitativă a uleiului folosind spectrometrie GC -MS și GC –
FID. Activitatea antioxidantă a fost evidențiată cu ajutorul testului DPPH și datorită
modificării parametrilor biofizici ai pielii după aplicarea topică a uleiului. Studiul s –
a realizat comparativ cu uleiul volatil de menta ( Aetheroleum menthae piperitae ).
Astfel, uleiul volatil de busuioc a prezentat activitate antioxidantă mai bună, în
comparație cu uleiul de mentă. După aplicarea uleiurilor, nu s -a observat iritarea
pielii. (101)
8) Acțiune imunomodulatoare
Extractul din planta Ocimum basilicum prezintă o acțiune
imunomodulatoare care are loc la nivel celular, inclusiv proprietăți antiagregante
plachetare . Inhibă, de asemenea, activitatea de combaterea a HIV -1 revers
transcriptazei. Nu se cunosc încă mecanism ele de acțiune. (2)
9) Activitate antifungică
Eficiența antifungică a extractelor cu solvenți din părți aeriene, rădăcină,
ulei de busuioc și compuși fitochimici izolați din Ocimum basilicum au fost
cercetate. S -a demonstrat că extractul etanolic din părțile aeriene ale plantei și din

42
compuși fitochimici izolați au prezentat un grad mai ma re de activitate antifungică,
decât extractele din rădăcini.
De asemenea, uleiul volatil a prezentat o activitate antifungică
semnificativă împotriva multor ciuperci vegetale patogene. (102)
Fracția met anolică și apoasă din Ocimum sanctum au arătat o activitate
antifungică împotriva ciupercii dermatofitice T.rubrum . Fracțiunea apoasă a arătat
o activitatea dermatofitică mai bună comparativ cu fracți unea metanolică. (91)
10) Activitatea anticonvulsivantă
Diferite extracte din rădăcină, tulpină, frunze și flori de Ocimum
sanctum au fost investigate pentru a testa activitatea anticonvulsivantă, prin metoda
electroșocului maxim, folosind fenitoina ca standard.
S-a observat că extractul etanolic și cloroformic din frunze și tulpină este
eficient în prevenirea convulsiilor induse de elect roșoc. (97)
Prin hidrodistilarea extractului apos din frunzele de Ocimum basilicum
s-a evidențiat o activitate anticonvulsivantă puternică datorată prezenței majoritare
a eugenolului. (2)
11) Activitate ovicidă
Activitatea ovicidă a uleiului volatil de Ocimum gratissimum cu
componenta principală eugenol a fost evaluată împotriva Haemonchus contortus , un
parazit gastrointestinal la rumegătoarele mici. Uleiul și eugenolul au fost diluate cu
Tween 20 (0.5%) la cinci concentrații diferite. Ouale de H.contortus au fost obținute
din fecale de capre infectate experimental. La concentrații de 0.5% , uleiul volatil și
eugenolul au arătat un maxim de inhibiție pentru eclodabilitate.
Acest rezultat sugerează o posibilă utilizare a uleiului volatil de
Ociumum gratissimum în flatulență la rumegătoarele mici. (103)
12) Activitate cardioprotectoare
Ocimum sanctum are proprietăți cardioprotectoare. Administararea pe
termen lung de Ocimum sanctum oferă protecție semnificativă împotriva
izoproterenolului, care induce necroză miocardică la șobolanii din specia Wistar,
prin îmbunătățirea activității antioxidante endogene.

43
Acidul ursolic izolat din Ocimum sanctum a prezentat protecție
împotriva peroxidării lipidelor. (97)
Administrarea extractului de Ocimum sanctum în combinație cu Ginkgo
biloba a arătat un efect cardioprotector prin protejarea disfuncției ventriculare,
datorită creșterii de enzimă antioxidantă și prin scăderea producției de radicali liberi.
(104)
13) Activitate radioprotectoare
Efectul radioprotector al speciei de Ocimum sanctum a fost raportat
pentru prima dată în 1995. Două flavonoide izolate (orientina și vicenina) din
frunzele de Ocimum sanctum au prezentat un efect radioprotector mai bun în
comparație cu sub stanțele sintetice radioprotectoare.
Combinația de extract de frunz e de Ocimum sanctum cu WR -2721
(radioprotector asintetic) a arătat o protecție a celulelor măduvei osoase mai mare și
o reducerea a toxicității WR -2721 la doze mai mari. (105)
14) Acțiune anticanceroasă
Un studiu realizat pe Ocimum sanctum a arătat o reducerea semnificativă
a dimensiunii celulelor tumorale și o creșterea a duratei de viață a șoarecilor pe care
s-a realizat experimentul, având 180 de tumori solide.
Acidul ursolic și acidul oleanilic posedă proprietăți anticanceroase.
Speciile de Ocimum au capacitatea de a proteja ADN -ul organismului de radiații
periculoase. (92)
Extractul alcoolic din frunzele de Ocimum Sanctum are o influență
majoră asupra enzimelor cancerigene metabolizate de citocromul P450 , citocromul
B5, arilhidroxicar boxilaza și glutation S -transferaza, care sunt importante în
detoxifierea celulelor cancerigene și mutagene. (99)
15) Acțiune anticataractică
Extractul etanolic obținut din frunze prospete de Ocimum sanctum a
întârziat procesul de cataractogeneză în metodele experimentale de cataractă:
șobolani și iepuri. Ocimum sanctum a întârziat debutul și dezvoltarea ulterioară a
cataractei la ambele modele .(92)

44
16) Acțiune antiartritică
Activitatea antiartritică a uleiului obținut de la specia Ocimum sanctum
a fost evaluată pe artrita indusă de formaldehidă la șobolani. Uleiul a redus
semnificativ diametrul inflamației la laba infectată. Administrarea intraperitoneală
zilnică a uleiului, timp de 10 zile, a arătat o îmbunătățire semnificativă a artritei la
șobolani. Efectul antiartritic a 3ml/kg a fost comparabil cu 100mg/kg de aspirină,
administrată intraperitoneal. Uleiul a inhibat activitatea unor mediatori inflamatori
(serotonină, hista mină, bradichinină, PGE2) care au indus inflamația. (92)
17) Acțiune antifertilitate
La șobolanii albi tratați cu extract benzenic din frunzele de Ocimum
sanctum s-a evidențiat o scădere a numărului de spermatozoizi și a motilității
acestora. Efectele au fost rezultatul lipsei de androgeni din cauza proprietății
antiandrogenice a frunzelor de Ocimum sanctum (2)(91)
18) Activitate antiemetică
Frunzele de busu ioc se utilizează, de asemenea și pentru prevenirea
vărsăturilor, având efect antiemetic. (91)
19) Activitate hepatoprotectoare
Mai mulți cercetători au evaluat activitatea hepatoprotectoare și
neuroprotectoare a extractului apos din frunzele și semințele mai multor specii de
Ocimum . Au descoperit că extractul din frunzele de Ocimum sanctum posedă
acțiune hepatoprotectoare împotriva hepatotoxicității induse de paracetamol, prin
reducerea semnificativă a enzimelor serice : ASAT (aspartat aminotransferaza),
ALAT (alanin aminotransferaza), ALT (alanin aminotransferaza), ALP (alcalin
fosfat aza) la șobolani. (102)
20) Acțiune antiplasmodială
Extractul de frunze , rădăcină, semințe și flori de Ocimum sanctum a
arătat o activitate antiplasmodială excelentă într -un studiu realizat pe 3 specii
diferite de Ocimum .
Activitatea antiplasmoidială in vitro s -ar putea datora prezenței
alcaloizilor, glic ozidelor, flavonoidelor, fenolilor, saponinelor, triterpenoidelor,
proteinelor, rezinelor, steroizilor și taninurilor din extractele etanolice ale plantelor
testate. (91)

45
21) Acțiune citoprotectoare
Un studiu a demonstrat că acidul rozmarinic est e un compus fenolic
natural, prezent în multe plante medicinale din familia Lamiaceae. Acest compus
este, de asemenea, prezent în Ocimum basilicum, despre care se spune că inhibă
procesele i nflamatorii dependente.
Studiile in vitro au arătat că acidul rozm arinic a fost capabil să reducă
producția de specii de oxigen, inhibarea sintezei proteinelor și a ADN -ului, induse
de 2 tipuri de micotoxine. Moartea celulelor a fost altfel prevenită.
S-a identificat o reducere a fragmentării ADN -ului.(102)
22) Acțiune insecticidă – Ocimum basililicum
23) Acțiune antistres
Se consideră că Ocimum sanctum și alte câteva plante oferă protecție
împotriva factorilor de stres biologici, fizici și chimici (proprietăți adaptogene).
Mecanismul implicat este modularea răspunsurilor imune ale omului prin acționarea
la diferite niveluri a mecanismului imunitar, cum ar fi: producția de anticorpi,
reacțiile de hipersensibilitate și reacțiile tisulare la acesti mediatori pe organele țintă.
Extractul etanolic din f runzele de Ocimum sanctum s-a dovedit că reduce
trans misia neuroadrenergică în creierul de șobolan expus la stres. Șobolanul a fost
expus la stres cauzat de înot.
Astfel, uleiul volatil din frunzele de Ocimum sanctum a prezentat efect
antistres la șobolanii expuși. (96)
24) Acțiune antitrombotică
Ocimum basilicum posedă un efect inhibitor asupra agregării plachetare
indusă de ADP și trombină, în doză dependentă, rezultând un efect antitrombotic in
vivo care se dezvoltă progresiv pe parcursul a 7 zile și dispare între 3 -7 zile. (100)
25) Acțiune antiosteoporotică
A fost examinat efectul extractului apos de pătrunjel, busuioc și cicoare
asupra osteoporozei indusă de glucocorticoizi la șobolani. Extractele apoase de
pătrunjel, busuioc și cicoare au prezentat o protecție osoasă împotriva
glucocortic oizilor. S -a ajuns la concluzia că cicoarea are un efect protector mai
puternic decât pătrunjelul și busuiocul, conținând flavonoide și inulină. (100)

46
26) Acțiune eupeptică, stomahică, antispastică, antitusiv, carminativ
Aceste acțiuni se datorează prezenței componentelor volatile și
derivațiilor flavonici. (1)
27) Acțiune antiglaucomatoasă
Sucul de frunze obținut din Ocimum sanctum este utilizat în preparatele
ayurvedice pentru picăturile de ochi recomandate în glaucom, conjunctivită cronică
și alte boli dureroase ale ochilor. (106)
28) Acțiune antipiretică
Activitatea antipiretică a uleiul volatil obținut din Ocimum sanctum a
fost evaluată pe șobolani cu febră tifoidă indusă de vaccinul paratifoid A/B. La
administrarea intraperitoneală uleiul a redus considerabil febra. La o doză de 3ml/
kg, activitatea antipiretică a uleiului a fost comparabilă cu cea a aspirinei. (107)
29) Efect de vindecare a rănilo r
Efectele de vindecare a rănilor au fost investigate pe Ocimum
gratissimum folosind modelul de rană incizională. Capacitatea de a creș te
permeabilitatea vasculară a speciei Ocimum grat issimum poate fi unul dintre factorii
care contribuie l a realizarea acestei pro prietăți. (108)
30) Acțiune contra bolilor cu transmitere sexuală
Extracul de Ocimum sanctum a provocat inhibarea Neisseriei
gonorrhoeae. Activitatea a fost comparabilă cu cea a penicilinei și ciprofloxacinei.
(109)
31) Efecte neurocognitive
Funcția cognitivă a fost evaluată într -un studiu randomizat placebo,
controlat clinic și s -a demonstrat o îmbunătăție re cognitivă a memoriei pe termen
scurt și a atenției la 40 de adulți sănătoși (17 -30 ani) după tratament zilnic cu 300mg
tulsi, timp de 4 săptămâni. Însă, efectele au fost semnificative abia după 2 săptămâni
în comparație cu placebo. (110)

47
IV.2. UTILIZĂRI :

Extern:
➢ Afecțiuni respiratorii : afecțiuni laringiale, amigdalite, tuse – sub formă de
gargarisme dar și ca antiseptic al mucoasei bucale.
➢ Afecțiuni ale pielii : tratarea rănilor greu vindecabile -sub formă de extracte
alcoolice, înglobate în unguente. (1)
➢ În oboseală, surmenaj, cefalee – sub formă de băi cu macerat la rece de
busuioc sau cu infuzie combinată.

Intern:
➢ Tulburări gastro -intestinale : colite spastice, gastrită hiperacidă, dispepsii,
anorexie, spasme gastroenterale și ulcere , datorită compoziției foarte bogate
a uleiului volatil .
➢ Insectifug , calmant al înțepăturilor de insecte – datorită u leiului volatil
obținut prin antrenarea cu vapori de apă .
➢ Afecțiuni respiratorii: bronșite, tuse, otalgii și sinuzite , sub formă de
aerosoli.
➢ Infecții virale, gripă : encefalite v irale, nevrite, hepatite virale .
➢ Afecțiuni ale sistemului nervos : anxietate, , depresie, oboseală, insomnie,
migrene și tensiune nervoasă. (111)
➢ Afecțiuni cardio -vasculare: hipertensiune arterială, varice.
➢ Tulburări genito -urinare: cistite, nefrite, infecții urinare stafilococice
➢ Rău de mișcare
➢ Afecțiuni stomatologice

48
CAPITOLUL V. TOXICITATE ȘI REACTII ALERGICE

În general, speciile de Ocimum sunt lipsite de toxicitate dacă sunt
administrare în mod corespunzător. În caz contrar, administrarea unor supradoze
poate da naștere intoxicațiilor. Cel mai frecvent au fost raportate dermatite de
contact.
La dozarea corectă, uleiul volatil de busuio c sau de tulsi (solu ții 1%) nu
este grevat de acțiuni adverse, dar la doze mai ridicate are o acțiune dermo – și muco –
iritantă. Uleiul ca atare afectează țesuturile. Frecvent s -a observat o anumită
hepatotoxicitate, dar aceasta apare doar dacă se administrează doze mari, timp
îndelungat (sub formă de capsule).
Uleiul nu ar trebui folosit în timpul sarcinii din cauza proprietăților
uterotonice, dar includerea a 1 -2 picături într -un ulei pentru masaj nu creează
probleme. Uleiul provenit de la specii bogate în estragol poate ind uce genotoxicitate
și teratogenicitate dacă se administrează pe timp îndelungat sau dacă dozele sunt
necorespunzătoare. (1)

49
CAPITOLUL VI. PREPARATE OBȚINUTE DIN BUSUIOC

VI.1. PREPARATE MAGISTRALE

Infuzie: 1-2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă
clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 -3 ceaiuri
pe zi. Este preferabil să se consume înainte de mese. În afară de diabet se poate să
se îndulcească cu miere polifloră. Este foarte util în colici intestinale, balonări,
bronșită, etc.
Decoct: 2 lingurițe de frunze us cate se fierb în 250 ml apă într -un vas
acoperit, timp de 10 -15 minute. Se strecoară și se lasă să se răcească. Se face gargară
de 2-3 ori pe zi pentru tratamentul gâtului inflamat.
Macerat : 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă rece. Se
lasă apoi timp de 12 ore la temperatura camerei. Se strecoară. Se poate consuma
dimineața. Se pot bea 2 -3 căni pe zi.
Tinctură: 50 g de plantă mărunțită se vor pune într -o sticlă care se poate
închide ermetic cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va ține la temperatura camerei
timp de 15 zile, agitând des sticla, după care se strecoară. Se poate apoi lua câte o
linguriță de 3 ori pe zi diluat cu 100 ml apă.
Unguent : praf de busuioc obținut cu râșnița de cafea. Se cerne. Se
amestecă 50 g de praf cu 50 g de g răsime (unt, untură, lanolină, seu de oaie, seu de
vită, vaselină). Se amestecă până se omogenizează. Se pune în cutiuțe la rece. Se
unge în strat subțire de 2 ori pe zi. În cazul în care se dorește obținerea unei creme
mai consistente se poate pune și cea ră de albine după dorință (la cantitatea de mai
sus se pun 10 -20 g) și atunci se topește pe baie de apă. La răcire se va amesteca
încontinuu pentru că are tendința să se stratifice.
Ulei de busuioc: se pun împreună 250 ml ulei de măsline (preferabil
presat la rece) și 50 g de plantă măcinată. Se ține apoi la soare timp de 4 săptămâni,
după care se strecoară. Se păstrează în sticle de culoare închisă. Se poate folosi intern
câte o linguriță sau se va folosi extern ca orice ulei în cazul rănilor, urticarii, etc.
Și acest ulei se poate transforma în cremă în cazul în care se amestecă la
cald cu ceară de albine. Se poate folosi și această cremă la toate afecțiunile pielii
pentru cicatrizare.

50
Vin: la 1 l itru de vin de bună calitate se vor pune 20 g de plantă
mărunțită. Se lasă la macerat timp de 8 zile, după care se va strecura și se va
comple ta până la un litru cu vin. Se amestecă și se poate folosi câte 50 ml de 3 ori
pe zi. (112)

VI.2. PREPARATE TIPIZATE

1. BUSUIOC x 30 capsule (VITA CARE INTERNATIONAL SRL) (113)
Compoziție : Ulei volatil de busuioc , excipien ți: lecitina.
Mod de administrare: 1 capsul ă x 3 capsule /zi, după mesele principale, timp de
maxim 10 zile și recomandate a se administra încă 2 luni după dispariția
simptomelor acute.
Beneficii: antitusiv, antibron șitic, antiseptic, diuretic, analgezic, antiinflamator și
febrifug, poten țează puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului, poate reduce viteza
de transformare a zaharurilor în grăsimi, întărește sistemul imunitar.

2. LOȚIUNE ANTIACNEIC Ă CU BUSUIOC 200ml (COSMETIC
PLANT) (114)
Compozi ție: Aqua, Alcohol denat., Ocimum Basilicum extract , Calendula
Officinalis extract, Achillea Millefolium extract, Propylene glycol, Salicylic acid,
Menthol, Triclosan, Benzyl Alcohol, Caprylyl Glycol, Benzoic Acid, Disodium
EDTA
Mod de administrare : Se aplică dimineața și seara pe pielea curată. Pentru rezul tate
optime, se aplic ă apoi Gelul antiacne ic cu extract de busuioc.
Beneficii: Extractul de busuioc, galbenele și coada șoricelului cu propriet ăți
calmante, cicatrizante, antiinflamatoare, al ături de componentele cu efect purificator
și cheratoplastic vor îngriji eficient pielea acneic ă.

51
3. TULSI BUSUIOC SFANT ECO/BIO 60cps veg (ORGANIC
INDIA) (115)
Compoziție: Frunze de Tulsi Krishna Organic ( Ocimum sanctum ) 100Mg, Frunze
de Tulsi Rama Organic ( Ocimum sanctum ) 100mg, Frunze de Tulsi Vana Organic
(Ocimum gratissimum ) 100mg
Utilizare : astenie, antioxidant, sistem respirator , imunitate
Beneficii: puternic adaptogen , îmbun ătațește starea psihic ă induc ând calm și
claritate psihic ă, susține sistemul imunitar , menține s ănătatea tractului respirator ,
amelioreaz ă senza ția de respira ție grea sau „lips ă de aer” , are propriet ăți
antiinflamato are, crește vitalitatea și rezisten ța organismului , bogat în antioxidan ți,
încetine ște procesele de îmbătrânire premature , regleaz ă metabolismul și sus ține
procesele naturale de detoxifiere
Mod de administrare: 1-2 capsule de dou ă ori, în timpul meselor.

4. CEAI BUSUIOC IARBA 50g (STEFMAR) (116)
Compoziție: Busuioc -partea aerian ă (Basilici Herba )
Utilizare : Meteorism, colici, colit ă de fermenta ție, dispepsii de natur ă nervoas ă,
vomă, diaree, anorexie, astenii, migrene , gripă.
Alte recomand ări:
✓ Intern -dispesii de natura nervoas ă, vom ă, diaree, anorexie, astenii, migrene
repetate, insomnia pe fond nervos, grip ă, bron șită, afec țiuni renale,
stimularea lacta ției la femeile care al ăpteaz ă;
✓ Extern -afte.
Beneficii: Carminativ, spasmolitic, sedativ și antimigrenos, stomachic, antitusiv,
diuretic, galactogog, antiseptic.
Mod de administrare:
✓ Intern -infuzie -la o can ă (250 ml) ap ă clocotit ă se adaug ă 1-2 linguri țe de
plant ă mărunțită, se las ă 10-15 minute acoperit ă. Se beau 2 -3 căni pe zi.
✓ Extern – Gargar ă cu decot concentrate (2 linguri la 100 ml ap ă).

52
5. TINCTURA BUSUIOC 50ml (HOFIGAL) (117)
Compoziție: Basilici herba și alcool etilic
Utilizare:
✓ Intern: tonic general în stări de astenie; st ări depresiv -anxioase, insomnie;
bronșite acute și cronice; tulbur ări dispeptice: meteorism, aerofagie,
anorexie, colit ă de fermenta ție, colici intestinale; ulcer gastric sau duodenal;
infec ții urinare; parazitoze ale tubului digestiv cu Giardia ; adaptogen
✓ Extern: – afte bucale, pl ăgi, escoria ții, înțepături de insecte, nevralgie
cervico -brahial ă, lombosciatic ă.
Acțiuni: Tonic general al organismului, reconfortant, expectorant, antiseptic
bronșic, efect antianorexigen, eupeptic, stimulent al digestiei, carminativ, posed ă un
ușor efect diuretic, antispastic, antiseptic intestinal, antiparazitar.
Mod de administrare:
✓ Intern: 10 – 20 pic ături de 3 ori pe zi diluate în 50 ml ap ă.
✓ Extern: tinctur ă diluat ă 1:2 cu ap ă fiartă și răcită pentru comprese sau
badijon ări.

6. CEAI BUSUIOCUL CERBILOR 30g (HYPERICUM) (118)
Compoziție : Părți aeriene ale plantei Busuiocul cerbilor ( Mentha pulegium )
Utilizare: Menține sănătatea uterului; Contribuie la pofta de mâncare.
Acțiuni: carminativ, eupeptic, emenagog , antiseptic, antiinflamator, diuretic, tonic
al sistemului nervos, expectorant.
Mod de administrare:
✓ Intern: sub formă de infuzie din 1 linguriță de plantă la 200 ml de
apă clocotită. Se beau 2 -3 căni pe zi.
✓ Extern: sub formă de infuzie dublu -concentrată, pentru spălături locale,
cataplasme sau comprese

53
7. SAPUN LICHID CU BUSUIOC 1000 ml (NERA) (119)
Compoziție: Apă (Aqua), clorură de sodiu ( Sodium Chloride ), ulei de floarea –
soarelui ( Helianthus Annuus Seed Oil ), ulei extravirgin de măsline ( Olea Europaea
Fruit Oil ), grăsime nehidrogenată de cocos (Cocos nucifera Oil ), hidroxid de potasiu
(Potassium Hydroxide ), extract de Busuioc ( Ocimum Basilicum Herb Extract ), ulei
volatil de Busuioc ( Ocimum Basilicum Oil ), linalool, limonene
Utilizare: Exces de sebum , ten gras, acneic , piele predispusă la îmbătrânire
premature
Acțiuni : Antiseborei, antiseptic , antiinflamator , antioxidant
Mod de administrare: Se aplică pe pielea umezită, prin mișcări circulare, apoi se
clătește bine, cu apă multă.

8. AUR DERM CREMA PENTRU MASAJ CU BUSUIOC SI R ĂȘINĂ
50ml (LAURMED) (120)
Compoziție: extract hidralcoolic de busuioc ( Basilici herba ), nalb ă (Althaea
officinalis ); ulei volatil de Pin ( Aeteroleum pini ), ulei esential de maghiran
(Majorana hortensis ), extract uleios de g ălbenele ( Calendulae Flos ), rășină de
conifere, cear ă de albine ( Cera Flava ), vaselin ă albă, lanolin ă (Adeps lanae ),
propilenglicol ( Propylenumglycolum) , apă distilat ă.
Utilizare: Produsul este recomandat în tratarea luxațiilor, contuziilor, durerilor
reumatismale, articulațiilor dureroase, eczemelor, dar cel mai important este că
poate fi utilizat cu rezultate notabile în tratamentul inflamării ganglionilor limfatici,
inghinali și axilari.
Acțiuni : Produsul a re proprietăți antiinflamato are, ant ialgice, antiedematoase,
tonice, reconfortante, cicatrizante, antireumatismale, nutritive.
Mod de administrare: aplicații locale sau masaj, o dată sau de două ori pe zi.

54
9. ULEI ESENTIAL DE BUSUIOC 10ML BIONOVATIV (121)
Compoziție: Busuioc ( Ocimum basilicum ), ulei volatil 100%.
Utilizare:
✓ Intern: răceli (viroze respiratorii), bronșită, adjuvant în astm, tuse productivă,
tuse convulsivă, toxiinfecții alimentare, adjuvant în infecții urinare, infecții
urinare rezistente la antibiotice ( administrat alături de oregano sălbatic).
✓ Externe: crize de astm, rinită cronică și acută, sinuzită, dureri reumatice, dureri
musculare, îmbunătățirea circulației periferice (mâini și picioare reci),
prevenirea bolilor respiratorii prin dezinfecția aerului , îmbunătățirea capacității
de concentrare și a atenției.
Acțiuni:
✓ Intern: antiseptic respirator, antiseptic digestiv, antiseptic urinar, antibiotic cu
spectru larg, stimulent digestiv, carminativ, antidepresiv, calmant psihic,
antifungic, antitusiv.
✓ Extern: bronhodilatator, antitusiv, calmant ale nevralgiilor, calmant psihic,
stimulent al circulației sanguine, antibiotic, antiastmatic (în combinație cu
menta).
Mod de administrare intern: Se iau câte 1 -2 picături, de 2 -3 ori pe zi. Fiecare
doză se di zolvă în prealabil într -o linguriță de miere sau într -un sfert de linguriță de
ulei alimentar. .

10. GEL ANTIACNEIC BUSUIOC 100ml (COSMETIC PLANT) (122)
Compoziție : Aqua, Ocimum Basilicum herb extract , Propylene glycol, Carbomer,
Triethanolamine, Methylparaben, Butylphenyl methylpropional, Alpha -isomethyl
ionone, Benzyl salicylate, Citral, Citronellol, Coumar in, Hexyl cinnamal,
Hydroxyisohexyl 3 -cyclohexene carboxaldehyde, Limonene, Linalool, Parfum,
Methylthionii chloridum, Ethacridine lactate.
Indicații: Recomandat persoanelor cu piele grasă, acneică
Acțiuni: efect antiseptic și antiinflamator
Mod de administrare: Se aplic ă seara pe pielea curat ă și tonifiat ă. Se
recomand ă folosirea în combina ție cu Lo țiunea antiacnee cu extract de busuio c

55
CONCLUZII

Dacă în trecut busuiocul era considerat , în anumite părți ale lumii o plant ă
cu multe conotații religioase , iar în alte zone un simbol al dragostei, astăzi
nenumăratele specii de busuioc se utilizează în toată lumea, atât pentru multiple le
sale acțiuni terapeutice, cât și ca un condiment nelipsit din bucătărie.
Toate speciile prezintă o mar e varietate de arome, de la cea de lâmăie,
anason, scorțișoară și cimbru, până la aroma dulce de camfor.
Specia Ocimum basilicum L. prezintă caracterele botanice ale familiei
Lamiaceae.
Compoziția chimică variază, atât din punct de vedere calitativ, cât și din
punct de vedere cantitativ, în funcție de specie, chemovarietate, stadiul de dezvoltare
al plantei, condiții climatice, dar și de momentul recoltării. Include numeroase
principii active, fiind cunoscut în special pentru conținutul în ulei volatile (cu
eugenol, camfor, linalool, timol) , dar și fenoli , flavonoide, minerale și vitamine.
Speciile de busuioc prezintă acțiune analgezică, antiinflamatoare,
hipoglicemiantă, antimicrobiană, antiulceroasă, antihipertensivă, antioxidantă,
antifun gică, anticonvulsivantă, cardioprotectoare și antiemetică.
Pe piața farmaceutică, părțile aeriene de busuioc, Basilici aetheroleum ,
componente ale uleiului volatil, se găsesc în multe preparate medicinale naturale,
singur sau și în combinații cu alte speci i medicinale cu efecte terapeutice
asemănătoare, fiind o plantă cu multiple beneficii terapeutice și cosmetice.

56
BIBLIOGRAFIE

1. Stănescu U, Hăncianu M, Cioancă O, Aprotosoaie AC, Miron A. Plante
Medicinale de la A la Z. Plante Medicinale de la A la Z. Polirom; 2018.
419–423 p.
2. Purushothaman B, Prasannasrinivasan R, Suganthi P, Ranganathan B,
Gimbun J, Shanmugam K. A comprehens ive review on Ocimum basilicum.
J Nat Remedies. 2018;18(3):71 –85.
3. Ilie T, Minoiu M. Plante medicinale miraculoase din flora României. 2004.
40 p.
4. Nistreanu A. Farmacognozie. Chișinău; 2000. 236 –238 p.
5. Basil [Internet]. Available from: http:/ /gernot -katzers -spice –
pages.com/engl/Ocim_bas.html
6. Calalb T, Bodrug M. Botanică Farmaceutică. Chișinău: Universitatea de
Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu; 2009. 413 p.
7. Ogden E. GROWING & USING BASIL. Storey’s Country Wisdom
Bulletin A -119;
8. Bush Basil [Internet]. Available from:
https://www.johnnyseeds.com/herbs/basil/fine -leaf-basil/spicy -bush -basil –
seed-907.html
9. Dark Opal Basil [Internet]. Available from:
https://gardenorganics.co.nz/?attachment_id=231
10. Lettuce Leaf Basil [Internet]. Available from:
https://www.neseed.com/ shop/herb -seeds/basil/lettuce -leaf/
11. Lemon Basil [Internet]. Available from:
https://www.lgbotanicals.com/Basil -Lemon -Essential -Oil_p_774.html
12. Săvulescu E. Botanică Sistematică. București: PRINTECH; 2010. 110 –111
p.
13. Azzazy MF. Micromorpholog y of Pollen Grains, Trichomes of Sweet Basil.
(University of Sadat City, Egypt).
14. Amal ML, Salman M, Abdel Hameed E. Chemical composition of Ocimum
basilicum L. essential oil from different regions in the Kingdom of Saudi
Arabia by using Gas chromatog raphy mass spectrometer. J Med Plants

57
Stud. 2017;
15. NIIR Board. The Complete Technology Book of Essential Oils (Aroamtic
chemicals) [Internet]. Kamla N, editor. India: Asia Pacific Business Press
Inc.; Available from: www.niir.org
16. Makri O, Kintzio s S. Ocimum sp . ( Basil ): Botany , Cultivation ,
Pharmaceutical Properties , and Biotechnology Access details : Access
Details : [ subscription number 772810551 ]. J Herbs Spices Med Plants.
2008;13(3):123 –50.
17. Benedec D, Oniga I, Toiu A, Tiperciuc B, Tămaș M, Vârban Id, Et Al. Gc –
Ms Analysis Of The Essential Oil Obtained From Ocimum Basilicum L.
“Holland” Cultivar. Farmacia. 2013;61:448.
18. GOM SN, AYE FDF, IOP MD, ORNPROBST JMK, AMB AS.
Composition chimique et propriétés physico -chimiques des hu iles
essentielles d’Ocimum basilicum et d’Hyptis suaveolens (L.) Poit. récoltés
dans la région de Dakar au Sénégal. Bull la Société R des Sci Liège.
2012;81:166.
19. Gîrd C -E, Costea T, Nencu I, Duțu Le, Popescu Ml, Balaci Td. Comparative
Pharmacognostic Analysis Of Romanian Ocimum Basilicum L. And O.
Basilicum Var. Purpurascens Benth. Aerial Parts. Farmacia. 2015;63:840.
20. Structura estragol (metilchavicol) [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/8815#section=2D -Structure
21. Structura linalool [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/6549#section=2D -Structure
22. Structura camfor [Internet]. Available from:
https://pubchem.nc bi.nlm.nih.gov/compound/2537#section=2D -Structure
23. Structura metilcinamat [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/637520#section=2D -Structure
24. Structura Eugenol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih. gov/compound/3314#section=2D -Structure
25. Structura Metileugenol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/7127#section=2D -Structure
26. Structura 1,8 -cineol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compou nd/2758#section=2D -Structure
27. Structură Limonen [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/22311#section=2D -Structure

58
28. Structură Timol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/6989#section=2D -Structure
29. Structură Citral [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/638011#section=2D -Structure
30. Structură alfa -linalool [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/69016
31. Structură acid c icoric [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5281764#section=2D –
Structure
32. Structură Borneol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/64685#section=2D -Structure
33. Structură Cianidină [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/Cyanidin#section=2D –
Structure
34. Structură Peonidină [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/441773#section=2D -Structure
35. Structură Ocimene [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5281553#section=2D –
Structure
36. Structură Geraniol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/637566#section=2D -Structure
37. Structură Bisabolene [Internet ]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/3033866#section=2D –
Structure
38. Structură Cariofilene [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5281515#section=2D –
Structure
39. Structură Mircene [Internet]. Avail able from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/31253#section=2D -Structure
40. Structură neral [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/643779#section=2D -Structure
41. Structură cavicol [Internet]. Available from:
https: //pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/68148#section=2D -Structure
42. Dombrov L, Gille E, Colțun M, Necula R, Chisnician L, Lupan A.

59
Compoziția Chimică A Uleiului Volatil La Verbena Triphylla L. Hér. Și
Ocimum Basilicum Var. Citriodorum. Științe Biol. Akadem os.
43. Structură Carveol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/7438#section=2D -Structure
44. Structură Terpineol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/8748#section=2D -Structure
45. Struct ură Nerol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/643820#section=2D -Structure
46. Structură alfa -bergamoten [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/86608#section=2D -Structure
47. Structură Germa cren D [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5317570#section=2D –
Structure
48. Structură 6 -metil -5-hepten -2ona [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/9862#section=2D -Structure
49. Structură be ta-eudesmen [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/442393#section=2D -Structure
50. Structură octen -1-il-acetat [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5463875#section=2D –
Structure
51. Structură alfa-felandren [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/7460#section=2D -Structure
52. Maria Karollyna do NS, Victória Regina DAC, Edinardo FFM. Chemical
Profile of Essential oil of Ocimum gratissimum L. and Evaluation of
Antibacterial and Drug Resistance -modifying Activity by Gaseous Contact
Method. Pharmacogn J.
53. Marc Tchokponhoue K, Kadoeito CB, Jacques Georges M, Souaibou F,
Philippe S, Boniface Y, et al. Composition chimique et test d’efficacité in
vitro des huiles e ssentielles extraites de feuilles fraîches du basilic commun
(Ocimum basilicum) et du basilic tropical (Ocimum gratissimum) sur
Salmonella enterica sérotype Oakland et Salmonella enterica séro. J la
Société Ouest -Africaine Chim [Internet]. Available from:
http://www.soachim.org
54. Structură paracimen [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/7463

60
55. Structură alfa -selinen [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/10856614#section=2D –
Structure
56. Structură carvacrol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/10364#section=2D -Structure
57. Structură Citronelal [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/7794#section=2D -Structure
58. Structură Ge ranil acetat [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/1549026#section=2D –
Structure
59. Selvi MT, Thirugnanasampandan R, Sundarammal S. Antioxidant and
cytotoxic activities of essential oil of Ocimum canum Sims. from India. J
Saudi Chem Soc.
60. Structură Naftalen [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/931#section=2D -Structure
61. Structură Pinen [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/12223114#section=2D –
Structure
62. Structură Camfenă [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/12037804#section=2D –
Structure
63. Structură acetat de mirtilen [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/61262#section=2D -Structure
64. Structură acid acetic [Internet]. Available from :
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/176#section=2D -Structure
65. Structură acid citronelic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/10402#section=2D -Structure
66. Structură borat de tribonil [Internet]. Available from :
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/8470#section=2D -Structure
67. Structură citronelol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/8842#section=2D -Structure
68. Arora P, Nanda A, Karan M. GC -MS Profile of Volatile oils o f
Cinnamomum Zeylanicum Blume and Ocimum kilimandscharicum Baker
ex Gurke. Int J Pharm Sci Rev Res [Internet]. Available from:
www.globalresearchonline.net

61
69. Structură Terpineol [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/17100 #section=2D -Structure
70. ÖZCAN MU, CHALCHAT JE -CL. Essential Oil Composition of Ocimum
basilicum L. and Ocimum minimum L. in Turkey. 2002;20.
71. Ali G, Sadegh A, Ali B, Alireza P, Hawa ZEJ, Asmah R. Improvement in
Flavonoids and Phenolic Acids Product ion and Pharmaceutical Quality of
Sweet Basil (Ocimum basilicum L.) by Ultraviolet -B Irradiation. Acad Ed
[Internet]. Available from: alighasemzadeh@upm.edu.my
72. Olga M, Spiridon K. Ocimum sp. (Basil): Botany, Cultivation,
Pharmaceutical Properties, and Biotechnology. J Herbs Spices Med Plants.
2008;
73. Ni Putu EH, Nurkamalia, Hariyanti, Sahera N. Chemical Components of
Ocimum basilicum L. and Ocimum tenuiflorum L. Stem Essential Oils and
Evaluation of Their Antioxidant Activities Using DPPH Method. P harm Sci
Res Jakarta, Indones. 2019;
74. Structură calconă [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/637760#section=2D -Structure
75. Structură quercetină [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5 280343#section=2D –
Structure
76. Structură kaempherole [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5280863#section=2D –
Structure
77. Structură rutină [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5280805#se ction=2D –
Structure
78. Structură acid p -cumaric [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/637542#section=2D -Structure
79. Structură acid cafeic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/689043#secti on=2D -Structure
80. Structură acid caftaric [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/6440397#section=2D –
Structure
81. Structură acid oleanolic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/10494#sectio n=2D -Structure

62
82. Structură acid ursolic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/64945#section=2D -Structure
83. Structură acid rozmarinic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5281792#section =2D-
Structure
84. Structură acid stearic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5281#section=2D -Structure
85. Structură acid palmitic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/985#section=2D -Structure
86. Structură acid oleic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/445639#section=2D -Structure
87. Structură acid linoleic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5280450#section=2D –
Structure
88. Structură acid linolenic [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5280934#section=2D –
Structure
89. Istoric busuioc [Internet]. Available from: https:/ /www.epices –
fuchs.fr/epice/basilic/
90. Mueen AC, Syeda BN, Asifa S, Akram M, Saeed MA. Biological and
Pharmacological Properties of the Sweet Basil (Ocimum basilicum). Br J
Pharm Res. 2015;
91. Kulkarni KV, Venkatrao B, Adavirao. A review on: Indian tr aditional shrub
Tulsi (ocimum sanctum): The unique medicinal plant. J Med Plants Stud
[Internet]. 2018; Available from: www.PlantsJournal.com
92. Buddhadev SG, Buddhadev MSS, Mehta ND. A REVIEW ARTICLE ON
OCIMUM SANCTUM LINN. PunarnaV Ayurved J PunarnaV A yurved J
[Internet]. 2014; Available from:
https://www.researchgate.net/publication/318311018
93. Verma S. Chemical constituents and pharmacological action of Ocimum
sanctum (Indian holy basil -Tulsi). J Phytopharm [Internet]. 2016; Available
from: www.phy topharmajournal.com
94. Yamani HA, Pang EC, Mantr N, Deighton MA. Antimicrobial Activity of
Tulsi (Ocimum tenuiflorum) Essential Oil and Their Major Constituents
against Three Species of Bacteria. 2016;7. Available from:

63
www.frontiersin.org
95. Tewari BB , Gomathinayagam S. A Critical Review On Ocimum
Tenuflorum, Carica Papaya And Syzygium Cumini: The Medicinal Flora Of
Guyana. Rev Boliv Química. 2014;31.
96. Singh J, Seth J, Sood S. OCIMUM SANCTUM : An Updated Review.
ournal Pharm Res. 2010;3.
97. Siva M, Shanmugam K, Shanmugam B, enkata Subbaiah G, Ravi S,
Sathyavelu Reddy K, et al. Ocimum sanctum: a review on the
pharmacological properties. Int J Basic Clin Pharmacol [Internet]. 2016;
Available from: krshanmugamphd%0A@gmail.com
98. Umar A, Imam G, Y imin W, Kerim P, Tohti I, Berke´ B, et al.
Antihypertensive effects of Ocimum basilicum L. (OBL) on blood pressure
in renovascular hypertensive rats. 2010; Available from:
www.nature.com/hr
99. MR K, A H, Hegde PL, Pradeep. A review on Tulasi (Ocimum sanc tum
Linn.). J Drug Deliv Ther. 2019;
100. Miraj S, Kiani S. Study of pharmacological effect of Ocimum basilicum: A
review. 2016; Available from: www.scholarsresearchlibrary.com
101. Stanojevic LP, Stanojevic JS, Savic VL, J DC, Kolarevic A, Marjanovic –
Balaban Z, et al. Peppermint and Basil Essential Oils: Chemical
Composition, in vitro Antioxidant Activity and in vivo Estimation of Skin
Irritation. J Essent Oil Bear Plants. 2019;
102. Rubab S, Hussain I, Unar BAKAA, Abbas KA, Khichi ZH, Khan M, et al.
Biomedical Description of Ocimum basilicum L. 2017;2.
103. Prabhu KS, Lobo R, Shirwaikar AA, Shirwaikar A. Ocimum gratissimum:
A Review of its Chemical, Pharmacological and Ethnomedicinal Properties.
Open Complement Med Journal,. 2009;
104. Pandiri I, Mon A. Ocimum herb species: a potential treatment strategy for
diabetic kidney disease. J Adv Biotechnol Exp Ther. 2018;89.
105. Kumar PK, Kumar MR, Kavitha K, Singh J, Rawoof K. Pharmacological
Actions of Ocimum sacntum. Int J Adv PHARMACY, Biol Chem
[Internet]. 2012; Available from: www.ijapbc.com
106. Kumar K, Triven, Singh AK, Kumar R, Gupta V, Tripathi K. Ocimum
sanctum Linn: A Review on Phytopharmacology and Therapeutic Potential
of Tulsi. Int J Pharm Phytopharm Res. 2013;149.

64
107. Ahlawat B, Sharma OP. PHARMACOLOGICAL ACTIVITIES OF
OCIMUM SANCTUM (TULSI): A REVIEW. WORLD J Pharm Med Res.
2019;106.
108. Monga S, Dhanwal P, Kumar R, Kumar A, Chhokar V. Pharmacological
and physico -chemical properties of Tulsi (Ocimum gratissimum L.): An
updated review. Pharma Innov J. 2017;184.
109. Priyabrata P, Pritishova B, Debajy D, Sangram K. P. Ocimum sanctum
Linn. A reservoir plant for therapeutic applications: An overview. Sch
Pharm Sci. 2010.
110. Rigano D. The Clinical Efficacy and Safety of Tu lsi in Humans: A
Systematic Review of the Literature. Evidence -Based Complement Altern
Med. 2017;8.
111. Bojor O. Ghidul plantelor medicinale si aromatice de la A la Z. Lux F,
editor. Bucuresti; 2003. 73 –74 p.
112. Giurgiu E, Octavian C, Giurgiu. PLANT ELE MEDICINALE
IMPORTANTE ÎN TRATAMENTELE NATURISTE. 2nd ed. Alba Iulia;
2012.
113. Busuioc 30 capsule [Internet]. Available from:
https://comenzi.farmaciatei.ro/vitamine -si-suplimente/suplimente/ulei –
esential -de-busuioc -30-capsule -vitacare -p310397
114. Lotiune antiacneica [Internet]. Available from: https://vegis.ro/acnee –
tratamente/cosmetic -plant/3650 -lotiune -antiacneica -cu-busuioc –
200ml/?gclid=Cj0KCQjw9b_4BRCMARIsADMUIyqRZQmO4YHRlKx1k
04PBIH03LQtGYdlRHWsqGamEVuu_l02WS_BzKcaAjg1EALw_wcB
115. Tulsi busuioc sfant [Internet]. Available from: https://vegis.ro/suplimente –
capsule -comprimate/organic -india/27345 -tulsi-busuioc -sfant -eco-bio-60cps –
veg/?gclid=CjwKCAjwmf_4BRABEiwAGhDfSUOQORWap49d7bsqIMH
w-BFwhUYIvrRgYCaJFYr8nKJ5aM2q5riuNBoCZlYQAvD_BwE
116. Ceai de busuioc [Internet]. Available from: https://vegis.ro/ceaiuri -ceaiuri –
vrac/stefmar/4585 -ceai-busuioc -iarba -50g/
117. Tinctura de busuioc [Internet]. Available from: https://vegis.ro/tincturi –
simple/hofigal/4855 -tinctura -busuioc -50ml/
118. Ceai busuio cul cerbilor [Internet]. Available from: https://vegis.ro/ceaiuri –
ceaiuri -vrac/hypericum/34555 -ceai-busuiocul -cerbilor -30g/
119. Sapun lichid cu busuioc [Internet]. Available from:

65
https://vegis.ro/cosmetice -sapunuri -gel-dus/nera/25821 -sapun -lichid -cu-
busuioc-1000 -ml/?gclid=Cj0KCQjw9b_4BRCMARIsADMUIyqX –
GpnPwl0G7XvxxbMdo7HZatRyHrD3nK -TwfRfHh3r05SD –
UQfBAaAtyYEALw_wcB
120. Crema pentru masaj [Internet]. Available from: https://vegis.ro/remedii –
unguente -geluri -solutii/laurmed/35947 -aur-derm -crema -pentru -masaj -cu-
busuioc -si-rasina -50ml/
121. Ulei esential de busuioc [Internet]. Available from: https://vegis.ro/uleiuri –
esentiale/bionovativ/39237 -ulei-esential -de-busuioc –
10ml/?gclid=CjwKCAjwmMX4BRAAEiwA –
zM4JlMr77onbkUYeLd6oxCTmP3oQY6f_geeWdj3iCw0S1j01wKgIyikuB
oCmTQQAvD_BwE
122. Gel antiacneic [Internet]. Available from: https://vegis.ro/acnee –
tratamente/cosmetic -plant/3665 -gel-antiacneic -busuioc -100ml/