Iuliu -Hațieganu Cluj – Napoca [608232]
Universitatea de Medicină și Farmacie
“Iuliu -Hațieganu” Cluj – Napoca
Facultatea de Medicină
Specializarea Balneo -Fiziokinetoterapie și recuperare
Beneficiile recuper ării la
pacienții cu cifoz ă
Îndrumător stințiific Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Borda Monica Rusu Iulia -Maria
2012
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
2 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 3
I.Anatomia Coloanei vertebrale ………………………….. ………………………….. …………… 4
Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 4
Curburile coloanei vertebrale ………………………….. ………………………….. …………… 5
Articulațiile corpilor vertebrali ………………………….. ………………………….. ………….. 6
Mușchii coloanei vertebrale ………………………….. ………………………….. ……………… 7
A.Mușchii gâtului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
B.Mușchii paravertebrali ………………………….. ………………………….. ………………….. 8
C.Mușchii abdominali antero -laterali ………………………….. ………………………….. ….. 8
D.Mușchii lombo -iliaci ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
E.Mușchii posteriori ai coloanei vertebrale ………………………….. ……………………… 9
II.Biomecanica coloanei vertebrale ………………………….. ………………………….. ……. 11
Mișcarea de flexie ………………………….. ………………………….. ………………………….. 11
Mișcarea de extensie ………………………….. ………………………….. ……………………… 11
Mișcarea de înclinare laterală ………………………….. ………………………….. …………. 11
Mișcarea de rotație ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
Biomecanica articulației occipito -atlantoidiene ………………………….. ……………. 12
Biomecanica articulației antlanto -axoidiene ………………………….. ………………… 12
Tonusul muscular ………………………….. ………………………….. ………………………….. 13
III.Cifozele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 14
Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 14
Clasificăriile și manifestările clinice ale cifozelor ………………………….. …………. 15
A.După localizare ………………………….. ………………………….. …………………………. 15
B.După lungimea segmentului deviației: ………………………….. ……………………….. 15
C.După momentul apariției: ………………………….. ………………………….. ……………. 16
D.După modificările morfofuncționale: ………………………….. ………………………….. 16
E.După aspectul clinic ………………………….. ………………………….. …………………… 21
Criterii de susținere a diagnosticului ………………………….. ………………………….. . 22
A.Diagnosticul pozitiv ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
B.Diagnoticul diferențial ………………………….. ………………………….. …………………. 23
IV.Tratamentul recuperator al cifozelor ………………………….. ………………………….. 25
Tratamentul prin gimnastică medicală ………………………….. ………………………… 25
A.Gimnastica medicală în cifoza dorsală ………………………….. ………………………. 25
B.Gimnastica medicală în cifoza lombară(cifoza joasă) ………………………….. …… 27
Tratamentul ortopedic ………………………….. ………………………….. ……………………. 30
Tratamentul chirurgical ………………………….. ………………………….. ………………….. 31
Tratamentul balneofizioterapeutic ………………………….. ………………………….. ….. 32
A.Hidrotermoterapia ………………………….. ………………………….. ………………………. 32
B. Electroterapia ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 33
C.Tratamentul prin masaj ………………………….. ………………………….. ………………. 33
V.Partea practică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 35
Ipoteză de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 35
Material și metodă de lucru ………………………….. ………………………….. ……………. 36
Programul de recuperare ………………………….. ………………………….. ……………….. 38
Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 60
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 61
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
3 Introducere
Coloana vertebrală reprezintă segmentul cel mai important de susținere a
corpului uman. Toracele osos este alcătuit din coloana vertebrală toracală, coaste și
stern.
Cifoza reprezintă o cu rbură in plan sagital a coloanei vertebrale dorsale. Ca si
entitate patologica este o accentuare a curburii normale. Cifoza apare individual sau
in asociere cu alte anomalii ale coloanei vertebrale. Poate avea de asemenea
influenta asupra functiei cardio -pulmonare precum și asupra calit ății vieț ii.
Cifoza este întalnită frecvent în rândul populației tinere cu vârstă școlară, dar
adesea este diagnosticată în stadii avansate după apariț ia simptomatologiei.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
4 I.Anatomia Coloanei vert ebrale
Generalități
Coloana vertebrală este o lungă coloană mediană și posterioară, numită și
rachis.
Este formată prin suprapunerea celor 33 -34 de pies e osoase, numite vertebre,
"având 344 suprafețe articulare, 24 discuri intervertebrale, 365 ligamente și 739
puncte de inserție".(Stroescu, 1979).
Urmărite de sus în jos, vertebrele corespund: gâtului, toracelui, regiunii
lombare și pelvisului. V ertebrele poartă diferite denumiri împrumutate de la regiunile
respective: vertebre cervicale, care corespund gâtului și sunt în număr de 7(coloana
cervicală), vertebre toracice corespunzând toracelui în număr de 12(coloana
toracică), vertebre lombare ce c orespund peretelui posterior abdominal în număr de
5(coloana lombară), vertebre sacrate în număr de 5 și vertebrele coccigiene în număr
de 4-5 corespunzând pelvisului.
Vertebrele coloanei cervicale, toracice și lombare sunt oase mobile și
indepen dente, denumite și vertebre adevărate. Vertebrele sacrate și cele coccigiene
se sudează, numindu -se vertebre false.
Vertebrele adevărate sunt constituite din două părți: corpul vertebrei și arcul
vertebrei. Corpul vertebrei prezintă două fețe și o circumferință. Arcul vertebrei este
format din două lame vertebrale și doi pediculi ai arcului vertebral.
Corpurile vertebrale sunt legate între ele prin fibrocartilaje de forma unor lentile
biconvexe, numite discuri intervertebrale și ligament e longitudinale. Un disc
intervertebral are două porțiuni: inelul fibros(porțiune periferică ) și porțiunea centrală
care este elastică.
Discurile intervertebrale sunt "centrele și organele mișcărilor ce se petrec în
fiecare articulație vertebro -vertebrală". Nulceul pulpos se deplasează întotdeauna în
direcție opusă aceleia pe care coloana o urmează.
Mișcarea este necesară nutriției discului intervertebral. Nucleul pulpos
funcționează ca o pompă care reglează circuitul lichidelor și a gaz elor la nivelul
discului intervertebral. (Pantea M.,Potop V., 2002).
Coloana vertebrală este segmentul anatomic al aparatului locomotor ce
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
5 asigură: mobilitatea/stabilitatea trunchiului, protecția măduvei spinării și legătura
dintre membre.
Curbu rile coloanei vertebrale
Curbura cervicală are convexitatea orientată anterior și este puțin pronunțată.
Ea se întinde intre atlas (C1) și a doua vertebră toracală (T2).
Curbura toraca lă se numește curbură dorsală, având convexitatea înapoi și
este cea mai întinsă dintre toate curburile coloanei vertebrale, fiind cuprinsă între T1
și T12.
Curbura lombară are convexitatea îndreptată anterior și se întinde de -a lungul
celor cinc i vertebre lombare, fiind cea mai accentuată în dreptul ultimelor trei
vertebre. Această curbură este mai accentuată la femei.
Curburile antero -posterioare ale coloanei vertebrale reprezintă un caracter
specific omului și apariția lor este în leg atură cu mersul biped, adică cu poziția
ortostatică. Curburile au un rol important în păstrarea poziției normale a corpului, atât
în cea statică cât și în poziția de mers; au rol de a amortiza anumite forțe care se
exercită asupra coloanei vertebrale. [fig. 1]
Fig. 1 : Curburile coloanei vertebrale
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
6 Articulațiile corpilor vertebrali
Suprafețele articulare sunt date de fețele superioară și inferioară, ușor concave
ale corpilor vertebrali. Într e aceste suprafețe osoase se găsesc discurile
intervertebrale.
Discurile intervertebrale sunt formațiuni fibro -cartilaginoase alcătuite dintr -o
porțiune fibroasă periferică – inelul fibros și o porțiune centrală – nucleul pulpos.
Discul intervert ebral începe să se constituie încă de la embrionul de 40 mm.
Rezistența inelului fibros crește de la centru spre periferie. Inelul fibros este format
din lame de fibre conjunctive care se inseră profund pe zona compactă osoasă.
Rolul discurilor i ntervertebrale este multiplu :
contribuie, prin rezistența lor, la menținerea curburilor coloanei;
favorizează, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de echilibru după terminarea
mișcării;
transmit, in toate direcțiile, greutatea corpului diferitelor segmente ale coloanei;
amortizează șocurile sau presiunile la care fiecare segment este supus in mod
special în cursul mișcărilor și eforturilor.
Menajarea discurilor intervertebrale față de solicitările inerente reprezintă o
obligativitate față de corpul nostru. Chiar și în șederea pe un scaun, când speteaza
este înclinată înapoi, lordoza lombară normală dispare, articulația coxo -femurală se
extinde și solicitarea discurilor este mai mare. În mod corect, se șade astfel încât
lordoza lombară să s e mențină, ceea ce atrage o mai bună echilibrare a coloanei
vertebrale.
În toată lumgimea coloanei vertebrale se întind două ligamente :
ligamentul vertebral comun anterior pus în tensiune în timpul extensiei coloanei,
pe care o limitează;
ligame ntul vertebral comun posterior pus în tensiune de mișcarea de flexie a
coloanei pe care o limitează.
Articulațiile apofizelor articulare sunt plane și permit doar simpla alunecare a
suprafețelor articulare una pe cealaltă.
Articulațiile lamelor vertebrale sunt unite prin ligamente speciale, numite
ligamente galbene, care prin structura lor, permit apropierea și depărtarea lamelor
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
7 vertebrale una față de alta.
Articulațiile apofizelor spinoase sunt unite între ele prin două felur i de
ligamente: ligamente interspinoase(între două apofize spinoase) și ligamentul
supraspinos(pe toată lungimea coloanei). În regiunea cervicală posterioară,
ligamentul are rolul de a menține pasiv capul și gâtul pentru a nu se flecta înainte.
Articulațiile apofizelor transverse sunt unite prin ligamente intertransverse.
Articulația occipito -atlantoidă este o diartroză bicondiliană. Suprafețele
articulare sunt, pe de o parte, cei doi condili occipitali care privesc in jos, înainte și în
afară cu forma convexă și pe de altă parte, cele două cavități glenoide ale atlasului,
care privesc în sus, înainte și înăuntru și au forma concavă. Suprafețele articulare
sunt acoperite de un strat subțire de cartilaj hialin și sunt unite între ele într -o capsulă
subțire, întărită de două ligamente, anterior și posterior.
Mușchii coloanei vertebrale
Segmentul motor al coloanei vertebrale este alcătuit din :
discul intervertebral și ligamentele sale;
găurile de conjugare;
articulațiile interapo fizare;
apofizele spinoase cu ligamentele lor.
Partea anterioară a segmentului motor este mai puțin mobilă, mai solidă, are
rare inserții musculare și susține pasiv coloană.
Partea posterioară a segmentului motor are multe inserții musc ulare și este
principalul element motor al coloanei vertebrale.
A.Mușchii gâtului
Sternocleidomastoidianul – situat pe fața laterală a gâtului. Proximal se inseră
pe apofiza mastoidă a osului temporal, iar dis tal se inseră prin două capete: unul pe
manubriul sternal și unul pe partea internă a claviculei. Acest mușchi flectează capul
pe coloană, îl înclină lateral de partea lui și îl rotează îndreptând bărbia în partea
opusă.
Scalenii – anterior, mijl ociu și posterior. Se întind de la apofizele transverse ale
ultimelor șase vertebre cervicale la primele două coaste. Când iau punct fix pe
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
8 capetele distale, înclina de partea lor coloana vertebrală cervicală. Cand iau punct fix
capetele proximale, devin m ușchi inspiratori.
B.Mușchii paravertebrali
Dreptul anterior al capului – se inseră proximal pe osul occipital, înaintea găurii
occipitale, se împarte în patru fascicule și se inseră distal pe tuberculi i anteriori ai
vertebrelor cervicale 3, 4, 5, 6. Este flexor al capului pe coloana cervicală.
Micul drept anterior al capului – situat imediat înapoia precedentului, se inseră
proximal pe osul occipital, iar distal, pe masele laterale și pe apofi zele transverse ale
atlasului. Realizează flexia capului pe coloană.
Lungul gâtului – se întinde de la tuberculul anterior al atlasului pană la corpii
vertebrali ai primelor trei vertebre dorsale. Este flexor și rotator al coloanei vertebale
cervicale.
C.Mușchii abdominali antero -laterali
Marele drept al abdomenului – cele trei fascicule ale sale se inseră proximal pe
cartilajele costale ale coastelor 5, 6, 7, iar distal se inseră pe marginea superioară a
pubisului. Contribuie la flecta rea toracelui pe bazin .
Marele oblic al abdomenului (oblic extern) – este un mușchi superficial. Se
inseră proximal pe ultimele 7 – 8 coaste, iar distal pe marginea crestei iliace, pe spina
iliacă antero -superioară, pe marginea anterioară a osul ui co xal, pe pubis și pe linia
albă î ntinsă de la linia mediană de la pubis la apendicele xifoid și rezultă din
încrucișarea aponevrozelor mușchilor largi ai abdomenului. Realizează flexia
toracelui pe bazin și rotația coloanei vertebrale.
Micul oblic al abdomenului (oblic intern ) – este situat sub marele oblic. Se
inseră distal, pe spina iliacă antero -superioară, pe creasta iliacă, pe apofizele
transverse ale primei vertebre sacrate și ale ultimelor vertebre lombare.
Transversul abdomen ului – se inseră pe linia albă si are rol de presă
abdominală si expirație.
D.Mușchii lombo -iliaci
Pătratul lombelor – situat pe laturile coloanei lombare cu trei grupe de fascicule:
ilio-costale, ilio -transversale si costo -transversale. De la c oasta a 12 -a la creasta
iliacă. Când ia punct fix pe creasta iliacă, coboară ultimele coaste și inclină lateral
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
9 coloana, cand ia punct fix pe torace , inclină bazinul lateral pe torace.
Psoasul iliac – situat în partea posterioară a abdomenului, în fosa iliacă internă
și în partea anterioară a coapsei. Este format din două porțiuni: psoasul și iliacul,
ambele inserându -se distal printr -un tendon pe micul trohanter al extremităților
superioare ale femurului. Are acțiuni importante: flectează coapsa pe bazin, flectează
coloana vertebrală și bazinul pe coapsă, flectează trunchiul pe bazin și de asemenea
rotator al coloanei.
Împreună cu mușchii abdominali, cu cei ai spatelui și cu ischiogambierii
asigură echilibrul trunchiului pe coapsă.
E.Mușchii posteriori ai coloanei vertebrale
Trapezul – prin baza lui, se inseră pe linia mediană, de la protuberanța
occipitală externă, pe ligamentul cervical posterior și pe apofizele spinoase ale
vertebrelor cervicale inferioare și ale celor dorsale. Prin vârful lui se inseră pe cele
două oase ale centurii scapulare. Rolul lui: mobilizează centura scapulară și umărul
ridicându -le și apropiind omoplatul de coloană, înclină capul și colo ana cervicală
lateral și coloana dorsală spre omoplatul de aceeași parte.
Marele dorsal – prin baza lui se inseră pe ultimele 4 coaste, pe apofizele
spinoase ale ultimelor vertebre dorsale și lombare și pe buza externă a crestei iliace.
Rolul ace stuia fiind de proiecție înapoi, rotație internă a brațului, adductor .
Romboidul – situat în partea inferioară a cefei și în partea superioară a regiunii
dorsale are rolul de a meține coloane si in extensia acesteia.
Unghiularul – situat de partea laterală a cefei, se inseră proximal pe apofizele
transverse ale primelor 5 vertebre cervicale, iar distal, pe unghiul supero -intern al
omoplatu lui .
Micul dințat postero -superior – situat sub romboid, este un mușchi respirator.
Micul dințat postero -inferior – se inseră de la apofizele spinoase D11 -L3 până
pe ultimele 4 coaste, având rol în inspirație.
Mușchii cefei – situați sub trapez, romboid si micul dințat, deasupra
unghiularului și sunt in număr de 8. Cel mai important este mușchiul splenius, fiind
mușchi cu rol in extensie, rotație si inclinare laterală a capului.
Mușchii spinali – se gasesc in șanțurile vertebrale formate din apofizele
spinoase și coaste. La nivelul regiunii lombare inferioare alca tuiesc sacro -spinalul,
rolul lor fiind de extensie a coloanei și menținerea echilibrului extrinsec al acesteia.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
10
Fig. 2: Musculatura corpului – privire anterioar ă și posterioară
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
11 II.Biomecanica coloanei vertebrale
Mișcările coloanei vertebrale sunt mișcări complexe. Ele se realizează prin
cumularea ușoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale, la nivelul dicurilor
intervertebrale și a articulațiilor. Aceste mișcări sunt li mitate de rezistența
ligamentelor și a articulațiilor intervertebrale și de gradul de compresibilitate a
țesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.
Mișcarea de flexie
În mișcarea de flexie, p orțiunea anterioară a discurilor in tervertebrale este
comprimată, î n timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene,
ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos și mușchii spatelui sunt puși sub
tensiune. Mușchii care inițiază mișc area sunt cei ai peretelui abdominal, in special
dreptul abdominal și cei doi oblici, psoasul iliac și mușchii subhioidieni și
sternocleidomastoidienii. O dată inițiată mișcarea, grupul antagonist al flexorilor intră
în acțiune și gradează flectarea trunch iului, învingând forțele gravitaționale.
Mișcarea de extensie
În mișcarea de extensie, porțiunile posterioare ale discurilor intervertebrale
sunt comprimate, în timp ce ligamentul vertebral comun anterio r este pus sub
tensiune. Extensia este blocată în ultimă fază de intrarea în contact a apofizelor
articulare și apoi a apofizelor spinoase. Mușchii șanțurilor vertebrale, deci mușchii
extensori, sunt cei care initiază mișcarea, care apoi este controlată de grupul
anterior. Mai intervin în extensie și: spleniusul capului, mușchii posteriori ai gâtului,
interspinoșii și mușchii sacrospinali.
Mișcarea de înclinare laterală
Această mișcare are maxi mum de amplitudine in segmentul dorsal. Mușchii
care participă la inclinare sunt: pătratul lombelor, psoasul, intertransversalii și dreptul
lateral al capului. Mai pot intervenii și mușchii șanțurilor vertebrale și în special
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
12 sistemul transverso -spinos, st ernocleidomastoidianul, scalenii, mușchii cefei,
trapezul, marele și micul oblic abdominal.
Mișcarea de rotație
Este maximă în regiunea cervicală. Coloana dorsală se rotează puțin și numai
dacă se inclin ă și lateral. Coloana lombară se răsucește când este în extensie.
Mușchii care execută mișcarea sunt: oblicii abdominali, intercostalii, sistemul spino –
stransvers al musculaturii vertebrale. Răsucirea de aceeași parte se face cu ajutorul:
marelui dorsal, s pleniusului, lungului gâtului și micului oblic abdominal. Rotația de
partea opusă se realizează prin spino -transvers și marele oblic abdominal.
Biomecanica articulației occipito -atlantoidiene
Articulația actionează ca o pârghie de gradul I, cu punctul de sprijin în
articulație, plasat între forța dată de mușchii cefei și rezistența dată de greutatea
capului care tinde să cadă înainte. Ea permite mișcări de flexie cu amplitudinea de 20
grade, de extensie 30 grade și de înclinare laterală 15 grade. Mușchii flexori sunt:
marele și micul drept anterior ai capului și dreptul lateral al capului. Mușchii extensori
sunt: trapezul, splenius, marele complex, marele și micul drept posterior ai capului.
Mușchii pentru înclinare sunt: trapezul, spleniusul, micul complex,
sternocleidomastoidianul și dreptul lateral al gâtului.
Biomecanica articulației antlanto -axoidiene
Este articulația dintre prima și a doua vertebre cervicale (atlat si axis). Vertebra
atlas nu are corp vertebral și nici apofize articulare inferioare, acestea fiind reduse la
simple suprafețe articulare, aflate pe fețele inferioare ale maselor lui latera le.
Împreună cu acestea, apofizele articulare superioare ale axisului realizează
articulațiile atlanto -axoidiene laterale, articulații plane ca și cele dintre apofizele
articulare ale celorlalte vertebre. Prin ea se realizează numai mișcarea de rotație a
capului cu o amplitudine de 30 grade de o parte și de alta. La rotații de amplitudini
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
13 mai iau parte și articulațiile vertebrelor subdiacente.
Tonusul muscular
Tonusul muscular este starea de contracție static sau de tensiune permanentă
a mușchiului relaxat, se menține prin mecanism reflex și influențează proprietățiile
mușchiului. Are rol in determinarea formei corpului, stabilitate articulară, metabolism
și termoreglare și variază în funcție de vârstă, sta re de sanatate, sex și antrenament.
Hipotonia și hipertonia musculară în limite fiziologice nu produc modificări importante,
dar peste anumite limite pot determina , inițial deviații ale coloanei si ulterior chiar
deformații grave . Prin antrenament bine condus, proprietățile mușchiului (tonus,
excitabilitate, contractilitate, elasticitate, plasticitate) se pot dezvolta pană la valori
superioare.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
14 III.Cifozele
Cifozele sunt deviații, respectiv încurbari ale coloanei vertebrale în plan sagital :
antero -posterior, cu convexitatea curburii orientată posterior. Există și cazuri rar
întalnite, în care coloana se încurbează invers: cifoza cervicală, cifoza lombară.
Sunt cele mai frecvente deviații ale coloanei vertebrale, având aspecte și
caractere foarte variate, în funcție de cauzele și mecanismele de producere, de
forma, întinderea și localizarea lor la nivelul coloanei vertebrale, de evoluția și
posibilitațiile de corectare.
Etiopatogenie
Principalele cauze care duc la apariția acestei deviații de statică vertebrală
sunt:
Malformațiile congenitale – sunt frecvente și pot să afecteze toate elementele
importante ale staticii schel etului: vertebre, coaste, bazin.
Cauze medicale – pot fi afe cțiuni neuro -musculare (afecțiuni neurologice, tumori
medulare), tumori vertebrale, postinflamatorii (morbulluh Pott, spondilita
anchilozantă), metabolice (rahitismul, osteomalacia), afecțiuni glandulare,
afecțiuni post -traumatice (tasări vertebrale în urm a unor accidente, fracturi sau
contracturile din tetanos sau epilepsi e), tulburări de vedere(miopia).
Cauze musculare – hipotoniile musculare, lipsa exercițiilor fizice, corelate cu
creșterea excesivă în înaltime a copilului duc la modificări ale scheletul ui
deformându -l sub acțiunea greutății corporale. În acest caz, pârghiile osoase
relaxate nu se pot opune în întregime presiunilor date de greutate, scheletul
tinzând să se modifice;
– atitudinile greșite ale copilului (poz iția greșită în bancă,
purtarea ghiozdanului pe un singur umăr).
Regiunii cifotice îi corespund modificări morfologice ale toracelui, ale coastelor,
omoplaților, umerilor, modificări ale reliefului muscular. De asemenea, devierea
coloanei po ate induce o deviere de la normal a bazinului, prin înclinarea exagerată a
acestuia în față sau în spate. Aceste înclinări ale bazinului înainte și înapoi sunt
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
15 datorate echilibrului instabil al corpului din cauza modificării centrului de greutate,
prin pro iecția capului înainte.
Persistența curburii anormale afectează și musculatura, în special cea a
coloanei și a trunchiului, unii contractandu -se, alții relaxandu -se, conducând astfel la
fixarea sau agravarea deviației.
În cifoze, mobili taea în extensie este redusă față de amplitudinea în flexie,iar
îndoirile laterale și răsucirile sunt reduse în special la nivelul curburii cifotice.
Deviațiile rahidiene conduc la diverse complicații precum: insuficiența
respiratorie, cardiopati ile, oboseli ale miocardului, ptoze abdominale, iar când survin
la un adult, duc la contracturi musculare s au comprimări ale unei rădăcini .
Clasificăriile și manifestările clinice ale cifozelor
Cifozele se clasifică dupa diverse criterii, unele dintre acestea fiind comune
tuturor deficiențelor fizice, altele ținând însa de caracteristicile specifice ale deviației
vertebrale. Clasificarea se face în special pe baza formei clinice, mecanismului de
producere, simptomele caracteristice și tratamentu l impus .
A.După localizare
a.Cifozele tipice sau comune care prezintă exagerări ale curburii normale ale
coloanei în regiunea dorsală, care in mod normal este de 20 grade.
b.Cifozele atipice sunt localizate exclusiv în regiunea lombar ă și cea cervicală,
unde în mod normal există curburi lordotice, cele localizate în zonele de trecere
dintre curburile fiziologice, precum și cele care cuprind întreaga coloană vertebrală.
Cifozele se întalnesc frecvent la vârsta școlară, mai ale s la baieți, fiind
determinate de caracterul activitații școlare, de procesele active ale creșterii și
dezvoltării fizice, precum și de lipsa autocontrolului asupra atitudinii corpului.
B.După lungimea segmentului deviației:
a.deviație scurtă – atunci când cuprind doar cateva vertebre;
b.deviație medie – atunci când este cuprins un număr mai mare de vertebre,
fiind și cea mai întalnită;
c.deviație lungă – atunci când cuprinde un număr mare de vertebre;
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
16 d.deviație tot ală – atunci când este cuprinsă intreaga coloană vertebrală.
Forma curburii este condiționată de obicei de întinderea cifozei. Cifozele scurte
au aspect angular, cele mijlocii au o formă mai rotunjită, iar cele lungi adoptă un
aspect ovalar.
Cifozele mijlocii, dar mai ales cele scurte și accentuate se compensează prin
încurbări lordotice de mărime și grad corespunzător, aflate fie deasupra, fie
dedesubtul cifozei pe care o compensează. În aceste cazuri cifozele sunt deviații
primare, iar lordozele deviații secundare. Deviațiile cifotice pot evolua progresiv,
trecând de la o cifoză de grad redus la cifoză severă.
În timp, curburile fiziologice sagitale și cu atat mai mult cele patologice se
accentuează progresiv, mergând spre art roze. Cifoza toracică devine mult mai rigidă,
în timp ce lordoza lombară și cervicală iși mențin mai mult suplețea.
Decursul cifozelor depinde de cauzele care le -au produs, de întindere,
localizare, tendința de fixare sau compensare și bineînțele s de tratamentul lor. După
menopauză curburile și modificările structurale se accentuează. Uneori, degradările
morfofuncționale sunt complexe și dau aspect de cifoscolioză, adica cifoză
combinată cu scolioză.
C.După momentul apariției:
a.Cifoze primare – care apar întai, fiind determinate de cauze proprii și având
evoluție de sine stătătoare;
b.Cifozele secundare – care sunt determinate de cele primare, apărând deci
după acestea și având rol compensator, de reechilibrare.
D.După modifi cările morfofuncționale:
a.Cifozele funcționale sunt deviații tipice, ușoare, cu un început greu de
precizat, evoluție lentă, lungă și cu prognostic favorabil. Ele sunt provocate și
întreținute de tulburările funcționale ale coloanei vertebrale, ce produc o scădere a
capacității de sprijin și unele mici modificări de formă și structură a oaselor,
articulațiilor și mușchilor.
Netratate la timp, cifozele funcționale creează un stereotip neuro -motor, defect
care contribuie la accentuarea mo dificărilor funcționale și morfologice ale coloanei
vertebrale.
Cifozele funcționale sunt cele mai des întâlnite deviații ale coloanei vertebrale
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
17 din perioada de creștere și dezvoltare fizică a corpului.
Cifozele funcționale se descriu in 3 forme:
Atitudinea cifotică ce constituie o exagerare a curburii fiziologice toracale,
putându -se prelungi în regiunea lombară superioară, cervicală inferioară sau pe
întreaga coloană vertebrală.
Principala cauza a acestei deviații este tu lburarea capacității de sprijin a
coloanei vertebrale, determinată de o insuficientă dezvoltare a musculaturii spatelui,
o mobilitate articulară exagerată și un control nervos neadaptat. Poate fi cauza unei
poziții relaxante, care este mai ușoară din punct de vedere al efortului muscular și
nervos, întrucât se realizează doar pe seama rezistenței pasive a ligamentelor și a
elasticității musculaturii întinse.
Insuficiența controlului muscular este evidentă la cifoticii cu debilitate mintală,
în caz urile de oboseală fizică și psihică accentuate, la copii comozi și cu
temperament pasiv, la bolnavi și la convalescenți.
Condițiile rele de muncă și de viață, precum masa de lucru prea joasă, scaunul
prea inalt față de masa de lucru, activitatea statică prelungită și necompensată prin
exerciții fizice, munca fizică obositoare și lipsa de educație a unei atitudini corporale
corecte contribuie la apariția și menținerea unei ținute cifotice.
În cifozele lungi, dorso -lombare, capul și gâtul sunt înclinate înainte, umerii
aduși in față, omoplații depărtați de coloană și desprinși de pe torace, membrele
superioare și inferioare ușor flectate, abdomenul proeminent și deseori ptozat(cazut).
Curbura cifotică este exagerată în poziția șezând și se corectează în poziția stând.
Cifozele de întindere medie, dorsale și cervico -dorsale se compensează în sus
prin ducerea capului înainte, iar în jos prin lordoza lombara, cu ridicarea și înclinarea
înainte a bazinului. Trunchiul este flectat , toracele anterior se înfundă, umerii căzuți,
realizându -se spatele cifotic.
Datorită atrofiei, mușchii lungi ai spatelui sunt întinși prea mult și obosesc, iar
cei ai anteriori, mai ales abdominali, se strâng și se scurtează. Mușchii fesieri de vin și
ei atonici și atrofici, de aceea regiunea pare plată.
Coloana vertebrală își păstrează multă vreme mobilitatea, ea putând fii
corectată și percorectată activ sau prin manevre de redresare.
Cei ce prezintă această deficiență nu au acuze dureroase sau jenă, ei
simțindu -se mai bine în această poziție cifotică. Cu toate acestea, curbura cifotică
însă, se poate corecta în urma tonifierii musculaturii spatelui, a îmbunătățirii starii
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
18 generale și a unui tratament susținut, care să dezvol te autocontrolul poziției corporale
corecte. Fără a interveni, pe perioadă lungă de timp curbura se poate transforma prin
modificări structurale de adaptare, într -o cifoză patologică.
Cifoza habituală și cea profesională sunt rezultatul unor atitudini cifo tice netratate
la timp, produse prin obișnuința celui in cauza, de a lua și adapta o poziție cifotică
in situații obișnuite, de zi cu zi sau profesionale. Astfel, de -a lungul timpului, apar
modificări de structură la nivelul coloanei vertebrale.
Cifoza com pensatorie este o deviație secundară, care apare ca o compensare și
echilibrare a unei curburi lordotice primare ajunsă la un anumit stadiu de
dezvoltare. Este întalnită mai ales în regiunea dorsală inferioară, dar poate apare
și în alte zone, rămânând mul tă vreme suplă și reversibilă, dar corectarea ei
depinde în principal de tratamentul curburii primare lordotice.
Există și cazuri în care cifozele de compensare pot evolua independent,
accentuându -se în continuare și antrenând modificări ale celo rlalte etaje ale coloanei,
sau ale capului, umerilor, omoplaților și toracelui.
b.Cifozele structurale sau patologice
Reprezintă deviații ale coloanei vertebrale având cauze și mecanisme de
producere bine definite. Sunt mult mai accentu ate și grave decat cele funcționale,
prezentând modificări profunde în formă, structură și funcțiile coloanei vertebrale. Au
o diversitate mare de forme și nevoie de un tratament complex, susținut și
individualizat.
Cifozele congenitale sunt determinate de malformații congenitale diverse: la
nivelul corpilor vertebrali, a articulațiilor intervertebrale, agenezia discurilor
intervertebrale cu sudare intervertebrala partiala, etc. Aceste deformații sunt
scurte, angulare, localizate în regiunea toraco -lombară, fiind fixe și nedureroase,
iar talia copilului fiind de obicei scurtată. Diagnosticul de certitudine se face de
obicei pe baza examenului radiologic.
Cifozele dobândite sunt cu mult mai dureroase decât cele congenitale. După tipul
afecțiunii care le provo acă sunt: cifoze distrofice, cifoze infecțioase, cifoze
traumatice, cifoze tumorale și cifoze sechele dupa poliomielita, encefalopatie
sechelară infantilă, miopatie etc.
Există multe feluri de cifoze dobândite, iar dintre acestea amintim cele mai
importante :
Cifoza rahitică – este o deficiență ușor de diagnosticat deoarece se insoțește
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
19 de alte semne de rahitism ale capului, toracelui, abdomenului sau ale membrelor
inferioare. Apare la copiii nascuți prematur, la gemeni, debili și la cei care au suferit
în primul an de viață tulburări grave de nutriție și digestive. Cifoza apare de îndată
după ce copilul a început să șadă, având forma unei deviații lungi și accentuate a
întregului spate, cu maximum de curbură la nivelul vertebrelor D9 -D10 sau L3 -L4.
Localizarea ei cea mai frecventă este în regiunea lombară, unde pielea de la nivelul
apofizelor spinoase se pigmentează, devine aspra și rugoasă. Curbura ramane multă
vreme simplă, îndreptându -se când copilul se ridică și începe să meargă. Men ținerea
îndelungată a poziției cifotice în timpul școlii provoacă fixarea ei. Este o cifoză
nedureroasă, mobilă, se accentuează în poziția șezând și se corectează stând.
Cauza ei este o insuficiență musculară și articulară a coloanei vertebrale și a
spatelui. Radiologic vertebrele sunt decalcifiate și cu tendința de cuneiformizare la
copii mai mari.
Cifoza din osteocondroză vertebrală infantilă(Calve) este o formă mai rar
întalnita, întrucat însăși osteocondroza vertebrala Calve' este mai rară. Deviația
apare ca o scurtă cifoză dorsală, unghiulară, relativ suplă și puțin dureroasă.
Radiografic se caracterizează printr -o singură vertebră turtită și condensată, cu
contur neregulat și cu discuri normale.
Cifoza din osteocondroza vertebra lă juvenilă(epifizita vertebrală Scheuermann)
sau cifoza adolescenților se caracterizează printr -o tulburare metabolică a epifizelor
vertebrale, cu fragilizarea epifizelor afectate, care cedează la presiunea nucleului
pulpos. Astfel, nucleul pulpos herniaz ă în substanța spongioasă a corpilor vertebrali
sub forma nodulilor Schmorl. Aceste leziuni dau tulburări de creștere ale vertebrelor,
care la rândul lor produc cifoze și scolioze.
Este o formă mai amplă, mai rigidă și mai dureroasă, localizată î n regiunea
dorsal -inferioară. Este foarte frecventă cuprinzând 20 -40% din populația școlară în
forma ușoara, ca denivelări ale platourilor epifizare. Apare de obicei la adolescenți și
evoluează pe toată perioada creșterii, formele severe însă, care necesit ă tratament,
nu depășesc un procent de 0,5 -2% din populația școlară.
Semnele clinice ale epifizei se rezumă la un spate rotund, dureros, fără
redoare la început. Semnele clinice atrag dupa sine examinarea radiologică care
permite stabilirea diagn osticului. Radiologic curbura apare formată din vertebre
cuneiformizate sau aplatizate, cu platouri neregulate și cu hernii intraspongioase
situate mai ales retromarginal anterior. Spațiile intervertebrale sunt diminuate în zona
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
20 curburii maxime. În faza de debut apare doar o neregularitate a platourilor vertebrale,
un aspect de stratificare a cartilajului și hernii intraspongioase sub forma nodulilor
Schmorl. În evoluție, apar doar în mod excepțional complicații neurologice, prin
hernierea unui disc interve rtebral toracic.
Agravarea leziunilor este determinată de doi factori: puseurile de creștere
pubertare și atitudinea habituală în cifoză.
Cifoza potică sau spondilita tuberculoasă sau morbul Percival -Pott este
determinată de o infecție tuberculoasă, prin localizarea secundară a bacilului Koch la
nivelul corpilor vertebrali. Reprezintă cea mai gravă tuberculoză osteoarticulară.
Cifoza pottică vine din distrugerea a 1 -3 corpi vertebrali, care se turtesc și se
prăbușesc anterior, în timp c e arcurile vertebrale rămân intacte și sunt împinse
posterior, dând naștere unei cifoze, cu localizare predilectă în regiunea toracală sau
în zona de trecere toraco -lombară.
Cifoza este de formă scurtă, angulară ca o "cocoașă", dureroasă, fixată prin
contractura musculară. Durerea de la nivelul cifozei este un semn precoce, dar fiind
difuză se confundă cu nevralgii intercostale și se însoțește totdeauna de rigiditatea
coloanei vertebrale. Cei cu această disfuncție adoptă un mers rigid, evitând
aplecările și ridicarea oricărei greutăți. Copii se mișcă fără suplețe, evitând eforturile
fizice și chiar jocurile.
Cifoza reumatică se întalnește în spondilita anchilopoetică. Este de forma
întinsă, rotundă și fixă, cu simptomatologia clinică și r adiologică cunoscută a
spondilitei. În regiunea lombară cifoza și se reduce lordoza fiziologică.
Evoluția acesteia este progresivă și ireversibilă datorită osificării ligamentelor și
formării unor punți osoase între vertebre. Menținerea unui grad de funcționalitate
articulară se poate realiza prin cultivarea unei bune mobilități a articulațiilor mari
precum cea de umăr și de șold.
Cifoza traumatică survine frecvent după o fractură vertebrală vicios
consolidată, cu vertebre tasate cuneifo rmizate. Poate să apară și în urma unui
accident minor, la nivelul coloanei vertebrale, ce duce, după un timp, la un proces de
rarefiere osoasă, cu turtirea vertebrelor prin scăderea rezistenței lor și odată cu
acestea la apariția deformației. Curbura este scurtă, angulară, fixă, fiind însoțită de
dureri și eventuale tulburări motorii și senzitive.
Cifozele paralitice sunt deviații foarte periculoase ale coloanei vertebrale,
deoarece au o evoluție rapidă și o tendință continuă de accentuare a curb urii. Aceste
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
21 cifoze nu au un sediu și o formă tipică, ele variind în funcție de grupele musculare
afectate. Curbura rămâne multă vreme mobilă și este accentuată sub acțiunea forței
gravitaționale și a contracturii grupelor musculare antagoniste.
În majoritatea cazurilor, cifoza paralitică se complică cu o încurbare scoliotică a
coloanei. Se poate forma astfel, o cifoscolioză severă care poate duce la diformități
monstruoase sau chiar la prăbușirea coloanei. Fixarea curburii se face fie prin
prăbuș irea coloanei vertebrale, fie prin contractarea mușchilor sau prin retracția
țesuturilor. Aceste cifoze sunt însoțite de tulburări funcționale, în special motorii, care
grabesc evoluția spre forme foarte grave.
Cele mai frecvente cifoze paralitic e sunt date de poliomielită, dar pot fi
provocate și de alte neuropatii, ca de exemplu paralizia cerebrală infantilă,
siringomielie, neurofibromatoză și miopatii. Datorită evoluției rapide, tratamentul
trebuie realizat precoce, cu scopul de a preveni accen tuarea încurbărilor coloanei
vertebrale și a deformării trunchiului și membrelor.
E.După aspectul clinic
a.Spatele cifotic – apare dacă deviația cifotică antrenează încurbarea ei și
celelalte elemente anatomice ale spatelui și unele părți ale c orpului sau atunci când
încurbarea cifotică a spatelui este mult accentuată față de cea a coloanei vertebrale.
Spatele cifotic corespunde de obicei cifozelor totale ale coloanei vertebrale și
mai rar cifozelor lombare. În această deformare spatel e capătă o formă aproape
ovală, trunchiul este flectat în întregime, umerii sunt aduși în față, omoplații sunt
depărtați de coloana vertebrală. Gibozitatea este mai mult de origine costală decât
vertebrală, unghiurile posterioare ale coastelor fiind mai ac centuate. Curbura se
accentuează în flexia trunchiului și se atenuează în extensie. Spatele cifotic se
compensează prin ducerea capului și gâtului înainte și în jos și a bazinului înainte și
în sus.
b.Spatele rotund – este o formă particulară a s patelui cifotic, constând în
cifozarea accentuată a coloanei dorsale superioare, sau cervico -dorsale, având o
forma foarte regulată, aproape rotundă, cu maximum de curbură la nivelul
omoplaților. Spatele rotund este însoțit întotdeauna de o lordoză lungă
compensatorie a coloanei lombare și a regiunii respective și de un torace îngust,
alungit și uneori înfundat la baza.
Cauza producerii spatelui rotund este insuficiența mușchilor planului dorsal și
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
22 ai centurii scapulare, cu predominanța tonusului mușchilor anteriori.
Spatele rotund se întalnește frecvent la fetele înalte trecute de pubertate,
precum și la tinerii și la adolescenții care lucrează în poziții cifozante, adesea din
cauza unei miopatii, și care prezintă înfundări ale sternului și toracelui.
Criterii de susținere a diagnosticului
Diagnosticul unei cifoze va trebui să precizeze felul ei, etiologia, gravitatea și
potențialul său evolutiv.
A.Diagnosticul pozitiv
Tabloul clinic
Din punct de vedere clinic, în cazul cifozelor, nu există o regulă generală în
cazul simptomatologiei acestor deviații vertebrale. Așadar, fiecare tip în parte,
prezintă atât semne obiective cât și subiective diferite de ale celorlalte.
Există totuși câteva simptome și semne p e care le întâlnim în mai multe cazuri :
durerea, care apare la nivelul curburii, pe apofizele spinoase ale vertebrelor și se
resimte la palpare, dar mai ales la percuție;
durerea în coloana vertebrală este insoțită întotdeauna de contractura mușchilor
lungi ai spatelui și de o oarecare rigiditate în mișcări;
cifoza se asociază cu hipotonia musculaturii spatelui și abdomenului; frecvent, se
asociază și cu piciorul plat;
pacienții vor avea umerii căzuții anterior și omoplați "în aripioare";
agravarea continuă a deviațiilor vertebrale antrenează tulburări respiratorii și
cardiace.
Examenul obiectiv
Deviația cifotică imprimă întregului corp o atitudine cifotică globală ,
caracterizat ă printr -o mare încurbare a coloanei vertebrale și o gârbovire a întregului
spate. Capul și gâtul se înclină mult înainte, umerii sunt aduși mult în față, pieptul
este turtit sau înfundat, abdomenul este uneori supt, alteori balonat. Bazinul este
puțin înclinat, iar membre le inferioare sunt drepte sau ușor flectate din genun chi.
Atitudinea se menț ine mai mult pe baza elementelor pasive, mușchii planului
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
23 posterior al trunchiului și gâtului fiind întinși, mușchii planului anterior fiind relaxaț i.
Deviaț iile cifotice se pot accentua progresiv, trecând de la o cifoză cu un grad redus
de curbură , la una cu o curbură accentuată sau foarte accentuată . De asemenea, ele
se pot limita doar la elementele coloanei vertebrale, constituind cifoze propriu -zise,
sau pot afecta și alte elemente anatomice ale spatelui , constituind spatele cifotic.
Cele mai frecvente curburi cifotice au o lungime medie; există însă și curburi scurte,
care se limitează la câteva corpuri vertebrale; sau lungi care se întind la un
numă r mare de vertebre. Atitudinea corectă a corpului reprez intă un semn al
echilibrului fizic și psihic al individului, rezultat al dezvoltării normale și armonioase
a corpului.
B.Diagnoticul diferențial
Cifozele, trebuie diferențiate de atitudinea cifotică, în cazul căreia curbura se
redresează în decu bit ventral sau se hipercorectează la contracșia voluntară a
musculaturii spatelui. În cazul în care nu se poate corecta astfel, denotă faptul ca
avem de a face cu o cifoză fixă sau rigidă.
Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomi nă la nivelul
musculaturii trunchiului.
Evoluție și prognostic
Evoluția și prognosticul cifozelor sunt foarte variate și depind foarte mult de
anumiți factori, cum ar fi :
etiologia bolii;
localizarea și întinderea bolii ;
momentul diagnosticări i : când aceasta se face în stadiile inițiale, când nu apar
modificări organice ci numai funcționale, evoluția și prognosticul fiind favorabile;
cu cât tratamentul este aplicat mai precoce, este mai complex și de lungă durată,
cu atât prognosticul va fi ma i bun;
vârsta pacientilor : cifoza adolescenților are prognostic bun dacă se iau măsuri
precoce.
O mare parte din deviațiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le -a
generat, au un potențial evolutiv, mai ales dacă au depășit un anumit g rad de
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
24 gravitate.
Această evoluție se menține pe toată perioada creșterii și rareori, în cazuri
grave, pe tot parcursul vieții.
Agravarea continuă a deviației vertebrale antrenează tulburări ale funcției
respiratorii și, în final, a cel ei cardiace.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
25 IV.Tratamentul recuperator al cifozelor
Tratamentul cifozelor trebuie individualizat în funcție de tipul, forma,
localizarea, modificările structurale și tendința evolutivă a deviației coloanei
vertebrale.
Ca toate celelalte deficiențe de coloană vertebrală, cifozele depind de trei
factori terapeutici importanți :
kinetoterapie
tratamentul ortopedic
tratamentul chirugical.
Acestor factori li se va adăuga obligatoriu tratamentul medicamen tos, de
întărire a organismului, în vederea creșterii rezistenței organismului și nu în ultimul
rând factorii igienici.
Tratamentul prin gimnastică medicală
A.Gimnastica medicală în cifoza dorsală
a.Obiectivele corect ării curburii deviate a c oloanei verterbale:
corectarea modificăriilor de poziție ale altor segmente corporale precum: umeri,
omoplați, gât, cap, bazin, torace;
educarea reflexului corect de postură atât în condițiile statice cât și dinamice
reprezintă un obiectiv de bază al kinet oterapiei deoarece întotdeauna este
deficitar;
ameliorarea funcției respiratorii, afectate prin deformațiile cutiei toracice;
tonifierea în condiții speciale a musculaturii responsabile de menținerea în poziție
corectă a coloanei vertebrale și a celorlalte segmente corporale. În acest scop se
va tonifia în regim de scurtare musculatura paravertebrală din zona cifozată în
regim de alungire a musculaturii de pe fața anterioară a trunchiului, în regim de
alungire musculatura paravertebrală din zonele eventuale lor lordoze
compensatorii, în regim de scurtare musculatura de partea convexă a lordozelor
respective și în final, se va tonifia în regim de scurtare musculatura care trebuie
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
26 să readucă în poziție corectă umerii, omoplații și bazinul;
evitarea tendinței na turale de compensare prin curburi lordotice a cifozei la cele
două extremități prin fixarea lor în poziție corectă;
ameliorarea mobilității coloanei vertebrale este un obiectiv important în cifozele
nereductibile, structurale, în care există redoare verteb rală, el trebuie să preceadă
toate celelalte obiective deoarece redoarea împiedică redresarea poziției coloanei
vertebrale, astfel exercițiile nu trebuie să aibă neapărat caracter corectiv local, și
caracter de fortificare și tonifiere generală.
b.Mijloacele folosite în cazul cifozei dorsale
Exercițiile statice constă în:
redresări posturale cu control și autocontrol;
poziții fundamentale și mai ales derivate, cu o structură corectă, corectivă sau
hipercorectivă, în care trunchiul se a flă în extensie în regiunea dorsală, înclinat
înainte sau aplecat din regiunea lombară, încât să prevină în permanență creerea
unei curburi lordotice compensatorii.
Exercițiile dinamice se fac sub formă de mișcări active libere sau cu greutăți,
care să redreseze coloana vertebrală și celelalte deficiențe secundare ale cifozei.
exerciții de trunchi reprezentate prin mișcări de extensie în regiunea dorsală,
mișcări de îndoire laterală și răsucire spre stânga sau dreapta, întindere în axul
vertical a l coloanei vertebrale, circumducții în plan posterior în regiunea toracală.
exerciții de membre superioare precum duceri și mențineri în plan posterior ale
brațelor, fie la nivelul umerilor fie deasupra lor, cercuri sau rotații externă din
articulația scap ulo-humerală. Exercițiile se pot executa liber sau cu diferite obiecte
portative de gimnastică: bastoane, mingi medicinale, gantere etc., aceste exerciții
corectând în mod special poziția umerilor aduși în față;
exerciții de membre inferioare executate în plan anterior sub formă de forfecări,
abducții -adducții, întinderi, flexii și circumducții. Exercițiile redresează poziția
bazinului și tonifică peretele abdominal, prevenind lordozarea compensatorie a
curburii lombare;
exerciții pentru dezvoltarea mușchil or mari fesieri cu rol în redresarea bazinului,
care se vor face sub forma de genuflexiuni cu trunchiul ușor înclinat în față și
ridicarea până la orizontală a membrelor inferioare întinse, din poziția culcat
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
27 ventral pe lada de gimnastică cu picioarele îna fara suprafeței de sprijin;
exerciții de respirație folosite în scop corectiv pentru toracele înfundat și pentru
mărirea mobilității cutiei toracice. Acestea se pot executa sub formă de respirații
libere, dar mai ales amplificate de mișcări corective ale t runchiului și membrelor
superioare;
exerciții aplicative cu structură corectivă și hipercorectivă ca mersul, mersul pe
vârfuri, târâre de pe genunchi cu sprijin pe palme, șezând și culcat, exerciții de
echilibru și suspensii.
c.Redresarea postur ală
Se va începe exclusiv prin instruirea pacientului asupra defectelor sale de
ținuta, iar pentru a putea intelege îi vor fi explicate în 2 situații :
în fața unei oglinzi;
cu spatele lipit de un perete sau paravan în stând sau culcat dorsal.
Redresarea voluntară a posturii are ca scop dezvoltarea simțului ținutei corecte
și tonifierea grupelor musculare ce mențin această ținută corectă. Este necesar ca
tonifierea să se realizeze în poziții corecte, în condiîii de scurt are a musculaturii
paravertebrale, a musculaturii centurii scapulare și a mușchilor abdominali, fiind
ajutătoare pentru dezvoltarea funcției respiratorii și cardio -vasculare.
d.Mobilizarea coloanei vertebrale în cifoza dorsală
În cifoz ele structurale ale coloanei vertebrale, mobilitatea coloanei este redusă,
deviația putând fi corectată decât parțial prin eforturile voluntare ale pacientului, prin
clinostatism sau prin încercarea de transformare a curburii într -una de sens invers
prin m ișcare în sensul convexității. Mobillizarea este absolut necesară pentru a putea
efectua redresarea posturală indispensabilă oricarui tratament al deviației, de aceea
trebuie să preceadă orice altă masură terapeutică.
Mobilizarea trebuie efectuat ă însa numai în sens corectiv, motiv pentru care
mobilizarea unui segment al coloanei trebuie realizată numai dupa mobilizarea celui
învecinat, astfel în cazul cifozei dorsale se va mobiliza regiunea lombară.
B.Gimnastica medicală în cifoza lombară(cifoza joasă)
Cifoza lombară este o deviație vertebrală permanentă caracterizată prin
inversarea curburii lombare și este determinată de verticalizarea sacrului care oferă
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
28 vertebrei L5 o bază de sprijin orizontală. Bazinul este în retroversie, iar colo ana
lombară își pierde curbura fiziologică mai ales în porțiunea ei inferioară, în locul
căreia se instaleaza o cifoză. Forma normală a coloanei lombare în sensul extensiei
este aproape disparută.
Se consideră că poziția șezând, menținută mult ti mp, ar fi un factor favorizant
al procedurii cifozei lombare. Această poziție produce o basculare posterioară a
bazinului, care determină o distensie a mușchilor paravertebrali lombari, astfel încât
aceștia nu vor mai fi în stare să se scurteze suficient î n ortostatism pentru a
reconstitui lordoza lombară. O înclinare a bazinului înainte sau înapoi poate fi
determinată și de o hipotonie sau hipertonie asimetrică a musculaturii antagoniste a
acestuia. Bascularea bazinului înapoi, prin cauze musculare este po sibilă numai în
cazul insuficiențelor musculare patologice. Cifoza joasă presupune o inversare cu
caracter permanent a curburii vertebrale lombare, cu o turtire a corpilor vertebrali în
partea lor anterioară. Ea este gravă din cauza dezechilibrelor mecanic e și a
simptomelor clinice ce o însoțesc. În etajele superioare ale coloanei vor apare
modificări compensatorii, cu tendința la ștergerea curburii fiziologice cifotice din
regiunea dorsală, sau chiar o inversare a acesteia sub forma unei lordoze dorsale.
a.Scopul gimnasticii medicale în cifoza lombară:
redresarea poziției bazinului și a coloanei lombare;
formarea cifozei dorsale dacă a fost ștearsă sau inversată;
tonifierea musculaturii sacro -lombare în regim de scurtare;
tonifierea musculaturii a bdominale în regim de alungire;
prevenirea tendinței de apariție a unei curburi lordotice compensatorii în regiunea
dorsală;
corectarea celorlalte poziții vicioase ale bazinului, abdomenului și membrelor
inferioare;
formarea unui nou reflex neuromuscular d e postură corectă a trunchiului,
bazinului și membrelor, atât în activități statice cât și dinamice.
b.Mijloacele utilizate constă în 2 tipuri de exerciții:
Exerciții statice sub forma unor poziții inițiale fundamentale, dar mai ales a
celor derivate, care să favorizeze lordozarea coloanei lombare și înclinarea poziției
bazinului înainte față de planul sau orizontal și să prevină în același timp tendința
formării unei curburi lordotice compensatorii în regiunea dorsală. În acest sens,
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
29 poziția șezând este contraindicată, deoarece ea orizontalizează bazinul și sterge
curbura lordotică. În general poziția șezând este antilordozantă și cifozantă, mai ales
pentru coloana lombară.
Exerciții dinamice asemănătoare celor folosite pentru corectarea cifozei
dorsale, dar cu modificări ale sensului și localizării mișcărilor de trunchi și membre.
c.Mobilizarea corectivă a coloanei vertebrale în cifoza lombară
Întrucât cifoza lombară este o deviație permanentă, cu modificări structura le,
suplețea ei este foarte redusă în sensul extensiei, sens în care este aproape
disparută. De aceea se impune ca exercițiile de redresare posturală să fie precedate
de o mobilizare corectivă în scopul măririi supleței acestei zone.Exercițiile de
mobiliza re, trebuie să fie localizate în partea inferioara a coloanei lombare, cu acțiune
în sens lordozant și să fie asociate cu înclinarea anterioară a bazinului.
Localizarea exercițiilor la nivel lombar impune fixarea prealabilă a coloanei
dorsale în poziție cifotică, ce trebuie să coboare până la nivelul superior al coloanei
lombare, întrucât în cifoza lombară este ștearsă cifoza fiziologică dorsală sau chiar
inversată.
Mobilizarea în lordozare a coloanei lombare inferioare se va face prin u tilizarea
membrelor inferioare ca brațe de parghie acționate în extensii pasive.
d.Redresarea posturală trebuie să îndeplinească urmatoarele obiective:
bascularea bazinului înainte;
lordozarea coloanei lombare mai ales în porțiunea superioară;
cifozarea r egiunii dorsale;
aducerea umerilor în față;
corectarea poziției gâtului și capului.
C.Gimnastica medicală în cifoza totală
Cifoza totală este o încurbare lungă a coloanei, cu convexitatea orientată
posterior, cuprinzând regiunea dorsală, lombară și chiar și cea cervicală. În această
formă a cifozei, bazinului e orizontalizat, unde sacrul este situal pe verticală,
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
30 pierzându -și înclinarea sa normală anterioară față de orizontală care este de 30
grade. În felul acesta sacrul se orizontalizează, schim bând poziția coloanei lombare
pe sacru, care de la înclinarea anterioară de 30 -45 grade, se verticalizează. Aceasta
va modifica în plan sagital curburile fiziologice ale coloanei vertebrale cu ștergerea
sau inversarea lordozei lombare și accentuarea cifoze i dorsale. Astfel, va apare o
cifoză lungă dorso -lombară, cu toate manifestările secundare care o însoțesc: cap și
gât înclinate înainte, atitudinea în flexie a toracelui, umerii aduși în față și omoplații
depărtați de coloana vertebrală.
a.Scopu l gimnasticii corective
tonifierea în regim de scurtare a tuturor grupelor musculare ale spatelui;
tonifierea în regim de alungire a musculaturii anterioare a toracelui și
abdomenului;
corectarea orizontalizării bazinului, respectiv verticalizarea sacrului ;
corectarea toracelui în flexie, a umerilor aduși, a capului și gâtului aduse în față;
formarea unui reflex corect de atitudine statică și dinamică a corpului.
b.Mijloace
Exerciții statice sub formă de poziții fundamentale și derivate, corective și
hipercorective, menținute sau inițiale. În cadrul acestora, poziția bazinului are un rol
foarte important deoarece determină curburile coloanei în plan sagital, apoi poziția
membrelor superioare și inferioare ce amplifică redresarea coloanei l a extremități.
Exerciții dinamice sub formă de mișcări corective ale trunchiului, toracelui,
bazinului, membrelor, efectuate pentru redresarea atitudinii corecte a coloanei
vertebrale. Exercițiile se vor executa activ, adica liber, cu ajutor și c u rezistență.
Tratamentul ortopedic
Tratamentul ortopedic constă în aplicarea succesivă a 2 -3 corsete gipsate,
urmate de aplicarea unui corset amovibil. Scopul acestui tip de tratament este de
împiedica agravarea deformației și de a produce asupl izarea și corecția acesteia, de
aceea este de dorit ca începerea tratamentului ortopedic să fie precedat de o
gimnastică de asuplizare a coloanei, care să permită o reducere cât mai mare a
deficienței în momentul aplicării corsetului.
Tratamentul ortopedic în cifoze se aplică în următoarele cazuri :
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
31 când curbura cifotică atinge un anumit grad de gravitate, a cărei limită inferioară
variază între 40 -50, iar cea superioară între 70 -80;
când există deformații foarte importante și extinse ale corpilor vertebrali și
sistemului ligamentar;
când redoarea coloanei vertebrale este așa evoluată încât nu poate fi rezolvată
prin gimnastică medicală;
când deficiența are un caracter evolutiv, și mai ales dacă nu este terminat
procesul de creștere.
Corse tul gipsat se realizează pe pacientul pus într -o poziție cât mai corectă,
exercitându -și acțiunea prin 3 puncte de sprijin: unul la nivelul maximului de curbură
și două de contrasprijin la extremitațile curburii.
a.Scopul gimnasticii medicale în timpul tratamentului ortopedic:
întreținerea troficității, tonusului muscular și în special a musculaturii spatelui
întrucât corsetul susține el însuși poziția trunchiului, iar la îndepartarea acestuia
coloana se va prabuși;
întreținerea respirației și ci rculației deoarece sunt diminuate în timpul purtării
corsetului, din cauza presiunii pe torace și diminuării efortului fizic;
asuplizarea coloanei vertebrale;
b.Gimnastica medicală cu corsetul aplicat
Constă în redresarea posturală și mobilizare corectivă, exerciții generale sub
formă de deplasări, mișcări de membre și trunchi, pedalare pe bicicleta ergometrică
și exerciții de respirație.
c.Gimnastica medicală cu corsetul eliminat
Kinetoterapia asociată tratamentului ortopedic se poate face și cu corsetul
abandonat. În acest scop, corsetul va fi eliminat pe durata lecției de gimnastică
medicală, urmând ca imediat după terminarea ședinței, corsetul să fie repus pe
pacient. Acest lucru este foarte important deoarece dup ă ședință pacientul este
obosit și nu -și va mai putea controla și menține poziția corectă a corpului.
Tratamentul chirurgical
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
32 Intervenția chirurgicală este indicată în cifoze numai cand distrucțiile osoase
vertebrale provoacă deviații enorme, c u prognostic vital grav. Intervenția va fi
amânată până la sfarșitul perioadei de creștere și va fi precedată de tratament prin
gimnatică medicală.
Indiferent de forma tratamentului, respectarea unor reguli de igienă și viață
este foarte importan tă și obligatorie. În cele din urmă tratamentul va fi sugerat în
funcție de forma și localizarea cifozei.
Tratamentul balneofizioterapeutic
Este practic cel mai important, având cea mai mare eficacitate. El începe odată
cu celelalte metode terapeutice, de preferat cât mai precoce, după
stabilirea diagnosticului clinico -funcțional. Medicina fizicală și de recuperare a
devenit, în ultimul sfert al secolului XX o specialitate inovatoare, fundament ată
științific, prin dezvoltarea unor metode de tratament activ, bazându -se pe exerciții
fizice și pe educarea bolnavului.
Obiectivele tratamentului
corectarea poziției vicioase ;
realiniamentul coloanei vertebrale;
recăștigarea mobilității vertebrale;
tonifierea musculaturii paravertebrale, abdomi nale și a pectoralilor punăndu -se
accent pe mușchii extensori ai coloanei;
combaterea contracturil or, în cazul în care acestea sunt prezente;
reducerea durerii;
prevenirea reapariției cifozei.
A.Hidrotermoterapia
Se folosește ca procedura de relaxare musculară și creștere a metabolismului
tisular local prin vasodilatația cutanată și musculară pe care o produce. Hidro –
termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de caldură, folosind ca
mijloc terapeutic apa, sub diferitele sale forme de agregare și la diverse temperaturi,
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
33 dar și alte elemente strâns legate de aceasta. Principalele sale efecte sunt:
analgezia, hiperemia, hipertermia locală și sistemică, creșterea elasticității țesuturilor.
Aceste efecte cumulate, sunt favorabile pentru pregătirea programelor de
kinetoterapie și masaj.
Metodologia în hidrotermoterapie cuprinde tehnici variate de aplicații: căldura
profundă, produsă de diatermie și ultrasunete, căldura superficială, produsă de
celelalte tehnici, în care efectul de penetrație este mai redus, de numai câțiva
centimetri de la suprafața tegumentului. Căldura umedă, sub forma împachetărilor cu
parafină, cu nămol și cu nisip, este mai benefică decât căldura uscată.
Mijloacele de lucru se aleg în funcție de posibilități și pot fi extrem de simple
sau mai sofisticate. Important este ca indicația terapeutică să fie corectă și
metodologia de aplicare să fie respectată.
Astfel, există numeroase metode precum : împachetarea cu parafină,
împachetarea cu nămol, baia de nămol, ungerile cu nămol, împachetarea cu nisip,
băile de abur, băile de lumină, băile de soare și nisip, cataplasme , băile
kinetoterapeutice, dușul masaj, dușul subacval, băi cu elongație și băi cu amidon.
B. Electroterapia
Este ramura care folosește în scop profilactic și curativ curentul electric, sub
diferite forme de aplicare și la intensități bine stabilite anterior. Electroterapia are
unele aplicații și în tratamentul deviațiilor cifotice ale coloanei vertebrale. Princ ipalele
roluri ale sale sunt acelea de a reduce retracțiile și contracturile musculare, prin
încălzirea profundă a regiunii, de a asupliza musculatura și ligamentele retractate și
sclerozate și de a limita efectele dureroase sau anchilozele din artrozele secun dare.
Contracturile musculare, mai ales cele dureroase la solicitările pasive, de întindere,
mai pot beneficia de băi de lumină, masaj, iar hipotoniile musculare, de termoterapie,
curenți aperiodici de joasă frecvență, curenți faradici și galvanizări. Electroterapia
locală se adresează atât durerii ca simptom, cât și contracturii musculare ca sursă
generatoare de durere. Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim:
galvanizările, ionizările, faradizarea, curenții diadinamici, razele ultrav iolete
și ultrasunetele.
C.Tratamentul prin masaj
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
34 Prin noțiunea de masaj se înțelege o serie de manipulări executate manual,
variate și aplicate sistematic la suprafața organismului, în scop terapeutic
și profilactic.
Acțiunea fiziologică a manevrelor de masaj constă în aceea că, în timpul
executării lor, de la terminațiile nervoase cutanate pornesc impulsuri spre
sistemul nervos central, care măresc excitabilitatea și îmbunătățesc starea
funcțională a scoarței cerebrale.
Efectele masajului
Efecte locale:
acțiune sedativă asupra: durerilor de tip nevralgic, durerilor musculare și
articulare. Acțiunea sedativă se obține prin manevre ușoare, lente, care
stimulează repetat exteroceptorii și proprioceptori i.
acțiunea hiperemian tă locală se manifestă prin încălzirea și înroșirea
tegumentului asupra căruia se exercită masajul. Această acțiune se obține prin
manevre mai energice, care comprimă alternativ vasele sangvine.
îndepărtarea lichidelor interstițiale, de stază, cu accelerar ea proceselor
de resorbție în zona masată. Acest efect este benefic la persoane cu insuficiență
venoasă periferică și apare după manevre profunde, care conduc lichidul de
stază de la periferie spre centru.
Efecte generale:
creșterea metabolismulu i bazal
stimulează funcțiile aparatului respirator și circulator
influențează favorabil starea generală a organismului
îmbunătățește somnul
îndepărtează oboseala musculară.
Toate aceste efecte generale se explică prin acțiunea masajului asupra pielii,
care este un organ bine vascularizat și mai ales bogat inervat.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
35 V.Partea practică
Ipoteză de lucru
Ipoteza de lucru se bazează pe faptul că aplicarea unui tratament de
recuperare potrivit și complex, adaptat fiecărui pacient , în funcție de stadiul afecțiunii
și a capacității articulare și musculare, are un efect evident de ameliorare a funcțiilor
și de asemenea a calității vieții. Așadar, intruirea și informarea pacienților în legătură
cu această deficiență constituie un fapt important pentru o evoluție favorabilă în
unrma tratamentului.
Scopul acestui studiu este de a evalua efectele terapiei recuperatorii ale
pacienților cu cifoză simptomatică.
Lucrarea de față are ca obiectiv demonstrarea eficacității ap licării tratamentului
fiziokinetoterapic asupra durerii, mobilității în cifoza în comparație cu evoluția bolii
sub tratament medicamentos.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
36 Material și metodă de lucru
Studiul a fost efectuat în cadrul Ambulatoriului din Pol iclinica Bistrița, pe
perioada martie 2012 – iunie 2012. Acesta include un număr de 23 de pacienți
diagnosticați clinic și paraclinic cu cifoză, care au efectuat tratament de recuperare
pe durata a 2 săptămâni. Pacienții au fost împărțiți în 2 loturi, și anume : lot martor
de 8 pacienți care au urmat doar tratament medicamentos și lot de studiu de 15
pacienți care au urmat tratament de recuperare complex.
Fiecărui pacient i s -au reținut următoarele date : nume, vârstă, mediu de
proveniență, înălț ime, greutate, tipul de cifoză prezent și programul de recuperare.
Datele fiecărui pacient au fost culese cu acordul personal al pacienților.
Pacienții au beneficiat de program de recuperare complex și individualizat,
cuprinzând : kinetoterapie, termoterapie, electroterapie și masaj.
Pacienții au fost evaluați la începutul tratamentului ziua 1 și la sfârșitul acestuia
ziua 14, prin:
Scara analog vizuală, cu note de la 0 la 10 : 0 – fără durere, 1 -3 durere mică,
4-7 durere moderată, 8 -10 durere mare ;
Indici de mobilitate : Stibor și Schober
1.Schober
Pacientul în ortostatism sau așezat cu genunchii apropiați și în extensie. Se
masoară o distanță de 10 cm în sus de la nivelul liniei bicrete care unește crestele
iliace posterior, apoi pacientul execută flexia maximă a trunchiului, cu genunchii
menținuți în extensie, pe parcursul mișcării, și se masoară din nou distanța dintre
cele 2 puncte. În mod normal distanța trebuie să crească cu 5 cm.
2.Stibor
Testul (indicele) STIBOR face parte din bilanțul articular la nivelul coloanei
vertebrale toracolombosacrate și constă în măsurarea distanței între apofizele
spinoase C7 și S1 la care se adaugă 10 unități.
Bilanțul muscular
a.Flexia
Mușchiul principal: rectus abdominis
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
37 De stabilizat: membrele inferioare și bazinul
Poziția: decubit dorsal, cu brațele pe lângă corp, membrele inferioare întinse
-F1: palparea drepților abdominali pe linia paraombilicală;
-F2: mișcare până la decolarea spinelor omoplaților;
-F3: mișcare realizat ă până la unghiul inferior al scapulei, coloana lombară rămânând
în contact cu patul;
-F4: ridică complet trunchiul, cu brațele întinse înainte și genunchii flectați;
-F5: ridică complet trunchiul, cu genunchii flectați dar cu mâinile la ceafă.
b.Extensia
Mușchii: iliocostalul, erectori, lung dorsal, interspinali
De stabilizat: bazinul și membrele inferioare
Poziția: decubit ventral cu brațele pe lângă corp
-F1: palparea masei comune musculare paravertebrale;
-F2: extensie de coloană dorsală și lombară limitată;
-F3: extensie completă, decolând până la ombilic fața anterioară a trunchiului de
suprafața patului, cu coloana cervicală în rectitudine;
-F4, F5: rezistența aplicată pe toracele superior și pe cel inferior.
c.Rotația
Mușchii: marele oblic și micul oblic
De stabilizat: bazinul și membrele inferioare
Poziție FG: în șezut, cu brațele pe lângă corp
Poziție AG: în decubit dorsal, cu membrele inferioare în extensie
-F1: palpare pe marginile laterale ale abdomenului;
-F2: se rotează trunchiul, în timp ce este fixat bazinul;
-F3: se rotează trunchiul până când omoplatul se desprinde de pat, cu antebrațele
încrucișate la piept și mâinile pe umeri;
-F4: se rotează trunchiul, cu flexia lui, membrele superioare fiind întinse înainte;
-F5: se rotează trunchiul, cu flexia lui, membrele superioare la ceafă.
Expansiunea toracică – indicele cirtometric în mod normal are valoare de peste
6 cm. Pacientul în ortostatism, se masoară perimetrul toracic în inspir și expir
forțat, iar diferența trebuie să fie de minim 6 cm.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
38 Programul de recuperare
Kinetoterapia
Kinetoterapia este deosebit de importantă în corectarea deviațiilor vertebrale,
ea fiind prezentă în toate programele terapeutice, fie singură, fie asociată cu
tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical. În continuare sunt enumerate câteva
exemple de exerciții aplicate pentru corectarea cifozei.
Orice program de recuperare se stabile ște pe baza unor obiective de atins:
1. Tonifierea musculaturii alungite în regim de scurtare
2. Tonifierea musculaturi i scurtate în regim de alungire
3. Corecterea liniei umerilor
4. Îmbun ătățirea func ției respiratorii
5. Reducerea gradului de dispnee
6. Îmbun ătățirea calit ății plămânului
7. Menținerea în limite fiziologice a elasticit ății fibrelor musculare implicate în
actul respirat or
8. Controlul contient al pozi ției corpului
Exerciții de corectare a cifozei utilizate în program
1. mers cu o carte pe cap;
2. mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplaților;
3. cu bastonul ținut la spate de la capete, mers cu extensia brațelor și ducerea bastonului
înapoi;
4. din mers, exerciții de extensia brațelor cu arcuire sus și lateral;
5. din poziția stând sau șezând, exerciții cu bastonul ținut la ambele capete;
6. ducerea bastonului sus, cu arcuirea brațelor și privirea urmărește baston ul (de 10 ori);
7. un braț sus, celălalt lateral, se duce bastonul spre spate;
8. ducerea bastonului sus;
9. întinderea brațelor, cu ducerea bastonului sus, revenire (de 10 ori );
10. bastonul spijinit pe omoplați ,aplecarea trunchiului înainte la 40±50ș, cu arcuire și capul sus,
după care revenire, se execută de 10 ori;
11. din poziția pe genunchi și sprijin pe palme se execută îndoirea coatelor cu coborârea
pieptului și ridicarea capului ± privirea înainte, întinderea coatelor (de 10 ori);
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
39 12. din poziția pe genunchi și sprijin pe palme se execută îndoirea coatelor cu ridicarea
alternativă a unui picior întins înapoi, revenire( de 10 ori );
13. din aceeași poziție (pe genunchi și sprijin pe palme ), ridicarea brațului și piciorului opus,
revenire, se repetă cu membrele de cealaltă parte(de 10 ori );
14. mers în patru labe, cu capul sus și privirea înainte;
Se vor evita exercițiile de flexie ale trunchiului și se va corecta permanent poziția spatelui,
care trebuie să se mențină drept, cu umerii trași în jos și spre înapoi.
Redresarea posturală
Educarea unei poziții corecte este esențială pentru realizarea exercițiilor în
mod eficient. Pacientului îi este adus la cunoștință impactul grav al deficienței asupra
stării sale generale de sănătate și a capacității de efort și de asemenea aspectul
estetic care este foarte important mai ales în rândul copiilor și adolescenților.
Redresarea posturală se va începe exclusiv prin instruirea pacientului asupra
defectelor sale de ținută, iar pentru a putea ințele ge îi vor fi explicate în 2 situații :
în fața unei oglinzi;
cu spatele lipit de un perete sau paravan în stând sau culcat dorsal.
Corectarea voluntară a atitudinii vicioase în cifoze dorsale, lordoze lombare
precum și cifolordozelor tipice se fa ce în trei -patru timpi :
1. timpul 1: în acestă perioadă se fixează bazinul în poziție corectă prin contracția
statică a mușchilor fesieri și abdominali, care vor produce o basculare a bazinului
înapoi, ca o reducere a înclinării anterioare a acestuia. Acest timp este oblicatoriu
deoarece poziția bazinului în plan sagital determină curburile coloanei din același
plan și pentru că de cele mai multe ori o cifoză dorsală se asociază cu o lordoză
lombară, respectiv cu o înclinare a bazinului înainte;
2. timpul 2: se va executa o întindere activă în sus a coloanei vertebrale prin
contracția mușchilor paravertebrali, ca și când pacientul ar vrea sa se înalțe;
acest efect va fi realizat mai bine dacă se va pune pe cap o mică greutate;
3. timpul 3: vor fi fixați umerii, prin tragerea lor înapoi și prin fixarea omoplaților;
4. timpul 4: gâtul și capul vor fi dispuse pe verticală, cu barbia trasă înspre torace,
privirea fiind orientată înainte.
Această redresare forțată a poziției va fi menținută prin contracții izometri ce,
timp de 6 -12 secunde, în funcție de capacitatea pacientului, după care urmează
relaxarea treptată, cu încercarea de a menține în continuare controlul ținutei printr -un
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
40 efort ușor, care să nu producă oboseală. Pauza durează 30 -40 de secunde, iar apoi
se reia redresarea posturală forțată și se vor executa între 3 -5 exerciții de acest gen.
Este recomandat ca exercițiile să se realizeze în fața oglinzii pentru a conștientiza
postura și cu ajutor din partea kinetoterapeutului, iar cu timpul să se renunțe la
ajutoare. După renunțarea la ajutor, exercițiile se vor repeta de 10 ori pe zi, ori de
câte ori este posibil.
Exerciții de redresare posturală
1. Șezând pe un scaun înalt cu spatele rezemat de perete: anteversia bazinului, cu
dezlipirea lombelor d e perete, lordozarea coloanei vertebrale cu dezlipirea ei de
perete, în timp ce fesele și regiunea dorsală rămân în contact cu peretele,
aducerea umerilor în față, coborârea capului cu bărbia menținută sus, în scopul
cultivării lordozei cervicale.
2. Culcat v entral, cu un sul sub piept în scopul cifozării regiunii dorsale, cu o altă
pelotă sub rădăcina coapselor în scopul provocării lordozei lombare, cu bărbia
sprijinită pe sol și având ca scop realizarea lordozei cervicale.
3. Stând cu spatele la perete se menți ne contactul cu peretele la nivelul călcâielor,
feselor, regiunii dorsale și al occipitalului, coloana lombară și cervicală fiind
desprinse de perete prin lordozare, bărbia în față – sus.
Exemple de mobilizare a coloanei vertebrale
Din poziția pe genunchi cu coapsele la verticală, palmele în sprijin pe sol cu
brațele întinse pe verticală, capul menținut între brațe: tensiuni active repetate către
sol ale coloanei vertebrale.Tensiunile pot fi amplificate și localizate mai bine prin
presi uni potrivite efectuate cu mâna de catre kinetoterapeut, acțiunea fiind maximă,
în această poziție, la nivelul D6 -D8. Dacă vrem sa localizăm acțiunea maximă mai
sus, la nivelul D4 -D6 coatele pacientului vor fi flectate, cu antebrațele la verticală, iar
în cazul în care dorim ca acțiunea maximă să fie localizată la nivelul D7 -D9, pacientul
va împinge mâinile puțin înainte, cu antebrațele oblice și coatele flectate.
Exerci ții de tonizare a musculaturii paravertebrale
1. Decubit dorsal, cu picioarele departate, se ridică trunchiul executan d rotarea intr-o
parte, brațul încruci șând corpul spre partea de rotație;
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
41 2. Decubit dorsal, cu genunchi flectaț i, și picioarele sub o bară la spalier, mâinile la
ceafă se execută ridică ri de trunchi;
3. Decubit ventral, cu mâinile la ceafă, se execută extensii de trunchi;
4. Ortostatism, cu picioar ele departate, se execută aplecă ri lateral, cu extensie și
rotație de revenire în poziția inițială ;
5. Redresări posturale cu controlși autocontrol în fața oglinzii, la perete sau pe sol.
6. Cu piciorul stâng lateral pe un suport, cu un baston la spate, ținut cu mâna stângă
sus, dreapta jos : înclinarea trunchiului în față cu inspirație, revenire cu expirație ;
îndoirea trunchiului spre dreapta cu inpirație, revenire cu expirație și răsucirea
trunchiului spre stânga cu inspirație și revenire cu expirație.
Exerciții de tonifiere a musculaturii abdominale
1. Din decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate, picioare pe pat, cu corecțiile
posturale menținute se va face flexia coapselor pe abdomen și se va reveni la
poziția de plecare ;
2. Din decubit dorsal, cu membrele inferioare întinse între 40-70 grade de la sol, se
vor îndepărta membrele inferioare și se vor executa exrciții de forfecare a
acestora ;
3. Așezat pe o bancă, cu trunchiul vertical, menținând poziția corporală corect,
plantele pe sol, se va înclina trunchiul înapoi și se va reveni de la poziția de
plecare ;
4. Din decubit lateral, bazinul ușor împins înapoi, se ridică cele două membre
inferioare, executând exerciții de forfecare ale acestora.
.Exemple de exerciții de gimnastică medicală în cifoze la purtarea corsetului
1. redresări posturale;
2. mers pe vârfuri cu brațele întinse diagonal – sus;
3. mers pe călcâie cu brațele pe șolduri, apoi cu mâinile la ceafă și coatel e trase
înapoi;
4. stând depărtat, fandare laterală, cu ducerea brațelor întinse oblic – sus, revenirea
în stând depărtat cu ducerea brațelor jos cu expirație;
5. stând depărtat, cu brațele la piept cu palmele orientate în jos, coatele la
orizontală, tracțiuni c u arcuire în spate cu coatele flectate, apoi arcuire cu brațele
întinse la orizontală și răsucirea palmelor în sus;
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
42 6. stând cu fața la spalier, cu mâinile întinse ce apucă o șipcă și se fac genuflexiuni;
7. stând depărtat cu fața la spalier, brațele întinse la orizontală apucă o șipcă în
dreptul pieptului, aplecarea trunchiului cu arcuire la umeri și revenire;
8. stând la spalier cu spatele drept se fac ridicări alternative cu genunchi la piept;
9. pe genunchi și palme, cu coatele întinse, ridicarea alternativă a cate unui membru
inferior întins înapoi sus;
10. pe genunchi și palme, îndoirea brațelor alternativă cu ridicarea unui picior întins
înapoi sus;
11. culcat pe spate, mâinile pe lângă cap, ținând un baston de capete, genunchii
îndoiți, ducerea genunchilor la piept, a b astonului la ceafă, apoi întinderea
genunchilor la orizontală și a brațelor pe lângă cap;
12. pe spate culcat, cu un baston ținut de capete peste abdomen, ridicare în turcește
șezând cu bastonul sus;
13. mers în echilibru pe banca de gimnastică cu un săculeț de ni sip pe cap și cu
mâinile la ceafă, lateral, pe umeri;
14. mers liniștit cu respirație ritmică, inspirație accentuată, ducerea brațelor înainte –
sus, expirație cu revenirea brațelor;
15. mers liniștit cu respirație ritmică, obișnuită, cu redresare posturală;
Masa jul
Masajul poate fi de mare ajutor în tratamentul cifozei sau cifoscoliozei.
Tehnic ile de masaj sunt eficiente numai dacă sunt efectuate de un kinetoterapeut cu
experiență în aceste afecțiuni. Masajul însă, reprezintă o formă de terapie auxili ar.
Cea mai importantă în corectarea cifozei rămâne gimnastica medicală . De
asemenea, masajul nu este indicat decât în anumite tipuri de cifoză . De exemplu, nu
are nici o valoare în cifoza idiopatica a adolescentului (cifoza Scheuermann) sau în
cifozele apărute dupa traumatisme sau infecții. Aceste forme de boală au tratamentul
lor specific. În cifozele care sunt fixate , masajul are doar rolul de a ameliora durerile
de spate. Masajul este cel mai indicat în formele de cifoză posturală, atât la copii cât
și la adulți. Se recomandă mai ales la adolescenții care au crescut brusc în înalțime
și din acest motiv au o musculatură a spatelui mai slabită și cu un tonus
dezechilibrat.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
43 În unghiul cifotic maxim, unde musculatura este contractată și scurtată, se
execută manevre sedative cum sunt cele de netezire, fricțiune (efectuate cu
intensitate mai joasă) și vibraț ie. Manevrele de netezite se fac întotdeauna la
începutul masajul ui și după orice altă manevră folosită.
Este important ca netezirea să fie executată de jos în sus, în sensul circulației
venoase și limfatice, și niciodată invers. Deasupra și dedesubtul unghiului cifotic
maxim se execută manevre excitante. Musculatura de la acest nivel este slabită și
alungită și acest tip de masaj are rolul de a o stimula și de a-i crește tonusul. Masajul
se începe tot cu manevrele de netezire și acestea se repetă de fiecare dată după
efectuarea altor manevre. Tehnicile de masaj cu efect excitant sunt: fricțiunea
intensă, frământatul sau petrisa jul și tapotamentul sau baterea. Dintre acestea, mai
ales frământatul stimulează contractilitatea musculară, stimulează excitabilitatea
neuro -musculară și conductibilitatea la nivelul fibrei nervoase. Această tehnică
îmbunătățește funcț ia musculaturii, crește tonusul muscular și pregăteș te mușchiul
pentru efort. Ca o paranteză, manevrele de frământare sunt foarte utile dacă vreți să
combateț i rapid febra musculară . Folosirea aceste i scheme de masaj are scopul de a
forța musculatura să se echilibreze din punctul de vedere al tonusului. Însă, chiar și
în cazurile de cifoză posturală ușoară această schemă nu este suficientă. Masajul
trebuie să fie combinat cu gimnastica medical ă.
Electroterapia
Electroterapia are rolul de a reduce retracțiile și con tracțiile, prin încălzirea
profundă a regiunii, de a asupliza musculatura și ligamentele retractate și sclerozate
și de a limita efectele dureroase sau anchilozele artrozelor secundare.
Fiecare pacient a avut parte și de electroterapie asociată k inetoterapiei.
Descriem câteva din cele mai utilizate forme de curen ți în tratamentul pacienților :
Ionizările
Reprezintă procedeele prin care se introduc în organism diferite substanțe
medicamentoase cu ajutorul curentului electric, care le transportă prin tegument și
mucoase.
Tehnica propriu -zisă de aplicare a ionoforezei este aceeași ca și în cazul
galvanizării,bazând u-se pe aceleași principii metodologice. Singura deosebire între
cele două proceduri constă în faptul că materialul intermediar hidrofil (în cazul
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
44 ionizării) seva îmbibă cu soluția medicamentoasă. Efecte: efectul antalgic -este
potențat de alegerea unor soluții medicamentoase cu efect anestezic de suprafață
(xilină, novocaină). Esențial este ca mărimea electrozilor să acop ere integral zona de
tratat, intensitatea curentului să fie «la prag» și durata tratamentului suficient de mare
(peste 20 de minute).
Galvanizarea transversală.
Reprezintă aplicarea curentului galvanic (continuu) pe regiunea indicată,
iar electr ozii sunt amplasați transversal, de-o parte și de alta a zonei afectate, pe
care o încadrează astfel față în față.
Intensitatea curentului galvanic aplicat se reglează în funcție de efectul pe care
dorim să-l obținem, astfel: pentru efecte analge zice dozăm o intensitate „la prag”,
pentru efecte antihiperestezice dozăm o intensitate „sub prag”, pentru efecte
vasodilatatoare dozăm o intensitate „peste prag”. În stadiile acute se preferă
intensități „sub prag”. În stadiile cronice aplicăm intensități „peste prag. Numărul și
ritmul ședințelor de galvanizare variază în funcție de diagnosticul afecțiunii, stadiul
evolutiv și rezultatele obținute. Galvanizarea este o procedură decontracturantă și
antalgică
Curenții diadinamici
Forma de curent diadinamic aplicată se alege în funcție de scopul terapeutic.
Deseori, la aplicațiile cu scop analgetic se recomandă începerea ședinței cu difazat
fix(DF). Intensitatea curenților se reglează progresiv, ajungându -se la senzația de
vibrații bine tolerate nedureroase, deci până la pragul dureros. În cursul sedinței,
trebuie crescută intensitatea, pentru menținerea senzațiilor de vibrație, nedurer oase.
Dutata ședințelor de tratament este diferită, în raport cu scopul terapeutic urmărit.
Dacă trebuie efectuate aplicații pe mai multe zone în aceeași ședință, se scad
duratele, succesiv, de la zonă la zonă, cu câte un minut, astfel încât să nu
se depășească 10-12 min. În aplicațiile cu scop hiperemiant, vasculotrop, se poate
prelungi durata ședinței (20-30 min). Ritmul ședințelor este determinat de
stadiul afecțiunii tratate, iar numărul acestora este dictat de efectele obținute.
Principalele efecte ale curenților diadinamici sunt cele analgetice, hiperem iante și
dinamogene.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
45 Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos acționează împotriva durerii cervicale, însă
efectele lui sunt de scurtă durată și uneori pot fi agresive pentru persoanele cu
probleme gastrice. Aceaste medicamente se administrează cel mult 15 zile, iar
efectele lor sunt limitate la tratarea efectului (durerea) și nu cauza. De aceea, în lipsa
recuperă rii medicale, fenomenele dureroase reapar.
Tratam entul medicamentos pentru deviațiile de coloană este diferențiat și
variat și depinde de tipul de afecț iune. În primu l rând trebuie să fie stabiliți factorii
determinanți de producere a deviației.
În general se administreaza antiinflamatoare : aminofemazona, aspir ina,
fenilbutazona, antialgice ș i decontracturante, acestea din urmă servind la relaxarea
mușchilo r care, contractați fiind, pot genera deformaț ii ale coloanei. Administrarea de
cortizon se face numai sub supravegherea medicului de specialitate.
Reguli de igienă ortopedică a coloanei vertebrale
Dezvoltarea armonioasă a sistemului locomotor, care se remarcă printr -o ținută
corectă, mobilitate elastică și grațioasă, este influențată de mișcare. Astfel, prin
mișcare, fibra musculară devine mai elastică, se menține suplețea articulațiilor și se
asigură soliditatea ligamentelor.
Una din cauzele cele mai întalnite ce contribuie la modificarea unei poziții
corporale corecte este poziția copilului în banca sau la birou acasă, unde își petrece
cam cel mai mult timp cât este în creștere. Există numeroase metode pentru a putea
evita favorizarea unei poziții vicioase, ca de exemplu mărimea unui spătar care să
vină sub omoplați și înclinarea suprafeței biroului de lucru să fie astfel incât privirea
sa cadă perpendicular pe aceasta.
Trebuie îmbunătățită calitatea vieții și a sănătății, astfel copilul trebuie să aibă
parte de o odihnă potrivită, de condiții de activitate bune, de exerciții fizice și
cunoașterea cauzelor care ar putea determina o poziție incorectă. Părinții, educatorii
și medicii au un rol foarte important, ei contribuind cel mai mult la explicarea copiilor
de evitare a atitudinilor vicioase.
Ținuta școlara incorectă este cauza cea mai des întâlnită a atitudinii cifotice.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
46 Așadar mintim câteva recomandări pentru cei ce prezintă sau sunt predispuși la
această deficien ță: dormitul pe un pat tare și evitarea poziției de șezlong, controlul
poziției pe scaun, cu spatele lipit de spătar, evitarea activităților în care se fac
aplecări de trunchi pe timp îndelungat.
Pentru o ținută corectă și armonioasă a unui corp în dezvoltare exercițiul fizic
este o parte semnificativă. Dintre sporturi sunt recomandate : înotul, călăria, volei, etc.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
47 Tabel I – Prezentare a loturilor de pacien ți din punct de vedere al datelor
demografice
Nr.
Crt. Nume Sex Mediul de
proveniență
Profesi
e Vârstă Diagnostic
1 T.M. M Rural Elev 13 Cifoză rahitică
2 B.T. F Rural Elev 15 Cifoză habituală
3 S.D. M Urban Elev 14 Cifoză habituală
4 T.L. M Urban Elev 14 Cifoză habituală
5 T.A. F Urban Elev 17 Cifoză habituală
6 R.T. M Urban Elev 12 Cifoză rahitică
7 M.L. F Urban Elev 13 Cifoză
posttraumatică
8 P.C. F Urban Student 19 Cifoză habituală
9 R.S. M Rural Student 21 Cifoză habituală
10 A.M. F Rural Elev 13 Cifoză
Scheuermann
11 T.T. M Urban Elev 13 Cifoză
posttraumatică
12 C.D. M Urban Elev 19 Cifoză
posttraumatică
13 T.P. M Urban Elev 14 Cifoză habituală
14 P.R. F Urban Elev 17 Cifoză habituală
15 S.N. F Rural Elev 15 Cifoză rahitică
16 R.I. F Urban student 21 Cifoză habituală
17 A.M. F Urban student 19 Cifoză habituală
18 T.C. F Urban student 19 Cifoză habituală
19 C.A. M Urban student 20 Cifoză habituală
20 T.O. F Urban student 22 Cifoză habituală
21 P.A. F Urban elev 17 Cifoză habituală
22 A.A. F Urban elev 17 Cifoză habituală
23 S.A. F Urban student 21 Cifoză habituală
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
48 Rezultate
1. Analiza datelor din punct de vedere al distributiei pe sexe
Rezultatele studiului arată că deficiența este prezentă atât la femei cât și la
bărbați, însă este mai frecventă în rândul femeilor, decât în rândul pacienților de sex
masculin.
Distributia pacientilor pe sexe
39%61%
masculin
feminin
Figura 1 : Distribuția pacienților în funcție de sex
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
49 2.Analiza lotului de pacienți pe grupe de vârstă
În urma analizei pacienților pe categorii de vârstă observăm că deficiențele de
cifoză apar cu precădere la pacienții juvenili, cuprinși între 10 – 15 ani, dar sunt destul
de întâlnite de asemenea și în rândul adolescenților. Astfel intervenția kinetoterapiei
are un rol bine definit, deoarece pacienții sunt și în creștere și modelare continuă.
Distribuția pacienților pe grupe de vârstă
5710
024681012
10-15 ani 15-20 ani 20-25 ani
grupe de vârstănumăr pacienți
Figura 2 : Distribuția pe grupe de vârst ă
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
50 3.Analiza lotului de pacienți în funcție de mediul de provenienta
Din graficul realizat se observă ca pacienții de proveniență urbană, în număr de
18, sunt predominanti în rândul celora care apelează la tratamentul
fiziokinetoterapeutic. Cel mai probabil din cauza faptului că cei din mediul urban au
posibilitatea unei adresabilități mai bune către serviciile medicale.
Distribuția pacienților pe mediul de proveniență
185
Urban
Rural
Figura 3: Distribuția pe mediul de proveniență
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
51 4.Analiza lotului de pacienți după profesie
Din studiul efectuat se poate constata ca avem un mare de pacienți elevi, mai
exact un număr de 15 pacienți, și un număr de 8 pacienți din rândul studenților.
Așadar, reiese ca pacienții elevi sunt predominanți în cadrul acestei analize.
Distribuția pacienților în funcție de profesie
Elev
70%Student
30%
Figura 4: Distribuția în funcție de profesie
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
52 5.Analiza pacienților în funcție de diagnostic
Din următoarea imagine se va putea observa dominația pacienților cu
diagnostic de cifoză habituală și anume un număr de 16 persoane. Se pare că restul
formelor de cifoză au fost mai rar întâlnite de-a lungul studiului.
Distribuția pacienților în funcție de diagnostic
70%13%4%13%
Cifoză Habituală Cifoză rahitică Cifoză Scheuermann Cifoză posttraumatică
Graficul 5: în funcție de diagnostic
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
53 Tabel II – Prezentarea lotului de studiu pe baza testel or efectuate în cadrul
lucrrii
Rezultatele testelor Stibor, Schober și al Indicelui durerii pe Scara Analog
Vizuală
Nr.
Crt. INDICELE DURERII
PE SAV TEST STIBOR TEST
SCHOBER
ÎNCEPUT FINAL ÎNCEPUT FINAL ÎNCEPUT FINAL
1 4 1 6 8 2 3,5
2 5 2 6 7,5 2,5 3,5
3 5 3 5 7,5 2 4
4 4 2 6 8,5 2,5 4
5 6 2 5,5 8 3 4,5
6 2 0 5 7,5 2,5 3,5
7 4 1 7 8,5 3 4,5
8 5 2 6 8 2 4
9 3 1 6 8,5 2,5 4
10 5 2 6,5 9 3 4,5
11 4 1 5 7,5 2 3,5
12 5 1 5 8 3 4,5
13 3 1 5,5 7 2,5 4
14 4 2 6 7,5 2,5 3,5
15 3 0 5 7 2 3,5
Media 4.133333 1.4 5.666667 7.857143 2.444444 4
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
54 Rezultatele testingului muscular
Nr.
Crt.
TESTING
MUSCULAR
FLEXIE
EXTENSIE
ÎNCEPUT FINAL ÎNCEPUT FINAL
1 3 4 3 4
2 3 4 3 5
3 3 5 2 4
4 2 4 2 4
5 2 4 2 5
6 3 5 4 5
7 2 4 3 5
8 4 5 3 5
9 3 5 3 5
10 2 5 3 4
11 2 4 2 4
12 3 5 2 4
13 3 5 3 5
14 3 5 4 5
15 4 5 4 5
Media 2.8 4.6 2.86667 4.6
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
55
Tabel III – Prezentarea lotului martor pe baza testelor efectua te in cadrul
studiului
Rezultatele testelor Stibor, Schober și al Indicelui durerii pe Scara Analog
Vizuală
Nr.
Crt. INDICELE
DURERII PE SAV TEST STIBOR TEST
SCHOBER
ÎNCEPUT FINAL ÎNCEPUT FINAL ÎNCEPUT FINAL
1 2 1 6 6 3 3
2 3 2 8 8,5 4 5
3 2 1 7,5 8 4 4,5
4 2 0 8,5 8,5 4,5 5
5 3 2 8 8 4 4,5
6 3 2 8,5 9 4,5 4,5
7 2 1 7,5 8 4 4,5
8 3 2 8 8 4 5
Media 2.5 1.375 7.5 7.8333 3.8333 4.5
Rezultatele Testingului muscular
Nr.
Crt.
TESTING
MUSCULAR
FLEXIE
EXTENSIE
ÎNCEPUT FINAL ÎNCEPUT FINAL
1 3 3 4 4
2 4 4 4 4
3 4 4 4 4
4 4 5 4 5
5 4 4 4 4
6 5 5 5 5
7 5 5 5 5
8 4 4 4 4
Media 4.125 4.25 4.25 4.375
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
56
6.Analiza loturilor de pacienți prin comparație în funcție de evoluția durerii
Din următorul grafic se poate observa o evoluție foarte bună în privința durerii
de care sunt afectați pacienții care fac parte din lotul de studiu.
Nu același lucru se poate spune despre pacienții din lotul martor, care au
urmat doar tratamentul medicamentos. Există o evoluție bună și a acestor pacienți,
însă este vizibil că pacienții din lotul de studiu ce au efectuat tratamentul
fizioterapeutic au avut o scădere a durerii mai intensivă.
Evoluția pacienților pe Scara Analog Vizuală
00,511,522,533,544,5
Lot Martor Lot StudiuInitial
Final
Figura 6 : Analiza loturilor de pacienți în funcție de evoluția bolii
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
57
7. Analiza loturilor de pacienți pe baza Testului Stibor
După efectuarea testului Stibor atât la începutul tratamentului cât și la finalul
acestuia, se va observa o evoluție aproape inexistentă a pacienț ilor ce fac parte din
lotul martor, și o evoluție satisfăcătoare în cazul pacienților din lotul de studiu.
Așadar, aplicarea tratamentului medicamentos nu este suficient pentru
recuperarea vizibilă a persoanelor ce prezintă această deficienț ă.
7,75 5,77,88 7,86
012345678
Inițial FinalAnaliza evoluției pacienților pe baza testului Stibor
Lot martor
Lot studiu
Figura 7 : Rezultatele Testului Stibor pe ambele loturi
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
58
8. Analiza pacienților pe baza Testului Schober
În următoarea imagine este prezentată evoluția pacienților pe baza Testului
Schober.
În această parte de stu diu este evidențiat faptul că pacienților din lotul de
studiu li s -a imbunătățit mobilitatea semnificativ datorită efectuării de tratament
kinetoterapeutic.
Nu se observă același lucru și în cazul pacienților care fac parte din lotul
martor. Exis tă o imbunătățire, dar infimă în rândul acestora.
4 2,54,5 3,933
00,511,522,533,544,5
Inițial FinalEvoluția pacienților în efectuarea Testului Schober
Lot Martor
Lot Studiu
Figura 8 : Rezultatele evoluției pacienților din loturile studiu și martor în Testul
Schober
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
59
9.Analiza pacienților în realizarea Testingului Muscular
În următorul grafic este prez entată evoluția pacienților în aplicarea Testingului
Muscular din care se poate constata faptul că pacienții lotului de studiu au avut o
creștere importantă a forței musculare.
În schimb la pacienții care fac parte din lotul martor nu au apărut creșteri de
forță musculară.
00,511,522,533,544,55
Inițial Final Inițial Final
Extensie FlexieRezultatele aplicării Testingului Muscular
Lot Martor
Lot Studiu
Figura 9 : Evoluția pacienților pe baza Testingului Muscular
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
60
Discuții
Acest studiu a fost efectuat pentru a evidenția efectul fiziokinetoterapiei și a
tratamentului medicamentos, prin comparați e, asupra pacienților ce au fost
diagnosticați cu diferite forme de cifoză.
În această lucrare am prezentat evoluția stării a 23 de pacienți care fac parte
din două loturi martor și studiu. Pacienților li s-au efectuat anamneza și anumite teste
pentru a verifica stadiul deficienței prezente și funcției musculare și articulare.
Fiecare, din cei care au facut fiziokinetoterapie, au avut parte de tratament
individualizat ce a constat în kinetoterapie, electroterapie și masaj, având efect
specific antialgic, miorelaxant și decontracturant. În lotul martor pacienții au avut
parte doar de tratament medicamentos cu efect antialgic și antiinflamator.
În comparație cu alte studii am constat că rezultatele analizelor sunt
asemănătoare, și anume că tratamentul fiziokinetoterapeutic personalizat a avut un
efect mult mai bun asupra corectării deficienței față de tratamentul medicamentos, la
care au fost rezultate bune doar în privința durerii de care au fost afectați pacienții,
dar nu și în problemele de mobilitate articulară și funcție musculară.
Pacienților li s-a recomandat ca la terminarea de tratament efectuat în
ambulatoriu, să își atribuie și în viața de zi cu zi timp pentru realizarea unor exerciții
de mobilitate pentru coloană .
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
61
Concluzii
În urma lucrării am constat că cifoza este o deficiență care apare în mod
frecvent în rândul generației școlare și a adolescenților, cuprinși cu vârste între 13 –
22 ani. Această patologie evoluează progresiv atât din punct de vedere clinic cât si
estetic, cel mai probabil din cauza pozițiilor vicioase nesănătoase pentru coloana
vertebrală. Astfel afectează tinerii, și îi împinge la începerea timpurie a tratamentului
de recuperare medicală.
Din pacienții prezentați s-a observat ca predomină persoanele de sex feminin,
și mai ales din mediul urban, probabil și din cauza faptului că au acces mai ușor la o
bază de tratament decât cei ce fac parte din mediul rural.
Din testele efectuate pentru evalua rea mobilității cele mai bune rezultate au
fost în urma Testului Stibor.
S-a constat că un tratament de recuperare complex bazat pe kinetoterapie
asociat cu electroterapie și masaj au un impact benefic mult deasupra unui tratament
medicamentos în cazul indicelui de mobilitate și al durerii.
Cele mai multe dintre deficiențe, dintre cele prezentate, au avut la bază
needucarea suficientă a tinerilor a regulilor de igienă ortopedică a coloanei vertebrale
și prezența condițiilor rele de viață .
În timpul realizării studiului din cadrul ambulatoriului, am obsevat de asemenea
că a fost îmbunătățită și capacitatea pulmonară a pacienților, în urma efectuării unui
program de fiziokinetoterapie.
În urma analizei este evident ca pacienții lotului de studiu au avut modificări
majore în cazul indicilor de mobilitate și durere, adică o evoluție foarte bună. Au
apărut modificări mici și la pacienții lotului martor, însă este vizibil ca un tratament
fiziokinetoterapeutic este mai benefi c față de unul medicamentos.
În concluzie, se poate afirma că au fost atinse toate obiectivele acestui studiu,
prin aplicarea atât a tratamentului fiziokinetoterapeutic cât și a celui medicamentos
observându -se clar evoluția pacienților.
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
62
Bibliografie
1. Papilian V. (1982), Anatomia omului, vol. 1 Aparatul locomotor, ediția a -V a,
Ed. Didactic ă și pedagogică, București.
2. Sbenghe T . (1987), Kinetologia profilactică, terapeutică și și de recuperar e,
Ed. Medicală, Buc urești.
3. Onac I. (2009), Masajul medical, Ed. Medicală Universitară "Iuliu Ha țieganu",
Cluj-Napoca.
4. Dr. Nicu A., Dr. Onac I. , Dr. Pop L., Dr. Ungur R., Dr. Laszlo Irsay, Dr. Pop L.
(2002), Evaluare clinică articulară și musculară, Ed. Medicală "Iuliu
Hațieganu", Cluj -Napoca.
5. Pop L. (1993) , Curs de balneofizioterapie și recuperare medicală, Ed. UMF,
Cluj-Napoca.
6. Baciu C. (1980) , Aparatul locomoto r, Ed. Medicală, București.
7. Kiss I. (1999), Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală în afectiunile
aparatului lo comotor, Ed. Medicală , București.
8. Sbenghe T. (1999 ), Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Editura
Medicală , București .
Internet
1. http://www.scribd.com/doc/60970591/Bilantul -Articular -Al-Coloanei -Vertebrale
2. http://www.scribd.com/doc/80887670/cif oza
3. http://www.scrigroup.com/sanatate/TRATAMENTUL -DE-RECUPERARE -BFT-
63423.php
4. http://www.scribd.com/doc/55897052/2/ANATOMIA -COLOANEI –
VERTEBRALE#page=17
5. http://drerrico.com/html/kyphosis_flatback.html
6. http://www.scribd.com/doc/71021664/CIFOZA
7. http://www.kin etoexpert.ro/detalii_afectiune.php?id=1
8. http://www.cifoza.com/Articole -cifoza/Medicatia -in-cifoza/medicatia -in-
cifoza.html
Beneficiile recuperă rii la pacien ții cu cifoz ă
63 Bibliografie Imagini
1. Figura 1 :
http://www.google.ro/imgres?num=10&hl=ro&biw=1366&bih=677&tbm=isch&t
bnid=j6_TOMdWdSTv5M:&imgrefurl=h ttp://fundatiavaruna.ro/2010/09/pledoari
e-pentru -apa-
vie/&docid=X8ua0i9ELonF1M&imgurl=http://fundatiavaruna.ro/wp –
content/uploads/2010/09/curburi.jpg&w=800&h=1096&ei=JjEQUJjuJIzHswbrjo
GwAw&zoom=1&iact=hc&vpx=387&vpy=125&dur=3239&hovh=263&hovw=19
2&tx=113&ty =105&sig=116055500465569417864&page=1&tbnh=155&tbnw=
113&start=0&ndsp=20&ved=1t:429,r:1,s:0,i:72
2. Figura 2 : http://www.ipedia.ro/sistemul -muscular -218/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Iuliu -Hațieganu Cluj – Napoca [608232] (ID: 608232)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.