,,Iuliu Haț ieganu Cluj -Napoca [603153]

Universitatea de Medicină și Farmacie
,,Iuliu Haț ieganu” Cluj -Napoca
Facultatea de Farmacie
Disciplina de Farmacognozie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Specii medicinale recomandate în diabet

Coordonator :
Prof. Dr. Ilioara Oniga

Absolvent: [anonimizat]

2014

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 2

CAPITOLUL I.
PATOLOGIA DIABETULUI ZAHARAT ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
1.1 Etimologia cuvântului “diabet” ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
1.2 Definiția diabetului zaharat ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
1.3 Reglarea glicemiei.Mecanisme fiziologice ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.4 Clasificarea diabetului zaharat ………………………….. ………………………….. ………………………. 11
1.5 Complicațiile diabetului zaharat ………………………….. ………………………….. ……………………. 11
1.6 Principii de tratament în diab etul zaharat ………………………….. ………………………….. ……….. 14

CAPITOLUL II.
SPECII MEDICINALE CU ACȚIUNE ÎN DIABETUL ZAHARAT ………………………….. ……. 16
2.1 Momordica charan tia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 19
2.2 Morus alb a, Morus n igra ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 23
2.3 Phaseolus vulgaris ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 27
2.4 Aloe vera ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 29
2.5 Allium sativum ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 33
2.6 Arctium lappa ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 36
2.7 Vaccinium myrtillus ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 39
2.8 Cinnamomum zeylani cum ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 42
2.9 Panax ginseng ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 45
2.10 Salvia officinalis ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 48
2.11 T rigonella foenum -graecum ………………………….. ………………………….. ………………………… 50
2.12 Galega officinalis ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 53

CAPITOLUL III.
FITOPREPARATE RECOMANDATE ÎN DIABETUL ZAHARAT ………………………….. …….. 56

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 59

BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 60

2
INTRODUCERE

“Paracelsus spune că toate lucrurile necesare omului pentru sănătate și vindecare
se afla în natură; noi nu trebuie decât să le găsim.”
Deși vastă și încă nedeslușită, o cărare spre vindecare au țesut -o plantele. De la
începuturile fragede și încețoșate a le preistoriei și până în zilele nanotehnologiei,
civilizație după civilizație și -a clădit cultura, și -a concentrat obiceiuri și cunoștințe în
jurul plantelor, găsind în ele, pentru început, o semnificație mitică, urmând ca pe parcurs
să le descopere atrib utele medicale.
Așa cum o dovedesc cele mai vechi scrieri ale civilizațiilor antice egipte ană,
babilonie ană, roman ă și gre acă, medicina preist orică se bazează pe botanic ă. Plantele
medicinale au oferit omenirii refugiul natural atât de necesar omului bolna v (a cărui
afecțiuni adesea se atribuia u unei forțe divine ), astfel c ă fitoterapia și -a însușit de -a lungul
mileniil or o recunoaștere și o importan ță de necontestat.
Cu excepția produselor vegetale toxice, folosirea responsabilă a plantelor
medicinal e presupune obținerea unor remedii fitoterapeutice care rare ori produc
obișnuința, prezintă un număr redus de reacții adverse (dacă nu chiar inexistente) și sunt
accesibile financiar. Medicamentele de origine vegetală sunt de actualitate, au o
aplicabilitate cr escută, astăzi inv estindu -se chiar și în principi i active obținute din pla nte
filogenetic inferioare (alge, licheni, ciuperci).
Odată cu progres ul științei, demersul fitoterapeutic a cunoscut o constantă lărgire
de orizont, repertoriul botanic mărindu -se astăzi cu un număr impresionant de produse
vegetale aplicate într -o gamă diversificată de afecțiuni.
Inciden ța crescută a diabetului zaharat a determinat studii fitoterapeutice
îndelungate pe această temă, ceea ce a avut ca și consecință apariția produselo r
medici nale cu efecte benefice în această afecțiun e.
Optimizarea aspectelor farmacologice și farmacocinetice au urmărit creșterea
compliantei pacienților diabeti i, a toleran ței, precum și reducerea efectelor adverse.
Proprietățile hipoglicemiant e ale principiilor active se bazează pe structuri ce
aparțin mai multor clase : aminoacizi, alcaloizi, proteine, steroli, flavonozide, taninuri sau
chiar pe fitocomplex ul rezulta t din asocierea acestor compuși .

3
Cu fiecare an, știința și tehn ologia asced pe scara perf orman ței și odată cu ele și
fitoterapia. Existența produselor veget ale benefice tratamentului boli lor metabolice
conferă optimism și certitudine că studiile vor continua și medicamentele vor cunoaște o
neîntreruptă perfecționare.

4
CAPITOLUL I.
PATOLOGIA DIABETULUI ZAHARAT

1.1 Etimologia cuvântului “diabet”

Termenul de diabet provine din grecescul DIABAINEN însemnând “ a trece
prin” sau “ sifon “. Explicația acestei etimologii provine din simptomatologia bolii:
consum ul unor cantități mari de lichide, urmat de o eliminare marca ntă, exact ca și cum
lichidele ar străbate, sau “ ar trece prin ” persoana cu diabet. Termenul ar fi fost utilizat
pentru prima dată de Aretaeus din Cappadocia, un medic grec din secolul I.
În 1675 , medicul englez Thomas Willis, a adăugat la termenul diabetes, termenul
“mellitus “, însemnând “ dulce ca mierea “. Termenul definește caracteristica urinii
persoanelor cu diabet datorată excesului de glucoză.
Termenul de diabetes mellitus este utilizat și î n terminologia oficială: IDDM
(insulin dependent diabetes mellitus), NIDDM (non -insulin dependent diabetes mellitus),
inclusiv în anumite prospecte ale antidiabeticelor orale sau insulinei, T1DM (type 1
diabetes mellitus, diabet zaharat tip 1), T2DM (type 2 diabetes mellitus, diabet zaharat tip
2), GDM (gestational diabetes mellitus, diabet gestational) [1].

1.2 Definiția diabetului zaharat

Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspândite boli cronice netransmisibile și
cea mai frecventă boală endoc rină. Se caracterizează prin tulburări ale între gului
metabolism, în special al metabolismului glucoreglator, ca rezultat al lipsei sau
insuficienței secretorii a celulelor beta din insulele pancreatice Langerhans și prin
complicații care afectează ochii, rinichii, nervii și vasele de sânge [2].
În esență, diabetul zaharat este o boală în care organismul nu produce destulă
insulină sau nu o folosește eficient, valoarea glicemiei reprezentând un parametru foarte
important, valorile normale fiind de 60 -100 mg /100 ml sânge capilar [2].

5
1.3 Reglarea glicemiei. Mecanisme fiziologice

Absorbția și penetrarea intracelulară a glucozei în organism
Principala sursă de energie a organismului o reprezintă glucoza provenită din
alimentația omului, care cuprinde o gam ă largă de produși, dintre care un rol important îl
au glucidele sau carbohidrații. Principalele glucide alimentare se găsesc sub formă de :
polizaharide (amidonul, amiloza, amilopectina, dextrinele), dizaharide (zaharoza, la ctoza,
maltoza), monozaharide ( glucoză, fructoza, galactoza, manoza). Glucoza ajunge la
nivelul celular printr -un mecanism care se desfășoară numai în prezența insulinei.
Perfuzarea sângelui cu glucoză se realizează prin intestin, din produsele de digestie care
conțin glucide energet ice cu conținut de glucoză, și prin ficat, în urma hidrolizei
glicogenului. Extragerea glucozei din sânge este realizată în principal de către mușchii
aflați în activitate, dar și de către creier sau de către ficat. Fenomenul de echilibru
dinamic implică c ompletarea oricărui deficit și eliminarea tendințelor de exces, cu
privire la concentrația glucozei din sânge, prin procese care nu sunt statice, ci se află
într-o permanentă mișcare [3].
Absorbția glucozei se realizează prin co -transport activ cu ionii de Na+, în
interiorul celulei epiteliale intestinale este eliberată de pe proteina transportoare,
ajungând ulterior în spațiul interstițial cu ajutorul unei proteinei transportoare GLUT2, iar
de aici va fi absorbită în capilarele periintestinale [3].
Penet rarea intracelulară a glucozei se face cu ajutorul insulinei prin creșterea
numărului de proteine transportoare. Se cunosc șapte proteine membranare (GLUTI1 –
GLUTI7), fiecare dintre ele îndeplinind un anumit rol. În momentul în care celula este
expusă la in sulină, acest trasportor migrează la nivelul membranei celulare printr -un
proces de exocitoză, iar când stimularea insulinei încetează, proteinele revin în
citoplasmă printr -un proces de endocitoză.

Metabolizarea intracelulară a glucozei
Intracelular, glucoza suferă o s erie de reacții, care au ca rezultat final acidul
piruvic, care transformat la nivelul mitocondriilor în aceti lCoA, intră în ciclul Krebs. O

6
parte din energiea produsă este consumată de metabolismul celular, iar surplusul este
depozitat sub formă de legături fosfat macroergice sau ATP. [3]

Reglarea Glicemiei
Valorile normale ale glicemiei sunt cuprinse între 70 și 120 mg de glucoză la
100 ml de sânge. Nivelul gl icemiei se menține în parametri normali datorită unor
mecanisme care intervin, pe de -o parte în alimentarea sângelui cu glucoză și pe de altă
parte, în extragerea glucozei din circuitul sanguin, de către țesuturi. Reglarea nivelului
sangvin al glucozei la parametri fiziologici ( 70-120 mg/dl) se face prin unele substan țe
de natură mai ales hormonală . Unele micșorează glicemia, cum ar fi insulina , iar altele o
cresc, cum ar fi glucagonul, adrenalina și hormonul de creștere. În felul acesta sângele
aduce permanent organelor și țesuturilor cantitățile necesare de glucoză s angvină.
În funcție de momentul zile i și de ingestia de alimente se deosebesc :
 Glicemie bazală -a jeun -interprandial, perioade de post; cu o valoare normală de
80-90 mg/dl.
 Glicemie prandială -după ingestia de alimente, la o oră valoarea glicemiei este de
120-140 mg/dl.
 Hipoglicemie – în stare de foame, tratament hipoglicemiant;
După ingestia de alimente , pancreasul eliberează în 24 h o cantitate de insulină
suficientă (287 nmol = 40U – 50U) pentru a restabili va loarea fiziologică a glicemiei [4].

Mecanismu l de producere a insulinei
Insulina este localizată în aglomerări ce poartă numele de insulele lui Langerhans.
În prima fază, insulina este inactivă și face parte dintr -o structură proteică mai mare –
preproinsulină. Aceasta conține o secvență semnal cu un g rup amino terminal (NH 2)
necesar pentru c a hormo nul precursor să treacă prin membrane le reticulului
citoplasmatic. În următoarea etapă, porțiunile care nu sunt nec esare sunt eliminate din
hormon ul bioactiv . După ce pătrunde în reticulul citoplasmatic, secv ența semnal
preproinsulină, acum inutilă, este separată de proinsulină. Odată ce se formează cele trei
legături disulfidice, peptidele specific sunt îndepărtate. Produsul final al biosintezei este

7
insulin a activă. La sfârșit, insulin a este acumulată și păs trată în granulele secretorii, care
se acumulează în citoplasmă, până în momentul în care sunt eliberate.

Eliberarea insulinei
Nivelul glucozei din sânge controlează secreția de insulină, realizând un retro –
control pozitiv – feedback pozitiv al glucozei pl asmatice asupra secreției de insulină la
nivelul celulelor β pancreatice, unde ajunge cu ajutorul proteinei transportoare GLUT2.
Intracelular , gluc oza este metabolizată de către o glucokinază în ATP, molecula
energetică principală. Proporția crescută de A TP:ADP duce la închiderea canalelor de K
ATP din membra ne celulară, lucru care împiedică ieșirea de ioni de potasiu prin
membrana celulei și duce la scăderea efluxului de K+ în afara celulei. Creșterea
încărcăturii po zitive din interiorul celu lei datorit ă ionilor de potasiu declanșează
depolarizarea celulei și permi te accesul ionilor de calciu Ca2+ în celulă ceea ce
favorizează eliberarea insulinei din gr anulele în care este depozitată [5].

Efectele insulinei în organismul uman
Folosind o exprimare mai plastică, ne putem imagina că pancreasul este
asemănător unei fabrici producătoare de chei (moleculele de insulină), care deschid ușile
celulelor pentru a facilita pătrunderea glucozei în celule, glucoza fiind combustibilul
preferat al celulelor. Insulina este singurul hormon din organism cu efect anabolizant pe
fiecare dintre cele trei metabolisme – glucidic, proteic și lipidic. Astfel, insulina
determină stocarea glucozei sub formă de glicogen în ficat, mușchi și în țesutul adipos.
Asupra metabolismului p roteic determină sinteza de proteine în celule, fiind un hormon
indispensabil creșterii și dezvoltării. La nivelul creierului stimulează procesele de
învățare și memorie.

Tabelul nr. I. Efectele insulinei [2]
Organul țintă, țesutul Efectele insulinei
Țesut adipos
Crește intrarea glucozei în adipocite
Crește sinteza de acizi grași
Crește sinteza de glicero fosfați

8

Activează lipoprotein lipaza
Inhibă lipaza hormosensibilă
Crește intrarea K+ în adipocite
Scade lipoliza
Mușchi striați
Crește intrarea glucoze i în mușchi
Crește sinteza de glicogen
Crește intrarea aminoacizilor la nivelul mușchilor
Crește intrarea de corpi cetonici
Crește intrarea K+ în fibră muscular
Scade eliberarea de aminoacizi
Scade catabolismul proteic
Ficat
Scade cetogeneza
Scade elibera rea glucozei prin scăderea
gluconeogenezei și creșterii sintezei de glicogen
Crește sinteza de glicogen
Crește sinteza de lipide
Efecte generale
Stimulează creșterea și diferențierea celulară

Factori care facilitează eliberarea de insulină
 Creșterea ni velului plasmatic al glucozei;
 Glucide ( manoza, fructoza);
 Aminoacizi ( leucina, arginina);
 Hormoni intestinali ( gastrina, colecistokinina, GIP;
 Corpi cetonici;
 Substanțe care cresc nivelul intracellular de AMPc ( agoniștii β, adrenergici,, etc.
Factori care inhibă eliberarea de insulină
 Somatostatina;
 Agoniști α adrenergici ( adrenalina, noradrenalina);
 Agoniști ai canalelor de K (diazoxid);
 Diureticele tiazidice (hidroclorotiazida), diu reticele de ansă ( furosemidul) [2];

9
Consecințele deficitului de ins ulină
Dacă secreția de insulină este deficitară, procesul de penetrare intracelulară a
glucozei este perturbat și se instalează hiperglicemia, un termen care indică faptul că în
sângele nostru există o cantitate prea mare de zahăr sau glucoză. Această si tuație apare în
momentul în care organismul nu are suficientă insulină, sau are de ajuns, însă nu o poate
utiliza așa cum trebuie. Există și alte cauze, mai puțin grave, cum ar fi prezența în exces
a unor hormoni hiperglicemianți (hipofizari, tiroidieni, suprarenali).
Hiperglicemia este o stare trecătoare sau de lungă durată.. Când în sânge glucoza
depășește concentrația de 125 mg de glucoză la 100 ml, înseamnă că s -a instalat
hiperglicemia.
Consecințele hiperglicemiei sunt:
 Hiperosmol aritate sanguină, d atorită caracterului osmotic al glucozei;
 Glicozurie –concentrația glucozei în urină crește, fiind depășită capacitatea renală de
reabsorbție a glucozei;
 Diureză osmotică -eliminarea renală a glucozei crește presiunea os motică a urinei;
 Senzație mare de set e și ingestia de cantități mari de lichide;
 Glicozilarea neenzimatică a unei cantități reduse de homoglobina A -Hba,
determinând apariția în sânge a hemoglobinei glicozilate hB1C [6];
Hiperglicemia este însoțită, paradoxal, de un deficit intracelular de glu coză. Creierul
fiind sensibil la fluctuații mari ale glicemiei, metabolismul său depinzând de glucoză,
nevoile energetic e celulare sunt satisfăcute prin utilizarea rezervelor proteice, lipidice și
în urma procesului de gluconeogenză, declanșându -se acceler area catabolismului proteic
și lipidic cu următoarele consecințe:
 Formarea de corpi cetonici prin stimularea catabolismului lipidic;
 Hiperfagia, cu senzația de foame și ingestia de alimente;
 Depleția de glicogen, cu scăderea depozitelor de glicogen de la n ivelul f icatului și a
mușchilor striați [7].

Hipoglicemia
Hipoglicemia este un termen medical care înseamnă un nivel scăzut al
concentrației zahărului (mai exact a glucozei) în sânge (sub 70 mg/dl). În ace st moment

10
sunt eliberați hormon i hiperglicemia nți (fiind necesară ingestia de glucide), care vor
restabili v aloarea fiziologică a glicemiei [6].
Glucagonul este un hormon hiperglicemiant care stimulează catabolismul
glucidic, proteic și prin eliberarea glucozei, aminoacizilor și a acizilor grași din depoz ite
restabilește nivelul optim al glicemiei. Din cauza efectelor opuse asupra metabolismului
glucidic, nivelul plasmatic al celor doi hormoni este într -o relație inversă de
proporționalitate, relație dependentă de nivelul glucozei în sânge. Raportul plasm atic
insulină/ glucagon este de 2,3. În inaniție sau în reducerea cantității de alimente acest
raport scade drastic, glucagonul a vând rolul de a mobiliza glucoza din depozite ș i de a
stimula gluconeogeneza ( sinteza de compuși glucidici, pornind de la precu rsori
neglucidici, precum proteinele și lipidele) [8].

Tabelul nr. II. Consecințele scăderii glicemiei
Valoarea glicemiei
(mg/dl) Consecințe
90-75 Inhibarea secreției de insulin
75-60 Stimularea secreției de glucanon, adrenalină,
somatotrop
60-45 Stimu larea secreției de de cortizol;Disfuncție
congnitivă
45-30 Letargie
30 Comă
30-15 Convulsii
sub 15 Leziuni cerebrale permanente; Moarte

11
1.4 Clasificarea diabetului zaharat

Diabet zaharat tip 1 – determinat de distrugerea celulelor producătoare de
insulină (celule ß) din pancreas, de obicei conducând la lipsa totală de insulină. Apare
mai ales la copii și tineri, dar poate afecta și oamenii maturi. În lipsa aportului din afară
de insulină (p arenteral ) apare cetoacidoza și deces. Diabetul zaharat de tip 1 poate fi de
cauză autoimună sau idiopatic.
Autoimun – Sistemul imun confundă celulele producătoare de insulină (celule ß)
din pancr eas cu ceva străin organismului .
Idiopatic – Idiopatic este un termen medical care înseamnă necunoscut.
Diabet zaha rat tip 2 – caracterizat prin prezența unei cantități mai mari de
insulină decât normal, dar pe care organismul nu o poate folosi din diverse motive, sau,
printr -o cantitate mai mică față de normal, fără însă a lipsi cu desăvârșire. Acestă
cantitate mică de insulină explică de ce nu apare cetoacido za în acest tip de diabet, însă
nu este suf icientă și pentru a dirija glucoza din sânge în celule ș i astfel va apare
acumularea în sânge (hiperglicemie) .
Alte tipuri specifice – sunt tipuri de diabet în care se cunoaște cu exactitate cauza.
– Defecte genetice ale funcției celulei producătoare de insulină din pancreas;
– Defecte genetice ale acțiunii insulinei;
– Boli ale pancreasului cu totul (pancreatita dată de consumul de alcool) , boli hormonale;
– Diabet ind us prin medicamente sau substanțe chimice;
– Forme rare produse prin mecanisme mediate immunologic;
– Sindroame genetice asociate uneori cu diabet;
– Diabet gestational – care apare în timpul sarcinii[1].

1.5. Complicațiile diabetului zaharat

Complicaț iile acute
 Hipoglicemia și comă hipoglicemică
 Comă diabetică cetoacidozică
 Comă diabetică hiperosmolară

12
Complicațiile cronice
Afectarea vaselor mari (complicații macrovasculare)
 artere coronare: angina pectorală, atac de cord, insuficiență cardiacă
 artere carotide și cerebrale: AVC, tulburări de vedere
 artere periferice mari: durere la mers, ulcerații și gangrene ale membrelor inferioare
Afectarea vaselor mici (complicații microvasculare)
 afectarea ochiului: retinopatie, cataractă, glaucom
 afectarea rini chiului (nefropatie): sindrom nefrotic, pierderea de albumină prin urină,
insuficiența renală acută / cronică
 afectarea nervilor (neuropatie): afectarea nervilor periferici, pierderea masei
musculare, paralizia nervilor cranieni, neuropatia autonomică
 afectarea pielii: infecți fungice, pioderma gangrenosum, necrobioza
 afectarea articulațiilor: piciorul Charcot
 afectarea gingiilor și a danturii
 afectarea funcției sexuale
 afectarea sistemului digestiv: neuropatia autonomă

Mecanisme
Afectarea retinei, rinic hilor și nervilor (permeabile pentru glucoză) în cadrul
diabetului sunt consecințele unei acumulări de glucoză și a unor produși de metabolism ai
glucozei (polioli, compuși glicozilați). Acest proces declanșează la rândul său o
acumulare de sorbitol (sub a cțiunea aldoreductazei) care inhibă competitiv sinteza
glomerulară și neurală de mio -inozitol. Astfel, se influențează în sens negativ
metabolismul fosfoinozitolului și scade, de asemenea, activitatea sodiu -potasiu ATP -azei.
Pe baza acestui mecanism, tolre statul și epalrestatul (inhibitori de aldoreductază) prezintă
efecte benefice în complicațiile diabetului, cu preponderență în cazul neuropatiilor
diabetice[4].

13
Retinopatia
Când retinopatia proliferativă s -a instalat, tratarea sa este dificilă. De acee a este
mai eficientă prevenirea retinopatiei și apariției de microanevrisme decât tratamentul [9].

Nefropatia
O principală cauză a afecțiunilor renale în ultimul stadiu o constituie nefropatia
diabetică. Odată apărută hiperglicemia, se declanșează o creș tere a tensiunii
intraglomerulare și o hiperperfuzie renală, în asociere cu o depunere de proteine, astfel că
apare glomerulo -scleroza și insuficiența renală. La mecanismul nef ropatiei pot contribui
glizoliz ările neenzimat ice și anomaliile lipoproteice [4].
Tratarea nefropatiei presupune scăderea tensiunii arteriale și o dietă săracă în
proteine. În caz de hipertensiune, progresia nefropatiei diabetice este accelerată. Cei mai
buni agenți antihipertensivi sunt IEC sau blocanții canalelor de calciu.Dintre blocanții
canalelor de calciu se preferă diltiazemul și nicardipinul (scad presiunea glomerulară).[9]

Neuropatia
Nivelul și durata hiperglicemiei influențează în mod direct tulburările funcționale
și anatomice. În scop profilactic se rea lzizeaz ă un trata ment intensv pentru a scădea
nivelul glucozei sanguine.
O îmbunătățire a conducerii nervoase și a creșterii regenerării axonilor lezați s -a
observa t la tratamentul cu inhibitori ai aldoreductazei: sorbinil și tolresta t [9].
Diminuarea durerii asociate ne uropatiilor periferice a survenit în urma tratări i cu
antidepresive trici clice , fenitoina, carpamazepine și capsacina local. Amitriptilina în doze
de 25 mg, ce pot fi crescute până la 150 -200 mg/zi a prezentat eficacitate mai mare decât
desipramina sau flu oxetin a [9].
Gastropareza diabeticilor conferă un r ăspuns pozitiv la metoclopramid 30 mg/zi,
domperidon, cisaprid ( 10 mg de 4 ori pe zi) și eritromicin ă (750 mg/zi), eritromicina
având cele mai bune efecte pe timpul de golire al stomacului la simptomele gastroparezei
[9].

14
1.6 Principii de tratament în diabetul zaharat

Complexitatea diabetului zaharat impune o strategie specială a abordării sale,
strategie care cuprinde următoarele etape:
 identificarea (totalitatea metodelor de depistare)
Screening -ul se efectuează la indivizi c u risc crescut, cum ar fi rude de gradul I,
perso ane supraponderale, hipertensivi, boli cardiovasculare și femeile care au născut
feți macrosomi.
 evaluarea și stabilirea obiectivelor îngrijirii
Evaluarea este multidi mensională și cuprinde diagnosticul clasic, l a care se
adaugă alte aspecte ( investigarea stilului de viață, aspecte psihologice, ambientul familial,
profesional, social, cultural, economici).
Obiectivele vizează optimizarea parametrilor clinico -metabolic i, nutriționali,
prevenirea și controlul complicațiilor, îmbunătățirea calității vieții.
 îngrijirea precoce, intensivă și extensivă
Metodele îngrijirii cuprind:
 managementul clinic -se referă la tratamentul clasic, educația terapeutică,
monitorizarea și evaluarea efectelor și beneficiilor managementului clinic.
 suportul psihologic și ambiental are ca obiectiv controlul factorilor psihologici și
ambientali care influențează patogeneza, tabloul clinic și calitatea vieții persoanei
[10].

Modele de tra tament
Regim igieno -dietetic.
Există trei categorii de alimente:
– Interzise -cu conținut mare de carbohidrați (ciocolată, miere, fructe dulci)
– Premise cântărite -30-50% carbohidrați (cartofi, paste, legume uscate,
fructe, lapte dulce)
– Premise liber (carn e, brânzeturi, iaurt, legume și zarzavaturi verzi, citrice)
Exercițiul fizic -se face moderat, se evită eforturile mari pentru că duc la
hiperg licemie.

15
Antidiabeticele orale
a) Derivații de sulfoniluree (glipizid, glibenclamid, glimepirid);
b) Glinide (repaglinid și nateglinid);
c) Derivații de biguanid (metforminul, fenforminul și buforminul);
d) Derivații de tiazolidin -dionă (pioglitazona, rosiglitazona).
Insulinoterapia
Administrarea insulinei se face prin injectare într -un țesut gras (braț, coapsă,
abdomen), înaint e de mese (înainte ca glucidele să pătrundă în circulație ). Admin istrarea
pe cale orală determin ă o distrugere a insulinei pe cale enzimatică. În cazul în care
tratamentul cu antidiabetice orale se dovedește a fi ineficient, este necesară administrarea
parenterală a unei doze zilnice de insulină [11].
Există patru tipuri de insulină, clasificarea făcându -se pe baza momentului de
apariție a efectului, timpul la care se manifestă efectul maxim (eficiență maximă în
scăderea nivelelor de glucoză) și durata efe ctului. Acțiunea insulinei se manifestă diferit
de la un individ la altul, astfel că există o variațiune în ce privește momentul apariției
efectului, timpul maximului și durata efectului (Tabelul nr. 3).

Tabel nr. III. Tipuri de insulin ă
Tipul insulinei Apariția efectului Timpul efectului
maxim Durată
Acțiune rapidă
Insulina lispro 5-15 minute 45-90 minute 3-4 ore
Acțiune scurtă
Insulină obișnuită 30 minute 2-5 ore 5-8 ore
Acțiune intermediară
NPH (N) sau
Insulină lentă (L) 1-3 ore 6-12 ore 16-24 ore
Acțiune prelungită
Insulină ultralenta (U) 4-6 ore 8-20 ore 24-48 ore

16
CAPITOLUL II.
SPECII MEDICINALE CU ACȚIUNE ÎN DIABETUL ZAHARAT

Întrucât în ultima perioadă afecțiunile met abolice au crescut, în special diabetul
zaharat, s-a impus necesit atea extinderii arsenalului terapeutic în acest domeniu.
Fitoterapia oferă o gamă largă de resurse naturale cu efecte hipoglicemiate, o serie de
plante furnizând și materii prime recomandate în d ieta diabeticilor reprezentând
alternative pe lângă tratamen tul cu antidi abetice de sinteză sau insulina [12].
Fitoterapia reprezintă cea mai veche formă de tratament prin care, sunt
valorificate plantele medicinale în scopul preveniri și tratării diferitelor boli . Această
formă de tratament s -a transmis din genera ție în generație contribuind la cercetările
clinice și experimentale din ulti mele decenii, susținând corectitudinea folosir ii plantelor
în medicin a tradițională [13].
Fitoterapia modernă se sprijină pe studii complexe fitochimice, farmacologice, pe
studii clinice, pe indicații și contraindicații pentru a se proteja pacientul bolnav față de o
medicamentație inadecvată. Succesul acesteia depinde într -o mare măsură de alegerea
acelor părți din plante care să asigure princi piile active cu acțiune în boal a ce urmărim să
fie tratată, ținându -se seama intodeauna de starea generală a pacientului ș i de eventualele
boli asociate [14].
Condiționate în variate forme farmaceutice, extractele vegetale, prezintă avantajul
unei mai bune compliante, datora te administrării orale, toleranței bune și efectelor
adverse reduse . Principiile active cu efecte hipoglicemiate aparțin mai multor clase
structural e cum sunt: aminoacizi, proteine, alcaloizi, steroli , derivați triterpenici,
flavonoide (antociani ), taninuri, mucilagii, mic roelemente, uneori acțiunea terapeutică
fiind rezultatul interacțiunii m ai multor categorii de compuși din cadrul unui fitocomplex
[15].
Deși sunt mai puțin cunoscute mecanismele de acțiune, cercetările experimentale
permit următoarele constatări: aminoac izi, o serie de microelemente, ca Mn, Zn, Mg, Cr,
stimulează secreția de insulin ă; unele vitamine (C, B1) au rol în metabolismul glucidic;
proteinele pot influența absorbția glucozei, prin acțiune la nivelul peretelui intestinal;

17
compușii triterpenici infl uențează concentrația corticoizilor în organism și ind irect
cantitatea de insulina [1 5].
În urma unor serii de cercetări, bazate pe experimente preclinice, care au
confirma t acțiunea hipoglicemiantă a unor extracte de plante medicinal e, acestea sunt
folos ite ca antidiabetice. Se cunosc și produse vegetale cu proprietăți benefice în
tratamentul complicațiilor diabetului, ca angiopatia, neuropatia, nefropatia [16].

Tabelul nr. IV.Specii medicinale recomandate în diabet [12]

Nr.
crt. Specia/denumirea popular ă Partea utilizată Principiile active
1. Alium cepa – ceapă Bulbi Difenilamină,alilpropil
disulfură
2. Alium sativa – usturoi Bulbi Alicină
3. Aloe sp. Antrachinone,rezine (în
doze mici)
4. Arctium lappa – brusture Rădăcini Vitamina B
5. Catharanthus roseus părti aeriene Alcaloizi monomeri
(vindolina)
6. Cichorium intybus -cicoare rădăcini, părti aeriene Aminoacizi
7. Cinnamomum sp. – arbore de
scorțișoară scoarța Ulei volatil
8. Cynara scolymus – anghinare părti aeriene Derivați guanidinici
(gale gina)
9. Eucalyptus globulus – eucalipt frunze Glicozide fenolice
10. Galega officinalis – ciumăr ea părti aeriene Derivați guanidinci ,
flavonoide
11. Glycyrrhiza glabra – lemn dulce rădăcini, rizomi Flavonoide
12. Humulus lupulus – hamei conuri femel e Derivați de floroglucinol,
taninuri, proteine
13. Juglans regia – nuc frunze Fitocomplex
14. Lythrum salicaria – răchitan părti aeriene Fitosteroli, Vitamina C,
taninuri, flavonoide
15. Lupinus albu s – lupin semințe Alcaloizi chinolizidinici
(lupani na)
16. Medicago sativa – lucernă părți aeriene Microelemente
17. Momordica charantia – castravete
amar fructe, frunze,
rădăcini Aminoacizi , peptide , Zn
18. Morus alb a, M. nigra – dud Frunze Proteine, aminoacizi,
vitamine, microelemente
19. Myrtus co mmunis – mirt frunze Ulei volatil
20. Olea europea – măslin frunze Glicozide (oleuropeozida),

18
steroli
21. Panax ginseng – rădăcina vieții rădăcini Saponozide (ginsenozide),
polizaharide
22. Phaseolus vulgaris – fasole fructe fără semințe
(teci) Poliur onide, derivați de
guanidină, saponine,
aminoacizi, lectine
23. Portulaca oleracea – iarbă grasă semințe acizi grași polinesaturati,
flavonoi de, polizaharide
24. Salvia officinalis – salvie frunze Compuși hidrosolubili
(flavonoide)
25. Scoparia dulcis frunze, scoarță,
rădăcini Compuși hidrosolubili
26. Syzygium alternifolium semințe Compuși hidrosolubili
27. Thea sinensis – arbore de ceai
chinezesc frunze Compuși hidrosolubili
28. Trigonella foenum -graecum –
schinduf semințe Proteine, cumar ine
29. Urtica dioica – urzica mare frunze Vitamine, am ine,
microelemente
30. Vaccinium myrtiflus – afin frunze, fructe Antociani (glicozide ale
delfinidolului)
31. Vitis vinfera – vița de vie semințe Flavonoide (procianidoli)
32. Zingiber officinalis – ghimbi r rizomi Fitocomplex (suc presat)

19
2.1 Momordica charantia L. / fam. Cucurbitaceae

Specia este cunoscută și sub denumirea de “Bitter gourd ”, “Karella” (în limba
hindusă) sau “Kuguazzi” (în China), în România este denu mit “ castravete amar”.
Plant a este originară din Asia și mult răspândită în India, Chin a, Africa de est și
America de Sud. La noi a fost adusă din Nepal și aclimatizată de un colectiv de
cercetători de la Fundulea.
Este o plantă agățătoare, erbacee, cu frunze rotunde, reni forme, prezentând cârcei
simpli. Florile sunt galbene, iar fructul este lung de 15 -20 cm, spinos, verucos, alungit de
culoare portocalie, cu miez roșcat la maturitate. Acest fruct reprezintă două varietăți:
lung, verde deschis -pal și oval, verde deschis [17].
Produsul vegetal medicinal este reprezentat de frunze și fructe: Momordicae
folium, Momordicae fructus .
Momordica charantia este folosită în medicină tradițională ca remediu
antidiabetic, pentru această acțiune folosindu -se fructul imatur ca ata re sau sucul obținut
din acest a [17].

Fig. nr.1. Momordica charantia [F1]

20
Compoziție chimică
În frunzele și fr uctele de Momordica charantia s-au evidențiat următoarele clase
de compu și:
proteine, lectine , aminoacizi, peptide;
carotenoide: licopen, beta -caroten;
fitosteroli: betasitosterol, stigmasterol;
glicosteroizi: charantina și momordina;
alcaloizi: momordicina;
saponine: goaiasaponine ;
vitamine din grupul B, inclusiv vitamina B 3;
minerale (Că, Mg , K) și oligoelemente (Fe, Zn, Si, Cu etc.);
compuși volatili ;
compusii fenolici (a cid clorogenic, rezorcinolic) [ 18, 19].

stigmasterol

În fructe dar și în semințe, s -a pus în evident ă, polipeptida p, numită și insulin a
verde, cu structură asemănătoare insulinei bovine, care prezin tă acțiune hipoglicemiantă
[18, 19].
Acțiunea hipoglicemiantă este dată și de charantina și momordina. Mecanismele
implicate sunt la nivelul glucozo 6 -fosfatazei și a fructozei 1,6 bifosfatazei [18].

21
Acțiuni și utilizări
Extractele din frunze în apă, etanol și metanol au demonstrat o acțiune
antimicrobiană largă asupra unor tulpini de Escherichia coli, Salmonella paratyphi ,
Streptomyces griseus [19].
Într-un studiu în vivo, extractul de frunze de Momordica charantia a demonstrat
abilitatea de a crește rezisten ța împotriva infecțiilor virale și a arătat efecte
imunost imulente în studiile clinice .[20]
Extractul din fructe de Momordica charantia are acțiune antiinflamatoare
demonstrată experimental prin acțiunea asupra macrofagelor [21].
Fructele se folosesc pentru creșterea apetitului și fluidificarea expectorației [22].
Sucul de fructe se utilizează pentru tratamentul hemoroizilor, al afecțiunilor
biliare și are proprie tăți purgative și emetice [22].
Extractele din rădăcină au demonstrat a avea o acțiune purgativă, efecte
afrodisiace și ar induce avortul [22].
Mai mul te studii preliminare (atât în vitro cât și în vivo) cu extract pur de
Momordica charantia și mai multe fracțiuni purificate, au arătat o activitate
anticanceroasă și antiulceroasă. De asemenea, s -a demonstrat că un extract din planta
întreaga a avut activ itate antiprotozoar ică împotriva Entamoeba histolytica [19].
Planta întreagă sub formă de pulbere este folosită la obținerea unor unguente
pentru scabie, afte și alte afecțiuni dermatologice [22].

Acțiunea hipoglicemiantă
Studi i preclinice
Momordica chara ntia este studiată cel mai mult pen tru efectele sale antidiabetice ,
demonstrându -se că toate părțile plantei (fruct, pulpa, semințe, frunze, inclusiv planta
întreagă) au activitate hipoglicemiantă la animalele normale, sănătoase și acțiune
antihiperglicemi că în diabetul indus prin str eptozotocin ă și aloxan [18 , 23].
Într-un studiu preclinic, un extract apos obținut din fructe de Momordica
charantia , administrat la șobolani diabetici (20 mg/kg corp), a dus la o reducere cu 48% a
glice miei á jeune , efectul find comparabil cu cel al glibenclamidei, un antidiabetic sintetic
cunoscut [24].

22
Proprietățile hipoglicemiante s -au demonstrat pentru sucul fructelor proaspete, dar
și pentru pulberea obținută din fructe uscate. Se consideră că mecanismul de acțiune este
direct și similar cu al insulinei ( pe iepuri diabetizați), dar și indirect, prin stimularea
secreției de insulină, asemănător de rivaților de sulfonil uree [25 , 26].
În urma administrării unui preparat pe bază de plante, care conține și extract apos
din fru cte de Momordica charantia la șobolani cu diabet zaharat indus prin aloxan, timp
de 30 de zile a dus la o reducere considerabilă a glucozei din sân ge și a hemoglobinei
glico zilate [27].
Într-un alt studiu preclinic făcut pe șoareci, s -a demonstrat acțiune a
hipoglicemiantă a unei peptide MC2 -1-5,solubilă în apă, separată și purificată din
Momordica charantia . S-a administrat oral o doză de 2mg/kg corp la șoareci cu diabet
zaharat indus prin al oxan, s -a observat o reducere cu 61,70% a nivelului glucozei din
sânge după 2 ore și respectiv 69,18% după 4 ore [28].

Studi i clinice
Într-un studiu clinic, un ext ract apos din fructe de Momordica charantia a redus
semnificativ concentrațiile de glucoză din sânge la 9 pacienți diabetici. Fructele prăjite
consumate ca și supliment alimentar zilnic, au produs o îmbunătățire mică, dar
semnificativă în toleranța la glucoză la persoanel e diabetice [29].
Într-un alt studiu clinic, o suspensie omogenizată a pulpei fructului, administrată
la 100 de pacienți cu diabet nonin sulino-dependent, a dus la o reducere semnificativă a
glucozei serice post -prandiale în 86% din cazuri [19].
Ahmed și col . au observat o îmbunătățire semni ficativă a toleranței la glucoz ă la
73% din pacienții diabetici, prin simpla administrare a sucului de Momordica charantia ,
obținut din fructe [30].
Într-un studiu clinic controlat, o singură injec ție subcutanată cu polipeptida P
separată și purificată din Momordica charantia , la 9 pacienți (6 diabetici minori, un adult,
și doi cu diabet indus din cauza medi camentelor ) a produs o scădere a glucozei din sânge
cu 45.8±13.6%. Instalarea efectelor hipoglicemice a avut loc între 30 și 60 de minute, iar
efectul maxim a fost observat după 4 -8 ore în cazul pacienților minori, după 6 -8 ore la

23
pacienții cu diabetul in dus din cauza medicamentelor și după 12 ore la pacientul adult
[19].
Într-un alt studiu clinic, ef ectul de vârf antihiperglicemic a fost atins după 4 -8 ore
și a fost obținut p rin administrarea polipeptidei P subcutanat la 19 pacienți minori și
adulț i cu di abet zaharat noninsulino -dependent [31].

2.2 Morus alb a L., Morus nigra L./ fam. Moraceae

Speciile sunt denumite în limba română dud alb , respectiv dud negru.
Sunt arbori înalți de 10 -15 m, Morus alb a originar din China, frecvent cultivat și
la noi , întâlnit și în flora spontană, cu frunze asimetrice lobate, cu marginea dințată sau
serată. Florile sunt unisexuate, mici, dispuse amenți. Fructul este o drupă falsă. Fructele
dintr -o inflorescență formează un sincarp alb, dulce, comestibil.
Dudul negru este originar din Armenia și Persia, cultivat și în alte părți. Spre
deosebire de dudul alb, are coroana mult mai densă, frunze robust, pubescente pe partea
inferioară. Sincarpul este r oșu închis, până la negru [17 , 32].
Produsul vegetal medicinal este re prezentat de frunze: Mori folium .
Morus alb a și Morus nigra sunt folosite în medicină tradițională ca și remediu
antidiabetic, pentru această acțiune folosindu -se frunzele, fără pețiol, recoltate în mai și
iunie prin ciupire sau strângere [17 , 32].

Compoziție chimică
În frunzele de dud s -au evidențiat următoarele clase de compuși:
aminoacizi (acid glutamic, acid aspartic, cisteină, arginină);
vitamine (acid folic, vitamina C, B1, D, beta -caroten);
microelemen te (Cu, Mn, Zn, Mg);
taninuri, glucide , lipide ;
cumarine, flavonozide (antocianozide) , steroli , saponozide ;
compuși fenolici: acid clorogenic;

24

compuși volatili: butilamină, acid acetic, propionic, izobut iric, aldehide, cetone,
maleat [22, 32 ];

acid glutamic acid aspartic

acid folic butilamină

Din s coarța rădăcinilor s -a izolat o glicoproteină denumită moran A, cu poprietăți
hipoglicemiante [ 12].

Acțiuni și utilizări
În țările asiatice , dudul alb este utilizat în mod tradițional pentru acțiunea
antiinflamatore, hipolipemi antă și antioxidantă. Morus alba conține un compus sterolic
numit albostero l care prezintă o acțiune antiul ceroasa [ 33, 34].
Datorită conținutului de polifenoli, extractele din speciile de Morus au demonstrat
și o acțiune antimicrobiană. Intern sunt indicate și în gastrite și în caz ul unor afecțiuni
pulmonare [17].
Extractul apos din frunze de Morus alb a s-a demonstrat a avea un efect
antiproliferativ asupra celulelor HepG2 di n carcinomul hepatocelular uman [35].
Scoarța rădăcinilor este folosită pentru proprietățile antitusive, diur etice și expectorante,
iar scoarța de pe tulpini se utilizează ca antihelmintic și purgativ [17].

25
În medicin a populară din țara noastră se folosește infuzia din 1 -2 linguri de frunze
la o cană de apă și se beau 2 -3 căni /zi pentru formele ușoare de diabet. Datorită
taninurilor posedă slabă acțiune astringentă [17].

Acțiunea hipoglicemiantă
Într-un studiu preclinic, un extract etanolic din frunze de Morus alb a, administrat
la șobolani Wistar cu diabet zaharat indus prin i njectare de strepozotocină, a dus l a
scădera nivelului glicemiei din sânge. Se consideră că mecanismul principal este legat de
prezența aminoacizilor, flavonoidelor și a acidului clorogenic în frunzele de dud care
acționează prin corectarea hiperglicemi ei și creșterea secreției de insulină [36].

Fig. nr.2 . Morus alb a (fructus) [F2] Fig. nr.3 Morus nigra (fructus) [F3]

Într-un alt studiu, s -a urmărit activitatea hipoglicemiantă a unui extract alcoolic cu
un conținut de 70% flavonoide obținut din rădăcinile de Moru s nigra , după administratre
orală la șobolanii cu diabet indus prin streptozotocină (60mg/kg corp). Administrarea de
600mg/kg corp extract timp de 10 zile a redus semnificativ nivelul de glucoză din sânge,
de la nivelul de control 379±9 mg/dl la 155±8 mg /dl și a crescut semnificativ nivleul
insulinei. Rezultatele acestei cercetări au pus în evidență faptul că extractul alcoolic cu
conținut ridicat de flavonoide poate proteja celulele pancreatice prin creșterea si ntezei de
insulină [ 37].

26
În urma unui exp eriment, s -a studiat și evaluat efectul hipoglicemiant a l unui
extract apos din frunze de Morus nigra , administrat la ș obolanii femele din rasa Wistar ,
gestante.
Diabetul a fost indus prin administrarea de streptozotocină 40mg/kg corp. S -a
administrat 400 mg/kg corp extract apos din frunze de Morus nigra la femelele gestante,
din ziua 0 până în ziua 20 de sarcină. În urma tratamentului cu extract apos din frunze de
Morus nigra , șobolanii diabetici nu au prezentat schimbări ale nivelului glicemic, în
schimb fetușii acestora au avut o frecvență mai redusă a anomal iilor scheletice și
viscerale [38].
Infuzia de frunze de dud determină la persoanele normale o scădere a glicemiei,
iar uneori diureză și scăderea tensiunii arteriale. Cu toată compoziția complexă a
produsului, prinicipiul activ hipoglicemiant încă nu este cunoscut, în literatur a de
specialitate menționându -se prezența proteinelor și a aminoacizilor, a vitaminelor și
microelementelor, nefiind exclus e nici alte principii active [ 39].
De exemplu, se su sține că anumiți aminoacizi pot stimula secreția de insulină sau
pot scădea degradarea ei, fiind factori de menținere a homeostaziei. Cuprul este
considerat inhibitor de insulină. Magneziul este cofactor pentru activitatea hexokinazei în
fosforilarea gluco zei, în timp ce zincul este constituent esențial al molecule de insulină.
Vitamina B1(tiamina) are rol important în metabolizarea zaharurilor și poate infl uența
acțiunea antidiabetică [ 39].
Frunzele de dud au fost testate, sub formă de infuzie, atât la oa meni cu o glicemie
normală, cât și la hiperglicemici. S -a dovedit a fi un remediu cu acțiune destul de slabă,
scăderile nivelului glicemiei netrcând de 20%. Datorită acestui fapt se recomandă
asocierea cu alte hipoglicemiante (teci de fasole, frunze de nu c sau afin). Se indică în
diabet sub formă de infuzie sau extract fluid 30 -50 picături înainte de masă [ 39].

27
2.3 Phaseo lus vulgaris L. / fam. Fabaceae

Fasolea este o specie anuală de cultură, cu tulpina volubilă sau pitică cu creștere
determinată, originară din America de Sud și Asia de Sud -Est. Frunzele primare sunt
simple și opuse. Florile sunt de culoare albă, roz, roșie sau verde .Fructul este o păstaie
de formă și mărimi diferite. Se cultivată și la noi, în sc opuri alimentare și medicinal [40].
Există mai multe soiuri care se deosebesc între ele prin culoare și forma
semințelor și a fructelor, precum și prin consistența acestora. Phaseo lus vulgaris
înflorește din luna iulie până în septembrie [40].
Produsul vegetal medicinal este reprezentat de tecile fără semințe de culoare albă:
Phaseoli fructus sine seminibus . Tecile trebuie curățate de resturile tulpini sau de alte
părți de plante, apoi sunt depozitate în s pații acoperite pentru uscare [41].

Fig. nr. 4 Phaseo lus vulgaris [F4]

Compoziție chimică
Produsul vegetal conține următoarele clase de compuși:
peptide , aminoacizi liberi (arginină) , lectine, hemiceluloză;
vitamine(A, B, C, acid folic);
flavonoid e, alantoină;
săruri minerale de Si, Cr, Co, Fe, K, Ca și P;
compuși azotați derivați de guanidină (acid guanid in-amino -valerianic, galegină) [22, 40].

28

Alantoină

Acțiuni și utilizări
Consumul de fasole menține săn ătatea unor organe importante, precum ficatul,
rinichiul sau pancreasul.
Vitam inele aflate în fasole împiedic ă pierderea calciului din oase, jucând astfel un
rol important în procesele d e demineralizare, în osteoporoz ă sau în perioada de crește re și
dezvoltare a copiilor [22].
Conținutul ridicat de fibre din Phaseo lus vulgaris îmbunătățește digestia,
contribuie la refacerea florei microbiene intestinale.
Phaseoulus vulgaris este utilizată în curele de detoxificare fiind depurativă [22].
Fracț iunile proteice separate și purificate din semințele de fasole, au demonstrat o
acțiune antiinflamatoare asupra tegumentului, inhibitoare asupra elastazei și co lagenazei
și a altor proteaze [22].
Alantoina separată din pericarpul de fasole,are o acțiune c almantă ș i
cicatrizantă[ 22].
Într-un studiu, s -a demonsrat efectul antioxidant al faseolinei, proteină separată și
purificată din Phaseo lus vulgaris [22].

Acțiunea hipoglicemiantă
Într-un studiu preclinic, s -a constatat că extr actul de fasole hidroalcoo lic
administrat oral la 38 de iepuri a scăzut nivelul glic emiei din sânge cu 20 -40 mg%.[ 42]
Extractul apos, administrat oral la șobolani c u diabet indus cu stretozotocin ă (200
mg/kg corp, 45 zile), a determinat scăderea glicemiei și normalizarea activități i hepatice,
rezultatele fiind mai bune decât du pă tratament cu glibenclamid [ 43] .
Potrivit unui studiu clinic, pacienții care au primit o cană de ceai din păstăi de
fasole dimineața, s -a observat că după 4 ore toleranț a la glucoz ă a crescut cu aproximativ

29
10%. În urma administrării ceaiului de fasole pe o perioadă mai îndelungată s -a observat
scăderea nivelului glucozei din sânge și îmbunătățirea semnificat ivă a tolerantei la
glucoză [42].
Se administrează sub formă de infu zie sau decoct 2,5 -5g/150 ml ap ă, 2-3 cani/zi.
Proprietățile hipoglicemiante sunt datorate sarurilor de crom, argininei, acidului
silicic, derivaților guanidinici, lectinelor. S -a testat acțiunea hipoglicemiantă a unor
extracte apoase și a unor lectine izolate din fructe și semințe și s -a presupus că
mecanismul acțiunii se explică prin proprietatea lectinelor de a forma o peliculă la nivelul
intestinului subțire, care împiedică absor ția glucozei [44].

1.4 Aloe vera L./fam.Liliaceae

Speciile de Aloe sunt plante xerofite (de zone aride), se mănând cu speciile de
agave, care conțin în țesuturile lor cantități mari de apă. Tulpina este scurtă și robustă
care poartă chiar de la bază un buchet de frunze cărnoase, ornamentale, frumoase. În
centrul frunzelor se dezvolt ă o tulpină floriferă, înaltă de cca 1 m, terminate printr -un spic
dens cu flori galbene [32].
Aloe vera este originară din regiunile africane aride și calde din Africa Orientală
și Meridional ă, adaptată vieții deșerti ce. Este răspândită și cultivat ă în Orientul Apropiat
sau Îndepărtat , Indiile de Vest, zonele secetoase ale Europei spre exemplu Spania.
Produsul medicinal este reprezentat de sucul celular al frunzelor proaspete din
care sunt eliminate antr achinonele .
În scop medicinal Aloe vera se recomanda a fi utilizată în diabetul
noninsulinodependent, reglează metabolismul glandei pancreatice sau chiar vindeca
această boală după un tratament de cel puțin 6 luni. În diabetul insulin odependent scad e
doza ziln ică necesară de insulină cu până la 50% [14, 22].

30

Fig nr. 5 Aloe ve ra [F5]

Compoziție chimică
În sucul celular din frunzele de Aloe vera s-au evidențiat următoarele clase de
compuși:
derivați antracenici (aloina , aloe -emodina, crizofanol );
rahmanozide (alantozidele A și B);
mono zaharide și polizaharide (acema nan);
lectine, saponozide;
substanțe minerale ( Că, Fe, Na, K, Cr, Mg, Mn, Zn, Cu, etc. );
vitamine (A, B1, B2, B6, B12, C, E, );
aminoacizi (valina, leucina, izoleucina, fenilanalina, metionina, lisina, etc. );
steroli (colesterina, sitosterol, campesterol, etc. );
rezine (aloerezina) , hormoni (auxine, giberline) [14, 22, 45].

leuci na lisina aloina

31

aceman an

Acțiun i și utilizări
În doze mici (0,5 -1 mg ) Aloe vera este utilizată ca stomahic, iar folosită în doze
mari ( 1-5 mg ), este un purgativ cu acțiune datorată derivaților a ntracenici, mă rind
peristaltismul intestinal [14].
Extractele de Aloe vera prelucrate prin tehnologii speciale, se utilizează ca
suplimente nutrițio nale, c a adjuvant în anumite tratamente medicale.
Acemananul acetilat separat și purificat din Aloe vera are trei acțiuni biologice
impor tante: antivirale, imunomodula toare și antiinfecțioase [22].
S-a remarca t că gelul de Aloe vera are actiunie antiinfecțioas ă, antiinflamatoare,
respectiv proprietăți antibacteriene, antiparazitare, antivirale datorită capacități de
penetr are de la piele până la os antrenând substanțele act ive [22].
Se recom andă extern în plăgi atât pentru efectul dezinfectant cât și pentru
cicatrizarea ră nilor; în dureri reumatismale [14].

Acțiunea hipoglicemiantă
În urma unui studiu preclinic, realizat pe șoareci s -a demonstrate acțiunea
hipoglicemiantă a gelului extras din frunzele de Aloe vera .
Prin administrarea orală a extractului timp de 8 săptămâni, la șoareci cu diabet
zaharat indus printr -o alimentație bogată în grăsimi, a dus la o reducere considerabilă a
glucozei din sânge, efectele f iind observate chiar din a doua săptămână, totodată
observându -se o scădere semnificativă a nivelului trigli ceridelor din plasmă și ficat [46].
S-a studiat efectul antidiabetic al extractelor de Aloe vera din frunze și pulpă, în
vivo și în vitro, comparat ive cu glimperida. Diabetul a fost indus experimental la
șobolanii masculi, prin injectarea int raperiton eala de streptozotocin ă (50mg/kg corp).

32
Cercetarea în vitro a fost efectuată prin izolarea insulelor pancreasului de la șobolani
femele adulte. Atât extractul de Aloe (10ml/kg p.o .) cât și glimiperida (10 mg/kg p.o.) au
redus semnificativ glucoza serică ș i au crescut nivelul de insulin ă serică. S -a constatat că
efectul sucului celular de Aloe vera a avut un efect hipoglicemiant mai bun decât cel al
glimperidei.
În ceea ce priveșt e studiul în vi vo, atât extractul de aloe (10µmol/l) cât și
glimperida (10µmol/l) au mărit semnificativ secreția bazală d e insulin ă din insulele
Langerhans ale pancreasului. Aceste rezultate arata un efect an tidiabetic promițător al
speciei de Aloe vera , pentru t ratarea diabetulu i zaharat de tip II [47].
În anul 1985, Aganwal descoperă pentru prima dată efectele hipoglicemice ale
speciilor de Aloe. În urma studiului efectua t pe 3167 de pacienți cărora li s -a administrat
o cantitate moderată de suc celular obținut din frunze de Aloe vera , administrat de 2 ori
pe zi timp de 5 ani, s -a constatat scăderea semnificativă a nivelului de glucoză din sânge,
precum și a coleste rolului și a trigliceridelor [4 6].
Potrivit unui alt studiu s-a evaluat efectul hipoglicem iant al speciei de Aloe vera
la pacienți cu diabet noninsulinodependent. Administrarea de fracțiuni moleculare mari
extrase din frunzele de Aloe vera , de 3 ori pe zi timp de 12 săptămâni a dus la reducerea
nivelului de glucoză din sânge, efectul find vizib il după 6 săptămâni de la înc eperea
studiului. Valoarea HbA1 c a fost redusă, confirmând efectul hipoglicemic al fracțiunilor
molecular e mari extrase din frunzele de Aloe vera . Aceste rezultate sunt corelate cu alte
studii care co nfirmă efectul hipoglicemic al speciei de Aloe vera la animalele de
experi ență [48].
Într-un alt studiu clinic, s-a evidențiat efectul hipoglicemiant al extractului de
Aloe vera , în urma administrării la pacienții cu diabet zaharat de tip II . S-a administrat o
singură linguriță de extract de Aloe vera pe zi, tim p de 14 săptămâni ; concentrația de
glucoză din sânge s -a redus în m edie cu 45% la toți pacienți i [22].

33
2.5 Allium sativum L./fam. Alliaceae

Specia e ste cunoscută în limba rom âna sub denumirea de usturoi. Aceasta este
larg răspândită , prezintă frunze plate, liniare și flori grupate în inflorescențe umbeliforme,
fructul fiind o capsulă [32].
Produsul vegetal utilizat în scop terapeutic este reprezentat de bulbi : Alii sativi
bulbus .
Bulbii sunt cunoscuți sub denumirea d e “căpățâni” și sunt formați din 10 -15 bulbi
alungiți, comprimați pe una sau două lături, protejați la exterior de frunze albe, tunicate,
uscate. Au culoarea alb sau alb -gălbuie, gust și miros caracteristic, pronunțat. Există și o
variant ă roșie, ale cărei frunze tunicate sunt de culoare roșiatică și al cărui gust iute ș i
miros este foarte pronunțat[4 9].
Se cultivă de mii de ani în numeroase țări, iar în prezent pe tot globul, originea
nefiind sigură, pro babil din Iran și Afganistan [ 22].

Fig nr.6 Allium sativum [F6]

Compoziție chimică
Principiile active din Allium sativum sunt reprezentate de:
derviati sulfurați ( al iina, metil aliina , izoai lina, alicina );
flavonozide , vitamine (A, B1, B6, C) , fitosteroli;
glicerid e ale acizilor palmitic, stearic, linoeleic,miristic;

34
Derivații sulfurați sunt compuși inodori, dar prin presare se eliberează o enzimă
(aliinaza) care transform ă substanțele menționate în acizi sulfonici care imprim ă mirosul
caracteristic de usturoi. Sub acțiunea enzimei al iinază, în prezența umidității, aillina se
scindează trec ând în alicin ă (tiosulfinat) . Alicina este instabilă și în timp se transforma în
bisulfura de alil, compus cu miros dezagreabil. Alicina suferă această transformare și în
organism, astfel se explica halena persoane lor care au consumat usturoi [ 22, 50].

alicina
Acțiuni și utilizări
Încă din cele mai vechi timpuri Allium savatium a fost folosit nu numai pentru
proprietățile sale condimentare câ t și pentru cele ter apeutice [ 22].
Datorită conținutului în alicina Allium savatium are o acțiune puternică
antimicrobian ă față de bacteriile g rampozitive și g ramnega tive, față de anumiți fungi cum
ar fi Candida albicans . Datorită proprietăților terapeutice Alliu m savatium a fost
menționat de către Aristofan, Dioscordie , Galenus, precum și în medicin a tradițional ă
oriental ă. Se administrează ca antiseptic pulmonar și i ntestinal. Medicii chinezi îl
foloseau cu success în tratamentul meningitei provocată de Crypyococcus. În medici na
tradițional ă românească are numeroase recomandări print re care se numără: tratamentul
hipertensiunii arteriale, în d ispepsii de fe rmentație, bronșite, gripă, rinite, litiaz ă, artrit ă
etc. [ 22].
Experimentările farmacodi namice efectuate au pus în evidență faptul că
tratamentul cu usturoi poate limita eficient anumite infecții virale, printre care infecțiile
cu virusul hepatic și virusul gripei, în ultimul caz asocierea extractului de usturoi cu
fluorura de sodiu dând rezultate superioare. În acest caz agentul terapeutic este tot alicina
care interfer ă cu acizii virali limitându -le proliferarea [51].
O acțiune importantă pentru care Allium sativum este utilizat astăzi o constituie
aceea de agent antiateroscle rotic. Dieta cu usturoi scade după numai două săptămâni
trigliceridele serice și c olesterolul, prin eliminarea în materiile fecale a sarurilor biliare și
inhibarea sintezei de colesterol la niv el hepatic [ 51].

35

Acțiunea hipoglicemiantă
În medicină populară usturoiul este utilizat în tratarea diabetului, datorită
proprietăților sale care sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Acțiunea se bazează pe
capacitatea protective crescută a celulelo r beta ale pancreasului față de acțiune a toxinelor
celulare, protec ție conferită de consumul de Allium sativum [49].
În urma cercetărilor făcute pe animale, s -a constatat că alicina administrat ă pe
cale orală are proprietăți hipoglicemiante comparabile cu cele ale tolbutamidei (sulfamidă
antidiabetică) .
Potrivit unui studiu preclinic s -a investigat efectul uleiului volatil de usturoi și a
trisulfidei de dialil asupra controlului glicemiei la șobolanii cu d iabet indus prin
streptozotocin ă. Șobolanii diabet ici au primit ulei de usturoi (100mg/kg corp), trisulfida
de dialil (40mg/kg corp), sau ulei de porumb în fiecare zi timp de trei săptămâni.
Șobolanii din grupul de control au primit doar ulei de porumb.
Componente le din usturoi au crescut în mod semnifica tiv concentrația bazală de
insulina. Toleranța orală la glucoz ă a fost de asemenea crescută sub acțiunea acestor două
componente și a fost însoțită de o rata semnificativ crescută a secreției de insulina.
Atât uleiul volatil de usturoi, cât și trisulfida de dialil îmbunătățesc controlul
glicemic la șobolanii diabetici prin secreția și sensibi litatea crescută la insulin ă [52].
Alte cercetări pe animale au evidențiat proprietățile hipoglicemiante ale unui
extract alcoolic de usturoi -doza echivalentă a 50 mg pulbere, administrat oral. Studiile a u
arătat o scădere a glicemiei și o stimulare a insulinei după administra rea de alil -propil
disulfura [ 50].
În urma unui studiu clinic, în cazul pacienților cu diabet, s -a constatat că uleiul de
usturoi poate corecta hiperglicemia. În plus, un precursor al diferiților constituenți ai
uleiului de usturoi sulfoxidul de S -alil-cisteina (aillina) s -a arătat că are un efect
hipoglicemic simi lar cu cel al glibenclamidei [5 3].
Exemple de preparate cu usturoi care se foloses c: tinctura, obținută din extractul
fluid diluat cu alcool de 75 de grade; extract fluid (până la 30 picături pe zi în mai multe
prize ); uleiul volatil obținut prin antrenare cu vapori de apă, în doze de 0,02 /doza de 2 -3
ori pe zi [22].

36

2.6 Arctium lappa L./fam.Astraceae

Specia este cunoscută în limba rom âna sub denumirea de “brusture”, fiind nativă
din regiunile temperate, din Scandinavia până la Marea Mediteraneană, și din
Arhipelagul Britanic până în Rusia, iar din Orientul mijlociu până în China, Ja ponia
inclusiv India. Se găsește în zonele cu soluri bogate în azot fii nd considerată o plantă
ruderal ă întrucât crește și pe terenurile necultivate. În Japonia este adesea cultivată [14].
Este o plantă ierboas ă, bianuală, cu o înălțime de 1 -2 m, ramificat ă, păroasă,
prezintă o rădăcină pivotantă, lungă de 30 -60 cm și groasă până la 6 cm, cărnoasă, brună
la exterior și albicioasa în interior. Frunzele sunt mari, triunghiulare ovate, verzi pe fata
superioară și albicioase pe cea inferioară datorită perișor ilor fini, sunt dispuse altern.
Inflorescențele sunt globuloase cu flori purpuri și sunt prevăz ute cu țepi cu vârful întors
[14, 32 ].
Produsul vegetal medicinal utilizat se regăsește în radacini -Bardanae radix [32].
Fiind o plantă bianul ă, substanțele acti ve se acumulează în toamna primului an și
în primăvara celui de -al doilea fiind totodată recoltată în aceast e perioad e,deoarece îndată
ce au înflorit rădăcinile devin lemnoase, seci și nu mai s unt bune în scopuri medicinale
[14].

Compoziție chimică
În răd ăcinile de Arctium lappa, se găsesc următorii compuși:
acizi cafeilchi nici: acid cafeic și derivați (acid clorogenic );
inulina (27 -45%) , mucilagii (până la 69%);
săruri de potasiu;
compuși acetilenici sulfurați (aciid aretic, arctinone, arctinale);
hormoni vegetali, sitosterol, sigmasterol;
vitamine din complexul B [14 , 54].
Frunzele de brusture conțin lignani (arctiina, lapanol), iar în organele tinere se
găsește un principiu amar de tip germacronic -arctieopicrina, cu activitate
antimicrobiană și antifungi că [45, 54, 55].

37

inulina acid cafeic

Acțiuni și utiliză ri
De- a lungul anilor efectele diferitelor părți ale brusturelui a fost considerate
benefice pentru sănătate, ele ajutând la stimularea sistemului imunitar și la îmbunătăț irea
funcțiil or metabolice. Activitățile biologice și funcțiile farmaco logice de care este
răspunzător Arctium lappa inclu d activități antiicancerigene , antidiabetice,
antimicrobiene și antivirale.
Arctium lappa este utilizată atât intern cât și extern, sub formă de tinctur ă diluată
cu ap ă, pentru efectele cicatrizante ; în doze mici moderează activitatea centrilor nervoși
superiori, având efect e antialgice și sedative [14 ].
Extractul de brusture are acțiune antiinflamato are, prin inhibarea degranulării și
prin eliberarea cisteinleucotrienelor, prin celulele mononucle ale, periferice ale sângelui
[54].
Prezin tă acțiune diuretică, sudorific ă și depurativ ă, fapt pentru care e ste utilizat și
în tratamentul maladiilor renale și cutanate. Mai este folosit și în tratamentul gutei și
reumatismului, dar și a unor plăgi deschise. În tratamentul alopeciei se f olosește extractul
alcoolic în soluție uleioasă, atribuindu -se totodată o ac țiune de stimulare a funcțiilor
hepato -biliare [5 6].

38

Fig. nr.7 Arctium lappa [F7] Fig. nr.8 Bardanae radix [F8]

Acțiunea hipoglicemiantă
Arctium lappa a fost utilizat pentru a trata diabetul, de către practicanții med icinei
tradiționale chineze. Mai multe studii au arătat că rădăcinile de brusture au în conținutul
lor, substanțe active cu efec t hipoglicem ant [54].
Sitosterol -beta-D glucopiranozida se consideră a fi cea mai activă substanța din
profilul compu șiilor din rădăcin ile de Arctium lappa . Acesta a demonstrat puternice
efecte inhibitorii în activitățile alfa -glucozidazei. Alfa -glucozidazele sunt implicat e în
procesarea glicop roteinei și a glicogenolizei. Inhibitorii glicozidazei sunt potențialii
agenți terap eutici implicați în tratarea diabetu lui zaharat și al obezității [5 4].
Inulina din Bradanae radix , acționează la suprafaț a receptorilor cel ulari pentru a
menține constant nivelul de glucoză din sânge și pentru a a meliora toleranță la glucoză
[54].
Se poate ad ministra sub formă de extract moale, infuzie1 -5% sau cataplas me,
intrând și în compoziția mai multor ceaiuri medicinale [55].
Extractul fluid se folosește în doze de o lingură pe z i; extractul moale apos 0,2 -1
g/zi; extractul uscat apos 1,15 -0,8 g /zi. Cea iul se prepară ca infuzie din 2 -4 linguri de
rădăcin ă mărunțit ă la 1l de apă clocotită. După un sfert de oră se strecoară lichidul și se
bea ca at are sau îndulcit cu zaharină [5 6].

39
2.7 Vaccinium myrtillus L ./fam.Ericaceae

Specia este cunoscută sub denum iea de “European blueberry” (în limba engleză),
Heidelbeere (în limba germană), Fekete afonya (în limba maghiară) iar în România este
denumită “Afin”. Vacciniu m myrtillus este un subarbust înalt de 10 -50 cm, foarte
ramificat, cu tulpină verde, muc hiile fin d foarte evidente, nep ăroase este răspândită în
zonele montane și subalpine din Europa, nordul Asiei și nordul Americii [14, 2 2, 32].
Frunzele Afinului sunt alterne, ovale cu vârf ascuțit, cu marginea mărunt dințata
de culoare verde deschis, căzătoare în fiecare toamnă.
Florile sunt solitare, cu corola gamopetală și sunt așezate la subsuara frunzelor.
Fructele sunt bace globuloase, zemoase de culoare neagră albăstruie, brumate , cu
numeroase semințe mici, de cca 1 mm, deosebindu -se de cele de soc sau boz care au doar
2-3 semințe [14, 2 2].
Produsul vegetal medicinal este reprezentat de fructe și frunze . Myrtilli fructus ,
Myrtilli folium [22].

Compoziție chimică
În frunzele de Vaccinium myr tillus se regăsesc următorii compuși:
taninuri 10%;
derivați triter penici pentaciclici , flavonoide;
acid chinic,miristic, pa lmitic, cafeic, clorogenic, benzoic ;
săruri de crom, s ăruri de mangan;
Fructele de afin mai conțin:
taninuri catechice 5 -10%;
glucide 30%;
acizi organici;
pectine , vitamine (B, C);
antocianozide ( mirtilina, delfinidina, cianidina, petu nmidina, malvidina) [14, 22,
45].

40

Fig. nr.9 Vaccinium myrtillus [F9]

Acțiuni și întrebuințări
În medicin a tradițională europeană fructele de afin se utiliz ează în specia l în
tratamentul diareei și dizenteriei , datorită acțiunii astringente a taninurilor. În medicina
tradițională românească se folosesc atât frunzele cât și fructele în tratamentul
enterocolitelor, infecțiilor urinare, al uremie i, gutei, reumatismului și în tratamentul
diabetului. Re lativ recent a fost testată acțiu nea bacteriostatică a extractelor apoase și
hidroacoolice obținute din afine pe culturile de E. coli și stafilococi [22].
Cercetările farmacologice au studiat acțiunea antocianilor di n afine asupr a
enzimelor retini ene și a regener ării m ai rapide a pigmenților retini eni precum și efectele
favorabile asupra acuității vizuale în special în timpul nopții [14].
O altă acțiune favorabilă a afinelor se înregistrează în insuficiența venoasă clinică.
S-a demonstrat acțiunea asupr a edemelor, cauzate de modificarea permeabilit ăți capilar e
[22].

Acțiunea hipoglicemiantă
Acțiunea antidiabetică a frunzelor se bazează pe derivații flavonici care, asociați
cu antocianii din fructe, favorizează vascularizarea pan creasului. Insulina este fixată pe
proteinele de pe suprafața celulelor, astfel încât membrana celulară joacă un rol important
în diabet. T ulburările vasculare se dezvolt ă în cursul bolii ( angiopatie diabetică), cauzând

41
îngrosarea membranelor bazale și a p ereților vaselor mici, crescând permeabilitatea și
cauzând astfel perturbări metabolice. Ținând seama de comp oziția chimică a frunzelor și
fructele de afin și de acțiunea farmacodinamic ă, se considera justificată uti lizarea lor în
diabetul zaharat de tip II [14].
Într-un studiu preclinic, s -a administrat un extract hidroalcoolic uscat din frunze
de Vaccinium myrtillus , la șobolani cu diabet indus cu streptozotocin ă, conducând la
scăderea glicemiei cu 26% și a trigliceridel or serice cu 39% [ 12].
În urma unui alt studiu preclinic efectuat pe iepuri s -a demonstrat că scăderea
glicemiei este direct proporțională cu cantitatea de produs vegetal administrat. La o doză
de 25 mg produs vegetal glicemia scade de la 250mg/dl la 220 mg/dl, iar la o doză de 50
mg prod us vegetal glicemia scade de la 250mg/dl la 1 90 mg/dl după o lună de tratament
la iepuri la care diabetul a fost indus cu streptozotocin ă [57].
Potrivit unui alt studiu făcut pe șobolani , la o săptămână după inducerea
diabetului, insulele Langerhans (celu lele beta) erau aproape distruse, dar rămân celulele
embrionare latente. După două, respectiv trei luni de administrare orală de extract
standardizat de afine celulele beta ale insulelor Langerhans se refac [58].
Se consider ă că mirtilina administrată oral sau intravenos, este lipsită de
toxicitate, iar doza optimă atât pentru om , cât și pentru câine este de 1g/zi. Doze mai mari
nu duc la c reșterea efectului. Se consider ă că mirtilina prezintă unele avantaje față de
insulin ă: se administrează oral, este nenocivă și nu determin ă sindromul hipoglicemic
chiar și în doze mari, se poate utiliza concomitent cu insulină p entru a scădea doza
acesteia [5 9].
Se utilizează s ub formă de infuzie 1-2 lingurițe de Myrtilli folium la o cană de
apă; 2-3 cani/zi. Fructele con sumate proasepete sau congelate, 200gr/zi; uscate 50 -100
gr/zi; sub formă de sirop 50 gr de 2 ori pe zi; d ecoct 100 gr fructe la un 1l ap ă. Se bea
întreaga cantitate în timpul zilei [14].

42
2.8 Cinnamomum zeylanicum Blume/ fam.Lauraceae

Specia este cu noscută sub denumirea “Cannelle de Ceylon” (în limba franceză),
“Cinnamon” (în limba engleză ), ”Zim t”( în limba germană), “ arborele de s corțișoară”,(în
limba rom ână) [22].
Cinnamomum zeylanicum este un arbore de talie mică, c u scoarța netedă de
culoare bru n deschis , subțire, cu miros puternic, foarte aromat și cu gust picant. Frunzele
sunt opuse sau semiopuse, g labre, subțiri, rigide, coriace și ovale sau lanceolate. Arborele
este originar din Sri Lanka și este c ultivat în mai multe țări precum: sudul Indi ei și limitat
în India estică, China, Vietnam, Indonezia, America de Sud etc [22].
În scop terapeutic se utilizează scoarța: Cinnamomi cortex (scorțișoara).

Fig. nr. 10 Cinnamomum zeylanicum [F10]

Compoziție chimică
În Cinnamomi co rtex s-au evidențiat urmato arele clase de compuși:
taninuri;
mucilagii (L -arabino -xylan, D -glucan);
diterpene, cinnzeylanina, cinnezelanol;
ulei volatil 1-2%, Cinnamomi a etheroleum , cu: aldehid ă cinamic ă (60-70%) ,
eugenol (2 -10%), acetat de eugenol , eucali ptol, acid cinamic , esteri (cinamat de
metil, cinamat de etil) , vanilina, limonen , alcooli aromatici , cumarine [22].

43

aldehida cinamica eugenol acetat de eugenil

cinamat de metil limonen eucaliptol

Acțiuni și utilizări
Scorțișoara este comercializat ă ca și condime nt. În medicin a tradițională este
utilizată pentru proprietățile ast ringente, carminative și stimul ent digestive fiind
recomandată în flatulen ța, greață, vom ă, dureri de dinți, în nevralgii, dureri de ca p [22].
Scorțișoară are acțiune stomahic ă, antibacter iană și antifungi că. Se utilizează în
răceli, dispeps ii, infecții urinare, sub formă de soluții extractive 0,5%.
Uleiul volatil are a cțiune antibacteriană intensă cu spectru larg (coci G+, bacili
G+), antiviral ă, antifungic ă, antiparazitar ă. Acționează și ca tonic la nivel respirator,
circulator și al siste mului nervos. Uleiul volatil intr ă în co mpoziția unor loțiuni, unguente
cu acțiune revulsiv ă, antireumatic ă, antipuriginoas ă, analgezic ă (în înțepături la insecte).
Extractele cu solvenți organici din sc orțișoară au demonstrat o acțiune mutagenic ă la
Bacillus subtilis, pe tulpinele Cohn H17 și M45 [22].
Cinnamomum zeylanicum este recomandată în furunc uloză și acnee (sub formă
de ceai, în asociere cu rădăcină de brusture și iarba de trei frați pătați), în angiocolite,
deschinezii biliare, constipații cronice și hepatite cronice [ 60].

44
Acțiunea hipoglicemiantă
Într-un studiu pre clinic, un extract apos de scor țișoră ce conține polifenol i solubil
în apă, administrat oral la șoarecii diabetici, a dus la scă derea nivel ului glicemiei. Se
consider ă că mecanismul principal de reducere a nivelului glicemiei se datorea ză
inhibării producției de glucoz ă hepatic ă, prin supresiunea expresiei genelor responsabil e
de gluconeogeneza hepatica [6 1].
Potrivit unui alt stu diu preclinic s -a urmărit activitatea hipog licemiantă a aldehidei
cinamice , care s-a administrat în doz e diferite (5,10,20 mg/kg corp) timp de 45 de zile la
șobolani cu diabet indus prin streptozotoci nă. În urma studiului s -a constatat o scădere
semnificat ivă a concentraț iei de g lucoză din sânge dependent de doză (63,29%) ,
comparativ cu grupul de control. În plus, administrarea orală de aldehid ă cinamic ă (20
mg/kg corp) a scăzut semn ificativ hemoglobina glicolizat ă, colesterolul total seric,
nivelul triglic eridelor și în același timp, a crescu t semnificativ insulina plasma tică.
Efectul aldehidei cinamice este similar cu cel al glibenclamidei (un medicament
hipoglicemiant) suger ându -se un mecanism similar [62].
Experimentele efectuate pe animalele de labora tor au demonstrat că scorțișoar a
are acțiune hipoglicemiantă. Responsabilă pentru această acțiune este un polimer al unei
hidroxicalcone care crește sensibilitatea receptorilor membranari ai celulelo r adipoase
față de insulin ă [60, 63].
Într-un alt experim ent s -a studiat efectul hipoglicemiant al uleiului volatil de
scorțișoară în urma administrării la șoarecii diabetici. Cinnamomi aetheroleum s-a
administrat în doze de 25, 50 și 100 mg/kg corp, timp de 35 de zil e. Rezultatul a constat
în scăderea nivelului glicemi ei, și cre șterea toleran ței la glucoză [64].
Pentru valorificarea proprietă ților antidiabetice, scorțișoar a se poate administr a și
sub formă de pulbere, un sfert de linguriță pe zi, suspendată într -un pahar de suc de fructe
[65].

45
2.9 Panax g inseng /fam Araliceae.

Specia e ste cunoscută sub denumirea de gin-seng (în limba franceză), Asian
Ginseng, Chinese, Corean Ginseng (în limba engleză) , iar în România e ste cunoscută sub
denumirea de ginseng sau jenșen . Este o specie perenă, specifică zonel or împădur ite din
munți și dealuri înalte , originară din China [22, 32] .
Plantă erbacee ale cărei rădăcini au uneori aspect antropomorf foarte sugestiv,
prezintă frunze palmat lobate, flori albe dispuse în umbele și fructe -bace roșii.
O rădăcină ajunge la 60-100g (stadiul optim de recoltare), după 10 ani de
vegetație spontană și 7 ani de cultură [22].
Produsul vegetal medicinal folosit este reprezentat de rădăcina: Ginseng radix (se
mai numește rădăcina vieții) . Rădăcin ile se alterează ușor, astfel încât p entru conservare,
ele se supun unei stabilizări prin tratare cu un curent de vapori de apă,fierbinți. În urma
acestui tratament, rădăcina, inițial albicioasă, se colorează în roșu [66, 67].

Fig.nr. 11 Ginseng radix F[11]

Compoziție chimică
Rădăcinile de Panax ginseng conțin:
saponozide triterpenice tetraciclice (ginsen ozide: Rg1, Rc, Rd, Rb1, Rb0, Rc,
Rh1, Rh2, etc.) ele sunt glicozide ale agliconilor protopanaxadiol și
protopanaxatriol ;
polizaharide complexe (panaxan i A-B și Q -U, panaxinol);

46

polipeptide;
vitamine în special din grupul B;
săruri minerale, microelemente;
ulei volatil (0,5% sesquiterpene și polacetilene);
compuși polifenolici;
steroli ( ß -sitoserol) [14 , 22, 67].

Protopan axadiol Protopanaxatriol

Acțiun i și utilizări
În medicin a tradițională din Asia, r ădăcinili uscate d e Ginseng sunt utilizate ca
tonic -revitalizant . Produsele din Ginseng se utilizează în timpul convalescenței, da r și în
scop profila ctic, pentru a crește rezistența față de bolile infecțioase ale întregului
organism.
Principalele acțiuni biologice ale Ginsengului asupra organi smului sunt: acțiunea
adaptogen ă și de mărire a randamentului fizic și mental, acțiune a antiamnezic ă, acțiunea
stimulentă asupra sistemului nervos central și periferic, acțiunea imunostimul entă,
acțiunea hipoglicemiantă, acțiunea anticanceroasă.
Pe baza studiilor clinice, s -a demonstrat că extractele pe bază de Ginseng au
acțiune antitoxică ș i protectiv ă, fiind recomandate în curele de dezintoxicare [22].
Datorită acțiunii imunostimulatoare și stimulării memoriei , preparatele pe bază de
Ginseng, în asociere cu alți fitocomple cși, sunt considerate ca remediu în fenomenele de
îmbătrânire. S -a constatat că malonilginsenozida Rb1 are influență pozitivă prin
întârzierea procesului de îmbătrânire a celulelor neuronale, caracteristice vârstei înaintate.

47
Preparatele pe bază de rădăcini de Ginseng se recomandă și în afecțiunile
cardiovasculare, în isc hemie la nivel ce rebral și în ischemie renală [1 5, 67 ].

Acțiunea hipoglicemiantă
În special gisenozida Rg1 are acțiune hipoglicemiantă. Datorită prezenței
ginsenozidelor, transportul intrahepatocitar al glucozei este foarte crescut, acestea
acționând sem nificativ asupra membranei celulare a hepatocitelor prin proteinele
transportoare de glucoză.
În literatura de specialitate s -a apreciat acțiunea similară insulinei a preparatelor
pe bază de Ginseng prin inhibarea lipolizei indusă de adrenalină și stimula rea
lipogenezei, plecând de la glucoză. De asemenea, unele polipeptide din Ginsen g au
acțiune hipoglicemiantă [ 22].
Efici enta terapeutică, a preparatelor pe bază de Ginseng a fost demonstrată clinic
pe pacienții cu diabet zaharat de tip II [22].
Într-un studiu preclinic s -a urmărit acțiunea hipoglicemiantă a malonilginsenozidei,
după administrare orală la șobolanii cu d iabet indus prin streptozotocin ă.
Administrarea de 50 -100 mg/kg corp malonilginsenozid ă, timp de 3 săptămâni la
șobolanii diabe tici, a redus semnificativ nivelul de glucoză din sânge (54,7%) comparativ
cu grupul de control. Rezultatele acestei cercetări au pus în evidență faptul că
malonilginsenozida ameliorează hiperglicemia ș i crește sinteza de insulina [6 8].
Potrivit unui alt experiment s-au evaluat efectele pr ofilactice ale extractului
alcoolic din Ginseng radix asupra nefropatiei diabetice. S -a administrat 200mg/kg corp
extract șoarecilor diabetici, timp de 4 luni. Rezultatele acestui experiment au demonstrat
rolul preventiv al terapiei cu extract alcoolic din Ginseng radix asupra nefropatiei
diabetice [6 9].

48
2.10 Sal via officinalis L./fam.La miaceae

Specia este cunoscută și sub denumirea de “ Sauge officinales (în limba franceză),
“Garden sage” ( în limba engleză), “ Elder salbei”( în limba germană) iar în limba romană
este cunoscută sub numele de “ salvie” sau “jaleș”
Specia este originară din Europa de Sud -Est, de pe coasta Dalmatiei până în
Macedonia, fiind răspândită în flora spontană din Europa mediteranteana și în Asia Mică.
Este cultivat ă în numeroase țări precum Statele Unite în scopuri medicinale, ornamentale
sau mel iferă [70].
Salvia officinalis este un subarbust de cultură, ramificat stufos, înalt de 30 -80 cm
înflorind în al doilea an . Tulp ina aeriană este dre aptă. Frunzele sunt opuse ovate până la
lanceolate, cu nervuri reticulate. Florile sunt grupate în inflorescențe spiciforme simple
sau ramificate, cu câte 3 -10 flori, albastr ă-violacee, rar albă, bilabiat ă. Fructele sunt
nucule brun -negricioase, ovoide, mi ci, grupate câte 4 la baza caliciului persistent,
ajungând doar 1 -3 la maturitate [14 , 22, 67].
Produsul vegetal medicinal este reprezentat de frunze : Salviae folium .

Fig.12 Salvia officinalis F[12]

Compoziție chimică
În frunzele de Salvia officinali s se găsesc următorii compuși:
taninuri catechinice (3 -8%);
acizi fenolici: cafeic , rosmarinic, clorogenic, ferulic și galic;

49

flavon oide: api genina , luteoli na și derivați;
triterpenoide: acid oleonolic și ursolic;
diterpenoide: carnosol, acid carnosic și r osmanol;
vitaminele C și B1;
fitosteroli;
saruri de K, C a, Mg, Na, Fe, Mn, Zn;
Uleiul volatil de salvie extras din părțile aeriene conțin e în special monoterp enoide
biciclice : alfa -tuiona (18 -60%), beta -tuion a ( 3 -10%), camfor, cineol, hum ulena, alfa –
pinen, camfen, limonen , linalo l [14, 22, 67].

Acțiuni și utilizări
Întrucât este cunoscută și folosită din antichitatea egipteană, greacă și romană
Salvia officinalis a fost utilizată în stimularea fertilității, oprirea hemoragiilor, vindecarea
rănilor, în ulcere și în multe alte afecțiuni.
În medicin a tradițională Salvia officinalis este folosită intern pentru tratarea
afecțiunilor vasculare, în dismenoree, în diabet, ca sedativ, în meteorism, astm bronșic, în
diskinezii biliare sub formă de infuzie, câ t și extern sub formă de gargar ă, ca antiflogistic
în gingivite, laringite, abcese dentare, pentru tratarea rănilor, în guturai și gripă.
Preparatele pe bază de ulei și e xtract alcoolic, nu se recomand ă a fi utilizate de către
femeile însărcinate , cele care a lăptează, și nici pentru o perioadă înde lungată de timp ,
datorită toxicități tuionei [14, 22].
Principalele acțiuni ale salviei sunt: coler eitice, carmina tive, astringente,
antibacteri ană, fungistatic ă, antiviral ă, stimulente ale secrețiilor și inhibarea transpirației
excesive [14 , 22, 71].
Salvia officinalis se administraza intern sub formă de infuzie, extract f luid diluat,
extract apos uscat, tinctur ă, iar extern sub formă de gargar ă preparată cu 100 ml ap ă și
2,5g de frunze sau 100ml ap ă cu 2-3 pic ături de ulei volatil .

Acțiunea hipoglicemiantă
Acțiunea hipoglicemiantă se datorează unui sinergism de acțiune între
componentele produsului vegetal. Datorită faptului că efectul de scădere a g licemiei este

50
mediu se recomand ă asocierea mai multor produse veg etale pentru a se obți ne un rezultat
corespunzător [ 72].
Într-un studiu preclinic s -a urm ărit acțiunea hipoglicemiantă a uleiului volatil
obținut din Salviae folium , precum și al extractului etanolic . S-a administra t injectabil
uleiului volatil și extract ul etanolic la șo arecii sănătoși și la cei cu diabet indus prin
strepozotocina (70mg/kg corp).
Rezultatele au arătat ca uleiul de salvie nu a schimbat glucoza serică în timp ce
extractul metanolic a redus semnificativ glucoza serică la șobolanii diabetici , după 3 ore,
fără a avea efect asupra eliberării insulinei din pancreas, neavând aceleași efect ș i asupra
șobolanilor normali [ 71].
Potrivit unui alt studiu preclinic, s -a urmărit efect ul antidiabetic al extractului
etanolic obținut din salvie, administr at la șobolanii normali și la cei cu diabet i ndus prin
streptozotocin ă. S-a administra t oral extract etanolic (0,1, 0,2 și 0,4 g/kg corp) și
glibenclamid ă (600 mg/kg corp) pe o perioadă de 14 zile ; s-a constatat o reducere
semnificativă a glucozei serice l a șobolanii cu diabet indus prin streptozotocina d ar nu și
la șobolanii normali[7 3].
Se poate concluziona faptul că utilizarea tradițională a salviei ca și agent
hipoglicemic este just ificată, totodată arătându -se că extractele din această plantă au o
acțiune comparabilă cu cea a glibenclamidei , medicame nt antidiabetic convențional [7 3].

2.11 Trigonella foenum -graecum L. /fam.Fabaceae

Plant a este cunoscută sub denumirea de Fenugreek (în limba engleză) iar în limba
romana sub numele de schinduf.
Trigone lla foenum -graecum este o plantă anuală cu semințe aromatice, originară
din bazinul mediteranean și vestul Asiei, util izată din Antichitate, cultivat ă în Europa de
sud, ve stul Asiei și nordul Africii [ 22].
Semințele sunt ovoide, rareori romboidale, fin str iate, ușor comprimate, foarte
dure, lungi de 4 -5 mm și groase de 2 -3 mm, culoarea este brun -galbuie dar poate să
difere prezentând și nuanțe mai spre roșcat sau brun închis. Semințele uscate au un miros

51
puternic și caracteristic. Frunzele sunt trifoliate, iar florile sunt de culoare galbenă.
Fructul este sub formă de păs taie conținând 10 -20 semințe [ 70].
Produsul vegetal utilizat în scop medicinal este reprezentat de semnite Foenum –
graeci semen.

Fig.13 Trigonella fo enum- graecum F[13]

Compoziția chimic ă
Semințele conțin următorii compuși:
mucilag ii 25% (galactomanan);
ulei gras 5% (conține lecitina);
proteine;
ulei vola til
alcaloizi (trigonelina, colina);
cumarine , scopoletina;
glicozide flavonice (vitexina, sapona retina, isoorientina, vitexin 7 glucoz ida);
saponine steroi dice;
substanțe minerale (fier, fosfați);
vitamine (B1, B2, B3 biotinina, B5, B6, B9, B12, A, D) [22].

52
Acțiuni și utilizări
Semințele au fost folosite încă din antichitate atât drept condim ent alimentar cât și
în medicin a tradiționa lă a diverselor popoare. În India semințele de schinduf intră în
compoziția condimentului curry și sunt des folosite în medicină tradițională ca și remediu
tonic, afrodisiac, antiulceros, antitusiv, emenagog. În Egiptul Antic se utiliza ca și
galactogog și în facilitarea nașterilor.
Semințele de schinduf pulveriza te se folosesc pentru cataplasme contra
furunculelor, flegmoanelor, anumitor inflamații gangl ionare ; au și proprietăți
antidiabetice și hipocolesteroleminate.
Cercetările au confirmat că semințel e de schinduf sunt sursa de saponine
steroidice utilizate în industria farmaceutică a semisintez ei progester onului [ 22, 74].
O largă utilizare a semințelor de schinduf o constituie cea de stimulent în stările
de slăbiciune datorită asteniei fizice și psih ice, anemii, tuberculoz ă, convalescență,
sarcin ă, diabet, depurat iv, diuretic (semințele sunt macera te în apă timp de 24 de ore )
[22, 74].

Acțiunea hipoglicemiantă
Utilizarea produsului este larg practicată în Orientul Mijlociu pentru tratarea
diabe tului zaharat, acestea manifest ând o activitate hipoglicemiantă la administrarea
orală. Efectul hipoglicemic a fost studiat pentru prima dată în Nadakarnis în anul 1954.
Semințele de schinduf sunt recomandate pacienților diabetici care nu sunt dependen ți de
insulina .
Într-un studiu preclinic s -a urmărit acțiunea hipoglicemiantă a extractului din
frunze de Trigonella foenum -graecum . S-a administrat oral și intraperitorial extractul
apos, la șobolani normali și la cei cu di abet indus prin aloxan . În urma acest ui experiment
s-a constatat că administrarea orală a extractului apos din frunze a redus semnificativ
concentrația de glucoză din sânge la șobolanii normali cât și la cei cu diabet, ia r
administrarea intraperitorial ă a extractului apos a produs o scădere s emnificativă a
glucozei din sânge numai la șobolanii hiperglicemici, neavând același efect și î n cazul
șobolanilor sănătoși [7 5].

53
Potrivit unui alt studiu preclinic, acțiunea hipoglicemiantă demonstrată
experimental pe iepuri, șob olani și câini a fost at ribuit ă fracțiunii delipidizate din
semințe, alcaloidului t rigonelina, acidului nicot inic, cumarinelor . Nivelul scăzut al
glicemiei după administrar e de cumarine și acid nicotinic s-a menținut și după 24 de ore
de la administrare, atât la animale sănătoase , cât și la cele cu diabet. Trigonelina a inhibat
hiperglicemia indusă de cortizon, dacă administrarea s -a făcut concomitent sau înainte cu
2 ore de la administrarea ace stuia [7 6].
Testarea preclinică a trigonelinei ( 500 mg,oral, de 3 ori/zi) nu a condu s la o
scădere remarcabilă a glicemiei. În schimb, administrarea unui extract etanolic complet
din semințe sau 25g semințe/zi, încorporată în 2 mese, 21 de zile, la șobolanii diabetici, a
redus glicemia . Scăderea glicemiei a fost însoțită și de scăderea c olesterolemiei [7 7].

2.12 Galega officina lis L. /fam.Fabaceae

Specia este denumită în limba rom âna sub numele de “ ciumărea”.
Galega officina lis este o plantă spontană, rustică, ce crește în tufe pe marginea
râpilor, în gropile și în câmpurile umede ale Europei Ce ntrale și de Est. Este cultivat ă în
Bulgaria, Polonia și Ungaria [78].
Ciumărea ua este o specie erbacee, peren ă cu tul pina înaltă de circa 1 m, erect ă
striat ă longitudinal, c u frunze imparipenat compuse. Florile sunt de culoare alb -gălbuie
sau v iolacee, cu corola papilonacee, sunt dispuse axilar, în racem alungit. Fructul este o
păstaie alun gită, striat ă oblic, galbenă [ 17].
Produsul vegetal utilizat în scop medicinal este partea aeriană Galegae herba .

Compoziția chimică
Galega e herba conține următorii co mpuși:
alcaloizi: galegina (derivat de guanidina);
derivați flavonici, în special g aluteolozida;
proteine, aminoacizi;
saponine , triterpene;
substanțe minerale , vitamine ( vitamina C), beta -caroten [7 9].

54

Fig.1 4 Galega officinalis F[14]

Acțiuni și utilizări
Galega e herba și preparatele din aceasta au acțiune galact agoga (galactogen ă). În
cadrul acestei acț iuni nu se mărește numai volumul secreției lactate, ci și conținutul în
substanță uscată al acesteia [17].
Datorită prezenței flavon oidelor produsul prezint ă acțiune diuretică. În medicin a
tradiț ională populară plant a este cunoscută și folosită sub formă d e ceaiuri, având acți une
diafo retică și verm icidă [80].

Acțiunea hipoglicemiantă
Utilizând informațiile medicinei populare, mulți cercetători au studiat această
acțiune, rezultatele fiind contradictorii. Se pare că în plantă ar coexista principii h ipo și
hiperglicemiante, dator ită faptului că momentul recoltării plantei este deosebit de
important ca și mod ul de obținere a extractelor [ 81].
S-a constatat că principiul hipoglicemiant (dar nu și sin gurul) este galegina
(izoamill oguanidina).
Erspamer remarc a analogia chimico -farmacol ogică între galegin ă și derivații
guanidinici de sinteză utilizați în tratamentul diabetului de tip II.
Stirnadel a obținut de asemenea, efecte hipoglicemiant e cu această plantă și
consider ă responsabile de acțiune nu numai gale gina ci și conținutul în saponine și
taninuri.

55
După Siliprandi, galegina determin ă la animale diabezitate cu aloxan o creștere a
utilizării centrale și mai ales periferice a glucidelor, acționând după un mecanism
asemănător insulinei.
Sendrail și colabor atorii au studiat efectul unor principii vegetale asupra
pancreasului izolat, observând în cazul speciei Galega officinalis o hipergeneză a
celulelor beta, co relată cu scăderea glicemiei [ 80].
S-a observat de asemenea o bună act ivitate a sulfatului de gal egină în tratamentul
diabetului insipid.
În ceea c e privește coexisten ța în plantă a unor principii hipo și hiperglicemiante,
s-a constatat că doza reprezintă un factor esențial în obținerea acțiuni i [81].
Spre exemplu la o doz ă de 4mg/kg corp la câine s e obține un efect
hipoglicemiant, iar la o doză mai m are 25 -40 mg/kg corp de galegin ă efectul este invers,
hiperglicemiant , toxic.
Dozele hipoglicemiante recomandate sunt de 2-4g pulbere vegetală, 1 -4g extract
moale, 5 -20g extract flui d sau 0,15 g sulfat d e galegin ă/zi [22].

56
CAPITOLUL III.
FITOPREPARATE RECOMANDATE ÎN DIABETUL ZAHARAT

Preparatele comerciale care au în componen ța lor pr oduse naturale și sunt
recomandate pentru tratarea diabetulu i, pot conține un singur produs veget al (pulbere,
extract), sau pot conține asocieri de produse cu acțiune hipoglicemi antă sau cu alte
proprietăți benefice bolnavului diabetic.

Diabexal – capsule (FarmaClass)
Conține : 80.0 mg Momordica charantia , 40.0 mg Vaccinum myrtillus , 80.0 Morus
nigra , 40.0 mg, Urtica dioica ,70.0 Betula spp , 2.5 mg Zinc.
Acest supliment alimentar ajuta la normalizarea nivelului glicemiei, scade nivelul
de grăsimi din sânge, este antiox idant și detoxifiant .
Se recomanda 1 capsula de 3 ori/zi [82]

Diab Free – capsule (Polipharma)
Diabe Free este un supliment alimentar ce are în co mpoziția s a extract de Morus
alba, care aju tă la menținerea în limite normale a nivelului de glucoză din sânge,
îmbunătățind me tabolismul glucidic și stmulând secre ția de i nsulin ă către pancreas.
Este recomandat ă a 1 capsula de 3 ori/zi cu o cantitate considerabilă de apă [83].

57
Fitodiab – comprimate (Hofigal)
Acest produs are acțiune hipoglicemiantă, hipolipemiant ă,și antioxidant ă fiind
recomandat pacienților cu diabet zaharat de tip II. Un comprimat de Fitodiab conține
următoarele: pulberi din frunze de dud alb 75 mg, pulber e din fructe de afin 100 mg, teci
de fasole fără semințe, 50mg frunze de mesteacăn .
În funcție d e nivelul glicem iei se recomand ă 2-6 capsule/zi [84].

Normodiab – comprimate (Plantavorel)
Conține : pulberi vegetale din frunze de afin, dud, nuc, teci de fas ole, extract
standardizat din fructe de afin.
Se administrează 2-6 comprimate pe zi în funcție de glicemia a je un: la pacienții
cu glicemi a a jeun intre 120 -150 mg/dl se administrează 2 comprimate pe zi în timpul
meselor principale, la pacienții bolnavi de diabet cu glicemie de peste 150 – 200 mg/dl se
administrează 4 comprimate pe zi, iar la diabeticii cu glicemie peste 200 mg/dl se
administrează 6 comprimate pe zi [85].

Diavit – comprimate (Plantarom)
Este un produs ce poate reechilibra presiunea osmotică de la nivelul celulelor
epiteliului mucoasei intestinale, normalizând totodată peristaltismul și tranzitul i ntestinal,
având un rol protector al mucoasei.
Compoziție: concentrat natural din fructe de afine, fructe de cătina bogat în
vitamina C, A, P P, B1, B2, săruri minerale de K, C a, P, S, Mg, Mn, Fe, antocianozide,
taninuri . Acest produs are efect hipoglicemi ant, datorită conținutului de glicozide ale
unor antociani cum sunt mirtilina și neomirtilina care ajuta la refacerea celulelor beta din
insulele Langerhans și protecția pancreasului.
Se administrează intre 3-6 coprimate pe zi, 25 de zile/lună [86].

58
Diabetin – capsule gelatinoase tari ( Pro natura )
Compoziție: fructe de castravete amar, teci de fasole fără semințe și rădăcin ă de
ginseng.
Se administrează 1 capsulă /zi în lipsa prescriptilor medicale, iar la re comandarea
medicului se poate mări doza la 2-3 capsule/zi. Este indicat c a adjuvant în diabetul de tip
I și II, hepatopatii cronice, pancreatite cronice, convalescență, stres prelungit [87].

Momordica charantia – comprimate (Hofigal)
Compoziție: 500mg extract uscat de Momordica charantia .
Este un supliment alimentar cu rol d e echilibrare al metabolismelor glucidic si
lipidic (diabet zaharat tip II -noninsulino -dependent, dislipidemii, sindrom metabolic).
În funcție d e nivelul glicemiei se recomand ă 2-6 comprimate /zi [88].

59
CONCLUZII

Diabetul zaharat este cea mai frecventă suferinț ă pancreatică , definit ca o
tulburare cronică a metabolismului glucoreglator datorat lipsei sau insuficientei secretorii
a celulelor β din insulele pancreatice Langerhans.
Cercetările efectuate în vederea testării efectelor hipoglicemiante ale produselor
naturale au la bază atât cercetări experimentale, pe animale de laborator cărora li s -a
indus diabet cu streptozotocină s au aloxan, cât și cercetări clinice, pe pacienți cu diabet
zaharat de tip II.
Cele mai cunoscute și utilizate specii medicinale cu acțiune hipoglicemiantă sunt:
Momordica charantia, Morus alb a, Morus nigra, Phaseolus vulgaris, Aloe vera, Allium
sativum, A rctium lappa, Vaccinium myrtillus, Cinnamomum zeylanicum, Panax ginseng,
Salvia officinalis, Tri gonella foenum -graecum, Galega officina lis.
Principi ile active care intervin în metabolismul glucidic sau stimulează sinteza
pancreatică de insulină, aparțin un or clase structurale diferite: peptide, aminoacizi ( acid
glutamic, acid aspartic, cisteină, arginină din Morus alba și Morus nigra ; lisină , valină,
leucină, izoleucină din Alo vera ), alcaloizi (galegină din Galega officina lis; trigonelina,
colina din Trigonella foenum -graecum ), antociani ( mirtilina, delfinidina, petun idina,
malvidina din Vaccinium myrtillus ), flavonoide (apigenină , luteolină și derivați din Salvia
officinalis ), compuși cu sulf ( alicina , aliina, metilaliina, izoailina din Alium sativum ),
saponozide triterpenice (ginsenozidele din Panax ginseng ), derivați guanidinici ( acid
guanidin -amino -valerianic, galegină din Phaseolus vulgaris ), glicosteroizi (charantina,
momordina din Momordica charantia ).
Pentru o eficiență superioară se recurge la asoci erea mai multor extracte sau
produse vegetale ce determină prin mecanisme diferite, scăderea nivelelor crescute ale
glicemiei. De exemplu: Diabexal – capsule , Fitodiab – comprimate , Diab free – capsule ,
Diabetin – capsule , Diavit – compr imate , Normodiab – compri mate .
Produsele vegetale medicinale reprezintă o alternativă importantă în terapia
diabetului zaharat de tip II, ca atare sau în tratament adjuvant, în completarea medicației
de sinteză.

60
BIBLIOGRAFIE

1. Harper D. Online Etymology Dictionary diabetes; (07/04/2014 ).
2. Dorofteiu M. Fiziologie . Ed. Casa Cărții d e Știință, Cluj -Napoca, 2002, 116 -118.
3. Ganong WF. Physologie medicale . Edition 19, De Boeck Universite Le s Presses de
l’Universite Laval, Canada, 2002, 270-280, 318 -339.
4. Guyton A (ediția în li mba romana, sub red. Carmaciu R). Fiziologie, Fiziolog ie umană
și mecanismele bolilor , ed. V, Ed. Medic ală Amaltea, București, 1997, 523-531.
5. ***American Diabetes Associatio n. Diagnosis and Classification of Diabetes. Diabetes
Care, 2008, 31 (1), 55 -60.
6. Sheperd PR, Kahn B. Glucose Transporters and Insulin Action, The New Engla nd
Journal of Medicine, 1999, 248-257, 341 .
7. Hâncu N și col. Farmacoterapia diabetului zaharat, Ed . Echinox, Cluj -Napoca, 2002,
28-41.
8. Orasan R. Fiziologia sistemului endoc rin, Ed . Intelcredo, Deva, 2001, 111-139.
9. Clark CM , Lee A. Prevention and Tratament of Complications of Diabetes Mellitus,
The New England J ournal of Medicine, 1995, 4, 1210 -1216.
10. Hâncu N , Gaghi X . Introducere în bolile metabolico -nutritionale. În: Diabetul zahar at,
nutriție, bolile metabolice . Editura N ațional, București, 1999, 33 -52.
11. Rendell M. Advances în Diabetes for the Millenium: Drug Therapy of Type 2
Diabetes, Medscape General Medicine, 2004, www.medscape.com .
12. Zaharia V. Rolul farma cistului î n asistenta bolnavului diabetic . Ed. Medicală
Universitara “ Iuliu Hateganu”, Cluj -Napoca, 2005 .
13. Bojor O, Popescu O. Fitoterapia Tradițională și Modernă, Ed. a -V-a, rev, București,
2009, 19-23.
14. Boj or O. Ghidul plantelor medic inale și arom atice de la A la Z . Ed. Fi at Lux,
București, 2003 .
15. Newall CA, Anderson LA, Phillison JD. Herbal Medicines -A Guide for Health -Care
Professionals. The Pharmaceut ical Press, London, 1996 .
16. Broom B, Broom R . Native Americans -traditional heading . Urol. N urs., 2007, 2, 161 –
163.

61
17. Pârvu C. Universul plantelor. Ed.<< ASAB >>, B ucurești, 2006 ( 231, 233, 462) .
18. Baby J, Jini D. Antidiabetic effects of Momordica charantia (bitter me lon) and its
medicinal potency. Asian Pac J Trop Dis , 2013 ; 3(2): 93 -102.
19. Grover JK, Yadav SP. Pharmacological actions and potențial uses of Momordica
charantia: a review. Jo urnal of Ethnopharmacology , 2004 , 93, 123–132.
20. Cunnick JE, Sakamoto K, Chapes SK, Fortner GW , Takemoto D J. Induction of tumor
cytotoxic immune cell s using a protein from the bitter melon (Momordica charantia).
Cellular Immunology , 1990, 126, 278 –289.
21. Chong -Kuei Lii, Haw -Wen Chen, Wen -Tzu Yun et all. Suppressive effects of wild
bitter gourd (Momordica charantiaLinn. var. abbreviata ser.) fruit ext racts on
inflammatory responses în RAW 264.7 macrophages. Journal of Ethnopharmacology ,
Volume 12 2, Issue 2, 18 March 2009, 227–233.
22. Mencinicopschi G, Bojor O, Ionescu -Calinesti L. Compediu de terapie naturală,
Editura Medicală, București 2009 .
23. Yua n XQ, Gu XH , Tang J, Wasswa J . Hypoglycemic effect of semipu rified peptides
from Momordica charantia L. var. abbreviata ser. în alloxan induced diabetic mice.
Journal of Food Biochemistry 2008, 32, 107 –121.
24. Virdi J, Sivakami S, Shahani S, Suthar AC, B anavalikar M M, Biyani M.K.
Antihyperglycemic effects of three extracts from Momordica charantia. Journal of
Ethnopharmacology , 2003 , 88, 107–111.
25. Chen Q, Chan LL, Li ET. Bitter Melon (Momordica charantia) Reduce Adiposity,
Loweers Serum Insulin an d Nor malizes Glucose Tolerance in Rats Fed a High Fatidiet. J.
Nutr., 2003, 133(4), 1088 -1093 .
26. Miura T , Itoh I, Iwamoto N, Kato M, Ishida T. Supresive Activity of the fruit of
Momordica charantia with Exercise on Blood Glucose în Type 2 Diabetic Mice. Biol.
Pharm Bull.,2004, 88(1), 248 -250.
27. Pari L, Ramakrishnan R , Venkateswaran S . Antihyperglycaemic effect of Diamed, a
herbal formulation, în experimental diabetes în rats. Journal of Pharmacy Pharmacology ,
2001, 53, 1139 –1143 .

62
28. Yuan X, Gu X, Tang J. Purification and characterisation of a hypoglycemic peptide
from Momordica Charantia L. Var. abbreviata Ser. Food Chemistry Volume 111, Issue 2,
15 November 2008, 415–420.
29. Leatherdale BA, Panesar RK, Singh G, Atkins TW, Bailey CJ, Bignell A H.
Improveme nt în glucose tolerance due to Momordica charantia (karela). Brazilian
Medical Journal (Clinical Research Edition) , 1981, 282, 1823 –1824 .
30. Ahm ed N, Hassan MR, Halder H, Bennoor K S. Effect of Momordica charantia
(Karolla) extracts on fasting and postpran dial serum glucose levels în NIDDM patients.
Bangladesh Medical Research Council Bulletin 25, 1999, 11–13.
31. Khanna P, Jain SC, Panagariya A , Dixit VP. Hypoglycemic activity of polypeptide -p
from a plant source. Journal of Natural Products 44, 1981, 648–655.
32. Tămaș M. Botanică Farmaceutică, vol III, Sistematica -cormobionta, Ed. Medicală
Universitară ”Iul iu Hațeganu”, Cluj -Napoca, 2005.
33. Xiaolan Y, Lei Y, Haiying Z. Hypolipidemic and antioxidant effects of mulberry
(Morus alba L.) fruit in hyperlipidaemia rats. Food and Chemical Toxicology Volume
48, Issues 8–9, August –September 2010; 2374 –2379 .
34. Ahmad A, Gupta G, Afzal M, Kazmi I. Antiulcer and antioxidant activities of a new
steroid from Morus alb a. Life Sciences Volume 92, Issue 3, 27 February 2013, 202–210.
35.Shadia A F, Abdel Nasser B S, Sara A A et all. The antiproliferativ e effect of mulberry
(Morus alb a L.) plant on hepatocarcinoma cell line HepG2. Egyptian Journal of Medical
Human Genetics Volume 14, Issue 4, October 2013, 375–382.
36. Jeszka -Skowr on M, Flaczyk E, Jeszka J et all. Mulberry leaf extract intake reduces
hyperglycaemia în streptozotocin (STZ) -induced diabetic rats fed high-fat diet. Journal of
Func tional Foods Volume 8, May 2014, 9–17.
37. Abdel Nasser B S, El-Beshbishy HA, Yonekawa M et all. Hypoglycem ic effect of
Egyptian Morus alb a root bark extract: Effect on diabetes and lipid peroxidation of
streptozotocin -induced diabetic rats. Journal of Ethno pharmacology 100 (2005) 333 –338.
38. Volpato GT, Calderon IMP, Sinzato S, Campos KE et all. Effect of Morus nigra
aqueous extract treatment on the maternal –fetal out come,oxidative stress status and lipid
profile of streptozotocin -induced diabetic rats. Journal of Ethnopharmacology , 2011, 138,
691– 696.

63
39. Petlevski R, Hadzija M, Silicepcev ic M et all. Gluthathione S -transferses and
malondialdehyd e in the liver of Morus nigra on short -term treatament with plant mixture
extracts. Phytot her. Res., 2003, 17(4), 311 -314.
40. Ardelean A, Mohan G. Flora medicinală a Romănie i, Editura ALL, Bucureșt i, 2008.
41. Wicht l M. Herbal Drugs and Photophar maceuticals. Ed. Medpharm, 2000.
42. Helmstadter A. Beans and Diabetes: Phaseolus vulgaris Preparations a s
Antihyperglycemic Agents, Jou rnal of Medical Food, 2010, 13(2) 251–254.
43. Pari L , Venkateswaran S. Effect of an Aqueos Extract of Phasoleus Vulgaris on
Plasma Insulin and Hepatic Key Enzymea of Glucose Metabolism în Experimental
Diabetes. Pharmazie, 2003, 58 (12), 916 -919.
44. Pari L , Venkateswaran S. Protective Role of Phasoleus vulgaris on Changes în the
Fatty Acid Composition în Experimental Diabetes. J.Med.Food, 2004, 7 (2), 204 -209.
45. Hanganu D . Farmacognozie : materii prime naturale cu compuși arom atici. Ed.
Medicală Universitar ă “Iuliu Hatieganu”, Cluj -Napoca, 2005.
46. Kim K, Kim H, Kwon J, Lee S et all. Hypoglycemic and hypolipidemic effects of
processed Aloe vera gel în a mouse model of non -insulin -dependent diabetes m ellitus,
Phytomedicine 16 , 2009 , 856–863.
47. Abo-Youssef AMH , Messiha BAS. Beneficial effects of Aloe vera in treatment of
diabetes: Comparative în vivo and în vitro studies, Bulletin of Faculty of Pharmacy,
Cairo University , 2013 , 51, 7 –11.
48. Yagi A, Hegazy S, Kabbash A, Abd-El Wahab E. Possible hypoglycemic effect of
Aloe vera L. high molecular weight fractions on type 2 d iabetic patients , Saudi
Pharmaceutical Journal , 2009 , 17, 209 –215.
49. Eddi A, Eddi M , Esmaeli E. Antidiabetic effect of garlic (Allium sativum) în normal
and streptozotocin -induced diabetic rats Phytomed icine, 2006, 13 (9 -10), 624 -629.
50. Jung CH, Zhous S, Ding GX, Kim JK, Hong MH, Shin JC, Kim J, Ko SG.
Antihiperglicemic activiti of herb extracts of streptozotocin -induced diabetics rats.Biosci
Biotehnol. Biochim; 2006,70 (10),2556 -2559 .
51. Dham S, Shah V, Hirsh S, Banerji MA. The rol of complementary a nd alternative
medicine în diabets. Curry. Dib. Rep; 2006, 6(3), 251 -258.

64
52. Cheng -Tzu Liu, Pei -Linn Wong, Chong -Kuei Lii, Hunry Hse, Lee -Yan Sheen,
Antidiabetic effect of garlic oil but not diallyl disulfide în rats with streptozotocin –
induced diabetes, Food and Chemical Toxicology 44 , 2006 , 1377 –1384 .
53. Duncan M G. The effects of nutritional supplements on the treatment of depression,
diabetes, and hypercholesterolemia in the rena l patient. J. Renal Nutr, 1999, 9, 58 -62.
54.Yuk-Shing Chan, Long -Ni Cheng , Jian -Hong Wu, et all. A review of the
pharmacological effects of Arctium lapp a (burdock), Inflammopharmacol , 2011 , 19:
245–254.
55. Swaston -Flatt SK, Day C, Flatt PR, Gould BJ, Bailly CJ. Diabetes treatment with
Articum lappa, 1999,10(2), 69 -73.
56. Hond ret J. Practical herb garden, London, 2002, (190 -1955) .
57. Thany LO, Wai W , Chen L M, Lim S. Effects of Vaccinium myrtillus on diabets
induced by alloxan and a high -fat/high -colesterol diet în rats. J.Etnopharmacol; 2006,
8(1), 109 -115.
58. Dixon N. Antid iabetic agents, The Pharmaceutical journal, 2002, 2 68, 538 -539.
59. Morar R . Alternative fitoterapeutice, Eridiarom, Erisol, Polivitarom. Ed. “Todescu”
Cluj-Napoca, 2003 .
60. Musabayane CT, Bwititi PT, Ojewolo JA. Effect of oral administration of some
herbal extracts on food consumption and bllod glucose levels în normal and
streptozotocin -induced diabetic rats.Methods Find Exp. Clin. P harmacol., 2006, 28(4),
223-228.
61. Cheng DM, Kuhn P, Poulev A, Rojo LE, Lila MA, Raskin I. In vivo and in vitro
antidiabe tic effects of aqueous cinnamon extract and cinnamon polyphenol -enhanced
food matrix, Food Chemistry , 2012 , 135, 2994 –3002 .
62. Babu PS, Prabuseeni vasan S, Ignacimuthu S. Cinnamaldehyde -A potențial
antidiabeti c agent, Phytomedicine , 2007 , 14, 15–22.
63. Chase CK, Mc Queen CE . Cinnamon in diabetes mellitus. Am. J. Health Syst . Pharm;
2007, 64(10),1033 -1035 .
64. Ping H, Zhang G, Ren G. Antidi abetic effects of cinnamon oil in diabetic KK -Ay
mice, Food a nd Chemical Toxicology , 2010 , 48, 2344 –2349 .

65
65. Jamaguchi M, Uchiyama S, Lai YL. Oral administration of phytocom ponent p –
hydroxi cinnamic acid h as preventive effect on bonne loss în streptozotocin -induced
diabetes rats. Int. J. Mol. Med., 2007, 19(5), 803 -807.
66. Oniga I, Tămaș M, Benedec D, Florian S. Ghid pen tru recunoașterea plantelor
medicinale. Plante de culturi, Vol. II. Ed. „ Supergraph ”, Cluj -Napoca, 2006.
67. Oniga I. Farmacognozie. Compuși terpenici naturali. Ed. Medicală Universitară
“Iuliu Hațeganu ”, Cluj Napoca, 2007 .
68. Liu Z, Li W, Li X, Zhang M, Chen L, Zheng Y. et all . Antidiabetic effects of malonyl
ginsenosides from Panax ginseng on type 2 diabetic rats induced by high -fat diet and
streptozotocin, Journal of Ethnopharmacology , 2013, 145, 233–240.
69. Sen S, Chen S, Feng B, Wu Y, Lui E, Chakra barti S. Preventive effects of North
American ginseng (Panax quinquefolium) on diabetic nephropathy, Phytomedicine , 2012,
19, 494– 505.
70. Stănescu U, Hancianu M, Miron A, Aprotosoaie C. Plante medicinale de la A la Z;
Monografii ale produselor de interes terapeutic,Vol. I, ÎI. Ed. Gr. T. Popă,U. M. F. Iași,
2004 .
71. Eidi M, Eidi A, Zamanizadeh H. Effect of Salvia officinalis L. leaves on serum
glucose and insulin în healthy and streptozotocin -induced diabetic rats, Journal of
Ethnopharmacology , 2005 , 100 , 310–313.
72. Lim a CF, Azavedo MF, Aranyo R, Fernandez -Ferreira M, Perreira -Wilson C.
Metoformin -like Effect o f Salvia officinalis. Br.J.Nutr , 2006, 96(2), 326 -333.
73. Eidi A, Maryam Eidi M. Antidiabetic effects of sage (Salvia officinalis L.) leaves în
normal and streptozotocin -induced diabetic rats, Diabetes & Metabolic Syndrome:
Clinical Research & Reviews , 2009 , 3, 40–44.
74. Oniga I. Farmacognize.Alcaloizi. Ed. Medicală Universitara “Iul iu Hateganu”, Cluj –
Napoca, 2009 .
75. Abdel -Barry JA, Abdel -Hassa n IA, Al-Hakiem MHH. Hypoglycaemic and
antihyperglycaemic effects of Trigonella foenum -graecum leaf în anormal and alloxan
induced diabetic rats, Journal of Ethnopharmacology , 1997, 58, 149-155.
76. . Siddiqui MR, Moorty K, Taha A , Hussain ME, Baquer NE. Trigonella activity în
alloxan diabetic rats. Mol. Cell. Biochem; 2006, 285(1 -2), 17 -27.

66
77. Eidi A, Eidi M, Sokhteh M. Effect of fenugreek ( Trigonella foenum -graecum L)
seeds on serum parameters in normal and streptozotocin -induced diabetic rats . Nutrition
Research Volume 27, Issue 11, November 2007, Pages 728 –733.
78. Bruneton J. Pharmacognosy, Phytochimistry, M edicinal Plants. Second edition, Paris,
1993 .
79. Grigore E , Ciulei I , Stănescu U. Index terapeutic . Ed. Medicală București, 1986 .
80. Mills S, Boone H. Principal and practice of Phytotherapy; Moder n herbal medicine,
London, 2002 .
81. Kinghorn A, Suttisri R, Lee I. Search for Noncariogenic Sweetwarns from Medicinal
Plants, M ed. Res. Rev., 1994, 7, 167 -172.
82. http://www.situs -vlach.ro/diabexal -50cps -5267609 (26/06/2014 ).
83. http://www.polipharma.ro/produse/diabfree (26/06/2014 ).
84. http:// www.pcfarm.ro/produs/240/Fitodiab (26/06/2014 ).
85. http://medicamente.romedic.ro/normodiab -comprimate (26/06/2014 ).
86. http://www.enzimatic. ro/Diavit (26/06/2014 ).
87. https://comenzi.farmaciatei.ro/suplimente diabet/diabetin 30_capsule (26/06/2014 ).
88. http://www.hofigal.eu/produse.php?id_prod=438 (26/06/2014 ).

67
ANEXA LA BIBLIOGRAFIE

F1.http://www.bubblews.com/ news/ 123953 9-health -benefits -of-vegetables -10-bitter –
gourd (05/04/2014 ).
F2.http://www.botanische -spaziergaenge.at/viewtopic.php?f=417&t=1330 (05/04/2014 ).
F3.http://foragersyear.wordpress.com/2012/10/01/black -mulberry -morus -nigra -the-great –
spring -fruit-harvest (05/04/2014 ).
F4.http://www.bio -gaertner.de/pflanzen/Bohnen/Alle (09/04/2014 ).
F5.http://www.guadagnorisparmiando.com/cura -del-corpo/frullati -aloe-vera-pianta
(09/04.2014 )
F6. http://www.legumesanatoase.ro/product_info.php?products_id=32 (12/04/2014 ).
F7.http://ro.wikipedia.org/wiki/Brusture#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Arct iumLappa1.jg
(12/04/2014 ).
F8.http://www.ziare.com/viata -sanatoasa/afectiuni/brusturele -remediu -pentru afectiunile –
pielii -972593 (12/04/2014 ).
F9. http://drstoica.wordpress.com/2010/09/26 /bozii (16/04/ 2014 ).
F10. http://condimenteweb.ro/condimente/scortisoara -indoneziana -c142 (16/04/2014 ).
F11. http://www.ozenpharma.com/ginseng.html (24/04/2014 ).
F12. http://lumeaflorilor.com/index.php?cat=plante _mirodenii_&pic_id=kted68bfe0df
(06/05/ 2014 ).
F13. http://flipper.diff.org/appabout/items/info/6611 (06/05/2014 ).
F14. http://grikdog.blogspot.ro/2008_03_01_archive.html (06/05/ 2014 ).