“IULIU HA ȚIEGANU ” CLUJ -NAPOCA FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ LUCRARE DE LICENȚĂ Tratamentul anomaliilor de clasa II/1 Angle în dentația mixtă… [607820]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“IULIU HA ȚIEGANU ” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Tratamentul anomaliilor
de clasa II/1 Angle în dentația mixtă

Îndrumător științific: Absolvent: [anonimizat]

2018

2
Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
Capitolul I – Generalități ………………………….. ………………………….. ……………………. 6
1.1 Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
1.2 Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
1.2.1 Factori generali ………………………….. ………………………….. …………………. 7
1.2.2 Factori locali ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
1.3 Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …10
Capitolul II. Tratamentul anomaliilor dento -maxilare ………………………….. ………. 13
2.1 Principii în terapia ortodontică ………………………….. ………………………….. …13
2.2 Tratamentul profilactic al anomaliilor dento -maxilare ………………………… 14
2.2.1 Profilaxia prenatală și cea postnatală ………………………….. ……………… 14
2.2.2 Profilaxia în perioada de copil mic și preșcolar ………………………….. …15
2.2.3 Profilaxia în perioada de preșcolar -școlar: den tația mixtă …………….. 16
2.3 Tratamentul interceptiv ………………………….. ………………………….. …………. 17
2.4 Tratamentul curativ ………………………….. ………………………….. ……………….. 19
Capitolul III. Descrierea clinică a anomaliei de clasa II/1 ………………………….. …..22
3.1 Manifestări clinice ………………………….. ………………………….. …………………. 22
3.1.1 Examen exo -oral ………………………….. ………………………….. ……………… 22
3.1.2 Examen endo -oral ………………………….. ………………………….. …………… 23
3.2 Examen funcțional ………………………….. ………………………….. …………………. 27
3.3 Examen radiologic ………………………….. ………………………….. …………………. 28
3.4 Diagnosticul pozitiv și diagnosticul diferențial ………………………….. ……….. 29
3.5 Prognosticul ………………………….. ………………………….. ………………………….. 29
Capitolul IV. Tratamentul anomaliei de clasa II/1 Angle ………………………….. ……30
4.1 Obiective: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….30

3
4.2 Tratament profilactic ………………………….. ………………………….. ……………… 31
4.3 Tratament precoce ………………………….. ………………………….. ………………… 31
4.4 Tratament propriu -zis ………………………….. ………………………….. …………….. 33
4.4.1 Prima etapă a dentației mixte ………………………….. ……………………….. 34
4.4.2 A doua etapă a dentiției mixte și cea permanentă ……………………….. 35
4.5. Tratament tardiv ………………………….. ………………………….. ………………….. 40
4.6. Contenția ………………………….. ………………………….. ………………………….. …41
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..42
Capitolul V. Contribuții personale ………………………….. ………………………….. …….. 42
5.1 Obiectivul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………….. 42
5.2 Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………. 42
5.3 Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………… 43
5.4 Prezentări de caz ………………………….. ………………………….. …………………… 52
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 84
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 86

4

INTRODUCERE

Ortodonția este un domeniu medical care în ultimele decenii a suferit
atât introducerea unor teorii noi, cât mai ales generalizarea unor practici
terapeutice. Aceste schimbări se bazează, fără doar și poat e, pe creșterea în
rândul populației actuale atât a frecvenței anomaliilor dento -maxilare, cât și a
diversității formelor clinice pe care acestea le îmbracă.
Prevalența anomaliilor depinde de o gamă foarte largă de factori
dintre care mediul geografic, pop ulația studiată, condițiile socio -economice
sunt câteva și care ne sugerează motivul pentru care indicii de afectare a
populațiilor prin anomalii dento -maxilare variază în cadrul unor limite foarte
largi.
Analizând retrospectiv prevalența anomaliilor se po t trage o serie de
concluzii: curba frecvenței anomaliilor dento -maxilare se află într -o puternică
ascensiune în lumea contemporană. Încrucișările de rase și tipuri
constituționale, precum și vastul proces de industrializare și civilizare, în
general, cont ribuie la creștera factorilor de risc în producerea anomaliilor
dento -maxilare.
Anomalia de clasă II/1 Angle reprezintă o proporție semnificativă in
cadrul anomaliilor din tara noastra. Acest fapt se datorează pe de o parte,
cortegiului de factori etiologi ci și predispozanți care stau la baza acestei
abateri iar pe de altă parte tratamentului dificil și cronofag de care dispune.
Toate anomaliile dento -maxilare au impact negativ asupra
individului atât din punct de vedere fizic cât și socio -profesional. Anom alia în
discuție se remarcă prin influențele negative aduse asupra subiectului, datorate

5
unui aspect facial caracteristic, unei dezvoltari neuro -somatice deficitară și
unei integrari sociale supusă încercarilor.
În cazul copiilor, abaterile de la normal i nstalate la nivel maxilo –
facial își pun amprenta asupra viitorului adult prin lipsa aportului optim de
oxigen apărut datorita retropulsiei mandibulei dar și prin adaptările pe care
organismul se vede obligat să le realizeze, în vederea compensării. Importa nță
majoră au modificările cardio -vasculare, ale căilor respiratorii și nu în ultimul
rând cele de la nivelul sistemului nervos, acești copii fiind notorii cu dificultăți
școlare. Nu în ultimul rând viața în colectiv va fi o probă de foc,
marginalizarea și dificultatea ocupării unei poziții în cadrul grupului fiind
aspecte care vor îngreuna ocuparea unei poziții sociale a tânărului adult.
Posibilitatea de prevenire și oferirea celui mai adecvat tratament se
bazează pe o remarcare precoce a factorilor etiol ogici și o diagnosticare
timpurie a acestei anomalii. Pentru aceste premise avem nevoie de o
dispensarizare timpurie și continuă în rândul copiilor.

6
PARTEA GENERALĂ
Capitolul I – Generalități

1.1 Definiție
Întrucât pentru a defini anomaliile din sfera maxilo -facială trebuie
cunoscut foarte bine normalul și întrucât găsirea unor valori absolute pentru a
defini normalul este extrem de dificilă datorită variabilității individuale, se
consideră că în aprecierea generala a aparatului dento -maxilar treuie să
primeze armonia între părțile componente ale acestuia. Astfel teremenul de
dizarmonie este folosit pentru a arăta că una din părtile aparatului dento –
maxilar nu se încadrează în armonia ansamblului.(1,2)
Ocluzia distalizată, clasa a II -a Angle, se caracterizează prin decalaj
de poziție sau dimensiune a mandibulei, în sens sagital, în raport cu maxilarul
și restul masivului facial. Anomaliile de clasa II/1 se descriu atât prin
reducerea în sens transversal a diametrelor celor două maxilare și arca dei
dento -alveolare, precum și prin protruzia incisivilor superiori, acestea fiind
suprapuse peste rapoartele de distalizare sus menționate. Datorită protruziei
dinților superiori apare inocluzia sagitală însoțită de ocluzie adâncă, asocierea
cu ocluzia de schisă fiind mai rară. Anomalia de clasa II/1 se mai numește și
endognația sau sindromul de compresiune maxilară cu protruzie și spațiere
dentară. (3)

1.2 Etiologie
Modul de a înțelege anomaliile dento -maxilare se leagă incontestabil
de înțelegerea etiolo giei lor. În practica ortodontică modernă tendința este de
a înțelege variabilitatea normalului și cauzele îmbolnăvirilor pentru a putea
menține starea de sănătate.

7
Anumite clasificări a factorilor etiologici (R. Moyers – 1975) ne arată
locul în care acțion ează fiecare factor pntru a produce boala. Observăm astfel
că deșii factorii etiologici sunt, în mare, aceeași, efectele pe care le produc
diferă considerabil în funcție de locul unde acționează aceștia. Moyers împarte
structurile aupra cărora se acționeaz ă în sistem neuro -muscular, sistem osos,
sistem dentar și țesuturile moi.
Graber, pe de altă parte, se raportează la interacțiunea cauzelor
anomaliilor dento -maxilare și împarte factorii etiologici în generali și locali.
Endognația cu protruzie are o etiop atogenie complexă care depinde
pe de o parte de factorii care influențează dezvoltarea masivului facial, iar pe
de altă parte de capacitatea de răspuns a organismului la acțiunea acestor
factori. (1,4)
1.2.1 Factori generali
Dintre factorii generali eredit atea are un rol argumentat de dovezi
ferme de antropologie și genetică în cadrul apariției anomaliilor dento –
maxilare. Tiparul de creștere al bazei craniului, tipul de rotație facială, relațiile
dintre maxilare și dintre acestea și baza craniului reunesc un determinism
genetic. Pe lângâ acestea timpii și rata de dezvoltare au impregnare genetică:
rata de creștere a maxilarelor, vârsta de erupție, etc.
Prezența maxilarului îngust a fost semnalată la copii mici încă de la
naștere anterior acțiunii factorilor de mediu sau a celor funcționali. Această
observație, alături de rezultatele studiilor populaționale în urma cărora s -a
evidențiat prezența sindromului de compresie maxilară la grupuri mari de
oameni, susțin încadrarea eredității în cadrul factorilor etiop atogenetici ai
anomaliei de clasa II 1 Angle.Populațiile nordice, de exemplu danezii, au o
frecvență ridicată a tipului dolicocefal în rândul populației, tip constituțional
ce se asociază cu maxilarul îngust.

8
Cu toate acestea este greu de apreciat în ce măs ură aspectul
morfologic este influențat de mediu, fenotipul fiind o expresie a interacțiunii
dintre genotip (bagajul de gene) și mediul de viață.
Dintre factorii generali de dezvoltare, carențele în metabolism pot sta
la baza apariției sindromului de compr esiune de maxilar. Rahitismul,
exemplul clasic în producerea anomaliei, este o afecțiune în care osul fragil,
apărut în urma tulburărilor metabolismului calciului, deschide calea instalării
anomaliei fiind mult mai vulnerabil la acțiunea forțelor musculare funcționale
și mai ales la acțiunea obiceiurilor vicioase. (5,6)
1.2.2 Factori locali
Factorii locali de dezvoltare pot să își exercite acțiunea încă din viața
intra-uterină, în acest sens fiind semnalate compresiuni de maxilar sau
laterognații în urma un or compresiuni exercitate de către membrele fătului
asupra masivului facial. Post -natal compresiunea de maxilar se poate datora
unor intervenții chirurgicale soldate cu cicatrici cum sunt de exemplu cele din
terapia despicăturilor de boltă palatină.
Caria dentară și complicațiile ei sunt cei mai frecvenți factori
patologici locali întâlniți în practica curentă și se pot încadra în etiologia
compresiei de maxilar dentară, urmată de dentație perturbă echilibrul intra – și
inter-arcadic în ceea ce privește lung imea, lățimea și înălțimea arcadei. De
asemenea în urma edentației se schimbă raportul de forțe intra și extraorale,
limba pătrunzând în spațiul de edentație. Dispărând granița de neutralizare a
forțelor, maxilarul se îngustează.
Dezechilibre între matrice a musculară și unitatea scheletală pot să
apară în cadrul funcționalității aparatului dento -maxilar, osul fiind acela care
cedează la impactul funcțional cu mușchiul. În acest sens Hotz amintește un
concept general din care se reiese că „ funcția dezvoltă, modelează și chiar
poate să transforme forma”, adică structura.

9
Alimentația artificială a noului născut poate fi responsabilă de
retrognația mandibulară, predispunând în același timp la practici dăunătoare
cum ar fi obiceiuri vicioase de sugere, interpozi ție sau parafuncții precum
respirația orală. (6)
Datorită creșterii gradului de civilizație comportamentul alimentar al
omului modern diferă extrem de mult de cel al omului din epoca de piatră.
Absența atriției proximale determină deficit de spațiu în ceea ce privește
molarul 2 și mai ales molarul 3. Absența atriției poate determina contacte
premature și interferențe care perturbă cinematica mandibulară cu consecințe
asupra musculaturii articulației temporo -mandibulare, dar și a dintelui și a
parodonțiului. (7,8)
Respirația orală poate fi determinată de obstacole din teritoriul ORL
(deviații de sept, vegetații adenoide, etc) și se poate perpetua chiar după
înlăturarea acestora. Mandibula coboară și se distalizează, limba coboară și se
proiectează anterior peste incisivii inferiori intruzându -i, iar musculatura
circumorală (maseterul și buccinatorul) acționează asupra maxilarului
producând compresiunea de maxilar. Datorită retracției buzei superioare către
pragul narinar, ca o bandeletă, apare proalveolodonția superioară. Mușchiul
mentalis și buza inferioară vor produce retroalveolodonția inferioară prin
presiunea exercitată asupra procesului dento -alveolar inferior. În acest context
apare sindromul compresiei de maxilar, proalveolodonția grupului frontal,
retrognația mandibulară și ocluzia deschisă. (7)
Deglutiția atipică este etichetată drept o imaturizare a funcției de
deglutiție, o reminiscență din perioada de sugar, dar poate să aibă și substrat
morfologic: fren scurt sau macroglosie. Această formă de deglu tiție rupe
echilibrul muscular dintre limbă, maseter și orbicular. Acesta din urmă pierde
caracterul de opritor pentru incisivi și limba pierde contacul cu bolta palatină.
Când limba se proiectează pe incisivi nedepășindu -i spre anterior se poate

10
realiza ocluzia în zona laterală, astfel mușchii masteri și buccinatori au o
tonicitate normală, singura zonă de stres fiind grupul incisiv care se
vestibularizează. Când proiecția limbii se face între, depășindu -i spre anterior,
apare hipotonia mușchilor maseter și orbicular împreună cu intruzia
incisivilor, astfel apare sindromul ocluziei deschise.
Sugerea degetului produce o gamă largă de anomalii la nivelul
aparatului dento -maxilar, acestea manifestându -se atât la nivel muscular cât și
scheletic. În funcție de direcția forțelor declanșate se pot produce deplasări
sagitale și verticale ale procesului alveolar. Astfel iau naștere proalveolodonții
superioare , intruzii incisive, retroalveolodonții inferioare iar prin
compresiunea de maxilar apar și endoalveolodonții . Forma anomaliei depinde
de degetul supt, precum și de poziția și durata practicării acestui obicei.
Policele reproduce anomalia, descrisă mai sus, pe când mediusul și indexul
pot determina intruzia dinților inferiori datorită sprijinului de la acest nive l,
iar auricularul produce lateropoziția mandibulei.
Sugerea buzei inferioare poate fi primară sau poate să urmeze sugerii
degetului sau a tetinei. Dezechilibrul scheletal se manifestă sectorial prin
proalveolodonție superioară, retroalveolodonție inferioa ră cu inocluzie
sagitală și supraacoperire frontală.
Sugerea limbii, deși este o practică mai puțin frecventă ridică multe
probleme de tratament. Poziția limbii din timpul somnului poate fi
interarcadică reultând intruzia grupului dentar respectiv, sau cu proiectare
palatinală producând adâncirea bolții palatine și îngustarea maxilarului.
(9,10,11)
1.3 Clasificare
Clasificările anomaliilor dento -maxilare se bazează pe criterii
morfologice dar, trebuie subliniat faptul că, nu se prezintă etiologia animaliei
și că, fiecare grup nu implică neapărt utilizarea acelorași mijloace terapeutice.

11
Angle a făcut una din primele clasificări, aceasta având la bază
relațiile ocluzale în plan sagital la nivelul molarilor de 6 ani. Relația
neutrală(normală) de la acest nivel se definește ca o localizare a vârfului
cuspidului mezio -vestibular a primului molar superior în dreptul primului șanț
vestibular al primului molar inferior. În această relație molară, autorul,
consideră că maxilarele sunt plasate corect în plan sagital u nul fațăde altul.
Angle împarte malocluziile în trei clase:
Clasa I, cu raport neutral la nivelul primilor molari, anomalia fiind
cantonată doar la grupul frontal.
Clasa a II -a, în care avem rapoarte de distalizare la nivelul molarilor.
Aici sunt descrise două diviziuni în funcție de raporturile frontale în plan
vertical. Diviziunea I a clasei a II -a. : malocluzie cu raporturi distalizate
bilateral și ocluzie adâncă în ,,acoperiș,,; cu protuzia frontalilor superiori.
Diviziunea a II -a: malocluzie cu raportu ri de distalizare bilateral și ocluzie
adâncă cu retruzia frontalilor superiori.
Clasa a III -a, cu raporturi mezializate la nivelul molarilor.
Criticile aduse la adresa clasificării lui Angle fac referire la fixitatea
molarului prim superior, acesta putând u-și modifica poziția odată cu evoluția
dentației. Totodată această clasificare nu ține seama de relațiile transversale și
verticale astfel încât o ocluzie inversă frontală poate fi încadrată în clasa I -a
sau a III -a în funcție de rapoartele molarilor. Pe de altă parte rolul musculaturii
și al creșterii sunt neglijate, la fel și etiologia anomaliei.
În ziua de azi principiul clasificării Angle se transferă la nivel
scheletic, vorbindu -se de stabilirea clasei scheletice.
Clasificarea școlii germane se bazeaz ă pe conceptul că aceiași factori
etiologici, în aceleași condiții dau aceleași forme de anomalii. Ei susțin
existența a 6 sindroame: sindromul de compresie de maxilar cu două forme:
cu protruzie cu sau fără spațiere și cu înghesuire; sindromul de ocluzie

12
încrucișată; sindromul progenic care poate fi: de conducere forțată fals
(retrognatism maxilar) sau adevărat; sindrom de ocluzie adâncă, acoperită;
sindrom de ocluzie deschisă. Ultima categorie fiind reprezentată de alte
anomalii, urmări ale pierderii prec oce a dinților, sau anomalii dentare izolate.
Școala franceză împarte anomaliile în funcție de topografie și
etiologie astfel: anomalii maxilare, ale proceselor alveolare și dentare.
Anomaliile maxilare pot fi anatomice când există tulburări de formă și
dimensiune a bazelor osoase sau funcționale când vorbim de anomalii de
poziție datorate unei devieri a traseului mandibulei în cinematica închiderii.
Anomaliile proceselor alveolare se datorează factorilor funcționali, loco –
regionali, pe când cele dentare (d e formă, număr, poziție, etc.) sunt
determinate genetic. (1,12,13)

13
Capitolul II. Tratamentul anomaliilor dento -maxilare

2.1 Principii în terapia ortodontică
La baza tratamentului ortodontic stă principiul biologic care susține
integrarea aparatului Dento -Maxilar în unitatea generală a organismului,
organism care se dezvoltă în funcție de zestrea ereditară și de condițiile de
mediu.
Existența unor principii guvernează tratamentul în vederea obținerii
unui optim funcțional și estetic superio r celui prevăzut în lipsa tratamentului:
➢ îndepărtarea cauzei duce la anularea efectului, echilibrul între
funcție și structură, asigurând evoluția componentelor aparatului dento –
maxilar
➢ terapia funcțională se bazează pe influențarea perturbărilor
funcționa le în vederea adaptării consecutive a structurilor; pe când, terapia
activ mecanică și cea fixă modifică forma, matricea funcțională musculară
urmând -o
➢ tratamentul profilactic, ce previne anomaliile prin îndepărtarea
cauzelor este cel ideal. Cu cât diagnos ticarea se face mai timpuriu, cu atât
tratamentul prin îndepărtarea cauzei va fi cu o rată de succes mai ridicată
➢ direcția și rata de creștere pot fi influențate prin mijloace
ortopedice, ortodontice, chirurgicale dar, trebuie să se țină cont de faptul că
tiparul genetic se poate influența în mică măsură
➢ tratamentul ortodontic este strict individual depinzând de
caracteristicile fiecărui pacient și de etapa de dezvoltare
➢ durata tratamentului este în funcție de rezultatele scontate dar,
nu trebuie să epuizez e pacientul; supravegherea rezultatelor se face după
finalizarea tratamentului; stabilitatea fiind cerința esențială. (14,15)

14

2.2 Tratamentul profilactic al anomaliilor dento -maxilare
Tratamentul profilactic al anomaliilor dento -maxilare sau terapia
ortodontică preventivă se referă la măsurile și mijloacele prin care se înlătură
factorii generatori de abateri în dezvoltarea normală a aparatului dento –
maxilar. Implică un program de lungă durată ce vizează procesele de creștere
și dezoltare prin observație și comparare de date pentru a decide inițierea unor
acțiuni adecvate pentru obținerea și menținerea stării de sănătate dento –
maxilo -facială. (1,16,17)
2.2.1 Profilaxia prenatală și cea postnatală
Profilaxia prenatală începe de la investigarea moștenirii g enetice pe
care mama o cedează copilului, se continuă cu regimul de viață al gravidei,
locul de muncă cu risc toxic, evitarea stresului, a toxicelor de tipul alcoolului
și tutunului etc. și se finalizează prin momentul nașterii. Acesta din urmă este
critic pentru copil prin schimbarea mediului de viață și prin trauma pe care o
presupune. Se evită travaliul prelungit și aplicarea presiunilor și tracțiunilor
prin forceps pentru a reduce riscul anomaliilor.
Profilaxia post -natală vizează obținerea și menținere a echilibrului
între bazele osoase, dezvoltarea echilibrată a grupelor musculare si de
asemenea, se face o profilaxie a îmbolnăvirilor mucoaselor orale și asigurarea
unui aportalimentar corespunzător. Se indică în primul rând alimentația
naturală a copilul ui, suptul la sân, prin care se obține prima mezializare a
mandibulei, reglându -se relația centrică. În cazul alimentației artificiale tetina
trebuie să reproducă cât mai fidel mamelonul, recipientul trebuie ținut în mână
pe tot parcursul suptului pentru a nu exercita presiune pe mentonul sugarului,
iar durata suptului va fi propiată de cea a alimentației naturale,15 -20 minute.
Igiena se face de către mamă prin badijonări cu ceai de mușețel ușor
alcalnilizat. (1,18)

15

2.2.2 Profilaxia în perioada de copil mi c și preșcolar
În perioada de la 2,5 la 6 ani trebuiesc însușite reguli de igienă prin
crearea unor deprinderi adecvate. Este necesar exemplul personal al părintelui
pentru conștientizare și motivare, iar deprinderile corecte se învață de la
medic, familie și educatori.
O altă problemă este cea a profilaxiei nutriționale și funcționale.
Dirijarea alimentației către alimente cu duritate crescută, fructe, legume va
impune un act masticator riguros cu echilibru între grupele musculare
antagoniste și cu efect b enefic asupra suportului scheletal. În aceste condiții
se realizează atriția dentară care va permite cea de a doua mezializare a
ocluziei și va elibera mișcările mandibulare în vederea echilibrării acestora.
Profilaxia funcțională se caracterizează prin co mbaterea obiceiurilor vicioase
și a parafuncțiilor ca: respirație orală, sugerea degetului și deglutiție atipică.
Se recomandă control stomatologic la șase luni începând de la 2 -3
ani, prima vizită fiind cu caracter psiho -protectiv. În aceste vizite se
informează părinții în legătură cu dezvoltarea copilului și problemele legate
de acest proces. Se vor lua măsuri de combatere a afecțiunilor odontale prin
igienizări, iar terapia de reconstrucție trebuie să respecte principiul
morfofuncțional atât a unitățilo r dento -parodontale cât și al arcadelor.
Menținătoarele de spațiu se utilizează în scopul refacerii echilibrului
morfofuncțional al arcadei și al ocluziei dentare. Indicația se face în funcție de
vârstă în primul rand, de sex, tiparul de dezvoltare, zona t opografică a
edentației, tipui de ocluzie si comportamentul muscular.
De exemplu dacă un copil pierde un dinte în zona frontală
dispozitivul își are indicație expresă deoarece dincolo de refacerea funcției
fizionomice în această etapă se devoltă și consoli dează funcția fonatorie. Dacă
durata edentației se anunță a fi mai mare de un an și dacă rezerva de spațiu nu

16
este mare, e indicat să folosim menținătoare de spațiu, fiind mai greu să tratăm
complicațiile apărute din imprudența de a nu -l fi aplicat la timp . (2,19,20)
2.2.3 Profilaxia în perioada de preșcolar -școlar: dentația mixtă
Problema de fond a acestei etape de vârstă este menținerea corectă a
orarului dezvoltării. Se urmărește statusul de sănătate și exfolierea dentației
temporare, dezvoltarea bazelor maxilare, precum și funcțiile grupelor
musculare. În prima perioadă a dentației mixte (6 -9 ani) se dezvoltă relațiile
ocluzale de la nivelul primului molar permanent și din zona frontală. În
situațiile în care arcadele sunt întrerupte prin carii aproximal e sau absența unor
dinți din zona de sprijin, erupția primului molar permanent va produce
scurtarea arcadei datorită mezializării, astfel apărând incongruența în zona
laterală. Prevenția presupune redarea integrității arcadei și supravegherea
evoluției pr imului molar până ce acesta oclude cu antagonistul.
În zona frontală apare o perioadă de edentație tranzitorie iar prevenția
presupune respectarea timpului si a simetriei următoarelor evenimente:
rizaliza radiculară și exfolierea dentară temporară precum ș i evoluția
permanenților până la planul de ocluzie.
Anumite aspecte trebuie cunoscute în această etapă. Axul de erupție
al incisivilor permanenți este mai mare decât cel al incisivilor temporari.
Unele anomalii cum sunt cele de tipul incongruențelor dento -alveolare
inferioare și diastemelor superioare au caracter tranzitor datorită fenomenului
de reglare autonomă.
A doua perioadă a dentației mixte corespunde schimbării dinților
temporari din zona de sprijin (9 -12 ani) și se caracterizează prin ajustări
ocluzale, stabilizări în relația dento -alveolară pe baza excesului de spațiu oferit
de molarii temporari. Pentru o bună dezvoltare trebuie îndeplinite câteva
condiții: menținerea integrității arcadelor dentare temporare cu un bun raport
dento -dentar, desfășura rea normală a exfolierii dinților temporari și erupția
dinților permanenți și instalarea unui raport normal dento -maxilar cu

17
dezvoltare echilibrată la nivel muscular. Atenție deosebită în această perioadă
trebuie acordată molarului al doilea temporar, care poate să prezinte una din
rădăcini neresorbită, prelungindu -se pretenția acestui dinte pe arcadă. Astfel
se pierd avantajele spațiului de rezervă, perturbându -se relațiile atât la nivelul
primului molar cât și frontal sau premolarul al doilea ar putea aj unge să erupă
în malpoziție până la a rămâne inclus. Tipare aberante de resorbție poate să
ofere și caninul temporar determinând de asemenea incluzia celui permanent
sau erupția lui în malpoziție cu grave consecințe asupra echilibrului dento –
alveolar.
Profilaxia impune și supravegherea evoluției molarilor terți și
secunzi. Erupția celui de al doilea molar permanent va realiza înălțarea
ocluziei și va normaliza relațiile dento -alveolare. Erupția molarului ultim nu
trebuie eludată în raționamentul terapeutic indiferent dacă e profilactic sau
curativ. Acesta încheie evoluția relațiilor dento -alveolare și dento -dentare.
(1,2,21)

2.3 Tratamentul interceptiv
Tratamentul interceptiv cuprinde un ansamblu de măsuri și mijloace
instituite cu scopul de a opri dezvolta rea unei abateri de la normal. Se
acționează deci în momentul depistării dezechilibrului. Reglarea autonomă, de
obicei, readuce evoluția pe făgașul normalității dacă reușim să înlăturăm
cauza.
În virtutea acestui deziderat tratamentul interceptiv își propu ne unele
obiective cum ar fi:
1. Depistarea dezechilibrelor scheletale chiar dacă sunt minore și
îndepărtarea agenților determinanți pentru a asigura condiții optime de
dezvoltare și menținere a relațiilor normale între bazele maxilarelor și baza
craniului .

18
2. Depistarea dereglărilor din perioada de exfoliere a dentației
temporare și de erupție a dentației permanente, precum și depistarea
dezechilibrelor ocluzo -articulare și reechilibrarea ocluziei.
3. Tratamentul obiceiurilor viciioase și reechilibrarea fu ncțiilor.
Pentru îndeplinirea acestor obiective trebuie să existe o strânsă
legătură a specialistului ortodont cu medicul pediatru pentru a surprinde
eventuale modificări ale bazelor maxilare datorate afecțiunilor generale da r și
cu medicul de stomatologie generală pentru a supraveghea perioada de
inlocuire a temporarilor și erupția dinților permanenți până când aceștia
articulează cu antagoniștii.
În ceea ce privște dezechilibrarea ocluziei se va face studiul
modelelor în articulatoare și se vor îndepărta, prin șlefuiri selective, contactele
premature și interferențele ocluzale. Acest lucru se realizează de fapt la copiii
cu masticație mai activă în mod natural.
Această metodă, a șlefuirii selective, este utilă și în vederea corectării
unor anomalii precum pseudoprognațiile mandibulare (datorată pantelor de
conducere cuspidiană) si laterodeviațiile mandibulare.
Angrenjele inverse depistate precoce pot fi corectate prin utilizarea
exercițiului spatulei, dintele fiind în erupție.
Reechilibrarea funcțională și înlăturarea obiceiurilor viciioase
presupun pe lângă o depistare precoce și o bună colaborare medic -familie –
copil. Prima etapă a tratamentului o reprezintă conștientizarea tânărului
pacient în legătură cu practica anormală, precum și a aparținătorilor, asu pra
consecințelor pe care această practică le ridică. Urmează o pregătire a
unităților musculare care participă la realizarea funcției corecte, urmată de
învățarea comportamentului corect și de exersare până la însușirea deplină a
acestuia.

19
Vârsta la care se așteaptă reușita tratamentului este de 3,5 -4,5 ani,
perioadă cu recepție și reacționalitate maximă la mesaj.
În inerția acestui raționament al tratamentului vor fi pregătiți, prin
exerciții de miogimnastică, maseterii, buccinatorii, orbicularul și mușch iul
mentalis în cazul în care vorbim de deglutiție atipică; mușchii costo –
diafragmatici, dacă e vorba despre respirație orală, după un prealabil control
O.R.L. pentru a confirma permeabilitatea căilor aeriene superioare. În cazul
obiceiului vicios de suger e a degetului atitudinea terapeutică este foarte variată
plecând de la puterea convingerii la renunțarea la acest obicei, până la
utilizarea cotierelor și a mănușilor oarbe care limitează accesul degetului la
cavitatea orală. (1,21,22)

2.4 Tratamentul cur ativ
În urma apariției unei anomalii -dento -maxilare apare un fenomen de
echilibru în care se creează condiții pentru exercitarea funcțiilor normale ale
aparatului dento – maxilar. Instalarea mcanismelor de dezechilbrare, cum sunt
durerile musculare sau ale ATM -ului pot să apară la orice vârstă și din multiple
cauze, iar scopul terapiei ortodontice este de a întrerupe, a inversa sau corecta
și controla aceste mecanisme precum și dea minimaliza efectul lor.
Echilibrul de forțe din jurul arcadelor dentare se po ate împărți în forțe
care țin de dezvoltare și forțe de vecinătate, care sunt determinate atât de
structuri cât și de funcții, acționând prin intermediul coroanei dentare.
Forțele care țin de dezvoltare influențează în cea mai mare măsură
poziția dentară ș i relațiile de ocluzie. Acestea sunt determinate de dezvoltarea
maxilarelor, a ATM -ului, de forțele de erupție etc.
Forțele de vecinătate sunt generate de raporturile cu musculatura
limbii, buccinatori, orbiculari, forțe ocluzale, de obiceiuri vicioase et c.
Chiar dacă fiecare forță acționează pe o direcție unică, deplasarea
dinților se va realiza pe direcția rezultantei acestor forțe.

20
Succesul și stabilitatea rezultatului ortodontic va depinde de
echilibrul de forte dinaintea, din timpul și de cel creat du pă tratament.
Din punct de vedere al forței utilizate în deplasarea dintelui se pun în
discuție trei aspecte:
➢ ritmul de aplicare
➢ intensitate forței
➢ rezistența țesuturilor asupra cărora se aplică
Ritmul în care se aplică forța este guvernat de raportul dura tă de
acțiune -durată de repaus. Forțele intermitente se caracterizează prin alternanța
cotidiană a perioadelor de acțiune și a celor de repaus și sunt produse de
aparatele mobile, activatoare, forțe extraorale, dispozitivul fiind activ doar o
parte din zi. În acest caz se pot utiliza forțe puternice, mari din punct de vedere
al intensității, întrucât țesuturile se pot odihni și circulația întreruptă se poate
relua.
Forțele discontinue sunt produse de firele rigide cu un raport ridicat
sarcină/flexie.Sunt ca racterizate de alternanța perioadelor de repaus, care
permit organizarea țesuturilor. Forța, importantă pe parcursul activărilor,
diminuează foarte rapid din momentul deplasării dentare.
Forțele continue sunt distribuite de aparatele fixe și resorturile cu
acțiune îndelungată și cu un raport scăzut sarcină/flexie. Intensitatea lor
rămâne aproximativ constantă pe parcursul deplasării dentare și nu necesită
reactivări frecvente. Trebuie să fie forțe lejere, care să nu determine
hialinizarea prin compresiuni e xagerate, astfel fiind forțele care permit o
deplasare cu cea mai mare rație.
Din punct de vedere al intensității, forțele ortodontice pot fi mici,
lejere sau forțe mari. Forțele mici nu depășesc 30 -40 g/dinte monoradicular
iar ligamentul este presat, nu s trivit în aceste condiții. Vasele sunt încă vizibile
și în 24 -48 de ore, de -a lungul suprafeței de os supuse presiunii apar

21
mieloplastele care inițiază resorbția osoasă, în spațiile reticulare are loc
depunerea de osteoid. Forțele mari strvesc ligamentul p arodontal între dinte și
peretele alveolar, vasele sunt închise, iar ligamentul devine acelular și hialin
în aparență. Osteocitele osului de dedesubt dispar, iar mieloplastele apar
adiacent acestor zone, bine localizate, de obicei, și în spațiile reticular e ale
osului subiacent. În acest fel se îndepărtează zona hialinizată și corticală
deplasarea laterală având loc în cele din urmă.
Reactivitatea individuală depinde de rigiditatea substanței
fundamentale, gradul de mineralizare și maturizare a osului precu m și de
rezistența mecanică a țesuturilor. Forța aplicată dintelui este imediat transmisă
osului la fel ca și țesuturilor din regiune. (1,23,24)

22
Capitolul III. Descrierea clinică a anomaliei de clasa II/1

Anomalia de clasa II/1 este una di n cele mai frecvente anomalii și
ridică probleme atât din punct de vedere estetic cât și al riscului de traumă prin
accidente pe care îl ridică protruzia incisivilor superiori.

3.1 Manifestări clinice
Manifestările clinice nu sunt tipice pentru toate cazu rile de clasa II/1,
în schimb sunt evidente, cu deosebire, la respiratorii orali. La acești pacienți
se poate observa o dezvoltare generală îngreunată fiind predispuși la
îmbolnăviri bronho -pulmonare și la repetate episoade de faringo -amigdalită.
Datorită deficitului funcției respiratorii, la acești copii, nivelul oxigenului în
sânge se menține normal prin intermediul unor reacții reflexe compensatorii
cardio -vasculare. Subiecții sunt de tip adenoidian gracil, iar performanțele
școlare sunt diminuate. (1,25 )
3.1.1 Examen exo -oral
Morfologia facială reprezintă reflexia ineracțiunii agenților patogeni
cu reactivitatea compensatorie a organismului și cu tiparele de creștere, putând
lua aspecte diverse. Se poate observa un facies adenoidian caracteristic
leptopr osop, retrognație și cu profil convex. Pomeții sunt șterși, tegumentele
palide și fanta labială întredeschisă. În funcționalitate, (vorbire, surâs) se
expune mucoasa gingivală, incisivii superiori proemi având smalțul uscat și
lipsit de transluciditate.
La nivelul buzelor se observă modificări atât a poziției cât și a
grosimii acestora. Astfel buza superioară este subțire, palidă, tracționată la
comisuri și ridicată către pragul narinar, de care pare a fi suspendată. Pe de
altă parte buza inferioară este gr oasă, fisurată, răsfrântă în șanțul labio –
mentonier. (1,26)

23
3.1.2 Examen endo -oral
La nivelul arcadelor dento -alveolare se remarcă baza apicală ca fiind
mult mai mică decât baza coronară a acestora, apexurile înscriindu -se într -un
spațiu redus și creând i mpresia de „ștrangulare” a arcadei. Baza coronară e
largă datorită compensării dentare prin înclinare. Arcada dentară își modifică
forma variind în funcție de nivelul compresiunii de la Ω (omega)
(compresiune la nivel premolar), V (compresiune la nivel inc isiv) până la
forme combinate de M sau W.
Bolta palitină este adâncă și poate merge până la aspectul de boltă
ogivală.
Dezechilibrele dento -alveolare se reflectă și la nivelul oluziei
dentare. Se pot întâlni grade diferite de distalizare mandibulară și ino cluzie
sagitală. Ocluzia adâncă și uneori ocluzia deschisă în zona frontală pot fi
prezente. În dinamica mandibulei se evidențiază prematurități și interferențe
ocluzale. Ecoul acestor probleme de la nivel ocluzal se resimte și paradontal
prin sângerare, t artru și recesiune gingivală la nivel incisiv, dar și la nivelul
articulației temporo -mandibulare prin afecțiuni de diverse grade. (1,27)
Planul de ocluzie reflectă în zona laterală gradul de dezvoltare facială
posterioară, iar în zona frontală arată relaț iile dintre părțile moi intra – și extra –
orale.
În ceea ce privește ocluzia, aceasta se caracterizează prin relații de
distalizare la grupul canin și molar de diferite grade, iar la cel incisiv Tulley
împarte anomalia în doua subgrupe care diferă atât morfo logic cât și prin
tratament. Prima categorie ar fi cea la care s -a reușit o compensare prin
înclinarea anterioară a inisivilor inferiori, aceștia ajungând cu marginea
incizală în fața conturului rădăcinii incisivilor superiori. Acesta va fi cazul mai
favor abil tratamentului deoarece înclinarea posterioară a incisivilor superiori
va determina stabilitate ocluzală în ciuda unui overjet (distanța dintre
marginea incizală a incisivilor superiori și fața vestibulară a celor inferiori,

24
treapta sagitală) ușor cres cut. A doua clasă este una mai severă din punct de
vedere scheletic combinată cu o retrudare a incisivilor inferiori, aceștia având
marginea incizală situată în spatele centrului rădăcinii incisivilor superiori.
Acesta va fi un caz mult mai greu de tratat .
a) b)
Fig.1.
a) clasa a II -a compensată prin înclinarea incisivilor inferiori spre anterior;
b) clasa a II -a scheletică severă cu înclinarea spre posteriora incisivilor
inferiori
Exist ența unui overbite (distanța dintre cele doua margini incizale ale
incisivilor superiori și inferiori, gradul de supraacoperire) este caracteristic
acestei anomalii, iar de multe ori acesta este incomplet, fără contact între
marginea incizală a incisivilor inferiori și structurile maxilarului superior,
datorită unui obicei vicios de interpunere a degetului sau unei parafuncții cum
este deglutiția atipică. (2,26)
Anomalia se asociază de multe ori și cu alte abateri morfologice, de
exemplu, DDM cu înghesuiri și cu ocluzia încrucișată.

25
Relațiile scheletale sunt, de obicei, reflectate de către cele ocluzale. Există
situații în care se observă o tendință de creștere anterioară a mandibulei. Prin
urmare se obține o înălțime intermaxilară apropiată de normal și un unghi între
cele doua planuri maxilare foarte puțin modificat sau, din contră, mandibula
poate suferi un proces de rotație posterioară, situație ce aduce cu ea o creștere
atât a unghiului, cât și a distanței dintre cele două planuri maxilare. Acest
aspect al evoluției anomaliei va determina o poziție mai posterioară a
mentonului, datorită rotației, ceea ce va determina un aspect facial și mai mult
impregnat de prezența anom aliei.
a) b)
Fig.2.
a) unghiu l dintre planul mandibulei și planul maxilarului este mic, având un
tipar de creștere cu rotație anterioară;
b) unghiul dintre planul mandibulei și planul maxilarului este mare, având un
model de creștere cu rotație posterioară
Relațiile de clasa I schele tale se pot întâlni în cadrul anomaliei de
clasa II/1 dentare situatie in care, de obicei, abaterea se datorează unei
discrepanțe între unitățile dentare, procesele alveolarea și bazele osoase.

26
În ceea ce privește tratamentul asociat acestor tipare de creș tere se
poate spune că o direcție anterioară de creștere a mandibulei insoțită și de o
rotație anterioară va favoriza relații îmbunătăție atât din punct de vedere
scheletic, cât și al părților moi, tratamentul fiind astfel mult ușurat. Pe de altă
parte, ca zurile ce evoluează cu o creștere pronunțată în sens vertical și rotația
posterioară a mandibulei vor fi însoțite de dificultăți pe tot parcursul
tratamentului. Rotația posterioară poate fi încurajată prin acte terapeutice ce
presupun extruzia grupului lat eral, de aceea acestea sunt de evitat.
Incompetența labială este un semn ușor de observat în unele cazuri de clasa
II/1. Aceasta poate varia de la ușoară, în cazurile cu o discrepanță mica
scheletală și care ar putea fi ușor controlată dacă nu ar exista ș i protruzia
incisivilor superiori, până la severă, care persistă chiar și după retrudarea
incisivilor. Poziția buzelor ne interesează în mod particular întrucât acestea
vor controla stabilitatea în timp a reducerii overjet -ului. În urma retrudării
frontali lor superiori aceștia trebuie să se plaseze în spatele buzei inferioare
pentru ca poziția lor să rămână stabile

Fig.3. Buza inferioară poziționată în spatele incisivilor superiori. Sigiliul oral
anterior se formează prin limbă, palat și buză infeioară. Se observă sigiliul oral
posterior obținut prin limbă și palat moale.
În ceea ce privește obiceiul de înghițire, la pacienții cu clasa II/1
trebuie să fim atenți la modul în are se realizează sigiliul anterior. În mod

27
normal acesta trebuie să se obțină prin unirea buzelor, deci cu ajutorul
orbicularilor, aceștia având rolul de sfincter. Datorită protruziei dinților
frontali superiori, buza inferioară ajunge în spatele acestora, astfel pacientul
este nevoit să realizeze sigiliul anterior prin utilizarea limbii și a palatului.
Problemele care apar după tratament sunt cele ce derivă din faptul că buzele
sunt prea scurte, și chiar și după reducerea overjet -ului, pacientul va beneficia
atât de un sigiliu anterior alcătuit din palat, limbă și buza inferioară. Aceast ă
stare de fapt a lucrurilor va determina recidivarea protruziei dentare. În
cazurile în care limba se află între incisivi, pentru a produce sigiliul oral
anterior se va obține un overbite incomplet, spațiul necesar limbii fiind
menținut în zona frontală a arcadelor. (2,28,29)

3.2 Examen funcțional
La explorarea funcțională a aparatului dento -maxilar se pot observa
tulburări pe toate funcțiile acestuia. Masticația este mult îngreunată, pe când
incizia este practic imposibil de realizat recurgându -se practi c la un act de
rupere a alimentelor.
Explorarea grupelor musculare arată o hipotonie a mușchiului
orbicular al buzei superioare și hipertonia de la nivelul mușhiului maseter,
orbicularul buzei inferioare și a mușchiului mentalis. În mod obligatoriu se
impu ne evaluarea competenței buzelor de a realiza ocluzia labială,
incompetența labială fiind reținută ca factor major de recidivă.
Hipotonia uni -sau bilaterală a mușchilor mușchilor narinari precum
și prezența unor obstacole în testele de inspir și expir se o bservă prin
explorarea funcției respiratorii.
În deglutiție limba are un comportament protruziv, expresie a
necesității de adaptabilitate la decalajele sagitale și verticale existente.
Poziția de postură a mandibulei poate fi de tip anterior, fiind o poziț ie
falsă, adoptată de subiect pentru a masca dezechilibrul fizionomic dat de

28
retrognația mandibulară și protruzia meziocefalică. La o astfel de postură
mandibulară apare și deglutiția de tip protruziv. (1,2,30)

3.3 Examen radiologic
Examenul radiologic ev idențiază dezechilibrele existente pe tiparul
de creștere dezvăluind sectoarele în care s -au produs tulburări, precum și
relațiile dintre partea scheletală și părțile moi. Radiografia panoramică relevă,
în regiunea incisivo -canină, aspectul caracteristic d e „evantai japonez”,
fenomen compensator al insuficienței de bază osoasă. Teleradiografia, pe de
altă parte, constituie examinarea complementară utilă în stabilirea
diagnosticului și în urmărirea eficienței tratamentului.
Urmărind relația maxilo -mandibular ă se observă un decalaj sagital
prin protruzia mediană a feței și retropulsia mandibulară. Observația se
obiectivează printr -un unghi SNA mărit și un unghi SNB redus.
În ceea ce privește relațiile verticale dintre maxilar și mandibulă, se
poate spune că o situație mult dorită este aceea în care înălțimea verticală
anterioară a feței este proporțională cu cea posterioară.
Relațiile dento -alveolare în malocluzie de clasa II/1 pot îmbrăca
diverse aspecte. Cert este că procesele alveolare compensează decalaju l prin
înclinarea axelor dentare superioare și inferioare. Uneori incisivii inferiori
înclinându -se mai pronunțat reușesc să mențină un echilibru interincizal.
Alteori poziția acestora este retroclinată, ceea ce agravează anomalia.
Unghiurile axelor dentar e și alveolare la planurile de referință sunt modificate:
unghiul iF crește peste 107° ; Pr. A -F este mai mare de 115°; unghiul iM este
mai mare de 90°; unghiul id. B -N este mai mare de 85°, iar unghiul iI iși reduce
valoarea. (1,30)

29
3.4 Diagnosticul poz itiv și diagnosticul diferențial
Diagnosticul anomaliei se pune pe baza examenului clinic și al
examinărilor complementare.Semnele patognomonice sunt aspectul facial și
decalajele sagitale și transversale evidențiate pe baza studiului
modelelor.xamenul rad iologic dezvăluie modificarea mărimii unghiului
format de bazele osoase maxilare, modificarea înălțimii verticale anterioare și
posterioare a feței, modificarea unghiurilor proceselor alveolare și al dinților
față de planurile de referință.Măsurătorile ant ropologice confirmă abaterea
indicilor de lățime și lungime a arcadei relativ cu fața.
Diagnosticul diferențial se face cu sindromul de endoalveolie cu
înghesuire (clasa II/2 Angle) în care sunt caracteristice: retrudarea frontalilor,
supraocluzia, baza a picală mare comparativ cu cea coronară. Macrodentiția și
mezopoziția mandibulei sunt diagnostice ce se exclud pe baza măsurătorii
incisive relaționată cu indicii de dezvoltare alveolară și facială precum și pe
baza teleradiografiei. (1,2,30)

3.5 Prognosti cul
Nici o anomalie de clasa a II -a cu deficit de spațiu nu își poate baza
tratamentul doar pe interceptarea cauzei, terapia ortodontică susținută viguros
fiind singura în măsură dea garanta o evoluție bună a cazului. Lipsa
tratamentului se asociază cu un prognostic defavorabil al cauzei. (1,31)

30
Capitolul IV. Tratamentul anomaliei de clasa II/1 Angle

4.1 Obiective:
Principalele obiective în ceea ce privește tratamentul anomaliei de
clasa II/1 sunt eliberarea înghesuirilor și rezolvarea neregularită ților dentare,
precum și stablirea relațiilor de clasa I la nivel incizal, armonizate cu
trăsăturile faciale ale pacientului. Dacă avem de -a face cu o incompetență
labială este posibil ca reducerea overjet -ului, cu stabilitate în timp, să fie un
ideal. Dac ă întâlnim o treaptă sagitală considerabilă, overjet foarte exprimat,
este posibil ca un overbite stabil să fie imposibil de obținut în condițiile în care
deplasarea spre posterior a incisivilor superior este limitată de cantitatea de os,
pe de o parte, ia r pe de alta incisivii inferiori sunt de asemenea limitați în
avansare, compensarea dentară a anomaliei scheletice fiind astfel limitată. În
aceste cazuri abordarea multidisciplinară ortodontică și chirurgicală este cea
care ne oferă rezultatele cele mai a cceptabile. Chiar și în cazurile de clasa a
II-a severe în care este posibilă obținerea unui overjet corect, dar în care
aspectul facial este preconizat a fi nesatisfăcător, procedurile ortognatice
rămân cea mai bună opțiune.
Inițiativa și determinarea în desfășurarea tratamentului sunt susținute
de aspectul facial al pacientului dar și de vulnerabilitatea crescută a grupului
incisiv aflat în protruzie, precum și tulburările funcționale.
Tratamentul urmărește atât o moderare a creșterii etajului mijlociu al
feței cât și stimularea dezvoltării mandibulei cu scopul de a obține relații
intermaxilare echilibrate și ale părților moi asigurându -se astfel un optim
funcțional și estetic. (1,2,7,15)

31
4.2 Tratament profilactic
Etapa profilactică a tratamentului se b azează pe supravegherea
creșterii și eliminarea factorilor care asociați cu un teren susceptibil ar putea
determina apariția anomaliei.Se începe prin supravegherea stării de sănătate a
femeii gravide și prin asigurarea alimentației naturale a copilului în primele
șase luni.În continuare se orientează alimentația spre produse care realizează
atriția dentară,se previne caria dentară și complicațiile ei.În tot acest timp
combaterea obiceiurilor vicioase rămâne o prioritate.(1,20)

4.3 Tratament precoce
Tratame ntul precoce este de dorit sub toate aspectele însă este posibil
a se realiza doar printr -o dispensarizare pe termen lung, încă de la vârsta
preșcolară.
Tratamentul urmărește ponderarea etajului mijlociu al feței și
stimularea creșterii mandibulare pentru ca erupția grupului incisiv -molar prim
să se facă pe baze osoase echilibrate spațio -dimensional, întrucât la erupția
acestor dinți anomalia se agravează.
Îndepărtarea factorilor etiologici este prima măsură ce trebuie luată,
dar în cazurile în care sunt pr ezente deficiențe scheletale această măsură nu
mai este suficientă.
O altă latură sensibilă a tratamentului, care trebuie atinsă încă de la
început, o constituie comportamentul pacientului față de tratament. Pentru ca
acesta să fie unul corespunzător pacie ntul trebuie să conștientizeze atât
abaterile funcținonale cât și gravitatea anomaliei, psihoterapia fiind indicată
în unele situații.
Pentru cazurile cu dezechilibre scheletale sau musculare se indică, în
vederea creării unui culoar funcțional muscular e chilibrat, antrenamentul
muscular. Acesta pleacă de la existența grupelor musculare antagoniste și
urmărește dezvoltarea selectivă a anumitor grupe musculare.

32
Miogimnastica, pentru a fi eficientă, trebuie să se supună unei serii
de cerințe, dintre care cel e cu referință la intensitatea și tipul contracțiilor sunt
de o importanță capitală. Astfel contracțiile trebuie începute din poziția de
relaxare și se fac cu amplitudine maximă, lent, revenirea făcându -se de
asemenea lent și până la poziția de repaos. Rit mul trebuie să fie consant, iar
pauza dintre ele să fie egală cu durata contracției, pe când intensitatea va crește
progresiv. Totalitatea contracțiilor dintr -o ședință alcătuiesc un exercițiu, iar
acesta se va efectua până când apare senzația de oboseală locală. Exercițiile
se execută de trei ori pe zi, asociind gimnastică respiratorie și un program
riguros respectat.
Exercițiile de miogimnatică care se pot executa sunt:
➢ dinamice libere – în care se practică mișcarea ordonată a unui
segment;
➢ dinamice cu re zistență – unde se obține rezistență la mișcare
prin utilizarea unui aparat sau manual, acestea presupunând un efort muscular
crescut au și un efect morfo -funcțional mai prompt;
➢ exerciții statice, în care se realizează menținerea unei poziții
corecte sau h ipercorectate un timp îndelungat, determinând un efort izometric
la nivelul grupelor musculare deficiente.
Câteva exemple de exerciții de miogimnastică raportate la grupele
musculare vizate ar fi:
• Pentru orbiculari:
➢ țuguierea buzelor, fluieratul, suflatul în trompetă, exercițiul cu
năsturelul.
➢ introducerea indexului drept și stâng la nivelul comisurilor
bucale, în vederea obținerii rezistenței, concomitent cu contracția bruscă a
orbicularilor.
➢ păstrarea contactului interlabial un timp mai îndelungat.

33
• Pentru musculatura limbii se recomandă:
➢ repetarea silabei la -la-la, sau a sunetului de trap (căluțul),
păstrând o distanță cât mai mare între mandibular și maxilar astfel încât limba
să facă un efort maxim.
➢ vârful limbii aplicat, cu presiune, pe regiunea anterio ară a
palatului dur și mișcarea spre distal, apoi deglutuție.
➢ menținerea îndelungată a vârfului limbii pe palatal dur presând
o bomboană sau aplicat pe un buton de acrilat fixat la o placă palatină.
• Pentru mușchii propulsori ai mandibulei exercițiile se
asociază cu exerciții de respirație:
➢ inspirație profundă, lentă, cu propulsia mandibulei și extensia
capului.
➢ propulsia maximă mandibulară, în timp ce palma este aplicată
pe bărbie, pentru a opune rezistență.
➢ păstrarea poziției propulsate a mandibulei mai mu lt timp sau
aspirarea buzei superioare. (1,2,24,30)

4.4 Tratament propriu -zis
Tratamentul normal al anomaliei de clasa II/1 este cel mai propice a
se efectua în prima și a doua perioadă a dentației mixte.
În prima perioadă a dentației mixte tratamentul ur mărește obținerea
relațiilor sagitale și verticale corecte atât la nivelul incisivilor cât și la nivelul
molarilor primi permanenți. De asemenea prin asigurarea desfășurării normale
a funcțiilor de bază a aparatului dento -maxilar se obține un echilibru înt re
unitatea scheletală și cea funcțională musculară. Se vor utiliza cu precădere,
activatoarele elastice de tipul bionatorului Balters I și II și a reglatorului
funcțional Frankel tipurile I și II.

34
În cazurile ce prezintă dezechilibre scheletale mari se va folosi atât
mecanoterapia cât și mioterapia.
Prin reglarea relațiilor scheletale și ale părților moi se pun premisele
evoluției favorabile a ocluziei la erupția grupului canin, premolar, molar
secund.
În a doua perioadă a dentației mixte se păstrează scop ul de a regla
creșterea etajului mijlociu și de a stimula dezvoltarea mandibulei. Se
urmărește retrudarea și intruzia grupului incisivo -canin maxilar, în același
timp reglând poziția mandibulei prin modificări structurale la nivelul ATM și
al ramului ascen dent, cu un control riguros al ratei de creștere verticală.
În cazurile de îngustare de până la 5 mm terapia funcțională este
tratamentul de elecție. Prin intermediul activatorului rigid se realizează atâ
expansiunea maxilarului cu distalizarea zonei later ale cât și mezializarea
mandibulei cu mezializarea zonei laterale a acesteia. Totodată se reglează
relațiile la nivelul ATM cu reconformarea ramului ascendent și se obține un
echilibru funcțional între muscultura intra și extraorală.
În cazurile cu o compr esiune mai accentuată activatorului i se poate
asocia și un șurub de expalsiune.
În situațiile în care mandibula nu răspunde la expansiune cu aceeași
amploare ca și maxilarul se indică utilizarea plăcii duble de expansiune.
La necesitate, se poate utiliza tracțiunea intermaxilară prin
intermediul elasticelor de tip clasa a II -a. (1,9,10)
4.4.1 Prima etapă a dentației mixte
În prima fază a dentației mixte (6 -9 ani) se poate începe tratamentul
anomaliei în virtutea riscului la traumă pe care îl ridică protruz ia incisivilor
superiori și datorită problemelor sociale pe care le presupune aspectul facial
caracteristic. Chiar dacă este mult dorită corectarea relațiilor ocluzale la nivel
incizal, acest lucru presupune o serie de probleme în această fază a dentației
într-ucât, dacă overjet -ul nu este corectat complet, acesta nu va fi stabil.

35
Situațiile în care există spațiu pentru a retruda incisivii permanenți
sunt rare astfel încât trebuie abordată crearea de spațiu prin extracția caninilor
temporari, mugurii canini lor permanenți fiind plasați spre posterior. Rădăcina
incisivilor laterali se va deplasa spre vestibul prin înclinarea marginii incizale
spre oral, iar caninii permanenți vor ave a spațiu pentru a erupe. În alte cazuri
se preferă o abordare mult mai valoroasă, prin prisma creșterii faciale pe care
o asigură, și anume prin aparate funcționale.
În literatura de specialitate nu se atrage atenția asupra discutării cu
părinții a două as pecte a acestui tratament. Primul se referă la incompetența
labială pe care o prezintă copii cu această anomalie și care atrage după sine
instabilitatea reducerii overjet -ului, retenția prelungită în așteptarea maturării
țesuturilor fiind neprielnică atât din punct de vedere dentar, cât și al colaborării
cu pacientul. Al doilea aspect face referire la lunga perioadă de timp a
tratamentului întrucât, în majoritatea cazurilor care încep tratamentul în prima
fază a dentației mixte, va fi nevoie de tratament ac tiv și în a doua fază a
dentației mixte și chiar la începutul dentației permanente. (1,5,9)
4.4.2 A doua etapă a dentiției mixte și cea permanentă
Houston leagă în mod direct dificultatea tratamentului ortodontic cu
discrepanța care apare între marginea i ncizală a incisivilor inferiori și centrul
rădăcinii incisivilor superiori. El spune că în tratamenul anomaliilor de clasa
II/1 primează gradul de compensare a anomaliei astfel încât e mai lesne de
tratat o anomalie cu discrepanță scheletică medie, dar cu incisivii inferiori
înclinați spre anterior, decât una cu o retruzie importantă a incisivilor inferiori
suprapusă peste un decalaj scheletic. Prin retrudarea marginii incizale a
incisivilor superiori și vestibularizarea axului acestora se obține un raport
incizal stabil, chiar dacă avem un overjet ușor crescut cu un overbite rezonabil.
În cazul în care marginea incizală inferioară este plasată în spatele centrului
rădăcinilor incisivilor superiori, prin simpla înclinare a axului incisivilor
superiori (tippi ng), se vor obține relații incizale instabile, cu marginea incizală

36
a incisivilor inferiori ocluzând deasupra cingumului celor superiori și cu un
overbite important.
Astfel, în cazul în care avem relații favorabile între marginea incizală
a incisivilor inf eriori și centrul rădăcinii celor superiori, abordarea terapeutică
se poate face atât mobilizabil cât și fix. (1,3,27)
Multe dintre cazurile ușoare de clasa II/1 se pot aborda mobilizabil.
În arcada inferioară cele mai promițătoare rezultate sunt obținute în
cazurile neextracționale exceptând al treilea molar sau în cele cu înghesuire
de la ușoară până spre moderat și care, prin înclinarea favorabilă a dinților,
vor permite închiderea spațiului rezultat în urma extracției primului premolar.
Alinierea spont ană a dinților și închiderea spațiului sunt mult mai facile dacă
extracția se realizează înaintea erupției celui de al doilea premolar și cât timp
oasele faciale se află încă în creștere. În cazul utilizării terapiei mobilizabile,
reducerea overbite -ului depinde de rapiditatea cu care erup dinții lateral, în
timp ce incsivii inferiori vor oclude pe un plan drept. Pentru a avea stabilitate
trebuie să avem o creștere a înălțimii faciale, astfel obținându -se relații
normale între mandibulă și maxilar. Această creștere se obține când vorbim
despre un tratament aplicat unui copil (în creștere). Efectul imediat al aplicării
planului înclinat este rotația posterioară a mandibulei, dar în cazul unui copil
creșterea verticală va determina o rotație anterioară, astfe l se vor obține relații
interincizale și o reducere a overbite -ului stabilă. Nu se poate spune la fel
despre un adult care beneficiază de același tratament și la care rotația
posterioară va determina relații instabile interincizale și care odată cu
înlătur area planului înclinat, nefiind urmată de o creștere, va determina
intruzia grupului lateral și glisarea incisivilor inferiori în spatele celor
superiori cu creșterea overbite -ului. Astfel s -a observat că rotația posterioară
a mandibulei utilizând un plan de ocluzie sau alte mijloace, de exemplu
tracțiuni elastice de clasa a II -a aplicate aparatelor fixe, augumentează tendința

37
scheletală de clasa a II -a și crește incompetența labială, ambele extrem de
nefavorabile pentru anomalia în discuție. Cu toate acest ea, dacă oasele faciale
se află în creștere, aceste neajunsuri sunt depășite prin reorientarea creșterii.
În cazul adulților, totuși, rămâne o opțiune intruzia incisivilor inferiori prin
terapie fixă activă. (1,25)
În arcada superioară avem ca regulă gener al valabilă ca extracțiile să
se facă spre mezial, minim până unde s -au făcut în arcada inferioară. Când
tratamentul din arcada inferioară este unul neextracțional sau cu extracția celui
de al doilea sau al treilea molar, în arcada superioară, tratamentul depinde de
mărimea spațiului necesar pntru a rezolva înghsuirea și pentru a reduce
overjet -ul. În situația în care avem nevoie de mai puțin de jumătate din lățimea
unui premolar, trebuie luată în considerare varianta mezializării grupului
lateral maxilar p rin forțe extraorale de tipul headgear -ului (capelină). Acest
lucru este mai facil înainte ca PM 2 să erupă sau după extracția lui. În orice caz,
dacă avem nevoie de mai mult spațiu, sau dacă în arcada inferoară s -au extras
premolarii, atunci extracția PM 1 superior este cea mai ușoară variantă de
realizare de spațiu și care ne asigură relații de clasa I la nivel canin. Știind că
în arcada superioară canini dispun de o înclinare spre mezial și, dacă există
incisivi aliniați cu ajutorul aparatelor mobilizabile , se poate preconiza că se
vor obține rezultate satisfăcătoare din punct de vedere scheletic pentru
anomaliile de clasa a II -a.
În cazul în care se folosesc aparate fixe, cazurile cu o anomalie ușoară
ridică puține probleme. Situațiile fără înghesuire vor fi tratate prin acceptarea
arcadei inferioare așa cum este și retrudarea întregii arcade superioare.
În cazurile mai severe alegerea dinților ce urmează a fi extrași în
arcada inferioară depinde de gradul de înghesuire, severitatea discrepanței
sagitale ș i de tipul de mișcări dentare pe care le urmărim.

38
Astfel, în cazurile unei înghesuiri ușoare până la moderată se va
extrage cel de al doilea premolar, cu excepția cazului în care se vor folosi
tracțiuni intermaxilare ce impun extracția primului premolar. Aceste situații
se întâlnesc, de exemplu, când ne dorim un ancoraj mai mare, suplinit de
premolarul doi pentru a retruda incisivii. (2,29)
Este foarte important ca în clasa a II -a să nu se realizeze o retruzie a
incisivilor inferiori, fapt mai sigur de obț inut prin extracția premolarului
second inferior, care îi permite primului premolar sa -și ofere ancorajul de
partea grupului frontal înlesnind mezializarea lateralilor.
Cazurile cu înghesuiri severe presupun pierderea primului premolar,
iar reducerea unui overbite pronunțat necesită de asemenea spațiu. Extracțiile
din arcada superioară, de obicei, corespund cu cele inferioare.
Reducerea overbite -ului se bazează, cel puțin în parte, pe elevarea
segmentelor laterale. Acest lucru are o însemnătate mai redusă la copil, după
cum s -a văzut mai anterior, datorită creșterii oaselor maxilare, dar are un
impact nefavorabil la pacientul adult. În aceste condiții planul de tratament
trebuie să se axeze pe intruzia incisivilor inferiori pentru a reduce overbite -ul
la pa cientul adult. Acest lucru este dificil de realizat, iar dacă apexurile
incisivilor inferiori se apropie de corticala simfizei mentoniere este aproape
imposibil. Tracțiunile elastice intermaxilare favorizează extruzia molarilor.
În cazurile de clasa II/1 î n care pacientul prezintă o dezvoltare foarte
accentuată a procesului alveolar superior în zona frontală și, care în surâs,
expun o cantitate impresionantă de gingie, se recomandă ca în cadrul
procesului de retruzie a frontalilor superiori să se folosească tracțiuni
extraorale cu orientare superioară, realizându -se astfel și o intruzie a
incisivilor, alături de retrudarea lor. Cu ajutorul aparatului headger cu
tracțiune înaltă se poate realiza acest lucru. Se contraindică și aici tracțiunile

39
intermaxilare d eoarece favorizează extruzia frontalilor superiori agravând
problema în discuție. (2,17)
Relațiile nefavorabile dintre marginile incizale ale incisivilor
inferiori și centrul rădăcinii superiorilor trebuie corectate dacă ne dorim o
reducere a overbite -ului stabilă, iar aceste cauri nu au adresabilitate către
aparatele mobilizabile.
Cea mai simplă metodă de corecție a acestor relații este de departe
avansarea incisivilor inferiori, dar chiar și în cazurile în care aceștia au fost
orientați spre posterior pri n anumite obiceiuri vicioase sau parafuncții sau,
când putem prevedea o creștere osoasă care va reduce diferența scheletală,
stabilitatea întregii lor protrudări trebuie pusă sub semnul întrebării. Astfel
aducerea incisivilor în poziția optimă de tratament trebuie să se bazeze pe
mișcarea spre palatinal a rădăcinii incisivilor superiori utiliând aparate fixe.
În cazurile mai severe mișcarea palatinală este limitată de canitatea
de os disponibilă în vederea acesteia. Un alt factor care limitează această
migr are ar putea fi aspectul facial, alterat datorită unui raport nefiziologic pe
care incisivii, puternic retrudați, îl au cu restul masivului facial. În astfel de
cazuri, trebuie luată în calcul avansarea incisivilor inferiori sau corecția
chirurgicală a dif erențelor de ordin scheletic. (2,19)
În unele cazuri, foarte exact precizate de literatură, avansarea
incisivilor inferiori poate fi stabilă în timp; unul din acestea este cazul în care
un obicei vicios de tipul interpunerea degetului între arcadele dentar e a
determinat retruzia incisivilor inferiori, iar odată cu înlăturarea obiceiului
vicios aceștia își păstrează o poziție protrudată. Altă situație ar fi reușirea
obținerii unei competențe labiale în urma retruziei, părțile moi, aflate în
balans, reușind s ă mențină rezultatul. O a treia situație presupune existența
unui overbite foarte adânc și semne de rotație mandibulară anterioară, iar
factorul ce a împiedicat compensarea anomaliei să fi fost un contact între

40
marginea incizală a incisivilor inferiori și palat, aceștia nereușind să avanseze.
(2,31)
În orice caz, avansarea incisivilor inferiori trebuie luată în
considerare doar dacă nu avem altă alternativă de tratament sau, dacă se poate
observa că aceștia au fost ținuți în spate. Problea care se ridică se referă la
observarea acestor obiceiuri vicioase și fenomene ce retenționează incisivii în
avansarea lor.
După evaluarea posibilităților de corecție a malocluziei incizale
clinicianul poate trece la corecția înghesuirii, planul de tratament urmând o
etapiz are asemănătoare cazurilor în care incisivii se află în relații mai
favorabile. (2,8)

4.5. Tratament tardiv
Tratamentul tardiv urmărește ca prin mișcări dentare să se
compenseze, pe cât este posibil, abaterile scheletale. Obiectivele pe care
trebuie să le atingă tratamentul se referă la rezolvarea deficitului de spațiu și
reglrea relațiilor sagitale atât în zona frontală (prodenția) cât și la nivelul
grupului lateral, precum și echilibrarea unităților scheletice cu unitățile
musculare funcționale.
Deși ele mentul frapant al acestei anomalii îl constituie prodenția
superioară succesul tratamentului zace în realizarea unei poziții corecte a
grupului incisivo -canin inferior; poziție dependentă de echilibrul creat între
limbă, buza inferioară si funcția mandibul ei. Calitatea stabilității în timp a
modificărilor dentare este tributară ocluziei labiale, cu condiția ca buza
inerioară să controleze poziția incisivilor superiori.
În ceea ce privește inocluzia sagitală, actul terapeutic se raporteaza la
pozitia muchiei incisivilor inferiori față de centroidul rădăcinii incisivilor
superiori. Oricât de severă ar fi relația de distalizare la nivel scheletal, dacă
incisivii inferiori compensează ca poziție, prin retrudarea grupului superior și

41
reglarea relațiilor în zona l aterală, obținerea ocluziei de clasa I este un obiectiv
tangibil.
Teoretic, dacă incisivul inferior depășește spre posterior centroidul
rădăcinii superiorilor cu mai mult de 6 mm tratamentul ortodontic virează spre
un tratament interdisciplinar ortodontic – chirurgical, severitatea decalajului
depășind posibilitățile compensării dentare. Tratamentul chirurgical se
constituie ca o etapă de tratament, acesta fiind precedat și urmat de tratamentul
ortodontic în vederea reechilibrării morfofuncționale complete ș i definitivă.
(1,16)

4.6. Contenția
Durata contenției variază în funcție de gravitatea anomaliei, perioada
de tratament și mijlocul utilizat. Tratamentele din perioadele I și II a dentației
mixte necesită o contenție mai redusă decât cele efectuate în per ioada tardivă.
Terapia funcțională prin activator necesită o perioadă redusă a contenției iar
renunțareala aceasta se face treptat, pacientul fiind sfătuit să poarte activatorul
o dată la două nopți sau de două ori pe săptămână.
În expansiunile maxilare că tre vârsta tratamentului tardiv durata de
contenție trebuie să fie mai mare sau egală cu perioada activă și se poate apela
la plăcuțe tip Hawley, aparate fixe sau gutiere.(1)

42
PARTEA SPECIALĂ
Capitolul V. Contribuții personale
5.1 Obiectivul lucrării
Din cadrul anomaliilor dento -maxilare, s -a constatat că un procent
ridicat este reprezentat de malocluzia de clasa II/1 Angle. Prin urmare, este
deosebit de important să acordăm o atenție deosebită în ceea ce privește
depistarea ei cât mai precoce corobor ată cu instituirea unui plan teraputic
corect. Lucrarea dezbate acest aspect, cu accent asupra obiectivelor de
tratament, a mijloacelor terapeutice: posibilitățile de corectare a ocluziei,
aparatele folosite, precum și evoluția pacienților.

5.2 Materiale și metode
În vederea realizării acestui studiu am parcurs fișele și foile de
observație a unui număr de 293 de pacienți care s -au prezentat la Clinica de
Ortodonție și Ortopedie Dento -Facială din cadrul Facultății de Medicină
Dentară din Cluj –Napoca în per ioada 2016 -2018. Am identificat un număr de
67 de pacienți diagnosticați cu anomalia de clasa II/1 Angle.
Diagnosticul de malocluzie de clasa II/1 Angle s -a bazat pe
următoarele criterii:
Diagnosticul morfologic:
➢ facies caracteristic
➢ profil convex
➢ rapoarte de distalizare la canini și molari
➢ test de propulsie a mandibulei pozitiv
➢ relații scheletice de clasa a II -a
Diagnostic etiologic:
➢ lipsa alimentației naturale
➢ respirația orală

43
➢ poziția joasă și posterioară a limbii
➢ parafuncții și obiceiuri vicioase
➢ contact e premature
Criteriile analizate au fost: frecvența anomaliei de clasa II/1,
repartiția pe sexe, repartiția pe vârste, valoarea treptei sagitale, prezența
obiceiurilor vicioase și a parafuncțiilor, terapie prin miogimnastică,
tratamentul în dentația mixtă, trratamentul cu disjunctor.
Datele obținute au fost sistematizate, analizate, iar rezultatele au fost
prezentate sub formă de grafice.
5.3 Rezultate și discuții
1. Frecvența anomaliei de clasa II/1
Din totalul de 293 de pacienți, 67 (reprezentând 23%) au fost
diagnosticați cu malocluzie de clasa II/1 Angle. Diagnosticul s -a stabilit pe
baza exam enului clinic și complementar.

Fig.4 . Prevalența malocluziei de clasa II/1 Angle 23%
76%
Prezența anomaliei de II/1 Absența anomaliei de II/1

44
Prevalența anomaliei depinde de o gamă farte largă de factori dintre
care med iul geografic, populația studiată, condițiile socio -economice sunt cele
care ne sugerează motivul pntru care idicii de afectare a populației variază în
limite foarte largi.
2. Repartiția pe sexe
Anomalia în cauză are o incidență crescută la sexul feminin. Acest
fapt se datorează, fără doar și poate, interesului crescut față de propriul aspect
al fetelor, lucru care le determină sa se prezintă în clinică în vederea instituirii
tratamentului.
Astfel am observat un procent de 70% (47 de persoane) corespunzând
genului feminin, iar 30% (20 de persoane) celui masculin.

3. Repartiția pe vârste
În vederea analizării vârstei pacienților am luat în calcul dentația
corespunzătoare fiecăruia.
Fig.5 . Repartiția pe sexe
Sex
masculin
30%
Sex
feminin
70%

45
Astfel am împărțit subiecții în cei cu dentați e mixtă și cu dentație
permanentă.
În dentația permanentă sunt 35 de cazuri, echivalentul a 52,25%.
La rândul lor, pacienții care corespund dentației mixte au fost
segregați în funcție de etapa dentației mixte: I etapa 6 -9 ani (10 cazuri,
reprezentând 14, 92%), a II -a etapa 9 -12 ani (22 cazuri, reprezentând 32,83%).

Fig.6 . Repartiția în funcție de dentație

Fig.7. Pacienții care prezintă anomalia de clasa II/1 Angle în funcție de
etapa dentației mixte
46474849505152
48%52%
Dentație permanentă Dentație mixtă
Etapa I
Etapa a II-a

46
În literatura de specialitate se citează o prev alență a anomaliei de
clasa II/1 de 5%, în timp ce între 11 -12 ani s -a raportat o variabilitate de 18 –
27%, pentru ca pana la 14 ani prevalența să ajunga la 31,8%. Se observă o
creștere a prevalenței acestei anomalii odată cu vârsta.
4. Valoarea treptei sag itale
Valoarea treptei sagilate este reprezentativă pentru severitatea
anomaliei. Am împărțit grupul de pcienți in 4 categorii în funcție de valorile
treptei sagitale după cum urmează:
• 1-3 mm în care se regăsesc 19 pacienți, reprezentând 28,35%
• 3-6 mm sunt 34 de cazuri, reprezentând 50,74%
• 6-9 mm sunt 11 cazuri, reprezentând 16,41%
• peste 9 mm sunt 3 pacienți, reprezentând 4,5%

Fig.8 . Gravitatea anomaliei în funcț ie de mărimea treptei sagitale
0102030405060
28%51%
16%
5%
1-3 mm 3-6 mm 6-9 mm >9mm

47
5. Prezența obiceiurilor vicioase și a parafuncțiilor
a) Respirația orală
Respirația orală reprezintă de departe parafuncția predominantă în
cadrul etiologiei anomaliilor cu distalizare. Tabloul clinic datorat acestei
parafuncții este cel tipic pentru anomalia de clasa II/1.
Se observă un procent de 59,7%, repre zentând 40 de pacienți,
corespunzător prezenței respirației orale din totalul celor diagnosticați.

b) Deglutiția atipică cu interpunerea limb ii
Această parafuncție reprezintă o imaturitate a funcției de deglutiție .
Prezența acestei parafuncții se remarcă pe un loc secund în etiologia anomaliei
studiate.
Fig.9. Prevalența respirației orale
60%40%
Prezența respirației orale
Absența respirației orale

48
Deglutiția atipică corespunde unui procent de 28,3% (adică 19
pacienți) din totalul celor examinați.

c) Sugerea degetulu i
Fig.10 . Prevalența deglutiției atipice

Fig.11. Prevalența obiceiului de sugere a degetului
28%
72%
Prezența deglutiției atipice
12%
88%
Prezența obiceiului de sugere a degetului
Absența obiceiului de sugere a degetului

49
Este obiceiul vicios care poate devoala anumite tare sentimentale și
emoționale din perioada copilăriei. Acest obicei se asociază, de cele mai multe
ori, cu ocluzie deschisă, iar terapia se îngreune ază și prin faptul că este greu
de depistat.
Se observă prezența obiceiului de sugere a degetului la 8 copii din
totalul celor examinați corespunzând la 12 %.
d) Aspirarea buzei inferioare
Este un obicei vicios care poate să fie instalat ca atare sau poate sa
fie secundar, să urmeze, obiceiului de sugere a degetlui.
Acest obicei corespunde unui număr de 10 pacienți, reprezentând
15% din total.
6. Terapie prin miogimnastică
Terapia prin miogimn astică este menită să echilibreze balanța între
forțele intra – și extra -orale prin creșterea toncității unor grupe musculare.
Condiția princială pentru obținerea de rezultate prin această terapie este
reprezentată de conștinciozitatea și perseverența de ca re poate să dea dovadă
pacientul în efectuarea ei.
Fig.12 . Prevalența obiceiului de aspirare a buzei inf erioare
15%
85%
Prezența obiceiului de aspirare a buzei inferioare
Absența obiceiului de aspirare a buzei inferioare

50
În cadrul dentației mixte au beneficiat de tratament prin
miogimnastică 12 cazuri reprezentând 37,5%.
7. Tratamentul în dent ația mixtă
În dentația mixtă tratamentul se orientează pe 2 direcții: terapia cu
aparate mobilizabile prevăzute cu elemente funcționale (11 cazuri,
reprezentând 34,38%) și terapia cu aparate funcționale (21 d e cazuri,
reprezentând 65,62%).
Fig.13 . Tratament prin miogimnastică vs. abse nța terapiei prin
miogimnastică

Fig.14. Trata mentul în dentația mixtă
38%
62%
Terapie prin miogimnastică Absența terapiei prin miogimnastică
34%
66%
Tratament cu aparate mobilizabile Tratament cu aparate funcționale

51
În cadrul terapiei cu aparate funcționale predomină Frankel tip I
alături de Lip bumper și Herbst, pe când din arsenalul mobilizabil amintim
monoblocul, twin -block -ul și plăcuța palatinală cu plan înclinat.
8. Tratamentul cu disju nctor
În vederea creări de spațiu s -a aplicat disjunctorul în 9 cazuri
reprezentând 28,2% din totalul pacienților cu dentație mixtă.

Fig.15 . Tratamentul cu disjunct or vs tratament fără disjunctor

28%
72%
Pacienții care au beneficiat de tratament cu disjunctor
Pacienții care nu au beneficiat de disjunctor

52
5.4 Prezentări de caz
Cazul I
Pacient : B E .
Vârsta : 7 ani
Gen: feminin
Domiciliu : Deva, județul Hunedoara
Ocupație : Eleva
Motivul prezentării :
• tulburări fizionomice în surâs și vorbire
Istoricul afecțiunii :

• mama pacientului sesizează aspectul dentar necorespunzător după
erupția incisivilor permanenți
Antecedente heredo -colaterale :
• generale: starea de sănătate a părinților este bună
• stomatologice: anomalia este prezentă în familie (sora)
Antecedenete personale fiziologice :
• generale: naștere la termen, alimentația naturală
• stomatolo gice: erupție normală a dinților temporari
Antecedente personale patologice :
• generale: – bolile infecto – contagioase ale copilăriei
– rinită acută
• stomatologice : – tratamentul unor leziuni carioase, sugerea degetului
Examen general
• dezvoltare gen erală (somatică): normosom (corespunde vârstei biologice)
• tip constituț ional: mezomorf
• dezvo ltare psihică: foarte cooperantă
Examen loco -regional
• ATM:
– amplitudinea deschiderii gurii: normală (3,5cm)
-traseul mentonului coincide cu linia medio -sagitală în mișcările de
deschidere și închidere

53

-excursia condililor sime trică, rectilinie, fără crepitaț ii, cracmente,
salturi articulare, deformații sau dureri
• sistemul ganglionar limfatic î n limitele normale
• contururile ososase integre, fără modific ări patologice

punctele de emergență a ramurilor trigeminale, punctele sinusale și
mastoidiene nu prezintă sensibilitate la palpare .
Examenul facial

Normă frontală: (Figură 1 6)

• forma feț ei: dreptunghiulară
• simetrie: păstrată
• tegumentele: normal c olorate, fără modificări patologice
• aspec tul șanțurilor: – naso-labial: ș ters
– labio -mentonier accentuat
Figura.1 6.
• fanta labială: închisă forța t, se observă contracția mușchilor orbiculari
superior i
• buze: hipotone, cu aspect normal
• roșul buzei superioare: normal
• poziția stomionului: jos inserat
• etajul inferior egal cu etajul mijlociu

Normă laterală: (Figură 17)

• profil: convex prin m enton retras si prochielia superioară Figura. 17.
• unghiul nazo – labial: micș orat (113˚)
• raportul buzelor: în treaptă pozitivă

Analiza zâmbetului: (Figură 18)

• linia interincisivă superioară: coincide cu linia mediană
a feței
• linia interinci sivă inferioară: nu se vede
• planul ocluzal: normal Figura. 18.

54

• conturul marginilor incizale: ușor aplatizat
• expunerea marginilor incizale – în repaus : 0 mm
-în surâs: 7 mm
• expunerea gingiei în sur âs: 0-0.5 mm
• expunerea dinților laterali în surâs: de la 54 la 64
• lățimea coridorului bucal: mărită

Examenul endooral

• igienă orală: satisfăcătoare
• mucoasa orală: aspect normal
• papila canalului Stenon, orificiile canalelor Wharton: aspect norma l
• calitatea, cantitatea salivei: normală
• frenul labial și lingual: aspect și inserție normală
• bolta palatină: adâncime crescută
• limba: aspect, volum normal
• orofaringele: nu prezintă modificări
• examenul parodontal: se observă depunere de placă d entară, însă
parodonțiul marginal nu este afecta t, se observă o ușoară congesti e la
nivelul lui 12 si 22, datorită faptului că este în erupție
• dentația: mixtă
• dentiția: concordanța cu vârsta biologică a erupției dinț ilor

Apelul dinților

S S
6 V IV III ( 2 ) 1 1 ( 2 ) III IV V 6
6 V IV III 2 1 1 2 III IV V 6
S S
Figura. 19.

55

Examenul monomaxilar

a) Maxilarul superior : (Figură 20 )

Forma arcadei: – alungită

Figura. 20. Aspectul arcadei superioare
înainte de tratament

Modificări odontale

• 16 – sigilare

• 26 – sigilare
Modificări de poziție unidentară:
• 11 – vestibulo -versiune
• 12 – vestibulo -versiune, rotat disto -vestibular 15˚
• 21 – vestibulo -versiune
• 22 – vestibulo -versiune , rotat disto -vestibular 15°

Modificări de grup
Tabel I. Modificări de grup

GRUPUL FRONTAL
GRUPUL LATERAL

S Protruzie S Relaț ii normale

T False Spațiere T Îngustare simetrică

V Infrapoziție V Denivelarea planului ocluzal

56

b)Mandibulă : (Figură 21)

Forma arcadei: trapezoidală

Modificări odontale:

Figura. 21. Aspectul arcadei
inferioare înainte de tratament

• 73 – obturație distală
necorepunzătoare +
carie secundară
• 74 – obturație fizionomică
ocluzo distală si ocluzo
mezială necorespunzătoare
+ carie secundară
• 75 – carii ocluzo -distală
superficială
• 36 – sigilare

Modificări de poziție unidentară :

• 31 –lingoversiune
• 32- lingoversiune , rotat disto -vestibular 15˚
• 36- sigilare
• 41- lingoversiune , rotat mezio -vestibular 15°
• 42 –lingoversiune, rotat disto -vestibular 5˚
• 46 –sigilare

57
Modificări de grup
Tabel II. Modificări de grup

GRUPUL FRONTAL
GRUPUL lATERAL

S Retruz ie S Relații normale

T Inghesiure T Îngustare simetrică

V
Suprapoziție
V
Denivelarea planului ocluzal

Examenul static al ocluziei (Figură 22)
Figura. 22. Aspectul ocluziei înainte de tratament
Tabel III. Rapoartele ocluziei statice

Molar dreapta
Canin dreap ta
Incisivi
Canin stânga
Molar stânga

S Distalizare de
1 Distalizare de
1 Treaptă sagitală Distalizare de 1 Distalizare de
Cuspid Cuspid (8-10 mm) cuspid 1 cuspid

T Circumscriere Circumscriere Linia
interincisivă Circumscriere Circumscriere
coincide

V Cuspid -fosă Acoperire 1/3 Acoperire <1/3 Acoperire 1/3 Cuspid -fosă

58

Examenul funcțional

Examenul dinamic al ocluziei :

• Spațiul de inocluzie fiziologică = 3 – 4 mm
• Linia interincisivă – nedeviată în deschidere și închidere
• Mișcarea de propulsie:
-nu este susținută
-interferență pasivă: 55 cu 85 si 46 ; 65 cu 75 si 36

• Mișcare de lateralitate:
-dreapta: – ghidaj de grup lateral; interferentă – pasivă: 26 – 36
-stânga: – ghidaj de grup lateral; interferență -pasivă: 16 – 46
Examenul grupelor musculare

• Orbicularii: hipotoni
• Limba: poziția normală, normotonă
• Obrajii: tonicitate normală, nu prezintă parafuncții
• Mușchii: – ridicători: normotoni, nedureroși la palpare
– coborâtori: normotoni, nedureroși la palpare
– propulsori: hipotoni, nedureroși la pal pare
– retropulsori: normotoni, nedureroși la palpare
– mentonieri:normotoni

Examenul funcțiilor :

• Mimică: activă

• Funcția fizionomică: afectată in repaus, surâs și vorbire

• Respirație: naz ala

• Deglutiție: de tip adult

• Masticație:bilaterală

59
• Fonaț ia: ușor modificată

• Autoî ntreținerea: afectată

• Parafuncție: Aspirarea buzei inferioare

• Obiceiuri vicioase: sugere a degetului

• Ticuri: nu prezintă

Examinări complementare

Studiu de model

a) Perimetria Nance

Tabel IV. Perimetrie

b) Indicele Pont:

Tabel V.Maxilarul superior
Perimetria Existentă Corectată Ideală Discrepanț a p. Discrepanț a
corectată p.ideală

Maxilar 72 81 77 -9 -5

Mandibula 68 69 71 -1 -3

IP calculat (mm)
IP măsurat (mm)
IP măsurat -IP calculat (mm)

– – –

IM calculat (mm) IM măsurat (mm) IM măsurat -IM calculat (mm)

– –

60

Tabel VI.Mandibulă

Distanța intermolară superioară : 32
Distanța i ntercanină inferioară : 24

b)Simetroscopie

Frontal –Sagital : nu se poate măsura, datorită neerupției premolarilor

– Transversal : -nu este deviată linia interincisivă

Lateral – Sagital : fețele distale a ultimi lor molari sunt situate pe acelaș i plan

-Transversal : simetria arcadelor laterale față de linia mediană
Examenul fotostatic
Din normă frontală (Figură 23 )
• Forma feței : dreptunghiulară
• Simetria c omisurilor palpebrale, labiale,
ale punctelor alare, auriculare față de linia
mediană a feței : păstrată
Mentonul: nedeviat
Etajul inferior este egal cu cel mijlociu

Figură. 23.Examenul
fotostatic din normă frontal
Ip calculat (mm)
Ip măsurat (mm)
Ip măsurat -Ip calculat (mm)

– – –

Im calculat (mm) Im măsurat (mm) Im măsurat -Im calculat (mm)

– – –

Val.normală 34 -38mm (34 -35dentație
mixtă ; 36 -38 Adult)

61

• Șanțul: – nazo – labial: sters
-labio – mentonier: accentuat
• Fanta labială: închisă f orțat

Din normă laterală (Figură 24, 25)
• Profil convex prin ꞉ procheilie
superioară și menton retras
• Tangenta gurii ꞉ 25° Figura .24. Figura. 25.
Câmpul de prof il Tangenta gurii

Examenul radiologic

a) Ortopantomografie (Figura. 26.)

Figura. 26.OPT

Pe OPT se observă :

• prezența următorilor dinți permanenți în formare, neerupți: 13, 14,15,
17, 23, 24, 25, 27, 33,
34, 35, 37, 43,44, 45, 47

• prezența în cavitatea orală a dinților permanenț i: – 16, 12, 11, 21,
22, 26, 36 , 46 complet erupți cu rădăcinile complet formate si
apexul deschis
• 32, 31, 41, 42 complet erupți cu rădăcinile complet formate si apexul
închis

62

• 73 – obturația distală necore punză toare + carie secundară
• 74 – obturație fizionomică ocluzo distală și ocluzo mezială
necorespunzătoare + carie secundară
• 75 – carii ocluzo -distale superficiale
• 16,26,36,46 sigilare
• poziția simetrică a condililor în cavitatea glenoi dă
• simetria ramurilor ascendente și orizontale
• ordinea d e erupție a dinților permanenți : Mx – 4, 5, 3, 7 Mn – 4, 3, 5, 7

b) Teleradiografia de profil (Figura 27)

Figura. 27. Teleradiografie de profil

63
SCHELETAL
Tabel VII. Analiza teleradiografiei de profil

FACTOR V.N. V.M. DI
F. INTERPRETARE

NSar (Saddle
Angle) 123±5˚ 122° 0 Poziționarea normală a
mandibulei,favorizează creșterea
Ortognată

SarGo(Articular
Angle) 143±6˚ 141° 0 Condil in pozitia care favorizeaza
creșterea ortognată

ArGoMe(Gonial
Angle) 130±7˚ 129˚ 0 Forma normală a mandibulei,favorizează
creșterea
Ortognată

SUM 396±5˚ 396° 0 Creșterea normală a simfizei mentoniere

N-S 71±3 mm 62mm -3 Baza anterioară a craniului scurtă

S-Ar 32±˚3mm 30 mm 0 Baza laterală a craniului are dimensiune
normală

NGoAr 52…55˚ 59˚ +4 Înclinarea incorectă a ramului ascendent

NGoMe 70…75˚ 70˚ 0 Normal

Ar-Go 44±5 39 0 Dimensiunea verticală normală a ramului
ascendant

S:Ar/Ar:Go 60-75% 80% +5

Go-Me 71±5mm 60mm -6 Ramul orizontal scurt

Go-Me:N -S 100% 95% -5 Ramul orizontal scurt

S-Go:N -Me 64±2% 66% 0 Etajul facial posterior proporțional cu
etajul facial anterior

SNA 82±3,2° 82˚ 0 Maxilar corect poziționat față de baza
cranului

SNB 80±3° 73 ° -4 Mandibula retrognată

64
Diagnostic

• Odontal: – sigilă ri 16,26,36,46
• Parodontal: – nu sunt modificări patologice
• Ortodontic:
Morfologie : – Cls II/1 Angle
-Retrognația mandibulară funcțion ală
– Maxilar îngust cu protruzie și false spațiere
– DDM maxilar mediu cu false spațiere secundară protruziei
– DDM mandibular ușor cu î nghes uire secundar retruziei
– Diastemă falsă
– Cls a II -a scheletică pe un tipar normodivergent

Funcțional: – afecta rea funcției fizionomice, masticației,
fonației, de autoîntreț inere

Etilologic: – sugerea degetului

– hipotonia buzelor, aspirarea buzei inferioare
agravează anomalia

– genetic (neconcordanța dimensiunii
dentare cu dimensiunea maxilarelor)
Diferențial: Retrogantism mandibular anatomic
Diastema adevărată

Pronostic

-favorabil în prezența tratamentului

-în lipsa tratamentului poate să apară agravarea semnelor clinice , prin
aspirarea buzei inferioare ș i sugere a degetului, transformarea formei
funcțion ale a anomaliei la o formă anatomică , traumatismul dinților frontali

65
datorită poziției lor vestibulare și afectarea în timp a parodonțiului, datorită
lipsei de continuitate a arcadei și a ATM datorită ocluziei incorecte.

Tratament

• Obiective
Decondiț ionarea sugerea indexului și a aspirarea buzei inferioare

Igienizare
Tratamentul cariilor
Reducerea treptei sagitale dentare
Nivelarea planului de ocluzie
Ameliorarea profilului convex prin mezializarea mandibulei și a decalajului
sagital scheletal
Urmărirea procesului de înlocuire a dinților temporari
Contenț ia rezultatelor

• Mijloace :

Odontale, parodontale – periaj profesional și instructaj la periaj

– obturația leziunilor carioase

Ortodontice : – miogimnastică pentru orbicularii buzelor (: Nasturelul,
exercițiu di namic cu Rezistența), si pentru mușchii propulsori ai mandibulei
(se fa ce o inspirație nazală profundă, însoțită de extensia capului + propulsia
mandibulei ; cu spatele sprijinit pe perete ; se expiră pe gura lent și cu capul
flexat)

66
Opțiuni de tratament : Pacientului i s-a propus tratament plăcuța cu plan
înclinat ș i lip bumper . Lip bumper – pentru eliminarea parafuncției
(aspirarea buzei inferiore)
Plăcuță palatinală cu:
plan înclinat – pentru avansarea mandibulei și
permiterea erupției dinți lor laterali inferiori
șurub median – pentru corectarea maxilarului îngust
Elemete active :
arc vestibular – pentru retruzia incisivilor superiori
arcuri de diapazon – pentru închiderea diastemei
arcuri î n S pentru derotarea 12 si 22
Ancorat cu
crosete S tahl intre 54 si 55, 64 si 65
crosete Adams pe 16 si 26
Pacienta a refuzat tratamentul c u lip bumper dar a fost convinsă să nu mai
interpună buza. S-a făcut o cotieră purt ată noaptea pentru suprimarea sugerea
degetului.
Șurubul median a fost a ctivat de două ori pe săptămană
Indicația de purtare a aparatului a fost 24 de ore/zi, permanent , mai puțin î n
timpul meselor.
Rezultate
După purtare a aparatului s -a observat î n al 8 -lea control, o
îmbunătățire a aspectului fizionomic și funcțional prin reduc erea
convexității faciale, închiderea diasterma superioare, reducerea treptei
sagitale (mezi alizarea cu o jumătate de cuspid) . În al 12 -lea control s -au
obținut rapoarte de distalizare de 1/2 în sens sag ital, și o supraacoperire de
½ în sens vertical, p lus că forma arcadei mandibulare nu s- a rezolvat
perfect și mai exista î nghesiure. Din acest motiv, s -a decis aplicarea unui
TWIN BLOCK :
Plăcuț a Pala tinală cu ș urub median pentr u dilatarea maxilarului

67

activată o dată pe săptămână . Ancorată cu : Adams pe 16 si 26 ,Stahl intre 54
si 55, 64si 65 .
Elemente active : arcul vestibular la 1/3 cervicală a frontalilor pentru
retrudarea ș i egresiune a lor.
Plăcuța linguală cu șurub median pentru dilatare a mandibulei
activat ă o dată pe săptămână. Ancorată cu :
Stahlur i între 74 ș i 75, 84
și 85 .
Elemente active:
arcul în ciupercă pentru protrudarea inci sivilor
frontali care vor fi sectionați ulterior pentru a nu interfera cu acțiunea
șurubului ortodontic.Planul înclinat care este de 70° și este orientat de sus în
jos și înainte spre î napoi.

Figura. 28.Aspectul ocluziei după 12 luni de tratement (î nainte de Twin Block)

Figura. 29. Aspectul ocluziei dupa 6 luni de tratement cu Twin Block

68
Cazul II
Pacienta: R.T., 9 ani
Domiciliul: Cluj- Napoca
Ocupați e: elevă
Condiții socio -economice: nivel mediu
Motivul prezentării: afectarea funcției fizionomice în surâs și
vorbire, anomalia a fost observată de către părinți .
Istoricul afecțiunii: anomalia a fost observată o dată cu erupția
dinților permanenți.
Antec edente heredo -colaterale:
• Generale: nu există boli genetice sau cronice în familie
• Stomatologice: este prezentă în familie anomalia, sora.
Antecedente personale fiziologice:
• Generale: naștere eutocică, alimentație naturală 9 luni
• Stomatologice: erupție normală a dentației temporare
Antecedente personale patologice:
• Generale: bolile infecto -contagioase ale copilăriei
• Stomatologice: pacientul a urmat un program de dispensarizare
stomatologică, tratamentul proceselor carioase ale dinților temporari.
Dezv oltare generală:
• Dezvoltare generală: tip normosom (corespunde vârstei
biologice)
• Tip constituțional: mezomorf
• Dezvoltare psihică: cooperant
Examenul loco -regional:
• ATM: – amplitudinea deschiderii gurii, în limite normale 3
mm
– mișcarea de deschidere a g urii – normală.

69

– excursia mentonului și a liniei interincisive inferioare în timpul
deschiderii și închiderii gurii coincid
– excursie rectilinie simetrică a condililor, fără crepitații,
cracmente , salturi articulare, dureri și deformații.
• Sistem ganglionar nepalpabil.
• Contururi osoase integre.
• Puncte de emergență ale ramurilor trigeminale și sinusale nu
prezintă sensibilitate la palpare.
Examenul Facial
Inspecție
Normă frontală: (figura 30)
• Forma feței: rotundă
• Simetria: este păstrată
• Șanțurile feței: labiomentonier accentuat
• Fanta labială: întredeschis
Figura .30.Aspec t clinic
din normă frontală
• Poziția stomionului: normal poziționat
• Etajele faciale : proporționale
• Tegumente: fine, normal colorate, integre
• Aspectul buzelor: normal, hipotone
Normă lateral ă: (figura 31)
• Profil convex (procheilie superioară și
menton retras)
• Unghiul naso -labial normal (102°)
• Raportul buzelor: treaptă pozitivă

Figura 31. Aspect clinic din normă laterală

70

Anali za zâ mbetului (figura 32)

• Vizibilitatea incisivilor superior în zâmbet este
corespunzătoare cu vârsta
• Linia interincisivă coincide cu planul medio -sagital.
• Planul ocluzal denivelat, descendent spre
posterior
• Vizibilitatea dinților laterali în surâs: 5.4 –
6.4
• Coridoare bucale simetrice, mai larg în
dreapta.
• Expunera gingiei în surâs este vizibilă în
zonele laterale.
Figura .32.Aspectul clinic al zâmbetului

Examenul endooral:
• Igienă nesatisfăcăto are, procese carioase multiple;
• Mucoasa labială jugală, vestibulară, a planșeului și palatului de
aspect și colorație normale.
• Frenuri labiale și lingual normal inserate;
• Limba are volum și formă normală;
• Mucoasa linguală de aspect și colorație normală;
• Planșeu suplu, elastic;
• Saliva calitativ și cantitativ normală;
• Orificiul canalului Stenon și a glandelor salivare sublinguale
de aspect și colorație normale;
• Bolta palatină medie;
• Orofaringele nu prezintă modificări.

71
Examenul arcadelor:
• Dentație m ixtă
• Forma arcadei: -superioare: V;
-inferioare: U;
• Dentiția concordantă cu vârsta cronologică;
• Parodonțiul marginal – sănătos
• Depozite de placă: 1.6, 5.5,5.4,7.4,7.5,3.6

Apelul dinților :
-1mm +2m –
1mm

6 V IV III 2 1 1 2 III IV V 6

6 V
IV III 2 1

1 2 III IV
V 6

-2,5mm
Examenul monomaxilar:
Maxilarul superior: Formă în V
Afecțiuni odontale:
• 5.3- carie distală complicată
• 5.4 obturație fizionomică necorespunzătoare din punct de
vedere al morfologiei și al închid erii marginale, carie secundară.
• 5.5 – obturație fizionomică necorespunzătoare din punct
de vedere al morfolo giei și al închiderii marginale, carie
secundară
• 1.6- carie superficială ocluzală
• 6.4- obturație fizionomică necorespunzătoare din punct

72

de vedere al morfologiei și al închiderii marginale, carie
secundară
• 6.5 -obturație fizionomică necorespunzătoare din punct
de vedere al morfologiei și al închiderii marginale, carie
secundară complicată
• 2.6- sigilare necorespunzătoare

Figura 33. Aspectul arcadei maxilare înainte de tratamentu orthodontic
Modificări de poziție unidentare:

-1.1mezio – vestibulo rotat 3°,
-1.2 mezio -vestibulo rotat 3°
-2.1 mezio – vestibulo rotat 3°,
-2.2 mezio -vestibulo rotat 3°
Modificări de grup dentar:
Grup frontal Grup lateral
S Protruzie S N
T Înghesuire T Îngustare
V Suprapoziție V Denivelat

Maxilarul inferior: Formă în U.

Afecțiuni odontale:
• 7.4- carie simplă distală
• 7.5- carie complicată MO
• 3.6 sig ilare corespunzătoare

73

• 8.4 obturație fizionomică necorespunzătoare, carie secundară
ocluzală
• 8.5 obturație fizionomică necorespunzătoare, carie secundară
ocluzală și vestibulară
• 4.6 sigilare necorespunzătoare , carie secundară ocuzală

Figura 34. Aspec tul arcadei mandibulare înainte de tratamentul ortodontic

Modificări de poziție unidentare:

-3.2 disto -vestibulo rotat cu 3°
-3.1 vestibulo -versiune
-4.1 disto -vestibulo rotat cu 3°
-7.3 mezio -vestibulo rotat cu 3°
Modificări de grup dentar:
Grup fronta l Grup lateral
S protruzie S N
T Înghesuire T N
V N V denivelat

74
Examenul static al ocluzie

Figura 35. Aspectul oclu ziei înainte de tratamentul ort odontic

Tabel VIII. Examenul ocluziei statice
Molar
dreapta Canin
dreapta Grup
incisiv Canin
stânga Molar stânga
Distalizare ½
cuspid Distalizare
½ cuspid Treaptă
sagitală 4 -6
mm
Distalizare
½ cuspid Distalizare 1
cuspid
Circumscriere N linia
interincisivă
inferioară
coincide cu
ce
superioară
N Circumscriere
cuspid –
versant acoperire
1/3 acoper ire
2/3 acoperire
1/3 cuspid –
versant

Examenul funcțional
Examenul dinamic al ocluziei:
-Spațiu de inocluzie fiziologic de 3 mm,
-Propulsie spontană în fonație, cu corectarea aspectului fizionomic
-Propulsia se face la nivelul lui 1.1 cu 41 4.2; 2.1 -3.1,3.2

75
-Mișcarea de lateralitate dreaptă -5.3 -8.3,8.4
-Mișcarea de lateralitate stângă – 6.3 – 7.3, interferente pasive 1.6 -4.6

Examenul grupelor musculare:
-Orbicularii: fanta labială întredeschisă în repaus, stomionul poziție
normală, mușchii orbiculari hipotoni, buză superioară cu tonicitate
redusă;
-Limba este normotonă, poziționare normală
-Obrajii sunt normotoni fără parafuncții
-Mușchii ridicători și coborâtori ai mandibulei sunt normotoni
-Mușchii propulsori hipotoni și retropulsori hiperito ni mandibulei
Examenul funcțiilor:
-Fizionomia afectată în surâs și vorbire
-Mimică activă
-Respirație orală
-Deglutiție de tip adult
-Fonație afectată
-Funcția masticatorie este afectată
-Autoîntreținere afectată
-Aspirarea buzei inferioare.

Exami nări complementare:
➢ Studiu de model
Maxilar superior:
❖ Perimetria după Nance:

Tabel IX. Perimetrie
Perimetr
ul
(mm) Existent Ideal Deficit corectat
76 78,7 -2,7 – 3.7 75

76
❖ Indicele Pon t

Tabel X. Indicele Pont: SI= 32mm→ normodonție;
IP calculat IM calculat IP măsurat IM
măsurat Diferență/Diagnostic

40
50 –
45mm IM= -5mm
Îngustare medie
Distanța intermolară superioară: 32 V.N. 34 -35mm (34 -35 dentație
mixtă ; 36 -38 Adult)

❖ Simetros copia:
Frontal
• sagital : Săgeata sagitală( SS) măsurată= nu se poate măsura, in cisivi
au poziție diferită. SS calculată= 20;
• transversal: Linia interincisivă superioară coincide cu planul medio –
sagital;

Lateral
• sagital:N
• transversal:îngustare asimetrică a hemiarcadei 2 cu 2 mm

Maxilarul inferior:
❖ Perimetria după Nance
Tabel XI. Perimetria după Nance:
Perimetrul(mm) Existent Ideal Deficit Corectat
74 76 -2 -3 73
❖ Indicele Pont
Tabel XII. Indicele Pont: SI= 32 mm→ normodonție;
IP calculat IM calculat IP
măsurat IM
măsurat Diferență/Diagnostic
40 50 – 47 IM=-3 mm
Îngustare ușoară

77

Distanța intercanină inferioară: 25

➢ Examenul fotostatic:

Din față (clinic):
– forma feței rotundă
– simetria comisurilor palpebrale, labiale ale punctelor alare,
auriculare față de linia mediană a feței
– mentonul nedeviat
– etajul inferior mai mic față de cel mijlociu
– fanta labială închisă
– distanța stomion(St) – gnation(Gn) reprezi ntă 2/3 din etajul inferior;

Figura 36.Examen fotostatic din normă frontal
(poziționată incorrect – rotată spre drea pta)

Din profil:
– profil convex prin menton retras ;
– treaptă labială pozitivă
– tangenta gurii este 12° (retrognație man dibulară).

78

Figura 37. Examen fotostatic din normă laterală

➢ Examenul radiologic

Figura 38. Ortopantomograma
-prezența în cavitatea orală a dinților permanenți 1.2 -2.2,1.6, 2.6,
3.6,4.6, 3.2 -4.2 complet erupți cu rădăcinile complet fo rmate și
apexul deschis
-prezența int raosoasă a mugurilor 1.3,1.4 1.5,1.7,2.3,2.4,2.5, 2.7, 3.3,
3.4,3.7, 4.3, 4.4, 4.5, 4.7 coroana mineralizată și cu rădăcinile în curs
de formare, cu respectarea ordinii de erupție.
-Agenezie 3.5,

79

-Ordinea d e erupție
• maxilar PM1, PM2, C
• mandibular C, PM1 PM2
– mugurii 3.8 4.8 – mugurii coroanele in curs de formare
– poziția simetrică a condililor în cavitatea glenoidă

Figura 39. Teleradiografia de profil

Tabel XIII. Analiza scheletică
Parametri Valori
normale Valori
individuale Interpretare
NSar 123±5˚ 125˚ Poziționarea normală a mandibulei,
favorizează creșterea ortognată
SarGo 143±6˚ 144˚ N
ArGoMe 130±7˚ 122˚ N
SUM 396±5˚ 390˚ N
N-S 71±3 mm 64 mm Baza anterioară a craniului scurtă
S-Ar 32±˚3mm 33 mm N
NGoAr 52…55˚ 53˚ Înclinarea corectă a ramului ascendent

80
NGoMe 70…75˚ 65˚ Tendință de rotație posterioară
Ar-Go 44±5mm 36mm Dimensiunea verticală mică a ramului
ascendent
Go-Me 71±5mm 60mm Ramul orizontal scurtat
Go-Me:N -S 100% 94% Ramul orizonta l scurtat
S-Go:N -Me 36% 28% Înalțime anterioară mică
SNA 82±3,2° 75˚ Retrognatism maxilar
SNB 80±3° 73˚ Retrognatism mandibular
ANB 2±2,3° 2˚ N
AoBo Barbati -1
Femei 0 2,6 Clasa a II a
A/NP 0mm±3.1 -2 mm Retrogantism maxilar
Pg/NP -4mm±5.3 -7mm Retrognatism mandibular
SN/MP 32±5° 27,8° Normodivergent
FH/MP(FMA) 26±5° 21,7° Normodivergent
PP/MP 28±6° 23,2° Normodivergent
PP/OP 10±4° 9,9° Normodivergent
OP/MP 17,4±5° 13,3 Normodivergent

Diagnostic:
➢ Odontal:
-Procese carioase multiple netratate c orespunător;
➢ Parodontal:
-Gingivită cronică simplă de cauză microbiană;

81
➢ Protetic:
-Fără modificări patologice;
➢ Ortodontic:
❖ Morfologic:
-Maxilar îngust cu protruzie
-Clasa II/1
-Retrognație mandibulară funcțională
-DDM maxilar mediu cu flase spațieri se cundar maxilarului îngust și
-DDM mandibular ușor
-Retrognatism maxilar ușor
-Clasa a IIa scheletică pe un tipar normodivergent
❖ Etiologic :
-Respirația orală
❖ Funcțional:
-afectarea funcției fizionomice, masticatorii, de autoîntreținere;
❖ Diferențial:
-Retrognatism mandibular anatomic
-Prognatism maxilar

Prognostic
Bun în pre zența tratamentului ortodontic funcțional, în lipsa
tratamentului se agravează datorită persistenței respirației orale și tendinței de
rotație posterioară mandibulară.

Tratament
Obiective terapeutice:
-instructaj de periaj, igienizare
– terapie odontală
– combaterea respirației orale

82
– dilatarea maxilarului
-corectarea decalajului intermaxilar în sens sagital
– reducerea treptei sagitale
– alinierea incisivilor și închiderea spaț iilor
-menținerea lee way space -ului
– obținerea unor rapoarte ocluzale funcționale și stabile
– îmbunătățirea zambetului
-contenția și stabilizarea rezultatelor, reevaluare pentru terapie
fixă.
Mijloace terapeutice :
• Odontale și parodontale:
-igienizare și instructaj la periaj;
-tratamentul leziunilor carioase
• Etiologic: control ORL,
-exerciții respiratorii
-miogmnastică pentru oribicularii buzelor (năsturelul), pentru
mușchii propul sori (propulsii repetate și extensia capului)
• Ortodontice:
-Aparat ortod ontic: Twin Block:
➢ Placuță palatinală :
-Elemente active: arc vestibular , șurub median pentru dilatarea
maxilarului activat o data pe saptămână (90 ֯)
-Elemente de ancora j: croșet Adams 1.6, 2.6, Stahl între 5.4 -5.5, 6.4 –
6.5
➢ Plăcuță linguală:
-Elemente activ e: arc vestibular , șurub medi an pentru dilatarea
mandibulei activat o dată pe să ptămână (90 ֯)
-Elemente de ancoraj: croșet Adams 3.6, 4.6, Stahl între 7.4 -7.5, 8.4 –
8.5

83

➢ Planul înclinat este de 70° și este orientat de sus în jos și
dinainte spre î napoi.
Rezultate:
• În această fază de tratament (6 luni) s -a redus protruzia, alinierea
dințilo r frontali, planul de ocluzie s -a nivelat; mezializarea mandibulei
foarte puțin (urmează puseul de creștere).

Figura 40. Poze de etapă

84
Concluzii
1.Anomalia de clasă II/1 Angle reprezintă aproximativ o pătrime din totalul
anomaliilor dento -maxilare din lotul de studiu.
2.Repartizând pacienții în funcție de sex, se observă că sexul feminin
reprezintă două treimi din totalul cazurilor.
3.Se constată o di stribuție aproximativ egală a pacienților aflați în dentație
mixtă și a celor aflați în dentație permanentă; iar în cadrul dentației mixte se
observă un procent dublu a pacienților din etapa a doua (9 -12 ani) comparativ
cu pacienții aflați în etapa întâi ( 6-9 ani).
4.Convenind că mărimea treptei sagitale este responsabilă pentru severitatea
anomaliei, se poate spune că pacienții cu o formă medie a anomaliei (3 -6 mm)
reprezintă jumătate din totalul cazurilor; pe când pacienții cu formă ușoară a
anomaliei (1 -3 mm) și pacienții cu formă severă a anomaliei (6 -9 mm); mai >
de 9 mm se află în număr aproximativ egal.
5.Respirația orală, domină, de departe, frecvența obiceiurilor vicioase și a
parafuncțiilor asociate anomaliei în cauză. Sugerea degetului și aspirare a
buzei inferioare le întîlnim în proporție aproximativ egală, iar deglutiția
atipică este de două ori mai frecventă decât acestea.
6.Din totalul pacienților aflați în dentație mixtă au beneficiat de tratament prin
miogimnastică aproximativ o treime, iar numărul pacienților tratați cu aparate
funcționale este de două ori mai mare decât numărul pacienților tratați cu
aparate mobilizabile.
7.Pacienții care au beneficiat de tratament cu disjunctor reprezintă o treime
din numărul pacienților în dentație mixtă.

85
8.Debutul tratamentului anomaliei de clasă II/1 Angle în dentația mixtă pune
premisele reușitei, prin influențarea proceselor de creștere încă nefinalizate.

86
Bibliografie
(1) Stanciu, D., Scântei -Dorobăț, V. (1991), Ortodonție, Editura
Medicală, București.
(2) Houston, W.J.B., Stephens, C.D., Tulley, W.J. (1992), A Textbook of
Orthodontics, Wright, Oxford.
(3) Isaacson, K.G., Reed, R.T, Stephens, C.D. (1990), Functional
Orthodontic Appliances, Blackwell Scientific, Oxford.
(4) Tripathi NB, Patil SN . Treatment of class II division 1 malocclusion
with myofunctional trainer system in early mixed dentition period. J
Contemp Dent Pract. 2011;12(6):497 –500.
(5) Bishara SE. Mandibular changes in persons with untreated and treated
Class II division 1 malocclusi on. Am J Orthod Dentofacial Orthop
[Internet]. 1998 Jun 1 [cited 2018 Jul 13];113(6):661 –73. Available
from:
http://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S0889540698702276
(6) Bock N, Pancherz H. Herbst treatment of Class II division 1
malocclusions in retrognathic and prognathic facial types: A
cephalometric long -term retrospective study. Angle Orthod [Internet].
2006 Nov 15 [cited 2018 Jul 13];76(6):930 –41. Available from:
http://www.angle.org/doi/abs/10.2319/100605 -352
(7) Țărmure, V., Șerbănescu, A. (2010), Elemente de diagnostic și
tratament în ortodonție, Editura CHARMIDES, Cluj -Napoca.
(8) Dorobăț, V., Stanciu, D. (2011), Ortodonție și ortopedie dento -facială ,
Editura Medicală, București.
(9) Cocârlă, E. (1995), Ortodonție , Tipografia UMF Cluj -Napoca.

87
(10) Georgeta Zegan (2012), Ortodonție și ortopedie dento -facială.Tehnici
contemporane , Editura PIM, Iași.
(11) Feștilă, D. (2013), Ghid de examinare a modificărilor profilului facial
induse de terapia funcțională în anomaliile clasa II/1, Editura
Medicală, Cluj -Napoca.
(12) Stanciu, D., Boboc, L. (1999), Ortodonție practică , Editura Medicală,
București.
(13) Petre Firu (1971), Stomatologie infantilă Ed iția a II -a revizuită ,
Editura Didactică și Pedagogică, București
(14) Bakke, M. Moller, E. (1991), Occlusion, Malocclusion and
Craniomandibular Function. Controversies in Orthodontics.
Quintessence Publishing , Chicago.
(15) Drașovean, A. (2012), Rolul teleradiograf iei de profil în diagnosticul
anomaliilor dento -maxilare , Editura Medicală Universitară Iuliu
Hațieganu, Cluj – Napoca.
(16) Boboc, L., Telemecea, A., Stanciu, D., Stanciu, R. (2011), Ortodon ție
practică. Aparatele ortodontice , Editura Medicală, București.
(17) Cocâr lă, E. (2000), Stomatologie pediatrică , Editura Medicală
Univesitară “Iuliu Hațieganu”, Cluj – Napoca.
(18) Mesaroș, M., Liliac, G. (2005), Ortodonție – Pedodonție. Curs pentru
asistenții de profilaxie dentară , Editura Medicală Universitară “I uliu
Hațieganu ”, Clu j-Napoca.

88
(19) Clark, J.W. (2015). Twin Block Functional Therapy – Applications in
Dentofacial Orthopaedics , Ediția a 2 -a, Mosby, St Louis.
(20) Boboc, Gh. (1974), Aparate ortodontice – principii și metode , Editura
Medicală, București.
(21) Mitchell, L. (1996), An Introd uction to Orthodontics , Oxford
University Press, Oxford.
(22) Milicescu V. (1996) , Examenul clinic în ortodonție și ortopedia
dento˗facială”. Ed Cerma SRL, București.
(23) Boboc Gh. (1982), Tratamentul anomaliilor dento˗maxilare ˗ principii
și metode ”. Ed Medicală, București.
(24) Graber T. (2000 ), „ Ortodontics priciples and practice”, Mosby
Editure, Saint Louis.
(25) Boboc Gh. (1971 ), „Anomaliile dento˗maxilare”. Editura Medicală,
București.
(26) Boboc Gh. (2003), „Aparatul dento˗maxilar ˗ Forme si dezvoltare ”.
Editura Medical ă, București,.
(27) Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popoviciu O, Milicescu V.
(2001), Ortodonție și ortopedie dento -facială. Ghid clinic și therapeutic,
Editura Cerma, București.
(28) Mesaroș M. (2003), Noțiuni practice de ortodonție. Editura Medicală
Universita ră „Iuliu Hațieganu”, Cluj -Napoca.
(29) Mesaroș M, Muntean A. (2012), Medicină dentară pediatrică., Editura
Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu”, Cluj -Napoca.

89
(30) ZARNEA L. (1983), „Pedodonție”, Editura Didactică și Pedagogică,
București,.
(31) BOȚEA Gh. (1991), „Apa ratul dento -maxilar. Formare și
dezvolatre.”, Editura Medicală, București.