Italia Stat De Drept Manoila Cas.ursu Radiana Lavinia Cse An 2 [626524]

1
UNIVERSITATEA „AL.I.CUZA” IAȘI
CENTRUL DE STUDII EUROPENE
SPECIALIZAREA STUDII EUROPENE
ANUL II

“ITALIA – STAT DE DREPT”

MASTERANDĂ: Manoilă ( căs.Ursu) Radiana -Lavinia
lect.dr.Martin Mendelski

IAȘI 201 7

2
1.Generalit ăți privind statul de drept
Jaques Chevallier definește „statul de drept” ca fiind „tipul de regim politic în care
puterea statului se afla încadrată și limitată de către drept”. Conceptul statului de drept a fost
elaborat în Europa continentală la sfîrșitul secolului al XX -lea de către d octrina juridică germană,
însă expresia „stat de drept” – „Rechtsstaat” – apare pentru prima dată în terminologia juridică
germană în secolul al XI X-lea , apoi doctrina franceză – „Etait et droit” -, pentru ca treptat să se
generalizeze pe continent sub diferite terminologii proprii fiecărei limbi: „Estado de derecho” în
spaniolă, „Stato di dirito” în italiană, etc. Specialiștii apreciază că izvorul d e la care a plecat
teoria juridică în elaborarea categoriei „Rechtsstaat” este filosofia kantiană referitoare la
societatea civilă, în care individului îi sunt garantate drepturile naturale; pentru Kant
constrângerea transformă starea precară a libertățilo r subiective în stat de drept1. Principiile
„statului de drept” sunt repere metodologice de construire a lui.
Statul de drept se caracterizeaza printr -o multitudine de trasaturi, printre care se
mentioneaza si principiul separarii puterilor, adica limitar ea fiecaruia dintre cele trei puteri –
legislativa, executiva, si judecatoreasca de catre celelalte doua. O ierarhiezare a puterii
executive si a puterii judecatoresti, care sa permita controlul intre autoritatile existente in
sistemul aceleiasi puteri.2
Savantul si filozoful grec Aristotel, care in celebra sa lucrare "Politica" constata
existenta unui stat, a unor organe diferite cu atributii precis determinate, precum Adunarea
Generala
Se observa, astfel, ca descrierea lui Aristote l avea doar semnificatia unei simple
constatari a realitatilor de organizare a statului elen si nu putea fi pusa in nici o legatura cu
principiul separarii puterilor.
Altfel spus, in timp ce dreptul furnizeaza regulile generale si obligatorii, potrivit ca rora se
exercita puterea de stat, statul asigura obligativitatea normelor juridice, traducerea lor in viata.,
Corpul Magistrasilor (functionarilor) si Corpul Judecatoresc.
Italia , oficial Republica italiană este un stat unitar, republică parlamentară, afla t în
Europa de sud . Cu 61 de milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată țară a Europei și
are a treia cea mai mare economie din zona Euro și a opta din lume după PIB nominal.
În Italia, ca orice regim democratic modern, sistemul politic este baz at pe separarea
puterilor legislativă, executivă și judecătorească.

1 Draganu T. “ Introducere in teoria sii practica statului de drept” , Cluj – Napoca, 1993, p.17
2 Deleanu I.“ Drept Consti tutional si institutii politice” , 1992, Cluj – Napoca , p.25

3 Izvoarele de drept din Italia sunt, de obicei, oferite de legislația care este pusă în aplicarea
de executiv. Puterea judecătorească intervine atunci când legile sunt încălcate.
Legislația este deschisă interpretării iar jurisprudența poate influența deciziile ulterioare.
Cu toate acestea, jurisprudența nu este strict obligatorie deoarece Italia are un sistem de drept
civil în care legislația scrisă pozitivă reprezintă principalul ghid pent ru cei care o interpretează.3
Legile parlamentare reprezintă rezultatul dezbaterilor desfășurate atât în Camera dei
Deputati (camera inferioară) cât și în Senato (camera superioară) și trebuie puse în aplicare și
respectate pe întregul teritoriu al Italiei . Sunt excluse legile speciale adoptate pentru anumite
teritorii sau evenimente – de exemplu ca răspuns la un cutremur.
Legile regionale au putere juridică numai pe teritoriul regiunii în cauză și conțin
dispoziții privind numai anumite aspecte.
2. Regimul politic
Din 2 iunie 1946, Italia este republică parlamentară unitară, la acea dată, monarhia a fost
abolită în urma unui referendum constituțional. Președintele Italiei (Presidente della Repubblica),
actualmente Sergio Mattarella din 2015, este șeful de stat al Italiei , ales în funcție pentru un
mandat unic, de șapte ani, de către camerele Parlamentului reunite în ședință comună. Italia are
o constituție democratică, elaborată de Adunarea Constituantă formată de forțele antifasciste care
au contribuit la înfrângerea fasciștilor și naziștilor în Războiul Civil Italian.
 Guve rnul
Italia are un sistem de guvernare parlamentar, bazat pe un sistem de vot cu reprezentare
proporțională. Parlamentul este bicameral, dar cele două camere, Camera Deputaților (cu sediul
în Palazzo Montecitorio și Senatul (cu sediul în Palazzo Madama ), au aceleași puteri. Primul
ministru, denumit Presidente del Consiglio dei Ministri, este șeful guvernului. Primul ministru și
cabinetul său sunt numiți de către președinte, dar trebuie să obțină votul de încredere al
Parlamentului.
Deși organizarea guvern ării este similară cu cea a majorității sistemelor parlamentare,
primul ministru italian are mai puțină autoritate ca omologii săi din alte republici parlamentare.
Primul ministru nu poate cere dizolvarea Parlamentului și nu poate demite miniștri (acestea fiind
prerogative exclusive ale președintelui) și are nevoie de un vot de aprobare din partea Consiliului
de Miniștri ( deținăt orul puterii executive efective) pentru majoritatea activităților politice.
O particularitate a Parlamentului Italiei este repreze ntarea acordată cetățenilor italieni cu
domiciliul în străinătate: 12 deputați și șase senatori aleși în patru circumscripții distincte ale
diasporei. Senatul Italian este și el caracterizat de existența unui număr mic de senatori pe viață ,

3 Negru B. “ Teoria g enerala a dreptului si statului,” , Chisinau, 1999, p. 307

4 numiți de preș edinte „pentru merite patriotice deosebite în domeniile social, științific, artistic sau
literar” , iar f oștii președinți sunt senatori pe viață din oficiu .
 Justiția
Sistemul juridic italian se bazează pe dreptul roman, modificat de codul napoleonian și de
statutele ulterioare. Curtea Supremă de Casație , este cea mai înaltă instanță din Italia pentru
apeluri în cazuri civile și penale. Curtea Constituțională a Italiei (Corte Costituzionale) decide
cu privire la constituționalitatea legilor și este o inovați e postbelică.
De la apariția lor la jumătatea secolului al XIX -lea, criminalitatea organizatăa infiltrat
viața economică și socială a multor regiuni din sudul țării, cea mai notorie fiind Mafia Siciliană,
care avea apoi să se extindă și peste hotare, inclu siv în Statele Unite . Veniturile Mafiei ar putea
ajunge la 9% din PIB -ul Italiei . Un raport din 2009 a identificat 610 de comune cu prezență
mafiotă puternică, în care locuiesc 13 milioane de italieni și în care se produce 14,6% din PIB.
Cu toate acestea, la 0,013 omucideri la mia de locuitori, Italia are doar a 47 -a rată a
crimelor dintr -un grup de 62 de țări,[ clasându -se și pe locul 47 din 65 de țări la rata violurilor,
cifre relativ scăzute comparativ cu alte țări dezvoltate .
 Poliția
Există în Italia m ai multe forțe polițienești, dintre care cinci sunt agenții la nivel național.
Polizia di Stato (Poliția Statului) este forța civilă de poliție a Italiei. Pe lângă munca de patrulare
și atribuții de anchetă și aplicare a legii, ea patrulează și autostrăzil e și supraveghează securitatea
transportului feroviar, a podurilor și căilor fluvial4. Carabinieri este o organizație de tipul
jandarmeriei, cu atribuții polițienești. Ea funcționează ca poliție militară pentru forțele armate .
Guardia di Finanza (în traduc ere, Garda financiară) se află sub autoritatea Ministerului
Economiei și Finanțelor, cu rol de forță polițienească. Ea se ocupă cu securitatea publică,
financiară, economică și judiciară. Corpo Forestale dello Stato (Departamentul Forestier al
Statului) e ste responsabil cu aplicarea legilor în parcurile naționale și în pădurile Italiei.
Atribuțiile sale sunt cele de a aplica legile braconajului, de a veghea la siguranța speciilor de
animale protejate, și de a preveni incendiile forestiere .
 Armata
Armata , Marina , Forțele Aeriene Italiene și Carabinieri formează împreună Forțele
Armate Italiene, aflate sub comanda Consiliului Suprem de Apărare, prezidat de președintele
Italiei. Din 2005, serviciul militar este în întregime voluntary. În 2010, armata italiană avea
293.202 de cadre militare active , dintre care 114.778 la Carabinieri . Cheltuielile totale cu armata
efectuate de guvernul italian în 2010 se clasau pe locul zece în lume, cu 35,8 miliarde de dolari,

4 https://books.google.ro/books

5 adică 1,7% din PIB. Ca parte a strategiei de codiv iziune nucleară în cadrul NATO , Italia
găzduiește 90 de bombe nucleare americane, aflate în bazele aeriene Ghedi și Aviano .

 Relații externe
Italia este membru fondator al Comunității Europene, astăzi devenită Uniunea Europeană
(UE ) și al NATO. Italia a fost primită în ONU în 1955, și este stat membru și puternic
susținător al mai multor organizații internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OCDE), Organizația Mondială a Comerțului, Organizația pentru
Securit ate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei, ș i Inițiativa Central Europeană. A
asigurat președinția prin rotație a unor astfel de organizații: în 1994 la CSCE (un predecesor al
OSCE); G8; și la Uniunea Europeană între iulie și decembrie 2003 .
Italia susține ferm politicile internaționale multilaterale, oferind suport pentru ONU și
pentru activitățile sale de securitate internațională. În 2013, Italia avea 5.296 de militari
desfășurați în operațiuni peste hotare, în cadrul a 33 de misiuni sub egid a ONU și NATO în 25
de țări5. Italia a desfășurat trupe pentru a susține misiunile ONU de menținere a păcii din
Somalia, Mozambic și în Timorul de Est și susține operațiuni NATO și ONU în Bosnia , Kosovo
și Albania Italia a desfășurat peste 2.000 de solda ți în Afganistan în cadrul Operațiunii Enduring
Freedom (OEF) din februarie 2003. Italia susține încă eforturile internaționale de reconstrucție și
stabilizare a Irakului, dar își retrăsese contingentul militar de circa 3.200 de soldați în noiembrie
2006, păstrând doar personal civil și misiuni umanitare. În august 2006, Italia a desfășurat circa
2.450 de soldați în Liban în contextul misiunii ONU de menținere a păcii UNIFIL Italia este unul
dintre cei mai mari finanțatori ai Autorității Naționale Palestin iene, contribuind cu 60 de
milioane de euro doar în 2013. Armata Italiană este forța terestră națională de apărare, cu
109.703 de militari în 2008. Cele mai cunoscute vehicule de luptă ale sale sunt vehiculul de luptă
de infanterie Dardo distrugătorul de tancuri Centauro și tancul Ariete, iar între vehiculele aeriene
folosite se numără elicopterul Mangusta, recent desfășurat în misiuni ONU. Ea are la dispoziție
și un număr mare de tancuri Leopard 1 și blindate M113 .
Marina Italiană avea în 2008 35.200 de m ilitari activi, cu 85 de vase și 123 de vehicule
aeriene .Ea este echipată din 10 iunie 2009 cu un portavion mai mare ,distrugătoare , submarine
și frigate. După intrarea în NATO în 1949, Marina Italiană a luat parte la numeroase coaliții de
menținere a p ăcii în lume .
Corp autonom al serviciilor militare, Carabinieri constituie jandarmeria și poliția militară
ale Italiei. Deși ramurile diferite ale Carabinierilor sunt responsabile față de diferite ministere
pentru funcțiuni individuale, activitatea de ansa mblu de menținere a siguranței și ordinii publice
este supervizată de Ministerul Afacerilor Interne.

5 https://ro.wikipedia.org

6 3.Sistemul juridic din Italia
Sistemul judiciar din Italia respectă normele internaționale și comunitare, atât ce le
cutumiare cât și cele scrise, existând însa o ierarhie a izvoarelor de drept.
Conform statului de drept, o lege nu ar trebui să contravină Constituției și un act sub –
legislativ nu ar trebui să contravină unui izvor de drept.
Cadrul instituțional
De obicei, instituțiile responsabile de adoptar ea normelor juridice sunt parl amentul și
consiliile regionale, iar î n situații speciale, guvernul poate adopta legi (cu confirmări/modificări
ulterioare efectuate de parlament). Acest lucru se poate realiza numai în cazuri de urgență sau
atunci când parlam entul a delegat puterea.
În mod normal, regulamentele sunt emise de către guvern sau consiliile regionale,
împreună cu detalii privind punerea în aplicare a legilor.
Printre i zvoarele de drept din Italia se numără , în ordinea importanței: Constituția, legile (codurile
și alte legi parlament are, legi regionale) , regulamentele și dreptul cutumiar .
Un referendum poate fi un izvor de drept, dacă acesta abrogă (anulează) o lege anterioară.
Legislația este deschisă interpretării iar jurisprudența poate influența deciziile ulterioare.
Cu toate acestea, jurisprudența nu este strict obligatorie deoarece Italia are un sistem de drept
civil în care legislația scrisă pozitivă reprezintă principalul ghid pentru cei care o interpretează.6
Constituția reprezintă principalul izvor de drept. Este elaborată de o putere constitutivă și
poate fi modificată numai prin intermediul unei proceduri speciale – mult mai complexă decât
cea necesară pentru modificarea legilor de drept comun.7
Articolul 102 din Constituție inter zice instituirea de noi instanțe, „extraordinare” sau
„speciale”. Cu toate acestea, specializate în anumite materii, în cadrul instanțelor judecătorești
obișnuite, se pot înființa secții ale căror judecători sunt asistați de cetățeni care nu sunt judecător i
de profesie (o secție dedicată litigiilor agricole, de exemplu).
Articolul 103 din Constituție conține, de asemenea, o prevedere privind o serie de
instanțe speciale, inclusiv instanțele administrative, Curtea de Conturi și tribunalele militare, care
existau deja înainte de intrarea în vigoare a Constituției.
Instanțele militare (tribunali militari), care suntcompetente să soluționeze cauzele privind
delictele militare comise de membrii forțelor armate, sunt separate de sistemul judiciar comun și

6 Deleanu I., "Drept constitutional si institutii politice", vol I, Bucuresti, 199 6, pag 105.
7 Negru B., "Teoria generala a dreptului", Chisinau, 1999, pag 303.

7 sunt adm inistrate de un organ autonom denumit Consiliul Superior al Magistraturii Militare
(Consiglio Superiore della Magistratura Militare).
Procesul de luare a deciziilor
Procesul normal de adoptare a unei legi constă în trei etape:
1.inițierea : această prerogat ivă aparține guvernului, fiecărui parlamentar, grupurilor de
alegători (cetățeni), consiliilor regionale și unor instituții speciale.
2.dezbaterile și supunerea la vot: acestea pot avea loc diferite moduri, în funcție de
normele interne ale parlamentului.
3.promulgarea și publicarea: constă în promulgarea de către Președintele Republicii
Italiene și publicarea în monitorul oficial.
În Italia, activitatea parlamentului a fost influențată de rețelele clientelare .Acest
fenomen, a fost parte integrantă a transformismului, ce s -a datorat nu numai unei vechi tradiții ,
dar și validării acestuia de către factorul politic.Acesta a fost introdus ca un principiu în
funcționarea statului sau în luarea deciziilor.8
4.Concluzii
Italia este o republică democratică f undamentată pe muncă .Suveranitatea aparține
poporului, care o exercită sub formele și în limitele prevăzute de Constituție. Republica
recunoște și garantează drepturile inviolabile ale omului, egalitatea socială și demnitatea
cetațenilor, fără deosebire d e sex, rasă, limbă, religie, opinii politice, condiții personale și sociale.
Cetațenii au datoria de a contribui la progresul material și spiritual al societății. Republica, una și
indivizibilă, recunoște și promovează autonomia locală. Statul și Biserica Catolică sunt, fiecare
în domeniul său, independente și suverane, iar raporturile lor sunt reglementate de Pactele de la
Laterano – 1929 (o noua întelegere dintre stat și biserică s -a încheiat in 1985 .Toate confesiunile
religioase au aceeași libertate în f ața legii. Ordinea juridică italiană respectă normele de drept
internațional general recunoscute .

8 Antonio Gramasci „Crearea statului Italian în viziunea lui Antonio Gramasci”, ed.Adenium, 2016.

8

BIBLIOGRAFIE :
 Draganu T. “Introducere in teoria sii practica statului de drept”, Cluj – Napoca,
1993;
 Deleanu I.“Drept Constitutional si institutii p olitice”, 1992, Cluj – Napoca;
 Negru B. “Teoria generala a dreptului si statului,”, Chisinau, 1999;
 Antonio Gramasci „Crearea statului Italian în viziunea lui Antonio Gramasci”,
ed.Adenium, 2016.
 https://books.google.ro/books
 https://ro.wikipedia.org