Isus Exemplul Suprem de Umilinta In Imnul Hristologic din Filipeni 26 11
INTRODUCERE
A. Considerații generale despre imnul hristologic din Filipeni 2:6-11
Citind cu aten[ie pasajul din Epistola c]tre filipeni 2:6-11, descoperim toate elementele care dovedesc faptul c] avem de a face cu un imn =nchinat lui Hristos: modul =n care =ncepe, ritmul propozi[iilor, piciorul metric \i vocabularul poetic. Sursa ideilor exprimate =n acest imn se presupune a fi g]sit] =n cuvintele \i faptele Domnului Isus relatate de tradi[ia evanghelic].
Autorul imnului nu poate fi identificat cu precizie, =ns], mai important este faptul c] Pavel a considerat acest imn ca fiind potrivit =n contextul =nv][]turilor pe care voia s] le dea filipenilor, anume c] cel mai sigur mod de a cq\tiga este acela de a te lep]da de tine =nsu[i, cea mai sigur] cale c]tre =n]l[are este supunerea \i cel mai sigur mod de a avea laud] din partea lui Dumnezeu este prin slujirea necontenit] a celor din jur.
Cel pu[in capitolul 2 al epistolei, contextul =n care apare imnul hristologic, ne sugereaz] faptul c] filipenii erau =nsufle[i[i de propriile lor ambi[ii, se considerau superiori unii altora, c]utau =ntotdeauna moduri de a se =n]l[a pe ei =n\i\i chiar cu pre[ul bun]st]rii celor din jur, iar ideea slujirii li se p]rea =njositoare. +n primele dou] versete ale acestui capitol, Pavel =i =ndeamn] la unitate, folosind (=n v. 2) trei substantive =nso[ite de numeralul unu (fie la masculin, fie la feminin): %o sim[ire,^, %o dragoste^, %un gqnd^. +n v. 3 avem dou] sintagme care caracterizau rela[iile dintre membrii bisericii: %duh de ceart]^ \i %slav] de\art]^. Solu[ia acestei probleme este ca %fiecare s] priveasc] pe altul mai presus de el =nsu\i^. Asupra egoismului de care d]deau dovad], Pavel =i aten[ioneaz] =n v. 4, aducqnd =n discu[ie obiceiul filipenilor ca fiecare s] fie preocupat =n mod exclusiv de propriile lui interese. +n 4:2 sunt chiar nominalizate dou] persoane c]rora li se recomand] s] fie %cu un gqnd =n Domnul^.
Hristos, a\a cum este El prezentat =n imnul din 2:6-11, se opune valorilor false ale filipenilor, devenind pentru Pavel modelul suprem de tr]ire moral]. Imnul =ncepe prezentqndu-L pe Hristos =nainte de =ntrupare, avqnd natura lui Dumnezeu \i fiind egal cu El. Dar, contrar concep[iilor destinatarilor epistolei, natura lui Dumnezeu nu const] =n acapararea privilegiilor pe care ea le confer], nici =n folosirea acestui statut pentru propriul interes. Dimpotriv], Dumnezeirea +ns]\i se d] pe Sine pentru a-i =mbog][i pe ceilal[i. Astfel, Hristos a devenit om, a luat chiar %un chip de rob^ pentru a sluji omenirea. Dar, aceast] slujire nu a fost posibil] f]r] ascultare fa[] de Tat]l, ascultare la care nu a renun[at nici =n fa[a celei mai groaznice \i =njositoare mor[i, moartea %de cruce^. Ca urmare a acestui fapt, Dumnezeu L-a =n]l[at.
+n economia divin], persoana care d]ruie\te, va primi; cine sluje\te va fi slujit; cine =\i d] via[a o va cq\tiga; cine se smere\te va fi =n]l[at. Acestea sunt lec[iile pe care Pavel vrea s] le comunice filipenilor, iar imnul hristologic era atqt de elocvent =n acest sens, =ncqt apostolul a preferat s]-l citeze, \i nu s]-l pun] =n proz] sau doar s]-l comenteze.
B. Importanța subiectului
Imnul hristologic din Filipeni 2:6-11 este, dup] p]rerea multor cercet]tori, unul dintre cele mai controversate texte din epistola din care face parte \i chiar din Noul Testament. +ntrebarea care se na\te din aceast] constatare este: Ce anume a dus la un studiu atqt de intens a acestui pasaj format din \ase versete?
Cercetarea modern] constat] c] aceste versete de[in o =nc]rc]tur] teologic] (hristologic] =n mod particular) remarcabil]. +n ceea ce prive\te anumite teme hristologice, textul =n discu[ie este unul dintre cele mai consistente de pe paginile Noului Testament. A\a bun]oar], doctrina despre =ntruparea Fiului lui Dumnezeu =\i g]se\te o baz] exegetic] solid] =n imnul hristologic din Filipeni. +n mod special, putem vorbi aici despre kenoz], ca parte indispensabil] doctrinei despre =ntruparea lui Hristos, \i care =\i g]se\te o impresionant] explica[ie exegetic] =n v. 7 \i 8 din Filipeni 2. Am putea spune c] =n acest text, kenoza =\i are chiar punctul de plecare =n demersul teologic.
+n afar] de problema kenozei, care genereaz] cele mai ample controverse =n cadrul cercet]rii imnului, analiza textului =n discu[ie este important] \i pentru argumentarea altor probleme hristologice mult dezb]tute =n istoria cre\tinismului, cum ar fi preexisten[a \i pretemporalitatea lui Hristos, natura lui Hristos \i statutul S]u =n cadrul Divinit][ii.
Dincolo de importan[a teologic] a imnului, nu trebuie =n nici un caz omis] importan[a lui practic]. Etica imnului hristologic din Filipeni este deosebit de relevant] pentru cre\tin]tatea din zilele noastre, =n condi[iile =n care acest text este introdus printr-o sintagm] ce red] (=n doar trei cuvinte) tot ceea ce =nseamn] practic tr]irea cre\tin]. Este vorba de sintagma %în Hristos Isus^ din v.5. Asta =nseamn] c] ceea ce urmeaz] este o pre[ioas] descriere a ceea ce Pavel =n[elegea prin a fi %=n Hristos^.
C. Scopul și metodologia lucrării
Textul din Filipeni 2:6-11 a fost privit, =n general, din dou] puncte de vedere: unul cristologic \i unul soteriologic. De aceea, imnului hristologic i s-au dat cel pu[in dou] direc[ii majore de interpetare: prima direc[ie urmeaz] linia tradi[ional-clasic], conform c]reia imnul =l prezint] pe Hristos ca fiind exemplul suprem pentru comunitatea cre\tin], iar cea de-a doua direc[ie este o interpretare care apar[ine gqndirii moderne, conform c]reia imnul prezint] drama salv]rii aduse de c]tre Hristos.
Prin lucrarea de fa[] ne propunem s] aducem argumente =n favoarea primei direc[ii de interpretare, cea tradi[ional], \i s] demonstr]m astfel c] Hristos este prezentat ca un model etic pentru biserica din Filipi. +n acest scop, vom trece la analiza exegetic] a imnului, pentru a ar]ta c] Fiul lui Dumnezeu este un exemplu, dar nu pentru a fi imitat, ceea ce ar presupune o conduit] cre\tin] superficial], ci pentru a fi urmat, aceasta presupunqnd o tr]ire cre\tin] autentic] ce-\i g]se\te resursele =n Dumnezeu.
CAPITOLUL 1
ASPECTE INTRODUCTIVE ĴN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI
Biserica din Filipi
Fondarea bisericii din Filipi, =nsemnqnd intrarea evangheliei Domnului Isus =n Europa, este descris] foarte detaliat =n F.A. 16:12-40. Ca un frontispiciu al nara[iunii despre venirea \i lucrarea lui Pavel acolo, Luca descrie ora\ul ca fiind “cea dintqi cetate dintr-un [inut al Macedoniei \i o colonie roman]”. Aceasta =nseamn] probabil c] Filipi era un ora\ din primul district al Macedoniei mai curqnd decqt capital], onoare ce-i revenea Tesalonicului.
Relatarea din Faptele apostolilor aminte\te de prezen[a unei comunit][i iudaice =nainte de venirea misionarilor cre\tini (F.A. 16:13). Unora dintre femeile acestei comunit][i, adunate pentru rug]ciune, le-a adresat apostolul mesajul Evangheliei, iar Domnul a deschis inima Lidiei, care, dup] p]rerea unora (Ralph P. Martin, William Hendriksen, J.B. Lightfoot), era prozelit]. F.W. Beare consider] c] Lidia nu era chiar o prozelit], ci doar o p]gqn] nesatisf]cut] de religia ei \i care se ata\ase de iudei. O astfel de situa[ie era foarte favorabil] mesajului Evangheliei. Un alt convertit despre care ne vorbe\te cartea Faptelor este temnicerul (16:24-34).
Cqt despre cei care compuneau biserica din Filipi, cu toate c] se face referire la o femeie ata\at] de iudaism, s-ar p]rea c] majoritatea comunit][ii provenea din lumea p]gqn]. Numele unor membri din biseric] (2:25; 4:2,3) \i precizarea din Romani 15:26, 27 arat] c] cei mai mul[i dintre converti[i fuseser] la =nceput p]gqni \i puteau proveni din trei medii diferite: asiatic, grec \i roman.
Din =ns]\i epistola adresat] ei, mai afl]m despre comunitatea din Filipi c] a trimis daruri apostolului Pavel cqnd acesta era =nchis, prin Epafrodit. Sunt amintite, de asemenea, numele a dou] femei, Evodia \i Sintichia, care lucraser] mult pentru Evanghelie, dar care acum erau gata s] tulbure biserica prin rivalitatea lor. Este men[ionat numele lui Clement printre cele pe care Pavel le consider] scrise =n cartea vie[ii.
Apostolul nu are nici o mustrare pentru aceast] biseric] \i nu sugereaz] c] ar fi amenin[at] de vreo doctrin] fals]. Este, =ns], foatre evident c] Pavel era foarte ata\at de membrii ei. Singurul avertisment pe care li-l adreseaz] este cel privitor la discordii (Fil. 2:3-4).
Data și locul scrierii Epistolei către filipeni
Datarea tradi[ional] a Epistolei c]tre filipeni e asociat] cu captivitatea apostolului Pavel la Roma (F.A. 28:16, 30). Se vorbe\te despre Filipeni ca despre o epistol] a captivit][ii. Dar, deoarece aceast] captivitate a durat doi ani, se pune =ntrebarea =n ce perioad] a captivit][ii a fost scris] epistola? Lightfoot e de p]rere c] ea trebuie datat] =n prima perioad] a captivit][ii din dou] motive: primul se refer] la asem]n]rile de ordin lingvistic dintre Romani \i Filipeni; iar al doilea vizeaz] diferen[ele de con[inut \i limbaj dintre Filipeni pe de o parte \i Efeseni \i Coloseni pe de alt] parte, acestea din urm] fiind datate =n perioada mai tqrzie a captivit][ii apostolului.
Cei care resping datarea mai timpurie a Epistolei c]tre filipeni aduc urm]toarele argumente: (1) A fost necesar] trecerea unei perioade de timp pentru ca ostilitatea fa[] de apostol s] creasc] (1:15), iar Evanghelia s] =nainteze =n =nchisoarea unde se afla (1:12); (2) C]l]toriile care f]ceau posibil] comunicarea dintre Roma \i Filipi ocupau un oarecare interval de timp; (3) Problema judec]rii lui Pavel era deja =n discu[ie \i aceasta indic] o perioad] spre sfqr\itul deten[iei; (4) Nu putem acorda mare importan[] diferen[elor de vocabular ale lui Pavel, =ntrucqt acestea pot varia datorit] subiectelor diferite sau a caracterului mai personal al Epistolei c]tre filipeni.
Datarea scrierii c]tre sfqr\itul deten[iei \i localizarea roman] sunt sus[inute prin urm]toarele argumente: (1) Apostolul era =nchis (1:7, 13, 14, 16 etc), iar problema supravie[uirii era incert]. Sentin[a putea s] aib] ca rezultat eliberarea apostolului, pe care el \i-o dorea de dragul filipenilor (1:19, 24, 25), sau executarea lui (2:17); (2) Din relat]rile c]r[ii Faptele apostolilor cunoa\tem doar trei deten[ii: cea din 16:23-40, la prima vizit] a lui Pavel =n Filipi; cea din 21:32-23:30, arestarea din Ierusalim urmat] de doi ani de deten[ie la Cezarea (24:27); apoi cea din 26-28:16, c]l]toria la Roma ca prizonier, urmat] de doi ani de deten[ie (28:30). Epistola c]tre filipeni nu putea fi scris] =n prima dintre aceste deten[ii; (3) Aluzia apostolului Pavel la o multitudine de predicatori, unii motiva[i de rivalitate \i invidie, ne =ndreapt] mai mult ]c]tre Roma decqt c]tre Cezareea sau chiar c]tre Efes; (4) Se face referire =n Filipeni 1:13 la un aspect al captivit][ii lui Pavel : %=n toat] curtea =mp]r]teasc] \i pretutindeni aiurea to[i \tiu c] sunt pus =n lan[uri din pricina lui Isus Hristos”. Cuvqntul original desemneaz], dup] p]rerea lui Lightfoot, garda pretorului roman.
Originea cezarean], sus[inut] de Lohmeyer, e slab argumentat] \i neconving]toare. +n favoarea ei se spune c] “lan[urile” la care face referire Pavel nu se refer] la deten[ia roman], deoarece acolo el era liber s] predice. Totu\i, avqnd =n vedere c] cei doi ani de custodia libera din Fapte 28 erau pe sfqr\ite, apostolul avea parte de acum de un regim mai strict, custodia militaris.
S-a mai sugerat, de asemenea, originea efesean] a Epistolei c]tre filipeni. Exist] cqteva motive care aduc aceast] teorie =n aten[ia cercet]torilor: (1) Aluzia din 1Corinteni 15:32 despre lupta lui Pavel “cu fiarele din Efes” poate fi interpretat] atqt literal, cqt \i metaforic. Optqnd pentru aceasta din urm], se poate folosi precizarea lui Igna[iu din scrisoarea sa c]tre romani: “Din Siria pqn] la Roma m] lupt cu fiarele pe uscat \i pe mare, noaptea \i ziua, =nl]n[uit de zece leoparzi, adic] de o grup] de osta\i”. Astfel, =n 1Corinteni 15:32, Pavel poate descrie mai curqnd ostilita: cea din 16:23-40, la prima vizit] a lui Pavel =n Filipi; cea din 21:32-23:30, arestarea din Ierusalim urmat] de doi ani de deten[ie la Cezarea (24:27); apoi cea din 26-28:16, c]l]toria la Roma ca prizonier, urmat] de doi ani de deten[ie (28:30). Epistola c]tre filipeni nu putea fi scris] =n prima dintre aceste deten[ii; (3) Aluzia apostolului Pavel la o multitudine de predicatori, unii motiva[i de rivalitate \i invidie, ne =ndreapt] mai mult ]c]tre Roma decqt c]tre Cezareea sau chiar c]tre Efes; (4) Se face referire =n Filipeni 1:13 la un aspect al captivit][ii lui Pavel : %=n toat] curtea =mp]r]teasc] \i pretutindeni aiurea to[i \tiu c] sunt pus =n lan[uri din pricina lui Isus Hristos”. Cuvqntul original desemneaz], dup] p]rerea lui Lightfoot, garda pretorului roman.
Originea cezarean], sus[inut] de Lohmeyer, e slab argumentat] \i neconving]toare. +n favoarea ei se spune c] “lan[urile” la care face referire Pavel nu se refer] la deten[ia roman], deoarece acolo el era liber s] predice. Totu\i, avqnd =n vedere c] cei doi ani de custodia libera din Fapte 28 erau pe sfqr\ite, apostolul avea parte de acum de un regim mai strict, custodia militaris.
S-a mai sugerat, de asemenea, originea efesean] a Epistolei c]tre filipeni. Exist] cqteva motive care aduc aceast] teorie =n aten[ia cercet]torilor: (1) Aluzia din 1Corinteni 15:32 despre lupta lui Pavel “cu fiarele din Efes” poate fi interpretat] atqt literal, cqt \i metaforic. Optqnd pentru aceasta din urm], se poate folosi precizarea lui Igna[iu din scrisoarea sa c]tre romani: “Din Siria pqn] la Roma m] lupt cu fiarele pe uscat \i pe mare, noaptea \i ziua, =nl]n[uit de zece leoparzi, adic] de o grup] de osta\i”. Astfel, =n 1Corinteni 15:32, Pavel poate descrie mai curqnd ostilitatea =ntqmpinat] din partea oamenilor, decqt o condamnare =n aren]; (2) Relat]ri despre severitatea \i priva[iunile din captivitatea roman] avem =n 2Cor. 11:23-27. O bun] parte din coresponden[a cu corintenii pare s] reflecte o judecat] sau o serie de judec][i prin care Pavel a trecut =n vecin]tatea Efesului, unde 1Corinteni a fost scris]. Se pot aminti aici texte precum 1Cor. 4:9-13; 2Cor. 1:8-10; 2Cor. 4:8-12. Cu aceste experien[e periculoase pare a se lega \i Romani 16:3ff; (3) Exist] \i m]rturii extrabiblice despre o captivitate efesean], dar care, bine=n[eles, nu au o valoare considerabil]. Tradi[ia local] vorbe\te despre existen[a unui turn ca fiind cunoscut sub numele de “=nchisoarea lui Pavel”.
Au fost formulate dou] obiec[ii cu privire la plasarea situa[iei de criz] =n (lqng]) Efes. (a) Absen[a nea\teptat] a men[iunii despre strqngerea de ajutoare pentru s]racii din Ierusalim, men[iune care nu lipse\te =n epistolele c]tre corinteni \i romani. (b) Dac] Pavel se afla =n Efes, de ce oare nu s-a folosit de dreptul s]u de cet][ean roman cerqnd s] fie judecat de Cezar? Filipeni 1:20 face aluzie la o sentin[] nefavorabil]. Dac] apostolul era amenin[at de execu[ie, de ce nu a procedat ca =n Cezarea?
Se opteaz], =n general, =ntre datarea c]tre sfqr\itul iernii dintre 54/55 d.Hr. din Efes (Duncan) \i datarea mai tqrzie, din captivitatea roman] men[ionat] =n F.A. 28:30, p]rerile despre ani oscilqnd =ntre 61 d.Hr. \i =nceputul lui 63 d.Hr. (Martin).
Autorul acestei lucr]ri consider] argumentele dat]rii mai tqrzii ca fiind mai solide, fapt pentru care opteaz] pentru aceast] datare. Se observ] faptul c] aceast] datare dispune de argumente biblice \i istorice mai numeroase. Motivul din care Pavel nu face apel la justi[ia Cezarului const] =n faptul c] tocmai un astfel de apel l-a adus la Roma. Pericolul care-l amenin[] venea chiar din partea Cur[ii imperiale \i, omene\te vorbind, nu se f]cuse tot ce era posibil (2:17). Apostolul =\i a\tepta sentin[a con\tient de faptul c] Hristos se putea prosl]vi fie prin moartea, fie prin via[a lui (1:20).
Autenticitatea și unitatea Epistolei către filipeni
Prin autenticitate =n[elegem faptul c] Epistola c]tre filipeni a fost scris] de c]tre apostolul Pavel. Dovada intern] cea mai clar] este dat] de reflectarea personalit][ii \i a caracterului lui Pavel =n aceast] scriere. Chiar dac] epistola =ncepe men[ionqndu-l \i pe Timotei, ea continu] s] fie scris] la persoana =ntqi. +nseamn], deci, c] Pavel, \i nu Timotei, este scriitorul. Cu toate acestea, autenticitatea epistolei a fost pus] la =ndoial] de Școala de la Tübingen, care a sus[inut, printre altele, c] scrierea este =ncercarea unui discipol de mai tqrziu al lui Pavel de a-i reconcilia pe cre\tinii iudaizatori cu cei converti[i dintre neamuri.
Exist], =ns], \i dovezi externe care vin =n sprijinul autenticit][ii Epistolei c]tre filipeni. Clement din Roma (=n Epistola sa c]tre corinteni) face aluzie la epistola =n discu[ie, folosind chiar multe expresii \i sintagme asem]n]toare sau chiar identice. Policarp le aminte\te filipenilor de epistola lui Pavel adresat] lor (III.2). Irineu citeaz] din ea, considerqnd-o scris] de Pavel. Ignatiu =\i exprim] dorin[a de a fi %turnat ca o jertf] de b]utur] ()^ pentru Dumnezeu (Romani II.2).
Epistola c]tre filipeni este cunoscut] din tradi[ie ca fiind complet] =n forma =n care noi o avem. Exist], totu\i obiec[ii privind unitatea ei, legate mai ales de schimbarea brusc] de con[inut, stil \i ton din capitolul al 3-lea. +n 3 :1b) se spune : %mie nu-mi este greu s] v] scriu mereu acelea\i lucruri, iar vou] v] este de folos^. La ce se referea apostolul cqnd spunea %acelea\i lucruri^ ? Atacul vehement =mpotriva iudaizatorilor =n 3 :2, iar =n v.18 condamnarea celor ce sunt %vr]jma\i ai crucii lui Hristos^, care puteau fi atqt iudaizatori cqt \i p]gqni infiltra[i =n biseric], par a nu-\i g]si locul =ntr-o epistol] al c]rei ton general este personal \i blqnd. Fraza de =nceput a capitolului al 3-lea pare a fi mai mult o concluzie decqt introducerea a dou] capitole (3 \i 4). Pentru aceste observa[ii avem la dispozi[ie dou] explica[ii.
Intercalarea. E posibil ca pasajul =n discu[ie s] fac] parte dintr-o alt] epistol] paulin]. Policarp scrie c] Pavel a trimis epistole filipenilor (III.2), lucru care a dat de gqndit cercet]torilor. S-au propus mai multe variante cu privire la =ntinderea pasajului intercalat : Lake =l consider] cuprins =ntre 3 :1b)- 4 :3, iar Michael, doar =ntre v. 1b) \i 19.
Arrington demonstreaz] superficialitatea acestui punct de vedere, sus[inqnd o simetrie de gqndire =ntre 2:5-11 \i 3:4-11. +n primul rqnd, =nceputul capitolului al 3-lea nu este doar o trecere brusc] de la %Bucura[i-v] =n Domnul^, la %P]zi[i-v] de cqini^, ci, mai mult decqt atqt, avem de a face cu deconspirarea acelor %cqini^, %lucr]tori r]i^ \i %scrijela[i^. +n al doilea rqnd, Arrington observ] o continuitate lexical] =ntre cele dou] pasaje. +n al treilea rqnd, putem vorbi de o continuitate tematic], =n ciuda schimb]rii de ton.
Ĵntreruperea. Schimbarea de stil poate fi explicat] \i printr-o =ntrerupere =n dictarea epistolei cauzat] de o serie de ve\ti noi parvenite apostolului =n timp ce dicta epistola. Fiindu-i aduse la cuno\tin[] pericolele care amenin[au biserica din Filipi, Pavel decide s]-i avertizeze pe cre\tini asupra activit][ii iudaizatorilor. %+ncolo, fra[ii mei, bucura[i-v] =n Domnul^ pare s] fie concluzia epistolei conceput] de apostol. El este, =ns], =ntrerupt \i face men[iune despre %acelea\i lucruri^ urmat] de avertismente \i chemarea la vigilen[]. Probabil c] Pavel =i mai prevenise =ntr-o epistol] anterioar] asupra iudaizatorilor, iar acum le repeta pentru siguran[a bisericii.
Ocazia și scopul Epistolei către filipeni
Ocazia imediat] a epistolei o constituie trimiterea lui Epafrodit =n ora\ul s]u natal, Filipi (2 :25). Scopul cel mai evident al scrierii poate fi g]sit =n dorin[a lui Pavel de a-l aprecia pe acest cre\tin =n fa[a confra[ilor s]i din Filipi \i de a dezamorsa orice tendin[] critic] =ndreptat] =mpotriva lui. Mai exist], =ns] \i alte motive scopuri pentru care epistola a fost compus].
+n 1:5 \i 4:10, 14 Pavel =\i exprim] recuno\tin[a pentru ajutorul material pe care biserica i-l acordase, =n ciuda s]r]ciei cu care se confrunta. +n Epistola c]tre filipeni se g]se\te primul cuvqnt de mul[umire scris pentru suportul material acordat de filipeni, dup] cum reiese din 4 :10, 18. Ajutorul fusese, =ns], =nso[it de un alt gest demn de apreciere. Epafrodit era delegat de biseric] s] r]mqn] =n slujba lui Pavel pentru a se =ngriji de nevoile acestuia.
Bine=n[eles c] Epafrodit a adus cu sine \i ve\ti despre numeroasele tulbur]ri din biseric]. Problema care afecta cel mai mult reputa[ia bisericii era creat] de discordii (2:2-4, 14). Evodia \i Sintichia nu este un caz izolat, ci simptomul unei maladii spirituale care putea deveni fatal] pentru biseric]. Prin pasajul care urmeaz] (2 :5-11), Pavel le cere cre\tinilor s] se comporte la =n]l[imea privilegiului de a fi =n Hristos.
O alt] serie de probleme era generat] de aripa %perfec[ionist]^ a bisericii. De\i aceast] categorie de credincio\i care se credeau deja des]vqr\i[i nu este explicit men[ionat], Pavel face aluzie la ea =n 3 :15, spunqnd c] ei sunt %de alt] p]rere^.
Un alt avertisment al apostolului se refer] la ostilitatea oponen[ilor bisericii. Ralph Martin consider] c] aceasta se manifesta doar prin intermediul =nv][]turilor false, care erau pe cale s] atace biserica. Lohmeyer propune varianta unei persecu[ii oficiale, incluzqnd chiar \i martirajul.
Caracteristici ale Epistolei către filipeni
Epistola c]tre filipeni e impregnat] de c]ldur] sufleteasc] \i cordialitate ; cuvqntul s]u cheie este bucurie, care apare de \aisprezece ori pe paginile c]r[ii. Valoarea acestui termen este cu atqt mai mare cu cqt apostolul =l folosea =ntr-o situa[ie de =ncercare, =n timpul deten[iei. Acest lucru era posibil =n condi[iile =n care el c]uta permanent comuniunea cu Domnul Hristos (1:21), lucru care explic] \i folosirea atqt de frecvent] a Numelui S]u: =ncepqnd cu primele versete ale epistolei, unde citim numele divin %Hristos Isus^ \i %Domnul Isus Hristos^ \i pqn] la finalul scrierii, care este o binecuvqntare cu %harul Domnului Isus Hristos^. Cercet]torii privesc, =ns], ca locus classicus al cristologiei pauline, pasajul din 2 :5-11 cu =nv][]tura lui profund] despre preexisten[a, =ntruparea \i =n]l[area lui Hristos. Nu e nici o exagerare dac] spunem c] %epistola e plin] de Hristos^.
Continuqnd cu seria de cuvinte caracteristice epistolei, nu poate trece neobservat termenul p]rt]\ie (. La propriu, el transmite ideea particip]rii =mpreun] cu cineva la ceva (la Evanghelie =n 1 :5 ; =n Duhul – 2 :1), a =mp]rt]\i o posesiune sau o experien[] comun], \i nu o =ntrunire a cre\tinilor, dup] ideea popular] modern]. Acesta din urm] sens nu-l =ntqlnim deloc la Pavel, dup] cum constat] Lohmeyer. Termenul se refer] la =mp]rt]\irea unui obiect dincolo de experien[a subiectiv]. Cele mai importante aspecte ale koinoniei sunt :
(1) P]rt]\ia =n Evanghelie (1 :5). Martin \i Lightfoot consider] c] aceasta se refer] la ajutorul pe care biserica i l-a acordat lui Pavel. Acest aspect, =ns], nu trebuie restrqns doar la suportul financiar, ci \i la credin[a lor =n Hristos, care a luat na\tere prin auzirea Evangheliei.
(2) P]rt]\ia =n Duhul. Principala problem] e legat] de traducerea genitivului %a Duhului^ din 2 :1. Este el un genitiv obiectiv, fiind atunci tradus prin %p]rt]\ia creat] de Duhul^ sau unul subiectiv, echivalqnd cu %p]rt]\ia =n Duhul^, creat] de credincio\ii care posed] Duhul ? Concluziile celor mai mul[i cercet]tori au condus spre genitivul obiectiv : p]rt]\ie cu Duhul \i creat] de El.
(3) P]rt]\ia suferin[elor. Aceast] sintagm] trebuie interpretat] cu aten[ie. Nu putem spune c] persecu[iile \i suferin[ele =ndurate de apostol au contribuit cu ceva la r]scump]rarea f]cut] la Calvar. Aceasta a fost realizat] complet de Hristos. Pe de alt] parte, nu trebuie s] =n[elegem c] apostolul a luat parte la suferin[ele Domnului doar prin comp]timire \i imagina[ie. Gqndul unirii spirituale cu Hristos, moarte \i =nvierea Lui, care este esen[a experien[ei \i =nv][]turii lui Pavel, constituie cheia interpret]rii sintagmei.
Un alt termen caracteristic al epistolei este evanghelie, care se g]se\te de \apte ori pe paginile c]r[ii \i se refer] la lucrarea apostolic] de evanghelizare pe care Dumnezeu i-a =ncredin[at-o lui Pavel.
CAPITOLUL 2
CONSIDERAȚII PRIVIND CONTEXTUL ȘI FORMA IMNULUI HRISTOLOGIC DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI
2.1. Originea imnului hristologic din Filipeni
Problema originii imnului constituie subiectul multor discu[ii, iar pe parcursul acestei sec[iuni vom prezenta \i analiza cqteva opinii emise =n cercetarea imnului hristologic =n discu[ie. Cercetqnd problema originii acestui pasaj, =ns], se observ] faptul c] ea se ramific] =n dou] direc[ii: una legat] de cadrul de formare al imnului (de unde a fost preluat] ideea lui) , iar alta legat] de paternitatea (autorul) imnului.
2.1.1. Cadrul de formare al imnului
+n privin[a cadrului de formare al imnului hristologic, Ernst Käsemann argumenteaz] c] descrierea evenimentelor din Filipeni 2:6-11 se constituie pe baza analogiei cu Mitul r]scump]r]torului din literatura gnostic].
Ralph Martin respinge categoric acest punct de vedere =n ciuda tuturor asem]n]rilor dintre r]scump]r]torul gnosticilor \i Hristos. El sugereaz] c] Vechiul Testament constituie cadrul de formare a imnului hristologic \i anume dou] concepte =n mod special: =nv][]tura cu privire la Adam \i imaginea Robului Domnului din profe[ia lui Isaia.
P. Bonnard presupune c] mediul de formare al imnului hristologic din Filipeni este unul iudeo-gnostic. F.W. Beare, =ns], consider] c] e greu de crezut cum s-ar putea concepe asemenea idei =n mediul iudaic, fie el \i cel din diaspora, unde influen[ele p]gqne p]trunseser] adqnc. +n primul rqnd, spune Beare, limbajul nu este specific iudaismului. +n al doilea rqnd, idei ca %forma lui Dumnezeu^ sau %egalitate cu Dumnezeu^ sunt incompatibile cu mediul iudaic. Autorul mai sus amintit consider] c] tonul general al imnului este specific mediului cre\tin, un cre\tinism elenistic \i nu iudaic.
P]rerea cea mai bine argumentat] =n favoarea contrastului dintre primul Adam \i al doilea Adam ca surs] a imnului este cea a lui James Dunn, care apeleaz] la texte precum Gen. 1:26-27 \i 3:1-5. Primul Adam a fost creat %dup] chipul \i asem]narea^ lui Dumnezeu (Gen. 1:26-27) tinzqnd s] fie ca Dumnezeu =n urma tenta[iei \arpelui (Gen. 3:5). Cel de-al doilea Adam a existat %=n forma lui” Dumnezeu, dar n-a considerat egalitatea cu Dumnezeu %un lucru de apucat^. Ceea ce primul Adam a pierdut, a fost reg]sit \i restaurat de al doilea Adam, de Hristos.
Dunn afirm], de asemenea, c] ideea preexisten[ei lui Hristos nu este clar], deoarece ideea de baz] a imnului se concentreaz] asupra a ceea ce =i diferen[iaz] net pe cei doi Adam, \i anume alegerea. Dac] alegerea f]cut] de Isus a fost =n preexisten[a sau =n istoricitatea Sa este o problem] care nu are de a face cu imnul.
Hawthorne are dreptate spunqnd c] aceast] c]utare a originii imnului s-ar putea s] fie una f]r] solu[ionare \i, mai mult decqt atqt, nu este nici cea mai important] problem] legat] de text. Autorul amintit este de p]rere c] ideea imnului a fost un anume eveniment din via[a lui Isus, probabil cel care descrie momentul =n care Isus a sp]lat picioarele ucenicilor Lui (Ioan 13:3-7). Acest eveniment a fost interpretat =n tradi[ia evanghelic] \i redat sub forma unui imn. Comparqnd aceste dou] texte, Hawthorne nu inten[ioneaz] a sugera o oarecare dependen[] a lui Pavel de Ioan sau a lui Ioan de Pavel, deoarece e posibil ca ace\tia s] fi avut la dispozi[ie aceea\i tradi[ie evanghelic].
Este greu de crezut c] apostolul Pavel a preluat un motiv din afara sferei cre\tine (ne referim mai ales la mediul gnostic) cu scopul de a-i chema pe cre\tinii din Filipi la o tr]ire etic]. Nu trebuie uitat faptul c] o mare parte din comunitatea filipenilor era format] din p]gqni converti[i. Este foarte posibil ca destinatarii epistolei s] fi cunoscut sursa primar] a textului inclus de Pavel =n capitolul al 2-lea, iar =n acest caz, chiar \i =n condi[iile adapt]rii mitului p]gqn, mesajul c]ruia apostolul =i confer] o importan[] deosebit] pentru cre\tini ar fi fost compromis.
2.1.2. Paternitatea imnului
Lohmeyer, autorul uneia din primele lucr]ri de analiz] a imnului din cercetarea modern] (Kyrios Jesus), este de p]rere c] imnul a fost compus =n greac] de c]tre un cre\tin a c]rui limb] nativ] era aramaica \i era cqntat la serbarea Cinei Domnului =n biserica din Palestina.
Observqnd apoi folosirea cuvintelor, Lohmeyer ajunge la concluzia c] ele difer] de vocabularul celorlalte epistole pauline, ceea ce =nseamn] c] autorul nu poate fi Pavel. El se refer] la cuvinte ca (%n-a luat ca un lucru e apucat^), care nu se mai g]se\te nic]ieri =n Noul Testament. Aminte\te apoi cuvinte ca (%s-a dezbr]cat^ sau %S-a golit^), (%=n]l[at^), (%=nf][i\are^) \i (%chipul^ sau %forma^), cuvinte nemai=ntqlnite =n texte pauline. Pentru a-\i sus[ine opinia, el continu] cu observa[ia c] anumite subiecte familiare =nv][]turii pauline lipsesc: semnifica[ia r]scump]r]toare a mor[ii lui Hristos pe cruce, =nvierea lui Isus care de obicei nu apare separat] de glorificare.
Hawthorne las] problema deschis] =n privin[a autorului imnului hristologic din Filipeni. El spune doar c] imnul poate fi rezultatul unei medita[ii a lui Pavel sau a unui cre\tin contemporan sau =nainta\ al lui Pavel, dar pune un accent deosebit pe evenimentul care l-a inspirat pe autor (sp]larea picioarelor din Ioan 13).
F.W. Beare presupune, de asemenea, c] imnul ar putea fi crea[ia unui cre\tin, dar nu neap]rat =nainta\ al lui Pavel, provenit dintre p]gqni sau necunosc]tor al teologiei apostolului. El poate fi chiar un compozitor talentat din cercul apropia[ilor lui Pavel, a c]rui gqndire hristologic] s-a format prin cea paulin].
Ralph Martin prezint] dou] dintre direc[iile principale oferite de cercetarea modern] =n privin[a paternit][ii imnului hristologic. Prima spune c] Pavel a preluat textul ca pe o m]rturisire de credin[] din cre\tinismul primar pe care a introdus-o =n epistol] pentru a =nt]ri apelul adresat filipenilor de a avea %gqndul lui Hristos^. Potrivit celei de-a doua presupuneri, Pavel ar fi compus imnul =nainte de scrierea epistolei, iar acum =l folose\te =n interesul s]u pastoral pentru biserica din Filipi.
+nainte de a trage o concluzie, Martin face cqteva observa[ii logice =n aceast] privin[]. +n primul rqnd, faptul c] pasajul e conceput =n stilul unui imn liturgic explic] unele caracteristici distincte semnalate, cum ar fi absen[a unor teme specific pauline, pe care apostolul le dezvolt] cu alte ocazii sau vocabularul diferit. Era normal ca Pavel s]-\i aleag] cuvintele =n func[ie de stilul de compozi[ie pe care \i-l propunea. +n al doilea rqnd ne d]m seama din pasaje ca 1Cor. 13 c] Pavel era capabil de a scrie =ntr-un stil foarte solemn \i poetic.
Bine=n[eles c] nu putem fi dogmatici =ntr-o problem] atqt de relativ] cum este cea a paternit][ii imnului hristologic. Constat]m, =ns], cu siguran[] faptul c] aceste versete oricare ar fi autorul lor, sunt deosebite de restul epistolei \i au forma unui citat pe care Pavel =l folose\te pentru a-i =ndemna pe filipeni la smerenie. Folosind o imagine vizual], Hunter spune c] imnul este %ca un petec ro\u cusut =n [es]tura =ndemnurilor^.
2.2. Structura imnului hristologic din Filipeni
Discu[ia despre forma versetelor din imnul hristologic din Filipeni 2:6-11 are =n vedere aranjarea versetelor, precum \i stilul lor, privite din cqteva pespective.
+n general, cercet]torii sunt de comun acord cel pu[in asupra unui lucru, \i anume c] pasajul din Filipeni 2 cuprins =ntre versetele 6 \i 11 constituie un exemplu foarte relevant de imn cre\tin folosit =n biserica primar]. Cel care a observat \i cercetat pentru prima dat] natura poetic] a textului a fost Johanes Weiss (1899), urmat de Lohmeyer (Kyrios Jesus \i comentariul s]u la Filipeni), J. Jeremias (Studia Paulina) \i R.P. Martin (Carmen Christi).
+n[elegerea cercet]torilor, =ns], a disp]rut repede atunci cqnd s-a =nceput analiza structural] a imnului. Unii =l v]d ca fiind compus din \ase strofe a cqte trei versuri fiecare. Primele trei strofe descriu umilirea lui Hristos (v.6-8), iar ultimele trei descriu =n]l[area Lui (v.9-11). Ace\tia (Lohmeyer \i al[ii), =ns], omit sintagma (%\i =nc] moarte de cruce”), deoarece ea nu se =ncadreaz] =n structura propus].
O alt] p]rere este c] imnul ar fi format dintr-o serie de cuplete, \i anume \ase perechi ordonate =n a\a fel =ncqt s] sune asemenea versurilor unui cqntec: A. v. 6; B. v. 7a; C. v.7b; D. v. 8; E. v. 9; F. v. 10a-11a. A spune, =ns], c] imnul se potrive\te unei astfel de structuri =nseamn] a omite expresii, sintagme \i chiar propozi[ii precum: (%\i =nc] moarte de cruce”), (%al celor din ceruri, de pe p]mqnt \i de sub p]mqnt^) \i (%spre slava lui Dumnezeu Tat]l^).
Hawthorne aminte\te p]rerile unor cercet]tori precum Dibelius \i Gamber, care consider] c] imnul are cinci strofe de diferite m]rimi, cu versuri de lungimi diferite: A. v. 6-7a; B. v. 7b-8; C. v. 9-10a; D. v. 10b-11a; E. v. 11b-c. Aceast] concluzie cere, de asemenea, modific]ri ale textului precum omiterea lui , a sintagmei \i schimbarea lui =n .
S-a mai propus \i structurarea imnului =n patru strofe, fiecare cu cqte patru rqnduri: A. v. 6-7a; B. v. 7b-8; C. v. 9-10a; D. v. 10b-11 (Collange). Aceast] variant] nu modific] formal textul, =ns] =l schimb] gramatical prin faptul c] divizeaz] unele versete unde nu ar trebui s] fie divizate.
Imnul a mai fost =mp]r[it =n func[ie de cele trei stadii =n care Hristos este prezentat: A. preexisten[a – v. 6-7a; B. =ntruparea – v. 7b-8; C. glorificarea – v. 9-11 (Gundry – %Style and Substance in <The Myth of God Incarnate> according to Philippians 2:6-11^)
Acestea sunt doar o parte din sugestiile cu privire la structura imnului hristologic din Filipeni 2. Dac], =ns], acord]m o aten[ie exagerat] diferen[elor dintre presupunerile cercet]torilor, vom ajunge s] ne =ndoim de faptul c] vreodat] se va \ti cum a ar]tat imnul =n faza lui original], din moment ce varianta pe care o avem acum nu corespunde cu tiparele prezentate mai sus. A =ncerca s] omitem sau s] modific]m anumite p]r[i ale textului pentru a se potrivi unei structuri preconcepute poate atrage suspiciuni =n privin[a procedurii de analiz] \i =ntrebarea dac] nu cumva totul este un fel de joc =n care cercetarea este antrenat].
+n aceste condi[ii, pentru a-\i atinge scopul, lucrarea de fa[] =\i propune ca pe parcursul investig]rii (1) s] accepte toate cuvintele, sintagmele \i propozi[iile din text ca parte a imnului original, (2) s] recunoasc] faptul c] un astfel de imn apar[inqnd cre\tinismului primar s-ar putea s] nu fie compus dup] un anume tipar, a\a cum \i-ar dori, poate, cercetarea modern] \i (3) s] resping] afirma[ia c] =n[elegerea corect] a imnului depinde de elementele de prozodie ale imnului.
2.3. Rolul imnului hristologic în Epistola către filipeni
Am demonstrat deja faptul c] pasajul din Filipeni 2:6-11 reprezint] un imn hristologic cu form] ritmat] \i a fost compus ca o m]rturisire de credin[] =n cre\tinismul primar. Problema rolului pe care imnul =l are =n cadrul epistolei a fost, de asemenea, dezb]tut] fie o dat] cu autenticitatea epistolei, fie o dat] cu paternitatea imnului.
Lohmeyer, care a spus c] imnul a fost compus =n greac] de c]tre un cre\tin a c]rui limb] nativ] era aramaica, e de p]rere c] Pavel a preluat acest text \i l-a introdus =n scrisoare pentru a-\i sus[ine =ndemnul adresat filipenilor de a fi %=n Hristos^. Dup] p]rerea lui, pentru a fi interpretat, imnul hristologic trebuie privit separat de contextul epistolei \i chiar de contextul paulin. Faptul c] Hristos este prezentat =n text ca un exemplu de umilin[] ce trebuie urmat i se pare demodat pentru a fi considerat adev]ratul subiect al imnului.
Aceasta este, =n general, atitudinea exegezei moderne fa[] de imnul hristologic din Filipeni, care spune c] Pavel nu a oferit un exemplu comunit][ii, ci a vrut s] le spun] c] c] ei sunt deja =n Hristos \i trebuie doar s] ac[ioneze ca atare. +n aceste condi[ii, mesajul imnului ar suna ca un =ndemn de felul %fi[i mereu ceea ce deja sunte[i!^
Aceste idei sunt preluate de Käsemann care consider] c] imnul hristologic din Filipeni 2:6-11 nu trebuie =n[eles =n termeni etici care +l prezint] pe Hristos ca exemplu de urmat, ci =n termeni kerigmatici, ca pe o dram] a salv]rii care nu are nimic de a face cu ce s-a spus =n versetele precedente ale capitolului doi. Käsemann vede aici mitul unei fiin[e preexistente care s-a =ntrupat, a coborqt ca salvator, a fost ispitit, a trebuit s] aleag] =ntre bine \i r]u \i a dobqndit titlul de %Domn^ prin faptul c] a f]cut alegerea bun], spre deosebire de =ngerii r]i. Despre ace\ti =ngeri r]i, \i nu despre oameni se epune =n v. 10 c] =\i vor pleca genunchii =naintea lui Hristos. Dup] cum =n mit R]scump]r]torul elibereaz] lumea de puterile cosmice care o subjug], tot a\a Hristos elibereaz] omenirea prin ascultarea Sa e Tat]l.
Ca adept al %hristologiei adamice” din imn, Norman K. Bakken analizeaz] imnul =n contextul capitolului doi, dar consider] c] tocmai acest context contrazice ideea prezent]rii lui Hristos ca exemplu. Bakken este sigur c] Pavel a cunoscut mitul gnostic al R]scump]r]torului, dar nu s-a folosit de el pentru scopurile sale. +n versetele anterioare imnului, Pavel spune c] se bucur] de cre\tinii din Filipi. S] fi f]cut acest lucru doar din tact pastoral? Care erau prerogativele la care ei trebuiau s] renun[e, dac] =n versetele urm]toare (6-11) avea s] li se prezinte un exemplu? Bakken face apoi paralela Adam-Hristos de unde trage concluzia c] imnul +l prezint] pe Hristos ca fiind omul a\a cum Dumnezeu a inten[ionat s] fie.
James Dunn, spre deosebire de ceilal[i cercet]tori aminti[i mai sus, consider] c] imnul hristologic este o continuare a apelului pe care Pavel =l adreseaz] filipenilor =n 2:1-4, chiar =n condi[iile =n care imnul prezint] contrastul dintre Adam \i Hristos. Al doilea Adam este v]zut ca un model de via[] care nu a acaparat, ci a d]ruit \i a c]rui cale c]tre glorificare a fost sacrificiul suprem.
Frank Stagg se opune categoric lui Käsemann ar]tqnd problemele interpret]rii propuse de el. +n primul rqnd, Käsemann confer] imnului o origine elenistic], ceea ce nu este absolut sigur. +n al doilea rqnd, interpretarea dat] de Käsemann nu este prea util] =n zilele noastre. Ea se potrive\te mai curqnd lumii antice, =n care imnul a fost compus, deoarece atunci se credea c] destinul omenirii era condus de puterile cosmice. Ast]zi doar unii din contemporanii no\tri se mai ghideaz] dup] horoscop, dar pentru cei mai mul[i ideea imnului ar fi irelevant].
P]rerea lui Stagg, =mbr][i\at] \i de autorul acestei lucr]ri, este c] oricare i-ar fi originea, imnul se integreaz] perfect =n context, care este \i cel mai bun ghid pentru o interpretare corect]. Stagg afirm] cu sarcasm c], dac] ideea de model =i =nfrico\eaz] pe exege[ii moderni, ar fi trebuit s] g]seasc] un motiv de team] mai =ntqi =n v. 3 care cheam] =n mod clar la umilin[] (). A fi mqndru de propria smerenie este, =ntr-adev]r ridicol, dar Pavel face apel la o umilin[] autentic], indiferent de sacrificiul pe care aceasta =l presupune.
Obiec[ia c] nimeni nu-l poate urma pe Hristos deoarece nimeni nu este preexistent, nu se poate =ntrupa, nu poate muri pe cruce \i nici nu poate fi glorificat i se pare lui Stagg o caricatur], \i nu exegez]. Biblia este plin] de astfel de %pedanterii^. De exemplu: %Voi fi[i dar des]vqr\i[i, dup] cum \i Tat]l vostru cel ceresc este des]vqr\it^ (Mt. 5:48); %B]rba[ilor, iubi[i-v] nevestele cum a iubit \i Hristos Biserica \i S-a dat pe Sine pentru ea … (Ef. 5:25). Cerin[ele acestor versete nu sunt simple, dar nu trebuie considerate absurde. Nu exist] nici un motiv real pentru ca filipenii s] nu fi g]sit =n Hristos un model la =ndemqna lor. Faptul c] suntem deja %=n Hristos Isus^ nu exclude chemarea de a-I urma exemplul =n d]ruire, umilin[] \i supunere.
CAPITOLUL 3
PREEXISTENȚA LUI HRISTOS
3.1. Chipul lui Dumnezeu Tatăl în Hristos
Propriu-zis, imnul =ncepe cu versetul 6, care descrie nu numai statutul anterior =ntrup]rii lui Hristos, ci \i pozi[ia pe care El a ocupat-o =n acel statut. Preexisten[a lui Hristos este sub=n[eleas] din fraza .
Cuvqntul ini[ial, pronumele relativ , leag] identit][ile lui Isus cel istoric din v. 5 \i Cel care exista =nainte de =ncarnare. Versetul 6 descrie =n prima sa jum]tate preexisten[a lui Hristos, iar =n a doua relateaz] pe scurt ce s-a petrecut =n acea perioad].
Versetul spune c] Hristos %era =n forma lui Dumnezeu” ( -%avea chipul lui Dumnezeu” – trad. Cornilescu), propozi[ie greu de interpretat, deoarece termenul apare doar aici \i =n v. 7 =n Noul Testament. Știm, totu\i, c] autorul nu a inten[ionat s] spun] c] Hristos era %forma lui Dumnezeu” a\a cum Pavel a spus despre b]rbat c] este %chipul \i slava lui Dumnezeu” (1Cor. 11:7). El nu a scris (%forma lui Dumnezeu^), ci (%=n forma lui Dumnezeu^), ca \i cum Dumnezeu ar fi o sfer] =n care Hristos exista (Käsemann).
Genitivul arat] c] nu Dumnezeu +nsu\i este subiectul ac[iunii, dar ceea ce se spune despre subiect este caracteristic lui Dumnezeu. Astfel, Subiectul ac[iunii este %ca Dumnezeu^, deci o Persoan] distinct] care dispune de o rela[ie unic] cu Dumnezeu prin esen[a Sa.
, a\a cum este el folosit =n literatura greac], avea ca sens propriu %ceva care poate fi perceput prin sim[uri” sau %o form] exterioar]^ (mai degrab] ceea ce determin] materia, f]cqnd din ea cutare sau cutare esen[] dotat] cu caractere proprii). El exprima acea imagine exterioar] care izbe\te privirile. De exemplu, despre copii se spunea c] reflect] aceast] imagine a p]rin[ilor ().
Totu\i, atunci cqnd acest termen =i este aplicat lui Dumnezeu, un astfel de =n[eles nu este adecvat, deoarece Dumnezeu este invizibil (Col. 1:15; 1Tim. 1:17) \i nu poate fi perceput de sim[urile umane. Mai mult, unii cercet]tori sunt de p]rere c] =n acest pasaj nu avem de a face cu nici o urm] a =n[elegerii termenului din punctul de vedere al filosofiei elenistice.
S-a presupus c] ar fi =n[elesul lui =n acest pasaj, din moment ce echivalentul formei exterioare a lui Dumnezeu =n Vechiul Testament era slava Domnului (Ex. 16:10; Lev. 9:16; Num. 12:8). Dac] a\a stau lucrurile, expresia poate fi luat] \i ca referire la cuvintele Hristosului =ntrupat din Ioan 17:5, dar ea nu mai poate fi asem]nat] ca =n[eles cu din v.7.
Al[ii au sugerat c] este sinonim cu (imagine) \i =ntregul imn trebuie v]zut =n leg]tur] cu texte ca Gen. 1:26-27 \i Gen. 3:1-5 . Ace\ti exege[i consider] c] Pavel este autorul imnului, iar aici vorbe\te =n termenii opozi[iei „primul Adam – al doilea Adam” (cf. Rom. 5:18-19; 1Cor. 15: 45-47). Dac] primul Adam care era dup] chipul lui Dumnezeu a gre\it =ncercqnd s] devin] ca Dumnezeu, al doilea Adam nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu “un lucru de apucat”. Acesta din urm] a fost omul a\a cum Dumnezeu a inten[ionat ini[ial s] fie. +n aceste condi[ii trebuie spus faptul c] versetul nu se refer] la preexisten[a lui Cristos, ci la starea lui p]mqnteasc], a\a cum face Dunn. Dac] nu li se atribuie amqndurora existen[e umane, paralela dintre cei doi Adam nu are sens.
A afirma, =ns], c] imnul =l prezint] doar pe Hristos cel p]mqntesc =nseamn] a nega faptul c] imnul =l prezint] pe Hristos ca exemplu pentru cre\tini, deoarece umilirea Lui a constat =n primul rqnd =n =ntrupare. Pentru a ilustra acest exemplu trebuie ar]tat c] Cel care =n starea Lui preexistent] era %=n forma lui Dumnezeu^ este Aceea\i Persoan] divin] care S-a =ntrupat \i a fost %ascult]tor pqn] la moarte \i =nc] moarte de cruce^. Logosul este Acela care a schimbat chipul dumnezeiesc cu chipul de rob. Apoi, faptul c] v. 6 vorbe\te despre preexisten[a lui Hristos este dovedit \i de structura imnului, care urm]re\te traseul natural al Mqntuitorului =ncepqnd cu pozi[ia cereasc], venirea Sa pe p]mqnt prin =ntrupare, =n]l[area \i, =n final, glorificarea Sa.
nu trebuie identificat nici cu , pentru c] el nu se refer] la o fiin[] abstract], ci la o natur] concret] \i la atributele ei. Chiar \i =n =n[elesul lui primar din filosofia greac], el transmite ideea formei care define\te, structureaz] \i confer] un tip entit][ii pe care o reprezint]. Dar nici nu poate fi echivalat cu forma exterioar], schimb]toare, redat] de obicei prin termenul .
Lightfoot, la rqndul s]u, atunci cqnd discut] diferen[a dintre \i , spune c] % implic] participarea =n \i atributele eterne.^ Dac] lu]m =n considerare \i forma verbal] din Gal. 4 :19, vom observa c] el are sensul de dezvoltare a vie[ii lui Hristos =n interiorul cre\tinului, manifestat] apoi =n exterior.
a mai fost interpretat ca “statut” sau “condi[ie”. +n aceast] situa[ie, el se refer] la pozi[ia “original]” a lui Hristos fa[] de Dumnezeu. El era “primul om” de[inqnd un loc unic =n via[a divin] \i fiind una cu Dumnezeu. Sensul de condi[ie ar fi cel mai potrivit \i =n rela[ia cu v.7b. Acestei interpret]ri i s-ar aduce, totu\i, obiec[ia c] nic]ieri =n literatura greceasc], nu are un asemenea =n[eles.
Pentru a avea o interpretare cqt mai precis] a acestui termen, trebuie s] recunoa\tem c] =n[elesul lui este foarte inexact, dar, =n acela\i timp s] recunoa\tem c] =n textele antice grece\ti, termenul exprima modul =n care un lucru ap]rea sim[urilor noastre. Putem spune c] el exprim] o form] care arat] perfect entitatea pe care o reprezint], dar \i o esen[], nu abstract], ci subzistent] =n individ \i existent] atqta timp cqt individul respectiv exist].
Cqnd acest cuvqnt este raportat la Dumnezeu, el se refer] la profunzimea existen[ei Lui, la ceea ce este =n El +nsu\i \i care dep]\e\te nivelul =n[elegerii \i al sim[urilor noastre. se refer] atunci la natura \i caracterul lui Dumnezeu.
De aceea, a spune c] Hristos exista =nseamn] a spune c], =n afara naturii Sale umane, Hristos nu a avut nici un alt mod de existen[] diferit de cel prin care poseda toate calit][ile pe care \i Dumnezeu le poseda. El %avea =n interior \i afi\a =n exterior =ns]\i natura lui Dumnezeu.^
Folosirea acestei expresii enigmatice poate fi explicat] prin faptul c] autorul imnului a fost un cre\tin foarte ata\at de ideea de monoteism, \i care, nevrqnd s] spun] direct “Hristos este Dumnezeu”, dar inten[ionqnd s]-\i exprime convingerea despre divinitatea lui Hristos, a recurs la o exprimare indirect] a acestei realit][i.
3.2. Coexistența lui Hristos cu Dumnezeu Tatăl
Dup] ce am demonstrat c] Hristos era de aceea\i natur] cu Tat]l, pentru a trata subiectul preexisten[ei lui Hristos, a\a cum reiese el din imnul hristologic =n discu[ie, e necesar s] continu]m cu analiza unei tr]s]turi a preexisten[ei lui Hristos, care este coexisten[a lui Hristos cu Tat]l.
Cuvqntul ce urmeaz] dup] sintagma \i care o atribuie lui Hristos este verbul , care este tradus de obicei prin %a fi^, %a exista^, %a avea^. Sensul lui nu red] ideea pur] de %a fi^, ci aceea de %a fi =n posesia …^(F.A. 6:3; 4:37) Acest verb, =ns], este compus din dou] particule : (%sub^) \i (%=nceput^) – termen introdus pentru prima oar] de Thales cu sensul metaforic de substrat al tuturor lucrurilor, acel %ceva^ nediferen[iat de la care =ncepe orice generare, =ntrucqt nimic nu se na\te din nimic, iar lucrurile trebuie s] aib] toate o origine. Mai tqrziu, Aristotel =i va da sensul special de %principiu^: principiul este atqt ceea ce este prim, punctul de plecare, cqt \i element fondator al explica[iei cauzale).
Rezult], deci, c] el implic] no[iunea de existen[] sau condi[ie atqt =nainte de circumstan[ele men[ionate, cqt \i =n continuarea lor. Thayer propune chiar o traducure de genul: %a fi (avea) =nc] de la origine^. +n contextul analizei de fa[], Hristos era atqt =nainte de =ntruparea Sa (nu putem vorbi de originea lui Hristos), cqt \i dup] na\tere. Interesul imediat al lucr]rii este, =ns], legat =ndeosebi de preexisten[a lui Hristos \i realitatea divinit][ii Sale =n raport cronologic cu =ntruparea, =n condi[iile =n care verbul este la participiu \i, deci, exprim] o ac[iune continu].
Lightfoot este \i el de p]rere c] denot] o %existen[] anterioar] momentului =n discu[ie^, dar nu neap]rat una etern]. El spune, =ns], c] ideea eternit][ii reiese clar din contextul divinit][ii lui Hristos. Expresia este echivalent] frazei din Ioan 1:1: …
Am amintit, =ns], mai sus o serie de cercet]tori care sus[in perspectiva %primul Adam – al doilea Adam^ =n interpretarea imnului, situa[ie =n care, spunem noi, ar fi negat] preexisten[a lui Hristos din imnul cristologic =n discu[ie. Cel mai relevant pentru acest studiu este punctul de vedere al lui Dunn. El spune c] preexisten[a lui Hristos este ilustrat] =n imn doar prin %hristologia celui de-al doilea Adam^. Relatarea vechi-testamental] despre via[a lui Adam poate fi =mp]r[it] =n dou] mari etape : etapa de dinainte de c]dere, cqnd Adam beneficia de prezen[a lui Dumnezeu (\i de pomul vie[ii) \i etapa de dup] c]dere, cqnd Adam a fost supus mor[ii fizice. Dunn vede =ntre aceste dou] etape tranzi[ia de la adam cu sensul de %omenire^, la adam (omul ca cel de ast]zi)– tat]l lui Set \i al celorlal[i urma\i.
Oricqt ar fi de alegorizat] aceast] perspectiv] a celor doi Adam, ea nu constitue un argument satisf]c]tor, deoarece, cel pu[in din punctul de vedere al preexisten[ei, compara[ia dintre cei doi nu este viabil].
Colin Brown, un sus[in]tor al %hristologiei celui de-al doilea Adam^, recunoa\te c] din cinci puncte ale compara[iei Adam-Hristos, a\a cum o concepe Dunn, trei sunt =ndoielnice: %supunerea sub robia p]catului^, %supunerea fa[] de moarte^ \i %=n]l[area glorioas]^. Dintre acestea, primul se potrive\te lui Adam, dar nu \i lui Hristos, iar urm]toarele dou] sunt valabile pentru Hristos, dar nu \i pentru Adam.
Brown =l interpreteaz] pe cu sensul lui primar de %form] exterioar]^, dar \i =n aceste condi[ii ajunge la concluzia c] Fil. 2:6 sugereaz] mai mult decqt o simpl] compara[ie =ntre Adam \i Hristos. Astfel, Hristos este manifestarea vizibil] (p]mqnteasc]) a lui Dumnezeu. El prive\te v. 6 mai mult prin prisma conflictului dintre Hristos \i Satan. Esen[a tuturor ispitelor pe care Domnul a trebuit s] le =nfrunte consta =n a fi ca Dumnezeu: fie prin exercitarea gre\it] a autorit][ii sale, fie prin supunerea fa[] de Satan.
Brown mai aminte\te acuza[iile aduse Domnului Isus de a se fi pretins Dumnezeu. El presupune c] Diavolul i-a imputat atunci lui Hristos un pact cu el. +n aceste condi[ii, Fil. 2:6 este o repudiere a acestor acuza[ii, spunqnd c] Hristos nu \i-a folosit calitatea de a fi %ca Dumnezeu^ nici =n modul =n care i-a sugerat-o Diavolul, nici =n modul =n care a =ncercat Adam s-o fac]. +n calitate de manifestare vizibil] a Dumnezeirii, El a fost ascult]tor de Tat]l pqn] la moarte.
Brown vede, a\adar, pasajul prin prisma luptei dintre bine \i r]u, concretizat =n conflictul dintre Hristos \i Satan. Interesant este, =ns], faptul c] el pune sub semnul =ntreb]rii ideea existen[ei pretemporale a lui Hristos =n imn. Dar oare se poate restrqnge un astfel de conflict doar la existen[a terestr] a lui Hristos?
Vorbind despre rela[ia dintre forma Dei \i forma servi , =n contextul %imnului umilirii \i =n]l[]rii lui Hristos^, Karl Barth afirm] c] eternitatea =n care El +nsu\i este %adev]ratul timp^ \i Creatorul timpului este revelat] tocmai =n faptul c], de\i timpul nostru este unul al p]catului \i al mor[ii, El poate intra =n acest timp \i poate deveni temporal, f]r] a =nceta s] fie etern, manifestqndu-Și eternitatea chiar =n acest timp.
Frank Stagg consider] c] %gqndul care era =n Hristos Isus^ trebuie s]-L fi condus din eternitate c]tre umilin[a =ntrup]rii \i a trebuit p]strat pe tot parcursul existen[ei Sale p]mqnte\ti, iar Foerster respinge \i el %hristologia adamic]^ din imn, argumentqnd c] textul nu se refer] la o ispitire, ci la actul unei voin[e libere.
+ntregul context arat] c] na\terea lui Hristos ca om a fost primul pas c]tre umilirea Sa, dup] cum moartea de pe cruce a fost ultimul pas. Cu alte cuvinte, se refer] la un timp anterior =ntrup]rii lui Isus.
+n concluzia acestei sec[iuni, putem afirma, asemenea lui Harvey, c] majoritatea comentatorilor moderni care au analizat acest text, de la Lightfoot pqn] la Barth, au pus un mare accent pe umilin[a lui Hristos, f]r] a avea dificult][i =n recunoa\terea ideii de preexisten[] =n imn, idee care explic] faptul c], prin =ntrupare, Isus a p]r]sit slava pe care o =mp]rt]\ea cu Tat]l.
3.3. Egalitatea lui Hristos cu Dumnezeu Tatăl
O alt] problem] pe care o ridic] textul imnului este egalitatea celor dou] Persoane divine, egalitate discutat] mai ales din perspectiva sintagmei %lucru de apucat^. +ntreb]rile care se pun =n cercetarea acestui verset sunt : era egalitatea lui Hristos cu Dumnezeu ceva ce El avea deja sau era o pozi[ie la care Isus aspira, neavqnd-o =nainte de a-\i =ncepe drumul de la umilin[] spre glorificare ? +n al doilea rqnd, era aceasta o ac[iune a Hristosului preexistent sau o ac[iune a Hristosului istoric ?
Unii cercet]tori, urmqndu-l pe Lightfoot, consider] c] expresia este echivalent] cu . Ace\tia =\i justific] teoria =n unul dintre urm]toarele moduri: fie se sus[ine c] Fiul deja poseda egalitatea cu Tat]l =nainte de =ntrupare, dar a hot]rqt ulterior %s] nu o apuce^ sau %s] nu [in] mor[i\ de ea^, ci s] renun[e la ea; fie se spune c] Hristos nu avea nevoie s] aspire la egalitatea cu Tat]l =n condi[iile =n care el o avea ca Fiu etern al lui Dumnezeu (Martin).
O p]rere similar] prezint] C.A. Wanamaker, care consider] c] expresia %=n forma lui Dumnezeu^ (avea chipul lui Dumnezeu – trad. Cornilescu) nu implic] neap]rat faptul c] Hristos era egal cu Dumnezeu =n starea Sa preexistent], ci dimpotriv]. Dup] cum un fiu ascult]tor cq\tig] egalitatea =n putere, autoritate \i glorie cu tat]l atunci cqnd acesta din urm] hot]r]\te s]-\i =mp]t]\easc] prerogativele cu fiul, tot a\a s-a =ntqmplat \i cu Hristos. +n loc s] apuce egalitatea cu Dumnezeu, Hristos a a\teptat \i S-a supus =n toate. Astfel, imnul hriostologic din Filipeni +l =nf][i\eaz] pe Isus cq\tigqndu-\i egalitatea cu Dumnezeu =n virtutea faptului c] Tat]l L-a =ncoronat al]turi de El. Ceea ce Hristos refuzase s] %apuce^ i-a fost garantat ca r]splat] pentru suferin[a \i umilin[a Sa.
+n leg]tur] cu aceast] a doua variant], Martin crede c] este, totu\i, pu[in probabil ca sensul propriu al verbului s] alunece de la %a apuca^, %a prinde violent^, la %a [ine strqns^.
Thayer sus[ine, de asemenea, c] =n Noul Testament, =n[elesul lui este de %a apuca, a r]pi prin violen[]^, (=n Mat. 12:29 – ; Ioan 10:12 – ), %a prinde, a-\i =nsu\i cu l]comie^ (Mat. 11:12 – – despre +mp]r][ie), %a smulge^ (Iuda 23 – ).
Contrar lui Lightfoot, Müller consider] c], dimpotriv], expresiile \i nu sunt identice ca =n[eles, chiar dac] sunt =nrudite. El sugereaz] dou] traduceri pentru aceasta din urm]: %a fi =n acela\i fel ca Dumnezeu^ sau %a exista =ntr-un mod egal cu Dumnezeu^, dar nu %a fi egal cu Dumnezeu^, =n[eles ce apar[ine primei expresii.
+n condi[iile =n care am redat variantele de traducere propuse de Müller, este important de observat, totu\i, faptul c] traducerea pe care o g]sim =n Vulgata contravine celor sugerate de cercet]torul mai sus amintit. Esse se ae`ualem Deo =nseamn] tocmai %a fi egal cu Dumnezeu^.
Abordqnd diferit problema, Kennedy, fiind unul dintre cei care v]d textul prin relatarea din Genesa, prezint] paralela dintre primul \i al doilea Adam. Primul Adam a =ncercat s] devin] %ca Dumnezeu^ prin mqndrie \i nesupunere, pe cqnd al doilea Adam a ales calea supunerii \i a umilin[ei, pentru a fi =n]l[at de c]tre Dumnezeu ca Domn \i pentru a-i fi dat] egalitatea cu Dumnezeu, pozi[ie la care El nu aspirase =n prealabil. Sus[in]torii acestei teorii interpreteaz] cuvqntul cheie al versetului, , ca fiind nu un lucru deja posedat, ci unul la posesia c]ruia se aspir].
Constat]m, a\adar, c] expresia poate =nsemna atqt %a folosi ceva deja realizat^, cqt \i %a pune st]pqnire pe o posibilitate^. Problema cea mai acut] o constituie aici termenul , al c]rui sens este greu de g]sit, deoarece este un hapax legomenon al Noului Testament.
Cuvqntul a primit mai multe sensuri =n cercetarea biblic]. Unul dintre ele este res rapienda, conform c]ruia Hristos este prezentat ca refuzqnd s] considere egalitatea Sa cu Dumnezeu ca ceva pentru a fi apucat, sens care ar duce la implica[ia contrastului dintre primul Adam care a aspirat la egalitatea cu Dumnezeu \i Hristos, care n-a considerat egalitatea Sa cu Dumnezeu ca ceva la care s] aspire.
Pe de alt] parte, a primit \i sensul de res rapta, prin care se =n[elege c] Hristos a posedat egalitatea cu Dumnezeu anterior ac[iunii v. 6. De asemenea, res rapta se refer] \i la faptul c] Hristos n-a privit egalitatea Sa cu Dumnezeu ca ceva ce a ob[inut prin apucare, ci a considerat aceast] egalitate ca f]cqnd parte din existen[a Sa, oferit] Lui printr-o dreptate etern].
N.T. Wright, f]cqnd referire atqt la p]rin[ii greci, cqt \i la p]rin[ii latini, =l nume\te pe res rapta ca fiind sensul activ, iar sensul pasiv este res retinenda. Prin res rapta se sus[ine de c]tre latini ideea conform c]reia Hristos n-a spus vreodat] c] a considerat egalitatea sa divin] ca un lucru ob[inut prin apucare, ci dimpotriv], consider] acest lucru ca f]cqnd parte din existen[a Lui primit] printr-un %drept divin^. Prin res retinenda se refer] la faptul c] Isus a considerat egalitatea Sa cu Dumnezeu deja posedat], dar un lucru de care putea s] se aga[e =n mod lacom \i egoist.
Acelea\i sensuri ale lui sunt preluate \i de c]tre teologii moderni. Spre exemplu, Martin =\i prezint] argumentele =n privin[a sensurilor acestui cuvqnt =ncepqnd cu cel activ (res rapta), acela de %act de tqlh]rie sau de uzurpare^. El se refer] apoi la res rapienda ca la un lucru neposedat, dar care %s] fie apucat de novo^.
Wright consider] c] Martin este confuz =n aceast] analiz], deoarece el ofer] dou] =n[elesuri care se exclud reciproc: un sens prin care Hristos deja poseda egalitatea cu Dumnezeu (res rapata) \i un sens prin care Hristos n-a apucat aceast] egalitate (res rapienda). Confuzia lui Martin poate fi v]zut] \i =n ideea lui c] Hristos a fost dintotdeauna dup] chipul lui Dumnezeu, neavqnd, =ns], egalitatea cu Dumnezeu.
Gerald Hawthorne precizeaz] c] Hristos, care era %=n forma lui Dumnezeu^ \i %egal cu Dumnezeu^, nu S-a folosit de acest fapt =n propriul S]u avantaj, ceea ce =nseamn] c] %profitul^ (%lucrul de apucat^ al) lui Hristos nu tinde c]tre , ci începe de aici.se refer] la ceva ce se afl] deja la dispozi[ia subiectului. Prin urmare =ntrebarea se pune nu dac] Hristos poseda sau nu acest lucru, ci dac] El S-a folosit sau nu de acest lucru.
+n favoarea lui res rapta argumenteaz] \i W. Foerster, spunqnd c] se refer] la atitudinea pe care cineva o adopt] fa[] de un lucru pe care =l consider] o prad], o \ans] unic], un dar al destinului, care trebuie acaparat \i folosit ca ceva dorit \i cq\tigat. Ceea ce reprezint] un cq\tig presupune, =ns], ca acel lucru s] fie deja posedat, urmqnd a fi folosit ca o posibilitate ce nu trebuie ratat]. De aceea, spune Foerster, =n[elesul lui nu poate fi acela de %furt sau act de violen[]^. Meritul lui Hristos, este acela de a nu fi privit egalitatea cu Dumnezeu ca pe un cq\tig, un cq\tig de care oricine altcineva s-ar fi folosit.
De aceea\i p]rere este \i W. Trilling =n privin[a sensului lui , argumentqnd c] nu poate fi vorba despre no[iunea de %jaf sau acaparare violent]”, =ntrucqt Hristos era deja \i nu mai r]mqnea decqt s] se foloseasc] de prerogativele pozi[iei Sale. Exegetul mai sus amintit observ] \i opozi[ia care se creaz] =ntre subiectul v. 6 (Hristos =n forma lui Dumnezeu) \i subiectul versetului urm]tor (Hristos %se gole\te^ – – pe Sine +nsu\i), pentru a-\i argumenta punctul de vedere.
Dup] Hawthorne, =n[elegerea corect] a expresiei %egal cu Dumnezeu^ este posibil] doar printr-o leg]tur] strqns] cu expresia %=n forma lui Dumnezeu^. Pentru Pavel, a spune c] Hristos exista =nsemna c] =n afar] de existen[a Sa uman], Hristos nu a mai avut alt mod de existen[] decqt %=n forma lui Dumnezeu^, adic] posedqnd rangul , statutul, pozi[ia, condi[ia \i atributele lui Dumnezeu. +n expresia , articolul hot]rqt arat] c] aceast] a doua expresie este strqns legat] de prima, deoarece menirea acestui articol este s] fac] leg]tura cu ceea ce s-a spus anterior. Astfel se ajunge la concluzia c] este un alt mod de a spune .
De aceea, Hawthorne este de p]rere c], deseori, raportul dintre cele dou] propozi[ii analizate nu este tradus corect. Propozi[ia nu trebuie tradus] printr-o concesiv] (%m]car c] avea chipul lui Dumnezeu^), ci printr-o cauzal] (%deoarece avea chipul lui Dumnezeu, El nu a socotit egalitatea cu Dumnezeu un lucru din care s] profite, ci unul din care s] dea^).
Wright, de asemenea, prefer] o parafrazare de genul: %Cel care =nainte de =ntrupare poseda egalitatea divin] nu a privit acest statut ca pe ceva de exploatat sau de care s] profite, ci a privit aceast] pozi[ie ca pe o chemare la supunere \i ascultare pqn] la moarte.
Am demonstrat deja c] Hristos avea aceea\i natur] cu Tat]l. Egalitatea Lui cu Dumnezeu era \i este un lucru pe care El nu-L poate pierde, acesta fiind mediul din care El a venit pe p]mqnt \i =n care avea s] se =ntoarc]. Hristos, =ns], nu S-a folosit de aceast] egalitate [inqnd cu obstina[ie de existen[a Sa divin], ci, la un moment dat, S-a dezbr]cat de ea, luqnd %chip de rob^. Lucrul pe care Hristos nu l-a considerat o %prad]^ () a fost tocmai acest mod de existen[] \i prerogativele aferente.
+n concluzie, termenul trebuie interpretat aici ca semnificqnd de[inerea unei pozi[ii care deschide posibilitatea unui avantaj de care posesorul poate beneficia =n viitor dup] bunul s]u plac. +n starea Sa preexistent], Hristos avea deja locul s]u unic =n Dumnezeire. Avea privilegiul conferit de pozi[ia Sa de a-\i exercita dreptul la onoare \i glorie, dar =n acel moment din perioada pre=ntrup]rii a luat decizia m]rea[], care a adus mqntuire omenirii.
+n condi[iile =n care am demonstrat c] verbul =nseamn] mai degrab] %a apuca violent^ decqt %a [ine strqns^, ajungem la concluzia c] Hristos nu %a apucat cu l]comie^ prerogativele pe care i le asigura pozi[ia Sa (). El a considerat c] a-Și =nsu\i slava divin] =n acest fel era o tenta[ie c]reia trebuia s]-i opun] rezisten[] \i a ales s] fie proclamat egal cu Dumnezeu acceptqndu-I voia, aceea de a Se =ntrupa \i de a Se umili.
Fiul preexistent nu a privit egalitatea cu Dumnezeu ca pe un mijloc de a evita sarcina suferin[ei \i a mor[ii r]scump]r]toare, ci ca pe o pozi[ie unic] ce +l califica \i +l abilita pentru m]rea[a chemare.
CAPITOLUL 4
ĴNTRUPAREA LUI HRISTOS CA DOVADĂ A UMILINȚEI
4.1. Umilința Hristosului preexistent: kenosis
Modul =n care Hristos a evitat s] se foloseasc] de prerogativele pozi[iei Sale =n propriul Lui avantaj este descris =n urm]toarele dou] versete. Ac[iunea imnului se schimb] din planul existen[ei pretemporale a lui Hristos, =n planul existen[ei Sale temporale. Faptul c] urmeaz] explica[ia acestei idei este sugerat \i de introducerea f]cut] prin (%ci^; conjunc[ie adversativ] care exprim] c] Hristos nu a f]cut cutare lucru, ci un altul, cel care va forma obiectul dezbaterii =n continuare). Prin conjunc[ia aceasta se realizeaz] antiteza dintre ceea ce ar fi putut face Isus cu prerogativele pozi[iei Sale \i ceea ce a f]cut El de fapt. A fi egal cu Dumnezeu nu =nseamn] %a fi mai plin^, ci, dimpotriv] (), %a se goli pe Sine +nsu\i^.
Ralph Martin d] o alt] nuan[] acestei introduceri, spunqnd c] ceea ce urmeaz] =n v. 7 este, de fapt, descrierea urmărilor unei decizii atqt de importante ca cea despre care se vorbe\te =n v. 6. Martin e de p]rere c] din moment ce Hristos nu %a apucat^ egalitatea cu Dumnezeu, ceea ce urmeaz] =n mod normal e ca Hristos s] \i suporte consecin[ele alegerii Sale.
+n orice caz, imnul spune c] Hristos, care =mp]rt]\ea aceea\i natur] cu Dumnezeu, care era egal cu Dumnezeu, %S-a golit pe Sine +nsu\i^ (. Pozi[ia emfatic] a lui (%pe Sine +nsu\i^) sugereaz] c] acest act al %golirii^ a fost unul voluntar din partea Hristosului preexistent.
+ntreb]rile care se pun =ntotdeauna =n cercetarea acestui verset sunt: ce anume a presupus golirea de Sine a lui Hristos? La ce a renun[at atunci cqnd S-a golit? Prin sec[iunea de fa[] ne propunem s] prezent]m \i s] analiz]m critic cqteva din direc[iile mai importante pe care le-a urmat cercetarea acestui subiect, urmqnd apoi conturarea \i argumentarea concluziei la care autorul lucr]rii de fa[] va ajunge =n urma studiului \i a evalu]rii critice efectuate.
1) Prima direc[ie de interpretare a versetului 7 asupra c]reia ne vom opri este cea potrivit c]reia Hristos S-a „golit” de atributele „relative” ale divinității Sale (omniscien[a, omniprezen[a, omnipoten[a) pentru a putea deveni %asemenea oamenilor^, dar le-a p]strat pe cele %esen[iale^ (sfin[enia, dragosta, dreptatea). Aceast] doctrin] este cunoscut] sub numele de kenotism \i are la baz] principiul enun[at de Mackintosh conform c]ruia %via[a uman] a lui Dumnezeu nu este posibil] f]r] ca anterior s] fi existat o ajustare, din proprie ini[iativ] a divinit][ii”.
Kenotismul se bazeaz] pe concep[ia `uasipanteist] c] Dumnezeu \i omul nu sunt absolut diferi[i \i astfel unul poate s] se transforme =n cel]lalt. Ideea hegelian] a devenirii este aplicat] lui Dumnezeu \i linia de diferen[iere absolut] dispare.
De exemplu, Robert Morgan afirm] c] v. 7 vorbe\te despre o tranzi[ie a lui Isus c]tre ceva diferit de ce a fost pqn] atunci. Dup] p]rerea cercet]torului amintit, =n imn exist] o continuitate a persoanei lui Hristos =n ipostaze diferite. Conjunc[ia %ci^ arat] clar c] =n v. 7 avem de a face cu o ipostaz] diferit]. Statutul Celui =ntrupat st] =n umbra evenimentului =ntrup]rii, eveniment descris =ntr-o manier] mitic], folosind motivul mitic al metamorfozei divine. Esen[a divin] este abandonat], pentru a fi =mbr]cat] cea p]mqnteasc]. Miracolul este pur \i simplu constatat \i nu explicat.
Aceast] interpretare afecteaz] \i anuleaz] doctrina scriptural] a Trinit][ii, din moment ce o persoan] a Acesteia, Fiul, abandonqnd atributele sau modul divin de existen[] a =ncetat s] fie pentru un timp Dumnezeu. Aceasta ar duce de la doctrina Trinit][ii, la triteism.
De asemenea, aceast] form] de kenotism pune la =ndoial] faptul c] Dumnezeu este imuabil. Un Dumnezeu schimb]tor nu este Dumnezeul Scripturii. Aceast] doctrin] face ca slujba lui Hristos de mediator =ntre Dumnezeu \i oameni s] fie imposibil]. F]r] atributele divine, Isus nu mai este Dumnezeu-om, ci doar om.
2. O alt] direc[ie de interpretare a kenozei o reprezint] opiniile conform c]rora, Hristos nu a renunțat la divinitatea Sa, dar ea a avut de suferit (a fost reprimat], ascuns] etc.) =n urma asum]rii naturii uamane.
Avqnd =n vedere faptul c] =\i propune s] prezinte un echilibru cqt mai stabil =ntre cele dou] naturi ale lui Hristos, teologia ortodox] prezint] un punct de vedere demn de re[inut.
Dumitru St]niloae se opune foarte categoric kenotismului, mai ales =n condi[iile =n care el inten[ioneaz] s] demonstreze c] opusul kenozei naturii divine este =ndumnezeirea naturii umane. Sau, =n termenii lui Maxim M]rturisitorul, =ntruparea lui Dumnezeu =l ajut] pe om s] devin] Dumnezeu %=n aceea\i m]sur] =n care El +nsu\i devine om^. +n concep[ia sa, =ndumnezeirea naturii umane =n Hristos =nseamn] =n]l[area ei maximal] \i perfec[iunea, dar =n limitele ei de fiin[] creat], \i nu extinderea ei la dimensiunile divine sau schimbarea naturii sale.
De asemenea, Irineu Sl]tineanul consider] c] kenoza nu =nseamn] o c]dere a lui Dumnezeu din dumnezeirea Sa, ci un mod de a =nt]ri firea omeneasc] dinl]untrul ei. +nomenirea Fiului lui Dumnezeu rea\eaz] omul c]zut =n starea lui dinainte de c]dere. Devenind om, Dumnezeu se smere\te, dar =n acela\i timp, El =l ridic] pe om.
Cqt despre natura divin] a lui Hristos, St]niloae spune c] El a reprimat-o pentru a nu anula trupul, iar kenoza Lui s-a datorat \i faptului c] firea omeneasc] nu L-ar fi putut suporta ar]tqndu-se =n toat] slava \i puterea Lui. Ion Bria, de asemenea, define\te kenoza ca fiind %condi[ia uman] de umilire \i de mic\orare, pe care Fiul lui Dumnezeu o asum] =n =ntruparea Sa, ca act de ascultare liber] fa[] de Tat]l.
Fiind vorba de un trup creat de Ipostasul Cuvqntului %=n cooperare cu Duhul Sfqnt^, apare necesitatea explic]rii motivului pentru care acesta nu poate suporta dumnezeirea. +n situa[ia lui Hristos nu se poate vorbi nici de un trup suspus p]catului, care s] constituie cauza neputin[ei. +n afar] de aceasta, imnul hristologic din Filipeni (textul cel mai sugestiv pentru kenosis) nu prezint] decqt =n]l[area lui Hristos, f]r] a face vreo aluzie la =ndumnezeirea omului ca urmare a ac[iunii lui Hristos, chiar dac], prin exemplul Lui, este sugerat] promisiunea =n]l[]rii pentru to[i cei care se umilesc (cf. Mt. 23:12).
Calvin afirm] c] =n =ntruparea Sa, Hristos nu a renun[at la divinitate, ci mai degrab] %a ascuns-o^ sub v]lul trupului S]u. Preocuparea real] a lui Calvin a fost s] arate c] =n Hristos cel =ntrupat nu avem de-a face cu o natur] uman] m]rit] de o mie de ori, ci cu %Dumnezeu ar]tat =n trup^. +n acela\i timp, trebuie s] recunoa\tem c] aceast] formulare l-a determinat pe Calvin s] minimalizeze importan[a prezen[ei trupe\ti a lui Hristos =n timpul lucr]rii Sale p]mqnte\ti (f]r] s] cad] =n docetism) \i s] atribuie un fel de %diviziune a muncii^ umanit][ii \i divinit][ii lui Hristos (f]r] s] sfqr\easc] =n nestorianism).
3) A treia direc[ie de interpretare a acestui verset spune c] Hristos a trebuit s] renun[e la anumite atribute, dar nu la cele care [in de divinitatea Lui.
Ralph Martin sus[ine c] Isus a trebuit s] renun[e la gloria pe care o poseda =nainte de =ntrupare, acest lucru fiind absolut necesar pentru ca Hristos s] poat] deveni %asemenea oamenilor^.
O p]rere asem]n]toare este cea a lui F.W. Beare, care consider] c] =n imnul hristologic din Filipeni 2:6-11, verbul are acela\i sens ca =n 2Cor. 8:9, astfel =ncqt, expresia se va traduce prin %S-a f]cut s]rac (asemenea unui cer\etor)^. Beare spune c] acest lucru s-a =ntqmplat atunci cqnd Hristos a renun[at la emblema gloriei și a măreției Sale (^insignia of majesty and glory^).
La aceast] p]rere subscrie \i Lightfoot care folose\te aceea\i expresie atunci cqnd spune c] Isus %S-a despuiat^ pe Sine +nsu\i de emblema m]re[iei.
W.E. Vine sus[ine acela\i punct de vedere, argumentqnd c] expresia (%a fi egal cu Dumnezeu^) nu este acela\i lucru cu (%a fi =n forma lui Dumnezeu^), deoarece numai aceasta din urm] se refer] la dumnezeirea lui Hristos, lucru la care El nu a renun[at. Egalitatea cu Dumnezeu const] =n gloria \i m]re[ia Sa, atribute divine care nu apar[in de esen[a divin] \i la care a renun[at prin kenosis. La aceea\i concluzie ajunge \i James Mongomery Boice, care =l consider] pe mai important decqt , deoarece doar primul se refer] la egalitatea cu Dumnezeu. Pentru o vreme, Hristos Si-a l]sat slava \i S-a =ntrupat pentru a face posibil] mqntuirea noastr].
Analizqnd diferitele traduceri propuse pentru verbul (%He made Himself of no reputation^ – KJV; %emptied Himself^ – RSV; %stripped Himself of all privilege^ – Phillips; %made Himself nothing^ – NEB), Hendriksen ajunge la concluzia c] cea mai potrivit] variant] este cea care spune c] El %S-a golit^ (%emptied Himself^) pe Sine +nsu\i, =ns] verbul are aici un sens metaforic. Acesta este \i sensul mai apropiat de traducerea Vulgatei: sed seme ipsum exinanivit.
Surprinz]tor este faptul c], de\i se declar] de acord cu exege[ii care exclud complementul indirect care s-ar sub=n[elege pe lqng] verbul (S-a golit de ceva), Hendriksen spune, totu\i, c] Hristos a renun[at la privilegiul de a-\i exercita autoritatea =n mod independent. Pentru a nu se contrazice, el precizeaz] apoi c] renun[area a avut loc la nivelul naturii Sale umane, \i nu la nivelul naturii Sale divine. Aceast] referire la dou] naturi care lucreaz] separat pare s] contravin] ideii de unitate neconfundat] a ipostasurilor lui Hristos.
Teologul catolic Eduard Feren[ consider] c] Hristos s-a despuiat, a renun[at la condi[ia Sa glorias], dumnezeiasc] \i la privilegiile divine c]rora li se datorau onorurile egale cu cele ale lui Dumnezeu \i astfel, Fiul %S-a nimicit pe Sine^ (este traducerea propus] =n general de teologia catolic] pentru ). De\i S-a despuiat de gloria \i de privilegiile divine, Hristos n-a p]r]sit dumnezeirea, ci \i-a =nsu\it o alt] form], aceea de sclav.
4) A patra direc[ie de interpretare care intr] =n analiza lucr]rii de fa[] este cea potrivit c]reia verbul nu exprimă altceva decât sacrificiul suprem de care Hristos a fost capabil pe cruce.
Lohmeyer afirm] c] versetul 7 vorbe\te despre faptul c] Hristos a fost capabil de sacrificiul suprem \i nu se poate vorbi de nici o substan[] de care El s] se fi golit, fiindc] %ceea ce este =n interior este \i =n exterior, \i ceea ce este =n exterior este \i =n interior”. Cele dou] naturi sunt, =ntr-adev]r, diferite ca substan[] \i nu poate exista nici o punte de leg]tur] =ntre aceste substan[e. Ceea ce poate dep]\i aceast] diferen[] este puritatea actului moral, care este opera naturii divine. Aceast] natur] divin] are nevoie de o nou] existen[] din punctul de vedere al substan[ei prin care s] se manifeste d]ruirea de Sine, iar aceasta avea s] fie %un chip de rob”.
Pentru a interpreta acest verb, Alec Motyer pune =ntrebarea =n al[i termeni. El nu caut] r]spuns la =ntrebarea %De care lucru S-a golit Hristos?^, ci la =ntrebarea %Unde (=n ce) S-a golit Hristos?^. Autorul amintit g]se\te r]spunsul =ntreb]rii sale =n paralela dintre \i Isaia 53:12, unde se spune c] Robul Domnului %… S-a dat pe Sine +nsu\i la moarte …^ A\adar, expresia comunic] pur \i simplu faptul c] Hristos a dat totul, pqn] \i via[a, conformqndu-se astfel planului lui Dumnezeu prefigurat =n Robul Domnului.
5) O ultim] direc[ie de interpretare a conceptului de kenoz] pe care o vom aminti consider] c] verbul nu presupune neapărat că Hristos ar fi renunțat la ceva, ci doar că Și-ar fi schimbat modul de existență.
M. Lattke respinge teoria paralelei dintre imn \i Robul din Isaia 53. El spune c] aceast] interpretare nu are un suport solid nici din punct de vedere filologic, deoarece nu este traducerea exact] a lui heerq lam(m)ãwet nãpesô, nici din punct de vedere contextual, deoarece despre moartea lui Hristos are s] vorbeasc] v. 8. Sintagma se refer], totu\i, la d]ruirea \i umilin[a lui Hristos, prin care el a trecut de la un mod de existen[] divin, la unul de rob.
Oepke propune aceea\i variant] de interpetare, sus[inqnd c] modul =n care Hristos S-a %golit^ pe Sine a fost asumarea unui %chip de rob^, iar lucrul de care S-a %golit^ a fost un mod de existen[] (cel divin), \i nu ni\te atribute. Astfel, esen[a r]mqne aceea\i, se schimb] doar modul de existen[].
De aceea\i p]rere este \i Müller, care consider] c] explica[ia conceptului de kenoz] se g]se\te =n faptul c] %a luat un chip de rob^. De fapt, spune el, cele dou] evenimente coincid: luqnd un chip de rob, El S-a %golit^. Müller reliefeaz] =n mod deosebit paradoxul =n care const] ac[iunea acestui verset: %El S-a golit pe Sine +nsu\i luqnd ceva pentru Sine, \i anume %un chip de rob”.
Frank Stagg respinge \i el kenotismul =n forma sa extrapolat], spunqnd c] Dumnezeu nu poate =nceta la un moment dat s] mai fie Dumnezeu. El citeaz] concluzia lui Barth c] „=n mod sigur, Fiul lui Dumnezeu nu a renun[at la divinitate, dar nu a manifestat-o =n mod deplin^. A renun[at, a\adar, la privilegii, dar nu la esen[]. Cel care avea dreptul s] ac[ioneze ca Dumnezeu a luat %un chip de rob^. Cel care avea dreptul s] fie slujit a venit s] slujeasc]. Barth mai spune c] El a ales %s] piard]^, pentru ca noi %s] cq\tig]m^.
Acesta era modelul pe care filipenii egoi\ti, condu\i de un %duh de ceart]^, trebuiau s]-l urmeze ca unii care erau %=n Hristos Isus^. A\adar, scopul pasajului este unul etic \i =\i g]se\te modelul =n Hristos, dar nu are nimic da a face cu o umilin[] simulat].
Hawthorne apeleaz] la un alt =n[eles al lui , pe care el =n consider] cel mai adecvat =n acest context, acela de %a turna^ sau %a rev]rsa^, iar este complementul direct. +n aceste condi[ii, el spune c] %Hristos, care avea natura lui Dumnezeu, o natur] lipsit] total de l]comie, a evitat orice gqnd egoist, rev]rsqndu-\i plin]tatea pentru a-i =mbog][i pe al[ii^.
Nu este absolut necesar ca verbul s] impun] sub=n[elegerea unui complement indirect (lucrul de care S-a golit Hristos), dar nici nu se deduce c] Isus a rev]rsat substan[e sau esen[e divine c]tre omenire. Putem vorbi, mai degrab] de un mod poetic de a spune c] Hristos S-a d]ruit =n =ntregime oamenilor (cf. 1Ioan 3:16), S-a f]cut s]rac pentru a-i =mbog][i pe cei mul[i. Hawthorne observ], de asemenea, opozi[ia ce se stabile\te =ntre (%slav] de\art]^ – v. 3) celor care [ineau cu obstina[ie la drepturile lor \i verbul , care descrie atitudinea \i ac[iunile lui Hristos =n termenii renun[]rii la drepturile \i %foloasele^ Lui.
Acela\i =n[eles al lui este sus[inut \i de Arrington, care spune c] acest verb trebuie =n[eles prin ac[iunea de golire a con[inutului unui vas =n alt vas \i astfel se vars] acela\i con[inut =ntr-o alt] form]. Hristos S-a golit pe Sine =ntr-o %form] de rob^. +n aceast] situa[ie, accentul cade pe o schimbare a formei \i nu a con[inutului. Hristos nu S-a golit de divinitate, ci a asumat natura uman]. Hristos a abandonat forma lui Dumnezeu, \i nu ese[a care se manifesta prin form]. Rezult], deci, c] Hristos %S-a dezbr]cat^ de modul de existen[] divin cu prerogativele aferente \i a luat %un chip de rob^ =n locul nostru.
Autorul acestei lucr]ri subscrie la acest punct de vedere, considerqnd c] argumentele care-l sprijin] sunt cele mai corecte, deoarece ele nu contravin nici unei doctrine din hristologia biblic], dar \i cele mai puternice atqt din punct de vedere gramatical, cqt \i stilistic.
+n condi[iile =n care obiectul analizei noastre =l constituie un text poetic, este cqt se poate de normal s] avem de a face cu un sens metaforic al lui , \i nu cu un sens literal al verbului, care l-ar %dezbr]ca^ pe Hristos de anumite atribute, fie ele %relative^ sau %esen[iale^. Pentru a-Si =mplini misiunea (etic] sau soteriologic]) =ncredin[at] de Tat]l, Hristos trebuia s]-\i asume ceva =n plus, \i nu s] renun[e la anumite atribute.
Chiar =n condi[iile =n care nu promoveaz] ideea %golirii^ propriu-zise, acest punct de vedere se dovede\te a fi argumentul cel mai puternic =n favoarea scopului pe care lucrarea de fa[] =l urm]re\te, acela de a demonstra c] imnul din Filipeni 2:6-11 +l prezint] pe Hristos ca exemplu de umilin[] pentru destinatarii epistolei din care face parte. Faptul c] Mqntuitorul, care era %=n forma lui Dumnezeu^ \i-a asumat și natura noastr] uman] ne duce cu gqndul la principiul pe care Pavel =l enun[a =nainte de a-l ilustra prin imn: %Fiecare din voi s] se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora^ (v. 4).
4.2. Umanitatea lui Hristos
4.2.1. Slujirea – modul de existență al umanității lui Hristos
Dup] ce vorbe\te despre natura dumnezeiasc] a lui Hristos \i egalitatea Lui cu Tat]l, adic] modul de existen[] la care a renun[at, imnul hristologic din Fil. 2:6-11 descrie noul mod de existen[] adoptat de Hristos =n urma smeririi Sale: umanitatea. +n acest scop, g]sim =n text o serie de termeni, care, de\i se refer] la acela\i lucru prin =n[elesul lor de baz], descriu foarte variat \i explicit natura uman] a lui Isus, prin conota[iile pe care le cap]t] =n func[ie de contextul =n care se g]sesc sau de semnifica[iile particulare cu care sunt folosite =n scrierile biblice.
+n v. 7 ni se spune c] Hristos a luat %un chip de rob^ (). Termenul tradus prin %chip^ este acela\i (%form]^) pe care l-am =ntqlnit \i =n v. 6, iar aici are acela\i =n[eles. +n capitolul al 3-lea am ajuns la concluzia c] acest termen nu se refer] doar la o form] exterioar], ci la un mod de existen[], la un caracter (esen[]) interior pe care =l reprezint] cu fidelitate =n exterior. Rezult], deci, c] Hristos nu a avut doar o =nf][i\are exterioar] de rob, ci el a adoptat %natura^ unui rob, cu toate %atributele^ ei. A\adar, El S-a f]cut rob () =n adev]ratul sens al cuvqntului.
+n linii mari, cercet]torii moderni sunt de comun acord pqn] =n acest punct. Cqnd se trece, =ns], la interpetarea termenului , perspectivele din care este privit cuvqntul sunt diferite, iar =ntreb]rile care se pun pe marginea lui, de asemenea, se deosebesc (Robul cui a devenit Hristos? De unde este preluat motivul robului ? Ce evenimente din via[a lui Isus au inspirat prezentarea Lui ca rob?). +n aceste condi[ii, concluziile la care ajung cercet]torii sunt =mp]r[ite.
Reintr] =n discu[ie pasajul din Isaia 53, =n lumina c]ruia Martin vede prezentarea lui Hristos ca rob. El spune c] propozi[ia %a luat un chip de rob^ =nseamn] %a jucat rolul Robului Domnului^, iar expresia este echivalent] propozi[iei %S-a dat pe Sine +nsu\i la moarte^ (Is. 53:12). Martin mai observ] c] atqt finalul imnului, cqt \i finalul textului din Isaia descriu glorificarea Robului.
+n cazul =n care se discut] =n termenii unei paralele =ntre cele dou] pasaje, atunci motivul Robului Domnului trebuie c]utat =n Septuaginta, traducere =n care g]sim termenul pentru %rob^, \i nu .
Hawthorne comenteaz] acest punct de vedere, spunqnd c] titlul de Rob din Isaia este, totu\i, unul =n]l[]tor, ceea ce nu se potrive\te contextului din Filipeni, unde exprim] coborqrea umil] a lui Hristos, termen opus lui (%Domn^), titlu cu care El va fi prezentat =n versetele urm]toare.
Morgan combate interpretarea prin perspectiva Robului din Isaia, spunqnd c] sintagma se refer] pur \i simplu la o existen[] uman] ce reflect], =ns], concep[ia elenistic] despre o via[] de serv, cum se =ntqmpl], de altfel, \i =n cosmologia, antropologia \i demonologia lui Pavel. El preia ideea lui Käsemann, c] avem de a face aici cu o schimbare a esen[ei, \i nu a caracterului, a formei exterioare sau a atitudinii lui Hristos.
De\i controversele pornesc =n general de la semnifica[ia lui , W. Pöhlmann consider] c] sintagma nu poate fi analizat] decqt prin compara[ie cu . El se opune categoric opiniilor potrivit c]rora trecerea de la la ar desemna doar o simpl] schimbare a =nf][i\]rilor, natura r]mqnqnd neafectat], dar \i celor care sugereaz] o schimbare =n natura Fiului lui Dumnezeu (contra lui Käsemann).
Tema central] a imnului nu este nici doctrina despre cele dou] naturi ale lui Hristos, nici contrastul esen[]-aparen[] \i nici schimbarea modurilor de existen[]. Autorul amintit crede c] se refer] la o form] schimb]toare, dar o form] care s] redea perfect identitatea sau statutul entit][ii c]reia =i apar[ine. Astfel, este forma care exprim] perfect statutul de rob al lui Isus, dup] cum este expresia statutului S]u divin.
De\i este remarcabil efortul lui Pöhlmann de a crea o cale de mijloc =ntre cei care sus[in modificarea substan[ei (kenoti\tii) \i cei care propun doar modificarea formei exterioare, teza sa prezint] unele ambiguit][i. +n ce anume const] statutul (divin sau uman) al lui Hristos? Natura, forma exterioar], modul de existen[] sunt explica[ii respinse de Pöhlmann. +ns]\i no[iunea de statut este una superficial] =n cazul analizei de fa[], deoarece =ntrebarea care se na\te imediat este: Ce anume =i confer] lui Isus statutul de care depinde dac] toate r]mqn neschimbate?
F. W. Beare arat] c] expresia detaliaz] modul =n care s-a petrecut ac[iunea lui , dar noul mod de existen[] al lui Hristos este descris ca o sclavie fa[] de %puterile spirituale universale^ () care subjugau lumea =ntreag], aceasta fiind singura modalitate prin care El le putea birui \i realiza misiunea r]scump]r]toare.
Aceast] explica[ie este una mai mult mitologic] decqt exegetic], deoarece nu are nici o tangen[] cu subiectul primelor 11 versete ale capitolului 2. Hendriksen subliniaz] faptul c] Hristos a luat un chip de rob, adic] de slujitor, și nu de sclav.
Hawthorne =\i reia presupunerea enun[at] =n discu[ia despre originea imnului, c] ideea textului a fost inspirat] de un anume eveniment din via[a lui Isus, cum ar fi cel =n care El spal] picioarele ucenicilor (Ioan 13). El spune c] =nsu\i contextul imnului cheam] destinatarii la slujire reciproc], iar arat] faptul c] Hristos a intrat =n lume prin f]ga\ul unei vie[i de slujitor, o persoan] ce renun[] la avantaje, la drepturi \i la privilegii, pentru a se pune =ntrutotul la dispozi[ia omenirii.
Müller accentueaz] \i el faptul c] avem de a face cu explica[ia lui , deoarece participiul aorist exprim] o ac[iune simultan]: Hristos S-a %golit^ prin (o dat] cu) faptul c] %a luat un chip de rob^. Umanitatea pe care Hristos \i-a asumat-o nu este una %obi\nuit]^, ci una lipsit] de drepturi, supus], =n care nu este nimic atr]g]tor, adic] aceea a unui serv.
+n condi[iile =n care nu avem de a face cu un tratat despre cele dou] naturi ale lui Hristos, este greu de crezut c] autorul imnului a inten[ionat s] sugereze ceva anume despre esen[a persoanei lui Hristos. Contextul \i genul literar al pasajului ne sugereaz] c] nu se vorbe\te atqt despre ceea ce este Hristos, cqt despre ceea ce a f]cut Hristos. Astfel, accentul cade pe faptul c] El a luat %un chip de rob^, \i nu pe ceea ce forma %chipul de rob^.
4.2.2. Lipsa de păcat – caracteristica distinctivă a umanității lui Hristos
A doua propozi[ie care explic] expresia este (%f]cqndu-se asemenea oamenilor^). Participiul aorist arat] c] avem de a face cu o ac[iune simultan] cu cele anterioare. El face parte din paradigma verbului , care =nseamn] %a deveni^, \i st] =n contrast cu participiul prezent din v. 6. Dac] acesta din urm] =l proclama pe Hristos din ve\nicie, primul spune c] El a devenit %asemenea oamenilor^.
Prin expresia (%asemenea^) nu se =n[elege c] Isus a fost om doar =n aparen[]. Martin vede aici o aluzie la apari[ia misterioas] a Celui care, fiind de la Dumnezeu, a p]strat o rela[ie secret] cu Acesta, \i astfel a fost, totu\i, diferit de ceilal[i oameni. Lightfoot spune chiar c] prin aceste cuvinte nu se sugereaz] nimic despre natura uman] a lui Isus, ci se are =n vedere doar asem]narea Lui cu oamenii prin faptul c] \i El este supus acum condi[iei umane. este termenul de mijloc =ntre \i . Hawthorne respinge aceste puncte de vedere, traducqnd expresia prin %asem]nare^ sau chiar prin %identitate^. Hristos era =n toate privin[ele la fel ca to[i oamenii.
P]rerile cu privire la prezentate pqn] acum sunt destul de imprecise, =ntrucqt evit] elementul care-l identific] pe Isus cu oamenii, dar \i pe cel care =i confer] statutul de om perfect. Este un enun[ incomplet acela c] Hristos a fost identic cu oamenii =n toate privin[ele, deoarece este bine \tiut faptul c] %=n toate lucrurile a fost ispitit ca \i noi, dar f]r] p]cat^ (Ev. 4:15).
Hendriksen, de asemenea, este de p]rere c] expresia ni-L prezint] pe Hristos care a asumat natura uman], dar este mai explicit, afirmqnd c] umanitatea lui Hristos nu a fost aceea a lui Adam dinainte de c]dere, nici aceea pe care o are acum la dreapta Tat]lui \i nici aceea cu care va veni la ar]tarea Sa glorioas]. El \i-a asumat condi[ia uman] dec]zut] \i sl]bit] de consecin[ele p]catului, dar f]r] a fi p]c]toas].
Referindu-se =n primul rqnd la textul din Rom. 8:3 (%Dumnezeu a osqndit p]catul =n firea p]mqnteasc], trimi[qnd din pricina p]catului pe +nsu\i Fiul S]u =ntr-o fire asem]n]toare cu a p]catului^ – ), Schneider spune c] indic] dou] lucruri: asem]nare exterioar], dar \i diferen[] de substan[].
Prin aceast] sintagm] trebuie s] =n[elegem o deduc[ie pe care Pavel nu a exprimat-o direct, ci doar a sugerat-o: asem]narea dintre corpul lui Hristos \i cel al omului este formal], dar nu \i substan[ial]. Chiar \i =n timpul vie[ii Sale p]mqnte\ti, Isus a r]mas Fiul lui Dumnezeu. El nu a fost supus p]catului care domina rasa uman] prin natura ei fireasc]. De ce a trimis Dumnezeu pe Fiul S]u =ntr-o fire asem]n]toare cu a p]catului? Pavel r]spunde: Hristos a asumat pentru ca prin El, Dumnezeu s] poat] elibera omenirea de sub p]cat.
+n imnul hristologic din Filipeni, spune Schneider, are sensul de %form] exterioar]^, dar pe fondul lui . Aceast] %form]^ nu este identic] cu cea original], ci asem]n]toare, deoarece, din din punctul de vedere al umanit][ii, Hristos a fost diferit de ceilal[i oameni prin ascultarea Sa des]vqr\it]. A\adar, Isus a schimbat forma \i a asumat =nf][i\area care L-a f]cut %asemenea oamenilor^.
Autorul acestei lucr]ri consider] c], =n aceste condi[ii, concluzia la care ajunge T. Holtz este cea mai potrivit]. El spune c] +l identific] pe Cel =ntrupat cu =nf][i\area \i condi[ia uman], dar las] loc liber pentru o diferen[] de statut. Folosirea aceleia\i expresii =n Rom. 8:3 () este elocvent] =n acest sens. este mai degrab] un genitiv posesiv decqt unul calitativ. Astfel, =n cazul textului nostru putem spune c] expresia comunic] indirect ideea naturii lipsite de p]cat a Mqntuitorului, care este Fiul lui Dumnezeu =n ciuda identific]rii Sale cu o omenire c]zut] =n p]cat.
4.2.3. Ĵnfățișarea fizică – forma exterioară a umanității lui Hristos
O alt] propozi[ie care con[ine un participiu \i care =l explic] pe este (%la =nf][i\are a fost g]sit ca un om^).
La =nceputul analizei acestei propozi[ii trebuie spus c] cercet]torii au identificat anumite dificult][i gramaticale =n structura ei, dificult][i care au dat na\tere unor variante de interpretare inedite. Astfel, avqnd =n vedere sintagmele analizate pqn] acum, ar fi fost de a\teptat ca dup] s] urmeze un genitiv la fel ca dup] \i dup] . Mai mult decqt atqt, construc[ia este una imposibil] =n limba greac]. Lohmeyer =ncearc] s] rezolve aceast] dificultate sugerqnd c] este traducerea aramaicului , iar este echivalentul expresiei – %ca un Fiu al omului^ care se g]se\te =n cartea Daniel pentru a vorbi despre o persoan] transcendent].
Hawthorne consider] c] (%form]^, %=nf][i\are^) are exact acela\i =n[eles ca \i \i , chiar dac] =n[elesul lui de baz] este de %form] exterioar] sau structur] perceptibil] cu ajutorul sim[urilor^. El spune c] cele trei cuvinte nu fac altceva decqt s] repete ideea c] Hristos a asumat omenirea integral, c] s-a identificat cu omenirea \i a dus o via[] ca oricare alt om.
S-ar p]rea c] =n concep[ia lui Hawthorne, cei trei termeni sunt sinonime totale. Este adev]rat c] toate trei cuvintele sus[in aceea\i idee, =ntrebarea care se pune este dac] nu cumva s-au folosit cuvinte diferite tocmai pentru a surprinde aspecte diferite ale aceleia\i idei, pentru a o exprima cqt mai detaliat \i mai explicit.
Astfel, e posibil ca autorul imnului s] fi inten[ionat argumentarea deplinei umanit][i a lui Hristos din mai multe puncte de vedere: al naturii \i modului S]u de existen[] (), al condi[iei Sale umane () \i al =nf][i\]rii exterioare ().
Asemenea lui Hawthorne, s-ar p]rea c] nici Schneider nu face o diferen[iere net] =ntre \i , deoarece el consider] c] acesta din urm] nu exprim] doar realitatea umanit][ii lui Hristos sau construc[ia Sa fizic], ci \i modul de manifestare al umanit][ii. +n acest sens, arat] c] aceast] manifestare a putut fi v]zut] de to[i. sugereaz] c] ceea ce este =n interior este \i =n exterior.
De aceea\i p]rere este \i Thayer, care =n[elege prin ceea ce este accesibil sim[urilor: form] exterioar], ac[iuni sau chiar mod de via[]. El face, =ns], diferen[a =ntre \i , spunqnd c] primul se refer] la ceea ce este intrinsec entit][ii care o posed], pe cqnd cel de-al doilea termen se refer] la ceea ce este ea =n exterior.
Pöhlmann contrazice acest din punct de vedere dqndu-i lui doar sensul de %=nf][i\area exterioar]^. El exclude orice referire la substan[], traducqnd astfel v. 8: %+n privin[a =nf][i\]rii exterioare, El a fost g]sit ca fiind om^.
Lightfoot argumenteaz] foarte detaliat diferen[a dintre \i pornind chiar de la sensurile lor filosofice. La Platon, exprima imprimarea unei idei asupra individului sau, cu alte cuvinte, un caracter specific. La Aristotel, termenul =nsemna mai mult decqt simpla aparen[], deoarece el spune c] pielea, venele \i membrana apar[in lui , dar \i curajul, dreptatea \i pruden[a sunt cuprinse =n acela\i al individului. este ceea ce determin] materia f]cqnd din ea cutare sau cutare esen[] dotat] cu caractere proprii. Diferen[a dintre \i o face atunci cqnd spune c] un corp ne=nsufle[it are forma sau caracterul () doar a unei =nf][i\]ri () umane, dar nu are forma sau caracterul () unui om.
Lightfoot continu] cu folosirea celor doi termeni =n Noul Testament. El aminte\te cqteva pasaje =n care are =n[elesul de %form] exterioar] schimb]toare^. +n 1Cor. 7:31 ni se spune c] %chipul () lumii acesteia trece^. Conformarea cu %chipul veacului acestuia^ (Rom. 12:2) este redat] prin cuvintele .
Pe de alt] parte, =n toate pasajele care vorbesc despre schimbarea interioar] sau na\tere din nou este folosit , \i niciodat] . Schimbarea dup] chipul lui Hristos este redat] prin (Rom. 8:29). Pentru asem]narea cu moartea Lui (Fil 3:10) este folosit . Faptul c] Hristos ia chip =n noi (Gal. 4:19) este descris prin forma verbal] . Lightfoot conchide spunqnd c] red] natura uman] a lui Isus, iar reprezint] forma exterioar] a acestei naturi.
Avqnd =n vedere faptul c] =n v.7-9 imnul pune accent pe umanitatea lui Hristos, este normal s] avem de a face cu o serie de termeni care +i descriu existen[a uman] din puncte de vedere diferite. F]r] o referire direct] la trupul fizic al lui Hristos, imnul din Filipeni 2:6-11 ar fi fost un argument puternic =n favoarea ideilor docetiste. Faptul c] exist] =n text expresia care se refer] =n mod precis la =nf][i\area exterioar] \i la corpul lui Hristos ca materie palpabil] argumenteaz] realitatea c] Fiul lui Dumnezeu a fost om adev]rat ca natur], mod de existen[], condi[ie \i construc[ie fizic].
4.3. Umilința Hristosului întrupat
Imnul continu] f]r] nici o conjunc[ie care s] fac] leg]tura =ntre ceea ce s-a spus pqn] acum \i ceea ce urmeaz] =n continuare, prezentqndu-L pe Hristos ca pe Unul care =n via[a Sa p]mqnteasc] %S-a smerit^ ().
Verbul este folosit =n Noul Testament \i cu sensul de %a se umili =n timp ce al[ii sunt =n]l[a[i \i recompensa[i (cf. Mat. 23:12; Lc. 18:14). Asta =nseamn] c] Hristos, ca om, nu a tins c]tre ceea ce oamenii consider] de obicei ca fiind =mplinire sau realizare, ci =ntreaga Sa via[] a fost una de renun[are \i sacrificiu.
Unii cercet]tori consider] c] expresia se refer] \i la decizia lui Isus de a deveni om, nu doar la %drumul^ c]tre cruce. Totu\i, e u\or de observat c] ac[iunea ei se petrece =n timpul vie[ii p]mqnte\ti a lui Isus. Dac] expresia se refer] la smerirea Fiului pretemporal, prin , acest act consumat =nainte de via[a Sa p]mqnteasc] devine o realitate istoric] concret].
Se poate observa din nou continuarea unei propozi[ii principale () cu o propozi[ie al c]rei verb este la participiu, ceea ce =nseamn] c] avem de a face cu o explica[ie: (%devenind ascult]tor^). este un adjectiv format din prepozi[ia (%sub^ sau %sub autoritatea^) \i verbul (%a asculta^) \i se refer] la ascultarea venit] din tr-o supunere umil].
Numai o persoan] divin] putea alege moartea ca dovad] a ascult]rii fa[] de Dumnezeu, deoarece pentru oricare alt] fiin[] moartea este un dat. Martin, =ns], vede =n moartea lui Hristos mai mult decqt ultima faz] a umilin[ei Sale. El crede c] avem de a face cu aluzie la faptul c] Hristos S-a coborqt, l]sqndu-Se robit de puterile demonice ale mor[ii.
Brown, de asemenea, spune c] a\a cum se refer] la p]trunderea lui Hristos pe t]rqmul uman, se refer] la p]trunderea Sa pe t]rqmul mor[ii. El spune c] pqn] =n acest punct al imnului, Isus a fost prezentat pe trei t]rqmuri: cel ceresc, cel p]mqntesc, iar acum cel subp]mqntesc. Aceast] %c]l]torie^ a lui Isus anticipeaz] =nchinarea universal] de la finalul imnului: %a celor din ceruri, de pe p]mqnt \i de sub p]mqnt.
Aceast] idee este, totu\i, discutabil] din moment ce =nv][]tura biblic] insist] asupra victoriei totale a lui Hristos asupra mor[ii \i a puterilor demonice, f]r] a sugera c] robia ar fi fost modul prin care El a ob[inut aceast] victorie (cf. 1Cor. 15:55-57; Col. 2:15; Ev. 2:14-15). Dimpotriv], dativul se sub=n[elege dup] advectivul . Hristos a fost supus lui Dumnezeu pentru a putea fi considerat ascult]tor (cf. Mt. 4:10; Lc. 4:8). Scriptura nu furnizeaz] indicii nici =n favoarea continu]rii acestei lupte dup] sfqr\itul existen[ei terestre a lui Hristos.
O p]rere asem]n]toare este cea a lui Käsemann care spune c] se refer] la evenimentul =ntrup]rii descris =n mod mitic \i nu la via[a terestr] a lui Isus, comb]tqnd astfel interpretarea etic]. El spune c] aici nu este vorba de smerenia lui Hristos ca atitudine sau efort moral. Dac] imnul nu-\i propune s] discute despre esen[a lui Hristos, de ce \i-ar propune s] discute despre caracterul Lui moral?
Atqt cqt \i au =n vedere doar faptul c] El S-a coborqt prin =ntrupare (=n cadrul unei drame a salv]rii). Käsemann observ] apoi c] textul nu precizeaz] cui a devenit Hristos ascult]tor. Se sub=n[elege, =ntr-adev]r, c] Tat]lui, dar, spune el, avem de a face aici nu cu o supunere =n cadrul unei rela[ii, ci cu un %act al supunerii^.
%Pqn] la moarte^ () indic], totu\i, faptul c] ascultarea lui Hristos a fost una des]vqr\it], atqt din punct de vedere temporal (pe tot parcursul vie[ii) cqt \i din din punct de vedere moral (fiind dispus] s] accepte orice porunc] a lui Dumnezeu \i orice sacrificiu pe care El L-a pretins). Arrington consider] c] tocmai acest arat] %gradul^ smereniei lui Hristos \i ar putea fi tradus prin %pqn] =n punctul (mor[ii)^.
Astfel, moartea substitutiv] a Fiului lui Dumnezeu devine un exemplu de umilin[] \i renun[are pentru destinatarii epistolei care trebuiau s] se uite nu la foloasele lor, %ci \i la foloasele altora^ (2:4), dup] cum El nu a cedat nici chiar =n fa[a mor[ii cqnd a trebuit s] r]scumpere =ntreaga lume.
4.4. Sacrificiul suprem al Hristosului întrupat
A\a cum am v]zut mai sus, moartea lui Hristos nu a fost una natural], ci o %moarte de cruce^ (). Conjunc[ia explicativ] (%\i =nc]^) are un rol important =n reliefarea elementului reprezentativ pentru sacrificiul lui Hristos.
Bazat pe convingerea c] sintagma a fost introdus] ulterior =n imn de c]tre Pavel, Lohmeyer face aici o diferen[] =ntre teologia imnului \i teologia paulin]. El spune c] pentru autorul imnului, ca \i pentru Ioan \i scriitorul Epistolei c]tre evrei, moartea este %perdeaua neagr] care, odat] dep]\it], deschide intrarea la Dumnezeu Tat]l^. Ceasul mor[ii este unul al =n]l[]rii. Pentru Pavel, =n schimb, felul =n care Hristos a experimentat moartea este expresia celei mai profunde smerenii. Abia dup] =nviere, moartea lui Hristos pe cruce devine %puterea \i =n[elepciunea lui Dumnezeu^ (1Cor 1:24). Lohmeyer aduce ca argument modul =n care vede el metrica imnului \i spune c], prin introducerea acestei sintagme, Pavel modific] ritmul \i m]sura strofei. +n acela\i timp, Pavel pune =n acord conceptul de moarte din imn cu modul =n care acest concept apare =n kerigma paulin].
+ntr-un alt capitol al acestei analize am v]zut c] o interpretare corect] a imnului nu depinde de elementele de prozodie pe care i le confer] genul poetic. A\adar, este pu[in probabil ca sintagma =n discu[ie s] fi fost intercalat] de Pavel, dup] cum este pu[in probabil ca Pavel s] fi introdus =n epistol] un text al c]rui subiect era diferit de concep[iile sale hristologice. +n afar] de aceasta, modificarea textului unui imn binecunoscut, care era folosit =n liturghie (originea propus] de Lohmeyer), ar fi diminuat autoritatea epistolei, l]sqnd impresia unui caracter eclectic \i speculativ.
Metoda execu[iei prin crucificare a fost practicat] pentru prima dat] de persani, dar a fost apoi preluat] \i modificat] de romani, devenind modul cel mai umilitor \i crud de administrare a pedeapsei capitale. Era aplicat] de obicei doar sclavilor, tqlharilor, criminalilor \i r]scula[ilor din provincii. Crucificarea era detestat] de evrei nu numai din cauza durerii \i a ru\inii pe care o aducea, ci \i din cauza faptului c] cel atqrnat pe lemn era considerat blestemat (Deut. 12:22, 23; 1Cor. 1:23; Gal. 3:13). La fel de mult, =ns], o detestau \i romanii. Cicero scria: %Cuvqntul <cruce> s] se dep]rteze nu doar de trupul, ci \i de mintea, ochii \i urechile oric]rui cet][ean roman^.
De aceea, moartea lui Hristos prin crucificare a fost ultima (cea mai de jos) treapt] de umilin[] la care a fost supus Cel care %avea chipul lui Dumnezeu^, %era deopotriv] cu Dumnezeu^, %S-a dezbr]cat pe Sine +nsu\i^ \i %S-a smerit^ pqn] la cap]t. Moartea Lui nu a fost aceea a unui erou, ci una dispre[uit], ca a celor blestema[i. Jertfa propriu-zis] nu devine un exemplu pe care cre\tinii s]-l imite =n detaliu, ci este baza smereniei cre\tine.
CAPITOLUL 5
GLORIFICAREA LUI HRISTOS
5.1. Numele mai presus de orice nume
+ncepqnd cu versetul 9 se pot observa anumite schimb]ri demne de re[inut =n cadrul imnului. Dou] dintre ele, =ns], sunt mai importante: prima este aceea c], spre deosebire de prima parte a imnului, =n care Hristos era subiectul tuturor verbelor, =n aceast] a doua parte, Dumnezeu este Cel care ac[ioneaz], iar Hristos devine obiectul ac[iunii divine. A doua schimbare este dat] de faptul c] =ncepqnd cu v. 9, imnul nu mai vorbe\te despre umilin[a lui Hristos, ci despre glorificarea Lui de c]tre Tat]l.
Partea a doua se deschide printr-o conjunc[ie care introduce o consecin[] – – urmat] imediat de o a doua conjunc[ie – , care denot] faptul c] aceast] consecin[] este una evident]. Luate =mpreun], ele pot fi traduse cu %=n consecin[]^, %de aceea^. Aceste conjunc[ii arat] faptul c] =n]l[area lui Hristos, despre care urmeaz] a se vorbi, nu este o recompens] pentru dedicarea Sa \i nici un dar oferit prin har, care exclude ideea de merit a lui Hristos, ci, mai degrab], arat] urmarea logic], normal] a smereniei Sale. Cu alte cuvinte, avem de a face tocmai cu morala pildei lui Hristos: =n economia divin], smerenia este urmat], f]r] =ndoial], de =n]l[are. Aceasta este o lege neschimbat] a +mp]r][iei lui Dumnezeu, valabil] pentru cre\tinii filipeni, cum a fost pentru Hristos.
Glorificarea lui Hristos nu este descris] =n mai multe stadii, a\a cum a fost descris] smerirea Lui. Verbul folosit pentru a reda aceast] schimbare radical] a evenimentelor este . Acest verb este compus din dou] particule: prepozi[ia (%peste^, %mai presus^) \i verbul (%a =n]l[a^). De aceea, o traducere foarte tehnic] a lui ar fi %a supra=n]l[a^, %a pune pe cineva pe cele mai mari =n]l[imi^.
+ntrebarea care se pune cel mai adesea =n cercetarea acestui verset este: +n ce anume a constat =n]l[area lui Hristos, dac] spunem c] ea a fost urmarea smereniei Sale? +n ce const] noul Lui statut =n raport cu cel anterior =ntrup]rii?
Referindu-se la acest raport dintre statutul anterior =ntrup]rii \i cel conferit prin glorificare, Hawthorne consider] c] =ns]\i ideea unei astfel de compara[ii este gre\it], deoarece textul imnului nu vorbe\te despre =n]l[area lui Hristos =n termeni la gradul comparativ, ci =n termeni la gradul superlativ. Particula este sugestiv] =n acest sens. Termenul este folosit =n Septuaginta pentru a comunica faptul c] Yahwe este =n]l[at %mai presus de to[i dumnezeii^ (Ps. 97:9).
Cqt despre implica[iile =n]l[]rii, Hawthorne crede c] trebuie identificate cu un moment istoric, deoarece verbul este la aorist – . Acesta a constat =n =nvierea \i =n]l[area lui Hristos la cer. +nvierea nu a fost doar %o resuscitare, o trezire la via[], sau o ocolire a mor[ii^, ci o victorie total] asupra mor[ii.
French L. Arrington vede =n =nviere doar =nceputul glorific]rii lui Hristos, aceasta conferindu-i calitatea de %cel dintqi n]scut dintre cei mor[i^ (Col. 1:18). Ea continu], =ns], cu faptul c] Dumnezeu L-a a\ezat %la dreapta scaunului de domnie al M]ririi, =n ceruri^ (Ev. 8:1). Pentru faptul c] a fost biruitor asupra p]catului \i a mor[ii, El a fost =n]l[at la cea mai glorioas] pozi[ie, aceea de a sta %… cu Tat]l (…) pe scaunul lui de domnie (Ap. 3:21).
Martin, =ns], consider] c] =nvierea este doar sugerat] aici, dar nu reprezint] esen[ialul glorific]rii lui Isus. Ea nu poate consta nici =n statutul S]u glorios sau =n locul din cadrul Dumnezeirii, deoarece acestea erau =n natura Lui. Glorificarea trebuie s] se refere la ceva ce avea s] fie doar al Lui, ca rezultat al umilin[ei Sale, iar aceast] onoare deosebit] ce i S-a acordat este prezentat] =n urm]toarea fraz] a versetului: %Numele care este mai presus de orice nume^.
A restrqnge glorificarea lui Hristos doar la =nviere \i =n]l[area la cer, a\a cum face Hawthorne, =nseamn] a ignora multitudinea de texte care ne vorbesc despre slava lui Hristos referindu-se mai mult la biruin[] (Apoc. 3:21), pozi[ie (Ev. 10:12) \i titlu (F.A. 2:36); =nseamn] \i a ignora versetele urm]toare, care nu fac nici o aluzie la =nviere, ci la o stare de lucruri care a urmat =nvierii. Biblia prezint] uneori =nvierea ca pe evenimentul ce urma =n mod logic dup] moartea lui Hristos, datorit] vie[ii sale lipsite de p]cat (F.A. 2:20-24). Afirma[ia c] glorificarea lui Hristos a avut mai multe etape este una lipsit] de un suport biblic.
Dat fiind faptul c] v. 7 =ncepe cu o afirma[ie despre umilin[a lui Hristos, care urmeaz] a fi explicat] =n con[inutul aceluia\i verset (kenoza este explicat] prin cele trei sintagme analizate =n cap. 4, suntem =ndrept][i[i s] credem, asemenea lui Ralph P. Martin, c] \i de data aceasta avem de a face cu acela\i fel de construc[ie: se afirm] faptul c] Hristos este glorificat, iar apoi ni se arat] =n ce const] aceast] glorificare (Numele mai presus de orice nume).
+n gqndirea grecilor antici, (%nume^) nu avea doar menirea de a-l distinge pe un individ de altul, ci era \i o emblem] a caracterului \i statutului respectivei persoane. Prin numele pe care =l purta, persoana se revela pe sine. Dac] numele pe care Domnul l-a primit la na\terea Sa ca om a fost semnificativ =n acest sens (Mat. 1:21, 25), cu atqt mai mult va fi cel care I-a fost dat dup] glorificare.
%Numele mai presus de orice nume^ nu este doar un titlu de onoare, ci presupune autoritate deplin] (cf. Mt. 28:18). A declara c] Hristos are %Numele mai presus de orice nume^ =nseamn] nu numai c] Dumnezeu I-a dat (I-a oferit prin har – ) un nume care s]-L deosebeasc] de alte fiin[e, ci c] I-a dat \i natura \i statutul exprimat prin titlu.
+n ceea ce prive\te acest nume, cercet]torii au ajuns la diverse concluzii, dintre care le vom aminti pe cele considerate a fi mai bine argumentate. Pornind de la ideea monoteismului iudaic, Richard J. Bauckham spune c] numele pe care Hristos l-a primit este acela de YHWH. El =i contrazice pe cercet]torii care se refer] la ca fiind numele dat lui Hristos. Dup] p]rerea sa, acest termen grecesc este doar un %substitut grecesc reveren[ios al adev]ratului nume^. Scopul folosirii acestui substitut este =ncercarea de a face numele YHWH accesibil pentru cre\tinii vorbitori de limb] greac]. A fost ales acest termen \i pentru a reda mai bine suveranitatea lui Hristos, dar expresia %Isus Hristos este Domnul^ este atqt un surogat pentru numele de YHWH, cqt \i o m]rturisire a domniei Sale.
Cu toate aceste, cercet]torii sunt, =n general, de acord c] numele este , men[ionat =n v. 11. Lightfoot este unul dintre ei, chiar dac] spune c] acest %Nume^ trebuie gqndit dintr-un punct de vedere ebraic. El, =ns], observ] c] =n Vechiul Testament, no[iunea de %Numele Domnului^ reprezenta prezen[a \i m]re[ia lui Dumnezeu, mai ales ca obiect al =nchin]rii \i al laudei aduse de popor. Contextul =n care apare =n cadrul imnului (versetele urm]toare se refer] tocmai la =nchinarea ce I se aduce) ne conduce spre aceea\i idee.
Dac] Lightfoot ilustreaz] aceast] rela[ie a lui cu conceptul vechi-testamental prin atitudinea creației față de Divinitate, Martin se refer] tot la conota[ia vechi-testamental] a termenului, dar din perspectiva raporturilor ce se stabilesc în cadrul Divinității. +n faptul c] Dumnezeu I-a d]ruit Numele de lui Hristos, Martin vede o dovad] a coegalit][ii =n cadrul Divinit][ii. Lui Hristos I S-a dat totodat] locul care =n Vechiul Testament +i apar[inea doar lui Dumnezeu. Ceea ce urmeaz] =n v. 10 \i 11 sunt dovezile acestui fapt.
Autorul acestei lucr]ri subscrie la acest ultim punct de vedere, ad]ugqnd argumentelor prezentate \i pe cel legat de contextul \i cursul logic al imnului. Dac] v. 7-8 +l prezint] pe Hristos =n cadrul crea[iei pentru a ar]ta asem]narea Lui perfect] cu omenirea, acum, =n v. 9-11, Hristos este prezentat =n cadrul Divinit][ii pentru a ar]ta identificarea Lui cu Aceasta \i faptul c] El este %deopotriv]^ cu Dumnezeu . +n aceste condi[ii, numele care I-a fost dat Lui Isus trebuie g]sit tot =n textul imnului, \i anume =n v. 11 – numele de , adic] %Domn^.
5.2. Ĵnchinarea universală în Numele lui Hristos
Faptul c] Dumnezeu =l glorific] pe Hristos \i +i d] Numele mai presus de orice nume are dou] scopuri. Primul dintre ele este exprimat prin propozi[ia (%pentru ca =n Numele lui Isus s] se plece orice genunchi …^) \i va fi analizat =n sec[iunea de fa[], iar cel]lat va fi discutat =n sec[iunea urm]toare.
Din versetul 10, de care ne ocup]m, se desprind dou] chestiuni mai importante: 1) Prima este legat] de sintagma (%=n numele lui Isus^). Faptul c] autorul imnului men[ioneaz] numele %Isus^ nu =nseamn] c] acest nume este %Numele mai presus de orice nume^. Expresia nu spune c] =nchinarea va fi adus] %numelui Isus^ (unde ar fi =n cazul dativ), ci %=n numele lui Isus^ (unde este =n cazul genitiv), iar acest nume este , adic] %Domn^. Motivul pentru care autorul imnului aminte\te numele %Isus^ aici este acela de a ar]ta c] domnia \i puterea au fost date personajului istoric cu numele de Isus din Nazaret, care nu este doar o idee filosofic] sau un suveran despotic, ci o persoan] cunoscut] pe nume de c]tre cre\tinii care I se =nchin].
2) A doua chestiune este legat] de folosirea verbului (%a se =ndoi^, %a se pleca^) urmat de prepozi[ia \i de cazul dativ: (…). Ori de cqte ori acest verb este folosit cu substantivul (ca \i complement direct), obiectul =nchin]rii este introdus fie prin prepozi[ia urmat] de cazul acuzativ (Ef. 3:14), fie urmeaz] imediat dup] construc[ia \i este la cazul dativ (Rom. 11:4). Acest lucru l-a f]cut pe F.W. Beare s] cread] c] cea mai corect] traducere a frazei ar fi: %astfel =ncqt oricine s] =ngenuncheze =n numele lui Isus^. De aici, el ajunge la concluzia c] =nchinarea nu este adus] direct lui Hristos, ci prin Hristos lui Dumnezeu. Isus este Mediatorul prin care oamenii I se pot =nchina lui Dumnezeu. Deci, orice genunchi se va pleca =naintea lui Dumnezeu, \i nu =naintea lui Isus.
Totu\i, contextul dovede\te c] aceast] traducere (\i interpretare) este inadecvat]. Versetul spune c] lui Isus I s-a dat %Numele mai presus de orice nume^ \i acest nume va atrage =nchinarea oamenilor. Chiar dac] construc[ia (…) este unic] \i ideea pe care o introduce este surprinz]toare, nu trebuie omis] inten[ia autorului de a afirma c] =nchinarea +i este =ntr-adev]r adus] lui Isus Domnul, \i nu prin El. De aceea, expresia trebuie tradus] cu %=n fa[a numelui^ sau %pentru numele^, ceea ce =nseamn] c] orice genunchi trebuie s] se plece =n fa[a numelui lui Isus pentru a-I aduce =nchinare.
Faptul c] aceast] =nchinare este universal] este exprimat printr-o serie de trei sintagme (=n gr. adjective substantivizate): (%al celor din ceruri, de pe p]mqnt \i de sub p]mqnt^). +n antichitate, oamenii credeau =n structurarea universului pe trei mari nivele, a\a cum apar =n versetul analizat. De aceea, este foarte posibil ca autorul imnului s] fi proclamat universalitatea =nchin]rii aduse lui Hristos folosindu-se de o frazeologie caracteristic] zilelor lui.
Lightfoot consider] c] =n greac] aceste cuvinte pot func[iona ca ni\te substantive neutre, referindu-se astfel la =ntreaga crea[ie, =nsufle[it] sau ne=nsufle[it]. Hawthorne se opune acestei p]reri, spunqnd c] substantivele trebuie luate ca fiind de genul masculin \i referindu-se la toate fiin[ele ra[ionale. De aceea\i p]rere este \i Müller, care interpreteaz] detaliat cele trei cuvinte: cei din ceruri sunt =ngerii (=n sensul larg al cuvqntului, acela de fiin[e cere\ti); cei de pe p]mqnt sunt oamenii; iar cei de sub p]mqnt sunt sufletele din Hades.
Autorul lucr]rii de fa[] crede c] ultimii doi au de partea lor contextul, care presupune ca subiectul (colectiv al) =nchin]rii s] poat] m]rturisi un lucru de care este con\tient (v. 11). Totu\i =n[elesul celor trei cuvinte nu trebuie limitat doar la fiin[ele spirituale, a\a cum face F.W. Beare, dar nici la fiin[ele umane. Mai degrab], scriitorul imnului se refer] la =ngeri, demoni \i oameni, care to[i laolalt] se =nchin] lui Hristos (cf. 1Cor. 4:9).
5.3. Recunoașterea domniei lui Hristos
Cel de-al doilea scop al glorific]rii lui Hristos este descris =n v. 11: %orice limb] s] m]rturiseasc], spre slava lui Dumnezeu Tat]l, c] Isus Hristos este Domnul^. Dup] cum anticipam =n sec[iunea anterioar], el va constitui obiectul discu[iei din sec[iunea de fa[].
Exist] multe texte =n Scriptur] care dovedesc c] afirma[ia %Isus Hristos este Domnul^ era o formul] de m]rturisirie a credin[ei =n biserica primar] (F.A. 2:36; Rom. 10:9; 1Cor. 11:23; 12:3; 16:22). Se observ] faptul c], =n textul nostru, aceast] m]rturisire nu este limitat] doar la cadrul bisericii. Construc[ia (%orice limb]^) este un mod poetic de a spune %oricine^ sau %to[i^. De obicei, sintagma se refer] la %toate popoarele^, din moment ce este adesea folosit] ca un sinonim pentru , , (%semin[ie, popor, na[iune^ – Apoc. 5:9; 7:9; 10:11 etc.). Astfel, =n contextul de fa[] termenul se refer] la fiin[ele ra[ionale, capabile s] m]rturiseasc] domnia lui Hristos.
Ce presupune aceast] idee? Va fi domnia lui Isus recunoscut] de orice fiin[], fie de bun] voie, fie din obliga[ie? Cercet]torii constat] c] r]spunsul la aceast] =ntrebare depinde de forma verbal] a lui (%a recunoa\te^, %a m]rturisi^). Incertitudinea este dat] de cele dou] variante ale acestui verb: (cunjunctiv aorist) sau (indicativ viitor). Indiferent pentru care form] a verbului am opta, prima propozi[ie a frazei din v. 11 este una de scop, introdus] prin prepozi[ia de la =nceputul v. 10, \i legat] de propozi[ia (de scop) anterioar] prin conjunc[ia coordonatoare .
Preferqnd forma de indicativ viitor (), Lightfoot se refer] la a\teptarea lui Dumnezeu ca toat] crea[ia s] proclame deschis \i de bun] voie domnia lui Hristos. Hawthorne sus[ine alternativa conjunctivului aorist () \i consider] c] =n v. 10-11 ne este prezentat, =ntr-adev]r, scopul cu care Dumnezeu I-a dat lui Hristos %Numele mai presus de orice nume^, acela de %a-Și uni iar]\i =ntr-unul, =n Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri \i cele de pe p]mqnt^ (Ef. 1:10). Dar imnul hristologic din Filipeni nu arat] cqnd sau cum se va aduce la =ndeplinire acest scop. Exist] scopuri ale lui Dumnezeu care nu sunt duse la =ndeplinire (ex. Lc. 7:30). S-ar putea ca o parte din fiin[ele dotate cu voin[] liber] s] nu se supun] niciodat] lui Dumnezeu \i bine=n[eles c] nici nu vor fi silite s] o fac] =mpotriva voin[ei lor (Apoc. 9:20-21; 16:9, 11).
Concluzia autorului acestei lucr]ri este aceea c] suveranitatea domniei lui Hristos presupune \i =nchinarea absolut universal] ce I se va aduce, dar nu depinde de ea. Obiectivele acestui studiu nu impun o cercetare eshatologic] am]nun[it] pentru a stabili =n timp momentul =n care orice fiin[] ra[ional] va recunoa\te domnia lui Hristos. Chiar optqnd pentru varianta conjunctivului aorist al lui , putem sus[ine c] domnia lui Hristos va fi universal recunoscut]: unii o vor face de bun] voie (adep[ii lui Hristos), iar al[ii constrqn\i de anumite situa[ii (vr]jma\ii lui Hristos). Cert este, =ns], c] pentru primii acest act va fi mqntuitor, pe cqnd celor din urm] nu le va fi de nici un ajutor.
Cu toate acestea, scriitorul imnului sugereaz] c] slava pe care o prime\te Hristos nu este =n nici un caz o form] de rivalitate cu Dumnezeu Tat]l, deoarece =ns]\i glorificarea lui Isus are ca scop ultim %slava lui Dumnezeu Tat]l^ (). Slava Tat]lui este chiar aceea de a fi Tat]l care +\i glorific] Fiul. +n]l[area lui Hristos, prezent] sau viitoare, =l are ca ini[iator pe Dumnezeu +nsu\i, pentru ca El s] fie %totul =n to[i^.
CONCLUZII
Imnul hristologic din Filipeni 2:6-11 este considerat de mul[i cercet]tori ca fiind unul din textele cele mai importante pentru hristologia biblic] a Noului Testament, deoarece +l prezint] pe Domnul Isus =n starea anterioar] =ntrup]rii, =l prezint] apoi ca om, ca jertf], iar apoi glorificat de Dumnezeu =n fa[a =ntregii crea[ii.
Importan[a imnului nu se limiteaz], =ns], la con[inutul s]u teologic. Prin lucrarea de fa[], ne-am propus ca, folosind metoda exegetic], s] analiz]m textul imnului cu scopul de a demonstra importan[a lui etic], pe lqng] cea hristologic].
Astfel, =n capitolul 1 am f]cut o scurt] introducere =n Epistola apostolului Pavel c]tre filipeni, pentru a =ncadra imnul hristologic =n aceast] epistol] atqt din punct de vedere textual, cqt \i din punctul de vedere al autenticit][ii, datei, locului \i =mprejur]rilor =n care a fost integrat =n textul epistolei. Am demonstrat astfel c] Epistola c]tre filipeni este una demn] de toat] =ncrederea atqt din punct de vedere istoric, cqt \i din punctul de vedere al formei.
Capitolul al 2-lea are ca scop prezentarea imnului mai ales sub aspect formal. Originea \i versifica[ia textului, de\i nu sunt indispensabile unei interpret]ri corecte, sunt totu\i elemente ajut]toare =n cadrul hermeneuticii, pentru a stabili genul literar cu care avem de a face. Chestiunea mai important], =ns], pe care acest capitol o con[ine este cea legat] de rolul imnului =n epistol], prin care am ajuns la concluzia c] textul de care ne ocup]m este deosebit de relevant \i pentru cre\tin]tatea din zilele noastre.
+ncepqnd cu capitolul al 3-lea am trecut la analiza exegetic] detaliat] a imnului, avqnd ca scop demonstrarea faptului c] v. 6 prezint] statutul Domnului Hristos =nainte de =ntrupare privit din trei perspective: 1) cea legat] de natura Sa dumnezeiasc], =n privin[] c]reia am constatat c] Hristos avea natura lui Dumnezeu \i modul de existen[] divin =nainte de =ntrupare; 2) cea temporal] prin care am concluzionat c] =n prima parte a imnului (v. 6) ne este prezentat statutul pretemporal al Domnului Hristos; 3) \i din perspectiva rela[iei din cadrul Divinit][ii am v]zut c] Hristos a avut dintotdeauna egalitatea cu Dumnezeu Tat]l, dar El nu a %apucat^ privilegiile acestei pozi[ii pentru propriul s]u interes, ci a renun[at la ele pentru a salva omenirea. El a urmat voia Tat]lui chiar \i =n condi[iile unei rela[ii de egalitate cu Acesta.
+n capitolul al 4-lea, analiza versetelor 7 \i 8 are ca scop prezentarea umanit][ii Domnului Hristos ca fiind cea mai elocvent] dovad] a umilin[ei Sale, atqt prin modul de existen[] pe care Și l-a asumat, cqt \i prin moartea de care a avut parte. Exemplul de renun[are la Sine \i jertfire culmineaz] cu imaginea mor[ii Fiului lui Dumnezeu; nu o moarte natural], ci moartea cea mai dureroas] \i =njositoare cu putin[], moartea %de cruce^.
Urm]rile umilin[ei pqn] la jertf] a lui Hristos sunt prezentate \i analizate =n capitolul al 5-lea. Dezbaterea are ca scop reliefarea principiului divin potrivit c]ruia, existen[a nobil] este aceea a slujirii, iar primul care l-a experimentat a fost chiar Cel care a spus: %… oricine =\i va pierde via[a pentru Mine o va cq\tiga^ (Mt. 16:25). El a primit %Numele mai presus de orice nume^ =n fa[] c]ruia se va pro\terne =ntreaga crea[ie, recunoscqnd c] %Isus Hristos este Domnul^. Hristos r]mqne pentru totdeauna exemplul suprem de umilin[] prin faptul c] =ns]\i glorificarea Sa este %spre slava lui Dumnezeu Tat]l^.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Isus Exemplul Suprem de Umilinta In Imnul Hristologic din Filipeni 26 11 (ID: 167001)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.