Istoriografia Si Abordarile Teoretice ale Relatiilor Bilaterale Moldo Romane
Cuprins
LISTA ABREVIERILOR
ADNOTARE
ANNOTATION
AHHOTAЦИЯ
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ISTORIOGRAFIA ȘI ABORDĂRILE TEORETICE ALE RELAȚIILOR BILATERALE MOLDO-ROMÂNE
Studiul istoriografic al domeniului de cercetare
Aspecte definitorii ale relațiilor bilaterale
Evoluția relațiilor moldo-române: probleme de bază
Concluzii la capitolul I
CAPITOLUL II. RELAȚIILE MOLDO-ROMÂNE LA ETAPA ACTUALĂ
Particularități și tendințe generale ale colaborării politico-diplomatice dintre Republica Moldova și România
Dimensiunea comercial-economică a relațiilor moldo-române
Relațiile moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova
Concluzii la capitolul II
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
LISTA ABREVIERILOR
AIE – Alianța pentru Integrare Europeană
AMN – Alianța Moldova Noastră
BCR – Erste Bank
BOP – Barometrul de Opinie Publică
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CFE –Tratatul Forțelor Convenționale în Europa
CRPE – Centrul Român pentru Politici Europene
CSI – Comunitatea Statelor Independente
GUAM – Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan și Republica Moldova
IPP – Institutul de Politici Publice
MAE – Ministerul Afacerilor Externe
MAEIE – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republcii Moldova
NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
OSCE – Organizația pentru Cooperare și Securitate în Europa
PCRM – Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
PE – Parlamentul European
PL – Partidul Liberal
PLDM – Partidul Liberal Democrat din Moldova
PPE – Partidul Popular European
RSSM – Republica Sovietică Socialistă Moldovenească
SEAE – Serviciul European de Acțiune Externă
SUA – Statele Unite ale Americii
SUERD – Forumul Anual al Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării
TRACECA – Coridorul de Transport Europa – Caucaz – Asia
UE – Uniunea Europeană
URSS – Uniunea Sovietică
ADNOTARE
TULBA ELENA, „RELAȚIILE DINTRE REPUBLICA MOLDOVA ȘI ROMÂNIA: EVOLUȚIE, PROBLEME, TENDINȚE”, teză de licență în Relații Internaționale,
Chișinău, 2014.
Structura tezei: introducere, 2 capitole, încheiere, bibliografie din 155 titluri, 81 pagini de text de bază.
Cuvinte-cheie: relații bilaterale, politică externă, colaborare, colaborare politico-diplomatică, relații economice, integrare, integrare europeană.
Domeniu de studiu: Această lucrare constituie o cercetare evoluției, problemelor și tendințelor relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și România.
Scopul și obiectivele cercetării: Scopul tezei rezidă în efectuarea unei cercetări ample și complexe a evoluției relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și România și stabilirii problemelor și tendințelor acestora. În realizarea scopului ne-am propus următoarele obiective: analiza studiului istoriografic al domeniului de cercetare; stabilirea aspectelor definitorii ale relațiilor bilaterale; cercetarea problemelor de bază ale evoluției relațiilor moldo-române; proiectarea particularităților și tendințelor generale ale colaborării politico-diplomatice dintre Republica Moldova și România; identificarea dimensiunii comercial-economice a relațiilor moldo-române; evaluarea relațiilor moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova.
Noutatea și originalitatea științifică: Cercetarea în cauză constituie o încercare de a generaliza, în baza literaturii cercetate, relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România. Este efectuat și prezentat un tablou integru al principalelor aspecte ale colaborării politico-diplomatice și economice dintre aceste două state. De asemenea, se încearcă să se realizeze o analiză complexă a relațiilor moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova.
Semnificația teoretică: Rezultatele cercetării pot servi în calitate de material științific suplimentar pentru cercetătorii interesați de problematica în cauză.
Valoarea aplicativă a lucrării: Lucrarea oferă o analiză amplă a trăsăturilor dinstinctive ale relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și România.
ANNOTATION
AHHOTAЦИЯ
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate. Relațiile internaționale, în ultimele decenii, au devenit tot mai complexe și au capătat noi trăsături și dimensiuni. Urmărind cu atenție transformările desfășurate pe scena internațională, observăm că s-a modificat intr-un ritm accelerat ordinea statală și orientările politicii, în contextul sistemelor de state. Dacă în trecut statele erau izolate, la etapa actuală între ele există contacte reciproce, s-au stabilit relații extinse. Politica externă a devenit mai moderată. Competiția dintre state nu se bazează pe tipul tradițional de interacțiune strategico-diplomatică, dar se realizează în baza dialogului politic.
În acest context, relațiile bilaterale constituie forma cea mai stabilă și atotcuprinzătoare dintre toate felurile de contacte ce există între state. Relațiile bilaterale fac parte din ansamblul relațiilor internaționale care reflectă procesul dintre doi actori, în care este exclusă violența, folosirea armamentului și unde predomină fenomenul interesului național și asigurării lui, instrumentele și canalele diplomatice, la moment reprezintând cel mai credibil mijloc de asigurare a acestor necesități și la îmbunătățirea calității relațiilor dintre state.
În ceea ce privește studierea evoluției, problemelor și tendințelor relațiilor dintre Republica Moldova și România, menționăm faptul că destrămarea Uniunii Sovietice și redimensionările geopolitice care s-au produs pe continentul european la sfârșitul secolului al XX-lea, unul dintre efectele cărora l-a constituit apariția unui șir întreg de noi state independente, printre care și Republica Moldova, au impulsionat puternic evoluția relațiilor internaționale în întreaga lume. În acest context, direcțiile de bază a politicii externe ale Republicii Moldova își găsesc reflectare în Declarația de Independență, adoptată la 27 august 1991, unde noul stat independent își exprimă dorința de a stabili relații politice, economice, culturale și în alte domenii de interes comun cu toate statele lumii.
România, fiind prima țară care a emis actul de recunoaștere, poate fi considerat statul care i-a deschis calea Republicii Moldova spre comunitatea internațională, impulsionând prin aceasta procesul de recunoaștere și afirmare a Republicii Moldova. Astfel, s-a început o nouă perioadă în relațiile politice, economice și culturale dintre Republica Moldova și România.
Analiza procesului de colaborare dintre Republica Moldova și România este o temă foarte actuală, deoarece constatăm faptul că pentru consolidarea relațiilor dintre aceste două state a fost nevoie ca ambele părți să depună mari eforturi diplomatice și politice pentru înlăturarea divergențelor și promovarea unui dialog constant care să stimuleze aceste relații reciproce. Un element indispensabil pentru o mai bună înțelegere și o cunoaștere mai profundă a politicii externe, promovate de statul moldovenesc, îl prezintă cercetarea relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și România. În conjunctura geopolitică actuală, când Uniunea Europeană se extinde tot mai mult spre Est, studierea priorităților politicii externe a Republicii Moldova și tendințelor dezvoltării relațiilor diplomatice, bazate pe respect și asistență reciprocă în domeniul politic, precum și în scopul integrării culturale și economice, în cazul de față cu România, constituie o necesitate și un deziderat al timpului.
Nivelul de cercetare a temei. Subiectul colaborării Republicii Moldova cu România este de o deosebită actualitate, având o conotație științifică, politică și teoretică cu implicații practice. Izvoarele principale care au servit drept suport științifico-metodologic în analiza problematicii în cauză, sunt lucrălile autorilor Gh. Cojocaru care vorbește despre relațiile bilaterale moldo-române din punct de vedere istoric; P. Cojocea ce oferă o analiză a relațiilor moldo-române din punct de vedere tehnic și juridic; N. Țîu care fiind primul ministru de externe a Republicii Moldova, vorbește, în lucrarea sa, despre pașii politicii externe a Republicii Moldova în primii săi ani de independență. A. Bonciog analizează practica diplomatică de care dispune Republica Moldova în relațiile cu România, iar A. Burian ne oferă studii cu privire la practica diplomatică a Republcii Moldova, precum și o analiză despre recunoașterea acesteia pe arena internațională, ca stat independent.
De asemenea, pentru cercetarea temei au fost cercetate lucrările cercetătorilor E. Prohnițchi , V. Gheorghiu care analizează aspirațiile europene ale Republcii Moldova, studiază legislația Uniunii Europene, a instituțiilor politicilor și procedurilor ce stau la baza ei și își expun opinia vizavi de importanța participării fructuoase a Moldovei în cadrul proceselor europene.
La analiza politicii externe în condițiile Republicii Moldova s-a folosit potențialul de idei încadrat în în cercetările autorilor C. Solomon, S. Nazaria, S. Cebotari care abordează experiența și problematica politicii externe a Republicii Moldova. A. Burian, V. Talpă, V. Ciubotaru, V. Moșneaga, cercetează principiile politicii externe a Republicii Moldova, posibilitățile și realitățile lumii externe vizavi de politica externă a Republicii Moldova, problemele cu care se confruntă statul nostru, la etapa actuală. E. Ciobu, V. Saca, V. Juc, etc. examinează în ce constă interesul național al Republicii Moldova, studiază relația interes național-politică externă în condițiile Republicii Moldova.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul tezei rezidă în efectuarea unei cercetări ample și complexe a evoluției relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și România și stabilirii problemelor și tendințelor acestora.
În realizarea scopului ne-am propus următoarele obiective:
analiza studiului istoriografic al domeniului de cercetare;
stabilirea aspectelor definitorii ale relațiilor bilaterale;
cercetarea problemelor de bază ale evoluției relațiilor moldo-române;
proiectarea particularităților și tendințelor generale ale colaborării politico-diplomatice dintre Republica Moldova și România;
identificarea dimensiunii comercial-economice a relațiilor moldo-române;
evaluarea relațiilor moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova.
Metodogia. La cercetarea temei și realizarea lucrării am recurs la următoarele metode: Metoda istorică ne-a fost utilă pentru analiza relațiilor bilaterale ale Republcii Moldova și României în anumite perioade istorice. Metoda instituțională a facilitat studierea instituțiilor politice și analiza actelor normative care influențează asupra mersului și desfășurării politicii externe a Republicii Moldova în relație cu România. Metoda comparativă s-a materializat în explicarea esenței politicii externe a statelor în cauză prin compararea lor, în vederea determinării similitudinilor și diferențelor dintre acestea. De asemenea, am evidențiat trăsăturile distinctive în cadrul politicilor statelor și impactul acestora asupra procesului de realizare a relațiilor bilaterale dintre Republicii Moldova și România. Abordarea comparativă ne-a oferit posibilitatea de a depista nu numai similitudini și deosebiri, dar și de a stabili cauzalitatea anumitor situații.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute. Cercetarea în cauză constituie o încercare de a generaliza, în baza literaturii cercetate, relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România. Este efectuat și prezentat un tablou integru al principalelor aspecte ale colaborării politico-diplomatice și economice dintre aceste două state. De asemenea, se încearcă să se realizeze o analiză complexă a relațiilor moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Semnificația teoretică a studiului rezidă în cunoștințele științifice noi privind problema evoluției, tendințelor și perspectivelor relațiilor Republicii Moldova cu România. Lucrarea poate servi ca sursă biblidentificarea dimensiunii comercial-economice a relațiilor moldo-române;
evaluarea relațiilor moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova.
Metodogia. La cercetarea temei și realizarea lucrării am recurs la următoarele metode: Metoda istorică ne-a fost utilă pentru analiza relațiilor bilaterale ale Republcii Moldova și României în anumite perioade istorice. Metoda instituțională a facilitat studierea instituțiilor politice și analiza actelor normative care influențează asupra mersului și desfășurării politicii externe a Republicii Moldova în relație cu România. Metoda comparativă s-a materializat în explicarea esenței politicii externe a statelor în cauză prin compararea lor, în vederea determinării similitudinilor și diferențelor dintre acestea. De asemenea, am evidențiat trăsăturile distinctive în cadrul politicilor statelor și impactul acestora asupra procesului de realizare a relațiilor bilaterale dintre Republicii Moldova și România. Abordarea comparativă ne-a oferit posibilitatea de a depista nu numai similitudini și deosebiri, dar și de a stabili cauzalitatea anumitor situații.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute. Cercetarea în cauză constituie o încercare de a generaliza, în baza literaturii cercetate, relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România. Este efectuat și prezentat un tablou integru al principalelor aspecte ale colaborării politico-diplomatice și economice dintre aceste două state. De asemenea, se încearcă să se realizeze o analiză complexă a relațiilor moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Semnificația teoretică a studiului rezidă în cunoștințele științifice noi privind problema evoluției, tendințelor și perspectivelor relațiilor Republicii Moldova cu România. Lucrarea poate servi ca sursă bibliografică atât pentru specialiștii relațiilor internaționale, cât și pentru toți cei interesați de studierea acestei teme, oferind o analiză amplă a trăsăturilor dinstinctive ale relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și România.
Structura și sumarul compartimentelor tezei. Teza cuprinde 81 pagini de text de bază și include cuprinsul, introducerea, 2 capitole, încheierea, bibliografia. În primul capitol, sunt cercetate istoriografia și abordările teoretice ale relațiilor bilaterale moldo-române. În cadrul acestuia, se supune analizei studiul istoriografic al domeniului de cercetare, se cercetează aspectele definitorii ale relațiilor bilaterale și se determină evoluția, și problemele de bază ale relațiilor moldo-române. În al doilea capitol, sunt proiectate relațiile moldo-române la etapa actuală. În cadrul acestuia, se identifică particularitățile și tendințele generale ale colaborării politico-diplomatice dintre Republica Moldova și România, se cercetează dimensiunea comercial-economică a relațiilor moldo-române și se evaluează relațiile moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova.
CAPITOLUL I. ISTORIOGRAFIA ȘI ABORDĂRILE TEORETICE ALE RELAȚIILOR BILATERALE MOLDO-ROMÂNE
Subiectul colaborării Republicii Moldova cu România este de o deosebită actualitate, având o conotație științifică, politică și teoretică cu implicații practice. Însă cercetările intense vizavi de problema relațiilor culturale dintre Republica Moldova și România, aparțin mai mult sfârșitului secolului XX. În ultimele decenii, fenomenul relațiilor acestor două state, putem spune, că nu s-a impus în prim- plan, dar este investigat într-o strânsă corelație cu puterea politică și evoluția socială, cu interesul național și cel internațional.
Studiul istoriografic al domeniului de cercetare
Studiul istoriografic al cercetării relațiilor bilaterale dintre România și Republica Moldova a permis o evaluare a parteneriatului strategic dintre aceste două state de către cercetătorii autohtoni, din spațiul CSI și occidentali care generalizează problemele și perspectivele cooperării sub toate aspectele vieții sociale. Majoritatea lucrărilor analizează ordinea international, la etapa actuală, și cooperarea interstatală dintre state, privind soluționarea problemelor, pe toate dimensiunile posibile.
Metamorfozele din cadrul sistemului internațional, cauzate de procesele integraționiste din arealul european, în general, au un impact direct asupra politicii externe și interesului național al Republicii Moldova. În conjunctura geopolitică actuală, când Uniunea Europeană se extinde tot mai mult spre Est, studierea priorităților politicii externe a Republicii Moldova este o necesitate și un deziderat al timpului. În acest sens, putem menționa rolul important al lucrării „Aspecte ale vieții politice în Republica Moldova (1989 -2002)”, elaborată de C. Solomon, care a dat o explicație a cooperării extrem de complicate dintre România și Republica Moldova, de la declararea independenței statului în 1991. De asemenea, a efectuat și o cercetare adâncă a relațiilor care se bazează pe pragmatism, pe proiecte comune în domeniul economic, politic sau cultural.
O lucrare importantă a aceluiași autor este “Colaborarea Republicii Moldova cu România”, în care sunt analizate acțiunile de colaborare care s-au desfășurat în domeniul învățământului, culturii, turismului și sportului. Au fost coordonate și aprobate mai multe acțiuni comune, la nivel de ministere și departamente. Astfel, conform cercetărilor facute de autor, pe parcursul anilor 1991-2001, s-a prelungit conlucrarea în vederea aprofundării și amplificării relațiilor bilaterale în aceste domenii. Au fost desfășurate un șir de acțiuni comune pe teritoriul celor două state și în alte țări. Există o colaborare fructuoasă în probleme legate de organizarea și modernizarea învățământului sub toate formele: schimb de delegații între specialiști, de informații și experiență, privind sistemele naționale de învățământ, elaborarea și armonizarea programelor și a manualelor școlare, etc. De asemenea, acțiuni de colaborare s-au desfășurat și în domeniul turismului și sportului. Încă de la declararea independenței Republicii Moldova, România a venit în întâmpinarea diverselor solicitări primite din partea guvernului acesteia, oferind un program de asistență concret, care constă în consultanțe manageriale, oferire de asistență tehnică, precum și ajutoare financiare atât nerambursabile, cât și sub forma unor credite în condiții destul de avantajoase, pe termen lung și fără dobândă.
Cercetătorul D. Cimpoeșu, în lucrarea „Republica Moldova între România și Rusia, 1989-2009”, efectuează o analiză amplă a politicii interne și a factorilor de natură externă care au determinat-o, în perioada anilor 1989-2009. În baza surselor documentare, sunt prezentate din punct de vedere istoric relațiile Republicii Moldova cu România și Federația Rusă. De asemenea, autorul analizează trăsăturile și caracteristicile guvernărilor politice din istoria recentă a Republicii Moldova și orientarea politicii externe în această perioadă.
Difuzarea emisiunilor ”Sinteze și Dezbateri de Politică Externă”, la radioul Vocea Basarabiei, a oferit accesul la opinii variate și competente asupra evenimentelor și evoluțiilor de politică externă care au vizat nemijlocit Republica Moldova. Prezenta colecție, integrată în lucrarea „Politica externă a Republicii Moldova 2009-2011: în sinteze și dezbateri”, divizată în patru capitole, vizează diverse subiecte ce reflectă agenda și evoluția relațiilor Republicii Moldova cu principalii săi parteneri internaționali în perioada 2009-2011: Uniunea Europeană (UE), România, Ucraina, Federația Rusă, SUA și Germania. Laitmotivul tuturor interviurilor este integrarea europeană a Republicii Moldova, care este tratată prin prisma modernizării țării și, mai puțin, prin cea a alegerii geopolitice între Vest și Est. Interviurile reflectă schimbarea care s-a produs, în ultimii ani, în politica externă a țării. Datorită acestei schimbări, integrarea europeană a devenit un factor ce determină tot mai mult conținutul relațiilor Republicii Moldova cu principalii săi parteneri. În cele din urmă, relația moldo-română se caracterizează prin constructivism, iar România sprijină plenar implementarea agendei europene a Republicii Moldova.
S. Cebotari, în lucrarea: „Interesul național al Republicii Moldova între Uniunea Europeană și Comunitatea Statelor Independente” a prezentat locul și rolul Republicii Moldova în cadrul Comunității Statelor Independente și GUAM. Este făcută o încercare de a scoate în evidență atât aspectele positive, cât și cele negative pe care le are prezența Moldovei în cadrul CSI. De asemenea, este analizată dimensiunea raporturilor politicii moldo-ruse și moldo-ucrainene. În condițiile când Uniunea Europeană se extinde tot mai mult spre Est, Republica Moldova, ca și alte state noi apărute pe arena politică internațională, încearcă să-și găsească locul în contextul acestor procese și să-și determine vectorii interesului național. Tot în această lucrare se menționează că România ca membru al UE cu parlamentari în Parlamentul European, ca acționar în toate instituțiile UE, face toate eforturile ca cursul european pentru Moldova să devină un obiectiv real.
Integrarea Republica Moldova în UE reprezintă o temă de dezbateri la etapa actuală. O mare varietate de specialiști acordă însemnătate acestui subiect. Printre aceștia îl putem numi pe A. Gudîm, cu lucrarea sa “Republica Moldova și Uniunea Europeană ca parteneri”, unde a prezentat colaborarea Republicii Moldova, în acest context, prin semnarea diferitor acorduri de aderare la valorile europene. Totodată, lucrarea de față reprezintă o posibilitate de evaluare a avantajelor și dezavantajelor Republicii Moldova din această perspectivă. Autorul mai menționează că relațiile dintre România și Republica Moldova sunt “în permanentă ascensiune”, iar principalele obiective vizează asistența acordată de București Chișinăului pentru integrarea europeană și implementarea proiectelor energetice bilaterale.
În relațiile Republica Moldova cu România, este necesar de clarificat anumite lucruri importante care crează mici impedimente în promovarea mai cu succes a relațiilor româno-moldovenești, anume problema identității naționale a populației din Republica Moldova. M. Purice, în lucrarea sa “Problemele limbii române literare din secolul al XIX”, face o analiză complexă a cooperării bilaterale dintre aceste două state, cu aceeași identitate și trecut istoric. Este cunoscut faptul că și la etapa actuală, este proeminentă acea atitudine critică față de problema lingvistică. Relațiile dintre Republica Moldova și România sunt calificate ca fiind complexe. Un lucru este cert, și anume impedimentul privind identitatea națională, problema limbiii care devine la etapa actuală o tema de dezbateri tot mai evidențiată în cercetările științifice.
Evaluând subiectul aderării Moldovei la UE, putem menționa că viitorul european al Republicii Moldova este una din problemele cele mai des abordate. V. Moraru și A. Gribincea, prin intermediul lucrării “Republica Moldova și Uniunea Europeană: problemele și perspectivele cooperării”, au prezentat perspectivele și riscurile Republicii Moldova în cadrul UE. Așadar, adevăratele provocări pentru apropierea Republicii Moldova de UE sunt, prin natura lor, de ordin extern. Dar aceasta nu înseamnă că Moldova își poate permite să uite de afacerile sale interne și să întârzie agenda reformistă economică și democratică.
Un moment important care dezvăluie strânsa cooperare dintre Republica Moldova și România îi revine actelor semnate de aceste state, ca exemplu fiind Tratatul de frontieră. În aceiași lucrare sunt examinate esența documentului respectiv, delimitându-se atât aspectele pozitive, cât și cele negative. Tratatul cu România privind regimul frontierei de stat, colaborarea și asistență mutuală, în probleme de frontieră, este un document tehnic, care reglementează modalitatea de realizare pe teren a marcării frontierei, soluționarea problemelor referitoare la construirea de obiective comune la frontieră, intreținerea frontierei, constituirea și funcționarea unei comisii mixte pentru verificarea traseului frontierei de stat și întreținerea semnelor de frontieră, modul de folosire a apelor de frontieră, căilor ferate, precum și a altor instalații de comunicații care traversează frontiera de stat, desfășurarea unor activități precum pescuitul, silvicultura, exploatarea subsolului în apropierea frontierei, modul de cercetare și de soluționare a încălcărilor regimului de frontieră, cum ar fi trecerea nepermisă a graniței sau deteriorarea semnelor de frontieră.
Relația dintre România și Republica Moldova cunoaște astăzi un nivel fără precedent. Avem un dialog politic extrem de activ, orientat spre rezultate, a cooperării concrete. Guvernul României sprijină Republica Moldova pentru îndeplinirea angajamentelor Chișinăului față de UE și, pe un plan mai larg, pentru racordarea deplină a Republicii Moldova la agenda europeană. N. Chirtoacă, în studiul “România – Republica Moldova de la „Podul de Flori la zidul de beton. Noua frontieră Schengen și impactul asupra relațiilor dintre România și Republica Moldova”, menționează despre vecinătatea politicii externe românești care este considerată un element cheie în asigurarea unui climat de stabilitate, respectiv de securitate în zona moldovenească. Aderarea României la Uniunea Europeană a impus și modificarea relațiilor sale cu țările vecine nemembre, Republica Moldova. România este interesată în consolidarea opțiunii europene a acestei țări, deoarece dorește o vecinătate stabilă, democratică, prosperă și cu influențe europene. România s-a arătat dispusă să sprijine modalitățile de integrare a Republicii Moldova și să împărtășească cu experiența ei în domeniul integrării.
Colaborarea comercial-economică dintre Republica Moldova și România reprezintă un aspect important care dezvăluie cooperarea extinsă dintre aceste două state, în contextul aprofundării relațiilor comerciale și dezvoltării unei economii bazată pe valorile democratice, pe valorile europene. În acest sens, un rol proeminent în delimitarea dimensiunii de colaborare economico-comercială, revine studiului lui N. Belli “România și Republica Moldova. Potențialul competitiv al economiilor naționale. Posibilități de valorificare pe piața internă, europeană și mondială”. Autorul ajunge la concluzia că prin comparație cu relațiile politice și culturale, relațiile economice avansează timid. Cele două state, prin instituțiile și autoritățile lor cu competențe sau cu rol de reprezentare nu au făcut suficient pentru sprijinirea/facilitarea contactelor între mediile de afaceri. Starea mediului de afaceri, privatizările programate, parcursul european dovedit de adoptarea aquis-ului european, afinitățile culturale și de limbă, proximitatea geografică, etc. oferă investitorilor români (atât publici, cât și privați) suficiente motive pentru a-și orienta atenția către Republica Moldova. Cu toate acestea există o ușoară neîncredere, în rândul oamenilor de afaceri români ,cu privire la integrarea în afaceri și la capacitatea instituțiilor Republicii Moldova de a le proteja interesele.
Un document important care evaluează cooperarea dintre aceste state îl constituie “Concepția politicii externe a Republicii Moldova. Capitolul IV al acestui document, întitulat “Direcțiile principale ale politicii externe”, promovează aceeași teză de întreținere a relațiilor reciproc avantajoase cu toate țările lumii (inclusiv cu România), astfel identificând partenerii strategici și propunând un obiectiv de asociere imediată la procesele integraționiste.
Actele analizate și prezentate în lucrarea lui Petrache D. Cojocea și în cea a lui Marian Enache și Dorin Cimpoieșu sunt documente consacrate descrierii detaliate a anumitor misiuni diplomatice în Republica Moldova în perioada anilor 1993-1997. Conform cercetărilor, debutul relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și România datează din ianuarie 1990, când la București a fost semnat „Protocolul tratativelor dintre reprezentanții unor ministere și departamente din RSS Moldova și România. Ca și alți autori, aceștia menționează că, totuși cele mai relevante momente care au marcat începutul trezirii conștiinței naționale și revenirii la normalitate, le-au constituit „podurile de flori care au fost desfășurate la punctele de frontieră dintre Republica Moldova și România și care au simbolizat bucuria libertății și a regăsirii dintre frații despărțiți de atâta vreme. Deși începute prin prisma relațiilor sovieto-române, colaborarea moldo-română a început să evolueze ascendent în condiții de libertate și dezvoltare democratică. Acest lucru a favorizat caracterul complementar al culturii de pe cele două maluri ale Prutului, prin stabilirea unor rodnice conexiuni.
Astfel, lucrarea lui Petrache D. Cojocea, descrie situația Tratatului de bază de parteneriat privilegiat și cooperare dintre România și Republica Moldova. Cartea ne arată că discuțiile privind Tratatul de bază moldo-român au început în anul 1992, când euforia națională a scăzut simțitor, iar Rusia a reamintit despre importanța sa în regiune prin semnificativa participare în conflictul transnistrean. Studiile demonstrează că începând chiar de la prima rundă de tratative, negocierile au intrat în impas, Chișinăul neacceptând denumirea de “Tratat de fraternitate și integrare”, propusă de partea română. Divergențele s-au evidențiat după anul 1994, când a început să se observe doar accentuarea principiilor integrității teritoriale, inviolabilității frontierelor și al inexistenței pretențiilor reciproce. În același context, se propaga ideea că și Bucureștiul a fost, în această perioadă, responsabil de înstrăinarea relațiilor dintre cele două state românești. La 28 aprilie 2000 a apărut o ultimă variantă a Tratatului de bază moldo-român – “Tratatul de parteneriat privilegiat și cooperare între România și Republica Moldova”.
Cristian Moanță sublinia în articolul „Prin România, spre Europa” că acțiunile Republicii Moldova, în scopul promovării integrării europene, sunt influențate, într-o mare parte, de relațiile bilaterale cu România, iar progresul în știință și cultură înregistrat între cele două, nu are frontiere în acest sens.
Opinia divizată asupra identității culturale și naționale este deosebit de importantă, mai ales în societățile multiculturale, pentru marea lor necesitate de a cultiva sentimentul comun al apartenenței între diversele ei comunități. Tânăra democrație multi-etnică și multi-lingvistică, apărută după 1991, în cadrul Republicii Moldova, precum și suveranitatea și independența ei, nu au reușit nici astăzi să pună capăt contraverselor din teritoriu asupra identității culturale și naționale. Se știe că orice cultură este creată prin prismă istorică, mai ales că istoria recentă a limbii în Republica Moldova este de o importanță esențială pentru înțelegerea incertitudinilor privind identitatea națională și culturală a republicii la începutul secolului XXI. În acest sens, în ciuda tuturor dificultăților interne, Moldova încearcă să se apropie tot mai mult de restul Europei, iar cultura a început deja să joace o latură importantă pentru aceasta ca stat ce caută să obțină integrarea în larga comunitate europeană, inițiind relații de colaborare atît cu România, cât și cu alte state.
Republica Moldova începe să aibă relații strânse în acest domeniu cu România (prin programul ei anual de cooperare menționat mai sus, care include restaurarea patrimoniului, sprijinul pentru artele scenice, inclusiv echipament pentru teatre, donații de cărți pentru bibliotecile publice, instrumente muzicale) și există speranța că aceste relații se vor lărgi și mai mult pe viitor, fapt enunțat și prin acordul cultural reînnoit între Moldova și Ucraina.
În continuare, cercetând problema în cauză, nu putem sa nu menționăm lucrarările lui autorilor occidentali J. Wrobel „The European Union and Moldova” și A. Wolfers „Discord and Colaboration care analizează strategia de integrare europeană, referindu-se la drepturile omului care sunt încă un domeniu extrem de sensibil în Republica Moldova. În opinia acestora, în pofida aderării Republicii Moldova la o serie de convenții internaționale în domeniul protecției drepturilor omului, unele din aceste drepturi, sunt încălcate cu regularitate. A. Wolfers afirmă că în România existau temeri că problema unirii ar putea provoca reacții internaționale nedorite, într-un context încă insuficient de clar al raportului de forțe de pe continentul european. În acea perioadă se vehicula ideea că statele Europei de Est ar trebui să obțină o independență graduală față de Rusia.
Un interes deosebit o reprezintă lucrarea lui J. Nouzille “Moldova – istoria tragică a unei regiuni europene”, unde sunt supuse analizei anii de independență ai Republicii Moldova. Cartea prezintă interes deosebit prin faptul că subliniază rolul avut de România în Republica Moldova în ceea ce privește organizarea instituțiilor democratice, în integrarea în structurile regionale și europene.
Pentru cercetarea temei, au fost utilizate lucrările autorilor ruși: A. Manâkina, N. Lomaghin, V. Kuznetov, etc. care afirmă că anii 1990-1993 simbolizează perioada „democrată" sau „occidentală” în politica externă rusă, în care Rusia își propunea o apropiere de Occident și chiar integrarea ei în structurile de securitate europene. În ceea ce privește statele ex-sovietice, se declara oficial că se va pune accentul pe relațiile de parteneriat și cooperare, în special în domeniul economic. Iar cercetătorii I. Borisov, S. Kașkin și alții analizează relațiile dint Republica Moldova și România. Autorii ajung la concluzia că fiecare stat dispune de instrumente specifice pentru promovarea imaginii proprii pe arena internațională.
În concluzie, dezvoltarea relațiilor bilaterale implică, în primul rând, efectuarea unor analize pentru a înțelege la modul concret felul în care este afectată ordinea internațională și stabilirea colaborării în soluționarea conflictelor actuale pe toate dimensiunile posibile. Studiul istoriografic a permis o evaluare a temei abordate de către cercetători care analizează relațiile bilaterale ale Republicii Moldova cu România și scot în evidență perspectivele statului moldovenesc, în acest context. Reieșind din cercetările lor, putem concluziona necesitatea unor relații prietenești cu statul român sub toate aspectele vieții sociale.
Aspecte definitorii ale relațiilor bilaterale
După cum cunoaștem relațiile internaționale reprezintă un domeniu academic, o ramură a științelor politice care studiază relațiile dintre actorii statali din cadrul sistemului internațional și interacțiunile lor cu actori non-statali (organizații interguvernamentale, organizații nonguvernamentale, corporații internaționale etc.). Termenul de relații internaționale se referă la totalitatea interacțiunilor din cadrul sistemului internațional și la domeniul de studiu care le cercetează. În totalitatea acestor interacțiuni se regăsesc și relațiile bilaterale, o parte extrem de necesară pentru crearea unui sistem al relațiilor de lungă durată.
Relațiile bilaterale ca formă și conținut sunt parte componentă a sistemului de relații internaționale, acestea însă în marea majoritate ca domeniu și structură reprezintă o formă a relațiilor diplomatice, din moment ce cunoaștem că diplomația întruchipează și realizează interesele și scopurile statelor din domeniul politicilor externe. Diplomația guvernează relațiile dintre state, inclusiv și cele bilaterale. Diplomația este o formă de activitate a statului care constă în realizarea scopurilor și a intereselor statului în domeniul politicii externe pe calea relațiilor oficiale, sub formă de tratative, corespondență, acorduri, etc .
Importanța relațiilor bilaterale este unanim recunoscută în practica statelor și în doctrina dreptului internațional. Bineînțeles, lipsa de relații diplomatice nu constituie un obstacol în ce privește posibilitatea încheierii unui acord internațional între două state sau colaborarea bilaterală în diverse domenii, sau colaborarea în cadrul unei organizații internaționale. Convenția de la Viena, cu privire la dreptul tratatelor, prevede, în art. 74, că „ruperea relațiilor diplomatice sau a relațiilor consulare ori lipsa unor asemenea relații între două sau mai multe state nu împiedică încheierea tratatelor între aceste state”. Totuși relațiile între statele care se recunosc bilateral doar de facto nu sunt de natură să permită schimbul de reprezentanțe diplomatice, cum se procedează în cazurile în care relațiile dintre state poartă un caracter normal, bazându-se pe o recunoaștere reciprocă de jure.
Doctrina de drept internațional determină, în baza experienței și practicii existente, că stabilirea de relații bilaterale presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții:
subiectele între care se stabilesc relațiile diplomatice să aibă personalitate juridică internațională;
statele sau guvernele între care se stabilesc relațiile diplomatice să se fi recunoscute reciproc;
să existe un acord (o înțelegere) în acest sens între cele două state.
Personalitatea juridică internațională este o condiție indispensabilă în stabilirea de relații diplomatice. „Stabilirea de relații diplomatice este atributul numai al unui subiect de drept internațional”. Concomitent, este necesar de menționat că relațiile bilaterale în sensul propriu și deplin al cuvântului sunt specifice doar raporturilor dintre state. Relațiile dintre un stat și o organizație internațională sau dintre două organizații internaționale au un specific și unele particularități deosebite de relațiile diplomatice.
Recunoașterea reciprocă a statelor este acea condiție care, fiind îndeplinită, îi permite statului, ca subiect de drept internațional, să-și poată exercita dreptul de legație, în acest sens stabilirea relațiilor diplomatice este o acțiune posibilă doar în cazul dacă ca a fost precedată de recunoașterea de jure a statului sau guvernului respectiv. Anume procedura de recunoaștere reciprocă de jure atribuie fiecărui stat în parte calitățile de personalitate juridică internațională, în cazul în care recunoașterea reciprocă este doar de facto, subiectele între care a avut loc o asemenea recunoaștere pot întreține doar relații economice și comerciale, efectuând un schimb de reprezentanți care nu au statutul de agenți diplomatici.
Actul de recunoaștere al unui stat sau al unui guvern nu constituie prin el însuși și o stabilire de relații diplomatice. Recunoașterea este un act politico-juridic intern și exprima voința politică a statului care efectuează această acțiune și care este realizată sub formă de act juridic unilateral (decret, ho-tărâre, ordonanță etc.) transmis mai apoi statului recunoscut sub formă de declarație, comunicat, notă verbală etc., pe când stabilirea de relații diplomatice este un act politico-juridic internațional care se bazează pe consimțămîntul mutual al statelor, fiind realizat sub formă de act juridic comun (acord, protocol, comunicat comun etc.).
Astfel, recunoașterea este un act juridic unilateral, care nu poate duce de facto la stabilirea relațiilor diplomatice. Concomitent, în doctrină se afirmă că recunoașterea fiind un atribut necesar procedurii de stabilire a relațiilor diplomatice, nu duce în mod automat și obligatoriu la stabilirea lor. Stabilirea relațiilor diplomatice, în virtutea consimțământului mutual, este un act juridic bilateral.
Totuși vom menționa că sunt cazuri, când prin însuși actul de recunoaștere se exprimă dorința de a stabili relații diplomatice și chiar de a înființa misiuni diplomatice. Stabilirea relațiilor diplomatice, după cum am văzut, este un act politico-juridic, care exprimă atitudinea unui stat față de altul, pe când înființarea misiunii diplomatice este un act de organizare a mijloacelor de exercitare a dialogului politic, economic între două state.
Acordul privind trimiterea de misiuni diplomatice se bazează, de regulă, pe principiul reciprocității, atât sub aspectul deschiderii reprezentanței permanente, convenite mutual, cât și sub aspectul nivelului acesteia. Consimțămîntul de înființare a unei misiuni diplomatice este de obicei fixat printr-un act scris (tratat, acord, protocol, convenție, declarație, schimb de note etc.), care conține următoarele elemente ale înțelegerii:
a)nivelul de reprezentare (ambasadă sau legație);
b)sediul misiunii (care nu totdeauna coincide cu capitala statului);
structura misiunii (care poate avea birouri, facând parte din misiune, deschise în alte localități dcecât cea în care este stabilită misiunea);
numărul personalului care urmează să fie acreditat (aceasta poate constitui un obiect aparte de reglementare bilaterală).
Misiunilor diplomatice le revine sarcina de a transpune în practică obiectivele de politică externă elaborate de către instituțiile centrale ale statelor, de a promova în relațiile internaționale interesele sale naționale. Conform Regulamentului cu privire la activitatea misiunilor diplomatice al Republicii Moldova, “misiunea diplomatică”, inclusiv reprezentanța permanentă a Republicii Moldova pe lângă o organizație internațională, ca parte componentă a sistemului unic al instituțiilor serviciului diplomatic al Republicii Moldova, este o structură subordonată Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, abilitată să promoveze politica externă și raporturile cu statele lumii și organismele internaționale, în general, și a relațiilor economice, cultural-umanitare, comerciale. După cum menționează Gh. Căldare, activitatea misiunilor diplomatice peste hotare oferă Republicii Moldova posibilitatea de a dezvolta relații bilaterale și multilaterale, atât la nivel regional, cât și multilateral, cu toate statele lumii și organizațiile internaționale.
Cauzele ruperii relațiilor diplomatice pot fi diferite: apariția unor ostilități între cele două state, dispariția unui subiect al relațiilor etc. Ruperea relațiilor diplomatice este cazul specific, când misiunea nu poate exista grație lipsei de relații diplomatice. Ruperea relațiilor diplomatice poate avea loc și în caz de război. Concomitent, se cunosc cazuri, când nu există conflict armat direct și nu este declarată starea de război, însă relațiile diplomatice sunt întrerupte.
Relațiile bilaterale reprezintă o trăsătură distinctă a vieții internaționale, ce se caracterizează prin anumite trăsături specifice. Determinarea acestor trăsături este imposibila fără a clarifica ce reprezintă diplomația, deoarece între aceste două noțiuni există legături de interdependență. Ernest Satow, un cunoscut diplomat englez, tratează noțiunea „diplomație” în felul următor: „Diplomația reprezintă folosirea deșteptăciunii și tactului pentru întreținerea relațiilor oficiale între statele independente, precum și între aceste state și vasalii săi”. Această noțiune este pe de o parte prea generală, din considerentul că folosirea deșteptăciunii și tactului este caracteristică nu doar acestui domeniu, dar și celorlalte domenii. G. Garden definește noțiunea de diplomație ca fiind știința despre relațiile externe, iar în sens mai restrâns – ca știința sau arta negocierilor.
În cazul dat, noțiunea „diplomație” este privită ca știință a relațiilor externe. Deși folosește anumite cunoștințe teoretice, științifice, ea totuși rămâne a fi o activitate practică a statului, unde datele științifice sunt folosite în practică, în al doilea rând, este vorba nu doar de diplomație, dar și de politica externă și relațiile internaționale, acestea nu pot fi considerate ca mijloace de realizare a politicii externe, dar însăși politică externă.La momentul actual, relațiile internaționale sunt, mai întâi de toate, relații politice, principala lor verigă rămânând a fi interacțiunea dintre state – ,,Nucleul sistemului internațional global poate fo considerat sistemul relațiilor interstatale”. Anume din aceasta cauză elementul de baza al afirmației de mai sus îl constituie relațiile interstatale, și nu relațiile, precum ar fi de exemplu, dintre elemementele societății civile.
Ca sistem, relațiile internaționale sunt formate din totalitatea activităților în domeniul politicii externe a statelor, fie de nivel bilateral sau multilateral, care sunt principalii actori în relațiile internaționale, îndeplinind rolul atât de subiecți independenți, cât și de membri ai organizațiilor internaționale. Dat fiind faptul că statele sunt actori primari și absoluți ai relațiilor internaționale, în cadrul promovării politicii lor externe, ele acordă o prioritate dezvoltării sistemului de relații bilaterale în cadrul promovării politicii lor externe, fapt consfințit de practica mondială. Considerăm oportun a interveni cu gândul, conform căruia pentru a defini notiunea de politică externă bilaterală, trebuie să sintetizăm sensul general al termenului de politică externă.
H. Morghentau subliniază că politica externă este determinată de interesele naționale, care pot avea un caracter obiectiv din cauza interacțiunii cu natura umană și respective cu împreujurarile geografice, cu tradițiile istorice și socio-culturale ale poporului. Astfel, prin politica externă se subînțelege activitatea statului în afacerile internationale sau activitatea statului pe arena internatională care reglementează relațiile cu alți subiecți ai activității politice externe: state, partide, organizații obștești international și regionale.
Conform opiniei lui A. Burian, succesul politicii externe a unui stat depinde de faptul cât de clar și fără echivoc îi sunt formulate interesele naționale, de ințelegerea profundă a căilor și mijloacelor de realizare a acestor interese. Printre scopurile prioritare ale statelor pe arena internațională, pe primul loc se află asigurarea securității țării sau a securității naționale, sub toate formele și manifestările ei, inclusiv, stabilirea unei cooperări strict avantajoase. În acest context, Republica Moldova are un specific aparte, diferențiat de celelalte state pentru că, odată cu proclamarea independenței, se confruntă cu divergențe, în sensul direcționării priorităților politicii externe.
În continuare, este necesar să menționăm că setul instrumentelor de realizare a politicii externe de către stat poate fi destul de larg. De la o extremă a acestui spectru se află utilizarea forței, direcționate spre asigurarea intereselor statului, insclusiv metodele de violență, adică utilizarea forței armate.
Alte forme tradiționale de realizare a politicii externe sunt: inițierea, diminuarea sau ruperea relațiilor, deschiderea reprezentanțelor statului în organizațiile internaționale și regionale sau participarea în calitate de membru în cadrul acestora, realizarea și menținerea la diferite nivele a contactelor cu reprezentanțele altor state, partide și mișcări cu care statul nu are relații, dar e cointeresat în menținerea dialogului privind soluționarea unor probleme.
Politica externă a unui stat are ca suport potențialul economic, demografic, militar, tehnico-științific, cultural. Amplasarea geopolitică a statului, pe parcursul evoluției istorice, a dominat în alegerea de către stat a partenerilor și dezvoltării relațiilor cu adversarii săi. Condițiile spațiului geografic sunt considerate niște cauze de bază, a căror prezență implică o anumită orientare politică a statului prin anumite mijloace. La mijloacele politice se referă, în primul rând, diplomația ca activitate oficială a statului prin intermediul instituțiilor specializate, realizată datorită unor măsuri speciale, procedee, metode, acceptate de pe poziția dreptului internațional și care au statut juridico-constituțional.
Mijloacele economice ale politicii externe presupun utilizarea potențialului economic al statului respectiv pentru realizarea obiectivelor acesteia. Statul ce dispune de o economie puternică și de o capacitate financiară înaltă ocupă pe arena internațională un loc important. Prin mijloace militare ale politicii externe se are în vedere forța militară a statului – armata, cantitatea și calitatea armamentului, starea morală a efectivului militar, existența bazelor militare și a armelor nucleare. Mijloacele militare pot influiența atât direct, cât și indirect relațiile cu alte state. Mijloacele de influiență directă sunt: războiul, intervenția, blocada.
Mijloacele de propagandă, în viziunea lui V.Borș, cuprind întregul arsenal contemporan al mass-media, metodele de agitație, care sunt folosite pentru consolidarea autorității și întregirea imaginii statului pe arena international, astfel acestea contribuind la asigurarea încrederii din partea aliaților și a posibililor parteneri. Datorită mass-media, se formează o imagine favorabilă a statului, sau dimpotrivă, se exprimă insatisfacția față de anumite evenimente. Deseori, mijloacele de propagandă sunt utilizate și pentru dezinformarea opiniei publice.
Influența și ponderea statului pe arena mondială depind de capacitatea lui de a-și apăra interesele proprii, de a influența asupra altor state și asupra evoluției evenimentelor din lume. Politica externă a statului trebuie să fie înțeleasă ca o categorie concret istorică, ea nu există în afara spațiului și timpului. Esența factorului spatial constă în accea că lumea externă este o lume materială care ocupă un spațiu oarecare, caracteristicile căreia de multe ori creează limitele comportamentului politic al statului. Factorul temporal este determinat de aceea că politica externă este activitatea statului într-un anumit interval de timp, având caracter concret și fiind determinată de faptul, că statul, în acest timp, iși propune scopurile și problemele pe care trebuie să le rezolve.
În contextul factorului spațial al politcii externe, un rol important revine relațiilor de vecinătate. În sensul dat, relațiile de vecinătate poartă un caracter dublu, manifestându-se atât prin activități de reprezentare și apărare reciprocă a intereselor statului precum și materializarea scopurilor și obiectivelor în politica externă orientată către alți actori, aflați în nemijlocită vecinătate.
Esența parteneriatului, în contextul relațiilor de vecinătate, trebuie privit și definit în contextul relațiilor regionale, pentru că, din perspectiva politicii externe a statului, acestea constituind obiectul diplomației. În linii generale, vom spune că noțiunea de parteneriat, conține 2 elemente:
Parteneriat vertical, se referă la relațiile abordate între nivelurile: național, regional și local.
Parteneriat orizontal, se referă la relațiile dintre partenerii de pe ambele părți ale frontierei, adica statele vecine. Se bazează pe egalitatea părților, indiferent de mărimea țării, importanța geografică și de economia sau numarul populației.
Astfel, parteneriatul între două state vecine constituie o activitate politico-juridică importantă, o sumă de reguli juridice stabilite atât prin legi interne, cât și prin tratate internaționale, adoptate cu scopul de a reglementa relațiile dintre state pentru realizarea politcii lor la nivel bilateral. În acest context, menționăm că statele pletând pentru aprofundarea parteneriatului bilatral în cadrul relațiilor de vecinătate, încheie diverse acorduri care întăresc această poziție. Astfel, acordurile urmăresc crearea unui cadru juridic conform normelor internaționale, propice instituționalizării raporturilor de bună vecinătate.
Este important să adaugăm că în contextul relațiilor bilaterale dintre state, parteneriatul acestora este profund influeunțat de fenomenul regionalizării. Numeroasele mutații politice, economice și sociale din ultimele decenii ale sec. XX, începutul celui de-al XXI-lea au schimbat esențial tabloul lumii și au stat la baza unor transformări evidente a relațiilor internaționale. Interdependența politico-economică și comercială într-o epocă dominată de expansiunea științei și tehnologiei au facut sa fie mai complexe și mai dinamice relațiile internaționale, politica externă a statelor, în primul rând la nivel regional.
În concluzie, vom menționa că analiza aspectelor definitorii ale relațiilor bilaterale denotă faptul că pentru a consolida relațiile dintre state la nivel bilateral, este nevoie ca părțile să depună eforturi diplomatice și politice întru promovarea unui dialog constant care să stimuleze relațiile multiaspectuale reciproce. În sensul dat, Republica Moldova este interesată în consolidarea relațiilor multiaspectuale reciproce, precum și relațiilor de diverse nivele cu România, ca stat vecin, pe care îl consideră principalul partener politic și economic.
Evoluția relațiilor moldo-române: probleme de bază
Pentru Republica Moldova, anul 1989 avut o însemnătate epocală. A fost acel an-simbol cu care asociem un lucru fundamental pentru țara noastră, anume recăpătarea libertății și independenței. Raporturile bilaterale dintre România și țara noastră au fost stabilite pentru prima dată în istorie, în luna ianuarie 1990. În acea perioadă, la București se întâlneau, reprezentanți ai României și ai statului nostru, pentru a semna primul document denumit „Protocolul tratativelor dintre reprezentanții unor ministere și departamente din RSSM și România”, document care marca inițierea relațiilor bilaterale dintre România și viitorul stat Republica Moldova. Acesta prevedea unele acțiuni de cooperare în domeniile politic, economic, tehnico-științific ș. a..
România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la 27 august 1991. Prin recunoașterea independenței, Guvernul României declara disponibilitatea de a stabili relații diplomatice, intenționând să acorde tot sprijinul necesar autorităților Republicii Moldova pentru consolidarea independenței sale și să acționeze în favoarea dezvoltării raporturilor de colaborare. Declarația Guvernului României exprima încrederea că noul stat independent urma să fie primit în marea familie a statelor europene, ca partener egal la opera de edificare a unei Europe unite, bazate pe valorile comune ale democrației, libertății și statului de drept.
Relațiile diplomatice, la nivel de ambasadă, au fost stabilite la data de 29 august 1991. Ambasada României a fost prima reprezentanță diplomatică deschisă de un stat în capitala Republicii Moldova, la Chișinău, începându-și activitatea la 20 ianuarie 1992. Până în luna iunie 1993 a fost condusă la nivel de însărcinat cu afaceri ad interim. Primul ambasador român a fost acreditat la Chișinău, în luna iunie 1993. Primul ambasador al Republicii Moldova la București a fost acreditat în luna ianuarie 1992.
Primul șef de misiune a fost Ion Bistreanu, diplomat de carieră, numit însărcinat cu afaceri. Cel dintâi ambasador al României a fost, însă, Marian Enache, care și-a prezentat scrisorile de acreditare, la 26 iunie 1993. Republica Moldova a deschis misiunea sa diplomatică permanentă la 24 ianuarie 1992. Primul ambasador a fost Aurelian Dănilă. Relațiile consulare între cele două state au fost stabilite la 29 august 1992, prin semnarea a Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind călătoriile reciproce ale cetățenilor. Conform acestuia, cetățenii Republicii Moldova și, respectiv, cetățenii României pot intra/ieși pe și de pe teritoriul celuilalt stat în baza actelor de identitate.
După declararea independenței în luna februarie a anului 1991, președintele Mircea Snegur a întreprins o vizită de lucru în România, în scopul cunoașterii mai bune a noilor lideri politici și a realităților românești postrevoluționare. În relațiile cu România, M. Snegur opta pentru politica pașilor mărunți. „Să nu fim repeziți, să nu ne pripim, ca nu cumva pentru un pas înainte să fim obligați să facem doi sau mai mulți pași înapoi. Dacă o să ne susținem în inteligență, istoria va fi de partea noastră”, afirma Mircea Snegur. Președintele statului nostru era ferm convins că „pas cu pas, dar consecvent” relațiile moldo-române aveau să se întărească în mod firesc.
La 25 martie 1991, după vizitele și Kiev, a sosit într-o vizită oficială de două zile Nastase, ministrul român de externe. În cadrul negocierilor cu șeful statului, au fost discutate diverse aspecte ale relațiilor dintre RSSM și România, inclusiv modalitățile de simplificare a trecerii frontierei și deschiderea unor puncte suplimentare de trecere pentru cetățenii ambelor state, acordarea unor înlesniri de cazare pentru cetățenii români și moldoveni, crearea unor întreprinderi mixte și stabilirea legăturilor economice avantajoase.
Astfel, ambele state au manifestat înțelegerea deplină a faptului că, în condițiile existente, calea cea mai acceptabilă era opțiunea suveranității depline a Republicii Moldova. În acest context, a apărut și ideea încheierii tratatelor dintre aceste două state și anume, încheierea tratatului politic de bază dintre România și Republica Moldova. Ideea încheierii unui astfel de tratat a fost propusă părții române de către președintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, cu prilejul unei vizite pe care acesta a efectuat-o în România. Teodor Melecșanu, ex-ministul român al Afacerilor Externe, referindu-se la tratatul dintre România și Republica Moldova, declara în Parlamentul României că acest Tratat nu va fi unul standard, de genul celor pe care România le semnează cu alte țări, ci va fi considerat „un Tratat conceput ca un instrument special, pornind de la perspectiva idealurilor naționale nutrite de cetățenii de pe cele două maluri ale Prutului.
Așadar, tradițiile istorice, identitatea culturală și istoria statalității comune, într-o perioadă foarte îndelugată de timp, au impus direcțiile unor relații privilegiate între România și Republica Moldova. Evoluția acestor relații depindea de un șir de factori: dezvoltarea economică și stabilitatea politică în aceste două țări, unitatea de interese pe plan internațional, posibilitatea integrării economiei a acestor țări în sistemul economic european.
Începutul deteriorării relațiilor dintre Chișinău și București a avut loc o dată cu publicarea la 25 septembrie 1991 în ziarul „România Liberă” a unei știri cu titlul „România este gata pentru unirea cu Republica Moldova”. Pentru a elucida cazul, care punea într-o nouă lumină relațiile dintre cele doua state ,,românești,, Ministerul român de externe a dat publicității pasajul respectiv din interviul lui Petre Roman: ,,MAE a afirmat și cu acest prilej poziția cunoscută a Guvernului român, potrivit căreia în relațiile cu Republica Moldova, România pleca „de la respectarea opțiunii populației pentru un stat suveran și independent”. Președintele M. Snegur, în drum spre reuniunea de a șefilor fostelor republici unionale făcea o escală , Rusia, unde, abordând problema unirii cu România, menționa că această idee era promovată „în temei de liderii Frontului Popular, pe când 95% din populația republicii nu o sprijină, optând pentru afirmarea Republicii Moldova ca stat suveran și independent”.
Este necesar de menționat că, relațiile dintre România și Republica Moldova, doua state suverane și independente, au un caracter privilegiat, special, decurgând din comunitatea de neam, cultura, limbă și istorie națională. Totodată, aceasta presupune ca, printr-o politică realistă, coerentă și în interesul cetățenilor ambelor state, se poate ajunge la aprofundarea raporturilor bilaterale, la apropierea dintre România și Republica Moldova.
Declarațiile și prevederile oficiale de ordin politico-diplomatic nu au corespuns tot timpul situației reale existente pe acest plan, și nu au elucidat întocmai tensiunile dintre cele doua state vecine. Relațiile dintre România și Republica Moldova, cu proveniență istorico-culturală comună, au avut momente de tensiune și răcire. Tensiunile dintre România și Republica Moldova s-au declanșat încă din perioada timpurie a existentei statului moldovenesc, în timpul guvernării agrariene în Moldova, când a fost abandonat conceptul celor „doua state românești” și s-a renunțat la imnul „Deșteaptă-te române”. Începând cu această perioadă, relațiile moldo-române deși „speciale de vecinătate” la nivel diplomatic, au devenit mai distante și mai reci. Acest gen de relații mai mult „necesare” decât „privilegiate”, s-au perpetuat pe durata a doua guvernări (I. Iliescu / M. Snegur și P. Lucinschi / E. Constantinescu), ca sa ajungă în punctul lor culminant de tensiune odată cu alegerile din 2001, când în Republica Moldova la putere vine partidul forțelor comuniste. Este de subliniat faptul că chiar înaintea apariției Republicii Moldova ca stat independent și suveran pe harta lumii, în cadrul societății moldovenești existau doua curente mobilizatoare de ordin politico-cultural: curentul pro-moscovit și curentul pro-românesc.
În vederea întăririi cooperării dintre România și Republica Moldova, au fost create euroregiunile „Dunărea de Jos”, constituită la 14 august 1998 și „Prutul de Sus”, înființată la 22 septembrie 2000. Cooperarea în cadrul euroregiunii „Prutul de Sus este axată, în prezent, pe realizarea unor proiecte și programe concrete pe linia simplificării procedurilor de trecere a frontierei de stat și a controlului vamal pentru cetățenii și agenții economici care activează pe teritoriul euroregiunii. În cadrul euroregiunii se mai abordează și probleme ce țin de deschiderea unor noi puncte de trecere a frontierei și de modernizare a celor existente, extinderea de schimburi de experiență și colaborarea mecanismelor de aliniere a bazei normativ-juridice a celor trei state la cerințele europene în domeniile politicii regionale, autoadministrării și colaborării interregionale. Euroregiunea „Dunărea de Jos” este, de asemenea, îndreptată spre realizarea unor proiecte comune. In acest sens, sunt desfășurate festivaluri internaționale de folclor pentru copii, sesiuni de comunicări științifice în domeniul arheologiei, olimpiade școlare, expoziții, tabere de vară, întruniri mixte de experți, proiecte de cooperare în domeniul ecologic.
Activitatea euroregiunilor, până în prezent, s-a centrat pe crearea unui cadru comun în vederea realizării unui calendar de întruniri trilaterale, pentru informare și documentare, pe probleme de interes comun inclusiv la nivel înalt, pe consultații și coordonări în domeniul protecției mediului, pe facilitări a micului bussines între zonele adiacente, inclusiv amenajarea de noi puncte internaționale de trecere a frontierei, pe inițierierea unor demersuri comune pe lângă organizațiile economico-financiare internaționale pentru asigurarea unei finanțări a proiectelor de interes comun, convenite în cadru tripartit, pe elaborarea unui plan de măsuri în scopul combaterii crimei organizate, terorismului, traficului ilegal de armament și substanțelor interzise, migrației ilegale și trecerii ilicite a frontierelor.
Gândite ca un spațiu al unor inițiative și proiecte comune care să răspundă unor doleanțe și deziderate regionale la care mai mult de o singură țară își poate aduce contribuția, euroregiunile au rolul de a impulsiona cooperarea între diferite paliere ale societății dintr-o țară în alta. Oglindă a stadiului de cooperare națională între state, în cadrul euroregiunilor se abordează o paletă largă de proiecte, gîndite în așa manieră încât să pună în valoare punctele forte ale fiecărui participant, dar și să deprindă participanții cu valorile, avantajele și răspunderea în cazul unor proiecte comune. Probabil, din considerente ce țin de eterogenitatea tematicii acestor proiecte, este de sesizat că actualul stadiu al acestora este insuficient cunoscut opiniei publice. Deși este necesar ca regiunea să se caracterizeze printr-un spirit de colaborare și schimb de idei cu privire a progresului în comun, regiunea se confruntă cu probleme dintre cele mai serioase. Fenomenul traficului de arme și droguri, traficul de autoturisme și ființe umane sunt des întâlnite în regiunea căreia îi aparțin România, Republica Moldova și Ucraina.
Odată cu instalarea Partidului Comunist ca partid de guvernământ în Republica Moldova, ca urmare a alegerilor democratice, s-a declanșat una din cele mai reci și rigide perioade, în legătura cu relațiile cu vecinii, în special cu România. Disensiunile diplomatice dintre România și Republica Moldova au ieșit la iveala după discursul rostit de ministrul Justiției din Republica Moldova, Ion Morei la 2 octombrie 2001, în cadrul audierilor de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în problema Mitropoliei Basarabiei. I. Morei a acuzat România de expansionism și de subminare a suveranității Republicii Moldova, prin implicarea directă în afacerile interne ale țării. Ministrul moldovean, a declarat ca „interesul politic și administrativ, adică de amestec direct în treburile statului suveran și independent Republica Moldova, este patronat de România în spațiul dintre Prut și Nistru prin intermediul unor forțe moldovenești pro-române”. Ca urmare a acestor declarații, premierul român Adrian Nastase și-a amânat vizita pe care trebuia s-o facă la Chișinău. A. Nastase a subliniat că, până nu va exista o reacție clară de , în privința declarațiilor ministrului moldovean, nu se va putea evolua la nivelul relațiilor bilaterale intre cele două țări, amintind că România acorda Republicii Moldova ajutor în domeniul energiei, al pașapoartelor și al infrastructurii.
Ceea ce acutizează și mai mult relațiile celor două țări vecine este o scrisoare, adresată Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) de , de către șeful statului de (21 septembrie 2001), în care președintele se pronunță față de problema Mitropoliei Basarabiei. Vladimir Voronin susține că este vorba de un conflict care „are la baza motive politice și nu religioase” și că „soarta Bisericii Ortodoxe din Moldova s-a hotărât , fară a consulta oficialitățile din Republica Moldova, inclusiv cele bisericești”, prin recunoașterea Mitropoliei Basarabiei de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane. Președintele Republicii Moldova susține că recunoașterea Mitropoliei Basarabiei de către Guvernul de ar însemna amestecul statului în treburile interne ale Bisericii și ca, în calitate de garant al Constituției, nu poate admite acest lucru.
De situația politică din Republica Moldova și de deteriorarea relațiilor acesteia cu vecinii săi, se îngrijorează înalții oficiali europeni, chiar și Collin Powell, secretarul de stat al SUA, opinând ca această situație are un caracter destabilizator atât în cadrul republicii, cât și în afara ei. Situația tensionată s-a constatat și la nivelul diplomației economice. În legătură cu acest capitol, lovitura de gratie este făcută de România care refuză să importe o serie de produse ouă, carne, tutun din Republica Moldova, sub pretextul că acestea nu corespund standardelor pieței comune a Uniunii Europene, forțele politice moldovenești susținând, astfel, că Bucureștiul a supus unui embargo aceste produse din motive politice. În ianuarie-martie 2002, exporturile din Republica Moldova spre România s-au redus cu 29,1 la suta față de perioada similara a anului trecut, iar importurile din Moldova s-au diminuat cu 37,4 la suta.
Este important de menționat ca totuși, au fost întreprinși unii pași din partea ambelor părți pentru aplanarea conflictelor existente. In timpul Summit-ului OSCE de , miniștrii afacerilor externe ale celor două țări, Nicolae Dudău și Mircea Geoană, au avut o discuție în care s-a convenit la continuarea dialogului, dar nu de pe poziții ideologice, menționându-se necesitatea organizării unei vizite la nivel înalt între cele două state.
Odată cu apariția Programului de Vecinătate, la începutul anului 2004, s-a conturat o nouă arie de colaborare moldo-română. Prevederile acestuia arată că scopul Programului este acela de a contribui la soluționarea problemelor comune, de a crea condiții pentru o mai bună vecinătate.
O nouă etapă în dezvoltarea relațiilor politice moldo-române, a fost alegerea noului președinte al României, Traian Băsescu. Astfel, după alegerile de la sfârșitul anului 2004 din România, președintele T. Băsescu a recurs la adoptarea unui discurs de politică externă în care acordă o importanță deosebită zonei Mării Negre. Politica pontică implică soluționarea conflictelor înghețate din zonă, în special, a celui transnistrean. În cadrul acestei strategii problema transnistreană juca un rol central. In relațiile cu Transnistria, președintele T. Băsescu pledează pentru un rol mai activ pentru România în soluționarea conflictului și cooperarea sa în formatul de negocieri. În acest context, unii analiști consideră că România trebuie să devină un factor de decizie în soluționarea conflictului transnistrean, în special, având în vedere faptul că vecina noastră este membru al NATO, iar problema transnistreană este una care afectează securitatea Europei de Sud-Est. Tulburările civile din Republica Moldova din 7 aprilie 2009 au condus la un conflict diplomatic între cele două țări, după ce președintele în exercițiu la acea dată V.Voronin, a acuzat România că este forța din spatele revoltelor stradale de a negat toate acuzațiile de implicare în proteste.
De la recunoașterea independenței Republicii Moldova și până în prezent, relațiile de cooperare dintre Chișinău și București au înregistrat o diversificare și o aprofundare continuă. Până în prezent, între Republica Moldova și România au fost semnate peste 159 acorduri bilaterale în diverse domenii de interes reciproc, cum ar fi promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale, colaborarea în domeniile transporturilor, poștelor și telecomunicațiilor, turismului, facilitării comerțului, serviciilor vamale, științei, învățământului, etc, iar 41 de acorduri se află în proces de negociere. Totodată, relațiile de cooperare bilaterală au fost instituționalizate la nivel parlamentar prin crearea Comitetului interparlamentar Republica Moldova – România, iar la nivelul celor două executive – prin crearea Comisiei mixte interguvernamentale moldo-române de colaborare economică și de integrare europeană.
În concluzie, putem afirma că la momentul actual pentru Republica Moldova valorificarea potențialului de cooperare și parteneriat cu România, reprezintă unul din obiectivele strategice ale politicii externe și se datorează nu numai rolului României în Europa și lume, dar și afinităților istorico-culturale. Reieșind din acțiunile politice ale ambelor state după destrămarea URSS, relațiile politice dintre România și Moldova, în ansamblu, pot fi prezentate ca fiind dinamice. La momentul actual există un dialog destul de intens la nivelul conducerilor de vârf ale Republicii Moldova și României. Prioritățile pe plan extern coincid în mare parte și nu sunt contradictorii. Interesul comun pentru dezvoltarea relațiilor multilaterale și pentru apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană, fac ca România și Moldova să devină aliați firești și parteneri strategici. Totodată, există și o serie de probleme care necesită o concentrare a eforturilor și o abordare minuțioasă la nivel de specialiști, astfel încât să fie evitate declarații fără temei.
Concluzii la capitolul I
Odată cu apariția relațiilor bilaterale, s-a dezvoltat dialogul, cooperarea, precum și serviciul diplomatic dintre state. Relațiile bilaterale reprezintă forma cea mai stabilă și atotcuprinzătoare dintre toate felurile de contacte ce există între două state. În acest capitol au fost cercetate o serie lucrări care au servit drept suport științific în analiza problematicii date, fiind analizate conceptele principale și evoluția moldo-române.
Relațiile bilaterale fac parte din ansamblul instrumentelor care contribuie la asigurarea unui mecanism specializat care se ocupa de întărirea legăturilor politice și facilitarea colaborării economice, culturale și științifice între state, precum și de apărarea intereselor fiecărui stat și a cetătenilor săi în celalalt stat. Menirea relatiilor bilaterale derivă din interesul statelor de a conlucra unele cu altele pentru dezvoltarea fiecăruia.
În ceea ce privește evoluția relațiilor moldo-române, constatăm faptul că de la recunoașterea independenței Republicii Moldova și până în prezent, relațiile de cooperare dintre Chișinău și București au înregistrat o diversificare și o aprofundare continuă. În pofida multiplelor realizări pozitive obținute de ambele state în evoluția cooperării lor bilaterale, percepția generală despre calitatea și consistența relațiilor dintre Republica Moldova și România este departe de a fi una de satisfacție. Explicația acestei stări de fapt este simplă în formulare, dar complexă în conținut. Realizările enunțate mai sus sunt minore în raport cu potențialul nevalorificat al cooperării moldo-române. De la declararea independenței Republicii Moldova și până în prezent, relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România, au cunoscut ascensiuni și coborâri abrupte, ce serveau unor interese de partid, în defavoarea intereselor cetățenilor din ambele țări de a avea strânse relații de parteneriat, interese ce, de altfel, au crescut și mai mult în Republica Moldova odată cu aderarea României la UE. Republica Moldova este interesată în consolidarea relațiilor la diferite nivele cu România, ca stat vecin, pe care îl consideră principalul partener politic și economic.
CAPITOLUL II. RELAȚIILE MOLDO-ROMÂNE LA ETAPA ACTUALĂ
Relațiile bilaterale reflectă procesul de interdependență dintre doi actori, în care este exclusă violența și unde predomină fenomenul interesului național. În prezent, acestea reprezintă cel mai credibil mijloc de asigurare a acestor necesități și la îmbunătățirea calității relațiilor dintre state. Cercetarea nivelului de dezvoltare a relațiilor dintre Republica Moldova și România, a formelor de colaborare în diverse domenii dintre aceste state, prezintă un interes deosebit atât științific, cât și practic, contribuind la evaluarea situației existente și la elaborarea pârghiilor și metodelor de interacțiune.
Particularități și tendințe generale ale colaborării politico-diplomatice dintre Republica Moldova și România
România a fost prima care a recunoscut independența Republicii Moldova, în aceeași zi în care a aceasta a fost proclamată (27 august 1991). Ambasada României a fost prima reprezentanță diplomatică deschisă de un stat în capitala Republicii Moldova, la Chișinău (și-a început activitatea la 20 ianuarie 1992). Până în luna iunie 1993 a fost condusă la nivel de însărcinat cu afaceri ad interim. Primul ambasador român a fost acreditat la Chișinău în luna iunie 1993. Primul ambasador al Republicii Moldova la București a fost acreditat în luna ianuarie 1992.
În present, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în România este domnul Iurie Reniță, din 23 iulie 2010. Ambasadorul României în Republica Moldova este Domnul Marius Gabriel Lazurca, din 30 martie 2010.
Relațiile României cu Republica Moldova au fost marcate ca tensionate, începând cu 1994. Majoritatea teritoriului care astăzi formează Republica Moldova a fost parte din România în perioada interbelică și lingviștii, în general, sunt de acord că limba moldovenească este identică cu cea romană. Semnalele inițiale cum că România și Republica Moldova ar putea să se unească după trecerea ambelor state de la regimul totalitar comunist la democrație, s-au stins rapid datorită intervenției rusești care a dus la apariția regiunii autonome Găgăuzia și a republicii nerecunoscute Transnistria, ambele create de Fedarația Rusă în scopul împiedicării reunificării teritoriului românesc. România rămâne interesată de afacerile politico-economice din Moldova și sprijină limitat Republica Moldova în timpul conflictului civil cu republica separatistă Transnistria. Cu toate acestea cele două țări nu au reușit să ajungă la un acord privind un tratat de bază bilateral; România insistă (împotriva rezistenței determinate din Moldova) că un astfel de tratat ar trebui să se refere la relațiile speciale dintre România și Republica Moldova.
Președintele României Traian Băsescu a menționat că semnarea de către România a unui tratat de bază cu Republica Moldova ar face din statul român complice la Pactul Ribbentrop-Molotov prin care Rusia ocupa abuziv estul teritoriului istoric al României în urma înțelegerii dintre cei doi aliați din acel moment: U.R.S.S. și Germania nazistă. Președintele român Traian Băsescu a estimat numărul total de moldoveni care doresc cetățenia română ca fiind aproximativ 800,000. Între 1991 și 2006, 95000 moldoveni au obținut cetățenia română. În toamna anului 2006, mișcarea unionistă a dat un impuls ca subiectul să fie cât mai mult dezbătut, în mod regulat, în ziare importante de limba română și, prin urmare, foarte mulți moldoveni au depus actele pentru pașapoarte românești numai între august și septembrie 2006.
Analistul de la Chișinău Vlad Lupan, și-a exprimat opinia că în relațiile moldo-române nu se vor schimba prea mult în bine după alegeri, dacă partidul comuniștilor va reuși să-și mențină dominația în parlamentul de la Chișinău. În același context, în ceea ce privește cele două tratate pretinse Bucureștiului de autoritățile de la Chișinău, Vlad Lupan își exprima părerea că acestea puteau fi semnate relativ rapid, doar în situația în care partidele de opoziție ar reuși să alcătuiască majoritatea parlamentară: “Dacă guvernarea va fi formată și din partide de stânga și de dreapta, nu cred că Republica Moldova va renunța la pretențiile sale, din cauza componentelor de la guvernare. În situația în care se va reuși o majoritate de dreapta, tratatele ar putea fi semnate destul de repede, pentru că ele sunt practiv definitivate, fără însă pretențiile legate de denumirea tratatelor și subiectele teritoriale evident”. Conform datelor alegerilor, mandatele de deputat au fost distribuite în felul următor: PCRM – 60 mandate, PL și PLDM – câte 15 mandate fiecare și AMN – 11. Parlamentul de legislatura a XVII-a nu a reușit să aleagă Președintele Republicii Moldova și a fost dizolvat, alegerile parlamentare anticipate fiind stabilite pentru data de 29 iulie 2009, rezultatul cărora era mai optimist. Partidul Comunist a obtinut doar 48 de mandate, iar celelalte partide au reusit să-și reunească forțele pentru a creea o majoritate.
Tulburările civile din Republica Moldova, din aprilie 2009, au condus la un conflict diplomatic între cele două țări, după ce președintele V. Voronin a acuzat România că stă în spatele revoltelor de la Chișinău. În cursul zilei de 8 aprilie 2009, președintele V. Voronin, președinte în exercițiu după expirarea mandatului de șef al statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzațiile că România s-ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chișinău, anunțând expulzarea ambasadorului român la Chișinău, Filip Teodorescu și reintroducerea sistemului de vize pentru cetățenii români. Președintele Vladimir Voronin a adus la cunoștință reprezentantului special al Uniunii Europene la Chișinău, Kalman Mizsei, că ambasadorul român Filip Teodorescu este implicat personal în incidentele din Republica Moldova și este general al serviciilor speciale române. România a negat toate acuzațiile de implicare în proteste. Într-un comunicat de presă, Ministerul Afacerilor Externe al României a respins categoric acuzațiile președintelui Vladimir Voronin privind presupusa implicare a României în acțiunile de protest, calificând declarațiile drept provocări. În același comunicat se menționa caracterul aberant al măsurilor unilaterale de introducere a sistemului de vize pentru cetățenii români dornici să intre în Republica Moldova. De asemenea, Mihnea Constantinescu a primit avizul comisiilor de politică externă a Senatului și Camerei Deputaților ale României pentru postul de ambasador al României în Republica Moldova dar a fost respins de autoritățile de la Chișinău.
Uniunea Europeană a cerut Republicii Moldova normalizarea relațiilor cu România. Președintele interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu, a semnat pe 17 septembrie 2009, Decretul privind suspendarea acțiunii Hotărârii Guvernului nr.269 din 8 aprilie 2009, care prevedea instituirea regimului de vize pentru cetățenii români. Odată cu preluarea guvernării la Chișinău de către Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), relațiile bilaterale dintre România și Republica Moldova au atins cota maximă de la stabilirea relațiilor diplomatice în 1991. În prezent, dialogul bilateral se desfășoară fluent, pe toate palierele, în logica parteneriatului strategic consfințit prin textul Declarației comune privind instituirea unui parteneriat strategic între România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a statului nostru (27 aprilie 2010). Vizitele efectuate de demnitarii români la Chișinău și, respectiv, de cei ai Republicii Moldova la București, au intrat în logica normalității, pe care noul climat dintre Romania și Republica Moldova a făcut-o posibilă. Aceasta a însemnat deplasarea accentului de pe componenta simbolică pe cea pragmatică a contactelor bilaterale. Organizarea primei ședințe comune a guvernelor celor două state a constituit momentul de maximă maturitate a relațiilor bilaterale dintre România și Republica Moldova.
Viceprim-ministrul, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, Natalia Gherman, a expus ideea că „parteneriatul strategic cu România este un element important al noului program de guvernare pe domeniul politicii externe. Este o relație firească ce trebuie să existe între două țări partenere, între două state vecine. În primul rând, acest parteneriat presupune un dialog politic avansat, aprofundat pe toate domeniile de interes comun. România este un stat vecin, membru al UE și NATO. România ar putea să ne ajute în dialogul nostru cu UE”.
În același context, Ministrul de Externe al României, Cristian Diaconescu a declarat, în cadrul întâlnirii anuale cu ambasadorii români, că Republica Moldova se află, în continuare, printre primele priorități regionale ale României. Ministrul român de Externe a explicat că România, ca stat membru al Uniunii Europene, „va insista, în continuare, pentru o mai mare implicare a UE în Republica Moldova, având în vedere perioada economică actuală dificilă, prin acordarea de asistență financiară europeană”.
Principalele momente ale relației politice bilaterale în noul climat sunt:
Vizita președintelui României în Republica Moldova (27-28 ianuarie 2010) care a marcat relansarea relațiilor bilaterale. În acest cadru, România și-a asumat angajamente punctuale în relațiile bilaterale, menite să sprijine Republica Moldova în procesul de integrare europeană și, în plan intern, de consolidare a democrației și a statului de drept, prin susținerea politicilor publice promovate de Guvernul AIE. Potrivit agendei, Președintele României, Traian Băsescu, a avut o întrevedere cu președintele interimar al Republicii Moldova, iar, ulterior, cei doi șefi de state au participat la o ședință comună a delegațiilor din partea Republicii Moldova și din partea României. La finalul acestor întrevederi, președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu și președintele României Traian Băsescu au susținut o conferință de presă comună.
La 25 ianuarie 2010, Bruxelles a găzduit cea de-a cincea reuniune a Grupului pentru acțiunea europeană a Republicii Moldova, inițiativă comună a României și a Franței destinată susținerii aspirațiilor europene ale Chișinăului. La reuniunea, prezidată de ministrul român al Afacerilor externe Teodor Baconscki, au mai participat reprezentanții celorlalte state membre ale UE, comisarul european pentru Extindere Stefan Fule, directorul pentru Vecinătatea Estică și Balcanii de Vest din cadrul SEAE Miroslav Lajcak și ministrul Afacerilor externe și Integrarii europene al Republicii Moldova, Iurie Leancă. În cadrul întâlnirii au fost analizate evoluțiile recente din relația UE – Republica Moldova, inclusiv din perspectiva concluziilor celui de-al doilea Summit al Parteneriatului Estic, organizat la Varșovia la finalul lunii septembrie, unde au fost recunoscute progresele înregistrate de Republica Moldova în procesul de apropiere de Uniunea Europeană. Grupul pentru acțiunea europeană a Republicii Moldova este o inițiativa a României, la care s-a alăturat și Franța, lansată în 25 ianuarie 2010, având ca obiectiv principal sprijinirea procesului democratic de la Chișinau, o coordonare și un dialog real și consistent între Grup și autoritățile Republicii Moldova și, pe de altă parte, o informare constantă între membrii săi.
La 15 februarie 2010, în orașul Lipcani a fost deschis și și-a început activitatea un nou post vamal internațional, care pentru identificare poartă denumirea de „Postul vamal Lipcani-Rădăuți”. La eveniment au participat premierul Vlad Filat și Vasile Blaga, Ministrul Administrației și Internelor din România. Vlad Filat a menționat că Republica Moldova e o țară europeană, cu cetățeni europeni și merită să beneficieze de toate drepturile Uniunii Europene. Prim-ministrul a mai menționat că a devenit posibilă trecerea podului Lipcani-Rădăuți de către cetățenii Republicii Moldova. „Mă simt mândru că sunt primul cetățean al Republicii Moldova care a trecut Prutul, prin acest punct, după atâțea ani. Oficialii prezenți la ceremonia de deschidere, dar și locuitorii satelor din împrejurul Lipcanilor sunt de părerea că inaugurarea punctului vamal de trecere a frontierei, în zona Rădăuți Prut – Lipcani, constituie un adevărat test pentru relațiile moldo-române și arătă adevărata cotă a seriozității și implicării concrete și pozitive a administrațiilor din cele două capitale în soluționarea problemelor reale ale locuitorilor din statele noastre.
Începând cu luna martie 2010, Secția Consulară a Ambasadei României la Chisinău primește cererile pentru permise de mic trafic care le vor permite cetățenilor moldoveni să călătorească în zona de frontieră a României fără vize. „Zona de frontieră cuprinde teritoriul satelor părților contractante, care nu depășesc 30 de km de la frontiera de stat și se află de o parte și de alta a frontierei de stat dintre România și Republica Moldova”. Condițiile de obținere a permisului de mic trafic de frontieră nu sunt atât de multe. Cetățenii traversează hotarul în baza permisului de mic trafic și în baza baza pașaportului de călătorie în străinătate.
La 31 martie 2010, a avut loc vizita primului ministru al României, Emil Boc, în Republica Moldova. Emil Boc și omologul său, Vlad Filat, au participat la ceremonia de înmânare a primelor permise de mic trafic. Alte teme de interes bilateral abordate au fost următoarele:
ajutorul financiar nerambursabil învaloare de 100 milioane de euro;
operaționalizarea Consulatelor Generale de la Cahul și Bălți;
fluidizarea traficului la punctele de trecere a frontierei dintre cele două state în contextul implementării Acordului de mic trafic;
furnizarea de expertiză tehnică pentru emiterea de către Republica Moldova a pașapoartelor biometrice;
colaborarea în domeniul educației, colaborarea între ministerele de externe, organizarea unei ședințe comune de guvern.
La 27-28 aprilie 2010, a avut loc vizita președintelui interimar al Republicii Moldova, M. Ghimpu, în România. Cei doi șefi de stat au semnat „Declarația privind instituirea unui parteneriat strategic între România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a R. Moldova”. Documentul reflectă dezideratele majore ale ambelor părți față de relația bilaterală și elementele pentru care autoritățile de la Chișinău au manifestat interes special constant.
În domeniul cooperării politice și instituționale vor fi promovate contactele bilaterale la toate nivelurile administrației centrale și locale, urmărindu-se și o coordonare a pozițiilor în cadrul organizațiilor și forurilor europene și regionale, precum Consiliul Europei, OSCE, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, Consiliul Cooperării Regionale, Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră, Comunitatea Energiei și TRACECA.
La 8 octombrie 2010, Iurie Leancă, Viceprim-ministru, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, a fost inaugurat Consulatul General al Republicii Moldova la Iași. Dorința autorităților din Republica Moldova de a-și spori reprezentarea în România este o urmare firească a schimbărilor democratice produse, odată cu victoria în alegerile din 2009 a Alianței pentru Integrare Europeană. Acest eveniment este încă o dovadă a atmosferei pozitive a relațiilor dintre două state europene, unul membru al UE, celălalt aflat pe un parcurs european extrem de ambițios, cu perspective dintre cele mai favorabile pentru atingerea obiectivului integrării.
Vizita președintelui interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, în România, care a avut loc la 28-29 aprilie 2011, a constituit un prilej de trecere în revistă a principalelor aspecte ale relației bilaterale. Discuțiile au avut o importantă componentă economică. La 26-27 mai 2011, a avut loc vizita de lucru la Chișinău a Ministrului Afacerilor Externe al României, Teodor Baconschi, cu ocazia inaugurării Biroului consular românesc la Ungheni. Biroului consular romanesc este menit sa faciliteze accesul cetatenilor Republicii Moldova la serviciile consulare de calitate, reducerea distantelor de deplasare și a timpului de asteptare. La 22 septembrie 2011, la București, a avut loc întâlnirea Prim-ministrului Republicii Moldova, Vlad Filat și Prim-ministrului României, Emil Boc, în marja participării premierului moldovean la ediția a X-a a Universității de Vară, organizată de Rețeaua European Ideas Network a Grupului Partidului Popular European (PPE).
Un element important al relațiilor bilaterale o constituie reuniunea informală a Miniștrilor afacerilor externe din regiunea Dunării, la București, din 7 noiembrie 2011, la care participă Viceprim-ministru, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, Iurie Leancă. Evenimentul a fost inițiat de ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, și de vicecancelarul, ministrul federal de Externe al Austriei, Michael Spindelegger. La reuniune au participat delegațiile celor 14 state riverane Dunării, Comisiei Europene, președinției Consiliului UE și UNESCO, iar agenda acesteia s-a axat pe rolul cooperării macro-regionale pentru aplicarea Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD) în vederea sporirii competitivității în regiune prin inovare, cercetare și transfer de tehnologie. Iurie Leancă a abordat mai multe aspecte privind semnificația SUERD, în actualul context european, managementul și modalitățile de finanțare a proiectelor. De asemenea, a fost accentuată importanța Strategiei Dunării ca un instrument excelent pentru statele ce nu fac parte din UE de a se alinia valorilor și standardelor UE.
Ședința comună a Guvernelor României și Republicii Moldova, care a aut loc la Iași, la 3 martie 2012, a reprezentat momentul culminant al relației bilaterale dintre cele două țări, atât ca încărcătură simbolică, dar și sub aspectul rezultatelor concrete. Dialogul direct, pe fiecare domeniu de interes comun, a constituit un important exercițiu de coordonare pentru implementarea proiectelor comune având ca finalitate integrarea europeană a Republicii Moldova. Șefii celor două guverne au semnat Planul de Acțiune pentru aplicarea Declarației Comune privind Instituirea unui Parteneriat Strategic pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, precum și o serie de documente bilaterale în domeniul securității sociale, prevenirii dezastrelor, tineretului și sportului, etc.
Vizita președintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în România (3-4 mai 2012) a costituit a doua deplasare în străinătate, după Bruxelles, a șefului statului după soluționarea crizei politice din Republica Moldova. Nicolae Timofti a declarat, la scurt timp după alegerea sa în funcția de președinte, că pledează pentru relații strânse cu România. „Sunt convins că relațiile cu România trebuie să fie cele mai apropiate și cele mai strânse, fiindcă la rădăcina relațiilor noastre stau o istorie aparte, o cultură comună, avem multe în comun. Vizita a contribuit la revizuirea principalelor linii de acțiune comună ale României și Republicii Moldova pentru aprofundarea relațiilor dintre cele două state și integrarea europeană a Republicii Moldova.
Lucrările primei sesiuni a Comisiei Interguvernamentale România – Republica Moldova pentru Integrare europeană, au avut loc la București, la 2-3 iulie 2012. Cu această ocazie, a fost inaugurat un sistem de video conferințe MAE -MAEIE, pentru facilitarea dialogului dintre cele două ministere pe subiecte de interes comun. Comisia este un mecanism menit să sprijine Republica Moldova în parcursul său european prin proiecte concrete, care să contribuie de apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană.
În cadrul vizitei primului-ministrului României, Victor-Viorel Ponta, în Republica Moldova la 17 iulie 2012 a fost reconfirmată decizia României de a-și respecta toate angajamentele asumate în relația bilaterală și a înmânat omologului său un aide-memoire cu inventarul proiectelor strategice de cooperare și setul de măsuri pentru finalizarea acestora. Cei doi premieri au convenit înființarea unui Grup de lucru în domeniul energiei și măsuri de operaționalizare a Acordului privind ajutorul financiar de 100 de milioane euro acordat de România Republicii Moldova. De asemenea, a fost semnată o Declarație comună privind cooperarea bilaterală în domeniul securității energetice, inclusiv realizarea proiectului gazoductului Iași – Ungheni și a liniilor electrice de înaltă tensiune Suceava – Bălți și Iași – Ungheni.
La 1 decembrie 2013, a avut loc vizita la București a domnului Nicolae Timofti, Președintele Republicii Moldova, cu ocazia participării la parada militară dedicată Zilei Naționale a României. La Palatul Cotroceni, Nicolae Timofti a adresat un mesaj de felicitare pentru România.
La 19 martie 2014, a avut loc întâlnirea la Iași a Președintelui Republicii Moldova Nicolae Timofti cu Președintele României Traian Băsescu. Cei doi șefi de stat au discutat despre relațiile bilaterale dintre Moldova și România, agenda europeană, situația din regiune, în contextul crizei din Ucraina, subiectul securității la frontieră și problema transnistreană.
În continuare menționăm că relațiile bilaterale sunt reglementate, în principal, de următoarele documente:
Declarația comună privind instituirea unui parteneriat strategic între România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova (27 aprilie 2010);
Planul de Acțiune pentru aplicarea Declarației comune privind instituirea unui parteneriat strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova (3 martie 2012);
Acordul pentru acordarea Ajutorului Financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane euro (27 aprilie 2010) și cele două Protocoale adiționale care extind domeniile de cooperare;
Declarația comună privind cooperarea bilaterală în domeniul securității energetice (17 iulie 2012);
Acordul privind Micul Trafic la Frontieră (noiembrie 2009);
Tratatul privind regimul frontierei de stat, colaborarea și asistența mutuală în probleme de frontieră (8 noiembrie 2010; în curs de ratificare);
O gamă largă de acorduri de cooperare sectorială în următoarele domenii: justiție, finanțe, comerț, mediu de afaceri, transport, securitate socială, învățământ, agricultură, mediu, etc.
Astfel, concluzionăm faptul că în perioada de la relansarea relațiilor bilaterale au avut loc numeroase întrevederi la nivel de ministru, secretar de stat, șef de departament din practic toate ministerele de linie și majoritatea agențiilor guvernamentale ale celor două țări. Construirea unor raporturi armonioase cu statele vecine reprezintă o condiție pentru avansarea noastră spre Uniunea Europeană. Relațiile cu România sunt o prioritate pentru Republica Moldova.
Între Republica Moldova și România există un număr mai mare de acorduri bilaterale încheiate, decât cu alte țări. Relația Republicii Moldova cu România este dominată de o serie de steriotipuri, o serie așteptări foarte mari, iar în momentul în care apar probleme tehnice apar foarte multe discuții, speculații despre felul în care românii tratează frații de peste Prut. Relațiile în zona de frontieră sunt, în primul rând, în interesul cetățenilor Republicii Moldova. România ar putea să ne asiste în soluționarea conflictului transnistrean, dar e vorba de o asistență din punct de vedere diplomatico-tehnică. Se are în vedere posibile strategii, discuții, pregătiri pentru persoanele care sunt implicate în negocieri. Valorificarea potențialului bilateral care există în mai multe domenii reprezintă o prioritate imediată pentru ambele părți.
Dimensiunea comercial-economică a relațiilor moldo-române
Pentru a-și consolida parteneriatul strategic cu Republica Moldova, România trebuie să-și continue eforturile din sfera activităților politice și culturale cu activități în zona economiei, în special, în ceea ce privește schimburile comerciale și creșterea ponderii investițiilor directe. Relațiile bilaterale s-au îmbunătățit semnificativ, începând cu anul 2009, după venirea la putere a partidelor proeuropene. La nivel politic și administrativ, au fost semnate circa 16 acorduri, memorandumuri și protocoale, toate la nivelul administrației centrale.
La nivel cultural, contactele dintre cele două state s-au dezvoltat substanțial, iar relațiile politice s-au îmbunătățit semnificativ. Pentru ca Parteneriatul Strategic să fie durabil și așezat pe baze solide este necesar ca relațiile economice dintre cele două state să se dezvolte comparabil cu cele politice și culturale. Pe lângă parteneriat strategic cu România, Republica Moldova are nevoie de investitori strategici din România și din Uniunea Europeană. Aceștia pot contribui substanțial la dezvoltarea mediului de afaceri și la înscrierea țării pe o traiectorie europeană.
În plan economic și comercial, România este un partener major pentru țara noastră. Pe parcursul anului 2007, agenții economici din Republica Moldova au exportat în România mărfuri în valoare de 211,183 mln USD, cu 21 mln USD mai puțin decât în Rusia și cu 13 mln USD mai mult decât în Ucraina. În același an, România ocupă al treilea loc la capitolul importuri realizate de pe piața sa de către agenții economici din țara noastră. În 2007, suma importurilor din România a atins cifra de 449.081 mln USD, cu 237 mln mai puțin decât din Ucraina și cu 39 mln USD mai puțin decât din Rusia.
Pe parcursul anului 2008-2009, România a fost principala piață de desfacere a mărfurilor moldovenești, dar a pierdut această poziție, în scurt timp, după introducerea de către Chișinău a vizelor pentru cetățenii români, ceea ce a afectat grav schimburile comerciale între cele două țări. Livrările de mărfuri din Republica Moldova pe piața românească au scăzut în nouă luni cu 31.0%, iar ponderea în total exporturi de la 21.6% la 19.9%.
Conform datelor statistice ale Biroului Național de Statistică, pentru anul 2012, nivelul comerțului bilateral a înregistrat valoarea de 977,3 milioane USD (în creștere cu 2,8% în comparație cu anul 2011), valoarea produselor moldovenești exportate constituind 356,7 milioane USD (în descreștere cu 5,2%), iar a celor importate din România – 574,3 mii USD (în creștere cu 8,1%).
Pe de altă parte, la 31 decembrie 2012, erau înregistrate în România un număr de 4103 societăți mixte moldo-române, cu un capital total investit de 34.85 milioane dolari SUA, Republica Moldova ocupând locul 46 în topul investitorilor străini. În acest context, trebuie menționat că, timp de zece ani, respectiv din 2004 și până în 2013, au avut loc alternativ, la Chișinău și București, șase reuniuni ale Comisiei mixte interguvernamentale moldo-române, ceea ce reprezintă foarte puțin și reflectă incoerența unei conlucrări economice susținute și durabile între cele două state românești.
Comisia mixtă reprezintă mecanismul instituționalizat de cooperare bilaterală pe palierul economic, coordonat de catre miniștrii economiei din cele două țări. Sesiunile desfașurate au abordat stadiul și perspectivele cooperării în domeniile: comerț, industrie, electro-energetică și gaze naturale, întreprinderi mici și mijlocii; agricultură, sanitar-veterinar și siguranța alimentelor, vamal, transporturi, turism, protecția mediului, muncă și protecție socială, dezvoltare regională și construcții, statistică, cercetare științifică și inovație, reglementare tehnică, standardizare, metrologie, acreditare, evaluarea securității industriale.
În 2013, România era primul partener comercial comunitar al Republicii Moldova, iar comerțul bilateral a înregistrat o creștere cu 8,4% (720 milioane dolari). În perioada menționată, exportul românesc în Republica Moldova a crescut cu 17,6% (486,8 milioane dolari), în timp ce importul a fost circa de 253,6 milioane dolari, cu 6,7% mai ridicat.
Biroul Național de Statistică relatează că exporturile de mărfuri, realizate în luna februarie 2014, s-au cifrat la 186,3 mil. dolari SUA, cu 11,4% mai mult față de luna precedentă și cu 6,3% mai puțin, comparativ cu luna februarie 2013. În ianuarie-februarie 2014, exporturile de mărfuri au totalizat 353,6 mil. dolari SUA, volum inferior celui realizat în perioada similară din anul 2013 cu 2,0%. Exporturile de mărfuri destinate țărilor Uniunii Europene au însumat 198,4 mil. dolari SUA (cu 14,6% mai mult față de ianuarie-februarie 2013), deținând o cotă de 56,1% în total exporturi (48,0% în ianuarie-februarie 2013). Țările CSI au fost prezente în exporturile Moldovei cu o pondere de 32,7% (în ianuarie-februarie 2013– 39,5%), ceea ce corespunde unei valori de 115,5 mil. dolari SUA. Exporturile de mărfuri către aceste țări s-au micșorat cu 19,0%, comparativ cu ianuarie-februarie 2013.
În acest context, menționăm că România reprezintă una dintre cele mai importante piețe de desfacere pentru exporturile noastre. Evoluțiile pe planurile relațiilor economice au fost puternic marcate de criza economică atât din România, cât și cea din Republica Moldova, de conjunctura nefavorabilă, din ultima parte a anului. Cu toate acestea, volumul schimburilor bilaterale s-a menținut la nivelul anului precedent, de circa 200 milioane dolari, din care aproximativ o treime constituind importul românesc din Republica Moldova și două treimi exportul românesc, ceea ce a făcut ca balanța comercială să fie excedentară în favoarea României, în mod deosebit, ca urmare a reorientării produselor petroliere spre țara noastră. România și-a menținut poziția de al doilea partener al Republicii Moldova de export și al treilea la import, după Rusia și respectiv Ucraina, dar de prim partener comercial în afara spațiului C.S.I. Autoritățile de la Chișinău au relevat dificultățile create de partea română la promovarea exporturilor proprii, atât în legătură cu suprataxa vamală la import de 6 % , cât și de barierile considerate nefondate, artificiale, puse de partea română, la exportul de zahăr și tutun.
În spațiul UE, România este primul nostru partener comercial. Mai mult decât atât, datorită aderării României la UE, volumul schimburilor comerciale, realizate de Republica Moldova cu UE, în anul 2007, a depășit, pentru prima oară, cifra de 50% din totalul exporturilor și importurilor efectuate de agenții economici din țara noastră. În consecință, UE a devenit partenerul economic numărul unu pentru Republica Moldova, surclasând Comunitatea Statelor Independente (CSI). De fapt, putem spune că prin transformarea UE în principalul său partener comercial Republica Moldova și-a întărit dimensiunea economică a argumentelor sale chemate să sensibilizeze Bruxelles-ul vizavi de aspirațiile de integrare europeană ale Chișinăului. România este, de asemenea, un important investitor în economia Republicii Moldova. Investițiile directe realizate în economia noastră de investitorii români însumează cifra de 22,9 mln euro, plasând România pe locul 9 în lista țărilor care au efectuat cele mai semnificative investiții străine directe în țara noastră.
În pofida multiplelor realizări pozitive, obținute de ambele state în evoluția cooperării lor bilaterale, percepția generală despre calitatea și consistența relațiilor dintre Republica Moldova și România este departe de a fi una de satisfacție. Explicația acestei stări de fapt este simplă în formulare, dar complexă în conținut. Rezultatele reflectate, în acest context, sunt nesemnificative în raport cu posibilitățile nevalorificate ale cooperării moldo-române. Ținând cont de importața strategică a României care, din punct de vedere geografic, istoric și cultural este pentru Republica Moldova cea mai apropiată țară –membră a UE și un aliat natural pentru realizarea aspirațiilor europene a Chișinăului, este necesară identificarea și eliminarea factorului care impedică valorificarea potențialului de cooperare economică bilaterală. În pofida tendinței generale pozitive, potențialul relațiilor economice dintre aceste două țări nu este pe deplin explorat. Putem identifica, în acest context, o serie de factori: tensiunile politice, politicile de privatizare, dificultățile în asigurarea unui trafic feroviar și vamal normal, calitatea scăzută a actului guvernării.
Pe parcursul ultimului deceniu, relațiile economice dintre Republica Moldova și România s-au dezvoltat ascendent. Volumul schimburilor comerciale a crescut de la 160 milioane USD în 1997 la 690 de milioane USD în 2008. Contrar așteptărilor legate de anularea în acordului de liber schimb dintre cele două țări, aderarea României la UE pare să fi avut un efect pozitiv pentru relațiile comerciale cu Republica Moldova. Spre deosebire de relațiile comerciale, relațiile investiționale dintre cele două țări sunt mult mai slabe. După o lungă perioadă de stagnare, se poate constata totuși o înviorare a acestor procese. Conform rating-ului Doing Business 2010, România și Republica Moldova sunt foarte distanțate una față de alta: România deține poziția 55, iar Moldova 94. Acest fapt relevă diferențele majore dintre condițiile de afaceri din ambele state. Cele mai mari discrepanțe se fac remarcate la capitolul comerțului transfrontalier, obținerii creditelor și protejării investitorilor, aspecte la care poziția României este mai avantajoasă. Conform indicatorului competitivității globale (World Economic Forum), cele două state sunt la etape diferite ale competitivității: Moldova este la prima etapă, competitivitatea sa fiind bazată pe factorii de producție, în timp ce cea a României este, în mai mare măsură, bazată pe eficiență.
Volumul schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și România, în anul 2013, conform datelor Biroului Național de Statistică din Republica Moldova, a constituit suma de 1,135 miliarde USD, asigurând o creștere de 17,2% față de anul precedent, dintre care exporturile au constituit 413,1 mln USD (+15,8%), iar importurile – 722,2 mln USD (+16,4%). Astfel, în perioada de referință, România se situează pe locul II în top țări – partenere ale Republicii Moldfova în derularea exporturilor, cu o pondere de 17,2% din totalul exporturilor moldovenești. Cu referire la importurile Republicii Moldova, privind aceeași perioadă, România se poziționează, de asemenea, pe locul II, cu o pondere de 13,1% din totalul importurilor moldovenești.
Principalele grupe de mărfuri ale exportului Republicii Moldova în România sunt:
Mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestor aparate.
Produse alimentare, băuturi, alcoolice, fără alcool și oțet, tutun.
Produse ale regnului vegetal.
Principalele grupe de mărfuri ale importului Republicii Moldova din România sunt:
Produse minerale.
Mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestor aparate.
Produse ale industriei chimice sau ale industriilor conexe.
Conform datelor Băncii Naționale a Moldovei, volumul investițiilor din România atrase în Republica Moldova în anul constituit circa 26 mln. dolari SUA. De asemenea, potrivit Camerei Înregistrării de Stat a Republicii Moldova, la data de 01.07.2013, România ocupa locul 8 în top 10 țări investitoare în capitalul social. Principalele investiții românești sunt în domeniile comerț și servicii. Cele mai notorii investiții românești sau venite pe filieră română sunt Rompetrol (energie/servicii), Petrom (energie/servicii), BCR – Erste Bank (sistem bancar / servicii), Raiffeisen Leasing (sistem bancar / servicii), Banca Transilvania (sistem bancar / servicii), Pro TV (media), Realitatea TV (Media), Adevărul Holding (media), UTI (sisteme de securitate), DRA Draexlmaier Automotive (sisteme electrice/producție), Metro Cash and Carry Moldova (retail / servicii), ROMSTAL TRADE (instalații sanitare), Orange Moldova (comunicații/servicii), European Drinks (ind. alimentară), Sika România (construcții), Romsym Data (IT), Arabesque (retail/servicii) și altele. Potrivit informației de la Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova, în 2013, în Republica Moldova funcționau 1381 de întreprinderi cu capital românesc, ocupând locul întâi și o pondere de 16% din punct de vedere al numărului de întreprinderi înregistrate.
La 4 ianuarie 2013, a intrat în vigoare Protocolul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României cu privire la cooperarea economică, industrială și tehnico-științifică, prin care a fost creată Comisia pentru Cooperare economică și Comisia pentru Integrare europeană. Astfel, în vederea identificării și facilitării relațiilor de afaceri, precum și a unor noi forme de cooperare economică, industrială și tehnico-științifică, Comisia mixtă de colaborare economică:
oferă asistență în vederea deschiderii și funcționării de reprezentanțe economice, sucursale sau filiale, camere de comerț și alte entități economice, în conformitate cu legislația părților contractante;
promovează și acordă asistență misiunilor economice și de investiții, organizării de târguri, expoziții, seminare, simpozioane, precum și alte activități similare;
acordă asistență băncilor și instituțiilor financiare ale părților contractante în vederea stabilirii de contacte și pentru îmbunătățirea cooperării bilaterale, încurajează participarea întreprinderilor mici și mijlocii la îndeplinirea obiectivelor prezentului acord, încurajează activitățile de investiții, crearea de întreprinderi mixte și sucursale;
facilitează organizarea vizitelor reciproce ale grupurilor de funcționari publici specialiști pe domenii, în vederea familiarizării și schimbului de experiență.
În ceea ce privește Comisia mixtă pentru integrare europeană, aceasta are ca atribuții:
identificarea domeniilor de colaborare și asistență pe linia integrării europene;
consolidarea dialogului în domeniul politicii externe, în spiritul politicii externe și de securitate comună a Uniunii Europene;
schimb de experiență în procesul de reformare și instruire a funcționarilor publici în domeniul integrării europene, precum și în ceea ce privește activitatea de informare și comunicare;
oferirea de asistență, direcționată spre întărirea capacității administrative și instituționale a Republicii Moldova, inclusiv prin vizite de studiu și stagii în instituțiile României, de către experți în probleme legate de integrare și afaceri europene;
explorarea modalităților, inclusiv în parteneriat cu alte state membre ale Uniunii Europene, de detașare a unor consilieri în afaceri europene care să activeze în ministerele de resort din Republica Moldova, în baza proiectelor bilaterale de twinning și a programelor Uniunii Europene, precum și de participare a experților din Republica Moldova la stagii în cadrul ministerelor de resort din România;
colaborarea, în vederea perfecționării mecanismului de atragere a fondurilor Uniunii Europene, destinate proiectelor de cooperare transfrontalieră și celor dezvoltate în cadrul euroregiunilor la care participă unități administrative de pe teritoriul statelor celor două părți contractante;
intensificarea colaborării în domeniul justiției și afacerilor interne, cu o atenție specială acordată implementării reformelor necesare pentru obținerea liberei circulații în Uniunea Europeană a cetățenilor din Republica Moldova.
Pe data de 2-3 octombrie 2013, la Chișinău, a avut loc Sesiunea a VII-a a Comisiei mixte interguvernamentale de colaborare economică între Republica Moldova și România.
Până la momentul actual, între Republica Moldova și România, au fost semnate un șir de acorduri cu caracter economic, printre care numim următoarele:
Acord privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova (semnat la București, 14. VIII. 1992; data intrării în vigoare: 15. VI. 1997).
Acord privind serviciile aeriene între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova (semnat la Chișinău, 28. VI. 1993; data intrării în vigoare: 14. XII. 1993).
Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea vamală și asistența administrativă pentru prevenirea, investigarea și combaterea infracțiunilor în domeniul vamal (semnat la București, 24. IV. 2000; data intrării în vigoare: 15. X. 2000).
Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova cu privire la cooperarea economică, industrială și tehnico-științifică (semnat la București, 16. XI. 2005; data intrării în vigoare: 17. V. 2006).
Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul turismului (semnat la București, la data de 16 noiembrie 2005).
Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind călătoriile reciproce ale cetățenilor (semnat la București, 20. X. 2006; data intrării în vigoare: 1.I. 2007).
Protocol între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova la Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, semnat la București, la 14 august 1992 (semnat la București, la data de 13 noiembrie 2009).
Memorandum de Înțelegere între Ministerul Mediului și Pădurilor al României și Ministerul Mediului al Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul protecției mediului (semnat la București, la data de 27 aprilie 2010).
Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane euro acordat de România Republicii Moldova (semnat la București, la data de 27 aprilie 2010).
Protocol Adițional între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova la Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la București, la 27 aprilie 2010 (semnat la Chișinău, la data de 23 septembrie 2010).
O problemă des abordată, la toate nivelurile, dar care nu și-a găsit nici o soluționare, a fost cea referitoare la înființarea Zonelor economice speciale (libere). Fie că era vorba de Iași-Ungheni, ori de Galați-Giurgiulești-Reni, nu sa ajuns la un consens asupra unui concept comun. A fost invocat argumentul că asemenea zone erau de regulă naționale, se supuneau legii naționale, și nu puteau si internaționale. În acest caz, era vorba de un alt concept, de zone economice speciale cu caracter internațional, unde problema de bază era armonizarea legislativă, astfel încât ele să poată funcționa pe baza unei legi naționale identice. Tema era deosebit de importantă și de actuală, zona Iași-Ungheni având posibilitate să devină pilonul și laboratorul unei reale integrări economice, iar zona Galați-Giurgiulești-Reni, centru vital din punct de vedere economic al euroregiunii „Dunărea de Jos”, ambele de mare interes pentru România.
Astfel, prin comparație cu relațiile politice și culturale, relațiile economice avansează timid. Cele două state, prin instituțiile și autoritățile lor cu competențe sau cu rol de reprezentare nu au făcut suficient pentru sprijinirea și facilitarea contactelor între mediile de afaceri. Părerea expertului CRPE este că starea mediului de afaceri, privatizările programate, parcursul european dovedit de adoptarea aquis-ului european, afinitățile culturale și de limbă, proximitatea geografică, etc. oferă investitorilor români (atât publici cât și privați) suficiente motive pentru a-și orienta atenția către Republica Moldova. Cu toate acestea, există o ușoară neîncredere, în rândul oamenilor de afaceri români, cu privire la integritatea în afaceri și la capacitatea instituțiilor Republicii Moldova de a le proteja interesele.
Relațiile moldo-române în contextul integrării europene a Republicii Moldova
După colapsul URSS, dar și odată cu deschiderea frontierelor și amplificării relațiilor internaționale, procesul de integrare a statelor în Uniunea Europeană a devenit unul de interes general. Astfel, perspectivele integrării europene au devenit un deziderat pentru multe state, care abia și-au căpătat independența în urma prăbușirii regimului comunist sovietic. Apariția unei serii de procese integraționiste care se manifestă atât în interiorul statelor, cât și în exteriorul acestora, s-au extins practic în toate regiunile, contribuind în așa mod la stabilirea unei noi ordini internaționale. Chiar dacă un principiu prioritar al politicii externe a Republicii Moldova a fost proclamat integrarea europeană, totuși, eficacitatea acesteia poate fi observată în concordanță cu politicile interne pe care statul a hotărât să le implimenteze. Pentru ca acestea să înregistreze progrese reale în domeniul integrării europene e necesar ca ele să atingă anumite valori și standarte care sunt stipulate de UE.
Un sprijin în cadrul parcursului european al țării noastre îl are statul vecin, România care, începând cu anul 2007, a devenit membru a UE, împărtășind de facto principiile și valorile europene. Evaluarea influențelor induse de procesul de integrare europeană asupra relațiilor dintre România și Republica Moldova presupune identificarea atât a factorilor de care depinde relația dintre cele două țări, cât și a acelor elemente ale proiectului european care pot contribui la configurarea acestor relații. Raporturile dintre aceste două state sunt determinate de mai mulți factori: geografic, istoric, cultural, în sensul moștenirii unui patrimoniu cultural comun politic și economic. Dacă geografia, istoria și moștenirea culturală sunt date inițiale, invariante la influențe externe, factorii politici și economici pot fi influențați de procesul de integrare europeană.
Relațiile de cooperare dintre aceste două state și-au început evoluția la 27 august 1991, când Guvernul României a recunoscut independența țării noastre, proclamată în aceeași zi de Parlamentul de la Chișinău. Atitudinea României față de Republica Modova, acțiunile întreprinse pe calea integrării economice și culturale într-o Europă Unită, au fost apreciate, pe plan internațional, drept o contribuție semnificativă la consolidarea stabilității și securității în zona noastră geografică. România, în calitate de țară de frontieră a Uniunii Europene, și-a luat angajamentul deplin în direcția implimentării Politicii Europene de Vecinătate, realizat în perioada 18 iulie 2007 – 31 decembrie 2010. Prin intermediul Programului de Vecinătate România-Moldova 2004-2006, în Republica Moldova au fost implementate 12 proiecte în valoare de 4.500.000 EUR, în domeniile infrastructurii de transport, aprovizionării cu apă potabilă, managementului deșeurilor, promovării turismului, dezvoltării serviciilor sociale pentru grupurile vulnerabile, promovării relațiilor culturale.
De asemenea, ea va intensifica eforturile în vederea stopării emigrației ilegale, asigurându-și vecinii cu o frontieră consolidată și sigură care semnifică un instrument eficient de consolidare a încrederii și de intensificare a relațiilor de tip european între România și Republica Moldova. Ca exemplu practic de bună vecinătate și cooperare, în spirit european, între țările regiunii noastre, îl reprezintă semnarea declarației Comitetului Mixt de Cooperare România – Republica Moldova, la acordul privind instrumentele implimentării Programului de Vecinătate România – Republica Molodva 2004-2006, ale căror obiective urmăresc:
-promovarea dezvoltării economice și sociale durabile în zonele de frontieră;
-acțiuni comune în vederea depășirii problemelor ce țin de protecția mediului,
-ocrotirea sănătății, prevenirea și combaterea corupției și a crimei organizate;
-asigurarea unor frontiere eficiente și sigure;
-promovarea acțiunilor transfrotaliere care privesc relațiile interumane.
Acesta este unul din primii pași spre o cooperare în spirit european, în direcția unei dezvoltări armonioase, în toate sectoarele de activitate și cuprinzând toate segmentele societății pe cele două maluri ale Prutului.
De altfel, România s-a angajat să fie principalul suporter al procesului de apropiere al Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Este un proces dificil, iar statul nostru se află abia la începutul acestei căi care necesită eforturi considerabile. Dar așa cum cele 12 țări din estul Europei și din Bazinul Mediteranean, deja membre sau în curs de aderare la UE, au beneficiat de sprijin deosebit din partea vechilor participanți la construcția europeană, în același mod Republica Moldova va beneficia de ajutor din partea României.
Există o întreagă paletă de posibilități de cooperare între România și Republica Moldova, de la furnizarea întregii documentații de peste o sută de mii de pagini, care compune aquis-ul comunitar, având în vedere avantajul limbii comune, de care nu multe țări au beneficiat, pînă la deplasările în vederea schimbului de experiență între specialiștii români din ministere, agenții sau alte instituții, implicate în derularea procesului de integrare europeană. Sunt prezente câteva din aspectele unei mult mai largi posiblități de asistență, pe care România le poate oferi, în procesul de reformă, pe care Republica Moldova îl are de parcurs pentru ca perspectiva europeană.
Perspectiva europeană reprezintă catalizatorul pentru accelerarea reformelor și consolidarea proceselor democratice. Există sensibilități în relația cu România, dar este foarte important ca Republica Moldova să știe să valorifice deschiderea plenară pe care România o manifestă în ceea ce privește susținerea parcursului european al Republicii Moldova și transferarea experienței valoroase pe care România a acumulat-o în procesul de integrare europeană.
Actualmente, are loc crearea unei atmosfere corespunzătoare pentru a putea valorifica acest potențial, și pe instutuționalizarea raporturilor noastre, ca ele să nu fie doar la nivelul șefilor de stat, ca să coboare în jos la nivelul guvernelor, ministerelor, instituțiilor, agențiilor, administrațiilor publice centrale dar și cele locale. S-au purtat discuții în vederea creării unei mecanisme de transferare a experienței, de comunicare. Bunăoară, pe linia Ministerului de Externe deja au avut loc mai multe consultări foarte fructuoase și foarte importante pentru țara noastră unde s-a convenit asupra intensificării acestor consultări. Este foarte importantă vizita primului ministru Vlad Filat la București, în noiembrie 2009, vizita președintelui Traian Băsescu la Chișinău în ianuarie 2010, care au dus la consolidarea relațiilor în contextul integrării europene.
România abordează pragmatic relația cu Republica Moldova, circumscrisă interesului său legitim de a vedea Republica Moldova intrând pe un făgaș al integrării europene și de a asigura o zonă de stabilitate și securitate la frontiera estică a României, care a devenit granița răsăriteană a NATO și UE. De asemenea, România a fost co-inițiatorul Grupului pentru Acțiunea Europeană a Republicii Moldova. Această platformă a fost instituită la 25 ianuarie 2010 și a contribuit la “coagularea” unui grup numeros de diplomați de rang înalt aliniați în susținerea mesajului de integrare a Republicii Moldova.
Aspirațiile europene ale Moldovei sunt foarte ambițioase, după cum este indicat chiar de sursele oficiale, și nu sunt limitate la a rămâne veșnic un “vecin” al UE. Pentru o perioadă îndelungată, UE nu a fost gata să recunoască, cu atât mai puțin să discute, o perspectivă clară privind calitatea de membru a Moldovei. Cu toate acestea, în 2011-2012, s-au înregistrat evoluții importante. Valorile pe care este construită Uniunea Europeană: libertatea, democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statul de drept – sunt și ele în centrul procesului de asociere politică și integrare economică, oferită de Parteneriatul Estic.
În spațiul UE, România este primul nostru partener comercial. Mai mult decât atât, datorită aderării României la UE, volumul schimburilor comerciale, realizate de Republica Moldova cu UE, în anul 2007, a depășit, pentru prima oară, cifra de 50% din totalul exporturilor și importurilor efectuate de agenții economici din țara noastră. În consecință, UE a devenit partenerul economic numărul unu pentru Republica Moldova, surclasând Comunitatea Statelor Independente (CSI). De fapt, putem spune că prin transformarea UE în principalul său partener comercial Republica Moldova și-a întărit dimensiunea economică a argumentelor sale chemate să sensibilizeze Bruxelles-ul vizavi de aspirațiile de integrare europeană ale Chișinăului. România este, de asemenea, un important investitor în economia Republicii Moldova. Investițiile directe realizate în economia noastră de investitorii români însumează cifra de 22,9 mln euro, plasând România pe locul 9 în lista țărilor care au efectuat cele mai semnificative investiții străine directe în țara noastră. La momentul actual Republica Moldova se poate bucura de o nouă inițiativă lansată de guvernul de la București, și anume, de a garanta de către statul român investițiile firmelor românești în Republica Moldova, în proporție de 80%, cu un plafon de până la un miliard de lei în dezvoltarea economică a țării.
În pofida multiplelor realizări pozitive, obținute de ambele state în evoluția cooperării lor bilaterale, percepția generală despre calitatea și consistența relațiilor dintre Republica Moldova și România este departe de a fi una de satisfacție. Acest fapt este reliefat și de ultimele sondaje de opinie publică, care scot în evidență faptul că România este văzută de cetățenii moldoveni ca reprezentând țara care poate ajuta cel mai mult Republica Moldova să se integreze în UE. De exemplu, Barometrul de Opinie Publică (BOP), realizat în noiembrie 2013, 68,4% din populația Republicii Moldova consideră că relatiile cu România sunt foarte bune și bune. Totodată, la întrebarea privind aderarea Republicii Moldova la UE, doar 47,7% din populatie ar vota pentru și 34% – împotrivă, 10,6%, fiind indeciși.
Totuși, agendele Chișinăului și Bucureștiului cu privire la evoluția cooperării lor bilaterale nu coincid întru totul. De exemplu, dorința României de a juca un rol în soluționarea chestiunii transnistrene, prin formularea propriului plan de rezolvare a conflictului, este descurajată de Chișinău pe motiv că, astfel, vor fi puse în pericol negocierile propriu-zise. Pe linia integrării europene, intenția României de a juca rolul de avocat al Republicii Moldova în UE este recepționată cu răceală de autoritățile de la Chișinău, în viziunea cărora Republica Moldova nu are nevoie de avocați, ci de parteneri. Guvernarea de la Chișinău argumentează dorința Republicii Moldova de a dezvolta relații de prietenie cu România, deoarece România este membru al UE, iar Republica Moldova membru asociat al UE. Cu toate acestea, până în prezent, nu a fost posibilă punerea la punct a unui mecanism de transfer către Republica Moldova a unor practici pozitive și experienței relevante pe care o are România în procesul de integrare europeană. Anul fost cel în care tensiunele politice dintre cele două țari au atins apogeul, odată cu introducerea la 8 aprilie a regimului de vize pentru cetățenii români și declararea ambasadorului român la Chișinău ca persoană non-grata. Ambele măsuri au fost denunțate de noua guvernare instaurată la Chișinău ca urmarea alegerilor anticipate din iulie 2009.
Cât n-ar părea de paradoxal, dar anume integrarea europeană este platforma ce le-a apropiat pe aceste două state. Cu ocazia vizitei președintelui interimar Mihai Ghimpu la București, la 27 aprilie 2010, a fost făcută o Declarație Comună (cunoscută drept Declarația „Gimpu-Băsescu”), cu privire la instituirea unui Parteneriat Strategic între România și Republica Moldova pentru Integrarea Europeană. Pentru punerea în practică a acestei declarații, guvernele român și moldovean a promis că vor conveni asupra unui plan de acțiuni.
Actuala guvernare din Republica Moldova, reprezentată de către Alianța pentru Integrare Europeană, demonstrează direcția statului nostru spre Occident, spre un parteneriat strategic european cu România, vecinul și țara care istoric ne-a susținut necondiționat în calea integrării europene până acum, cu tot cu problemele pe care le-am avut în relația București – Chișinău. Aceasta ne-a oferit o susținere permanentă și sinceră, a mers întotdeauna la cedări și este din nou gata să ne susțină. Nu există condiții pe care le pune Bucureștiul în ceea ce privește integrarea europeană a Republicii Moldova, care este în interesul ambelor state. Pe de altă parte, parteneriatul strategic European cu România ar putea fi o manieră prin care poți să trasformi o problemă în soluție, cum este de alt fel și Convenția, privind micul trafic care de fapt este o convenție din cadrul UE nu doar dintre Republica Moldova și România, fiind aprobată de Comisia Europeană. Lista poate fi continuată prin faptul că s-a rezolvat problema celor două consulate românești în Republica Moldova, dialogul politic a fost restabilit, avem un ambasador al României în Republica Moldova, s-a renunțat la declarații acerbe dintr-o parte și din alta.
Toate aceste subiecte, odată rezolvate, au creat un fundament necesar pentru a relansa relațiile dintre cele două state în termenii stabilirii unui parteneriat strategic între ambele capitale. Prin Declarația Comună privind Partenieriatul strategic pentru Integrare Europeană a Republicii Moldova, semnată la București de către președinții Mihai Ghimpu și Traian Băsescu, de fapt s-a dat un scop important, clar relației cu România, integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, capitol la care România ar avea ce ne oferi.
Relațiile Republicii Moldova cu România sunt și trebuie să fie relații pragmatice, pe motivul că România a intrat deja în UE. Ea are experiența necesară pentru ca să ne asiste pe noi în integrarea noastră europeană. Există un atu major în relația cu România: vorbim aceeași limbă, nu există nici o problemă în ceea ce privește discuții pe această temă. În același sens, putem spune că legislația europeană, acquis-ul communitaire, nu mai este nevoie să fie tradus încă o dată, deci putem să utilizăm acquis-ul tradus deja în limba română pentru România.
Mai există o idee și un element important: România, în afara faptului că are deja o experiență de pre-aderare la UE, are și experiența de a fi membru al UE. Aceste experiențe ne dau posibilitatea să învățăm cum să parcurgem această cale mai repede și mai eficient și nu, în ultimul rând, așa cum s-a discutat de altfel și la București, odată ce ești membru al UE, peste o perioadă de timp devii un donator. Astfel, subiectul donațiilor, de asemenea, devine important în cazul României și, respectiv, are anumite repercusiuni asupra comportamentului României cu alte state, inclusiv Republica Moldova. De asemenea, relația Republicii Moldova cu România ar trebui să fie încadrată în acest parteneriat strategic și economic care a constituit, în mod particular, în ultima perioadă de timp, subiecte foarte importante, ba uneori chiar contraverse între aceste două state. România, în permanență, a susținut necondiționat Republica Moldova în planul integrarii în structurile europene, fapt care se bucură guvernarea actuală, pentru că această relație este una naturală.
Un subiect extrem de important, din mai multe motive, îl constituie calitatea procesului educațional din Republica Moldova care încearcă să fie ajustat la criteriile UE. Pentru un viitor european trebuie să avem și studenți ce vor deveni specialiști europeni. Din această cauză avem nevoie de un număr mai mare acolo, în UE, și dacă avem un asemenea vecin cum este România, cu toate atuurile sistemului de învățamânt și ale limbii, ar trebui să-l utilizăm. Este absolut evident ca pentru viitorul european numărul de burse, oferit de România este tocmai necesar. Impactul asistenței în domeniul educației, din partea României pentru Republica Moldova, este destul de mare. Un exemplu în acest sens este dovedit prin actualii politicieni ai țării: Vlad Filat , și-a făcut studiile la Iași, Alexandru Tănase, de asemenea, a făcut studiile la Iași iar Dorin Chirtoacă – la București.
Evaluarea influențelor, induse de procesul de integrare europeană asupra relațiilor dintre Republca Moldova și România, presupune indentificarea atât a factorilor de care depinde relația dintre cele două țări, cât și a acelor elemente ale proiectului european care pot contribui la configurarea acestor relații.
Un subiect care trebuie discutat la un nivel adecvat între Guvernul Republicii Moldova și alte state îl constituie și conflictul transnistrian. În cazul României, sigur că este dificil să discutăm subiectul transnistrian într-o manieră bilaterală și eficientă pentru că România nu este implicată direct în soluționarea diferendumului transnistrian. În contextul în cauză, remarcăm unele momente. În primul rând, calitatea României de membru al UE. Tocmai prin această implicare, România poate să influențeze situația din UE, să-și aducă aportul în soluționarea conflictului transnistrian. În al doilea rând, amintim și rolul României în calitate de stat membru, cu drepturi egale al Organizației pentru Cooperare și Securitate în Europa (OSCE) care face parte din acest proces de soluționare transnistrian. Deci există, pentru România posibilitatea de a se implica, în mod direct, în soluționarea acestui conflict.
Să nu uităm că politica externă a UE este o problemă interguvernamentală. Aici deciziile se iau prin consens, iar România partcicipă la toate nivele de luare a deciziilor. În ciuda faptului că există deja un ministru de extern comun al UE, totuși, statele au un rol important în luarea deciziilor și problema transnistriană cu siguranță poate fi influențată și de România la masa acestor negocieri. România are un cuvânt de spus în formarea deciziilor UE asupra acestor chestiuni. România este statul nostru vecin, are interese în acestă regiune la fel cum are interese și Ucraina, și Rusia. Desigur, trebuie să fie implicată într-o anumită formă, ținând cont de acele susceptibilități care există în Transnistria față de România. O informare mai bună a României asupra acestei chestiuni va îmbunătăți calitatea luărilor de poziții a diplomaților români în cadrul dezbaterilor din UE.
Anul 2009, a marcat o perioadă de îngheț maxim, în relațiile Republicii Moldova cu România. Între timp, lucrurile s-au schimbat, ajungându-se la semnarea unui parteneriat strategic european. România este un stat membru al UE care participă la toate proiectele și achită partea sa de contribuție, venind cu ajutor bilateral pentru țara noastră. Experiența României este extrem de valoroasă pentru Republica Moldova din perspectiva apropierii de UE. Au fost elaborate o serie de proiecte de twining în care România joacă un rol foarte activ, contribuind ca legislația și cadrul juridic moldovenesc să fie ridicate la nivel european. Statul vecin, de asemenea, asigură țara noastră cu un numar anumit de consultanți de un înalt nivel, care joacă un rol important în UE. Deci, pe plan bilateral, la diferite nivele, România are o cooperare destul de intensă cu Republica Moldova.
Constatăm că relațiile dintre Republica Moldova și România nu doar că s-au normalizat, dar au devenit chiar foarte intense, ceea ce este bine, pentru că România constituie o punte în UE pentru Republica Moldova. Moldova poate învăța multe de la România care a parcurs deja aceleași procese ce prefigurează acum pentru Republica Moldova. E timpul să avem o relație europeană cu România. Astfel, Republica Moldova rămâne o prioritate pentru România în susținerea pe care o acordă, în mod tradițional, pentru a intra în procesul de integrare în UE.
România va face eforturi considerabile de a ajuta Republica Moldova în dorința ei de integrare europeană pe fondul agravării situației din Ucraina. România, împreună cu Franța, sunt cei doi copreședinți pentru grupul Prietenii Moldovei. Sprijinul României este simțit în proiecte majore de interconectare a rețelelor energetice moldovenești cu Uniunea Europeană, evident, prin intermediul României. Deci, lucrul acesta este văzut nu numai prin prisma unor declarații politice, dar și prin acțiuni practice din partea acesteia. Accentul se pune pe proiecte comune economice, inclusiv construcția gazoductului Iași-Ungheni, cheltuielile pentru lucrările de construcție a acestuia, fiind promise să fie achitate de către București. Acest proiect, în principiu, este un tripartit, moldo-român, cu contribuția Uniunii Europene. Pentru țara noastră a fost important să preluăm experiența României în procesul de integrare europeană, să vedem elementele slabe pe care le avem și de unde am putea să preluăm acele mesaje și elemente foarte utile pentru noi, fiind într-un proces foarte dificil de racordare a legislației, a reformelor în Republica Moldova la cele Europene.
Drumul spre vest este singurul care poate aduce prosperitate pentru cetățenii Republicii Moldova. Situația din Republica Moldova constituie una din preocupările constante ale eurodeputatului român în Parlamentului European, Elena Băsescu, care este implicată alături de aspirațiile celor care vor să fie mai aproape de România și de Uniunea Europeană. Moldova nu este singură în procesul de aderare, având în România un susținător puternic. Deocamdată, Republica Moldova este antrenată în unele procese de negociere premergătoare opținerii unui calendar pentru eventuala aderare. Semnarea acordului de asociere este un pas crucial în acest sens la fel ca și progresele înregistrate de Republica Moldova, în ultimi ani, sunt foarte apreciate atât la Bruxelles, cât și în celelalte capitale europene.
În ceea ce privește Parlamentul European, există o susținere deplină pentru parcursul european al Republicii Moldova. Acest lucru a fost reflectat și de preocuparea constantă pentru soluționarea crizei politice prin care a trecut Chișinăul. Atât fostul președinte al PE, cât și actualul președinte, Martin Schulz, au făcut apel la politicienii de la Chișinău, cerându-le să ajungă la un consens care să ducă la depășirea impasului politic. Așadar, din acestea rezidă că există un mare interes dar și o susținere din partea PE pentru evoluțiile din Republica Moldova. Mai mult de atât, odată cu desfășurarea Comisiei Parlamentare de Cooperare UE – Republica Moldova, desfășurată în data de 17-18 iunie 2013, în cadrul căreia, nu doar membrii PE au salutat progresele înregistrate de Republica Moldova ci și reprezentanții Comisiei Europene și ai Serviciului European de Acțiune Externă. S-a remarcat faptul că, în comparație cu alte țări precum Ucraina, Republica Moldova a reușit încheierea, într-un timp record, a negocierilor în care a fost implicată cu Uniunea.
Elena Băsescu a susținut în permanență, atât prin intervențiile în plen, dar și prin discuțiile pe care le-a avut cu oficiali europeni, acordarea unui calendar cât mai clar pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Acest lucru ar fi posibil, dacă ar exista mai multă motivație în rândul politicienilor de la Chișinău, pentru a contiuna reformele necesare pentru menținerea agendei integrării europene. Aceștia ar trebui să persevereze și să pună preț pe respectatrea condițiilor tehnice impuse de partenerii europeni, să privească toate criterii cerute de UE nu ca niște obligații fără rost, ci ca pe niște obiective în sine, care odată atinse vor duce la îmbunătățirea situației de ansamblu a Republicii Moldova. Reformarea sistemului judiciar combatearea eficientă a corupției, implimentarea eficientă a legislației în domeniu și poate cel mai important, funcționarea statului de drept sunt valorile de la care pornește construcția europeană.
Conform declarației făcute de președintele României, Traian Băsescu, la 16 aprilie 2014, Republica Moldova nu va putea adera la Uniunea Europeană până nu va soluționa conflictul transnistrean. El a sugerat că cea mai bună soluție pentru securitatea Republicii Moldova ar fi aderarea la NATO, pronunțându-se și asupra necesității ca Rusia să-și îndeplinească angajamentele asumate în 1999 de a retrage armamentul și militarii de pe teritoriul Republicii Moldova. Șeful statului român a precizat că țara sa nu se poate implica în nici un conflict din regiune decât dacă un stat membru NATO ar fi atacat. „Avem niște reguli, iar regulile sunt că intrăm în război pentru un partener din NATO. Atunci România nu va avea nici o ezitare să intervină militar pentru apărarea unei țări membre NATO care a fost atacată. De aceea este important ca Republica Moldova să aibă o opțiune fermă pentru propria securitate”, a subliniat Traian Băsescu.
După cum se știe, Republica Moldova a dezvoltat un parteneriat cu NATO, dar nu are ambiția de a deveni membră a Alianței Nord-Atlantice.
Un element important în această privință îl reprezintă statutul de neutralitate al țării, stipulat în Constituție. Republica Moldova participă la programul Parteneriatului pentru Pace din 1994, iar în mai 2006, a finalizat prima etapă a Planului de Acțiune pentru Parteneriat Individual. NATO nu are un rol direct în procesul de soluționare a conflictului transnistrean. Cu toate acestea, are un interes direct în anumite aspecte ale conflictului, precum aplicarea Tratatului Forțelor Convenționale în Europa (CFE) și angajamentele asumate în cadrul summitului OSCE de la Istanbul, și anume angajamentul Rusiei de retragere a echipamentelor militare și a trupelor de pe teritoriul Republicii Moldova.
Potrivit afirmațiilor unui oficial de la București, Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților a Parlamentului României, relațiile dintre România și Republica Moldova, se află „într-o fază de pragmatism”. Acesta mai afirmă că „Îl ajutăm pe fratele nostru de peste Prut să vină și el în marea familie europeană. Gândim în logica preaderării și dorim să vă ajutăm exact acolo unde dumneavoastră solicitați sprijinul”, astfel, remarcăm, cu certitudine, că Republica Moldova este susținută în parcursul său european de către România.
În concluzie, sprijinul promis de România, în contextul european este pe cât de necesar, pe atât de viibil. Este vorba de ajutorul în vederea adoptării cât mai rapide a aquis-ul comunitar. Nu trebuie uitat niciun moment că tot cadrul normativ al Uniunii Europene există deja în limba română. Pentru România, ca și pentru alte state care au aderat la Uniunea Europeană această traducere a legislației europene în limba proprie a fost poate una dintre cele mai dificile sarcini din procesul de integrare, deoarece trebuie făcută de la zero.
Concluzii la capitolul II
Analizând cele expuse mai sus, putem afirma faptul ca politica externă întreprinsă de Republica Moldova, în ultimii ani, a fost destul de fructuoasă, îndeosebi, prin îmbunatățirea relațiilor cu vecinul din Vest, România, aportul căruia a fost extrem de vizibil la nivel politic, economic și în contextul european.
La etapa actuală, Republica Moldova se mișcă de la o politică de acum un an-doi pe care a promovat-o în raporturile cu România, care ar putea fi intitulă de la „zero rezultate și multe probleme” la o altă politică cu „multe rezultate și zero probleme”. Și dacă este să facem o radiografie și o simplă comparație a situației de unde am pornit, la mijlocul anului 2009, și unde suntem acum cu Romania, atunci remarcăm rezultate considerabile.
Dezvoltarea relației bilaterale cu Republica Moldova reprezintă o prioritate a politicii externe a României, care rezultă, în primul rând, din comuniunea de istorie, limbă, tradiții și cultură. Perspectiva aprofundării relațiilor speciale, privilegiate cu Republica Moldova se bazează pe aplicarea atât în plan politic, cât și economic a unui parteneriat cu vocație europeană. O serie de instrumente, în plan bilateral, au fost și vor fi dezvoltate, între care: acordarea de asistență pentru dezvoltare (urmează a fi implementat Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, intrat în vigoare la 28 martie 2011), implementarea acordului de mic trafic la frontieră (în vigoare de la 30 martie 2010), funcționarea Consulatelor Generale de la Cahul și Bălți (inaugurate la 9 iulie 2010) și a ICR Chișinău (inaugurat la 29 septembrie 2010), proiecte bilaterale în domeniul educației, comerțului, transporturilor, energiei.
În ceea ce privește integrarea europeană, am primit un nivel de consultanță, fără precedent, în preluarea valoroasei experiențe a României, în acest proces. România a avut o contribuție majoră la decizia decisivă a Uniunii Europene, care a permis ca cetățenii Republicii Moldova să poată călători fără vize în statele membre ale Uniunii. De asemenea, este evident sprijinul României pentru ca Republica Moldova să semneze, cât mai curând, Acordul de asociere la Uniunea Europeană și Acordul de Liber Schimb. Acesta ar fi un prim pas al unui proces mult așteptat al cărui obiectiv final este integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Aceastea sunt doar câteva din elementele care creează o imagine a relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și România în prezent.
ÎNCHEIERE
Analizând relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România, concluzionăm următoarele:
De la recunoașterea independenței Republicii Moldova și până în prezent, relațiile de cooperare dintre Chișinău și București au înregistrat o diversificare și o aprofundare continuă. În pofida multiplelor realizări pozitive, obținute de ambele state, în evoluția cooperării lor bilaterale, percepția generală despre calitatea și consistența relațiilor dintre Republica Moldova și România este departe de a fi una satisfăcătoare. Explicația acestui fapt constă în următoarele: realizările analizate în cercetarea în cauză sunt puține în comparație cu potențial nevalorificat al cooperării moldo-române. De la declararea independenței Republicii Moldova și până în prezent, relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România au cunoscut atât ascensiuni, cât și coborâri, ce servesc unor interese de partid, în detrimentul interesului cetățenilor din ambele țări de a avea strânse relații de parteneriat, interes ce, de altfel, a crescut și mai mult în Republica Moldova odată cu aderarea României la UE.
Problemele au devenit mult mai vizibile și mai neplacute, atunci când PCRM vine la putere în Republica Moldova, exprimându-și predilecția pentru vectorul estic al politicii externe a Republicii Moldova: semnarea unui parteneriat strategic cu Federația Rusă; intensificarea integrării în spațiul CSI; aderarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia–Belarus; ridicarea statutului limbii ruse. Toate aceste orientări au avut ca efect diminuarea vectorului occidental al politicii externe a statului. Totodată, devine vizibilă și îngrijorarea partenerilor externi ai Republicii Moldova vizavi de continuitatea cursului de reforme democratice în țară.
În acest context, atât Republica Moldova, cât și România, optează pentru pragmatism în dezvoltarea relațiilor bilaterale de cooperare, axat pe aprofundarea colaborării comercial-economice și pe evitarea problemelor acute, precum identitatea românească a populației majoritare din Republica Moldova, denumirea limbii de stat din țara noastră și deosebirile de ordin politic și ideologic între noile guvernări de la Chișinău și București. Însă, deseori, în lipsa unui dialog politic moldo-român eficient și comprehensiv, nemulțumirile și suspiciunile reciproce continuau să crească.
O dată cu schimbarea guvernării, în 2009, relațiile moldo-române capată din nou aspecte prietenoase și de colaborare. În spațiul UE, România este primul nostru partener comercial surclasând Comunitatea Statelor Independente (CSI). În această ordine de idei, menționăm că analizând procesului de colaborare dintre Republica Moldova și România, putem observa că pentru consolidarea relațiilor dintre aceste state a fost necesar ca ambele părți să depună mari eforturi diplomatice și politice întru estomparea divergențelor și promovarea unui dialog constant întru stimularea relațiilor reciproce.
Pentru Republica Moldova, valorificarea potențialului de cooperare și parteneriat cu România, reprezintă unul din obiectivele strategice ale politicii externe și se datorează nu numai rolului României în Europa și lume, dar și afinităților istorico-culturale. La momentul actual, România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore:
afirmarea caracterului special al acestei relații, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții, realități ce nu pot fi ignorate sau negate;
dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
România abordează pragmatic relația cu Republica Moldova, circumscrisă interesului său legitim de a vedea Republica Moldova intrând pe un făgaș al integrării europene și de a asigura o zonă de stabilitate și securitate la frontiera estică a României, care a devenit granița răsăriteană a NATO și UE.
Unele recomandări vizavi de problema în cauză ar fi următoarele:
Considerăm că pentru implementarea unor politici eficiente ale Republicii Moldova în relațiile ei cu România, una din condițiile de bază ar fi necesitatea unui dialog deschis și a unui parteneriat pe toate segmentele care va reprezenta un factor important pentru asigurarea pluralismului, democrației, coeziunii sociale și a identității societăților și indivizilor, precum și pentru extinderea dialogului bilateral dintre Republica Moldova și România.
De asemenea, este necesară implicarea activă a Republicii Moldova, alături de România, în proiectele inițiate de Uniunea Europeană. Luând în considerare că obiectivul prioritar al Republicii Moldova este integrarea europeană, iar România este stat membru al UE, pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale și accelerarea procesului de aderare a Republicii Moldova la UE, propunem adoptarea de către conducerea statelor a unui program de colaborare comun în diverse domenii: dinamizarea cooperării economice, culturale, lansarea proiectelor comune în sferele securității energetice, mediului înconjurător, agriculturii, transporturilor și telecomunicațiilor.
BIBLIOGRAFIE
A doua vizită externă a președintelui Nicolae Timofti va fi în România. http://www.timpul.md/articol/oficial-a-doua-vizita-externa-a-preedintelui-nicolae-timofti-va-fi-in-romania-33408.html (vizitat 16.04.2014).
Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră din 13.11.2009. În: Monitorul Oficial, partea I, nr. 52 din 22.01.2010. http://www.dreptonline.ro/monitorul_oficial/monitor_oficial.php?id_monitor=7004 (vizitat 04.04.2014).
Activitatea de comerț exterior a Republicii Moldova în ianuarie-februarie 2014. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4370&parent=0 (vizitat 15.04.2014).
Alegerile parlamentare în Moldova din 5 aprilie 2009. http://www.e-democracy.md/elections/parliamentary/2009/ (vizitat 13.04.2014).
Angel I. Drept diplomatic și consular, vol.II, Ediția a II-a revăzută si adăugită. Bucuresti: Ed. Lumina Lex, 2002. 267p.
Anuarul Statistic al Republicii Mildova 2013. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Chisinau/Anuar_Chisinau_2013.pdf (vizitat 10.04.2014).
Arhiliuc V. Rolul recunoașterii internaționale în consolidarea statalității Republicii Moldova. În: Statul moldovenesc: continuitatea devenirii și consolidării: Materialele Conf. șt.- practice intern. consacrată aniversării a 90 de ani de la proclamarea RDM și 15 ani de la recunoașterea intern. a Rep. Moldova, 19 noiemb. 2007. Chișinău.: IRIM, 2008 (CEP USM). 187p. http://irim.md/new/images/Statalitate.pdf (vizitat 3. 10. 2013).
Aspirațiile Europene și Dezvoltarea Umană a Republicii Moldova. Raportul Național de Dezvoltare Umană. Chișinău: s.n., 2012. http://www.undp.md/presscentre/2012/NHDR/2012%20NHDR%20Romanian.pdf (vizitat 12.04.2014).
Balan O., Burian A. Drept internațional public. Chișinău: ed. CEP USM, 2003. 608p.
Barbăroșie A. Republica Moldova și integrarea europeană. Chișinău: Institutul de Politici Publice, 2003. 359p.
Barometrul de Opinie Publică, noiembrie, 2013. http://www.ipp.md/public/files/Barometru/BOP_11.2013_prima_parte_finale.pdf (vizitat 15.04.2014).
Băsescu, după întâlnirea cu Timofti: România trage un semnal de alarmă privind riscurile de securitate în Republica Moldova. http://www.publika.md/live-text-video-nicolae-timofti-se-intalneste-cu-traian-basescu-la-iasi_1849701.html (vizitat 22.04.2014).
Belli N., Ioan-Franc V. România și Republica Moldova. Potențialul competitiv al economiilor naționale. Posibilități de valorificare pe piața internă, europeană și mondială. București: Academia Română, 2004. 130p.
Bidilean V. Uniunea Europeană: instituții, politici, activități. București: Ed. Universitară, 2001. 148p.
Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336 (vizitat 10.04.2014).
Bonciog A. Drept diplomatic. București: România de Mîine, 2000. 252 p.
Borș V. Politica externă și relațiile internaționale. În: Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova, v. II, Seria „Științe socioumanistice”, USM, Chișinău: CE USM, 2004, p.58-63.
Borș V. Recunoașterea Republicii Moldova pe arena internațională. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), partea XII, USM, Chișinău: CE USM, 1999, p. 34-46.
Boțan I. Concepții noi ale politicii externe și securității naționale. În: Asociația pentru democrație participativă, 15 februarie 2006, http://www.e-democracy.md/comments/political/200602151/ (vizitat 12. 09. 2013).
Bragari N. Integrarea Europeană, Chișinău: Evrica, 2008. 204p.
Brucan S. Dialectica politicii mondiale. București: Nemira, 1997. 313p.
Bucliș I., Burian A. Principii de formulare a obiectivelor și priorităților politicii externe a Republicii Moldova la etapa actuală. În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova. Publicație periodică științifico-metodică, nr. 1(6) 2008, Chișinău, 2008, p.231, p.201-206.
Burian A. Caracteristicile serviciului diplomatic al R.M. În: Legea și viața, nr. 8, 2005, p. 4-7.
Burian A. Drept diplomatic și consular. Ediția a II-a. Chișinău: Cuant, 2003. 332p.
Burian A. Geopolitica lumii contemporane. Chișinău: „Tipografia Centrală”, 2003. 456p.
Burian A. Introducere în practica diplomatică si procedura internațională. Chișinău: CEP USM, 2008. 464p.
Burian A. Introducere în practica diplomatică și procedura internațională. Chișinău: Cartier, 2000. 294 p.
Burian A., Talpa V. Principiile politicii externe ale Republicii Moldova. În: Probleme actuale ale teoriei și practicii administrației publice prin prisma cercetărilor colaboratorilor Academiei, Chișinău, 2004, p. 249-251.
Buruian A. Relațiile internaționale. Politica externă și diplomația. Curs de lecții. Chișinău: USM, 2007. 446p.
Căldare G., Gorincioi R. Politica externă: aspecte teoretice și practice. În: Politologie (coordonatori Mosneaga V., Rusnac G., Sacovici V.). Chișinău: CEP USM, 2007, p. 346-357.
Căldare Gh. Diplomația practică. Curs de lecții. Chișinău: APP, 2009. 211p.
Ceban V., Saca V. Republica Moldova și Uniunea Europeană: de la parteneriat la politica de vecinătate. În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova, vol. I, nr. 1, 2006, Chișinău: CEP USM, 2006, p. 47-56.
Cebotari S. Interesul național al Republicii Moldova între Uniunea Europeană și Comunitatea Statelor Independente” În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Chișinău: USM, nr.2 (XXIX), 2005, p. 139-150.
Cebotari S. și alții. Politica externă a Republicii Moldova în contextul proceselor integraționiste. Chișinău: Institutul Militar al Forțelor Armate, 2008. 180p.
Cebotari S., Saca V. Configurarea politicii externe a Republicii Moldova în spațiul integraționist european. În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova, vol. V, nr. 4, 2007, Chișinău: CEP USM, 2007, p. 53-73.
Cebotari S., Saca V. Evoluția relațiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană prin prisma interesului național. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), partea XXIV, USM, Chișinău: CE USM, 2004, p. 124-137.
Cernencu M. ș.a. Republica Moldova: Istoria politică (1989-2000). Documente și materiale. Chișinău: Civitas, 2000. 89p.
Chiorean G. Efecte indirecte ale securizarii frontierelor. http://www.ipp.ro/old/altemateriale/Efectele%20sec%20front.pdf (vizitat 05.03.2014).
Chirtoacă N. România – Republica Moldova de la „Podul de Flori la zidul de beton”. Noua frontieră Schengen și impactul asupra relațiilor dintre România și Republica Moldova. București: Institutul de Politici Publice, 2002. 135p.
Cimpoeșu D. Republica Moldova între România și Rusia, 1989-2009. Chișinău: Casa Limbii Române ’’Nichita Stănescu’’, 2010. 428p.
Cimpoeșu D. Relațiile româno-române în timpul celei de-a doua guvernări de centru – dreapta: revenirea la normalitate. http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2392 (vizitat 15.04.2014).
Ciobu E. Interesul național – sprijin imparțial în realizarea politicii externe a statului. În: Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova, vol. II, Seria „Științe socio-umane”, Chișinău: CEP USM, 2006, p.181-188.
Ciubotaru V. Republica Moldova și comunitatea internațională: Proiectul Implementarea Acordului de Parteneriat și Cooperare RM-UE”. Chișinău: Editura Tacis, 2001. 123p.
Ciucu C. Relațiile economice dintre România și Republica Moldova: investiții, schimburi comerciale și alte lucruri bine de știut. http://crjm.org/files/reports/relat.econ.RO.MD.CRPE.2010.pdf (vizitat 10.04.2014).
Cojocaru Gh. Politica Externă a Republicii Moldova. Chișinău: Civitas, 2001. 205p.
Cojocea Petrache D. Istoria unui tratat controversat. Tratatul de parteneriat privilegiat și cooperare dintre România și Republica Moldova. Chișinău: Zalmoxe, 2000. 245p.
Concepția politicii externe a Republicii Moldova (direcții principale de activitate) din 8 februarie 1995, nr. 368 –XVI. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, martie, Nr.4.
Conferința de Închidere a Programului de Vecinătate România-Moldova 2004- 2006. Tacis CBC, Chișinau, 8 decembrie 2010. http://www.jts.md/site/file/downloads/JOP%20ro-uk-mo/Buletin%20electronic_Decembrie_2010.pdf (vizitat 15.04.2014).
Constantin I. România, Marile Puteri și problema Basarabiei. București: Ed. Enciclopedică, 1995. 180p.
Constituția Republicii Moldova. Chișinău: Prag-3 SRL, 2011. 64p.
Consulatul General al Republicii Moldova la Iași va fi inaugurat vineri, 8 octombrie 2010. http://www.mae.ro/node/5183 (vizitat 05.04.14).
Convenția de la Viena cu privire la Relațiile Diplomatice din 18 aprilie 1961. http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/CONVENTIA-CU-PRIVIRE-LA-RELATI83667.php (vizitat 12.12. 13).
Cozma A. Politica externă și diplomația. În: Moldova și lumea V.N.4, 2003. p.14.
Cum România susține parcursul european a Moldovei. http://www.infoeuropa.md/interviuri/cum-romania-sustine-parcursul-european-a-moldovei/ (vizitat 12.04.2014).
Deutch Karl W. Analiza relațiilor internaționale. Chișnău: Tehnica-Info, 2006. 220p.
Dialog interministerial moldo-român. În: Moldova și Lumea, nr.4. 2001. p.7.
Enache M., Cimpoieșu D. Misiunea diplomatică în Republica Moldova (1993-1997). Iași: Polirom, 2000. 180p.
Encel F. Orizonturi geopolitice. Chișinău: Carter, 2011. 160p.
Evenimentul Zilei: Cum s-a ratat reunificarea României cu Republica Moldova? http://unimedia.info/stiri/-13611.html (vizitat 13.04.14).
Evoluția politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). Chișinău: Cartdidact, 2009. http://www.fes-moldova.org/media/publications/2010/Evolutia%20politicii%20externe%20a%20Republicii%20Moldova%20(1998-2008).pdf (vizitat 05.03.2014).
Evoluția relațiilor diplomatice Republica Moldova și România. http://ru.scribd.com/doc/146459174/0-subiecte-danilescu (vizitat 15.04.2014).
Evoluții în relațiile RM-UE. http://www.mfa.gov.md/din-istoria-rm-ue/ zitat 15.04.2014).
Frangulea S. Fenomenul migrației și traficul de persoane. http://www.arduph.ro/domenii/refugiati-persoane-disparute-2/fenomenul-migratiei-si-traficul-de-persoane/ (vizitat 15.04.2014).
Fruntașu I. O istorie etnopolitică a Basarabiei (1812-2002). Chișinău: Cartier, 2002. 200p.
Garanție guvernamentală pentru investițiile românești făcute în Republica Moldova http://agora.md/stiri/131/garantie-guvernamentala-pentru-investitiile-romanesti-facute-in-republica-moldova (vizitat 15.04.2014).
Gheorghiu V. Strategia europeană a Rpublicii Moldova. Chișinău: IPP, 2000. 17p.
Grîu L. Politica externă a Republicii Moldova 2009-2011: în sinteze și dezbateri. Chișinău: “MS Logos”SRL. 2011. 320p.
Gudîm A. Republica Moldova și Uniunea Europeană ca parteneri. Chișinău: CISR, 2002. 60p.
Guțuțui V., Miron V. Armonizarea politicilor de gestionare a resurselor naturale și patrimoniului cultural pentru încurajarea turismului transfrontalier în cadrul parteneriatului UE – Republica Moldova. Chișinău: ULIM, 2006. 43p.
Ilașciuc D. Factorul militar în politica externă și internă a statului la etapa actuală. În: Analele Științifice ale USM. Chisinau: CEP, 1999, p.355.
Implementarea Politicii Europene de Vecinătate în Republica Moldova. Progresul pentru anul 2013 și recomandări. http://eeas.europa.eu/delegations/moldova/documents/press_corner/enp_report_ro.pdf (vizitat 08.04.2014).
International studies views from Moldova. In: Periodical scientifical – methodological edition, Vol. I, Chișinău, 2006 p. 50.
Ionescu I, Popescu I. Federatia Rusă și Uniunea Europeană. Iași: Topform, 2010. 174p.
Juc V. Semnificația interesului național în definirea unor priorități strategice de politică externă a Republicii Moldova. În: Akademos, nr. 4 (15), decembrie, 2009.http://www.akademos. asm.md/files/Semnifica%C5%A3ia%20interesului%20na%C5%A3ional%20%C3%AEn%20definirea%20unor%20priorit%C4%83%C5%A3i.pdf (vizitat 13. 01. 2014).
King C. Moldovenii. România, Rusia și politica culturală. Chișinău: Arc, 2002. 274p.
Klipii I., Chirilă V. Moldova și Integrarea Europeană. Elemente de Strategie. Chișinău: Institutul de Politici Publice, 2003. 180p.
MAE: Acuzațiile președintelui Vladimir Voronin sunt o provocare la adresa statului român. http://www.realitatea.net/mae-acuzatiile-presedintelui-vladimir-voronin-sunt-o-provocare-la-adresa-statului-roman_491787.html (vizitat 13.04.14).
Malița M. Diplomatia. Școli și instituții. București: Ed. Didactica și pedagogică,1970. 576p.
Manole D. Politica europeană a „Noii vecinătăți” și impactul ei asupra Republicii Moldova În: Moldoscopie, 2004, partea 2 (XXVI), Chișinău: CE USM, p. 155-157.
Marinescu O. Criza diplomatică dintre România și Republica Moldova. http://www.cpc-ew.ro/pdfs/criza_diplomatica_dintre_romania.pdf (vizitat 04.04.2014).
Ministerul Economiei: România este primul partener comercial comunitar al Republicii Moldova. http://www.agerpres.ro/economie/2013/10/04/ministerul-economiei-romania-este-primul-partener-comercial-comunitar-al-republicii-moldova-15-07-53 (vizitat 05.04.2014).
Moanță C. Prin România, spre Europa. În: Lumea Azi, Nr.14, 4 aprilie 1991. București, p.5.
Moldova, România, Ucraina: Integrarea în structurile europene. Chișinău: Perspectiva,. 2000. 428p.
Moldovanu D. Integrarea europeană a Republicii Moldova . Chișinău: Știința, 2009. 160p.
Moraru V., Gribincea A. Republica Moldova și Uniunea Europeană: problemele și perspectivele cooperării. Chișinău: Știința, 2010. 148p.
Morgenthau H. Politica între națiuni. Lupta pentru putere și pace. Iași: Polirom, 2007. 735p.
Moșneaga V. și alții. Republica Moldova: Două decenii pe calea democrației și independenței. Iași: Pan-Europe, 2009. 241 p.
Mungiu A. Românii după ’89. Istoria unei neînțelegeri. București: Humanitas, 1995. 312p.
Munteanu I. Chifu I. Fruntașu I. Chirtoacă N. Prohnițchi V. Dungaciu D. Moldova pe calea democrației și stabilității: Din spațiul post-sovietic în lumea valorilor democratice. Chișinău: Cartier, 2005. 340p.
Munteanu I. și alții. 100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2006. Chișinău: Bons Offices, 2006. 222p.
Nistor I. Istoria Basarabiei. București: Humanitas, 1991. 349p.
Noul post vamal: Lipcani-Rădăuți. http://www.customs.gov.md/index.php?id=2066 (vizitat 15.04.2014).
Nouzille J. Moldova – Istoria tragică a unei regiuni europene. Comitetul European de Istorie și Strategii Balcanice. Chișinău: Ed. Prut Internațional, 2005. 371p.
O nouă reuniune a Grupului pentru acțiunea europeană a Republicii Moldova. http://chisinau.mae.ro/romania-news/1029 (vizitat 15.04.2014).
Pagina oficială a Guvernului Republicii Moldova. http://www.gov.md/doc.php?l=ro&idc=436&id=5296 (vizitat 14.04.2014).
Pagina Oficială a Președintelui RM. Arhivacomunicatelor. 27.01.2010. http://80.97.56.219:8080/press.php?lang=rom (vizitat 13.04.2014).
Parteneriat strategic între România și Republica Moldova. http://eurotempo.info/2012/03/03/parteneriat-strategic-intre-romania-si-republica-moldova/ (vizitat 13.04.2014).
Petrencu A. Istoria Contemporană: Studii, materiale, atitudini. Chișinău: Cartdidact, 2011. 580p.
Planul de acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova. http://www.e-democracy.md/files/ghid-ue-rm-ro.pdf (vizitat 15.04.2014).
Popa A. Investițiile străine directe în economia Republicii Moldova și perspectivele creșterii acestora în contextul vecinătății cu Uniunea Europeană. Chișinău: Bons Offices, 2007. file:///C:/Users/Admin/Desktop/Investitiile_straine_directe_in_economia_Republicii_Moldova_si_perspectivele_cresterii_acestora_in_contextul_vecinatatii_cu_Uniunea_Europeana%20(1).pdf (vizitat 15.04.2014).
Popescu D. Participarea Republicii Moldova la tratate și organizații internaționale – expersie a cosolidării suveranității și independenței de stat. În: Statul moldovenesc: continuitatea devenirii și consolidării: Materialele Conf. șt.-practice intern. consacrată aniversării a 90 de ani de la proclamarea RDM și 15 ani de la recunoașterea intern. a Rep. Moldova, 19 noiemb. 2007. Chișinău.: IRIM, 2008 (CEP USM). 187p. http://irim.md/new/images/Statalitate.pdf (vizitat 3. 10. 2013)
Prognoze despre evoluția relatiilor moldo-române după scrutinul din 29 iulie. http://www.europalibera.org/content/article/1779473.html (vizitat 13.04.14).
Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova. Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare. 2011-2014. Chișinău, 2011. file:///C:/Users/Admin/Downloads/3729445_md_prog_guv_var_r.pdf (vizitat 08.04.2014).
Prohnițchi E. Analiza perspectivelor de integrare a Moldovei în UE. Chișinău: IPP, 2003. 161p.
Prohnițchi E. Vectorul european al Republicii Moldova la confluența intereselor externe a României, Ucrainei și Rusiei. Chișinău: IPP, 2002. 73 p.
Protocolul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind amendarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova cu privire la cooperarea economică, industrială și tehnico-științifică, semnat la București la 16 noiembrie 2005, din 03.07.2012. http://lege5.ro/Gratuit/gmztmmztga/protocolul-intre-guvernul-romaniei-si-guvernul-republicii-moldova-privind-amendarea-acordului-dintre-guvernul-romaniei-si-guvernul-republicii-moldova-cu-privire-la-cooperarea-economica-industriala-si- (vizitat 12.04.2014).
Purice M. Problemele limbii române literare din secolul al XIX-lea: Seminar special. Chișinău: Ed. USM, 1999. 172p.
Puterea politică și coeziunea socială în Republica Moldova din perspectiva integrării europene. /Acad. de Științe a Moldovei, Inst. Integrare Europeană și Științe Politice / col. red. Moraru Victor, Roșca Alexandru, Pantelimon Varzari [et.al.]; coord. șt.: Alexandru Roșca ; resp. ed.: Pantelimon Varzari. Chișinău: Institutul Integrare Europeană și Științe Politice al AȘM, 2010 (Tipogr. „Print-Caro” SRL). 222 p. http://iiesp.asm.md/wp-content/uploads/2011/01/IIESP-ASM_Mon.S.St_.Pol_._P.VARZARI.pdf (vizitat 7. 10. 2013).
Regimul vizelor pentru români a fost anulat oficial! http://www.interlic.md/2009-09-17/regimul-vizelor-pentru-rom-ni-a-fost-anulat-oficial-11966.html (vizitat 13.04.2014).
Regulamentul cu privire la activitatea misiunilor diplomatice ale RM. www.mfa.gov.md (vizitat 28. 02. 2014).
Relații bilaterale – Scurt istoric. http://chisinau.mae.ro/node/221 (vizitat 12.02.2014).
Relații bilaterale. Relații politice. http://chisinau.mae.ro/node/167 (vizitat 14.04.2014).
Relații comercial-economice. http://www.romania.mfa.md/trade-economic-relations-rom-ro / (vizitat 14.04.2014).
Relații politico-diplomatice. Diplomația vizitelor. La nivelul prim-miniștrilor. http://www.romania.mfa.md/political-diplomatic-relations-rom-ro/ (vizitat 16.04.2014).
Relatii România – Moldova. http://www.ziare.com/articole/relatii+romania+moldova (vizitat 12.04.2014).
Relațiile moldo-române. Cetățenia dublă. http://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C8%9Biile_rom%C3%A2no-moldovene (vizitat 13.04.2014).
Republica Moldova. Relația politică bilaterală. http://mae.ro/node/1677 (vizitat 12.04.2014).
România-Republica Moldova: Analiza Relațiilor economice bilaterale. http://www.interlic.md/2009-12-15/rom-nia-republica-moldova-analiza-relatziilor-economice-bilaterale-13620.html (vizitat 10.04.2014).
România și Republica Moldova – între politica europeană de vecinătateși perspectiva extinderii Uniunii Europene. http://leader.viitorul.org/public/567/ro/st[1].5_ro_final.pdf (vizitat 15.04.2014).
România – Republica Moldova. Aanaliza relațiilor economice bilaterale. http://www.expert-grup.org/old/library_upld/d227.pdf (vizitat 15.04.2014).
Roșcovan M., Bulat V. Ghid de cooperare transfrontalieră. Chișinău: Epigraf, 2004. 148p.
Rusnac C. Moldova are nevoie de parteneri, nu de avocați. http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/05/060511_moldova_romania_relatie.shtml (vizitat 15.04.2014).
Saca V. Interesul național al Republicii Moldova în contextul diversității europene. În: Unificarea Europeană: filozofia diversității (Materialele Conferinței Internaționale). Chișinău, 2004, p. 283-291.
Șarov I. Ojog I. Evoluția politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). Chișinău: Cardidact, 2009. 192p.
Scalețchi F. Eseuri în lupta pentru democrație în România. București: Bren, 2003. 292p.
Se împlinesc 22 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova. https://ro.stiri.yahoo.com/se-%C3%AEmplinesc-22-ani-la-proclamarea-independen%C5%A3ei-republicii-024036999.html (vizitat 12.04.2014).
Serebrian O. Un deceniu de relații moldo-române. În: Democrația, nr-9, 29 ianuarie, p.10.
Serebrian O. Politică și Geopolitică. Chișinău: Cartier, 2004. 160p.
Solomon C. Aspecte ale vieții politice în Republica Moldova (1989 -2002). Chișinău: USM, 2002. 266p.
Solomon C. Cadrul normativ-legislativ de realizare a politicii externe a Republicii Moldova. În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova (publicație științifico-metodică), vol. VII, nr.2-3, 2008. Chișinău: CEP USM, 2009, p.95-101.
Solomon C. Colaborarea Republicii Moldova cu România (1990-2006). În: Destin Românesc, Nr.4, Chișinău-București, 2001, p.123-127.
Ștefan A. La București, Iurie Leancă a discutat informal despre Strategia Dunării. http://www.timpul.md/articol/la-bucuresti-iurie-leanca-a-discutat-informal-despre-strategia-dunarii-28644.html (vizitat 16.04.2014).
Tănase A. O istorie umanistă a culturii române. Vol. II., Iași: Moldova, 1995. 344p.
Țărnă E. Înițierea relațiilor moldo- române. În: Moldova Suverană, 1991. nr.38. p.8
Țîu N. Diplomație în culise. Suveranitate, independență, război și pace. 1990-1998, București: Ed. Enciclopedică, 2002. 400p.
TOP-10 Țări în care Republica Moldova exportă mărfuri. http://unimedia.info/stiri/-14360.html (vizitat 10.04.2014).
Traian Băsescu: Moldova nu se va putea integra în UE fără soluționarea conflictului transnistrean. http://trm.md/ro/politic/traian-basescu-moldova-nu-se-va-putea-integra-in-ue-fara-solutionarea-conflictului-transnistrean/ (vizitat 15.04.2014).
Țurcanu I. Republica Moldova independentă 1991-2001. Chișinău: Știința, 2001. 208 p.
Valeriu Zgonea: România este dispusă să protejeze un teritoriu în care sunt frații lor. http://trm.md/ro/politic/valeriu-zgonea-romania-este-dispusa-sa-protejeze-un-teritoriu-in-care-sunt-fratii-lor/ (vizitat 15.04.2014).
Vladimir Voronin acuză România că ar fi în spatele revoltelor de la Chișinău. Ambasadorul român va fi expulzat. http://www.realitatea.net/vladimir-voronin-acuza-romania-ca-ar-fi-in-spatele-revoltelor-de-la-chisinau–ambasadorul-roman-va-fi-expulzat_491636.html (vizitat 13.04.2014).
Ziua Națională a României, sărbătorită cu fast în București și în țară. http://www.politicaromaneasca.ro/ziua_nationala_a_romaniei_sarbatorita_cu_fast_in_bucuresti_si_in_tara-16331 (vizitat 22.04.2014).
Wrobel J. The European Union and Moldova. France: CES Studies Wasaw, 2004. 72p.
Wolfers A. Discord and Collaboration. New York: Baltimore, 1990, p.27-28.
Бeкяшeв К.A., Aнyфpиeва Л. П. Meждyнаpoднoe пyбличнoe пpавo. Mocква: Пpocпeкт, 2005. 784c.
Бopиcoв Ю. Pyмыния и Moлдавия: тpадиции и тpyднocти coтpyдничecтва. Bнeшняя пoлитика. Mocква, 2000. 48c.
Кашкин C., Калиничeнкo П., Чeтвepикoв A. Eвpoпeйcкoe oбopoннoe coтpyдничecтвo. Дoкyмeнты и кoммeнтаpии. Mocква: Пpoфoбpазoваниe, 2004. 72c.
Лoмагин H. Bвeдeниe в тeopию мeждyнаpoдныx oтнoшeний и анализ внeшнeй пoлитикe. Mocква: MГУ, 2001. 89c.
Mаныкина A. C. Bвeдeниe в тeopию мeждyнаpoдныx oтнoшeний. Mocква: MГУ, 2001. 123c.
Moлoчкoв Ф. Диплoматичecкий пpoтoкoл и диплoматичecкая пpактика. http://farsiiran.narod.ru/diplomacy/dipprotokol.htm (vizitat 15.11. 2013).
Hазаpия C. Mнoгoвeктopнocть внeшнeй пoлитики Pecпyблики Moлдoва и нeoбxoдимocть ee наyчнoгo пpoгнoзиpoвания. B: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), partea XXII, Chișinău: USM, 2003, p. 84-108.
Hазаpия C., Poман A. Moлдавcкoe гocyдаpcтвo в cиcтeмe coвpeмeнныx мeждyнаpoдныx oтнoшeний. Пpoблeмы yпpавлeния. B: Hаyчнo-пpактичecкий жypнал Aкадeмии пyбличнoгo yпpавлeния пpи Пpeзидeнтe Pecпyблики Бeлаpycь, №1 (26), 2008, c. 24-31.
Пoзднякoв Э. Филocoфия пoлитики (3-e изданиe, иcпpавлeннoe и дoпoлнeннoe). Mocква, 2011. 396c. http://www.elgizpozdnyakov.ru/upload/iblock/0a4/0a4e79bf7025df52662446c 4f594873b.pdf (vizitat 20.02.2014).
Пoпoв И. Coвpeмeнная диплoматия. Teopия и пpактика. Mocква: Meждyнаpoдныe oтнoшeния, 2004. 576c.
Цыганкoв П.A. Пoлитичecкая coциoлoгия мeждyнаpoдныx oтнoшeний. http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Polit/cugan/index.php (vizitat 28.02.2014).
Цыганкoв П. Bнeшняя пoлитика: тeopия, мeтoдoлoгия, пpикладнoй анализ. B: Bнeшняя пoлитика: вoпpocы тeopии и пpактики. Пoд peдакциeй П.A. Цыганкoва. Mатepиалы наyчнoгo ceминаpа. (Cepия: «Hаyчныe ceминаpы ∙ «Кpyглыe cтoлы» ∙ «Диcкyccии»). Bып. VIII. Mocква: КДУ, 2009. http://tsygankov.net/nauchnye-seminary-2/vneshnyaya-politika-voprosy-teorii-i-praktiki-2007-g (vizitat 20. 02. 2014).
BIBLIOGRAFIE
A doua vizită externă a președintelui Nicolae Timofti va fi în România. http://www.timpul.md/articol/oficial-a-doua-vizita-externa-a-preedintelui-nicolae-timofti-va-fi-in-romania-33408.html (vizitat 16.04.2014).
Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră din 13.11.2009. În: Monitorul Oficial, partea I, nr. 52 din 22.01.2010. http://www.dreptonline.ro/monitorul_oficial/monitor_oficial.php?id_monitor=7004 (vizitat 04.04.2014).
Activitatea de comerț exterior a Republicii Moldova în ianuarie-februarie 2014. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4370&parent=0 (vizitat 15.04.2014).
Alegerile parlamentare în Moldova din 5 aprilie 2009. http://www.e-democracy.md/elections/parliamentary/2009/ (vizitat 13.04.2014).
Angel I. Drept diplomatic și consular, vol.II, Ediția a II-a revăzută si adăugită. Bucuresti: Ed. Lumina Lex, 2002. 267p.
Anuarul Statistic al Republicii Mildova 2013. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Chisinau/Anuar_Chisinau_2013.pdf (vizitat 10.04.2014).
Arhiliuc V. Rolul recunoașterii internaționale în consolidarea statalității Republicii Moldova. În: Statul moldovenesc: continuitatea devenirii și consolidării: Materialele Conf. șt.- practice intern. consacrată aniversării a 90 de ani de la proclamarea RDM și 15 ani de la recunoașterea intern. a Rep. Moldova, 19 noiemb. 2007. Chișinău.: IRIM, 2008 (CEP USM). 187p. http://irim.md/new/images/Statalitate.pdf (vizitat 3. 10. 2013).
Aspirațiile Europene și Dezvoltarea Umană a Republicii Moldova. Raportul Național de Dezvoltare Umană. Chișinău: s.n., 2012. http://www.undp.md/presscentre/2012/NHDR/2012%20NHDR%20Romanian.pdf (vizitat 12.04.2014).
Balan O., Burian A. Drept internațional public. Chișinău: ed. CEP USM, 2003. 608p.
Barbăroșie A. Republica Moldova și integrarea europeană. Chișinău: Institutul de Politici Publice, 2003. 359p.
Barometrul de Opinie Publică, noiembrie, 2013. http://www.ipp.md/public/files/Barometru/BOP_11.2013_prima_parte_finale.pdf (vizitat 15.04.2014).
Băsescu, după întâlnirea cu Timofti: România trage un semnal de alarmă privind riscurile de securitate în Republica Moldova. http://www.publika.md/live-text-video-nicolae-timofti-se-intalneste-cu-traian-basescu-la-iasi_1849701.html (vizitat 22.04.2014).
Belli N., Ioan-Franc V. România și Republica Moldova. Potențialul competitiv al economiilor naționale. Posibilități de valorificare pe piața internă, europeană și mondială. București: Academia Română, 2004. 130p.
Bidilean V. Uniunea Europeană: instituții, politici, activități. București: Ed. Universitară, 2001. 148p.
Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336 (vizitat 10.04.2014).
Bonciog A. Drept diplomatic. București: România de Mîine, 2000. 252 p.
Borș V. Politica externă și relațiile internaționale. În: Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova, v. II, Seria „Științe socioumanistice”, USM, Chișinău: CE USM, 2004, p.58-63.
Borș V. Recunoașterea Republicii Moldova pe arena internațională. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), partea XII, USM, Chișinău: CE USM, 1999, p. 34-46.
Boțan I. Concepții noi ale politicii externe și securității naționale. În: Asociația pentru democrație participativă, 15 februarie 2006, http://www.e-democracy.md/comments/political/200602151/ (vizitat 12. 09. 2013).
Bragari N. Integrarea Europeană, Chișinău: Evrica, 2008. 204p.
Brucan S. Dialectica politicii mondiale. București: Nemira, 1997. 313p.
Bucliș I., Burian A. Principii de formulare a obiectivelor și priorităților politicii externe a Republicii Moldova la etapa actuală. În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova. Publicație periodică științifico-metodică, nr. 1(6) 2008, Chișinău, 2008, p.231, p.201-206.
Burian A. Caracteristicile serviciului diplomatic al R.M. În: Legea și viața, nr. 8, 2005, p. 4-7.
Burian A. Drept diplomatic și consular. Ediția a II-a. Chișinău: Cuant, 2003. 332p.
Burian A. Geopolitica lumii contemporane. Chișinău: „Tipografia Centrală”, 2003. 456p.
Burian A. Introducere în practica diplomatică si procedura internațională. Chișinău: CEP USM, 2008. 464p.
Burian A. Introducere în practica diplomatică și procedura internațională. Chișinău: Cartier, 2000. 294 p.
Burian A., Talpa V. Principiile politicii externe ale Republicii Moldova. În: Probleme actuale ale teoriei și practicii administrației publice prin prisma cercetărilor colaboratorilor Academiei, Chișinău, 2004, p. 249-251.
Buruian A. Relațiile internaționale. Politica externă și diplomația. Curs de lecții. Chișinău: USM, 2007. 446p.
Căldare G., Gorincioi R. Politica externă: aspecte teoretice și practice. În: Politologie (coordonatori Mosneaga V., Rusnac G., Sacovici V.). Chișinău: CEP USM, 2007, p. 346-357.
Căldare Gh. Diplomația practică. Curs de lecții. Chișinău: APP, 2009. 211p.
Ceban V., Saca V. Republica Moldova și Uniunea Europeană: de la parteneriat la politica de vecinătate. În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova, vol. I, nr. 1, 2006, Chișinău: CEP USM, 2006, p. 47-56.
Cebotari S. Interesul național al Republicii Moldova între Uniunea Europeană și Comunitatea Statelor Independente” În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Chișinău: USM, nr.2 (XXIX), 2005, p. 139-150.
Cebotari S. și alții. Politica externă a Republicii Moldova în contextul proceselor integraționiste. Chișinău: Institutul Militar al Forțelor Armate, 2008. 180p.
Cebotari S., Saca V. Configurarea politicii externe a Republicii Moldova în spațiul integraționist european. În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova, vol. V, nr. 4, 2007, Chișinău: CEP USM, 2007, p. 53-73.
Cebotari S., Saca V. Evoluția relațiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană prin prisma interesului național. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), partea XXIV, USM, Chișinău: CE USM, 2004, p. 124-137.
Cernencu M. ș.a. Republica Moldova: Istoria politică (1989-2000). Documente și materiale. Chișinău: Civitas, 2000. 89p.
Chiorean G. Efecte indirecte ale securizarii frontierelor. http://www.ipp.ro/old/altemateriale/Efectele%20sec%20front.pdf (vizitat 05.03.2014).
Chirtoacă N. România – Republica Moldova de la „Podul de Flori la zidul de beton”. Noua frontieră Schengen și impactul asupra relațiilor dintre România și Republica Moldova. București: Institutul de Politici Publice, 2002. 135p.
Cimpoeșu D. Republica Moldova între România și Rusia, 1989-2009. Chișinău: Casa Limbii Române ’’Nichita Stănescu’’, 2010. 428p.
Cimpoeșu D. Relațiile româno-române în timpul celei de-a doua guvernări de centru – dreapta: revenirea la normalitate. http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2392 (vizitat 15.04.2014).
Ciobu E. Interesul național – sprijin imparțial în realizarea politicii externe a statului. În: Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova, vol. II, Seria „Științe socio-umane”, Chișinău: CEP USM, 2006, p.181-188.
Ciubotaru V. Republica Moldova și comunitatea internațională: Proiectul Implementarea Acordului de Parteneriat și Cooperare RM-UE”. Chișinău: Editura Tacis, 2001. 123p.
Ciucu C. Relațiile economice dintre România și Republica Moldova: investiții, schimburi comerciale și alte lucruri bine de știut. http://crjm.org/files/reports/relat.econ.RO.MD.CRPE.2010.pdf (vizitat 10.04.2014).
Cojocaru Gh. Politica Externă a Republicii Moldova. Chișinău: Civitas, 2001. 205p.
Cojocea Petrache D. Istoria unui tratat controversat. Tratatul de parteneriat privilegiat și cooperare dintre România și Republica Moldova. Chișinău: Zalmoxe, 2000. 245p.
Concepția politicii externe a Republicii Moldova (direcții principale de activitate) din 8 februarie 1995, nr. 368 –XVI. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, martie, Nr.4.
Conferința de Închidere a Programului de Vecinătate România-Moldova 2004- 2006. Tacis CBC, Chișinau, 8 decembrie 2010. http://www.jts.md/site/file/downloads/JOP%20ro-uk-mo/Buletin%20electronic_Decembrie_2010.pdf (vizitat 15.04.2014).
Constantin I. România, Marile Puteri și problema Basarabiei. București: Ed. Enciclopedică, 1995. 180p.
Constituția Republicii Moldova. Chișinău: Prag-3 SRL, 2011. 64p.
Consulatul General al Republicii Moldova la Iași va fi inaugurat vineri, 8 octombrie 2010. http://www.mae.ro/node/5183 (vizitat 05.04.14).
Convenția de la Viena cu privire la Relațiile Diplomatice din 18 aprilie 1961. http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/CONVENTIA-CU-PRIVIRE-LA-RELATI83667.php (vizitat 12.12. 13).
Cozma A. Politica externă și diplomația. În: Moldova și lumea V.N.4, 2003. p.14.
Cum România susține parcursul european a Moldovei. http://www.infoeuropa.md/interviuri/cum-romania-sustine-parcursul-european-a-moldovei/ (vizitat 12.04.2014).
Deutch Karl W. Analiza relațiilor internaționale. Chișnău: Tehnica-Info, 2006. 220p.
Dialog interministerial moldo-român. În: Moldova și Lumea, nr.4. 2001. p.7.
Enache M., Cimpoieșu D. Misiunea diplomatică în Republica Moldova (1993-1997). Iași: Polirom, 2000. 180p.
Encel F. Orizonturi geopolitice. Chișinău: Carter, 2011. 160p.
Evenimentul Zilei: Cum s-a ratat reunificarea României cu Republica Moldova? http://unimedia.info/stiri/-13611.html (vizitat 13.04.14).
Evoluția politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). Chișinău: Cartdidact, 2009. http://www.fes-moldova.org/media/publications/2010/Evolutia%20politicii%20externe%20a%20Republicii%20Moldova%20(1998-2008).pdf (vizitat 05.03.2014).
Evoluția relațiilor diplomatice Republica Moldova și România. http://ru.scribd.com/doc/146459174/0-subiecte-danilescu (vizitat 15.04.2014).
Evoluții în relațiile RM-UE. http://www.mfa.gov.md/din-istoria-rm-ue/ zitat 15.04.2014).
Frangulea S. Fenomenul migrației și traficul de persoane. http://www.arduph.ro/domenii/refugiati-persoane-disparute-2/fenomenul-migratiei-si-traficul-de-persoane/ (vizitat 15.04.2014).
Fruntașu I. O istorie etnopolitică a Basarabiei (1812-2002). Chișinău: Cartier, 2002. 200p.
Garanție guvernamentală pentru investițiile românești făcute în Republica Moldova http://agora.md/stiri/131/garantie-guvernamentala-pentru-investitiile-romanesti-facute-in-republica-moldova (vizitat 15.04.2014).
Gheorghiu V. Strategia europeană a Rpublicii Moldova. Chișinău: IPP, 2000. 17p.
Grîu L. Politica externă a Republicii Moldova 2009-2011: în sinteze și dezbateri. Chișinău: “MS Logos”SRL. 2011. 320p.
Gudîm A. Republica Moldova și Uniunea Europeană ca parteneri. Chișinău: CISR, 2002. 60p.
Guțuțui V., Miron V. Armonizarea politicilor de gestionare a resurselor naturale și patrimoniului cultural pentru încurajarea turismului transfrontalier în cadrul parteneriatului UE – Republica Moldova. Chișinău: ULIM, 2006. 43p.
Ilașciuc D. Factorul militar în politica externă și internă a statului la etapa actuală. În: Analele Științifice ale USM. Chisinau: CEP, 1999, p.355.
Implementarea Politicii Europene de Vecinătate în Republica Moldova. Progresul pentru anul 2013 și recomandări. http://eeas.europa.eu/delegations/moldova/documents/press_corner/enp_report_ro.pdf (vizitat 08.04.2014).
International studies views from Moldova. In: Periodical scientifical – methodological edition, Vol. I, Chișinău, 2006 p. 50.
Ionescu I, Popescu I. Federatia Rusă și Uniunea Europeană. Iași: Topform, 2010. 174p.
Juc V. Semnificația interesului național în definirea unor priorități strategice de politică externă a Republicii Moldova. În: Akademos, nr. 4 (15), decembrie, 2009.http://www.akademos. asm.md/files/Semnifica%C5%A3ia%20interesului%20na%C5%A3ional%20%C3%AEn%20definirea%20unor%20priorit%C4%83%C5%A3i.pdf (vizitat 13. 01. 2014).
King C. Moldovenii. România, Rusia și politica culturală. Chișinău: Arc, 2002. 274p.
Klipii I., Chirilă V. Moldova și Integrarea Europeană. Elemente de Strategie. Chișinău: Institutul de Politici Publice, 2003. 180p.
MAE: Acuzațiile președintelui Vladimir Voronin sunt o provocare la adresa statului român. http://www.realitatea.net/mae-acuzatiile-presedintelui-vladimir-voronin-sunt-o-provocare-la-adresa-statului-roman_491787.html (vizitat 13.04.14).
Malița M. Diplomatia. Școli și instituții. București: Ed. Didactica și pedagogică,1970. 576p.
Manole D. Politica europeană a „Noii vecinătăți” și impactul ei asupra Republicii Moldova În: Moldoscopie, 2004, partea 2 (XXVI), Chișinău: CE USM, p. 155-157.
Marinescu O. Criza diplomatică dintre România și Republica Moldova. http://www.cpc-ew.ro/pdfs/criza_diplomatica_dintre_romania.pdf (vizitat 04.04.2014).
Ministerul Economiei: România este primul partener comercial comunitar al Republicii Moldova. http://www.agerpres.ro/economie/2013/10/04/ministerul-economiei-romania-este-primul-partener-comercial-comunitar-al-republicii-moldova-15-07-53 (vizitat 05.04.2014).
Moanță C. Prin România, spre Europa. În: Lumea Azi, Nr.14, 4 aprilie 1991. București, p.5.
Moldova, România, Ucraina: Integrarea în structurile europene. Chișinău: Perspectiva,. 2000. 428p.
Moldovanu D. Integrarea europeană a Republicii Moldova . Chișinău: Știința, 2009. 160p.
Moraru V., Gribincea A. Republica Moldova și Uniunea Europeană: problemele și perspectivele cooperării. Chișinău: Știința, 2010. 148p.
Morgenthau H. Politica între națiuni. Lupta pentru putere și pace. Iași: Polirom, 2007. 735p.
Moșneaga V. și alții. Republica Moldova: Două decenii pe calea democrației și independenței. Iași: Pan-Europe, 2009. 241 p.
Mungiu A. Românii după ’89. Istoria unei neînțelegeri. București: Humanitas, 1995. 312p.
Munteanu I. Chifu I. Fruntașu I. Chirtoacă N. Prohnițchi V. Dungaciu D. Moldova pe calea democrației și stabilității: Din spațiul post-sovietic în lumea valorilor democratice. Chișinău: Cartier, 2005. 340p.
Munteanu I. și alții. 100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2006. Chișinău: Bons Offices, 2006. 222p.
Nistor I. Istoria Basarabiei. București: Humanitas, 1991. 349p.
Noul post vamal: Lipcani-Rădăuți. http://www.customs.gov.md/index.php?id=2066 (vizitat 15.04.2014).
Nouzille J. Moldova – Istoria tragică a unei regiuni europene. Comitetul European de Istorie și Strategii Balcanice. Chișinău: Ed. Prut Internațional, 2005. 371p.
O nouă reuniune a Grupului pentru acțiunea europeană a Republicii Moldova. http://chisinau.mae.ro/romania-news/1029 (vizitat 15.04.2014).
Pagina oficială a Guvernului Republicii Moldova. http://www.gov.md/doc.php?l=ro&idc=436&id=5296 (vizitat 14.04.2014).
Pagina Oficială a Președintelui RM. Arhivacomunicatelor. 27.01.2010. http://80.97.56.219:8080/press.php?lang=rom (vizitat 13.04.2014).
Parteneriat strategic între România și Republica Moldova. http://eurotempo.info/2012/03/03/parteneriat-strategic-intre-romania-si-republica-moldova/ (vizitat 13.04.2014).
Petrencu A. Istoria Contemporană: Studii, materiale, atitudini. Chișinău: Cartdidact, 2011. 580p.
Planul de acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova. http://www.e-democracy.md/files/ghid-ue-rm-ro.pdf (vizitat 15.04.2014).
Popa A. Investițiile străine directe în economia Republicii Moldova și perspectivele creșterii acestora în contextul vecinătății cu Uniunea Europeană. Chișinău: Bons Offices, 2007. file:///C:/Users/Admin/Desktop/Investitiile_straine_directe_in_economia_Republicii_Moldova_si_perspectivele_cresterii_acestora_in_contextul_vecinatatii_cu_Uniunea_Europeana%20(1).pdf (vizitat 15.04.2014).
Popescu D. Participarea Republicii Moldova la tratate și organizații internaționale – expersie a cosolidării suveranității și independenței de stat. În: Statul moldovenesc: continuitatea devenirii și consolidării: Materialele Conf. șt.-practice intern. consacrată aniversării a 90 de ani de la proclamarea RDM și 15 ani de la recunoașterea intern. a Rep. Moldova, 19 noiemb. 2007. Chișinău.: IRIM, 2008 (CEP USM). 187p. http://irim.md/new/images/Statalitate.pdf (vizitat 3. 10. 2013)
Prognoze despre evoluția relatiilor moldo-române după scrutinul din 29 iulie. http://www.europalibera.org/content/article/1779473.html (vizitat 13.04.14).
Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova. Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare. 2011-2014. Chișinău, 2011. file:///C:/Users/Admin/Downloads/3729445_md_prog_guv_var_r.pdf (vizitat 08.04.2014).
Prohnițchi E. Analiza perspectivelor de integrare a Moldovei în UE. Chișinău: IPP, 2003. 161p.
Prohnițchi E. Vectorul european al Republicii Moldova la confluența intereselor externe a României, Ucrainei și Rusiei. Chișinău: IPP, 2002. 73 p.
Protocolul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind amendarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova cu privire la cooperarea economică, industrială și tehnico-științifică, semnat la București la 16 noiembrie 2005, din 03.07.2012. http://lege5.ro/Gratuit/gmztmmztga/protocolul-intre-guvernul-romaniei-si-guvernul-republicii-moldova-privind-amendarea-acordului-dintre-guvernul-romaniei-si-guvernul-republicii-moldova-cu-privire-la-cooperarea-economica-industriala-si- (vizitat 12.04.2014).
Purice M. Problemele limbii române literare din secolul al XIX-lea: Seminar special. Chișinău: Ed. USM, 1999. 172p.
Puterea politică și coeziunea socială în Republica Moldova din perspectiva integrării europene. /Acad. de Științe a Moldovei, Inst. Integrare Europeană și Științe Politice / col. red. Moraru Victor, Roșca Alexandru, Pantelimon Varzari [et.al.]; coord. șt.: Alexandru Roșca ; resp. ed.: Pantelimon Varzari. Chișinău: Institutul Integrare Europeană și Științe Politice al AȘM, 2010 (Tipogr. „Print-Caro” SRL). 222 p. http://iiesp.asm.md/wp-content/uploads/2011/01/IIESP-ASM_Mon.S.St_.Pol_._P.VARZARI.pdf (vizitat 7. 10. 2013).
Regimul vizelor pentru români a fost anulat oficial! http://www.interlic.md/2009-09-17/regimul-vizelor-pentru-rom-ni-a-fost-anulat-oficial-11966.html (vizitat 13.04.2014).
Regulamentul cu privire la activitatea misiunilor diplomatice ale RM. www.mfa.gov.md (vizitat 28. 02. 2014).
Relații bilaterale – Scurt istoric. http://chisinau.mae.ro/node/221 (vizitat 12.02.2014).
Relații bilaterale. Relații politice. http://chisinau.mae.ro/node/167 (vizitat 14.04.2014).
Relații comercial-economice. http://www.romania.mfa.md/trade-economic-relations-rom-ro / (vizitat 14.04.2014).
Relații politico-diplomatice. Diplomația vizitelor. La nivelul prim-miniștrilor. http://www.romania.mfa.md/political-diplomatic-relations-rom-ro/ (vizitat 16.04.2014).
Relatii România – Moldova. http://www.ziare.com/articole/relatii+romania+moldova (vizitat 12.04.2014).
Relațiile moldo-române. Cetățenia dublă. http://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C8%9Biile_rom%C3%A2no-moldovene (vizitat 13.04.2014).
Republica Moldova. Relația politică bilaterală. http://mae.ro/node/1677 (vizitat 12.04.2014).
România-Republica Moldova: Analiza Relațiilor economice bilaterale. http://www.interlic.md/2009-12-15/rom-nia-republica-moldova-analiza-relatziilor-economice-bilaterale-13620.html (vizitat 10.04.2014).
România și Republica Moldova – între politica europeană de vecinătateși perspectiva extinderii Uniunii Europene. http://leader.viitorul.org/public/567/ro/st[1].5_ro_final.pdf (vizitat 15.04.2014).
România – Republica Moldova. Aanaliza relațiilor economice bilaterale. http://www.expert-grup.org/old/library_upld/d227.pdf (vizitat 15.04.2014).
Roșcovan M., Bulat V. Ghid de cooperare transfrontalieră. Chișinău: Epigraf, 2004. 148p.
Rusnac C. Moldova are nevoie de parteneri, nu de avocați. http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/05/060511_moldova_romania_relatie.shtml (vizitat 15.04.2014).
Saca V. Interesul național al Republicii Moldova în contextul diversității europene. În: Unificarea Europeană: filozofia diversității (Materialele Conferinței Internaționale). Chișinău, 2004, p. 283-291.
Șarov I. Ojog I. Evoluția politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). Chișinău: Cardidact, 2009. 192p.
Scalețchi F. Eseuri în lupta pentru democrație în România. București: Bren, 2003. 292p.
Se împlinesc 22 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova. https://ro.stiri.yahoo.com/se-%C3%AEmplinesc-22-ani-la-proclamarea-independen%C5%A3ei-republicii-024036999.html (vizitat 12.04.2014).
Serebrian O. Un deceniu de relații moldo-române. În: Democrația, nr-9, 29 ianuarie, p.10.
Serebrian O. Politică și Geopolitică. Chișinău: Cartier, 2004. 160p.
Solomon C. Aspecte ale vieții politice în Republica Moldova (1989 -2002). Chișinău: USM, 2002. 266p.
Solomon C. Cadrul normativ-legislativ de realizare a politicii externe a Republicii Moldova. În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova (publicație științifico-metodică), vol. VII, nr.2-3, 2008. Chișinău: CEP USM, 2009, p.95-101.
Solomon C. Colaborarea Republicii Moldova cu România (1990-2006). În: Destin Românesc, Nr.4, Chișinău-București, 2001, p.123-127.
Ștefan A. La București, Iurie Leancă a discutat informal despre Strategia Dunării. http://www.timpul.md/articol/la-bucuresti-iurie-leanca-a-discutat-informal-despre-strategia-dunarii-28644.html (vizitat 16.04.2014).
Tănase A. O istorie umanistă a culturii române. Vol. II., Iași: Moldova, 1995. 344p.
Țărnă E. Înițierea relațiilor moldo- române. În: Moldova Suverană, 1991. nr.38. p.8
Țîu N. Diplomație în culise. Suveranitate, independență, război și pace. 1990-1998, București: Ed. Enciclopedică, 2002. 400p.
TOP-10 Țări în care Republica Moldova exportă mărfuri. http://unimedia.info/stiri/-14360.html (vizitat 10.04.2014).
Traian Băsescu: Moldova nu se va putea integra în UE fără soluționarea conflictului transnistrean. http://trm.md/ro/politic/traian-basescu-moldova-nu-se-va-putea-integra-in-ue-fara-solutionarea-conflictului-transnistrean/ (vizitat 15.04.2014).
Țurcanu I. Republica Moldova independentă 1991-2001. Chișinău: Știința, 2001. 208 p.
Valeriu Zgonea: România este dispusă să protejeze un teritoriu în care sunt frații lor. http://trm.md/ro/politic/valeriu-zgonea-romania-este-dispusa-sa-protejeze-un-teritoriu-in-care-sunt-fratii-lor/ (vizitat 15.04.2014).
Vladimir Voronin acuză România că ar fi în spatele revoltelor de la Chișinău. Ambasadorul român va fi expulzat. http://www.realitatea.net/vladimir-voronin-acuza-romania-ca-ar-fi-in-spatele-revoltelor-de-la-chisinau–ambasadorul-roman-va-fi-expulzat_491636.html (vizitat 13.04.2014).
Ziua Națională a României, sărbătorită cu fast în București și în țară. http://www.politicaromaneasca.ro/ziua_nationala_a_romaniei_sarbatorita_cu_fast_in_bucuresti_si_in_tara-16331 (vizitat 22.04.2014).
Wrobel J. The European Union and Moldova. France: CES Studies Wasaw, 2004. 72p.
Wolfers A. Discord and Collaboration. New York: Baltimore, 1990, p.27-28.
Бeкяшeв К.A., Aнyфpиeва Л. П. Meждyнаpoднoe пyбличнoe пpавo. Mocква: Пpocпeкт, 2005. 784c.
Бopиcoв Ю. Pyмыния и Moлдавия: тpадиции и тpyднocти coтpyдничecтва. Bнeшняя пoлитика. Mocква, 2000. 48c.
Кашкин C., Калиничeнкo П., Чeтвepикoв A. Eвpoпeйcкoe oбopoннoe coтpyдничecтвo. Дoкyмeнты и кoммeнтаpии. Mocква: Пpoфoбpазoваниe, 2004. 72c.
Лoмагин H. Bвeдeниe в тeopию мeждyнаpoдныx oтнoшeний и анализ внeшнeй пoлитикe. Mocква: MГУ, 2001. 89c.
Mаныкина A. C. Bвeдeниe в тeopию мeждyнаpoдныx oтнoшeний. Mocква: MГУ, 2001. 123c.
Moлoчкoв Ф. Диплoматичecкий пpoтoкoл и диплoматичecкая пpактика. http://farsiiran.narod.ru/diplomacy/dipprotokol.htm (vizitat 15.11. 2013).
Hазаpия C. Mнoгoвeктopнocть внeшнeй пoлитики Pecпyблики Moлдoва и нeoбxoдимocть ee наyчнoгo пpoгнoзиpoвания. B: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), partea XXII, Chișinău: USM, 2003, p. 84-108.
Hазаpия C., Poман A. Moлдавcкoe гocyдаpcтвo в cиcтeмe coвpeмeнныx мeждyнаpoдныx oтнoшeний. Пpoблeмы yпpавлeния. B: Hаyчнo-пpактичecкий жypнал Aкадeмии пyбличнoгo yпpавлeния пpи Пpeзидeнтe Pecпyблики Бeлаpycь, №1 (26), 2008, c. 24-31.
Пoзднякoв Э. Филocoфия пoлитики (3-e изданиe, иcпpавлeннoe и дoпoлнeннoe). Mocква, 2011. 396c. http://www.elgizpozdnyakov.ru/upload/iblock/0a4/0a4e79bf7025df52662446c 4f594873b.pdf (vizitat 20.02.2014).
Пoпoв И. Coвpeмeнная диплoматия. Teopия и пpактика. Mocква: Meждyнаpoдныe oтнoшeния, 2004. 576c.
Цыганкoв П.A. Пoлитичecкая coциoлoгия мeждyнаpoдныx oтнoшeний. http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Polit/cugan/index.php (vizitat 28.02.2014).
Цыганкoв П. Bнeшняя пoлитика: тeopия, мeтoдoлoгия, пpикладнoй анализ. B: Bнeшняя пoлитика: вoпpocы тeopии и пpактики. Пoд peдакциeй П.A. Цыганкoва. Mатepиалы наyчнoгo ceминаpа. (Cepия: «Hаyчныe ceминаpы ∙ «Кpyглыe cтoлы» ∙ «Диcкyccии»). Bып. VIII. Mocква: КДУ, 2009. http://tsygankov.net/nauchnye-seminary-2/vneshnyaya-politika-voprosy-teorii-i-praktiki-2007-g (vizitat 20. 02. 2014).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Istoriografia Si Abordarile Teoretice ale Relatiilor Bilaterale Moldo Romane (ID: 151234)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.