Istoriografia Culturala Maramureseană Interbelica

Oportunitatea alegerii ca temă de cercetare științifică Viața culturală a românilor din Maramureș în perioada interbelică este evidentă în contextul în care trecutul spiritual al Maramureșului, sub multele lui aspecte, nu a fost îndeajuns investigat. În pofida faptului că numărul și calitatea studiilor din ultimele decenii s-au înmulțit, această problematică complexă a fost cercetată doar secvențial din perspectiva istoriei culturii.

În perioada interbelică, numeroase inițiative, propuneri, împliniri, dar și probleme legate de dezvoltarea vieții culturale românești în această regiune de hotar, și-au găsit o generoasă evidență în coloanele presei locale sau chiar naționale ale vremii (Gazeta maramurășană, Astra Maramurășului, Graiul Maramureșului, Frontul Maramureșului, Slova, Transilvania, Patria, Societatea de mâine, Universul etc.). Materialele erau semnate de cărturari locali – gazetari, dascăli etc. -, sau de diverse personalități culturale. Dintre acestea, importante de menționat, prin prisma obiectivelor pe care ni le-am propus, ni se par articolele publicate de ziaristul Ion Bârlea, în Almanahul presei române din Ardeal și Banat, care oferă informații prețioase cu privire la apariția ziaristicii românești în Maramureș și la dezvoltarea învățământului în limba română, în primii ani după Marea Unire și cele apărute în revista Transilvania cu referire la activitatea despărțămintelor maramureșene ale Astrei.

Însă, spre deosebire de alte zone din nord-vestul Transilvaniei, Istoriografia culturala maramureseană interbelica nu înregistrează lucrări cuprinzătoare asupra formelor de manifestare spirituală a populației românești din această provincie. Câteva referințe succinte despre starea culturală a județului regăsim în scrierile unor intelectuali maramureșeni ai vremii. Astfel, studiul de geografie, Maramureșul românesc, realizat de către Iacob Dermer și Ioan Marin, în anul 1937, furnizează informații legate de rețeaua învățământului primar și secundar, nivelul de instruire al locuitorilor, activitatea dezvoltată de Astra în județ. În lucrarea Maramureșul: necesități și remedii, juristul Mihai Marina prezenta, sub forma unei riguroase și temeinice monografii sociologice, problemele economice, sociale și culturale cu care se confrunta societatea maramureșeană oferind, totodată, autorităților și instituțiilor locale, o serie de sugestii pentru redresarea acestora. Un alt reprezentant de marcă al intelectualității maramureșene interbelice, dr. Vasile Filipciuc, în lucrarea sa, Istoria Maramureșului, a demonstrat trecutul românesc al acestei provincii, concentrând o mulțime de date de ordin istoric, dar a oferit și câteva repere cu privire la evoluția societății maramureșene sub administrație românească.

Însemnări prețioase despre viața administrativă, economică, socială și culturală a județului în perioada interbelică sunt consemnate și în caietele manuscris, care-i aparțin lui Mihai Marina. Acestea scot din anonimat date, evenimente, fapte, personalități, aducând o contribuție deosebită la cunoașterea realităților locale.

Investigațiile de dată mai recentă au sondat diverse compartimente din trecutul cultural al românilor maramureșeni. Omul de cultură Valentin Băințan a reușit să tipărească o primă monografie, bine documentată, intitulată Arta corală din Maramureș, care oglindește în paginile sale evoluția și stadiul mișcării corale, de la începuturi și până în anul 1980.

Un important punct de reper și o sursă de informații în studiul nostru a reprezentat lucrarea O istorie a culturii maramureșene. În aceasta, reputatul etnolog Pamfil Bilțiu a reconstituit, pe baza surselor edite, pagini de istoria literaturii vechi maramureșene, activitatea dezvoltată de unele societăți culturale românești care au funcționat pe plan local și a prezentat marile evenimente culturale înregistrate în istoria ținutului. Totodată, autorul a căutat să surprindă mișcarea revuistică locală, inventariind cronologic publicațiile apărute în acest colț de țară, în perioada interbelică.

Preocupări pe această linie întâlnim și la cercetătorul Adrian Teodor Mandric. În articolul intitulat Vechi pagini culturale vișeuane în context… – începuturi până pe la 1946, autorul prezintă aspectele semnificative ale vieții și culturii românești din localitatea Vișeul de Sus, extinzându-și uneori expunerea la nivelul întregului județ.

Dintre organizațiile culturale locale, despărțămintele Astrei au suscitat cel mai mult interesul istoricilor și cercetătorilor. Pamfil Bilțiu, Dan V. Achim, Gheorghe Pop, Marin Pop, Marian Nicolae Tomi, Adrian T. Mandric, Teodor Ardelean, Felix Marian, Valer Moga, Elena Macavei sunt nume care s-au aplecat, de-a lungul timpului, asupra principalelor activități culturale inițiate de Astra în Maramureș, în perioada interbelică. Se impune mentiunea că, în afară de lucrările semnate de Valer Moga și Marin Pop, materialele publicate, deși meritorii, nu valorifică bogata informație de arhivă existentă.

O analiză pertinentă, obiectivă, care oferă o imagine de ansamblu asupra Asociației Generale a Românilor Uniți, a realizat preotul Anton Rus, în lucrarea Credința în acțiune. O introducere în istoria Asociației Generale a Românilor Uniți A.G.R.U. (1929-1948). Un capitol din arhitectura acesteia relevă, pe baza surselor edite, aspecte din activitatea A.G.R.U.-lui în eparhia Maramureșului.

Rezultate notabile pe linia recuperării și inventarierii unor practici de pietate colectivă și individuală din Biserica greco-catolică Transilvania (pelerinajele, reuniunile mariane, rozarul) a obținut tânăra cercetătoare Lavinia Buda. Pornind de la informațiile de arhivă, pe care le-a completat cu articolele de presă, Lavinia Buda a oferit informații interesante cu privire la organizarea și activitatea reuniunilor și congregațiilor mariane din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla și a reconstituit tabloul reuniunilor mariane care au funcționat în rândul elevilor din școlile secundare din Maramureș.

Contribuții la istoria presei maramureșene interbelice au avut: Mihai Marina, Săluc Horvat, Mircea Popa și Adrian Marchiș.

În articolul intitulat „Începuturile gazetei Graiul Maramureșului”, Mihai Marina a dezvăluit circumstanțele în care periodicul și-a făcut apariția în peisajul publicistic local.

Omul de cultură Săluc Horvat a realizat o analiză critică exhaustivă asupra revistelor literare care au apărut la Sighet în perioada interbelică, iar istoricul literar Mircea Popa a fost preocupat de cercetarea și punerea în valoare a publicațiilor culturale din peisajul presei maramureșene interbelice.

Lucrarea semnată de jurnalistul Adrian Marchiș, intitulată Din istoria presei românești – „Graiul Maramureșului”, Sighet, 1932-1940, se încadrează într-un demers analitic de tip monografic, privitor la prima serie a Graiului Maramureșului, periodic local de prestigiu. Cartea surprinde atmosfera de intensă trăire intelectuală de după realizarea idealului național și aduce un omagiu generației de aur a Maramureșului dintre cele două războaie mondiale.

O bogată informație inedită și edită, cu privire la trecutul cultural al românilor din Maramureș, conțin monografiile instituțiilor școlare. De o certă valoare istoriografică este lucrarea Școala de artă „Gheorghe Chivu”, Sighetul Marmației: 140 de ani de învățământ artistic, scrisă de Ion Ardeleanu-Pruncu, care cuprinde pagini importante din istoria culturii Maramureșului. Fundamentată pe o solidă cercetare a fondurilor arhivistice și a colecțiilor de presă din perioada interbelică, lucrarea a reușit să surprindă evoluția acestui ținut românesc sub aspectul activității creativ-artistice.

Monografia liceului pedagogic din Sighetu Marmației: file din istoria liceului de ieri și de azi trece în revistă istoricul emblematicei instituții de învățământ, rememorând evenimente și oameni care au marcat existența acesteia. De asemenea, lucrarea intitulată Liceul „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației. Monografie 1919-1996, semnată de Vasile Anișorac, reconstituie activitatea școlii, oferind numeroase informații legate de implicarea profesorilor și a elevilor în viața culturală a județului.

O prezentare succintă a vieții culturale a românilor din Maramureș în perioada dintre cele două războaie mondiale a realizat și Rozalia Varga în lucrarea sa de doctorat, intitulată Școala și societatea în Maramureșul istoric în perioada interbelică.

De un real folos în demersul nostru au fost și biografiile personalităților locale. Lucrările semnate de Mihai Marina, Pamfil Bilțiu și Vasile Gaftone înglobează biografii ale fruntașilor vieții culturale și naționale din această parte a țării, aducând o contribuție importantă la panorama trecutului spiritualității maramureșene. Din seria de materiale istoriografice, de dimensiuni mai mici, care conțin date și interpretări referitoare la viața și activitatea unor personalități locale, le mai evidențiem pe cele semnate de Valeriu Achim, Pamfil Bilțiu, Săluc Horvat, Ion M. Botoș, Ion Petrovai, Dan V. Achim, Felix Marian, Ștefan Bellu, Florea Marian.

Nu putem omite nici dicționarul biobibliografic Autori maramureșeni, întocmit de Laura Temian, Marinescu Otilia și Brezovszki Ana-Maria, în care sunt reprezentate 234 de personalități (din domeniul lingvisticii, literaturii, etnografiei și folclorului) și nici monumentala lucrare Oameni de seamă ai Maramureșului: dicționar 1700-2010, semnată de Vasile Iuga.

Având în vedere aceste contribuții, care tratează doar suprafețe înguste din peisajul cultural maramureșean interbelic, ne-am propus să reconstituim, prin valorificarea bogatei informații existente în fondurile arhivistice și în presa vremii, viața culturală a românilor din Maramureș în perioada interbelică.