istorie lung ă, începută cu mult timp înainte de comiterea infrac țiunii și cauzării daunei concrete. El se dezvoltă și evolueaz ă în cadrul si-… [621850]

19APRILIE 2012
P
istorie lung ă, începută cu mult timp
înainte de comiterea infrac țiunii
și cauzării daunei concrete. El se
dezvoltă și evolueaz ă în cadrul si-
tuațiilor victimologice . În mecanis-
mul infrac țional noțiunea de situa-
ție victimologic ă are o importan ță
aparte. Fără analiza și examinarea
părților componente ale acestei si-
tuații este imposibil de a r ăspunde
la întrebarea, cum în situa ția dată,
în interac țiune cu comportamentul
infractorului, se exprim ă compor-
tamentul victimei. Situa ția victimo-
logică este legat ă de situația vic-
timogenă, noțiuni care nu trebuie
confundate. Conceptul de situa ție
victimogen ă este abordat în litera-
tura de specialitate atît într-un sens mai restrîns, cît și în sens mai larg.
În sens îngust, Polubinski V .I. con-sideră că situația victimogen ă este
o situație de via
ță care e determina-
tă de calitățile ori comportamentul
victimei poten țiale și creează posi-
bilitatea de a-i pricinui pagube [1, p. 24-25]. Din ce rezult ă că pentru estimarea criminologic ă a rolului
situației victimogene în mecanis-
mul infrac țiunii, o importan ță deo-
sebită o au mai ales situa țiile create
în legătură cu calitățile personalit ă-
ții și comportamentul victimei. Cu
toate acestea, consider ăm că nu nu-
mai aceste situa ții genereaz ă victi-
mizarea victimei. În opinia noastr ă,
esența situației victimogene este
crearea pericolului de a i se cauza o daună persoanei, prin urmare, si-
tuația victimogen ă este ansamblul
circumstan țelor obiective și subiec-
tive care determin ă transformarea
persoanei sau unui grup de persoa-ne în victim ă sau victime ale infrac-
țiunii. În acest context, de finiții mai
reușite sînt propuse de Frank L.V .,
pentru care “victimogen ă este acea
situație, în care apar circumstan ț
e,
condiții care creeaz ă primejdia de
a cauza persoanei o daun ă morală,
fizică sau material ă” [2, p. 10], și
Gladchi Gh., care accentueaz ă că
„situația victimogen ă apare în le-
gătură cu particularit ățile persona-
lității și comportamentului victimei
și creează primejdia unei anumite daune persoanei v ătămate poten ți-
ale” [3, p. 277]. În sens larg, unii autori de finesc situa ția utilizînd
termenul de situa ție victimologic ă.
În acest caz, no țiunea include și
procesul de formare a persoanelor cu un grad sporit de vulnerabilitate victimală, aceasta fiind principala
deosebire de situa ția victimogen ă.
Astfel, Vandî șe v V. V. d e finește si-
tuația victimologic ă ca “ansamblul
de circumstan țe obiective și subiec-
tive, care au determinat formarea
calităților personalit ății, datorit ă

cărora ea a devenit victim ă, pre-
cum și crearea situa ției concrete ce
contribuie la s ăvîrșirea infrac țiunii”
[4, p. 5-6]. În opinia cercet ătorului
Gladchi Gh., opinie pe care o sus ți-
nem, pentru elucidarea mai profun-dă a întregului lan ț cauzal de victi-
mizare, este important de a include în noțiunea de situa ție și procesul
însușirii de către unele persoane a
calităților care le asigur ă o vulne-
rabilitate victimal ă sporită în anu-
mite situa ții concrete de via ță [5, p.
43; 6, p. 99], autorul propunînd un concept de situa ție victimogen ă în SITUAȚII DE VICTIMIZARE A MINORILOR PRIN INFRAC ȚIUNI
SEXUALE S ĂVÎRȘITE PRIN VIOLEN ȚĂ
Daniela RAILEAN,
licențiat în drept
SUMMARY
It is analyzed the victimogen situation in comparison with the victimological one, that make the possibility to give a
precisely de finition of the victimogen situation. Based on own victimological research about the juvenile victims of the cri-
mes against sexual inviolability, committed with violence, the author identi fied the main criteria to classify the victimogen
situation, where the behavior is the main element. According to them there are three main types of situation of victimization: 1) situations with provocateur behavior of the juvenile victims (with 2 sub-types); 2) situations with imprudent behavior of the juvenile victims (with 2 sub-types) and 3) situations with neutral behavior of the juvenile victims (with 3 sub-types). All
these types are detailed examined and presented with the appropriate conclusions.
SUMAR
Se analizeaz ă situația victimogen ă în compara ție cu situa ția victimologic ă, ceea ce face posibil ă propunerea unei o de finiții
precizate a situa ției victimogene. În baza propriei cercet ări victimologice privind victimele minore ale infrac țiunilor contra in-
violabilității sexuale, s ăvîrșite prin violen ță, sînt identi ficate principalele criterii de clasi ficare a situa țiilor victimogene, în care
comportamentul constituie principalul element. În baza acestor criterii au fost stabilite 3 tipuri principale de situa ții de victimi-
zare: 1) situa ții cu comportament provocator al victimelor minore (2 subtipuri); 2) situa ții cu comportament imprudent al vic-
timelor minore, care au favorizat comiterea infrac țiunilor sexuale comise cu violen ță (2 subtipuri); 3) situa ții cu comportament
neutru al victimelor minore (3 subtipuri). Toate tipurile sînt examinate în detaliu și sînt prezentate cu concluziile de rigoare.
rocesul de victimizare a perso-
nalității minorului poate avea o

20
APRILIE 2012
acest sens [7, p. 65]. În cazul dat,
este rațional a utiliza termenul de
situație victimologic ă. În concluzie,
propunem con ținutul concretizat al
noțiunii de situa ție victimogen ă în
sens larg drept ,,ansamblul de cir-cumstanțe obiective și subiective,
care determin ă însușirea de c ătre
unele persoane a calit ăților ce le
asigură o vulnerabilitate victimal ă
sporită în anumite situa ții concrete
de viață și care creeaz ă pericolul de
a cauza persoanei prejudicii mora-le, fizice sau materiale”.
Cu privire la infrac țiunile sexua-
le comise cu violen ță împotriva mi-
norilor, situa țiile victimologice sau
situațiile victimogene în sens larg
sînt destul de diverse. În vederea identi ficării acestora a fost efectuat ă
o cercetare victimologic ă a infracți-
unilor contra inviolabilit ății sexuale
a minorilor, s ăvîrșite prin violen ță.
Drept baz ă empirică a investiga ției
au servit procesele penale ce con țin
semnele componen țelor alin. (2) lit.
b) și alin. (3) lit. b) ale art. 171 CP
și alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. a) ale
art. 172 CP al RM, examinate de ju-decătoriile R. Moldova în perioada
2005-2010, pe care au fost pronun-țate sentințe de condamnare r ămase
definitive. Fiind utilizat un chestio-
nar elaborat de autor, au fost studi-ate 92 de dosare penale, colectîndu-se date despre 107 victime minore.
Conform cercet ării victimolo-
gice realizate, a fost stabilit con ți-
nutul situa ției victimogene carac-
teristice minorilor victimiza ți prin
infracțiuni sexuale s ăvîrșite prin vi-
olență. Ca element de baz ă al situ-
ației victimogene a fost identi ficat
comportamentul victimei, urmat de elemente secundare, dar indis-pensabile, ca vîrsta victimei, sexul, relațiile cu infractorul și gradul de
cunoaștere, nivelul redus de studii,
mediul familial, lipsa de ap ărare și
posibilitate a victimei de a- și expri-
ma voința. Analizînd dosarele penale cu
minori-victime ale infrac țiunilor
contra inviolabilit ății sexuale, co-
mise prin violen ță, au fost identi fi-
cate trei tipuri principale de situa ții
de victimizare: 1) situa ții cu com-
portament provocator al victimelor minore; 2) situa ții cu comportament
imprudent al victimelor minore, care au favorizat comiterea infrac-țiunilor sexuale comise cu violen ță;
3) situații cu comportament neutru
al victimelor minore. Criteriile de bază de clasi ficare a situa
țiilor de
victimizare au constituit în principal comportamentul preinfrac țional al
victimei, și într-o mai mic ă măsură
caracteristicile bioconstitu ționale;
mediul familial; caracterul rela țiilor
reciproce dintre victim ă și infractor,
precum și gradul de cunoa ștere a
lor; lipsa de ap ărare și posibilit ății
fizice sau psihice a victimei de a- și
exprima voin ța; tendința minorilor
de 14-17 ani de a avea rela ții sexua-
le; sentimentul de dependen ță a mi-
norului fa ță de infractor; naivitatea,
sinceritatea și credulitatea exage-
rate; imposibilitatea de a discerne periculozitatea situa ției sau lipsa de
capacitate elementar ă de apreciere
a situației de risc create. Ca urmare
a diversității, variabilit ății și speci-
ficului circumstan țelor componen-
te, aceste trei tipuri principale au
fost divizate în subtipuri de situa ții
de victimizare.
Tipul I. Situații cu comporta-
ment provocator al victimelor mi-nore. Victimele din aceste situa ții
reprezintă 13% din toate victimele
studiate (4% în rîndurile b ăieților și
16% printre fete). Comportamentul
provocator al minorului înainte de infracțiunea sexual ă comisă cu vi-
olență se manifest ă speci fic, ceea
ce se explic ă prin faptul c ă oricît de
obiectiv ar provoca minorul viitorul infractor, victima oricum ac ționea-
ză, într-un fel, din impruden ță, altfel
spus, are loc o „provocare indirec-tă”. De aceea, este destul de di ficil
de a stabili ce fel de comportament preinfracțional a avut victima: pro-
vocator, precipitant sau imprudent, neglijent, riscant, favorizant. Cer-cetarea victimologic ă realizată con-
firmă că uneori delimitarea dintre
comportamentul provocator și cel
imprudent are caracter relativ.
Situațiile cu comportament pro-
vocator al victimelor minore sînt determinate în principal de urm ă-
torul ansamblu de componente victimologice ale mecanismului infracțiunii: izolarea benevol ă cu
victimizatorul; lipsa de exigen ță la
alegerea cunoscu ților; sinceritate
exagerată cu persoanele pu țin cu-
noscute; pasiunea pentru distrac ții a
victimei, combinat ă cu un compor-
tament ușuratic în societate; impo-
sibilitatea de a discerne consecin-țele acțiunilor sale; lipsa capacit ății
de a percepe starea de pericol a si-tuației create; credulitate exagerat ă;
aflarea seara tîrziu în locuri pustii
împreună cu victimizatorul; consu-
marea în comun cu victimizatorul a
băuturilor spirtoase.
În cadrul tipului dat de situa ții
au fost identi ficate două subtipuri
de situații.
1. Situații cu comportament
provocator al victimelor minore cu vîrsta între 8 și 13 ani. În ase-
menea situa ții preinfrac ționale s-au
aflat 4% din toate victimele studiate
(6% în rîndurile fetelor). Victime-le cu comportament provocator la o așa vîrstă fragedă constituie mai
degrabă o excepție decît o regul ă;
cu toate acestea, am considerat c ă
este necesar ă descrierea și a situa-
țiilor de acest gen, pentru a nu per-
mite evolu ția și majorarea num ă-
rului lor în viitor. Astfel, victimele lipsite de experien ța de viață au ur-
mat exemplul prietenelor și rudelor
mai în vîrst ă, care de asemenea se
comportau provocator. Ele lipseau frecvent de acas ă, erau implicate

21APRILIE 2012
în cazuri de furt, duceau un mod de
viață victimizant, în general se ca-
racterizau negativ. În situa ția prein-
fracțională o parte din victime s-au
izolat cu victimizatorii, cu care au consumat benevol b ăuturi spirtoase,
astfel dînd dovad ă de un comporta-
ment favorabil inten țiilor acestora.
În plus, dup ă comiterea infrac țiunii
se comportau normal și adecvat,
de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat.
Minorii au fost victimiza ți de per-
soane cunoscute (tat ăl natural sau
prieteni). O parte din infrac țiuni au
fost comise la domiciliul comun al infractorului și victimei, celelal-
te – la locuin ța infractorului. To ți
victimizatorii aveau o vîrst ă mai
mare decît a victimelor. Majoritatea aveau vîrsta de 18-24 de ani, erau în stare de ebrietate și fără antecedente
penale. Nici una dintre victime nu a opus rezisten ță. În toate cazurile in-
fracțiunile au fost terminate.
2. Situații cu comportament
provocator al victimelor minore cu vîrsta între 14 și 17 ani. În urma in-
vestigației victimologice realizate,
în asemenea situa ții preinfrac ționa-
le s-au a flat 31% din victimele de
vîrsta repsectiv ă sau 32% din toate
persoanele v ătămate studiate. Doar
o singură persoană de sex masculin
a avut un comportament provocator. Conform cercet ă
rii victimologice a
personalit ății și comportamentului
victimelor violului, efectuate de Gladchi Gh., a fost eviden țiat fap-
tul că „în situa țiile cu comportare
provocatoare a victimelor minore (14-17 ani), în asemenea situa ții
preinfracționale s-au a flat 15,3%
din victimele de vîrsta respectiv ă
ori 5,5% din toate persoanele v ă-
tămate studiate” [8, p. 163]. Privi-
te comparativ, concluziile acestor 2 cercetări ne demonstreaz ă faptul
că în prezent, în rîndurile fetelor de
14-17 ani este în cre ștere tendin ța
negativă de a avea un comporta-
ment provocator, de dou ă ori mai frecvent în anii 2005-2010, spre de-
osebire de anii 1992-1998.
Majoritatea victimelor s-au ca-
racterizat printr-un comportament ușuratic în societate, aveau repu-
tație de persoane accesibile și ușor
abordabile, erau pasionate de dis-tracții. Reputa ția de persoane r ău
famate, în cumul cu lipsa logicii care necesit ă prudență în situa ții
de pericol, în multe cazuri au dus la nașterea imboldului de a comi-
te infracțiunea. Nici o victim ă nu
a demonstrat careva experien ță cu
privire la situa țiile de pericol pen-
tru inviolabilitatea lor sexual ă, de
aceea nu au putut percepe starea de pericol a situa ției create, posibila
evoluție ș
i rezultatul ac țiunilor pro-
vocatoare, nu au realizat riscul la care se expuneau. Lipsite de griji, se aflau seara sau noaptea tîrziu în
locuri pustii împreun ă cu infracto-
rul mult mai în vîrst ă. Unele victi-
me au ademenit și au provocat în
glumă infractorii, altele au sugerat
singure ideea de a avea un raport sexual. În situa ția preinfrac țională
majoritatea victimelor s-au izolat cu viitorii infractori, în plus, au consumat benevol b ăuturi spirtoa-
se, avînd o încredere exagerat ă în
persoanele cunoscute, dar și în cele
necunoscute, ceea ce în final a creat
o atmosfer ă favorabil ă realizării ac-
țiunilor infrac ționale. De exemplu,
„după ce cetățenii A.S. (a.n. 1974)
și V .M. (a.n. 1973) și minora I.T.
(16 ani) au fost la discotec ă, unde
minora a f ăcut cunoștință cu ei, au
mers cu to ții la o saun ă, victima fi-
ind în stare de ebrietate alcoolic ă.
La 19.05.2004, aproximativ la ora 02.00, în timp ce prietenul minorei se afla în jacuzzi, în aceea și încăpe-
re, victimizatorii au insistat ca I.T. să se dezbrace. Aceasta refuzînd,
i-au aplicat lovituri. A venit priete-nul victimei, care i-a desp ărțit și s-a
dus la duș. Victimizatorii, pro fitînd
de absenț
a prietenului, au îmbrîn-cit victima pe patul din înc ăpere și
după ce i-au aplicat lovituri, au vio-
lat-o” [9]. Prin urmare, de și victima
nu este singur ă, putînd conta pe su-
portul din partea celor dragi, chiar și în asemenea situa ții este necesar ă
o pruden ță elementar ă, deoarece
încrederea exagerat ă, în cele mai
multe cazuri, nu duce decît la vic-timizarea persoanei.
Marea majoritate a victimelor
(87%) au fost victimizate de c ătre
rude, vecini, prieteni, cunoscu ți,
doar un foarte mic procentaj de co-pii au fost victimiza ți de necunos-
cuți. Ceea ce înseamn ă că pentru
minorii de 14-17 ani exist ă un risc
mai mare de a fi victimiza ți de către
cei apropia ți, care cunosc bine vic-
tima, au o p ărere negativ ă despre
ea, sînt convin și de disponibilitatea
ei, ceea ce îi încurajeaz ă în plus să
comită actul infrac țional. De exem-
plu, „la 17.04.2004, aproximativ la ora 19.00, minora I.I. (a.n. 1988) a întreținut relații sexuale benevole cu
cetățeanul N.L. (a.n. 1981), ei fiind
prieteni. Ulterior N.L. i-a propus s ă
facă sex oral. Refuzînd, a fost b ă-
tută, amenințat
ă cu moartea. Astfel
o impune la un raport sexual for țat
în formă perversă” [10]. Cu toate
acestea, riscul de a fi victimizate de
persoane necunoscute r ămîne pre-
zent. De exemplu, ,,la 27.05.2006,
minora A.M. (a.n. 1990) s-a întîlnit ocazional cu cet ățeanul B.R. (a.n.
1960) în bar, dup ă care s-a mai în-
tîlnit cu el ocazional în ora ș. Plim-
bîndu-se cu el, în jurul ori 22.00 s-a deplasat benevol pîn ă la scara apar-
tamentului lui B.R. În apartament a consumat cu for ța băuturi alcoolice,
opunînd o rezisten ță slabă a fost vi-
olată de infractor” [11].
Pentru aceste situa ții de victimi-
zare este speci fic că minorele au fost
victimizate în afara domiciliului. Acest fapt, precum și faptul că ma-
joritatea infrac țiunilor au fost comi-
se între orele 18.00-21.00 și 21.00-

22
APRILIE 2012
24.00, semni fică vulnerabilitatea
victimală crescută a minorelor care
se află tîrziu seara în afara domici-
liului, fără supraveghere din partea
părinților, în locuri pu țin populate,
putînd cade u șor pradă infractoru-
lui, motivat de dorin ța de agresare.
De cele mai multe ori, victimele au fost victimizate de c ătre un singur
infractor, cu toate acestea, unele minore au fost atacate de c ătre 2
infractori sau în grup. Numai 50% din victime au opus rezisten ță. Toa-
te infracțiunile au fost terminate.
Tipul II. Situații cu comporta-
ment imprudent al victimelor mino-re, care au favorizat infrac țiunile
sexuale comise cu violen ță. Spre de-
osebire de primul tip descris, acest tip de situa ții este mai r ăspîndit, în
astfel de condi ții fiind victimizate
o treime dintre victimele minore cercetate. Cu referire la sex, com-portamentul imprudent este speci fic
mai ales b ăieților, care nimeresc în
asemenea situa ții de dou ă ori mai
frecvent comparativ cu fetele (46% în rîndurile b ăieților, față de 23%
în rîndurile fetelor). Cu privire la categoria de vîrst ă, procentajul este
foarte apropiat pentru victimele cu vîrsta de 8-13 ani și cele de 14-17
ani (40% și, respectiv, 36%).
Cercetarea victimologic ă a per-
sonalităț
ii și comportamentului vic-
timelor violului, realizat ă de Gh.
Gladchi în perioada 1992-1998, a relevat faptul c ă „în situațiile în care
comportamentul victimei nu are un caracter provocator, îns ă obiectiv
favorizeaz ă comiterea violului, cel
mai frecvent în împrejur ări respec-
tive nimeresc fetele minore de 14-17 ani – fiecare a 2-a victim ă din
numărul total al persoanelor viola-
te în aceste situa ții – și fetițele de
vîrsta fraged ă minoră – fiecare a
cincea victim ă” [12, p. 166]. Re-
zultatele acestor 2 cercet ări privite
comparativ ne demonstreaz ă că în
prezent, atît în rîndurile copiilor de 8-13 ani, cît și printre cei de 14-17
ani tendin ța de a avea un comporta-
ment neglijent este în u șoară scăde-
re, acesta fiind un fapt îmbucur ător.
Principalul în aceste situa ții este
faptul că, deși victima minor ă prin
comportamentul s ău nu și-a expri-
mat dorin ța de a participa la un act
sexual, obiectiv sînt create ni ște
condiții care favorizeaz ă sau facili-
tează infrac
țiunea sexual ă și în care
comiterea acesteia devine posibil ă
și reală. Comportamentul victimei
nu poate fi interpretat “ca o invi-
tație clară la acțiuni sexuale”, îns ă
o impinge într-o situa ție creată cu
participarea ei, unde exist ă o posi-
bilitate real ă de a se comite infrac ți-
unea. Pe de o parte, situa ția este că-
utată, iar pe de alt ă parte, exist ă un
stimulant speci fic, rezultat din pre-
siunea exercitat ă asupra viitorului
victimizator, pentru a comite fapta. Presiunea exercitat ă de situație este
determinat ă de comportamentul ris-
cant, neprev ăzător, ușuratic, lipsit
de experien ță al victimei.
Cauzele din care minorii nime-
resc în situa țiile respective sînt:
încrederea în sine exagerat ă; lipsă
de pruden ță; izolarea benevol ă cu
infractorul; imposibilitatea discer-nerii acțiunilor infractorului; sin-
ceritatea excesiv ă cu necunoscu ții;
lipsa de capacitate elementar ă de
apreciere a periculozit ăț
ii situației,
mai ales cînd erau condi ții obiec-
tive de con știentizare a situa ției de
pericol. În cadrul acestui tip deo-sebim un șir de situa ții care difer ă
după gradul de favorizare a comi-
terii cu violen ță a infracțiunilor se-
xuale. Astfel, atunci cînd victima dă dovadă de lipsă de înțelegere a
periculozit ății situației, cînd exist ă
condiții obiective de con știentizare
a situației de pericol, ea înlesne ște
într-o măsură mai mare s ăvîrșirea
faptei social periculoase. Cînd ea este atrasă în locuri izolate de c ătre
infractor prin ademenire, în șelăciu-ne și abuz de încredere, favorizeaz ă
într-o mai mic ă măsură crima. În
final, consider ăm că printr-un grad
minimal de înlesnire a violului și
acțiunilor violente cu caracter sexu-
al se caracterizeaz ă situațiile în care
victima se a
fla în relații de prietenie
sau rudenie cu infractorul, ea con-tînd pe cumsec ădenia și sprijinul
victimizatorului.
În cadrul tipului dat de situa ții
au fost stabilite dou ă subtipuri de
situații.
1. Situații cu comportament
imprudent al victimelor cu vîrsta între 8 și 13 ani, care au favorizat
comiterea cu violen ță a infracțiu-
nilor sexuale. În aceste situa ții s-au
aflat 40% din victimele de vîrsta re-
spectivă. Minorii au fost atra și prin
înșelăciune, abuz de încredere, ade-
menire, în special de c ătre persoa-
ne necunoscute, precum și de către
vecini sau cunoscu ți din aceea și
localitate, în locuri retrase, unde au fost supu și violului sau ac țiuni-
lor violente cu caracter sexual. În aceste situa ții, victimele contribuie
involuntar la comiterea infrac țiunii
împotriva lor. De exemplu, “la 14 martie 2007, cet ățeanul M.I. (a.n.
1992) l-a ademenit pe minorul Z.A. (a.n. 1997) în subsolul casei, unde, prin constrîngere fizică, l-a violat”
[13]. Cu privire la infractori, în 77%
din cazuri între minori și aceștia au
lipsit careva rela ții, în celelalte ca-
zuri relațiile dintre victime și victi-
mizatori erau bune sau neutre.
Destul de frecvent anume cre-
dulitatea exagerat ă de care a dat
dovadă
victima, în cumul cu lip-
sa de capacitate elementar ă de
apreciere a situa ției de risc crea-
te, a favorizat esen țial comiterea
infracțiunii. De pild ă, ,,la data de
03.06.2006, aproximativ la ora 14.00, cet ățeanul N.V . (a.n. 1961),
sub pretextul de a instala lumina, prin înșelăciune, cu scopul de a în-
treține raport sexual, a p ătruns în

23APRILIE 2012
apartamentul victimei, unde, prin
constrîngere fizică și psihică, a în-
treținut cu minora P.D. (a.n. 1991)
două raporturi sexuale” [14].
În unele cazuri, victimele duc un
mod de trai victimizant, se caracte-rizează negativ la locul de trai, au
fugit de acas ă, vagabondeaz ă, cer-
șesc, se a flă seara sau noptea trîziu
în locuri izolate și pustii, lipsite de
protecție – cad u șor pradă infrac-
torilor. De exemplu, ,,minora T.M. (13 ani) a fugit de acas ă, dormea
pe acoperi șul unei case cu ni ște bă-
ieți. La 12.07.2006, aproximativ la
orele 05.30-06.00, trezindu-se l-a observat lîng ă sine pe cet ățeanul
Ș.A. (a.n. 1987) care, prezentîndu-
se drept colaborator al poli ției, sub
pretextul c ă va fi condusă la comi-
sariatul de poli ție, a dus-o în parc.
Pe drum, la întrebarea lui Ș.A. ce
va face ea, dac ă cineva va încerca
să o violeze, a comunicat c ă va lup-
ta, dar nu se va l ăsa violată. La care
Ș.A. s-a năpustit asupra ei, a lovit-
o de două ori cu pumnul în cap și
a dezbrăcat-o de haine. Minora a
strigat dup ă ajutor, Ș.A i-a spus s ă
tacă, sau o va împu șca, și a lovit-o
în frunte. În timpul violului, Ș.A.
a încercat s ă se dezbrace de panta-
loni, în acest moment victima a fu-git după ajutor” [15].
În majoritatea cazurilor, victi-
mele au fost victimizate de c ătre
un singur infractor, infrac țiunile
fiind comise în afara domiciliului.
Doar 27% din victime au opus re-zistență.
2. Situații cu comportament im-
prudent al victimelor cu vîrsta între 14 și 17 ani, care au favorizat co-
miterea cu violen ță a infracțiunilor
sexuale . În aceste situa ții s-au a flat
36% din victimele de vîrsta respec-tivă. O parte dintre minori au con-
tribuit la crearea acestor situa ții,
aflîndu-se în locuri publice cu pu-
țină populație sau locuri frecventate
seara sau noaptea tîrziu (de exem-plu, a flarea în afara domiciliului la
ora 03.00, pe drum singuratic de țară), nefiind însoțiți de cineva pen-
tru a fi protejați, dînd dovad ă de o
sinceritate exagerat ă cu persoanele
necunoscute. De exemplu, “cet ă-
țeanul G.B. (a.n. 1973), a flîndu-se
la data de12.06.2005, la ora 23.30 pe strada central ă
din satul P., r-nul
Cahul, a atacat-o pe minora A.N. (a.n. 1989) și, lovind-o în diferite re-
giuni ale corpului, amenin țînd-o cu
continuarea r ăfuielii fizice, a adus-o
la domiciliul s ău, unde a intrat cu
minora în raport sexual for țat; con-
tinuîndu-și acțiunile sale criminale,
și-a satisfăcut pofta sexual ă în for-
mă perversă” [16]. Pu ține victime
în astfel de situa ții s-au caracterizat
ca amorale, marea majoritate totu și
au manifestat o credulitate exage-rată, impruden ță la maxim, lips ă
de exigen ță în alegerea cunoscu ți-
lor și incapacitate elementar ă de a
aprecia o situa ție de risc creat ă. De
exemplu, ,,la 23.08.2008, în jurul orei 03.30, cet ățeanul B.G. (a.n.
1979), a flîndu-se pe drumul de la
marginea satului Z., r-nul Str ășeni,
petrecînd-o pe minora A.V . (15 ani) și avînd inten ția de a o viola,
a lovit-o cu palma peste fa ță și ea a
căzut. Atunci, continuîndu- și acțiu-
nile sale, prin constrîngere fizică și
psihică a dezbră
cat-o și a violat-o”
[17].
Cele mai multe dintre victime
au fost victimizate de c ătre per-
soane cunoscute și vecini, în 35%
din cazuri – de c ătre necunoscu ți.
Jumătate din infrac țiuni au fost co-
mise la domiciliul infractorului, al victimei sau cunoscu ților infracto-
rului. Celelalte crime au avut loc în afara domiciliului: în p ădure, într-o
încăpere pe malul iazului, pe drum
la marginea satului, în strad ă, în lo-
curi pustii nu departe de casele de locuit. Uneori victima este re ținută
în mod for țat și supusă violului sau
acțiunilor violente cu caracter sexu-al timp de cîteva ore, în alte cazuri
aceasta a fost supus ă unor aseme-
nea acțiunii periodic pe parcursul a
cîteva luni. Marea majoritate a vic-timelor au fost victimizate de c ătre
un singur infractor, dar sînt și cazuri
de victimizare în grup. Numai o sin-gură victimă nu a opus rezisten ță.
Doar într-un singur caz infrac țiunea
nu a fost terminat ă.
Tipul III. Situațiile cu compor-
tament neutru al victimelor minore.
Este cel mai frecvent tip de situa ții,
întîlnindu-se în 54% din cazurile studiate (45% în rîndurile fetelor și
50% printre b ăieți). Conform date-
lor analizate, în cadrul tipului dat de situații s-au eviden țiat infractorii
care se caracterizeaz ă prin cel mai
mare grad de pericol social, com-parativ cu celelalte dou ă
tipuri. In-
fractorii aleg „cele mai u șoare” vic-
time, în rela ție cu care nu trebuie s ă
depună mult efort. Pentru asemenea
infractori nu conteaz ă cine este vic-
tima, principalul este satisfacerea dorințelor proprii, indiferent c ă ele
apar spontan sau sînt premeditate. Societatea nu trebuie s ă dea dova-
dă de indulgen ță în ceea ce prive ște
pedeapsa pe care infractorul o meri-tă, mai ales c ă gradul leziunilor cor-
porale produse victimelor sînt mult mai serioase decît în alte tipuri de situații. Infractorii, pentru a înfrînge
rezistența victimei, folosesc diferite
amenințări cu moartea, cu aplicarea
cuțitului, cu b ătaia, cu alungarea
de la domiciliu, aplic ă violența pe-
riculoasă pentru via ța și sănătatea
minorului, folosindu-se de diferite obiecte dure. În unele cazuri copiii sînt privați ilegal de libertate, în alte
cazuri victimizarea minorului este rezultatul r ăzbunării infractorului
față de părinții victimei cu care este
în con flict. Din cauza periculozita ții
crescute a infractorului, doar în si-tuațiile cu comportament neutru al
victimelor minore întîlnim cel mai mare procentaj de pervertire a victi-

24
APRILIE 2012
melor, de asemenea, prezen ța situa-
țiilor victimogene de lung ă durată,
în care infractorii î și violează și su-
pun victimele la ac țiuni violente cu
caracter sexual, în mod sistematic, de la cîteva luni pîn ă la cîțiva ani.
Acesta este tipul de situa ții spe-
cific pentru cele mai mici victime
– de la 0 la 7 ani. De asemenea, pentru tipul dat este caracteristic ă
victimizarea minorilor de c ătre per-
soane cunoscute, mai ales de rudele apropiate. Atacarea pe nea șteptate,
prin surprindere constituie modali-tatea cea mai uzitat ă de către infrac-
tori, indiferent de locul comiterii infracțiunii. Conform investiga ției
realizate, victimizatorii prefer ă ,,să
iasă la vînătoare” noaptea, la do-
miciliul minorului sau la locuin ța
comună a infractorului și victimei,
atacurile avînd loc cel mai frecvent în timp ce victima dormea, iar în afara domiciliului – în timp ce vic-tima se a fla în locuri relativ izolate,
seara sau noaptea tîrziu.
Tipul respectiv de situa ții in-
clude trei subtipuri principale de situații.
1. Situațiile cu comportament
neutru al victimelor cu vîrsta între 0 și 7 ani. Toate victimele cu vîrsta
respectivă, indiferent de sex, a flîn-
du-se în asemenea situa ții au ma-
nifestat un comportament neutru.
Minorii sînt selecta ți, în special,
datorită vulnerabilit ăț
ii victimale
specifice, infractorii contînd pe su-
perioritatea lor fizică și pe faptul c ă
victimele nu vor opune rezisten ță,
fiind în acela și timp în imposibili-
tatea de a se ap ăra. În unele situa-
ții infractorul mizeaz ă pe ideea c ă
victima, fiind de o vîrsta fraged ă,
nu este în stare s ă conștientizeze în-
semnătatea acțiunilor lor, în special
atunci cînd victima prezint ă semne
de întîrziere a dezvolt ării minta-
le. De exemplu, „cet ățeanul A.M.,
(a.n. 1989) fiind frate cu minorul C.
M. (1996), abuzînd de faptul c ă mi-norul sufer ă de retard mintal, prin
constrîngere fizică și psihică, profi-
tînd de imposibilitatea victimei de a se apără, în anii 2001-2006 a comis
repetat ac țiuni violente cu caracter
sexual” [18].
Pentru acest subtip este speci fic
faptul că majoritatea covîr șitoare
a victimelor minore (80%) au fost victimizate de persoane cunoscu-te, cel mai frecvent rude apropiate, ceea ce este destul de alarmant. Cu referire la b ăieți, în 54% din cazuri
aceștia au fost supu și acț
iunilor
violente cu caracter sexual de c ă-
tre verișori, frați, tații naturali sau
vitregi. Feti țele de 0-7 ani au fost
victimizate de ta ții naturali sau vi-
tregi, veri șori, vecini. De exemplu,
,,la 18.08.2007, în jurul orei 13.00, aflîndu-se în locuin ța victimei, ce-
tățeanul M.A. (a.n. 1993) a încercat
să întrețină un raport sexual cu ve-
cina sa – minora D.M. (a.n. 2004), însă speriindu-se de pic ăturile de
sînge provocate de v ătămările ei
corporale, nu și-a putut realiza in-
tenția” [19]. Cercet ătorii-etiologi
susțin că, în cea mai mare parte,
comportamentul uman se aseam ănă
cu cel al animalelor, îns ă agresivi-
tatea asupra copiilor manifestat ă de
către oameni iese din aria manifes-
tărilor normale ale speciei, aceasta
fiind singura func ție care nu- și gă-
sește justi ficarea și acoperirea în
comportamentele agresive intrafa-miliale. Una dintre explica țiile spe-
cialiștilor în acest sens este faptul
că odat
ă cu restrîngerea arealului de
viață, omul a început s ă-și manifes-
te agresivitatea pe suprafe țe tot mai
mici, de cele mai multe ori familia fiind singurul teritoriu de manifes-
tare a victimizatorului [20, p. 204].
O parte din copii au fost ataca ți
în casa proprie în timp ce dormeau, victimizatorii pro fitînd de imposi-
bilitatea victimei de a se ap ăra și
a-și exprima voin ța. Cealalt ă parte
de copii au fost ataca ți în drum spre casă, infracțiunile fiind comise:
într-o cas ă părăsită, clădire pustie
din apropierea bisericii, cl ădirea
fostei stîne de oi din sat, gr ădiniță,
în lan, în p ădure, în vie. De pild ă,
,,la 18.07.2009, cet ățeanul Ț.V .
(a.n.1993), a flîndu-se în cl ădirea
fostei stîne de oi din satul H., r-nul Fălești, pro fitînd de imposibilitatea
minorei M.A. (2002) de a se ap ăra
datorită vîrstei fragede, și-a satis-
făcut cu ea pofta sexual ă în formă
perversă
. Tot el, la 19.07.2009, în
aceleași circumstan țe, și-a satisfă-
cut pofta sexual ă în formă perversă
cu aceeași victimă” [21].
Toate victimele au fost supuse
violului și acțiunilor violente cu
caracter sexual de c ătre un singur
infractor. Practic de fiecare dată co-
piii au fost lua ți pe neașteptate, în
asemenea situa ții prezentînd tenta-
tive slabe și nehotărîte de a opune
rezistență sau chiar deloc. Cu toate
acestea, avînd vîrste foarte frage-de, unele victime dau dovad ă de o
rezistență acerbă față de acțiunile
infractorului, chiar și atunci cînd
au fost luate prin surprindere (sînt cazurile a 2 copii de 5 ani și a unui
copil de 6 ani).
2. Situațiile cu comportament
neutru al victimelor cu vîrsta între 8 și 13 ani. În aceste situa ții s-au a flat
56% din victimele de vîrsta respec-
tivă (40% băieți și 65% fete). Aces-
tea sînt situa țiile favorabile c ăutate
de infractori, în care minorul nu va fi în stare s ă opun
ă o rezisten ță se-
rioasă. Infractorul, ca și în subtipul
precedent, prefer ă atacurile prin
surprindere, pentru a lipsi victima de posibilitatea de se împotrivi.
În acest subtip se înscriu cazurile
în care victimele au fost violate sau supuse ac țiunilor violente cu carac-
ter sexual de c ătre rudele apropiate,
în special ta ții naturali sau vitregi.
Fiind sistematic amenin țate, fetițe-
lor le este fric ă să povesteasc ă des-
pre cele întîmplate și, în consecin ță,

25APRILIE 2012
situațiile victimogene respective
sînt de lung ă durată, de la cîteva luni
pînă la cîțiva ani. De exemplu, ,,pe
parcursul iernii anului 2003, verii anului 2004, prim ăverii-verii anu-
lui 2008, cet ățeanul G.J. (1960), în
timpul nop ții, culcîndu-se în patul
fiicei de 10 ani, prin constrîngere fi-
zică și psihică, profitînd de imposi-
bilitatea victimei de a se ap ăra și a-și
exprima voin ța, o viola sistematic și
își satisfăcea cu ea pofta sexual ă în
formă perversă” [22]. Men ționăm
că acesta este unicul dosar în care
infractorul, tat ăl victimei, în perioa-
de diferite de timp, a comis fa ță de
fiica sa toate cele 4 tipuri de infrac-
țiuni contra inviolabilit ății sexuale
a minorilor, s ăvîrșite prin violen ță,
prevăzute de CP RM. În plus, avînd
scopul de a speria victima pentru a nu-l divulga altor persoane, pentru a ascunde infrac țiunile comise și
a nu fi denunțat organelor de mai
multe ori a amenin țat-o cu moartea
pe fiica sa, amenin țare care a fost
percepută de către aceasta ca real ă,
serioasă, prezentînd su ficiente te-
meiuri pentru a fi realizată. Cazul
dat ne demonstreaz ă o dată în plus
gradul de pericol social sporit al in-fractorilor, comparativ cu celelalte tipuri de situa ții. Situații victimoge-
ne de acest gen, de lung ă durată, în
care tatăl își viola și supunea fiica
unor acțiuni violente cu caracter se-
xual, în mod sistematic, le întîlnim în 29% cazuri. Tendin ța de a supu-
ne incestului mai ales copii de 8-13 ani este demonstrat ă și de o serie
de cercetări, care au ar ătat că vîrsta
medie a fetelor care sînt victime ale incestului variaz ă în jurul vîrstei de
10,2 ani [23, p. 60], deci una destul de fraged ă, la care copilul nu are o
capacitate de discern ămînt și nici
puterea de a se opune.
Drept consecin ță, majoritatea
infracțiunilor au fost comise la do-
miciliul comun al infractorului și
victimei, sau la domiciliul victimei. În afara domiciliului, infrac țiunile
au avut loc: în lan, în spatele blo-cului locativ, pe teritoriul adiacent al străzii, în strad ă, în subsolul
clădirii. O parte din infrac țiuni au
avut loc în timpul zilei, între orele 12.00-18.00, cealalt ă
parte – noap-
tea tîrziu, între orele 21.00-24.00 sau orele 0-6.00.
La domiciliul comun, în majo-
ritatea cazurilor atacurile au avut loc în timp ce victima dormea sau atunci cînd ea era l ăsată în casă
doar cu infractorul, gre șeala apar-
ținînd uneori mamei, care tolereaz ă
tacit comportamentul so țului, sau
ambilor p ărinți, care își lasă fără
supraveghere copilul, manifestînd o lipsă de pruden ță elementar ă.
De exemplu, în unul dintre cazuri, tatăl a pro fitat de absen ța soției,
care a plecat la serviciu, pentru a-și viola fiica minor ă [24]. În alt
caz, un tîn ăr s-a folosit de faptul c ă
nimeni nu era acas ă, săvîrșind față
de verișorul său acțiuni violente cu
caracter sexual în form ă perversă
[25]. În alt ă situație, concubinul a
profitat de faptul c ă concubina era
plecată la magazin dup ă băuturi
spirtoase, pentru a s ă
vîrși acțiuni
violente cu caracter sexual în for-mă perversă cu fiica acesteia [26].
În afara domiciliului, victimele de regulă sînt atacate în locuri relativ
izolate, fiind oprite din mers de
către persoane necunoscute. De
exemplu, ,,cet ățeanul T.V . (1976),
la 30 august 2007, aproximativ la ora 18.00, fiind în stare de ebrie-
tate, a flîndu-se în strad ă, contrar
voinței minorei M.D. (13 ani),
prin amenin țarea cu răfuiala fizică
și profitînd de imposibilitatea mi-
norei de a se ap ăra și a-și exprima
voința, forțat a tras-o în lanul de
porumb, îns ă din motive indepen-
dente de voin ța sa, T.V . nu și-a dus
intenția sa criminal ă pînă la capăt,
deoarece minora a fugit” [27].
Cele mai multe victime au fost victimizate de c ătre un singur in-
fractor, în unele cazuri – de c ătre
doi infractori sau în grup. Mai mult de jumătate din victime (56%) nu
au opus rezisten ță, ca urmare a exis-
tenței relațiilor de rudenie, superio-
rității fizice a infractorului, vîrstei
fragede. În 3 cazuri infrac țiunea nu
a fost terminat ă.
3. Situațiile cu comportament
neutru al victimelor cu vîrsta între 14 și 17 ani . În aceste situa ții s-au
aflat 32% din minori (50% în rîn-
durile băieților și 31% printre fete).
Speci fic pentru acest subtip este
faptul că victima are un comporta-
ment neutru fa ță de infractor, îns ă
în mod indirect contribuie la co-miterea infrac țiunii. Ne referim, în
special, la situa țiile în care victima
se afla în strad ă la o oră tîrzie sau
în locuri izolate pe parcursul zilei, pentru infractor fiind importante lo-
cul și ora comiterii infrac țiunii, rolul
victimei fiind redus. Fiind creator al
situațiilor periculoase, în unele situ-
ații, pentru a se izola cu victima, el
aștepta inten ționat pînă cînd locul
va fi pustiu pentru a o ataca. De
exemplu, infractorul a flîndu-se în
saună, a așteptat pîn ă cînd minora
a rămas singur ă în camera de du ș,
pentru a o viola [28]. În alt caz, vic-tima întîmpl ător a nimerit în acela și
ascensor cu infractorul, acela îns ă
a
luat inten ționat liftul dat, pentru a
ataca într-un spa țiu limitat victima,
întreținînd cu ea un raport sexual în
formă perversă [29]. Prin urmare,
sînt caracteristice situa țiile în care
victima a fost victimizat ă de către
persoane necunoscute, între ei lip-sind careva rela ții.
Cu toate acestea, ca și în cele-
lalte două subtipuri, se men ține ten-
dința de a ataca victimele în somn.
Aceasta fiind practic una dintre pu-
ținele modalit ăți la care apeleaz ă
infractorii indiferent de vîrsta vic-timelor, ei considerînd c ă atacurile
în timp ce victima doarme sînt mai

26
APRILIE 2012
eficiente sub aspectul lipsei posibi-
lității de apărare și opunere a rezis-
tenței din partea victimei; existen ța
elementului de „surpriz ă”, cînd vic-
timele sînt luate prin surprindere, ceea ce duce și la depunerea unui
efort fizic mai redus pentru a înfrîn-
ge rezisten ța acesteia. Și în situa-
țiile atacurilor în somn infractorii
sînt persoane apropiate, în special tații naturali sau vitregi. De exem-
plu, ,,la 06.06.2009, aproximativ la ora 01.00, cet ățeanul A.I. (a.n.
1976) a intrat prin geam în odaia în care dormea fiica vitregă A.C. (a.n.
1994). Sub amenin țarea cu un cu țit
de bucătărie, i-a cerut s ă întrețină
cu el un raport sexual. Știind că prin
apropiere este camera mamei, victi-ma a chemat în ajutor, ac țiune care
a avut efectul dorit” [30].
Astfel, o parte din infrac țiuni au
avut loc la domiciliul comun al vic-timei și infractorului, cealalt ă parte
– în afara domiciliului. În 2/3 din cazuri minorii au fost victimiza ți de
către un singur infractor, în celelal-
te cazuri – de c ătre 2 persoane sau
în grup. Ca și în subtipul precedent,
se menține tendin ța negativ ă de a
perverti victimele, situa țiile victi-
mogene avînd o durat ă îndelungat ă
.
Numai o singur ă victimă nu a opus
rezistență, suferind de retard mintal
ușor. Toate celelalte au opus o re-
zistență acerbă, însă fără careva re-
zultate, doar în 2 cazuri infractorul
a renunțat la inten ție, infracțiunea
nefiind terminat ă.
Concluzion ăm că cele mai
frecvente situa ții de victimizare a
minorilor prin infrac țiuni sexuale
săvîrșite prin violen ță au loc: fa ță
de fetele de 8-13 ani; virgine; cu
comportament neutru; cu studii pri-
mare sau analfabete; f ără deficiențe
mintale; fiind victimizate de c ătre o
singură persoană; de regul ă cunos-
cută; cu vîrsta între 18 și 24 de ani;
cu care sînt în rela ții bune sau neu-
tre; în afara domiciliului; între orele 21.00-24.00, duminica; în luna iu-
lie, pe timp de var ă; profitîndu-se
de imposibilitatea victimei de a se apăra și care nu va opune rezisten ță,
datorită gradului de cunoa ștere cu
victimizatorul.
Referințe bibliogra fice
Полубинский В. И., 1. Правовые
основы учения о жертве преступле –
ния. Горький , 1979.
Франк Л.В., 2. Виктимология
и виктимность . (Об одном новом
управлении в теории и практике
борьбы с преступностью ). Учебное
пособие для студентов юридическо –
го факультета , Душанбе , 1972, 113 с.
Gladchi Gh. 3. Criminologie gene-
rală. Chișinău: Museum, 2001, 312 p.
Вандышев В.В. 4. Виктимология :
Что это такое ? Ленинград , 1978.
Gladchi Gh. 5. Determinantele vic-
timologice și mecanismul infrac țiuni-
lor de mare violen ță. Chișinău: Centrul
de instruire a judec ătorilor, Centrul de
drept, 2000, 239 p.
Gladchi Gh. 6. Victimologia și pre-
venirea infrac țiunilor. Chișinău: Aca-
demia „Ștefan cel Mare”, 2004, 312 p.
Gladchi Gh., 7. Rolul situa ției vic-
timogene în sistemul cauzal al infrac-țiunii. În: Analele științifice ale USM,
Chișinău, 1999, p. 65-73.
Gladchi Gh. 8. Determinantele. ..
op. cit.
Dosarul penal nr. 2004018056 9.
(1-283/05), solu ționat de Judec ătoria
sectorului Centru, mun. Chi șinău.
Dosarul penal nr. 200448089 (1-10.
306/05), solu ționat de Judec ătoria sec-
torului Botanica, mun. Chi șinău.
Dosarul penal nr. 2006420719 11.
(1-801/06), solu ționat de Judec ătoria
sectorului Botanica, mun. Chi șină
u.
Gladchi Gh. 12. Determinantele …
op. cit.
Dosarul penal nr. 1ra – 303/10, 13.
soluționat de Curtea Suprem ă de Jus-
tiție.
Dosarul penal nr. 1-514/2006, 14.
soluționat de Judec ătoria sectorului
Ciocana, mun. Chi șinău.Dosarul penal nr. 1-21/07, solu-15.
ționat de Judec ătoria sectorului Cioca-
na, mun. Chi șinău.
Dosarul penal nr. 1re-257/10, 16.
soluționat de Curtea Suprem ă de Jus-
tiție.
Dosarul penal nr. 1ra-19/10, so-17.
luționat de Curtea Suprem ă de Justiție.
Dosarul penal nr. 2006421277 18.
(1-72/08), solu ționat de Judec ătoria
sectorului Botanica, mun. Chi șinău.
Dosarul penal nr. 1-390/07, so-19.
luționat de Judec ătoria sectorului Cio-
cana, mun. Chi șinău.
Neacșu I., Mare ș R., Nica M. 20.
Tineretul și educația pentru valorile
nonviolen ței. București: Semne, 2003,
444 p.
Dosarul penal 1ra-452/10, solu-21.
ționat de Curtea Suprem ă de Justiție.
Dosarul 1ra-383/10, solu ționat 22.
de Curtea Suprem ă de Justiție.
Finkelhor D. 23. Sexually Victime-
zed Children. New York: Free Press,
1981, 244 p.
Dosarul penal nr. 1e-1629/09, 24.
soluționat de Curtea Suprem ă de Jus-
tiție.
Dosarul penal nr. 1re-270/10, 25.
soluționat de Curtea Suprem ă de Jus-
tiție.
Dosarul penal nr. 1ra-522/10, 26.
soluționat de Curtea Suprem ă de Jus-
tiție.
Dosarul penal nr. 2007420977 27.
(1-47/09), solu ționat de Judec ătoria
sectorului Botanica, mun. Chi șinău.
Dosarul penal nr. 1ra-393/10, 28.
soluționat de Curtea Suprem ă de Jus-
tiție.
Dosarul penal nr. 1ra-858/10, 29.
soluționat de Curtea Suprem ă de Jus-
tiție.
Dosarul nr. 1ra-715/2010, solu-30.
ționat de Curtea Suprem ă de Justiți