Istorie economica [615635]

Istorie economica
Subiect Circulatia monetara, finante si credite
Operatiunile de preschimbare au fost facute în 1920 -1921. Între timp însa, în România s-
au scurs, inclusiv prin contrabanda, mari sume de c oroane si ruble, care nu mai aveau
putere circulatorie în tarile vecine, unde preschim barea se facuse mai devreme. Statul a
pierdut astfel 3,5 miliarde de lei. Dupa razboi, pe ntru a încetini ritmul de depreciere a
leului si a facilita acoperirea golurilor bugetare, au fost lansate doua împrumuturi interne.
“Împrumutul Unirii”, contractat în 1919, a adus înc asari de 1143 miliarde lei si
“Împrumutul Refacerii”, contractat în 1920, de 2730 miliarde lei. În anii 1919-1920,
guvernele României au contractat împrumuturi si în statele aliate, mai ales pentru
acoperirea cheltuielilor militare si pentru importu l de produse necesare consumului civil.
Circulatia monetara s-a caracterizat prin cresterea continua a inflatiei, datorita apelului la
emisiunea de hârtie moneda a Bancii Nationale. Rezul tatul a fost cresterea preturilor,
deprecierea crescânda a leului în interiorul tarii si scaderea cursului sau extern. Spre
exemplu, în raport cu francul elvetian, moneda cea mai putin afectata de deprecierea
postbelica, 100 de lei erau egali în 1919 cu 11,05 franci iar în 1922 cu numai 2,30 franci.
Acest fapt a sporit ponderea reala a datoriilor par ticulare si de stat contractate în
strainatate, creând greutati suplimentare refacerii economice. La sfârsitul lui 1923,
preturile fata de 1914 au crescut de 26 de ori pe f ondul unui puternic decalaj între
salariile nominale si cele reale. Între 1918-1921 s -a legiferat doar în probleme de urgenta
fiscala. În iulie 1921, Parlamentul a votat prima r eforma a impozitelor din România. Ea a
fost propusa de Nicolae 69 Titulescu, ministru de fi nante între 13 iunie 1920 si 16
decembrie 1921 în guvernul condus de Alexandru Aver escu. Reforma cuprindea doua
parti: Legea asupra contributiilor directe si Legea pentru impozitul progresiv pe avere si
pe îmbogatirea din timpul razboiului. Conceptia fis cala a lui Nicolae Titulescu se baza pe
principiul democratic al impunerii progresive, comb inat cu cel al darii proportionale. Se
menajau câstigurile mici dobândite prin munca, prin degrevarea sau chiar scutirea de
impozite a unor venituri si se introducea minimul n eimpozabil. Se propuneau 7 clase
impozabile – cedule – pentru urmatoarele categorii de venituri: produse de capital, adica
izvorâte din activitatea în care capitalul colabora cu munca si venituri rezultate din
valorificarea muncii fizice si intelectuale. Impozi tul progresiv si personal se aplica
venitului global care depasea 2500 de lei, suma con siderata un minim de subzistenta în
comunele rurale si 3400 lei în cele urbane. Cota de impunere era pentru acestea de 2% si
urca progresiv pâna la 30% si respectiv 50% pentru veniturile mai mari de 20 milioane
lei. În fapt, prin aceste dispozitii, Nicolae Titule scu a introdus în reforma fiscala elemente
de nationalizare a resurselor tarii si capitalurilo r private în folosul comunitatii. Societatile
pe actiuni de orice fel au fost supuse impozitului sub forma preluarii în numerar de catre
stat a 12,5% din capitalul investit si rezervele co nstatate prin ultimul bilant publicat
înainte de promulgarea legii. Societatile anonime c u sucursale în România erau obligate

la o cota de impunere de o cincime din totalul cifr ei de afaceri. Daca capitalul era
amortizat, societatea avea obligatia sa puna la dis pozitia statului (Ministerului de
Finante), 16,5% din actiuni. Statul îsi rezerva dre ptul sa participe la noile emisiuni de
actiuni în aceleasi proportii. Desi principiile lui Nicolae Titulescu au dobândit acordul
forului legislativ ele au fost aplicate doar partia l.

2. Locul istoriei economice în sistemul stiintelor economice Stiinta economica este stiinta
(sistemul de stiinte) care studiaza relatiile de pr oductie în legatura lor dialectica cu fortele
de productie pe diferite trepte ale societatii uman e, legile care guverneaza viata
economica, productia, repartitia, schimbul, consumu l, fenomenele si procesele
economice. Nucleul teoretic, centrat întregului sist em al stiintei economice îl reprezinta
economia politica. Alaturi de studierea în ansamblu a economiei, de o mare utilitate este
studierea special aprofundata a acesteia din doua p uncte de vedere: a) al sectionarii
orizontale, corespunzând unor aspecte fundamentale ce strabat toate ramurile economiei
mondiale sau nationale; b) al sectionarii verticale , potrivit fiecarei ramuri în parte. Din
punctul de vedere al sectionarii orizontale, în pro cesul diversificarii stiintei economice,
au aparut stiintele economice speciale, functionale (ex.: "teoria planificarii economice"
cerceteaza mecanismul miscarii planificate de ansam blu a economiei si desfasurarea
practica a acestei miscari; "stiinta conducerii eco nomice" se ocupa de conducerea
sistemului economic; "stiinta financiara" cerceteaz a formarea, directionarea, utilizarea
fondurilor banesti; "economia muncii" se ocupa cu p roblemele formarii, repartizarii si
utilizarii fortei de munca; "statistica economica" studiaza din punct de vedere cantitativ
fenomenele economice de masa în conditii concrete d e loc si timp etc. Din al doilea punct
de vedere, al sectionarii verticale, au aparut stii nte economice de ramura (economia
industriei, economia agriculturii, constructiilor, transporturilor, comertului interior,
comertului exterior, a stiintei, a învatamântului, protectiei mediului, a întreprinderilor
etc.). Stiinta economica de ramura studiaza forma c oncreta pe care o iau relatiile
economice specifice ramurii sau subramurii respecti ve, relatiile tehnico-economice
determinate de fortele de productie care functionea za efectiv în domeniul dat. Studiul
teoretic si practic al economiei este continuat, su b aspect istoric, de grupa stiintelor
economico-istorice. Din aceasta fac parte: a) istor ia economica, care cerceteaza economia
din punctul de vedere al desfasurarii concret – ist orice, cu toate cotiturile si
particularitatile procesului într-o tara sau alta; b) istoria gândirii economice, care
cerceteaza procesul formarii si dezvoltarii stiinte i economice, al gândirii economice în
general. Sistemul stiintei economice este unul desc his si dinamic. Astfel pe lânga un
proces de diversificare (aratat mai sus), stiinta e conomica cunoaste si un proces de
integrare – ca urmare a caruia au aparut stiintele economice de granita, facilitând crearea
unei gândiri stiintifice interdisciplinare (de ex.: econometria, cibernetica economica,
sociologia economica, psihologia economica, geograf ia economica etc.).