Istoricul Televiziunii

Capitolul 1

Istoricul Televiziunii

Istoricul Televiziunii

Istoria spune că televiziunea s-a născut de două ori datorită perioadei în care a apărut în Europa și în America. În Europa, a apărut în anii 30 ai secolului trecut, iar în America a apărut după cel de-al doilea Război Mondial. La baza acesteia au stat cele două filoane tehnologice principale. Este vorba despre cel electromecanic și cel electric.

În anul 1817, Jons Jacob Berzelius observa capacitatea seleniului de a transforma impulsurile luminoase în impulsuri electrice. Primul prototip ce avea să fie asemănător cu sistemul de televiziune, a fost folosit în Franța în anul 1863 și era numit pantelegraf. Acesta avea rolul de a transmite și de a recepționa la distanță desene simple prin liniile telegrafului pe un circuit dintre Paris și Lyon. În anul 1883, Paul Nipkow un dispozitiv ce avea să fie numit telescop electric cu același rol, însă abia peste 40 de ani va avea un rol important în apariția televiziunii prin intermediul scoțianului John Logie Baird. Acesta a trimis pentru prima oară la distanță o imagine de televiziune formată din 28 de linii. Totuși, modalitatea de transmitere a imaginilor vizuale prin unde radio a fost bazată pe tubul catodic inventat în 1897 de fizicianul Karl Braun. În 1911 la Sankt Petersburg lua naștere televiziunea cu ajutorul studiilor făcute de Campbell Swinton, un inginer electrician scoțian și a produsului finit a tubului catodic realizat de rusul Boris Lvovich Rosing între anii 1907-1911.

În anul 1929, rețeaua radiofonică engleză BBC, a folosit pentru prima oară tehnologia din 1911 la realizarea primei stații de televiziune electromecanică, iar în același an au avut loc transmisii de probă și în Germania. În primii ani de televiziune, imaginile erau compuse din doar 30 de linii, însă în 1936 se ajungea la 240 de linii și 25 de imagini pe secundă. În același an s-a reușit și sincronizarea sunetelor cu imaginile. Deși în Europa se simțea apogeul absolut al televiziunii de pe atunci, în America deja se puneau bazele televiziunii electronice, sistem ce avea să fie preferat de BBC în defavoarea celui electromecanic ce avea să ofere populației 405 linii spre deosebire de cel electromecanic ce oferea doar 240. Fizicianul Vladimir Zworykin, elevul rusului Lvovich, emigrat în Statele Unite după revoluția din 1917, a ajuns să fie cercetător la Radio Corporation of America ( RCA ) a pus bazele primului tab de cameră de luat vederi, denumit iconoscop, demonstrând teoriile furnizate de Swinton cu 15 ani în urmă.

Tot în timpul anilor 20, tânărul Philo Farnsworth construiește prima cameră de luat vederi electronică denumită Image Dissector ce reușea să capteze o imagine printr-o lentilă și să convertească lumina în impulsuri electromagnetice. Acesta spunea despre televiziune că „ televiziunea va deveni instrumentul cel mai important din lume, va alunga ignoranța și va aduce pacea ” . În Statele Unite ale Americii prima transmisiune televizată a avut loc în data de 30 aprilie 1939 cu ocazia Expoziției Mondiale de la New York. Cei care au realizat această transmisiune au fost cei de la National Broadcasting Company (NBC), sub auspiciile RCA.

În România, prima televiziune a fost chiar TVR din data de 31 decembrie 1956. Televiziunea funcționa sub aripa Radioteleviziunii române, avea 150 de angajați și un singur car de reportaj, primit de la ruși, conform spuselor unora dintre tehnicienii de la începuturile televiziunii românești, Ilie Băbeanu. O perioadă de timp, transmisiile televiziunii române erau transmise în regim de direct, iar în 1959 televiziunea avea deja 1000 de abonați, prețul abonamentului fiind comparat cu prețul a două franzele fiind achiziționat în același timp cu televizorul și se plătea prin poștă, conform aceluiași tehnician. În anul 1983 a avut loc prima transmisiune color a Televiziunii Române. Anul 1989 a reprezentat o cumpănă pentru acest post de televiziune, aceștia făcând posibilă transmisia directă a revoluției ce avea ca scop distrugerea regimului comunist, dupa ce funcționase ca instrument de propagandă pentru acesta și s-au autodenumit „ Televiziunea Română Liberă ”.

Istoric în cifre a Televiziunii Române:

1956 Televiziunea Română începe să emită

1957 Emite 600 de ore/an

1958 Apar emisiunile de știri

1959 Emite 13 ore pe zi și are 1000 de abonați

1965 Emite pe 40% din teritoriul țării și are 500.000 de abonați

1968 Are 3000 de angajați și pornește al doilea post de televiziune

1970 Emite pe 83% din teritoriul țării și are 1.500.000 de abonați

1985 Începe transmisiunea color zilnică și se reduce la două ore pe zi

1989 Devine singura televiziune din lume care transmite căderea unui regim politic

1993 Devine membră a EBU

1994 Este adoptată Legea 41/1994, prin care se înființează Societatea Română de Televiziune

1997 Începe producția digitală

2004 Apare o nouă identitate vizuală

2008 Se lansează canalul experențial TVR HD

2011 Lansează aplicații mobile pentru conținut video și dă startul unui proiect de platformă online

În anul 1996, pe data de 21 noiembrie, a luat naștere Ziua Internațională a Televiziunii. Această sărbătoare a fost creată cu ocazia primului Forum Internațional al Televiziunii, dar a fost recunoscută oficial cu doi ani mai târziu de către Adunarea Generală a ONU. Pentru a sărbători această zi, tuturor televiziunilor de pe întreg mapamondul li s-a propus să facă schimb de emisiuni consacrate bazate pe problemele de pace, securitate, dezvoltare economică și socială.

Televiziunea de știri la nivel internațional

Prima televiziune de stiri a fost pornita de CBS ( Columbia Broadcasting System) in anul 1945 avandu-l pe moderator pe Douglas Edwards la “CBS TV News”.

În anul 1963 televiziunea și-a schimbat numele din CBS TV NEWS în CBS EVENING NEWS, nume ce a rămas până acum. Prima transmisie a televiziunii era reprezentată printr-un singur buletin de știri de 15 minute, însă în anul 1947 telespectatorii puteau urmari transmisia de două ori pe săptămână. Anul 1948 a adus telespectatorilor din întreaga lume o noua schimbare datorită CBS EVENING NEWS deoarece au trecut la emisie zilnică la finalul fiecărei zile, iar în fiecare sâmbătă seară la finalul buletinului de știri urma recapitularea evenimentelor importante din săptămâna aferentă.

În anul 1956, programul a fost primul ce putea fi înregistrat pe casete video, iar în același an s-a făcut prima transmisie color în regim de testare

În momentul de față cei de la Sky News ajută la transmiterea programului CBS în Europa, Africa și Estul Mijlociu între orele 2:30-5:30 a.m. GMT. În Australia, programul este difuzat zilnic pe Sky News Australia, iar în Japonia poate fi vizionat în cadrul BS-TBS, programul de știri matinale.

În perioada anilor 1948-1962 știrile au fost prezentate de Douglas Edwards. Televiziunea mai avea în grila de programe o recapitulare a știrilor din săptămâna în curs programată duminică seara. În anul 1950, programul de știri a fost redenumit „ Douglas Edwards with the news ”.

Douglas Edwards s-a născut la data de 14 iulie 1917 în Oklahoma, iar in 1932 s-a mutat în Alabama unde a intrat pentru prima oară în lumea media ca angajat al postului de radio WHET din localitatea Troy. În anul 1935 a fost angajat la postul de radio WAGF, Dothan pentru trei luni, apoi s-a transferat la WSB, Atlanta, în echipa știrilor pe postul de asistent editor de știri pentru Atlanta Journal.

În anul 1937 a urmat cursurile de journalism în cadrul University of Georgia Evening College. În anul 1987 a primit premiul „ The National Association of Broadcasters Radio Award ”, iar în 1990 a decedat din cauza cancerului.

În perioada anilor 1962-1981, Douglas Edwards a fost înlocuit de moderatorul Walter Cronkite, iar programul a fost redenumit din „ Douglas Edwards with the news ” în „ Walter Cronkite with the news ” până în anul 1963 când s-a trecut la denumirea zilelor noastre „ CBS Evening News ”.

Walter Cronkite s-a născut în data de 4 noiembrie 1916 în St. Joseph, Missouri. A abandonat Universitatea din Texas pentru a lucre la Houston Post în 1935. În timpul celui de al doilea război mondial a fost delegat pe frontal european pentru United Press. În anul 1950 s-a angajat la CBS News ca reporter pe domeniul politic până în anul 1962 când a devenit moderatorul buletinului de știri.

După retragerea sa din lumea televiziunii în anul 1982, a scris o serie de cărți bazate pe experiența sa în televiziune cum ar fi „ A Reporter’s Life ” în anul 1996 și „ Around America ” în anul 2001. În timpul carierei sale, moderatorul a câștigat numeroase premii precum:

Peabody Award de două ori

Emmy Awards (1981)

News World International Lifetime Achievement Award (2003)

Harry S Truman Good Neighbor Award ( 2004 )

Acesta a decedat la vârsta de 92 de ani în urma unui accident cardiovascular la data de 17 iulie 2009 în locuința sa din New York.

CBS Evening News a fost primul program transmis color în data de 19 August 1965 în regim de test, iar în anul 1966 s-a trecut în totalitate la transmisia color.

La pupitrul știrilor au urmat:

1981-1993: Dan Rather

„ Este unul dintre cei mai cunoscuți prezentatori de știri americani. Acesta a lucrat pentru CBS News timp de două decenii. Născut la data de 31 octombrie 1981 în Houston, Texas, a pornit de pe postul de reporter până la cel de moderator timp de două decenii. A demisionat din cadrul trustului CBS în urma unei povești neconfirmate legate de fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, George. W. Bush. Încă din adolescență a hotărât să devină jurnalist de presă scrisă, iar în cadrul universității Houston State a editat ziarul școlii, a urmat un internship pe post de reporter la Associated Press și United Press International, lucrând și part time la un mic post de radio local. În anul 1953 s-a licențiat în jurnalism, fiind primul membru din familia sa cu studii terminate.

A încercat să se înroleze în armata marină americană după terminarea școlii, însă a fost descalificat din cauza unei boli din copilărie. În anul 1954 a fost angajat la o stație locală de radio, KTRH deținută de Houston Chronicle, iar propia emisiune de radio a primit-o în singura lui zi liberă a săptămânii. În anul 1956 a devenit directorul la același post de radio . Cinci ani mai târziu a fost luat în vedere de cei de la CBS News în urma unei transmisii din timpul uraganului Carla și a fost promovat pe postul de corespondent. De pe acest post a reușit să fie primul jurnalist care a relatat asasinarea președintelui John F. Kennedy, fapt ce l-a dus mai departe în rolul de corespondent la Casa Albă în 1964. În timpul președinției lui Richard Nixon, a devenit cea mai cunoscută prezență jurnalistică datorită transmisiilor sale din timpul războiului din Vietnam și din timpul scandalului Watergate. Anul 2005 i-a adus o pauză dupa 24 de ani de activitate, însă în 2006 a revenit în televiziune cu propiul show de investigație Dan Rather Reporting. De-a lungul timpului a câștigat numeroase premii Emmy pentru cariera sa de jurnalist, dar și premiul Peabody. ”

1993-1995: Dan Rather și Connie Chung

„ Connie Chung a devenit în 1993 a devenit prima femeie de la pupitrul de știri, în același timp prima femeie asiatică de la pupitrul de știri. De-a lungul anilor a lucrat la cele mai importante televiziuni de știri internaționale precum CBS, ABC, NBC și CNN. S-a născut în data de 20 august 1946 în Washington D.C. A urmat cursurile Universității din Maryland până în 1969 și a lucrat ca reporter pentru prima oară la WTTG-TV, însă doi ani mai târziu a fost angajată la CBS NEWS pe postul de corespondent din Washington. Pe acest post a realizat un interviu în exclusivitate cu președintele Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon, în timpul cazului Watergate. Între 1976 și 1983 a lucrat în Los Angeles la un post afiliat CBS, KCBS. În 1983 s-a mutat la NBC unde a devenit și cea mai cunoscută jurnalistă în materie de știri. Deși a încercat să își deschidă propria emisiune de știri, însă nu a reușit așa că în anul 1997 a semnat un contract cu ABC unde a rămas până în anul 2002 când a plecat la CNN unde a rezistat doar un an. În anul 2006 a încercat să revină în televiziune cu un show alături de soțul ei, însă nu a durat mai mult de 6 luni.

La rândul ei, a câștigat premii Emmy și Peabody. ”

1995-2005: Dan Rather

2005-2006: Bob Schieffer

„ Este unul dintre jurnaliștii care au câștigat premiul Emmy de opt ori pentru teme politice, acesta făcând parte din echipa CBS încă din anul 1969. S-a născut pe data de 25 februarie 1937 în Texas. După licențierea în jurnalism din cadrul Universității Creștine din Texas în anul 1959 s-a înrolat în aviația americană unde a servit țara timp de 3 ani. A fost primul jurnalist al unui ziar care a relatat din Vietnam, însă în anul 1967 a trecut în lumea televiziunii ca moderator pentru WBAP-TV Dallas/Forth Worth, respectiv în 1969 la CBS News. Între 1970 și 1974 a transmis de la Pentagon, iar în următorii cinci ani a devenit corespondent pentru Casa Albă. În întreaga sa carieră a fost acreditat la cele mai importante instituții din Washington precum: Pentagon, Casa Albă, Congresul și Departamentul de Stat, unde a acoperit toate Convențiile Naționale atat democrate cât și republicane din 1972, intervievând toți președinții inclusiv Richard Nixon și a moderat trei dezbateri prezidențiale.

Chiar dacă și-a anunțat retragerea din viața publică în luna mai a anului 2015, CBS a anunțat în ianuarie 2016 că Bob Schieffer se va întoarce pe micile ecrane cu ocazia alegerilor din 2017. ”

2006-2011: Katie Couric

„ Născută în luna ianuarie a anului 1957 pe data de 7 ianuarie, Katie Couric a fost prima femeie care a moderat un buletin de știri de una singură. Și-a început cariera de jurnalist pe post de asistentă la ABC, apoi a plecat ca reporter la NBC unde a devenit o celebritate în lumea știrilor de televiziune. În anul 2006 a fost numită prima femeie de la pupitrul de știri ce a moderat de una singură întregul buletin de știri, iar în 2012 a devenit gazda talk show-ului Katie. Din 2014 pană aproape de prezent, Couric a fost angajată pe postul de moderator al știrilor globale pentru Yahoo.

Și-a încheiat studiile la Universitatea din Virginia în 1979 cu o licență în studii americane. Imediat după terminarea facultății, s-a mutat în Washington pentru a-și începe cariera de jurnalist. În anul 1988 a fost al doilea reporter de la Pentagon pentru biroul din Washington al NBC News. În următorii trei ani, a urmărit invazia Statelor Unite în Panama și războiul din Golful Piersic. ”

2011-prezent: Scott Pelley

„ Unul dintre cei mai importanți moderatori de televiziune, a intrat în echipa CBS în luna iunie a anului 2011. A acoperit de la știri naționale la politică și războaie. Sub conducerea lui, CBS Evening News a crescut în audiență timp de patru sezoane consecutiv. Până în prezent, a fost premiat cu numeroase premii precum:

Premiul The George Foster Peabody

Premiul Alfred I. duPont-Columbia Silver Baton

Premiul George Polk ( de două ori )

Premiul Emmy ( de cinci ori )

Premiul Edward R. Murrow ( de cinci ori )

Cele mai recente și importante producții au fost:

Reportaj din Iraq din primele linii despre lupta împotriva ISIS

Interviu cu Directorul FBI James Comey

Interviu cu asistentele care au tratat persoanele bolnave cu Ebola pentru prima oară în Statele Unite ale Americii ”

b) Televiziunea de știri la nivel național

În țara noastră, televiziunile de nișă, mai exact cele axate pe domeniu știrilor, au luat naștere după anii 2000. În anul 2001, primele televiuni de știri din România au luat naștere, acestea fiind Realitatea TV, membră a grupului Realitatea-Cațavencu. În primă fază, postul a fost unul generalist, însă în scurt timp, postul condus de Silviu Prigoană s-a reprofilat și s-a bazat pe transmisia programelor de tip informativ în regim 24/24, grila de programe beneficiind de o flexibilitate moderată în funcție de evenimentele ce au loc pe parcursul fiecărei zile.

B1 TV a fost lansat în anul 2001 ca un post generalist. Zece ani mai târziu, în luna mai, acesta a fost transformat într-o televiziune de știri cu o acoperire națională de 92%, în momentul de față fiind distribuit în toate rețelele de cablu analogic și satelit.

În anul 2005 a luat naștere postul de televiziune Antena 3, membră a grupului Intact, acest post fiind singurul afiliat la CNN International ( Postul secundar al rețelei CNN ). Fondatorul acestui post de televiziune este, Dan Voiculescu, cel care a fondat și restul televiziunilor din cadrul grupului Intact Media. În anul 2012, Antena 3, s-a situat pe ultimul loc în topul celor mai amendate televiziuni din România de către CNA ( Consiliul Național al Audiovizualului), pe celelalte locuri plasandu-se Antena 1 pe locul doi si OTV pe locul întâi.

România TV, a fost televiziunea de știri ce a încheiat ciclul televiziunilor din anul 2011, aceasta fiind deschisă de Sebastian Ghiță, fost angajat al Realitatea TV. În țara noastră au debutat cu numele de RTV , iar în data de 1 Decembrie 2011, acesta a devenit România TV.

Luna martie a anului 2012, a adus pe piața românească o nouă televiziune de știri membră a companiei RCS&RDS, Digi24 HD cu sedii regionale pe tot teritoriul țării:

Iași

Timișoara

Oradea

Galați

Brașov

Constanța

Cluj-Napoca

Craiova

Acest post de televiziune, a putut fi vizionat doar în grila de programe oferită de compania RCS&RDS, însă în anul 2014 a fost declarat liber de transmisie și a intrat în lista must-carry cât și în grilele companiilor concurente. Postul poate fi recepționat atât în format HD ( High Definition ) cât și în SD ( Standard Definition ).

Nici SRTV ( Societatea Română de Radiodifuziune) nu s-a lăsat mai prejos, iar la finalul anului 2008 s-a lansat TVR Info, care mai târziu, în anul 2012 în colaborare cu postul international EuroNews si postul german DW, ia naștere TVR NEWS.

c) Definirea conceptului de știre

„Știrea este genul ziaristic fundamental, fără de care comunicarea de masă, presa îndeosebi, își pierde rațiunea de a fi. Știrea este punerea în formă, prelucrarea și structurarea datelor unui eveniment real într-un discurs purtător de sens și materializarea acesstui discurs pe un suport media. Cu alte cuvinte, știrea este documentul obținut în urma trecerii unui eveniment real într-un eveniment mediatic.”

Acest gen jurnalistic este format din trei elemente:

Titlul: prezintă informația de bază ce urmează a fi dezvoltată

Lead-ul: toate informațiile din corpul știrii sunt comprimate în acest fragment al știrii

Corpul știrii: Prezintă informația regăsită în lead bazată pe mai multe informații aferente fiecărei situații

Lead Out: textul citit de un prezentator/reporter la încheierea știrii și face trecerea către subiectul următor.

Dacă mai sus, am prezentat structura unei știri la modul general, în cadrul unei televiziuni, diferența nu este foarte mare însă termenii tehnici ale componentelor își fac simțită prezența.

Lead-ul “este rostit de crainicul emisiunii și introduce materialul care urmează. Are o durată foarte scurtă, cuprinsă de cele mai multe ori între 5 și 15 secunde.” Reprezintă sumarul știrii prezentat de moderator înainte ca materialul montat să intre pe post și trebuie să răspundă la întrebările elementare încât să stârnească interesul publicului pentru a urmări în continuare programul informativ. Textul știrii este prezentat în general cu ajutorul unui prompter „numele în engleză al mărcii și termenul colocvial folosit pentru echipamentul prompterului. Acesta folosește oglinzi pentru a proiecta textul prezentatorului pe un ecran de sticlă, în fața lentilelor camerei TV Acest aparat îi permite prezentatorului să citească textul în timp ce se uită direct în cameră.”

Beta și VTR-ul reprezintă două lucruri diferite desi ele sunt folosite în același timp. Prima denumire cuprinde mai multe elemente precum stand-up, vox-uri, sincroane, cadre de ilustrare, sunete de ambianță, interviuri cu specialiști în funcție de subiectul știrii. Cele două denumiri reprezintă modalitatea prin care știrea ajunge la telespectator. Beta reprezintă dispozitivul pe care sunt captate imaginile și sunetele de pe teren, iar VTR-ul este dispozitivul care redă aceste imagini și sunete din regia de emisie către telespectatori în direct.

Beta în general cuprinde sincronul sau interviul cu persoane din domeniul prezentat în cadrul știrii în mod direct sau într-o oarecare măsură pentru a avea în material o părere specializată și voxurile reprezentate de discuțiile cu cetățeni în cazul în care subiectul îi interesează în mod direct sau indirect, cum ar fi modificarea unei legi.

Ambianța reprezintă unul dintre cele mai importante elemente din cadrul unei știri deoarece aceasta oferă telespectatorului o doză de realism, dar și o doză de implicare emoțională directă a telespectatorului prin intermediul echipei de filmare de la fața locului. Chiar dacă la montaj se vor selecta doar cadrele potrivite și ambianța potrivită pentru știrea respectivă, brutul de pe teren este mult mai bogat cu imagini.

Voice-over-ul este realizat după filmarea propriu-zisă și se realizează într-un studio de înregistrări după ce reporterul își redactează textul pentru cadrele de ilustrare. Acest voice-over ajută la plasarea în timp și spațiu a telespectatorilor, dar și la introducerea persoanelor ce urmează să vorbească în cadrul materialului dacă este cazul. Acesta mai are rolul de a da cât mai multe informații telespectatorului într-un timp cât mai scurt fără să îl plictisească sau să îi piardă atenția.

Musca reprezintă modalitatea de a lega două părți diferite din cadrul unui interviu mai lung pentru a introduce cele două fragmente în cadrul știrii. Acest procedeu este realizat la editare în momentul în care reporterul își realizează scriptul de montaj și alege din întregul brut anumite secțiuni.

În cazul în care în timpul buletinului de știri se petrece un eveniment important sau producătorul hotărăște că materialul beta are nevoie de mai multe informații, există posibilitatea să se apeleze la transmisiunea live în timpul jurnalului de știri. Un reporter și un cameraman sunt trimiși la fața locului pentru a interveni după materialul beta cu mai multe informații pentru a da sentimentul de complexitate a materialului și profesionalism.

Teaser-ul a devenit unul dintre cele mai des întâlnite elemente din cadrul unui buletin de știri cu rolul de a prezenta pe scurt la începutul jurnalului știrile ce urmează să fie aprofundate. Acest element este folosit în general în prime-time pentru a păstra telespectatorii în fața televizorului.

Prime-time-ul reprezintă momentul zilei în care postul de televiziune atinge numărul maxim de telespectatori. Tocmai de aceea se apelează la teaser, elementul prezentat anterior, pentru a păstra audiența.

În cadrul știrilor întâlnim întotdeauna burtierele. Acestea reprezintă un „mod convențional de a introduce un participant la un program de televiziune prin supraimprimarea numelui pe imaginea persoanei, în partea a treia de jos a imaginii.” În montajul fiecărei știri întâlnim fiecare tip de burtieră:

Burtiera de titlu pe care apare titlul știrii

Burtiera de nume și funcție pe care apare numele complet și funcția oficială a celui care răspunde la întrebările jurnalistului

Burtiera realizatorilor pe care apara numele celor care au lucrat la material

Burtiera pe care apare rezumatul știrii în maxim două sau trei fraze

Fiecare știre trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

Cine?

Ce?

Cand?

Unde?

Cum?

De ce?

În medie o știre de televiziune durează aproximativ 3 minute, timp în care sunt prezentate informațiile aferente subiectului ales însoțite de cadre de acoperire, acestea provenind din arhiva sau sunt filmate de cameramanii prezenți la fața locului ori de martori dacă este cazul.

Există mai multe tipuri de știri în funcție de anumite criterii:

Perisabilitate

Continut

Momentul difuzării

Durata

Raportul dintre informația vizuală și cea verbală

În funcție de perisabilitate, știrile de televiziune se împart în două categorii:

De actualitate imediată ( hard news )

De o actualitate mai îndelungată ( soft news )

În funcție de conținut știrile se pot clasifica în funcție de domeniile din care fac parte.

În funcție de momentul difuzării, acestea se împart in 3 tipuri:

Post factum: situații încheiate

În evoluție: fapte aflate în curs de desfășurare

Anticipatoare: anunță evenimente viitoare

În funcție de durata lor, știrile de televiziune se pot grupa în trei categorii:

10-30 secunde: evenimentul este doar enunțat fără alte inserturi

30 secunde – 2 minute: știrea obișnuită

2 minute – 5 minute: știrea dezvoltată

În funcție de raportul dintre informația verbală și vizuală:

Imagini comentate ( se prezintă locul incidentului, personaje principale sau martori dacă există și ce anume s-a întâmplat )

Comentariu ilustrat cu imagini din arhivă ( deși ajută la înțelegerea de către telespectatori a știrii, imaginile ar putea însoți orice alt subiect pe aceeași temă)

Comentariu însoțit de imagini fără o legătură strictă cu subiectul ( exemplu: oameni traversând strada )

“O știre nu este doar o sumă de informații. O știre este o viziune, cultural determinată, asupra unor informații.”. Televiziunea, la rândul ei, la fel ca și presa scrisă și radioul, a produs din știrea de bază mai multe tipuri după cum am precizat și mai sus. Stoian Marin, în cartea sa, spunea că „Știrea este genul ziaristic fundamental, fără de care comunicarea de masă, presa îndeosebi, își pierde rațiunea de a fi. Știrea este punerea în formă, prelucrarea și structurarea datelor unui eveniment real într-un discurs purtător de sens și materializarea acesstui discurs pe un suport media. Cu alte cuvinte, știrea este documentul obținut în urma trecerii unui eveniment real într-un eveniment mediatic.” “ Ea este, de asemenea, ceva proaspăt, ceva despre care nu s-a mai auzit, și, în special, ceva care reprezintă interes pentru cititori.” Interesul publicului este întotdeauna pus pe primul loc atunci când se alege difuzarea sau nedifuzarea unei știri, desi există și subiecte care nu prevalează interesul publicului “știrea despre divorțul a doi scriitori faimoși nu este în interesul publicului, dar, cu siguranță, este de interes pentru public.” În general, știrea de televiziune se bazează pe aceleași principii de construcție, însă dacă analizăm într-un mod subiectiv, știrea de televiziune poate fi definită ca și “o relatare audio-vizuală succintă despre un fapt, o problemă sau o situație, de actualitate, ce interesează un număr mare de persoane.”

d)Particularitățile știrii de televiziune în comparație cu alte genuri

Chiar dacă știrea poate fi de mai multe feluri și împărțită în mai multe categorii sau domenii, majoritatea oamenilor din domeniu susțin că știrea poate fi împărțită în două categorii în funcție de tematică și mediul de difuzare. Prin mediul de difuzare se pot întelege mai multe lucruri, însă sensul de bază este definit prin orientarea sau specificul postului de televiziune, acesta fiind generalist sau de nișă. Din punct de vedere al tematicii, știrea poate fi de trei feluri:

Sportivă

Economică

De eveniment

În cazul în care ne raportăm la mediul de difuzare, știrea poate fi:

De agenție de presă

De presă scrisă

De radio

De televiziune

Știrea de presă scrisă “suportând concurența radioului și a televiziunii, este obligată să pună accentul pe răspunsurile la întrebările DE CE și CUM. Ea este ținută: să sublinieze acele elemente ale evenimentului care nu pot fi transmise prin intermediul radioului sau al televiziunii; să facă delimitări, comparații cu evenimente similare, să evidențieze antecedentele, implicațiile, perspectivele evenimentului; să explice de ce și cum a fost posibil evenimentul relatat. Îndeplinirea acestor deziderate este avantajată de faptul că, spre deosebire de știrea radio sau știrea de televiziune, știrea de ziar poate fi recitită, adnotată sau comentată pe bază de text.”

Știrea de radio are un avantaj enorm în fața presei scrise deoarece aceasta poate relata un eveniment sau o întâmplare de interes public, față de presa scrisă care la rândul ei, poate relata același eveniment abia în ediția următoare în variantă print dacă evenimentul nu este unul anunțat sau organizat, însă și atunci pot apărea diverse incidente ce îi pot periclita apariția în variant tipărită. . “Întrucât nu are titlu, știrea radiofonică este ținută să acorde o importanță deosebită introducerii (lead-ului), care trebuie să își asume și funcția de invitație la audiere”

“Știrea de televiziune este singura știre care beneficiază de serviciul a trei componente principale: imaginea, cuvântul și sunetul, de unde și impactul său foarte puternic asupra publicului”. “Știrile de televiziune dezvăluie evenimentele imediat și în mod obiectiv, într-o formă neutră și transparentă de comunicare.”

Capitolul 2

Rolul mass media

În societatea noastră, mass-media a devenit un element esențial în viața fiecărei persoane. De-a lungul timpului, aceasta a devenit o putere indispensabilă de viața societății fiind cea mai ieftină și accesibilă sursă de informare și divertisment. Într-un stat democratic, mass media are rolul de a informa, comenta, critica și de a distra publicul larg fiind numit și „ centrul vital al vieții publice ”.

Termenul de „ mass-media” s-a format din cuvântul anglo-saxon „mass” în sensul de masă și i s-a adăugat termenul din limba latină „ media ” însemnând „ mijloace ”. În concluzie, mijloacele media sunt definite ca „ suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu de indivizi ”. Un alt element important din cadrul mass-mediei este canalul de transmitere. Prin dezvoltarea tehnologiei și respectiv, a apariției audio-vizualului, transmiterea informației a dus la un proces mult mai rapid de la emițător către receptori. Posibilitatea de a transmite în direct anumite evenimente dorite și considerate importante pentru publicul țintă a fiecărei instituții mass-media a provocat o oarecare dependență în funcție de preferințele fiecărui urmăritor.

În funcție de nevoile cetățenilor, funcțiile se pot împărți în mai multe categorii:

Funcția de informare

Această funcție este una dintre cele mai importante și cele mai întâlnite funcții îndeplinite de către mass-media. Rolul instituțiilor media este de a obține informația ce prevalează interesul public și de a o furniza mai departe publicului consumator.

Funcția de comunicare

Mass-media răspund nevoii oamenilor de comunicare, integrare socială și implicare în comunitate. Indiferent dacă informația este una locală, regională, națională sau globală, punctul comun este redat de proximitatea informațională și rapiditatea propagării informației cum ar fi sloganul unei campanii publicitare sau o știre de ultimă oră. În oricare dintre aceste contexte, unul dintre efectele mass-media este de a ajuta la dezvoltarea relațiilor interumane și interculturale.

Funcția educativ-culturală

Rolul social al familiei și al instituțiilor de învățământ este întâlnit și în cadrul producțiilor audio-vizuale și scrise de tip jurnalistic. În teorie ele transmit valori și modele culturale ale societății în funcție de profilul instituției și profilul publicului țintă. Mijloacele media transmit mituri, tradiții și principii „ care îi conferă individului o identitate etnică sau națională ”.

În momentul de față, producțiile de tip cultural reprezintă un mic procent în grila de programe, excepție făcând instituțiile specializate și orientate pe acest domeniu pentru acest tip de public, iar alegerea urmăririi unui tip de program rămâne la latitudinea fiecăruia în funcție de propriile valori, principii și interese.

Funcția de interpretare

Informațiile trec prin mai multe procese de triere înainte de a fi prezentate publicului consumator. În primul rând, selecția se face după anumite criterii, apoi sunt alese în funcție de importanța sau urgența lor. Cu timpul au apărut genuri jurnalistice ce au oferit telespectatorilor și ascultătorilor oportunitatea de a-și face o părere de ansamblu pe baza unui subiect comentat de așa ziși „ specialiști ” dar și de a intra în legătură directă pentru a-și exprima opinia personală legată de subiectul analizat și comentat atât prin telefon cât și prin intermediul echipelor de pe teren.

Funcția de divertisment

Indiferent dacă este vorba de un film, emisiune de televiziune sau un program radio, mass-media a devenit cea mai accesibilă formă de divertisment pentru publicul larg. Dacă în anii precedenți, programele de divertisment puteau fi urmărite sau ascultate într-un context redus doar la televizor sau radio, în zilele noastre dezvoltarea tehnologiei oferă șansa fiecărui deținător a unui device electronic de orice tip aproximativ să acceseze conținut multimedia ( video, audio, scris sau toate cele 3 la un loc ) acest lucru fiind inclus în activitățile de petrecere a timpului liber.

În anul 1987, Denis Mcquail, susținea că funcțiile mass-media sunt împărțite în două mari categorii:

Pentru societate:

De informare

De continuitate

De mobilizare

De divertisment

De socializare

Strict pentru propria persoană:

De informare

De integrare socială

De divertisment

De identificare a subiectului cu propria persoană

În concluzie, mass-media de-a lungul timpului a reușit și reușește din ce în ce mai mult să mențină și să dezvolte roluri importante în dezvoltarea societăților în care activează, aceasta trebuie să atingă și să prezinte în mod obiectiv subiecte cât mai importante pentru publicul larg, iar prin dezvoltarea tehnologiei reușește să ajungă din ce în ce mai ușor la publicul țintă.

Capitolul 3

Producția de televiziune

Rolul funcțiilor din cadrul unei redacții de știri

Indiferent dacă vorbim despre o redacție de știri din România sau o redacție de știri din afara țării, principiul de bază este unul comun: transmiterea informației în cel mai scurt timp posibil către publicul larg. Principala diferență o face însă volumul de lucru. “Un department de știri dintr-o televiziune își propune să transmită imagini de ultimă oră cât mai repede posibil, fiind vorba despre un mediu extrem de competitiv, deoarece concurența dintre televiziunile de știri este foarte mare.”

În teorie, o redacție de știri este condusă de un redactor șef care coordonează activitatea departamentului de știri, stabilește editarea și reprezintă omul de legătură dintre redacția de știri și administrația postului de televiziune.

Postul de E.O.D ( Editor of the Day ) este unul dintre posturile din departamentul tehnic și reprezintă principalul editor ce stabilește programul pentru ziua respectivă și linia editorială. În subordine se află producătorii și editorii fiecărui buletin de știri dar și departamentele de știri. Aceste departamente sunt împărțite în funcție de domeniile de activitate și interes precum:

Economic

Social

Sport

Cultural

Eveniment

Extern

Meteo

În cazul televiziunilor de știri din țara noastră există și un department ce se axează pe activitatea echipelor din teritoriu ce transmit știri din zonele în care televiziunea respectivă are trimise sau angajate echipe pentru furnizarea de informații de interes public local sau regional. În principiu, televiziunile de știri au o echipa de filmare formată dintr-un reporter și un operator în fiecare județ, dar mai există și cazuri în care o echipă se ocupă și de județele învecinate dacă este cazul.

Departamentul ce se ocupă de arhivă reprezintă unul dintre cele mai importante departamente din cadrul unei televiziuni de știri deoarece poate pune la dispoziție atât cadre de ilustrare pentru diverse știri provenite din surse externe fara acoperire video sau foto. În același timp acesta poate pune la dispoziție departamentului de știri sau documentariștilor material ce le pot ușura munca și pot duce la eficientizarea procesului de construire a buletinului de știri.

„ Editorii sunt persoanele care alcătuiesc jurnalele și corectează știrile…le editează, pentru că nu le verifică doar din punct de vedere gramatical, ci le modifică, astfel încât să fie scrise inteligibil pe întelesul publicului, atractiv. ”.

Redactorul are rolul de a scrie știrea pe baza unui material deja filmat, însă decizia de intrare pe post o are la final editorul. În unele redacții de știri responsabilitatea trierii știrilor este împărțită între producătorul general și un editor care stabilesc împreună de comun acord ce materiale intră pe post, când intră pe post și în ce ordine intră.

Producătorul este „ persoana ce lucrează pentru o instituție de televiziune sau pentru o companie de producție independentă și care este responsabil de buget, de planificarea și realizarea unui program TV sau a unei serii de programe. ”.

Editorii de montaj au rolul de a monta porțiuni din cadrele realizate de echipele de pe teren pentru difuzarea acestora ca produs finit.

Departamentul tehnic, este din nou la fel de important deoarece fără cei care lucrează aici, televiziunea nu ar mai exista. Cabina de emisie este locul în care „ regizorul, inginerul de mixaj și supervizorii de imagine și de sunet monitorizează filmarea unui program. În același timp ei controlează mișcările peratorilor de cameră, ale tehnicienilor de sunet, ale invitaților și ale celorlați membri ai echipei. ”

Regizorul “ persoană responsabilă pentru procesul creativ de transformare a unui scenariu sau a unei idei într-un program final ”, este înlocuit la știri de regizorul de emisie. Acesta se ocupă de tot ce înseamnă transmisia live a jurnalului de știri de care răspunde, de modul în care se filmează și înregistrările realizate.

Cameramanii fac parte tot din departamentul tehnic și sunt cei care însoțesc reporterii pe teren în general, pentru a filma, însă există și cameramani de studio care se ocupă doar cu filmarea în regim live sau cu emisiunile înregistrate doar în studio.

În cazul unor redacții de știri există și documentariști care au rolul de a aduna informații pentru subiectele importante ce urmează sa fie difuzate în buletinele de știri sau date statistice ce ar putea ajuta la prezentarea unei știri vagi din lipsă de informații din partea oamenilor/autorităților implicate cel puțin dacă este vorba de o știre importantă ce necesită o difuzare în cel mai scurt timp pentru a câștiga audiență din partea telespectatorilor și din cauza concurenței acerbe bazată pe un singur principiu: difuzarea unei informații în cel mai scurt timp și dacă se poate, înaintea concurenței, principiu ce poate fi definit printr-un singur cuvânt, exclusivitate. Aceștia mai au rolul de a urmări concurența și subiectele difuzate de aceștia și de a păstra lista de contacte.

Asistentul de sunet are rolul de “a pregăti materialul de înregistrare a sunetului și de a supraveghea calitatea înregistrărilor.”

Regizorul de platou este cel care ține legătura cu angajații din cabina de emisie, sunetiștii și luminiștii. Operatorul de grafică este cel care face posibilă apariția titlurilor știrilor pe burtiere în timpul emisiei. Operatorul VTR sau de play out este cel care pregătește materialele pentru emisie, iar operatorul de prompter este cel care se ocupă de viteza textului citit de moderator.

Rolul televiziunii de știri

Chiar de la începuturile televiziunii, programele informative au avut un rol elementar și major în fața publicului larg. De la relatarea unor războaie sau situații tensionate până la evenimentele de cultură sau divertisment, știrile au fost și sunt cel mai accesibil mod de a te informa și de a fi la curent cu tot ce se întâmplă în lume. Dacă înainte de anii 90, tehnologia asigura o transmisie pe un teritoriu redus sau reușea să se întindă doar la nivel național. În momentul de față tehnologia oferă șansa de a transmite pe întregul mapamond, tocmai de aceea munca de jurnalist a devenit atât ușoară din punct de vedere tehnic cât și grea deoarece publicul are din ce în ce mai multe așteptări din partea producțiilor de televiziune în special când vine vorba de calitatea imaginii, dar și complexitatea, corectitudinea și promptitudinea informației. În ultimii ani, au apărut pe piața media conceptele de televiziune de știri axate în principiu doar pe informarea publicului cu buletine de știri dese în grila de programe, dar și emisiuni axate pe investigații de lungă sau de puțină durată din care pot produce una sau mai multe știri, mai mult sau mai puțin importante atât pe plan național cât și pe cele regionale și locale în funcție de interesele televiziunii în cauză deși în teorie o instituție de presă ar trebui să fie obiectivă și să prezinte faptele concret fără alte influențe. Alegerea știrilor și durata lor în funcție de importanță se mai realizează punând în balanță și publicul țintă urmărit pentru audiență.

Chiar dacă în Statele Unite ale Americii, prima televiziune de știri a luat naștere în anul 1945, iar în România a mai durat 56 de ani până la apariția primei televiziuni de știri, respectiv Realitatea TV în 2001, buletinele de știri au fost cele mai urmărite programe de televiziune din grila indiferent de televiziune. De-a lungul timpului oamenii au simțit nevoia de informare continuă în legătură cu tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, iar televiziunile de știri au luat naștere în urma acestei nevoi ce nu mai putea fi satisfăcută cu mici buletine de știri ce durau în medie de la 20 de minute până la o oră în momentul de față.

În concluzie, televiziunea de știri are rolul de a fi un real informator din toate domeniile urmărite în funcție de politica editorială și de publicul țintă. Acest tip de televiziune urmărește să fie la curent cu tot ce se întâmâmplă atât la nivel național cât și internațional, indiferent dacă subiectele sunt pozitive sau negative. În ultimii ani, televiziunile de știri românești și-au luat în mare parte rolul de investigator în diverse cazuri, încercând cu tărie să mențină titulatura presei „ câinele de pază al democrației ”, acest fapt ducând și la sesizarea autorităților în urma investigațiilor făcute de jurnaliști. Știrile prezentate în cadrul televiziunilor de știri în teorie trebuie să urmărească interesul public și să se bazeze pe dreptul la liberă exprimare.

Conform codului deontologic al jurnalistului revizuit ultima oară în anul 2009 jurnalistul „își va exercita profesia în scopul servirii interesului public conform propriilor sale conștiințe și în acord cu principiile prevăzute de normele profesionale”.

O altă întrebuințare a televiziunii de știri este cea de interpretare a subiectelor pentru o mai bună înțelegere a subiectului de către public. “Textele jurnalistice oferă atât datele concrete, cât și înțelesul ce poate fi atribuit evenimentelor sau stărilor prezentate. Așadar, odată cu faptele, ele oferă și o interpretare a acestora.”

c)Departamentul online

Site-urile și platformele online au luat naștere în ultimii ani datorită evoluției tehnologiei care a acaparat piața media și a obligat într-o oarecare măsură toate instituțiile media sa îsi mute cel puțin o parte din conținut în mediul online. Dacă la începuturile anilor 2000 site-urile nu erau foarte dezvoltate, după anul 2010 publicul a avut mai multe pretenții de la trusturile media. Datorită apariției smartphone-urilor, tabletelor și nu numai, trusturile au fost nevoite să își dezvolte site-urile pentru ca publicul să acceseze conținuturile mutimedia de pe orice tip de gadget în cel mai scurt timp.

Majoritatea televiziunilor au rămas la conceptul de site basic în care se pot regăsi știri de tip text însoțite de fotografii din arhivă sau realizate de la fața locului și uneori clipuri de câteva secunde sau chiar montaje pe care publicul le poate viziona și în timpul buletinelor de știri. Marile trusturi de televiziune au construit platforme online de tip „ bibliotecă ” unde utilizatorii pot urmări arhiva completă contra unei taxe lunare, de exemplu: Antena Play.

Antena Play este o platformă online unde utilizatorul poate regăsi emisiunea preferată produsă de cei din trustul INTACT Media și nu numai, din pachet făcând parte și pachete de televiziune pentru copii. Taxa lunară este în valoare de 10 lei și îți asigură accesul pe platformă de pe maxim 3 dispozitive diferite. Contra acestei taxe, utilizatorul mai are diverse avantaje cum ar fi, apariția pe platformă a programului preferat cu 12 ore înainte ca aceeași ediție să apară la televizor.

Digi 24, una dintre cele mai noi televiziuni de știri apărute pe piața media din România a adus în mediul online un nou concept de știri, mai exact jurnalul de știri exclusiv online. Cei de la PRO TV deși nu se încadrează în categoria televiziunilor de știri, au preluat modelul celor de la BBC atunci când transmisiile live pe cea mai folosită rețea de socializare din România luau amploare, moderatorii buletinelor de știri intrau live pe rețeaua de socializare Facebook cu 30 de minute înainte de ora fixă a buletinului de știri și discutau cu oamenii din redacție despre subiectele ce vor urma să fie prezentate. În acest fel, cei din publicul larg puteau afla dinainte subiectele importante ale zilei și puteau vedea cine s-a ocupat de un subiect preferat sau opinia directă a jurnalistului. Transmisiile live din social media, oferă telespectatorilor o șansă neîntâlnită până acum în transmisiunile directe, oamenii acum pot interacționa direct cu moderatorul sau realizatorul materialelor, își pot exprima opinia și pot primi răspuns imediat fără a mai fi nevoiți să contacteze redacția prin intermediul telefonului sau a altor căi de comunicare ce îngreunau procesul de feed-back și interacțiunea dintre public și jurnalist.

O dată cu deschiderea acestui mediu nou la care televiziunile și orice trust media a fost nevoit să se adapteze, a adus și noi locuri de muncă atât temporare cât și contracte cu termen nedeterminat. Fiecare televiziune a trebuit sa angajeze la rândul ei, graficieni, tehnicieni și dezvoltatori care să se asigure de bunul mers al site-ului, de funcționalitatea sa atât pe timp de noapte cât și pe timp de zi, iar dacă apare o problemă sau o eroare, intervenția de rezolvare a situației să fie cât mai rapidă.

Graficienii au rolul de a construi o interfață cât mai placută și cât mai intuitivă pentru utilizatori. Ei se ocupă în general atât de grafica site-ului cât și de grafica ce apare în cadrul transmisiunilor televizate. În cazul trusturilor mai mari, departamentul de grafică este împărțit pe atribuții în graficienii pentru televiziune și cei pentru online. Încărcarea materialelor multimedia pe site se face de multe ori de către reporterul de pe teren, după ce trece de acceptul redactorului și a editorului chiar dacă textul de pe site este luat integral din textul pentru știrile televizate.

Mediul online, mai ales rețeaua de socializare Facebook, una dintre cele mai folosite rețele de social media din țara noastră a devenit o nouă metodă de promovare a subiectelor importante ce urmează să poată fi urmărite în cadrul buletinelor de știri. Reporterii postului de televiziune Antena 3 au început la un moment dat să filmeze mini-clipuri cu subiectele ce erau pregătite de ei în ziua respectivă și invitau utilizatorii de Facebook să urmărească buletinele lor de știri de pe parcursul zilei. Aceste transmisii live în social media a ajutat televiziunile să economisească timp, bani, oameni și să prioritizeze toate aceste resurse importante către cazuri mult mai importante. În mediul online diverse subiecte au fost prezentate cu ajutorul unei persoane cu un telefon mobil cu o conexiune stabilă la internet deoarece era un subiect important pentru o parte dintre telespectatori cu un anumit interval de vârstă ce au renunțat oarecum să urmărească programele televizate în favoarea timpului petrecut online, dar nu atât de important încât să fie trimis un car de transmisie cu reporter și cameraman care la rândul lor să ocupe spațiu de emisie inutil în timp ce un alt subiect mult mai important ar putea fi pierdut.

Dezvoltarea mediului online a fost și este benefic pentru publicul larg deoarece nu a mai fost legat de un dispozitiv fix. În momentul de față, majoritatea oamenilor dețin un telefon de tip smart sau un gadget electronic prin care să poată accesa și reda conținut de mică sau lungă durată. De la un text scurt, până la un produs video complex cu intervenții de mică sau de lungă durată aproape orice persoană poate fi la curent cu tot ce îl interesează și cu tot ce se întâmplă în jurul său fără prea mult efort sau fără prea multe resurse tehnice și financiare.

d) Tehnici de realizare a unei știri de televiziune și filmarea acesteia

Într-o redacție de știri, ședințele de redacție se organizează în partea a doua a zilei pentru a pregăti subiectele de a doua zi. La ședință participă redactorul șef, producătorii buletinelor de știri și reporterii ce vin cu propuneri pentru ziua următoare. În cazul în care discutăm de redacții mari de știri, la ședințe vor veni responsabilii de pe fiecare departament cu subiectele venite de la reporteri. Filtrarea subiectelor se face pe baza principiilor redacționale a fiecărei instituții, în funcție de cât de mult prevalează interesul public și desigur, depinde de câtă audiență poate aduce în cadrul buletinului de știri, audiență care la rândul ei ajută la notorietatea buletinului de știri. Toate acestea îmbinate trebuie să se apropie cât mai mult de funcțiile mass-media ce sunt percepute ca și “consecințe conturate în urma corelării dintre nevoile societății și oferta mass-media”. Propunerea unui subiect în cadrul redacției de știri trebuie să atragă în primul rând atenția participanților de la acea ședință, aceștia fiind de fapt primul „ public ”.

De cele mai multe ori, subiectele jurnaliștilor vin din partea surselor, atât oficiale cât și neoficiale. Jurnalistul, ca reporter, răspunde de adunarea și transmiterea de informații.” Dacă discutăm despre o sursă oficială, aceasta poate fi reprezentată în general de un reprezentant oficial al unei instituții, raportându-ne în acest caz la purtătorul de cuvânt. Dacă ne raportăm la o sursă neoficială, aceasta poate fi reprezentată de orice persoană din cadrul unei instituții sau a unui caz de interes public chiar dacă persoana este implicată în mod direct sau indirect.

Deobicei, sursa neoficială optează pentru păstrarea anonimatului deoarece aceasta de multe ori oferă informații valoroase ce pot schimba o simplă știre într-o investigație de succes. Aceasta poate aduce la lumină informații mușamalizate sau informații pe care publicul ar trebui să le cunoască, însă din diverse motive, subiective sau obiective, lucrul acesta nu se întâmplă. Indiferent de categoria surselor de care discutăm, jurnalistul este nevoit să construiască și să mențină legături cu persoanele din conducerea instituțiilor de care este responsabil, aici ne referim atât la purtătorii de cuvânt sau echipa departamentului de comunicare cât și la oamenii ce conduc acea instituție. Credibilitatea surselor neoficiale o stabilește jurnalistul în funcție de informațiile primite și de valoarea lor informațională. În cazul în care, jurnalistul primește o informație neoficială și neconfirmată de încă două surse sau o sursă oficială, rămâne la latitudinea fiecăruia dacă dă informația mai departe cu speranța de a prinde exclusivitate pe acest subiect, dar cu riscul de a da mai departe o informație falsă ce ar putea aduce prejudicii de imagine, morale și financiare atât jurnalistului în cauză cât și instituției de presă la care lucrează acesta. “Pentru comunicatori, credibilitatea este importantă… Este cel mai important lucru pe care îl au… Dacă nu am avea încredere în cele ce apar în mass-media, de ce ne-am cheltui banii și timpul pentru a cumpăra și citi ziarele?”

“Mijloacele de comunicare și-ar îndeplini rolul democratic, pe de o parte, dacă atunci când relatează despre fapte ce țin de domeniul public, jurnaliștii ar respecta etica profesională a obiectivității.” În teorie, obiectivitatea este principiul pe care îl întâlnim în fiecare material prezentat în cadrul buletinelor de știri și cel mai important element în munca unui jurnalist. În cazul în care un jurnalist ajunge să prezinte material ce ascund alte interese decât cel al publicului, iar telespectatorii sesizează acest lucru, acesta riscă pierderea credibilității iar imaginea postului de televiziune are de suferit deoarece imaginea acestuia este asociată cu redacția la care lucrează în viața de zi cu zi. „Jurnaliștii de presă scrisă și din audiovizual trebuie să aibă credibilitate. Fără credibilitate, jurnalistul își pierde cititorii și ascultătorii- pierzându-și astfel ratiunea existenței sale.”Dr. Frank Deaver, în cartea sa „ Etică în Mass media ” a definit cinci criterii prin care publicul poate analiza credibilitatea media:

Credibilitatea unui subiect

Credibilitatea sursei

Credibilitatea mass-media în general

Credibilitatea instituției

Credibilitatea persoanei care transmite mesajul, în cazul nostru aceasta fiind reprezentată de reporter

După stabilirea subiectelor ce urmează a fi prezentate a doua zi, pasul următor îl reprezintă realizarea în sine a materialului. Din acest punct, totul ține de reporter și de cameraman care se ocupă de pregătirea materialului în timp util pentru a putea fi difuzat în buletinul de știri stabilit. Uneori jurnalistul se poate lovi în realizarea unui material de anumite piedici cum ar fi, necesitatea unor aprobări de filmare ce trebuiesc luate cu cel puțin 12 ore înainte de filmarea propriu-zisă, însă și interviurile necesare pentru realizarea subiectului ar trebui pregătite cu cel puțin 24 de ore înaintea filmării pentru a nu risca pierderea subiectului din cauza indisponibilității unor persoane cauzate de programul de lucru al acestora.

Pentru ca materialul să fie construit corect după dorința reporterului de a sublinia anumite fapte din cadrul subiectului, acesta trebuie să comunice corect cu editorul de imagine/cameramanul. Deși cameramanul e obligat să știe toate detaliile tehnice pentru o filmare și reporterul la rândul lui ar trebui să aibă cunoștințe cel puțin minimale despre tipurile de încadaraturi.

În cazul știrilor de televiziune cele mai înâlnite cadre sunt cadrele de ilustrare. Durata lor poate atinge o durată între cinci și șapte secunde și sunt folosite în montaj pentru a reda cu imagini concrete textul auzit de telespectatorul prin intermediul voice-over-ului în general sau atunci când reporterul introduce un angajat al unei instituții publice. În cazul acesta, editorul de imagine va trebui să aibă cadre cu instituția respectivă/clădirea sau fragmente video din timpul interviului. Un alt tip de încadrare întâlnită în cadrul buletinelor de știri este cadrul în mișcare, numit și panoramarea. Aceasta este definită drept “cadru în care camera, montată pe un trepied sau pe un cărucior, este mișcată orizontal de la dreapta la stânga, sau de la stânga la dreapta. Termenul derivă din cuvântul panoramă ce sugerează un câmp vizaul larg pe care o panoramare îl poate dezvălui.” Acest tip de cadru are o durată mai lungă față de cel prezentat anterior.

Dacă discutăm de un subiect social din care telespectatorul ar trebui să simtă emoție se va folosi în realizarea materialului cadrul de tip gros-plan “cadru de cameră în care ecranul este umplut de fața și gâtul unei persoane, apărând doar partea de sus a umerilor. Gros-planurile pot de asemenea să prezinte detaliile ale unui obiect sau loc.” Acesta la rândul lui poate fi urmat de un cadru detaliu pentru a transmite cât mai multă emoție.

Alte cadre întâlnite în cadrul buletinelor de știri pot fi:

Plan întreg- „cadru ce arată înreaga persoană într-un câmp larg, incluzând decorul și fundalul.”

Plan mediu- „cadru cu jumătatea de sus a unei persoane, partea de jos a fremului întinzându-se de-a lungul taliei.”

Plan principal de montaj- „Plan larg într-o producție de televiziune ce include toate acțiune principale dintr-o scenă.”

Plan, contraplan- „convenție de a alterna un cadru al unui personaj cu un cadru cu alt personaj într-o scenă, producând o mișcare de înainte înapoi, care reprezintă vizual interacțiunea lor.”

Prim-plan- „încadratură foarte des folosită la interviurile de televiziune realizate în studio și în show-urile de discuții. Este un cadru mai larg decân cu close-up și include capul și umerii subiectului. Partea de jos a cadrului se întinde de-a lungul liniei buzunarului de sus a sacoului uni bărbat.”

Cadru de legătură- „într-un dialog ficțional sau într-un interviu, cadrul care nu include oameni vorbind. Cadrele de legătură, de multe ori constau în detalii ale locației sau ale intervievatului (cum ar fi mâinile)”

Cadru subiectiv: „cadru în care camera este plasată în (sau foarte aproape de ) poziția din care un personaj văzut anteror s-ar fi putut uita”

Cadru plan puternic plonjat- „Cadru oferit de camera așezată mult mai sus decât linia ochilor din acțiunea respectivă”

Racursi- “cadru oferit de o cameră plasată mai jos de linia ochilor, privind în sus înspre subiect. De cele mai multe ori oferă impresia de forță a subieczului respectiv.”

Contraplan al intervievatorului- „în interviurile de televiziune, cadre cu intervievatorul ce reacționează prin limbaj nonverbal (de regulă dând din cap) la răspunsurile intervievatului”

Reconstituirea este una dintre cele mai întâlnite tehnici grafice de transmitere a unei informații pentru ca telespectatorul să înțeleagă mai ușor ce s-a petrecut la fața locului atunci când nu există imagini surprinse de camerele de supraveghere. Conform regulilor Consiliului Național al Audiovizualului, aceste fragmente sunt marcate și se specifică clar atât vocal cât și în scris că nu reprezintă decât o reconstituire a faptelor.