Istoricul Culturii Ciupercilor Pleurotus
CUPRINS
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
1.1. Motivare alegere tematică
1.2. Istoricul culturii ciupercilor Pleurotus
1.3. Importanța culturii ciupercilor Pleurotus
1.3.1. Valoarea terapeutică, alimentară și economică a ciupercilor Pleurotus
1.3.2. Specii și hibrizi de ciuperci Pleurotus cultivate în România
CAPITOLUL 2
NOȚIUNI TEORETICE DESPRE CULTIVAREA CIUPERCILOR PLEUROTUS
2.1. Încadrarea sistematică a ciupercilor Pleurotus.
2.2. Factorii de microclimat pentru cultura ciupercilor Pleurotus.
2.3. Tehnologii de cultură a ciupercilor Pleurotus
2.4. Spații de cultură ( clădiri)
2.4.1. Tipuri de spații
2.4.2. Amenajarea spațiului de cultură
2.4.3. Pregătirea spațiului
2.5. Substratul de cultură ( compostul)
2.5.1. Pregătire substrat
2.5.2. Rețete de substrat
2.6. Însămânțarea substratului
2.6.1. Procurarea miceliului
2.6.2. Incubarea miceliului
2.6.3. Fazele incubării
2.6.4. Fructificarea
2.7. Recoltarea
2.7.1. Verificarea calității ciupercilor
2.7.2. Ambalarea și transportul ciupercilor
2.7.3. Evacuarea substratului
2.8. Tehnologia de cultură a ciupercilor Pleurotus pe butuci de lemn și rumeguș
2.9. Boli și dăunători
2.10. Măsuri de protecție a muncii în crescătorii de ciuperci Pleurotus
2.11. Cultura ecologică a ciupercilor Pleurotus
CAPITOL 3
ÎNTOCMIREA PLANULUI DE AFACERE
3.1 Etape preliminare în proiectarea și înființarea unei crescătorii de ciuperci.
3.1.1 .Alegerea speciei ce va fi cultivată
3.1.2 Stabilirea locației crescătoriei
3.1.3. Alegerea tipului de clădire
3.1.4. Alegerea sistemului de cultivare
3.1.5 Dimensionarea suprafeței
3.1.6. Alegerea echipamentelor de climatizare
3.1.7. Stabilirea bugetului
3.2. Planul de afaceri propriu-zis
3.2.1 Argument
3.2.2. Date indentificare firmă
3.2.3. Descrierea generală a afacerii și a produsului
3.2.4. Descrierea pieței sau planul de marketing
3.2.5. Managementul firmei
3.2.6.Situația economică-financiară a firmei
CAPITOL 4
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE:
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
1.1. Motivare alegere tematică
Tematica pe care o voi aborda în această lucrare presupune proiectarea și înființarea unei crescătorii de ciuperci Pleurotus în patru camere de cultură tip seră tunel, suprafața totală a crescătoriei fiind de 1008 metri pătrați.
Am ales această temă influențat de mai multe avantaje care situează cultura acestor ciuperci pe un loc superior față de alte culturi.
Aceste avantaje sunt: ciclul de cultură scurt de 2 – 3 luni; ciupercile se pot cultiva pe mai multe nivele pentru că sunt plante cu talie redusă; se utilizează în consum în procent de 99-100% pentru că sunt comestibile toate părțile atât pălăria cât și piciorul ; pentru substrat se pot utiliza deșeuri rezultate din activitatea agricolă; după un ciclu de producție substratul epuizat poate fi folosit ca și îngrășământ.
1.2. Istoricul culturii ciupercilor Pleurotus
Primele însemnări despre utilizarea în alimentație a ciupercilor comestibile datează din vremea vechilor romani. Astfel în lucrarea sa „Istoria naturală” Pliniu cel Bătrân amintește despre ciupercile bune de mâncat, iar Dioscoride, un medic și botanist grec originar din Asia Mică descrie în tratatul său „Despre mijloacele de vindecare” tratamente în care sunt utilizate și ciuperci.
Cultivarea ciupercilor Pleurotus a început la începutul secolului XX. Au fost cultivate pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial în Germania, determinată de condițiile dificile de trai. Botanistul francez Matruchot a realizat ciuperci Pleurotus în laborator în anul 1910, iar Kaufert este primul care a documentat prima cultivare a ciupercilor Pleurotus ostreatus. Primele fructificații de Pleurotus pe substrat din amestec celulozic s-a efectuat în 1929.
În România prima cultură de Pleurotus s-a realizat în 1972 sub directa îndrumare a unei echipe de cercetători formată din Mateescu Nicolae, Ioana Tudor și Zăgrean Valentin. Tot această echipă este cea care a stabilit tehnologiile de cultură pentru speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Pleurotus cornucopiae și Pleurotus sajor-caju în perioada 1972-1985.
1.3. Importanța culturii ciupercilor Pleurotus
1.3.1. Valoarea terapeutică, alimentară și economică a ciupercilor Pleurotus
Valoarea terapeutică a ciupercilor Pleurotus este redată în tabelul 1.1
Tabel 1.1.
Valoarea economică a culturii ciupercilor Pleurotus derivă din următoarele motive: se pot cultiva în spații dezafectate care nu mai au o altă întrebuințare; substratul se poate forma din resturi agricole ( paie, coceni, ciocălăi de porumb, puzderie de in, rumeguș); amortizarea investiției se face în scurt timp pentru că un ciclu de producție durează 70 – 100 de zile în funcție de specie. Valoarea alimentară a ciupercilor Pleurotus este dată de compoziția acestora.
Astfel ciupercile au cantități reduse de grăsimi, valoarea lor nutritivă fiind de 250-400 kcal/ 100 g substanță uscată. Pentru că au un conținut de 82 – 92% substațe proteice ciupercile sunt comparabile cu, carnea. Conțin 18 aminoacizi esențiali pe care îi mai regăsim doar în compoziția laptelui, grâului si oului. Tot în structura lor mai intră hidrați de carbon în proporție de 0,9 – 1%; glucide, mai ales glicogen în proporție de 2,5%; vitamine în special complexul B, vitaminele D, A1, C și PP ; lipide în proporție de 0,5% și substanțe minerale 0,5 – 1% ca potasiu, fosfor, siliciu.
Datorită acestui conținut complex ciupercile mai sunt denumite și„ carnea vegetală ” fiind ideale pentru a fi folosite în orice tip de dietă și în foarte multe rețete pe întreg mapamondul.
1.3.2. Specii și hibrizi de ciuperci Pleurotus cultivate în România
Această ciupercă este formată din două părți ; una este miceliul, partea subterană care se dezvoltă în substratul celulozic, fiind format din filamente miceliene și carpoforul sau basidiofructul format din picior și pălărie.
La Pleurotus piciorul este situat la margine față de pălărie și se fructifică în tufe sau mănunchiuri, hrana lor este lemnul sau orice substrat care conține celuloză.
Speciile de ciuperci Pleurotus care se cultivă în țara noastră sunt: Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Plerurotus djamor, Pleurotus citrinopileatus, Pleurotus cornucopiae, Pleurotus eryngii.
Figura 1.1. Pleurotus ostreatus sau păstrăvul de fag
(www.ciuperci.blogspot.ro)
Caracteristici: pălăria are formă de scoică; culoare de la violaceu la alb – brun; spori violacei; miros plăcut; productivitate mare; are multiple întrebuințări medicinale; rezistă la condiții bruște de microclimat.
Figura 1.2. Pleurotus florida
(www.ciuperci.blogspot.ro)
Caracteristici: este originară din SUA se cultivă primăvara, vara și toamna rezistă la temperaturi de 20 – 32° C. Are o culoare albă, sporii se eliberează pe măsura ce se formează pălăria iar când pălăria este dreaptă sunt bune de recoltat.
Figura 1.3. Pleurotus djamor
(www.ciuperci.blogspot.ro)
Caracteristici: culoare roz – deschis; productivitate ridicată ; tolerantă la temperaturi ridicate.
Figura 1.4. Pleurotus citrinopileatus
(www.ciuperci.blogspot.ro)
Caracteristici: cresc în grupuri, au culoare de la galben strălucitor la maro auriu . Palaria variază între 20 – 65 mm diametru. Tulpinile sunt cilindrice, de culoare albă, de multe ori curbate sau îndoite, și au aproximativ 20-50 mm lungime și 2-8 mm în diametru.
Figura 1.5. – Pleurotus citrinopileatus Singer sau buretele galben
(www.ciuperci.blogspot.ro)
Caracteristici: culoare galben deschis, are calități deosebite culinare și medicinale este o specie termofilă.
Figura 1.6. Pleurotus cornucopiae sau buretele cornut
(www.ciuperci.blogspot.ro)
Caracteristici: culoare galbenă până la cafeniu – închis; ,,carnea albă”; picior alungit și puternic curbat; mirosul este dulceag; sporii sunt albi; pălăria este în formă de cornet.
Figura 1.7. Pleurotus eryngii
(www.ciuperci.blogspot.ro)
Caracteristici: aromă foarte plăcută, productivitate mai scăzută; are multiple întrebuințări terapeutice.
Hibrizii de Pleurotus care se cultivă în țara noastră sunt:
hibridul HK35 obținut în Ungaria are pălăria de culoare crem și rezistă la temperaturi scăzute de 10 – 12° C și ridicate de 20 – 24° C;
hibridul 421 și 37 obținuți în România.
Ciupercile Pleurotus pot fi cultivate pe orice tip de deșeuri agricole care conțin celuloză, deșeuri din silvicultură sau din industria prelucrării lemnului. Deci sunt ciuperci xilofage sau lignicole care se dezvoltă pe substrat lemnos descompunându-l.
CAPITOLUL 2
NOȚIUNI TEORETICE DESPRE CULTIVAREA CIUPERCILOR PLEUROTUS
2.1. Încadrarea sistematică a ciupercilor Pleurotus.
Prima dată în lume aceste ciuperci au fost definite ca gen în 1871 de către Paul Kummer. Clasificarea speciilor în cadrul genului este dificilă pentru că există o varietate fenotipică extinsă pe o mare suprafață geografică, fiind răspândite în lumea întreagă. tabel 2.1.
Răspândirea diverselor specii de Pleurotus în lume
Tabel 2.1.
Ciupercile Pleurotus fac parte din încrengătura Eumycota subâncrengătura Basidiomycotina, clasa Hymenocetes, ordinul Agaricales, familia Pleurotaceae, genul Pleurotus.
2.2. Factorii de microclimat pentru cultura ciupercilor Pleurotus.
Condițiile de microclimat care trebuie îndeplinite într-o crescătorie de ciuperci sunt importanți pentru că ei trebuie să asigure o dezvoltare normală a ciupercilor în toate stadiile de producție. Acești factori sunt: temperatura, umiditatea, ventilația și lumina.
Temperatura în crescătoria de ciuperci este diferită și variază în funcție de: spațiul de cultură; materialul din care este construit spațiul; așezarea spațiului; tipul de substrat utilizat; faza de producție.
În spațiile închise temperatura poate fi reglată pe toată perioada anului determinând o producție mult mai crescută. Indiferent de tipul de spațiu este obligatoriu ca în perioada rece a anului în crescătorie să se asigure o temperatură de 14 – 20° C. Astfel la un substrat utilizat format din rumeguș, talaș și coajă de copaci temperatura este următoarea: la incubare 18 – 20°C; la inducția fructificării 14 – 25° C iar la recoltare 16 – 25° C; la un substrat format din paie și ciocălăi temperatura la incubare este de 18 – 20°C; la inducția fructificării 14 – 25° C iar la recoltare 16 – 20° C. În tabelul 2.2. sunt redate temperaturi ale diferitelor specii de Pleurotus în fazele importante de producție
Tabel 2.2.
Temperatura se realizează cu ajutorul surselor de încălzire (centrale termice) sau direct din construcție cu sobe cu cotlon și prin asigurarea unei perne de aer în acoperișul clădirii iar în sistemul de cultivare intensiv temperatura este menținută cu ajutorul instalațiilor de climatizare.
Umiditatea este cel mai important factor de microclimat ce influențează productivitatea ciupercilor. La fel ca și temperatura și umiditatea este specifică în funcție de tipul de substrat și de faza de producție. Astfel la un substrat format din paie – rumeguș – talaș umiditatea optimă este de 75 – 90%, (verificarea calității umidității substratului va fi descrisă la pregătirea compostului). La incubarea ciupercilor pe substrat din rumeguș – unt importanți pentru că ei trebuie să asigure o dezvoltare normală a ciupercilor în toate stadiile de producție. Acești factori sunt: temperatura, umiditatea, ventilația și lumina.
Temperatura în crescătoria de ciuperci este diferită și variază în funcție de: spațiul de cultură; materialul din care este construit spațiul; așezarea spațiului; tipul de substrat utilizat; faza de producție.
În spațiile închise temperatura poate fi reglată pe toată perioada anului determinând o producție mult mai crescută. Indiferent de tipul de spațiu este obligatoriu ca în perioada rece a anului în crescătorie să se asigure o temperatură de 14 – 20° C. Astfel la un substrat utilizat format din rumeguș, talaș și coajă de copaci temperatura este următoarea: la incubare 18 – 20°C; la inducția fructificării 14 – 25° C iar la recoltare 16 – 25° C; la un substrat format din paie și ciocălăi temperatura la incubare este de 18 – 20°C; la inducția fructificării 14 – 25° C iar la recoltare 16 – 20° C. În tabelul 2.2. sunt redate temperaturi ale diferitelor specii de Pleurotus în fazele importante de producție
Tabel 2.2.
Temperatura se realizează cu ajutorul surselor de încălzire (centrale termice) sau direct din construcție cu sobe cu cotlon și prin asigurarea unei perne de aer în acoperișul clădirii iar în sistemul de cultivare intensiv temperatura este menținută cu ajutorul instalațiilor de climatizare.
Umiditatea este cel mai important factor de microclimat ce influențează productivitatea ciupercilor. La fel ca și temperatura și umiditatea este specifică în funcție de tipul de substrat și de faza de producție. Astfel la un substrat format din paie – rumeguș – talaș umiditatea optimă este de 75 – 90%, (verificarea calității umidității substratului va fi descrisă la pregătirea compostului). La incubarea ciupercilor pe substrat din rumeguș – talaș și coajă de copac umiditatea optimă este de 85 – 90%, la inducția fructificării umiditatea trebuie să fie de 80 – 90% pastrându-se între aceleași valori și la recoltare.
Pe un substrat din paie și ciocălăi de porumb la incubare, umiditatea trebuie să fie de 90% la fel și în faza inducției fructificării și recoltării. Umiditatea se menține prin realizare de stropiri cu ajutorul unei stropitori care distribuie apa în jet fin și uniform. Această operație se va efectua de 2 – 3ori/zi până la recoltare.
Ventilația la fel ca și ceilalți factori depinde de faza de producție și de tipul de sistem tehnologic utilizat. În sistem gospodăresc, ventilația presupune asigurarea unui curent de aer prin între – deschiderea geamurilor din sens opus. Acest curent de aer trebuie să fie pasiv pe tot parcusul procesului de producție pentru că în momentul incubării și maturării substratul fermentează degajându-se CO2 prin consumul de O2.
Se recomandă montarea la ferestre a unor plase împotriva dăunătorilor mai ales a muștelor. În sistem intensiv discutăm despre schimburi de aer numărul schimburilor de aer care trebuie realizate în mod obligatoriu într-o crescătorie de ciuperci sunt specifice în funcție de specie și de faza de producție fiind redate în tabelul 2.3
Tabel 2.3.
Lumina ca factor de microclimat este importantă în faza de fructificare ea poate fi naturală sau artificială. Lipsa luminii este necesară în faza de dezvoltare a miceliului până la fructificare. Normele de lumină pe faze de producție și specie sunt redate în tabel 2.4
Tabel 2.4.
În crescătoriile de ciuperci în sistem intensiv factorii de microclimat sunt asigurați de echipamente speciale care necesită investiții mai mari. Astfel ventilația se realizează cu sistem de condiționare ventilație care este format din: ventilatoare (unul sau două); schimbătorul de căldură; camera de amestec în care sunt amestecate două fluxuri de aer cel exterior și cel recirculat scăzăndu-se și concentrația de CO2; elementele de ventilație formate din T-uri, prize de aer, de perete sau de acoperiș, canale, ștuțuri; aparatul de încălzire inițial și filtrul .
Factorii de microclimat sunt controlați în fiecare cameră de cultură cu un tablou de comandă control climă. Controllerul poate fi Dak-7 și este conectat la următoarele dispozitive de măsurare: patru senzori pentru măsurare temperatură compost independent în patru locuri diferite, doi senzori de aer pentru măsurare temperatură, psihometru sondă pentru umiditate relativă.
Putem concluziona că în sistem intensiv o cameră de cultură necesită următoarele echipamente pentru asigurarea factorilor de microclimat: sistem de condiționare /ventilare prevăzut cu camere de aer rece, cald și de mixare aer, clapete pentru admisie aer proaspăt și recirculare aer: centrală termică cu generatoare de abur; chiller; sistem de comandă și control format din panouri individuale și computer; senzori pentru temperatură aer și compost, senzori pentru umiditate, toti conectați la panourile individuale și la computer.
2.3. Tehnologii de cultură a ciupercilor Pleurotus
Tehnologiile de cultură a ciupercilor Pleurotus sunt:
a) tehnologia în sistem clasic sau gospodăresc;
b) tehnologia pe butuci de lemn sau rumeguș;
c) tehnologia în sistem intensiv- industrial.
a) Tehnologia de cultură a ciupercilor Pleurotus în sistem clasic sau gospodăresc.
Spațiul de cultură poate fi sere, solarii, magazii, depozite vechi, grajduri care trebuie să dispună de instalație de apă în interior, să fie iluminat natural sau artificial, să poată fi aerisit iar înainte de a începe procesul de producție acesta va fi reparat, curățat și dezinfectat.
Se va alege tipul de substrat care va fi utilizat și implicit rețeta de compost, se va prepara compostul, (fazele de preparare se vor descrie în capitolul „Pregătirea compostului”). În continuare se face însămânțărea substratului descris în capitolul „Însămânțarea cu miceliu”, apoi se alege sistemul de așezare a compostului (pe rafturi sau în saci). Substratul pregătit și însămânțat se așează în ciupercărie, ca după 17 – 27 zile să înceapă fructificarea. Recoltarea se va efectua la 3 – 5 zile după apariția primelor primordii sau pălării ce se dezvoltă în buchete iar detalii regăsim în capitolul „Recoltarea”. După o pauză de 8 – 10 zile apare următorul val.
b) Tehnologia de cultură a ciupercilor Pleurotus pe butuci de lemn și rumeguș.
Lemnul preferat în aceasta cultură este lemnul de foioase ca fag, stejar, plop, mesteacăn, salcâm, arțar. Inocularea buștenilor se poate face în rondea, în pană sau în orificii.
Etapele mari ale acestei tehnologii sunt:
alegerea buștenilor;
pregătirea buștenilor în funcție de modul în care se face inocularea;
inocularea buștenilor cu miceliu;
izolarea orificiilor în cazul inoculării în orificiu;
așezarea buștenilor în locuri umbroase sau special amenajate.
La lemn de esență tare primordiile sau pălăriile apar din al doilea an, dar asigură valuri de ciuperci pe o perioada de 3 – 4 ani. La lemnul de esență moale apar din primul an, dar nu rezistă mai mult de 2 ani.
c) Tehnologia în sistem intensiv industrial
Acest sistem presupune existența unor spații special amenajate care pot fi: grajduri vechi reamenajate; clădiri din panouri tip sandwich; cladire tip tunel izolate în interior cu vată minerală sau sere pregătite și amenajate special pentru ciupercării. Această tehnologie poate fi practicată sub forma a 3 subsisteme tehnologice și anume:
– monozonal când toate lucrările se rezumă la o singura încăpere tehnologică, având un proces de producție de 3 – 3,5 cicluri/an
– bizonal cu doua tipuri de camere una pentru cultura și una pentru pasteurizare, având 4 -5 cicluri/an
– multizonal când există șase tipuri de încăperi tehnologice dotate cu instalații de încălzire, condiționare/ventilație, lumină, recoltare, golire, dezinfectare, având 6 – 7 cicluri/an.
De exemplu o ciupercărie în camere tip tunel ( vezi anexa nr. 4) presupune și existența unui spațiu tehnologic format din: cameră frigorifică, spații sociale, spațiu de depozitare, sistem automatizat de control al parametrilor de microclimat prin computer, mecanizare umplere/ evacuare compost, mecanizare pe rafturi. Substratul se poate așează pe stelaje etajate pe 4 – 5 nivele sau în lăzi suprapuse.
2.4. Spații de cultură ( clădiri)
Spațiile de cultură se clasifică în funcție de tipul tehnologiei utilizate și vor fi descrise în subcapitolele următoare.
Principalele condiții pe care trebuie să le îndeplinească un spațiu de cultură sunt:
să dețină o izolare termică funcțională care poate fi asigurată din construcție sau cu ajutorul echipamentelor speciale;
să existe posibilitatea încălzirii cu abur sub presiune, în sistemul intensiv, în sistemul clasic nefiind necesară această condiție deoarece cultura se desfășoară primăvara și toamna;
să poată fi răcit când sistemul de cultură este intensiv;
să poată fi aerisit liber sau dirijat;
să aibă sursa de apă în interior;
sa fie așezat în zonă ferită de inundații;
să dețină următoarele utilități: curent trifazic, drum de acces, canalizare sau posibilități de evacuare a plusului de apă;
suprafețele interioare să fie din beton și să nu prezinte rugozități, putând fi ușor de dezinfectat;
pardoseala să fie din beton;
să existe o cameră tampon la intrare;
să fie asigurată o pernă de aer între plafon și acoperiș, adică să se construiască un pod iar pereții laterali să fie protejați la exterior cu paie, rumeguș sau trestie peste care să fie așezată o folie de polietilenă, toate acestea fiind necesare pentru o izolare termică în cazul tehnologiei clasice.
2.4.1. Tipuri de spații
Aceste spații pot fi:
naturale ce pot fi cariere ce nu s-au mai folosit în alte scopuri, pivnițe, sere, solarii, grajduri dezafectate;
special amenajate construcții pentru ciupercării ce pot fi clădiri tip tunel izolate cu vată minerală;
cladire din panouri tip sandwich;
sere speciale pentru ciupercării;
modul local îngropat total sau parțial.
Modelul de construcție pentru sistemul clasic de creștere a ciupercilor presupune o clădire cu următoarele dimensiuni de construcție: lățime 10,8 m, lungime 30 m și înălțime la șarpantă de 3,5 m, suprafața construită fiind de 324 mp.
Un grajd vechi poate fi renovat și transformat în ciupercărie după aceste detalii tehnice:
pardoseala să fie betonată;
ventilația să fie făcută prin deschideri, în număr de 65, cu dimensiunile de 40 x 25 cm așezate pe pereți opuși, având lungime de 30 metri cu 13 spații de ventilație în 5 rânduri la 60 cm între ele (vezi Anexa 1 model construcție simplă pentru cultură în sistem clasic sezonier în grajd dezfectat și reamenajat).
Acest tip de ventilație se poate adapta la un grajd dezafectat în care s-au crescut păsări. La grajdurile în care s-au crescut animale mari se va păstra ventilația pasivă prin întredeschiderea ferestrelor.
pereții trebuie să fie tencuiți interior și exterior;
accesul se va face printr-o ușă dublă care va avea rolul de acces personal, evacuare compost, scoatere recoltă;
încălzirea nu este asigurată deoarece cultura este sezonieră;
instalația de apă va fi așezată pe un perete lateral fiind prevăzută cu robinete pentru racordare furtun cu tije de pulverizare, consumul de apă fiind de 200 litri/mp aproximativ 300 mc/ ciclu de cultură;
nu este asigurată canalizarea, dar are canale de scurgere la capete prin care se va elimina apa utilizată la spălare;
iluminarea va fi asigurată de tuburi fluorescente dispuse central și lateral;
substratul de cultură sau compostul se va așeza pe stelaje cu dimensiuni în lățime de 1,3 metri executate din prefabricate de beton puse pe 6 nivele la o distanță de 50 cm.Accesul la nivelul superior se va efectua cu ajutorul unei scări mobile.
Suprafața de cultură pentru Pleurotus este de 250 mp pe rând deci 1265 mp/cameră de cultură pentru că brichetele vor fi așezate înclinat, raportul este pentru 5 rânduri de cultură ( Vezi anexa 5 model stelaj din prefabricate de beton).
la acest tip de construcție randamentul spațiului de cultură pe ciclu după N. Mateescu este: pentru Pleurotus ostreatus 14 kg/mp adică o cantitate anuală de 17710 kilograme ciuperci iar pentru Pleurotus florida 12 kg/mp adică o cantitate anuală de 15180 kilograme ciuperci.
Modelul de construcție a unei crescătorii de ciuperci în seră special amenajată pentru ciupercărie presupune existența următoarele detalii tenhice:
sera trebuie să fie așezată pe o suprafață betonată;
să fie acoperită cu trei straturi de folie adică un strat de folie triplustratificată dublă cu pernă de aer de la 10-15 cm, al doilea strat din vată minerală de 10 – 20 cm grosime și ultimul strat format dintr-o folie albă specială pentru ciupercărie;
structura metalică este din oțel galvanizat cu diametrul de 60 mm, iar arcele dispuse din 1,5 metri în 1,5 metri, fiind prevăzute cu tiranți;
frontoanele de închidere ale serei trebuie prevăzute cu panouri termoizolante tip sandwich, ușa de acces poate fi din panel opac dublu sau triplu stratificat simplu glisantă;
compostul se poate așeza direct pe pardoseală sau pe rafturi sau stelaje din metal.
În componența ei sera trebuie să aibă următoarele dotări tehnice:
duct 60000 BTU ON-OFF cu senzor de temperatură;
baterie încălzire 20 KW;
ventilatoare evacuare CO2 cu capacitate de 2400 mc/oră și clapete cu servomotoare;
traseu frigorific;
cazan pe lemne cu gazeificare cu accesoriile necesare unei ciupercării inclusiv vas de expansiune;
clapete de reglaj de cu diametru de 3,5 mm;
tubulatură flexibilă cu diametru de 3,5 mm;
suporți.
Acest tip de crescătorie se folosește în special pentru tehnologia în sistem intensiv ( vezi Anexa 2 – model seră pentru crescătorie de ciuperci ).
Un alt model de seră pentru ciupercărie des utilizat în practica de cultivatori este și modelul irlandez care are următoarele detalii tehnice:
realizare tip modular în formă de tunel;
unitatea modulară este solarul sau sera acoperită cu strat dublu sau triplu de folie.
unitatea standard de producție constă din trei localuri identice cu următoarele dimensiuni: lungime 33,5 metri, lățime 6,7 metri, înălțime 3,6 metri
suprafața totală în camera de cultură este de 225 mp putându-se introduce 18,5 – 20 tone de compost însămânțat și distribuit în 850-1000 saci din folie ceea ce presupune o cantitate de 20 kg compost/sac;
așezarea compostului se va face în saci dispuși direct pe pardoseală în șiruri lungi paralele cu pereții laterali, astfel 2-4-4-2 saci/ rănd;
șirurile sunt delimitate de alei de circulație destinate personalului;
distanța aleii trebuie să fie obligatoriu de 0,8 – 1,2 metri.
Modelul de construcție a unei crescătorii de ciuperci în clădire amenajată din panouri tip sandwich presupune existența următoarelor detalii tenhice:
existența unei construcții din structură metalică galvanizată la care se montează pereții din panouri sandwich, aceste panouri având grosimea de 80 mm
aceste panouri se pot folosi și la acoperiș.
ușa externă este din aluminiu, iar ușile interioare sunt glisante;
coridorul central are lățimea de 4,5 metri;
acest tip de sistem este un sistem modular pentru că permite extinderea crescătoriei fără a întrerupe procesul de producție, camerele de cultură sunt unite de un coridor tehnic.
se utilizează în tehnologia de creștere în sistem intensiv.
Modelul de construcție a unei crescătorii de ciuperci în clădire îngropată sau parțial îngropată (vezi Anexa 3 – model clădire îngropată parțial după N. Mateescu ) presupune existența următoarelor detalii tenhice (după Floarea Trandaf – site blogul ciupercarilor):
lungimea spațiului de cultură este de 6 metri;
lățimea spațiului de cultură este de 4 metri;
înălțimea spațiului de cultură este de 2,5 metri
camera tampon din fața ușii este de 2 x 2 metri;
adâncimea îngropării este de 1 – 2 metri;
suprafața totală de cultură este de 24 mp.
suprafața utilă de cultură este de 37 mp.
rafturile se pot așeza pe trei rânduri astfel: un rând dublu la mijloc cu dimensini de 4,4 x 1,4 metri, două rânduri duble la mijloc cu dimensiunile de 4,4 x 0,7 metri;
distanța de la pardoseală la primul raft este de 0,2 metri;
distanța dintre rafturi 0,5 – 0,6 metri adăugată fiind și grosimea compostului care este de 20 – 25 cm;
distanța de la suprafața culturii de pe ultimul raft până la tubulatura de aerisire este de 1,1 metri;
aleile dintre rafturi vor avea dimensiune de 0,8 – 1,2 metri;
clădirea se va izola cu carton și smoală;
acoperișul poate fi din pământ în cazul localului total îngropat, iluminarea făcându-se artificial cu neoane fluorescente sau din țiglă sau carton asfaltat la localul parțial îngropat.
pardoseala obligatoriu va fi din beton de 10 cm.
avantajele acestui tip de clădire este dat de faptul că asigură o temperatură relativ constantă și nu necesită sursă de încălzire, diferențele de temperatură de la zi la noapte sunt mici.
tipul acesta de clădire se utilizează cu precădere în tehnologia în sistem clasic sau gospodăresc.
Model construcție tip tunel în care spațiul este împărțit în: camere de cultură care pot fi în număr de 4-6-8 camere, aceasta este dimensionată în funcție de cantitatea de compost, astfel poate fi 20 tone compost/cameră de cultură sau 40 tone compost/cameră de cultură; cameră frigorifică; spații sociale; spațiu de depozitare; sistemul tehnologic este complet automatizat controlat de computer pentru reglareși control parametri. ( Vezi Anexa 4 – crescătorie cu camere de cultură tip tunel)
Așezarea compostului în spațiul de cultură a dus la identificarea urmatoarelor tipuri de sisteme de cultivare în spațiul de cultură sau cameră de cultură:
Cultivarea ciupercilor pe rafturi se practică de preferință în clădiri care au fost
grajduri de creștere a păsărilor sau a animalelor și în subsoluri. Compostul în acest caz este așezat pe o folie de polietilenă pe paturi direct pe podea.
Avantajul acestei culturi rezidă din lipsa cheltuielilor foarte mari. Dezavantajele acestui tip de cultura sunt faptul că necesită forță de muncă mare, igiena este deficitară, există posibilitatea infectării compostului.
Cultivarea ciupercilor în saci se poate practica în depozite vechi de legume, grajduri de animale sau de păsări, dar și în spații special amenajate pentru crescătorie de ciuperci.
Avantajele acestui tip de cultură sunt:
nu necesită folosirea aburului la pasteurizarea compostului ce se evacuează;
nu se efectueaza dezinfecția camerei;
investiția este mică;
se pot localiza repede bolile și dăunătorii .
Dezavantajele sunt următoarele:
încărcarea , descărcarea și așezarea sacilor pe rafturi determină costuri destul de mari cu forța de muncă;
nu permite folosirea suplimentelor nutritive.
Această tehnologie necesită o determinare corectă a cantității de compost/sac și dimensiuni eficiente ale acestora. Practica a demonstrat că următoarele date tehnice sunt cele mai des utilizate de crescători: 15,20,25 kg compost/sac cu dimensiuni sac de 40-50 cm diametru, 60-70 cm lungime, culoare obligatoriu transparentă.
Cultivarea în blocuri.
Presupune cumpărarea compostului de la fabrici de compost acesta fiind livrat ambalat și presat în folie de polietilenă, având forma unor blocuri. Sistemul acesta facilitează încărcarea unor mari cantități de compost într-un tir. Aceste blocuri pot fi așezate pe rafturi sau în containere.
Avantajele acestui sistem; compostul cumpărat gata pregătit este mai ieftin decât dacă l-ar pregăti cultivatorul.
Cultivarea în container.
Este un sistem larg răspândit în Canada, America și Australia și presupune existența unor containere din lemn tratate împotriva bolilor. Munca cultivatorului se rezumă la asigurarea parametrilor de microclimat și a umidității, containerul întorcându-se la producător după recoltarea și a celui de al doilea val de cultură ciuperci pentru igienizare și refolosire.
În Europa se folosesc containere metalice galvanizate, avantajul acestei culturi fiind dat de ciclul foarte scurt de producție deoarece containerele sunt livrate cu compost cu butonii formați.
Cultivarea pe raft a ciupercilor.
Este un sistem răspândit în Olanda fiind 100% mecanizat solicitând existența următoarelor utilaje:
utilaje pentru umplere și golire compost de pe raft;
mașini pentru așezarea și nivelarea stratului de compost;
utilaje pentru udarea compostului și a ciupercilor.
Avantajele acestui sistem este faptul că elimină aproape complet forța de muncă, randamentul este mare pe metru pătrat cultivat și permite o amortizare rapidă. Dezavantajul rezultă din costurile foarte mari.
2.4.2. Amenajarea spațiului de cultură
Amenajarea spațiului de cultură este în funcție de mărimea acestuia, astfel la un spațiu mare, cultura se poate amplasa pe sol sau pe pardoseală. Lățimea stratului de compost poate fi de 1,4 – 1,6 cm cu o grosime de 25 – 30 cm, astfel încât pe un metru pătrat se va repartiza 80 – 100 kg de compost.
În spațiile mici pentru a crește suprafața utilă de cultură se vor instala stelaje suprapuse sau rafturi pe mai multe nivele (2,3,4,5 nivele). Rafturile pot fi fixe din beton sau prefabricate din beton, mobile din aluminiu sau fier, obligatoriu vopsite cu vopsea în ulei. Pe rafturile din beton sau prefabricate din beton înainte de a se așeza compostul se va întinde o folie de polietilenă, în timp ce pe rafturile din aluminiu se poate pune o rețea metalică (plasă de sârmă), iar compostul se așează în lădițe din PVC sau în saci din polietilenă.
În interiorul spațiului trebuie să existe:
sursă de apă curată;
canalizare sau posibilități de scurgere apei rezultate din spălări și udări;
sursă de curent de 220 V;
un ventilator;
sursă de iluminat de 24V;
sursă de căldură;
instalație de climatizare/ventilație.
Obligatoriu trebuie amenajata o cameră tampon în fața intrării cu scop de paravan, aceasta putând fi construită din folie sau cărămidă cu dimensiunile de 2 x 2 metri.
În tehnologia de creștere în sistem intensiv amenajarea ciupercăriei presupune dotarea acesteia cu toate sistemele automatizate de control a factorilor de microclimat inclusiv acces la internet și computer și dacă bugetul o permite și instalații de așezare și scarificare a compostului cu toate accesoriile de rigoare.
2.4.3. Pregătirea spațiului
Etapele pregătirii spațiului presupune zece faze acestea fiind următoarele:
1. În cazul crescătoriilor în clădiri se vor efectua operații de reparare a acoperișului, pardoselii, ușilor și ferestrelor unde este cazul. Totodată se vor acoperi toate orificiile făcute de rozătoare.
2. Se va igieniza spațiul prin curățirea de resturi vegetale și se va efectua operația de deratizare.
3. Se răzuiesc pereții și pardoseala pentru a elimina toate resturile de la vechea cultură.
4. Pereții laterali și plafonul se vor peria cu o perie de sârmă.
5. În tehnologia de creștere în sistem clasic se dezinfectează cu sodă calcinată concentrație 10% sau cu formalină concentrație 40% în soluție cu concentrație de 2 – 5% (adică 20 – 50 ml formalină concentrație 40% la un litru de apă).
6. Se vor vărui pereții și pardoseala cu zeamă de var, în care se introduce și 20 – 30 grame piatră vânătă la un litru emulsie. Acest tip de dezinfecție se face după fiecare ciclu de producție.
7. După efectuarea acestor operații se folosește o soluție insecto-fungicidă formată din: sulfat de cupru 3 kilograme; lapte de var 10 litri; formalină în concentrație de 40%. După cum s-a descris mai sus, se vor prepara 2 l de soluție; heclotox 5% 1 kilogram; apă 100 litri.
Toate aceste ingrediente se vor amesteca într-un butoi și soluția rezultată se va utiliza la stropirea spațiului. Soluția se va folosi chiar în ziua preparării, iar utilajul cu care se va efectua stropirea trebuie să fie o pompă sub presiune.
8. Următoarea etapă este gazarea, la care se folosește 20 – 30 grame sulf/încăpere. Pe perioada efectuării acestei operații camera trebuie să fie ermetic închisă.
9. Accesul în încăpere se va face doar dacă la intrare sunt așezate perne-ștergător ce pot fi din pleavă în saci sau din burete, în ambele cazuri ele vor fi îmbibate cu o soluție de sulfat de cupru 2 – 3 % și cutii ștergător cu praf de var ce vor avea următoarele dimensiuni: 100 x 45 x 10. Acestea sunt necesare pentru dezinfecția pantofilor tuturor celor ce intră în spațiul de cultură.
10. În tehnologia de creștere în sistem intensiv spațiul de cultură se pregătește prin utilizarea tratamentului termic ce înseamnă folosirea aburului sub presiune la o temperatură de 70 – 80 °C pe o perioadă de 5 – 20 ore. Aceasta operație se execută înaintea fiecărui ciclu de cultură.
2.5. Substratul de cultură ( compostul)
Obținerea unui succes în cultivarea ciupercilor este direct legată de compost sau substratul de cultură pentru că acesta creează mediul de viață propice dezvoltării normale a miceliului. Acest mediu de viață presupune nutriția miceliului, creșterea și împânzirea.
Compostul ca substrat nutritiv se prepară diferit în funcție de compoziția sa, adică materialele care îl alcătuiesc, tehnologia aplicată și sistemul de cultivare. Acest substrat pentru Pleurotus este format din materiale bogate în celuloză.
Se poate concluziona că substratul de cultură este format din:
1. Materiale principale care pot forma substratul de cultură pot fi deșeuri celulozice rezultate din silvicultură, agricultură și din industria prelucrătoare a lemnului cum ar fi paie de grâu, orz,orez, vreji de soia, fasole și mazăre, paie de lucernă, ciocălăi de porumb, coceni de porumb, tulpini de porumb, talaș, rumeguș, scoarță de copac, frunze de foioase, puzderie de in și cânepă, bușteni și deșeuri de la Plafar. Proporția de utilizare este de 75 – 80 – 90 % în funcție de rețetă.
2. Materialele auxiliare pot fi: deșeuri de la extragerea uleiului, semințe de orz, ovăz, porumb, șroturi de soia, mălai. Toate semințele utilizate se vor transforma în uruieli prin măcinare pentru a evita riscul încolțirii în substrat. Proporția de utilizare este de 5 – 30%, iar folosirea acestora nu este cu titlu de obligativitate.
Ambele tipuri de materiale pentru a putea fi utilizate în rețeta de compost trebuie să îndeplinească următorele condiții:
să nu fie mucegăite și umede;
să nu aibă modificări de culoare;
să nu aibă miros de acid sau de fermentat;
să nu conțină corpi străini ca particule de sticlă su pietre;
să nu fie mai vechi de 1 – 2 ani.
3. Amendamentele utilizate sunt: carbonatul de Ca ( CaCO3), cretă furajeră sau varul stins sub formă de pastă ca o smântână.
În rețeta de compost se va utiliza un singur tip de amendament din cele enumerate mai sus în proporție de 5 – 6%. Rolul amendamentului este de a obține un pH neutru-acid de 5 – 7. Se folosește 5 – 6 kilograme cretă furajeră sau 2 litri var stins cu consistența smântânii la 100 kilograme material dezinfectat.
2.5.1. Pregătire substrat
Pregătirea substratului sau a compostului se realizează în etapele enumerate și descrise mai jos:
Cântărirea materialului ce va fi mărunțit.
Operația este necesară pentru a stabili necesarul de materiale, știut fiind faptul că pentru 100 kilograme substrat sunt necesare 30 – 60 kilograme de material celulozic uscat.
Mărunțirea, zdrobirea sau măcinarea.
Operația aceasta este recomandată a se efectua atunci când se formează amestecul, fiecare material care intră în compoziția compostului se va prelucra separat după cum urmează: paiele de grâu, orz, orez, ovăs sau lucernă se vor mărunți la dimensiunea de 2-3 cm cu ajutorul tractorului și anume se va trece cu roțile tractorului peste ele dacă nu există posibilitatea tocării; ciocălăii și cocenii de porumb se vor mărunți la dimensiunea de 1 – 3 cm prin același procedeu ca și la paie; coaja de copac sau scoarța se va mărunți la dimensiuni de 1-3 cm, vrejurile de fasole, soia, mazăre se vor zdrobi prin lovire cu o furcă.
Condițiile în care se vor pregăti aceste materialele pentru compost, dacă locul o permite, este bine și recomandat ca această operație să aibă loc într-o clădire închisă în care să existe sursă de apă, sursă de abur sau apă fiartă, pardoseala clădirii obligatoriu să fie din beton .
Omogenizarea sau amestecarea .
Înainte de a se efectua acestă etapă, se va stabili rețeta de compost ce se va produce adică proporțiile în procente a materialelor principale, a materialelor auxiliare dacă este cazul și a amendamentelor. După aceasta materialele se vor amesteca cu mâna la cantități mici sau cu unelte la cantități mari.
Îmbibarea sau umectarea .
Această etapă se va efectua diferit în funcție de tehnologia de cultivare astfel încât în tehnologia de cultivare în sistem clasic sau gospodăresc, operația se va efectua în butoaie de tablă, bazine sau căzi iar în tehnologia de cultivare în sistem intensiv operația se va efectua pe o suprafață din beton. Îmbibarea în ambele cazuri se va face cu ajutorul unui furtun racordat la rețeaua de apă. Se introduc materialele amestecate și se acoperă cu greutăți lăsându-se așa 24 de ore. Așezarea materialului se face în straturi succesive cu grosimea de 20 cm.
În cazul sistemului intensiv sunt necesare tasări repetate, această operație se mai poate face și în bazine de 10 mp cu o ușoară înclinare în care este introdus materialul, se acoperă cu greutăți și se lasă 24 de ore.
Este recomandat a se utiliza apă caldă iarna și apă rece vara. Totodată este bine ca pentru cultura de Pleurotus în apa de îmbibare să fie introduse 25 -40 grame Bavistin la 500 kilograme substrat. Bavistinul are rolul de a îndepărta micozele plantelor mai ales mucegaiuri.
Necesarul de apă pentru îmbibarea și umectarea materialelor ce intră în alcătuirea substratului sunt redate în tabelul 2.5 unde se prezintă cantitatea de apă absorbită prin îmbibarea materialelor (la 10 kg substrat uscat)
Tabel 2.5.
(După Dr. ing. Ioana Tudor în cartea „Ciuperci comestibile și medicinale”-2007, Editura Lucman, 2007,pagina 100)
Dezinfecția termică sau pasteurizarea
Există trei procedee mai des întâlnite de efectuare a acestei operatii și anume:
a) Dezinfectarea sau pasteurizarea direct pe flacără folosită mai des în tehnologia de cultivare în sistem clasic sau gospodăresc când substratul se introduce într-un vas aflat pe flacără și care conține apă în proporție de 40% la o temperatură de 80 – 90°C, substratul se acoperă cu o greutate, focul se dă la mic, se pune capac și se lasă la fiert două ore. Se va verifica temperatura apei și dacă este necesar se va completa cu apă la aceeași temperatură.
b) Dezinfectarea sau pasteurizarea cu abur sub presiune.
Această metodă se folosește la dezinfectarea unor cantități mari de material pentru substrat si presupune ținerea acestuia într-o cameră ermetică special amenajată numită camera de pasteurizare pe o perioadă de 3 – 4 ore la o temperatură de 70°C a aburului sau 20 – 24 de ore la o temperatură a aburului de 56 – 60°C. Substratul va fi așezat în cameră vrac în grosime de 40 – 50 cm sau în lăzi de PVC cu intervale între ele de 20 cm.
Este important a reține faptul că nu trebuie depășite temperaturile menționate mai sus pentru că la temperaturi mai ridicate exista posibilitatea sterilizării substratului, distrugându-se microoorganismele necesare dezvoltării miceliului. Această metodă este utilizată mai ales în tehnologia de cultivare a ciupercilor Pleurotus în sistem intensiv industrial.
Se folosește abur produs de un generator de abur, principiul de funcționare al generatorului de abur fiind următorul: se introduce apă într-un recipient, se fierbe, iar aburul este dirijat prin conducte speciale în camera în care se află substratul gata îmbibat. Metoda de lucru presupune menținerea substratului la o temperatură de 70°C timp de 2 ore după care temperatura se va scădea la 55°C timp de 48 ore.
Operația aceasta se efectuează în încăperi special amenajate în care substratul este depozitat vrac. Aceste camere sunt tunele de pasteurizare cu un volum de 200 mc/tonă/oră.
Temperatura este reglata prin injecția de abur în aerul recirculat. Camera de pasteurizare trebuie să fie etanșă cu tavan și pereți termoizolați, putând avea o lungime de 10 – 15 metri cu o lățime de 4 – 6 metri. Astfel într-o cameră de 100 mp tunel se pot dezinfecta 54 tone compost/ tranșă adică 5400 mp suprafață de substrat cultivabil.
Pardoseala acestei camere este construită din grinzi de stejar care au spații între ele prin care circulă aburul amestecat cu aer proaspăt introdus de un ventilator. Compostul poate fi așezat la o înalțime de 2 metri apropape de ușa de acces. Temperatura după cum am mai amintit se va verifica cu ajutorul senzorilor de temperatură cu citire la distanță.
Literatura de specialitate amintește mai multe variante de pasteurizare care se folosesc în funcție de sistemul de cultivare intensiv sau clasic și de clădirea de care dispunem pentru a înființa ciupercăria. Dacă în rețetă se folosesc și materiale auxiliare ca șroturi, tărâțe sau mălai, acestea se vor introduce în amestec înainte de dezinfecția cu abur. Se vor amplasa termometre cu citire de la distanță pentru a verifica la anumite intervale temperatura din substrat pentru ca acesta sa fie menținut la temperatura dorită perioadă necesar obligatorie.
c) Dezinfecția cu apă fierbinte.
Este o metodă utilizată mai ales în tehnologia de cultivare în sistem clasic sau gospodăresc și presupune introducerea substratului într-un cazan sau butoi din metal curate și se toarnă peste el apă fierbinte la temperatura de 70 – 80°C. Se acoperă vasul, se învelește cu diferite pături pentru a evita pierderile de temperatură și se menține la această temperatură .
Dacă este necesar se ia temperatura apei și se completează cu apă fierbinte astfel încât temperatura să fie menținută constantă la 70 – 800C.
Proporțiile în vasul de dezinfectat sunt trei părți apă la o parte material, o parte din vas trebuie să ramână goală pentru îmbibare și absorbție apă și completare pentru menținere temperatură dacă este necesar. Etapa de dezinfecție termică este o etapă importantă în fluxul tehnologic pentru că distruge flora sau fauna daunătoare.
La o temperatură de 60 – 62°C, durata perioadei de dezinfecție termică este de 23 – 24 ore, dacă temperatura crește cu 3°C, la ambele praguri, proporțional scade perioada, astfel la o temperatură de 78 – 80°C, durata perioadei de dezinfecție este de 4 – 5 ore. Putem concluziona că o creștere a temperaturii cu 3°C determină o scădere a perioadei de dezinfecție cu 3 ore.
Substratului celulozic i se aplică acest tratament, de dezinfecție diferențiat fiind specific țării în care se cultivă ciupercile, aceste date se regăsesc în tabel 2.6. (Tratament termic aplicat substratului celulozic în diferite țări).
Tabel 2.6.
(După Dr. ing Ioana Tudor în cartea „Ciuperci comestibile și medicinale, Editura Lucman 2007; pagina 110”)
Astfel putem concluziona că pentru a proteja flora microbiană care activează creșterea miceliului de Pleurotus cea mai indicată temperatură la substrat pentru dezinfecția termică este de 70°C timp de 4 – 5 ore și pentru a evita costurile cu energia electrică se poate folosi și o temperatură de 55 – 60°C timp de 6 – 24 ore. Compostul după pasteurizare și înaintea executării acestei etape trebuie să prezinte anumite caracteristici în funcție de care știm dacă acestă etapă importantă a fost efectuată corect.
Caracteristicile compostului înainte de pasteurizare sunt culoarea gălbui – brună, iar textura sau proba strângerii în mână se prezintă astfel: paiele sunt elastice și se rup ușor; analiza microbiologică din extract-substrat nu se efectuează, iar mirosul trebuie să fie ușor de amoniac.
După pasteurizare, compostul are următoarele caracteristici:
culoarea datorită supunerii la un tratament termic devine brună, ușor negricioasă cu pete albe;
textura este moale;
paiele se rup ușor.
Se efectuează obligatoriu analiza microbiologică din extract-substrat care trebuie să aibă rezultatul următor: să fie aproape incolor și fără bacterii mobile, iar mirosul să fie plăcut.
Sunt rețete de compost care nu necesită pasteurizarea pentru că materiile prime și auxiliare ce intră în alcătuirea sa au suferit inițial tratamente termice cu efect de pasteurizare.
6. Scurgerea sau stoarcerea.
După ce substratul a fost dezinfectat, se scoate și se lasă la răcit pe o suprafață curbată, dezinfectată în prealabil cu alcool 90% în cazul în care se folosește tehnologia în sistem clasic sau gospodăresc, sau cu formalină 2% în tehnologia în sistem intensiv, sau cu sulfat de cupru.
Umiditatea substratului este evaluată de către tehnologul ciupercăriei fiind dată de parametrii redați în tabelul 2.7. ( Parametrii de identificare a umidității în substrat după stoarcere sau scurgere). O umiditate optimă a substratului se încadrează între parametrii 67- 68%.
Tabel 2.7.
Răcirea se va face pe aceeași suprafață pe care s-a lăsat la scurs substratul.
Perioada necesară acestei etape variază în funcție de anotimp și se încadrează între valorile de timp de 10-12 ore. Substratul care a fost dezinfectat cu abur și este în cantități mai mari va fi așezat pe această suprafață in strat de 25 – 35 cm și va fi lopătat pentru a grăbi răcirea.
Această operație este recomandat a se efectua în perioda caldă a anului pe parcursul nopții pentru a evita apariția procesului de fermentare în substrat, iar iarna dacă substratul a fost depozitat în interior este suficient a se lăsa ușile camerei de dezinfectare deschise pe o perioadă de 10 -15 ore .
8. Cântărirea substratului se face pentru a se stabili dozele de amendament și de miceliu.
Uruielile ca materii auxiliare se vor opări cu puțină apă fiartă, vor fi ținute în această apă timp de 30 minute, după care se introduc în amestec înainte de amendamente. Această operație este necesară pentru distrugerea germenului de încolțire din boabe, evitând încolțirea acestora în substrat.
Analize de calitate ale substratului.
Analiza de calitate care se efectuează pe substrat este analiza de pH care se efectuează astfel: se ia o probă din substrat din mai multe puncte și se amestecă cu apă distilata, proba trebuie să aibă 50 grame, se lasă la decantat după care se introduce în ea un capăt al hârtiei de pH. După câteva secunde se compară culoarea hârtiei de pH cu cea de pe cutie astfel la o culoare verde pH-ul este de 7 neutru.
Valorile pH-ului se corectează prin aplicarea de amendamente mai ales în cazul în care pH-ul este scăzut. Valorile de pH necesare în substratul celulozic la câteva specii de Pleurotus cultivate în țara noastră sunt redate în tabelul 2.8. (Valori Ph la specii de Pleurotus și hibrizi).
Tabel 2.8.
Alte analize care se efectuează mai sunt:
conținutul în apă trebuie să aibă valorile optime de 65 – 75%; 70 – 72% variațiile sunt în funcție de specia sau tulpina folosită în cultură;
determinarea prezenței altor microorganisme ca: larve, nematozi și acarieni.
Aceste analize se efectuează în mod obligatoriu în tehnologia de cultivare a ciupercilor Pleurotus în sistem intensiv.
În tehnologia de cultivare în sistem clasic sau gospodăresc cultivatorul va aprecia calitatea substratului astfel: la miros să nu fie acru și respingător; să apară picături la strângerea în mână; culoarea să fie cât mai naturală.
Ciupercile Pleurotus emit cerințe medii față de calitatea substratului. Aceste cerințe se referă îndeosebi la: valoare pH; umiditate; fără dăunători. Ciupercile Pleurotus nu au cerințe față de azotul total din substrat pentru că sunt mari consumatoare de celuloză în proporție de 68% și hemiceluloză 60%, iar calciul administrat ca amendament are rolul de catalizator.
10. Aplicarea amendamentelor și însămânțarea.
Aceste două etape se execută concomitent în bazine sau căzi. Norma de amendament este de 4 – 6% carbonat de calciu sau praf de cretă și 3 – 4% miceliu. Procesul se desfășoară astfel: peste substratul cântărit se pune praful de cretă sau pasta de var care trebuie să aibă o consistență de smântână, se va amesteca bine după care se adaugă miceliul urmând a se continua operația de amestecare cu grijă pentru a nu distruge hifele acestuia. Operația va avea loc în bazine sau căzi care au fost tapetate cu folie și dezinfectate cu formalină 2%.
11. Așezarea substratului în recipienți sau în strat plan.
Substratul așezat pe rafturi sau stelaje va avea o grosime de 25 – 30 cm, se tasează cu mâna sau cu instalații speciale după care se acoperă cu o folie de polietilenă pentru a evita evaporarea apei. Dacă se folosesc saci de polietilenă, aceștia trebuie să fie din folie incoloră și să aibă urmatoarele dimensiuni: diametru 30 – 50 cm; lungime de 60 – 70 cm; grosime de 0,1mm.
Sacii trebuie perforați , orificiile vor fi dispuse în zig-zag la 10 – 15 cm unele de altele, diametrul orificiilor va fi de 1 – 2 cm.
Orificiile acestea sunt cele care vor permite efectuarea schimbului de gaze în compost pe perioada dezvoltării ciupercilor, mai ales în perioada de incubare, când crește cantitatea de CO2. Perforarea sacilor se va face cu o unealtă numită preducea, orificiile vor acoperi 1/10 din suprafața sacului.
Cantitatea de compost repartizată într-un sac de dimensiunile amintite mai sus variază de la 10 kg până la 15-20 kg în funcție de tipul de substrat utilizat. După introducerea compostului în sac, acesta se presează ușor cu mâna, se distribuie la suprafață miceliu de control și se închide sacul. Este important ca în sac sau lădiță să nu rămână spații libere care pot permite dezvoltarea mucegaiurilor, motiv pentru care umplerea sacilor sau a lădițelor se va face strat cu strat, după așezarea fiecărui strat se va face o ușoară tasare până la umplere. Densitatea optimă este de 0,3 – 0,4.
12. Depozitarea sacilor sau a lădițelor în ciupercărie în camere de incubat.
La realizarea acestei operații indiferent de cum se vor așeza sacii sau lădițele obligatoriu trebuie lăsate căi de acces între saci sau lădițe pentru a putea fi verificați. Depozitarea se poate realiza în următoarele moduri:
sacii se pot așeza pe țepușe metalice, 4 – 6 saci sau brichete dispuse cap la cap pe o țepușă, aceste țepușe vor fi dispuse în șir indian cu o distanță între ele de 1 – 1,5 m.
așezarea pe stelaje, fabricate după modelul unei biblioteci cu dimensiunile unui sac, materialul utilizat fiind metal ( aluminiu).
așezarea direct pe pardoseală, suprapuse pe 2 – 3 nivele sau nesuprapuse.
atârnarea pe suporți special confecționați în plafonul crescătoriei.
2.5.2. Rețete de substrat
Suprafața de care dispunem la înființarea crescătoriei este cea care determină și necesarul de compost sau de substrat. Se folosește 80 – 100 kg de compost/ 1mp.
În tabelul 1 și 2 din Anexa 6 – ,,Rețete compost” sunt redate mai multe tipuri de rețete de compost pentru cultura Pleurotus în mediul rural și urban (după Dr. ing. Ioana Tudor – Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile , editura Lucman; 2005; pagina 156-157)
2.6. Însămânțarea substratului
2.6.1. Procurarea miceliului
Miceliul este preparatul biologic obținut în condiții sterile în laborator acesta așezat în microclimat optim va reproduce ciuperca din care a provenit. Formele de prezentare a miceliului la vânzare sunt variate, putând fi granulat în pungi de polietilenă de capacități diferite de la 1 la 5 kilograme, însoțit obligatoriu de certificat de calitate sau în saci .
În ambele cazuri el este creat pe substrat de boabe de grâu orz sau în dibluri colonizate cu miceliu, acestea fiind folosite la tehnologia de creștere a ciupercilor Pleurotus pe butuci de lemn. Norma de miceliu este de 2 – 3 kilograme la 100 kilograme substrat adica 2 – 3%.
Miceliul din import se poate prezenta și sub forma de litraj având următoarele echivalențe: la ambalaj de un litru este echivalent cu 0,7 kilograme; iar un kilogram este echivalent cu 1,43 litri.
Transportul și păstrarea miceliului este bine să se facă la o temperatura de 0 – 4°C. Păstrarea miceliului după achiziționare se va face pe o perioadă maximă de 7 – 15 zile.
Miceliul la achiziționare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să aibă miros specific de ciupercă;
să nu prezinte mucegaiuri sub formă de puncte verzi, negre, galbene sau roșii;
boabele din substratul pe care s-a făcut însămânțarea trebuie să fie acoperite cu o plasă miceliană de culoare alb-argintie.
2.6.2. Incubarea miceliului
Această etapă reprezintă perioada dintre data însămânțării și apariția primelor fructificări. Operația începe chiar din a doua zi, dupa efectuarea însămânțării și se observă apariția unor zone cu puf alb. Aceste zone sunt observate cel mai bine la așezarea compostului în saci de polietilenă. Substratul se întărește, iar după cum descrie Dr. ing. Ioana Tudor în cartea „ Ciuperci comestibile și medicinale „ substratul compactat și scos din sac având forma acestuia și fiind împânzit cu miceliu se numește brichetă.
În aceasta fază de dezvoltare a ciupercilor foarte importanți sunt factorii de microclimat, astfel ciupercile Pleurotus sunt ciuperci termogene adică temperatura în substrat are tendința de a crește în timpul perioadei de incubare existând riscul de apariție a fenomenului de autoaprindere din cauza procesului de fermentare . Această temperatură poate crește cu 6 – 8°C după 4 – 5 zile de la însămânțăre. După acestă perioadă temperatura se uniformizează în substrat.
Din această cauză este important să existe în crescătorie în camerele de cultură sau de incubare sisteme de ventilație și răcire a aerului. Durata acestei perioade este variabilă fiind determinată de specia, hibridul sau tulpina cultivată și se întinde pe o plajă de timp cuprinsă între 12 și 21 zile.
Se recomandă ca peioada de incubare să se realizeze în camere speciale de incubare care pot asigura condițiile de microclimat necesare apariției primordiilor. Faza aceasta se consideră a fi finalizată atunci când tot substratul celulozic este împânzit.
Factorii de microclimat ce trebuie asigurați sunt:
temperatura: 20 – 22°C la Pleurotus ostreatus și 24 – 26°C la celelate specii;
umiditate relativa a aerului trebuie să fie de 75 – 80% menținută prin udarea pardoselii ( nu se udă brichetele sau sacii pentru că se distruge miceliul);
ventilație de 6 – 7 schimburi de aer la Pleurotus ostreatus și 8 – 10 schimburi de aer la celelalte specii;
concentrația de CO2 nu trebuie să depășească 0,08% la Pleurotus ostreatus și 0,03% la celelate specii;
în această etapă nu este necesară lumina, chiar fiind contraindicată.
Precocitatea apariției ciupercilor Pleurotus cauzata de temperatura de incubare este redată în tabelul 2.9. (Precocitate ciuperci Pleurotus )
Tabel. 2.9.
( după Dr. ing. Ioana Tudor în cartea Ciuperci comestibile și medicinale; Editura Lucman 2007 pagina 117)
Temperaturile necesare în perioada de incubare la ciupercile Pleurotus este descris mai jos atăt în substrat căt și în cameră astfel:
perioada de 1-10 zile: temperatura în camera de incubare poate fi de 17-19°C;
– temperatura în substratul celulozic este de 27-29°C;
perioada de 11-15 zile: temperatura în camera de incubare poate fi de 19-22°C;
– temperatura în substratul celulozic este de 26-27°C;
perioada de 16-20 zile: temperatura în camera de incubare poate fi de 16-18°C;
– temperatura în substratul celulozic este de 22-25°C.
O temperatură mai scăzută în camera de incubare va determina o prelungire a acestei perioade până la 40 – 50 zile.
Condițiile optime după cele descrise mai sus pentru etapa de incubare sunt: temperatură în substrat care sa nu depășească 30°C; durata acestei etape să nu fie mai mare de 12 – 21 zile, așezarea sacilor să fie efectuată în camere făra lumină la o distanță de 5 – 10 centimetri între ei.
Nedezvoltarea miceliului este cauzata de următorii factori:
presarea prea puternică a compostului, deci o tasare prea mare cu un indice de densitate mai mare de 0,4 mai ales la un substrat format din rumeguș.
efectuarea unor orificii mai mari de 2 centimetri pe suprafața sacului , fapt care poate determina uscarea substratului pentru că schimbul de aer este prea puternic.
sterilizarea substratului determinată de aplicarea unei temperaturi de 85-90°C la dezinfecția termică.
prezența iluminatului.
dimensionare necorespunzătoare a sacilor ceea ce duce la apariția fenomenului de autoaprindere.
Șocul termic este etapa prin care se grăbește fructificarea ciupercilor Pleurotus și care presupune următoarele acțiuni: după 12-15 zile de la însămânțare se va reduce temperatura în camera de incubare cu 4-5°C pe o perioadă de 8-10 zile. Operația de șoc termic se execută atunci când miceliul este bine împânzit in substrat. Ultimele cercetări în domeniu au adus pe piață specii, tulpini și hibrizi de Pleurotus care nu mai necesită efectuarea acestei operații și anume putem aminti: Pleurotus Florida care fructifică fără șoc termic, hibridul NK35 importat din Ungaria, la fel și hibrizii obținuți la noi în țara și anume hibridul H421 și hibrid 37.
2.6.3. Fazele incubării
Numărul de zile ale acestei etape sau faze sunt influențate de factorii de microclimat care se asigură în această perioadă și de precocitatea speciei sau a hibridului care se cultivă.
Modificările care apar sunt prezentate mai jos de-alungul unei perioade de 18 zile, astfel:
în ziua 0 are loc însămânțarea ;
în zilele 2 și 3 apar mici filamente de miceliu lipite de substrat ce pot avea dimensiuni de 2-3 milimetri;
în zilele 4 și 5 cresc zonele albe pufoase de miceliu atingând 2-3 cm , folia este puternic transpirată;
în zilele 6 –8 substratul capătă o culoare alb- cenușie , datorită faptului că zonele de miceliu se unesc între ele;
în zilele 9 până în ziua 12 substratul capătă o culoare cenușie, pe alocuri are o culoare albă;
în zilele 13 până în ziua 16 substratul se compactează, se transformă în brichetă , Iar culoarea sa este alb-cenușie;
în zilele 17 și 18 apar primele primordii ce se formează la orificiile sacului având forma gămăliilor de ac .
2.6.4. Fructificarea
Această etapă este caracterizată de subetapele enumerate și descrise mai jos:
Faza de inducție a fructificării.
Această fază are loc în zona a doua tehnologică ca și cultură a ciupercilor, zonă în care se finalizează apariția și dezvoltarea primordiilor de fructificare. În aceasta etapă se taie parțial sau total folia și se așează brichetele din saci sau din lădițe la fructificat. Experiența cultivării acestei specii a demonstrat că este recomandat ca sacul să fie tăiat după primul val de recolta pentru un randament ridicat al producției.
Etapa de așezare a brichetelor la fructificat.
Când incubarea este realizată în tot substratul, acesta prezentându-se împânzit, mai ales în zona orificiilor sacilor se va proceda la așezarea brichetelor în următoarele moduri:
Zid de brichete care poate fi dublu sau simplu, brichetele fiind prinse în zidărie cu ajutorul unor croșete de sârmă.
Zidul poate avea înălțimea de 1,5 – 1,7 metri, fiind format din brichete cu grosimea de 20 cm. Pentru consolidare se pot utiliza stâlpi susținători așezați la distanțe de 1,5 metri peste care se trec ancore de sârmă în diagonală.
Zid de lăzi, care pot fi așezate pe un suport în formă de triunghi cu baza în jos, pe care lăzile sunt așezate înclinat, condiție importantă în cultura de Pleurotus datorită formei de fructificare (în lateral) , zidul în acest caz poate fi dublu.
Stâlpi de brichete format din saci de pe care s-a eliminat folia, așezați în rănduri de câte 6 – 7 saci suprapuși ( norma este eficientă mai ales la un substrat format din talaș și sau rumeguș) cu spțiu între stâlpi pentru căi de acces de 1 – 1,5 metri.
Agățați de suporți special construiți pe plafonul camerelor de cultură, suporți care se numesc console. În acest caz se păstrează folia pe sac.
Înfipți în țepușe de metal de preferat aluminiu, norma de sac pe țepușă este de 4 – 6 saci, acestea sunt dispuse în șir indian pentru a permite ventilația și se va lăsa căi de acces între rânduri de 1,5 metri.
Condițiile obligatorii de îndeplinit în această fază sunt:
păstrarea igienei în camele de recoltare și la lucrul cu brichetele;
dezinfecția spațiului înainte de a introduce sacii sau lădițele, operție efectuată cu formaldehidă în concentrație de 0,5%;
pentru evitarea distrugerii miceliului brichetele se vor mânui cu foarte multă grijă, utlizând mănuși de protecție;
brichetele care din cauze diferite, compostul nu este bine compactizat, se rup în timpul mânuirii, se vor arunca;
se vor lăsa spații pentru căi de acces, de circulație, pentru recoltare și îngrijire cultură;
se va asigura iluminatul optim în funcție de specia sau tulpina sau hibridul care se cultivă la toate nivelele, care se va realiza cu ajutorul lămpilor fluorescente pe o peioada de 8-12 ore/zi la o intensitate de 150 lucși;
se va asigura ventilația optimă în funcție de specia, tulpina sau hibridul care se cultivă la toate nivelele, limita fiiind de 20 mc aer/ora/mp;
se va urmări ca brichetele să nu se usuce, asigurând umiditatea specifică fazei și speciei, tulpinii sau hibridului care se cultivă, umiditatea ce trebuie asigurată fiind de 85 – 90%;
în cazul în care umiditatea nu se poate asigura prin sisteme de climatizare automatizate este recomandat ca la aceste brichete să nu se desfacă folia decât la suprafață și nu se vor scoate complet din saci sau lădițe. Zilnic se va pulveriza apă, în proporție de 100 – 250 cmc/ mp de substrat în strat fin, ușor.
2.7. Recoltarea
Această fază sau etapă se realizează la 70 – 90 zile de la însămânțare, la Pleurotus ostreatus, în condițiile asigurării factorilor de microclimat și la 40 – 70 zile la hibrizii nou creați. Ciupercile în perioada fructificării trec prin mai multe etape a căror cunoaștere determină o recoltare la momentul oportun cu o calitate superioară a produsului final ce va fi pregătit pentru comercializare.
Aceste faze sau etape de dezvoltare sunt:
faza de primordie ce are loc după incubarea miceliului, ciupercile se prezintă sub forma unor gămălii de ac fiind grupate mai multe la un loc și au diferite culori.
Aceste primordii apar pentru prima dată în orificiile efectuate în sac. Faza aceasta durează 4 – 5 zile și durata ei este determinată de tipul speciei, tulpinii sau hibridului cultivat și de modul de asigurare și îndeplinire a factorilor de microclimat din crescătorie.
faza de margine convexă când primordiile cresc, această fază durează 2 – 3 zile.
faza de margine dreaptă sau plană care este faza de maturitate și care durează 24 – 36 ore. În această fază ciupercile sunt bune de recoltat având o calitate superioară, calitatea I la comercializare.
faza de margine concavă, fază care durează 12 – 24 ore, în acest timp se pot recolta ciupercile, dar ca și calitate prin sortare procentul calității I va fi mai mic in detrimentul calitătii a II a.
faza de margine răsucită care se instalează la aproximativ 48 ore după faza anterioară.
Această fază se caracterizează prin răsucirea piciorului care devine lemnos iar ciupercile recoltate în această fază nu se mai pot comercializa.
faza de îmbătrânire, când ciuperca se usucă și trebuie eliminată de pe substrat.
La ciupercile Pleurotus maturitatea exprimată prin eliberarea sporilor are loc încă de la dimensiuni de 2 – 3 cm în diametru a pălăriei. Această ciupercă la recoltare formează tufe sau mănunchiuri care se vor culege prin desprinderea întregului buchet.
Înainte de recoltare este recomandat ca brichetele sa fie stropite ușor cu apă pentru ca acestea să se desprindă cât mai ușor din substrat. După stropire se va lăsa ventilatorul pornit pentru uscare, abia apoi se vor culege buchetele sau tufele de ciuperci. Un buchet poate fi format din 2 – 3 ciuperci sau 12 – 20 ciuperci.
Operația de recoltare se efectuează în valuri, un val de recoltare se poate întinde pe o perioada de 2 – 3 zile. După această perioada urmează o fază de pauză ce se poate întinde pe o durată de 7 – 14 zile în funcție de specia sau hibridul cultivat.
Este important ca după recoltarea buchetelor conforme pentru comercializare să se îndepărteze de pe brichete și tufele sau buchetele neconforme, uscate sau distruse în timpul recoltării. Perioada recoltării variază în funcție de specia sau tulpina sau hibridul cultivat.
Perioadele de recoltare pentru specii de Pleurotus sunt redate în tabelul 2.10.
Tabel 2.10
Această perioada variază în timp , fiind influențată de:
rețeta substratului utilizat;
specia, tulpina sau hibridul utilizat;
tipul tehnologiei aplicate clasic sau intensiv;
tipul de spațiu de cultură în care se formează crescătoria;
modalitatea de asigurare a factorilor de microclimat;
Factorii de microclimat se vor asigura prin:
în tehnologia clasică se vor practica udări repetate de 2 – 3 ori/zi , prin pulverizare în jet fin uniform cu pompe de tip Vermorel sub presiune, brichetele la atingere trebuind să fie umede;
în tehnologia de creștere a ciupercilor în sistem intensiv, aceste udări se vor asigura de către instalații speciale verificate și urmărite cu aparate ca termohigrometrul atașat la senzori care reglează umiditatea în parametrii setați de 75%;
ventilația este importantă deoarece ciupercile Pleurotus sunt mari consumatoare de oxigen, eliberând în aer catități mari de CO2, aceste concentrații sunt asigurate în tehnologia de creștere în sistem clasic pein deschiderea ferestrelor de pe pereții din sens opus iar în tehnologia de creștere a ciupercilor în sistem intensiv este reglată cu ajutorul unor utilaje speciale din care face parte ventilatorul și exhaustorul. Această concentrație poate fi măsurată cu un aparat numit anemometru;
iluminatul se va asigura 8 – 12 ore/zi cu lămpi fluorescente;
Se pot recolta după literatura de specialitate aproximativ 200 kilograme de ciuperci la o tonă substrat în 4 valuri pe o perioada de 8 pâna la 10 săptămâni. Primul val de cultură reprezintă 50 – 60% din toată producția. Valurile doi și trei au o valoare mai mică cantitativ. Perioada optimă este de 45 – 50 zile în 3 – 4 valuri de recoltare.
Producția este de 15 – 35% ciuperci calculat la cantitatea de substrat însămânțat.
Operațiile care sunt obligatoriu de efectuat după încheierea fazei de recoltat sunt:
strângerea ciupercilor slab dezvoltate, sau uscate;
curățarea petelor de mucegai prin răzuirea substratului ( la așezare în lădițe) sau prin îndepărtarea acestuia până la o adâncime de 5 -10 centimetri ( la așezare în saci);
tamponarea pentru sterilizare a locului cu soluție de formalină în concentrație de 5%;
schimbarea poziției brichetelor în lăzi, întoarcerea părții de jos în sus pentru expunere la aer și determinare de fructificare.
Factorii de microclimat specifici pentru fiecare fază descrisă în capitolele anterioare pentru speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Pleurotus citrinopileatus , sunt redate în tabelele de mai jos astfel:
Tabel 2.11. – Pleurotus ostreatus;
Tabel 2.12.- Pleurotus florida;
Tabel 2.13.- Pleurotus citrinopileatus
Tabel 2.11.
Tabel 2.12.
Tabel 2.13.
2.7.1. Verificarea calității ciupercilor
Standardul care indică normele de calitate după care se clasifică și sortează ciupercile Pleurotus este 7280/90. Hotărârea Guvernamentală 106/2002 reglementează normele de etichetare a produsului ciuperci Pleurotus proaspete sau, congelate.
La nivel european există Regulamentul (CE) nr.1863/2004 din 26 octombrie 2004 care stabilește standardul de comercializare al ciupercilor de cultură și care a fost actualizat prin Regulamentul 35/2013 din 18 ianuarie 2013. Calitatea ciupercilor din genul Pleurotus, se împarte în două grupe: calitatea I și calitatea a II a.
Calitatea I este dată de: ciuperci întregi, proaspete, sănătoase, fără pete, fără reziduuri chimice, fără gust străin, cu umiditate normală și cu culoare specifică speciei, și anume:
cenușie-brun violacee pentru Pleurotus ostreatus;
crem roșiatică pentru Pleurotus florida și galbenă pentru Pleurotus cornucopiae;
pălăria trebuie să fie convexă sau dreaptă, iar piciorul să fie fără urme de substrat.
Ciupercile care vor fi destinate industrializării adică procesării se pot livra fără picior.
Calitatea a II a este dată de următoarele caracteristici ale produsului: pălărie concavă, răsucită, sau în formă de cornet. Pentru această calitate se admite un procent de 10% ciuperci care pot fi crăpate, lovite, sau cu pete determinate de manipulări, fără a fi însă, improprii consumului.
Ciupercile trebuie să aibă în cadrul ambalajului o diferență maximă între diametrele pălăriilor mai mică de 40 mm. La cele destinate pentru industrializare sau procesare se acceptă un minim de 30 mm. Astfel se admite un procent de 15% toleranță per unitate de ambalaj la indicele de calibrare.
Calitatea se verifică conform STAS 6441-88, cu probe luate conform STAS 7218-65, lotul trebuie să aibă aproximativ 500 kg, iar proba de laborator trebuie să aibă minim 2 kg (4% din mărimea lotului). Limitele maxime, internațional, admise de reziduuri de pesticide conform toleranțelor Codex pentru substanțele de mai jos sunt:
Bendiocarb este de 0,10 mg/kg ciup=ppm;
Cipermetrin este de 0,05 mg/kg ciup=ppm;
Clorfenvinfos este de 0,008 mg/kg ciup=ppm;
Cloropirifos este de 0,01 mg/kg ciup=ppm;
Diflubenzuron este de 0,10 mg/kg ciup=ppm;
Methopren este de 0,20 mg/kg ciup=ppm;
Permetrin este de 0,10 mg/kg ciup=ppm;
Pirinifosmetil este de 5 mg/kg ciup=ppm;
Procloraz este de 2 mg/kg ciup=ppm;
Tiofabatmetil este de 1 mg/kg ciup=ppm;
Ordinul 975/1998 al Ministerului Sănătății reglementează limitele admise de metale grele și arsen din ciuperci care sunt:
Plumb 0,5 mg/kg
Cadmiu 0,1 mg/kg
Zinc 15 mg/kg
Cupru 5 mg/kg
Mercur 0.05 mg/kg
Arsen 0,5 mg/kg
Sortarea ciupercilor se va face respectând criteriile de calitate ale ciupercilor pentru calitatea I și calitatea a II a.
2.7.2. Ambalarea și transportul ciupercilor
Ambalarea ciupercilor este un proces necesar pentru protejarea acestora de-a lungul fazelor de manipulare, transport, depozitare, și desfacere.
Ambalajele utilizate pot fi:
caserole cu folie autoadezivă, prevazută cu perforații capacitatea acestora putând fi de 0,5-1 kg;
pungi din polietilenă cu perforații, care pot avea capacitate de 0,5-1 kg;
lăzi zi cu capacitate de 3 – 5 kg;
lăzi cu capacitate de 10 kg pentru transportul celorlalte ambalaje;
Operația de ambalare se va efectua cu respectarea condițiilor tehnologice specifice fiecărei specii, cu respectarea destinației de valorificare. Se va avea în vedere, obligatoriu menținerea calității obținute la recoltare și protejarea produsului din punct de vedere mecanic.
Ambalarea în pungi de polietilenă este o metodă larg răspândită în țara noastră pentru că are anumite avantaje, acestea sunt: folia determină prin procesul de transpirație acumulări de vapori de apă, proces care duce la pierderi aproape egale cu zero după trei zile de păstrare. Folia se perforează pentru ca acumulările de CO2 să fie cât mai mici, limitele admise fiind de 1,2 – 3%.
Dacă ciupercile nu se valorifică imediat după recoltare se impune ca acestea să fie păstrate în condiții speciale care pot fi :
ciupercile pot fi prerăcite la temperatura de +2°C, se pot păstra 4 – 5 zile .Operația de prerăcire se efectuează prin reducerea temperaturii cu aer forțat, în vid sau cu gheață;
păstrarea ciupercilor în jurul temperaturii de 0°C, constantă în timp și în spațiu;
păstrarea ciupercilor în atmosferă controlată care presupune existența unei atmosfere modificate;
păstrarea în condiții de atmosferă cu oxigen scăzut sau ULO.
Transportul ciupercilor este o operație care este recomandată a se efectua cu mijloace izoterme datorită gradului ridicat de perisabilitate a produsului.
Mijloacele izoterme utlilizate pot fi mașini frigorifice care pot asigura realizarea condițiilor optime pe toată durata transportului. Utilizarea mașinilor frigorifice permite menținerea calității I a ciupercilor. Aceste mașini trebuie să aibă un volum cuprins între 21 – 56,3 mc, trebuie să fie curate, să nu prezinte mirosuri străine, să fie permanent în bune condiții tehnice și de funcționare.
Etichetarea se realizează prin lipire pe produsul ambalat. Eticheta de produs trebuie să conțină:
denumire producător;
denumire produs;
greutate;
temperatura de păstrare;
termen de valabilitate;
data recoltării;
informații nutriționale.
Normele de etichetare pentru produse proaspete sau congelate sunt redate în Regulamentul nr.1221/2008 si in HG 106/2002.
2.7.3. Evacuarea substratului
Această etapă este echivalentă cu pregătirea spațiului de cultură pentru un nou ciclu. Fazele acestei etape sunt: dezinfectare termică prin injectare de abur la temperaturi de 60 – 70°C direct în încăpere; substratul sau compostul este menținut la această temperatură 12 -24 ore după care se va răci. La sfârșitul operației se va efectua evacuarea compostului din spațiul de cultură.
Direcția de utilizare a compostului este în funcție de compoziția sa astfel:
Brichetele formate din paie, ciocălăi, sau vrejuri se pot folosi în hrana animalelor la vaci, capre, oi și porci, dacă nu prezintă mucegaiuri și nu au reziduuri mari de pesticide;
Brichetele de rumeguș, talaș, scoarță de copac, deșeuri lemnoase se pot folosi ca și combustibil după o prealabilă uscare.Uscarea se va efectua la o distanță mare de spațiul de cultură.
Se pot utliza și ca îngrășământ în agricultură după ce au fost lăsate în aer liber, tot la o distanță mare de spațiul de cultură, timp de 6 – 12 luni pentru descompunere.
Obligatoriu ca indiferent de destinația compostului uzat acesta va fi depozitat la minim 1000 metri de spațiul de cultură pentru a evita riscurile mari de contaminare pe care le implică.
După evacuarea substratului, spațiul de cultură va fi pregătit pentru următorul ciclu. Pregătirea spațiului se realizează parcurgând următoarele etape:
dezinfecția care va fi mai puternică sau mai ușoară în funcție de gradul de infectare cu mucegai și de gradul de infestare cu dăunători de la ciclul trecut;
efectuarea reparațiilor necesare.
După analizarea și descrierea etapelor de producție sau de creștere a ciupercilor Pleurotus, se poate concluziona că tehnologia de creștere a acestei ,,proteine vegetale” este compusă din următoarele etape:
Stabilirea rețetei compostului;
Îmbibarea sau umectarea materiilor sau materialelor;
Pasteurizarea termică;
Însămânțarea cu miceliu;
Incubarea;
Fructificarea;
Recoltarea ciupercilor;
Etapele enumerate mai sus au fost descrise în capitolele anterioare. În continuare se va descrie tehnologia de creștere a ciupercilor Pleurotus pe butuci de lemn și pe rumeguș ca strat lignicol.
2.8. Tehnologia de cultură a ciupercilor Pleurotus pe butuci de lemn și rumeguș
A. Tehnologia de cultura a ciupercilor Pleurotus pe butuci de lemn
Această cultură a început a se practica în perioada anilor 1916-1928. Este o metodă eficientă, având avantajul că nu necesită consum de energie.
Etapele acestei tehnologii de cultură a ciupercilor Pleurotus sunt:
Selectarea lemnului ce se va utliza și pregătirea lui;
Pregătirea uneltelor necesare aplicării tehnologiei;
Tehnologia propriu-zisă;
Așezarea lemnului.
a) Selectarea lemnului ce se va utiliza si pregătirea lui.
Lemnul preferat în această tehnologie pentru că fructifică mai repede, este lemnul de esență moale ca: tei, mesteacăn, salcie. Se folosește și lemnul de esență tare ca: stejar, salcâm, fag, cireș, frasin, castan. Nu este recomandat a se folosi lemn de conifer pentru că acesta conține rășini care au rol inhibitor în creșterea și dezvoltarea miceliului de Pleurotus.
Fructificarea mai rapidă a acestor ciuperci pe un lemn de esență moale este determinată de descompunerea accelerată a lemnului.
Durata fructificării este de 1 – 2 ani, ciupercile apar din primul an. Folosirea unui lemn de esență tare determină o apariție a fructificării mai lentă ce apare din al 2 lea an, dar perioada aceasta dureaza 3 – 4 ani, productia de ciuperci este mai mare și recolta este mai lungă în timp. Cultura pe lemn de esență tare influențează în mod pozitiv calitatea și aspectul ciupercilor.
Butucii se vor însămânța primvăra în lunile martie-aprilie, ca un punct de reper este semnul când incepe să circule seva. Tăiați se aduc din pădure în lunile februarie-martie și li se aplică până la însămânțare tratamente protective împotriva uscăciunii.
Pregătirea butucului presupune tăierea ramurilor laterale, această tăiere trebuie să fie făcută la o dimensiune de 40-50 cm, iar pentru o ușoară manipulare este indicat ca diametrul să fie de 20 – 40 cm. Este bine a se utiliza lemn tăiat recent, toamna târziu, sau primăvara devreme pentru că are o structură lemnoasă bogată în nutrienți necesari dezvoltării miceliului. În cazul în care butucii sunt uscați înainte de însămânțare se vor ține în apă 3 -5 zile după care se vor lăsa la scurs.
Inocularea sau însămânțarea poate fi efectuată prin aplicarea a patru metode:
1) Inocularea prin rondea detașată;
2) Inocularea în pană;
3) Inocularea în orificii pe butuci;
4) Inoculare pe secțiune netedă direct pe buturugă.
b) Pregătirea uneltelor necesare aplicării tehnologiei
În toate cele trei cazuri pentru a efectua o lucrare de calitate și a avea certitudinea obținerii unei producții mari este necesar a fi dotați cu următoarele unelte: mașină de găurit prevăzută cu burghiu; ciocan cu cap de cauciuc; fierăstrău; dibluri colonizate cu miceliu de ciupercă; ceară, lumânări sau silicon; apă; mănuși chirurgicale; folie de polietilena; vată sau câlți; cuie.
Indiferent de metoda de inoculare aplicată, cantitatea de miceliu necesară se calculează în funcție de greutatea butucilor prin regula de trei simplă, știind că se folosesc 400 gr miceliu la 10 kg lemn .
Exemplu: un butuc cu greutatea de 1,4 kg…………………….X necesarul de miceliu
un butuc cu gretuatea de 10 kg……………………..400 gr miceliu
X= (0,4×1,4)/10 = 56 grame miceliu
c) Tehnologia propriu-zisă.
Se realizează prin mai multe metode prezentate mai jos.
1) Metoda de inoculare prin rondea detasată.
Etapele acestei metode sunt:
Cântărirea lemnului pentru a afla cantitatea de miceliu necesară inocularii;
Tăierea unei rondele de la unul din capetele butucului. Rondela trebuie să aibă o grosime de 3-4 cm.
știut fiind faptul că necesarul de miceliu reprezintă 4% din greutatea lemnului, acesta după efectuarea operației de tăiere a rondelei se va așeza pe butuc astfel: 2/3 din miceliu pe butuc după ce în prealabil a fost așezată o bucata de vata medicinală umezită cu rol de suport a miceliului; peste ea se așează 2/3 din miceliu, apoi rondela care se fixează de butuc prin prindere cu 1 – 2 cuie; cealaltă treime de miceliu se va așeza sub butuc pentru incubat. Se umezește butucul inoculat și se acoperă prin legare cu o folie de polietilenă.(vezi Figura 2.1. Metoda prin rondea detașată de mai jos).
Figura 2.1.- Metoda prin rondea detașată
(Revista Practic Nr.7/2006 pagina 62 )
2) Metoda de inoculare prin pană sau despicătură triunghiulară.
Etapele acestei metode sunt:
se vor efectua pe lungimea butucului 5 – 6 despicături în pană cu adâncime de 3 – 4 cm cu ajutorul fierăstrăului;
se calculeaza cantitatea de miceliu necesar;
se introduce miceliul în orificiul efectuat;
se fixează pana de lemn cu ajutorul unui cui;
se acoperă locul prin legare cu vată medicinală umedă si cu folie de polietilenă.
miceliul necesar unui butuc se împarte la numărul de despicaturi introducându-se 2/3 din cantitate în lăcașurile efectuate. (vezi Figura 2.2. Metoda prin pană)
Figura 2.2. Metoda prin pană
(Revista Practic Nr.7/2006 pagina 63 )
3) Metoda de inoculare în orificiu.
Această metodă are următoarele etape:
se vor face orificii în formă de zig-zag sau în șir indian pe suprafața bușteanului la o adâncime de 3 – 5 cm, diametrul orificiului 5 – 8 mm, distanța dintre orificii 3 – 6 cm.
unealta folosită este mașina de găurit;
numărul orificiilor este direct proporțional cu rata de împânzire cu miceliu, ceea ce înseamnă că, mai multe orificii determină o recoltă mai mare.
inocularea se va face cu dibluri colonizate cu miceliu utilizându-se la introducerea acestora un ciocan cu cap de cauciuc.
în cazul în care nu avem dibluri se vor introduce în orificii câteva granule de miceliu după care acesta va fi închis cu un dop de vată.
dupa închiderea cu dopul de vată curată peste aceasta se va scurge lumânare sau se va topi ceara, sau un strat subțire de silicon. (Vezi figura 2.3. – Metoda prin orificii)
Figura 2.3. – Metoda prin orificii
(Revista Practic Nr.7/2006 pagina 62 )
4) Metoda de inoculare pe secțiune netedă.
Această metodă se utlizează pentru distrugerea buturugilor rămase care nu se pot scoate din pământ și presupune efectuarea unei secțiuni netede pe suprafața buturugii și introducerea miceliului în secțiune după ce s-au facut orificii de diametrul unor dopuri de lemn; miceliul se află în dopurile de lemn sau poate fi granulat. Orificiul se acoperă cu vată, ceară, folie și apoi cu Frunze si crengi. Ciupercile prin consumul de celuloză si hemiceluloză vor duce la descompunerea buturugii și distrugerea acesteia.
d) Așezarea lemnului însămânțat.
Această etapă este faza de incubare a miceliului din bușteni și se realizează prin așezarea acestora în șanțul de pământ. Perioada de incubare durează aproximativ 6 luni.
Pregătirea șanțurilor presupune:
săparea șanțurilor la o adâncime care va fi cu 10 cm mai mare decât buștenii, condiție care se va respecta și pentru lungimea șanțului;
pereții șanțului trebuie să fie cât mai drepți iar pentru a evita umezirea exagerată este recomandat ca lânga acest șanț să existe o rigolă de scurgere a apei de ploaie;
se va umezi fundul si pereții șanțului;
pe fundul șanțului se va așeza un strat de 1 – 2 cm de nisip sau rumeguș umed peste care se va presăra treimea rămasă de miceliu din calculul necesar inocularii.
Dimensiunile șanțului pot fi: lungime 45 cm , lățime 55 cm, pentru 10 butuci cu un diametru de 20 cm sau lungime 45 cm, lățime 110 cm, pentru 20 de butuci cu același diametru.
Pentru ca butucii să poată fi așezati cât mai bine în șanț și aceștia să ia contact pe o suprafață cât mai mare cu miceliul de pe fundul șanțului, este bine ca suprafața de secțiune a lemnului să fie cât mai drept tăiată. Se vor așeza butucii în poziție verticala unul lângă celălalt, încercând a se reduce cât mai mult spațiul dintre aceștia, vor fi așezați cu rondeaua de inoculare în sus.
Acoperirea șanțului se poate realiza cu :
pământ înierbat, astfel peste butuci se așează scânduri dispuse orizontal și sprijinite de marginile opuse ale șanțului;
Peste scânduri se realizează o structură ca și un acoperiș din crengi. Spațiul dintre scănduri și crengi va fi umplut cu paie la o grosime de 10 – 15 cm care vor fi acoperite cu o folie perforate;
Peste crengi se vor pune bucăți pământ înierbat cu grosimea de 15 – 20 cm. (vezi figura 2.4.- Șanț cu butuci așezați la incubat);
se pot îngropa butucii de lemn direct în pământ în pozitie verticală, 10 – 15 cm din bustean rămâne afară.
Figura 2.4.- Șanț cu butuci așezați la incubat
(Revista Practic Nr.7/2006 pagina 63 )
Ca acțiune obligatorie în perioada de incubare amintim udarea stratului de pământ înierbat și verificarea lunară a butucilor și a temperaturii din interiorul șanțului .
Dupa 6 luni se va deschide șanțul și butucii pot fi mutați într-o cameră de cultură sau în aer liber. Această acțiune are loc de obicei în luna septembrie.
Butucii așezați în spații acoperite vor fi dispuși pe rastele de forma unui acoperiș sau a unui triungi cu baza în jos cu, condiția pastrării factorilor de microclimat care sunt: temperatura 24-28°C; umiditate 80-85%; lumina 20-300 lx/8-10 h pe zi. Așezarea în hale presupune obținerea primei recolte în septembrie-noiembrie după o perioadă de 10 – 15 zile. Pentru a accelerea fructificarea este recomandat a se efectua înainte de așezarea pe rastel o imersie a butucilor în apă.
Butucii pot fi îngropati și direct în livezi păstrându-se următoarele lungimi: 60 cm între randuri, 20 cm între butuci, 15 cm din butuc rămâne afară.
În acest caz se vor practica udări de doua ori pe săptămânâ în jurul butucului. Amplasarea în aer liber se va face în locuri ferite de vânt și uscăciune, de preferat în livezi.( vezi figura 2.5) În luna octombrie când încep ploile reci de toamnă, va apărea prima recolta pe suprafața neîngropată a butucilor.Recoltarea ciupercilor în acest sistem tradițional sau clasic are loc la 6-9 luni după însămânțare.
Figura 2.5.- Așezarea butucilor în livezi în aer liber
(Revista Practic Nr.3/2005 pagina 46)
Durata recoltării variază de la un an la patru ani în funcție de esența de lemn folosită.
Productia obținută este de 20 – 30 kg ciuperci/mc de lemn, ceea ce înseamnă peste 35% din greutatea lemnului. Se pot recolta aproximativ 500 gr ciuperci/an/butuc, deci 20 kg ciuperci la 100 kg lemn inoculat.
B. Tehnologia de cultura a ciupercilor Pleurotus pe substrat de rumeguș
Sistemul de creștere a ciupercilor pe substrat din rumeguș se utilizează cu preponderență în zonele în care se prelucrează lemn și există gatere, fabrici de cherestea sau de mobilier.
Rumegușul se folosește ca și materie primă sau principală în rețete de compost,în amestec cu alte materii principale sau singur. Utilizarea lui este determinată de faptul că ciupercile Pleurotus sunt ciuperci lignicole care folosesc în hrana lor celuloza și hemiceluloza.
Deoarece rumegușul se folosește în rețete de compost atât în sistemul de cultură clasic, cât și intensiv, voi prezenta mai jos un flux tehnologic al culturii ciupercilor Pleurotus ostreatus pe compost format din rumeguș. Fluxul tehnologic este pentru un singur ciclu de cultură pe durata unui an și cuprinde următoarele etape:
1 – 24 martie aprovizionarea cu materii prime și auxiliare ce presupune:
materii prime – rumegus-9 5%;
materii auxiliare – nu se folosesc;
amendamente cu Ca-CaCO3-5%;
25 martie : omogenizarea și îmbibarea materiilor prime si auxiliare:
– se realizează timp de 2-3 zile în bazin sau pe platforma de îmbibare;
28 martie: dezinfectarea materiilor prime și auxiliare;
– se realizează la o temperatura de 80°C timp de 3-4 ore;
1 aprilie: cântărirea substratului;
– repartizarea într-un recipient ce poate fi bazin de beton sau butoi de
tablă.
– administrarea amendamentelor cu Ca.
– amestecarea.
– însămânțarea cu miceliu granulat 2 – 3%.
– formarea straturilor de cultură ce pot fi:
în saci de polietilenă de 15 – 20 kg/sac;
în lădițe de 15 – 30 kg/lada;
– introducerea în spațiul de cultură, spații de pot fi construcții simple,
solarii, pivnițe sau grajduri dezafectate
20 aprilie incubarea. La Pleurotus ostreatus durează cca 20 – 25 zile, la o temperatură de 18 – 20°C si o umiditate relativă de 85 – 90%;
10 aprilie : șocul termic realizat prin reducerea temperaturii cu 4 – 5°C timp de 8- 9 zile;
20 aprilie: îndepărtarea foliei sau deschiderea sacului pentru realizarea condițiilor de aerisire si umiditate;
10 mai: inducția fructificării :durata perioadei este de 20-25 zile la Pleurotus
ostreatus, iar condițiile de microclimat necesare sunt;
temperatura de 14-18°C;
aerisire de 8-10 schimburi de aer/ora;
umiditatea relativă 90%;
lumina 40 lx/mp.
11 mai: perioada de recoltare: durata acestei perioade este de 80-90 zile la Pleurotus ostreatusiar condițiile de microclimat care trebuie îndeplinite sunt:
Temperatura de 16-25°C;
Umiditate 80-90%;
Aerisire 8-10 schimburi de aer/ora;
1 august: sfârșitul culturii : presupune evacuarea substratului uzat și pregătirea
spațiului pentru un nou ciclu de cultură;
2.9. Boli și dăunători
Bolile la ciupercile Pleurotus pot fi produse de: bacterii,ciuperci saprofite si ciuperci parazite.
Bacteriile dăunatoare în cultura ciupercilor Pleurotus atacă miceliul și ciupercile mature.
Conditiile care determină apariția bolilor pot fi :
umiditate prea mare în anumite faze de dezvoltare, temperatura prea mare combinată cu ventilație insuficientă;
udarea brichetei prin stropire când miceliul este nematurat, înainte de a apărea fructificațiile, sau când pe ciuperci este condens;
la lovirea brichetelor sau la tasarea lor;
nerespectarea igienei culturii;
nerespectarea condițiilor de îndepărtare a resturilor de pe brichete după recoltare.
Bacteriozele sunt boli produse la ciupercile Pleurotus de: Pseudomonas tollasi și se manifestă sub forma unui aspect mucilaginos pe miceliu. Apare în faza de incubare și la începutul fructificării. Este determinată de lovirea miceliului sau tasarea brichetei și este transmisă de insecte ca muște si țânțari.
Recomandare: se vor opri stropirile timp de 1 – 3 zile și se va curăța locul în care s-a observant apariția bolii.
Bolile produse de ciuperci saprofite si parazite.
Ciupercile care pot produce boli în cultura Pleurotus sunt:
Trichoderma viride – este un mucegai verde ce apare pe boabele de cereale cu miceliu în perioada de dinainte de incubare. Se poate combate preventiv prin: păstrarea condițiilor de igienă în camerele de incubare și cultură; realizarea dezinfecției compostului la parametri impuși și folosirea unui miceliu sănătos.
Se recomandă adăugarea de fungicide în substrat înainte de pasteurizare. Dacă totuși apare boala, petele cu substrat se vor elimina iar locul din sac cât și sacul în întregime se vor dezinfecta chimic, fungicidul utilizat poate fi Dithane M45, Benomyl sau Topsin în concentrație de 0,1 – 0,2% .
Penicillium spp – produce mucegaiuri de culoare verde, poate apărea la incubare și la recoltare, infectarea se poate realiza și în timpul însămânțării. Combaterea preventivă și curativă se efectuează la fel ca și la Trichoderma.
Aspergillus spp. – este tot un mucegai de culoare verde iar combaterea acestuia se realizează în același mod ca la Trichoderma.
Rhizopus nigricans sau mucegaiul negru – apare pe un substrat celulozic nedezinfectat corect.
Dactylium dendroides sau pânza de păianjen – este un mucegai alb care prin aparitia sa inhibă creșterea miceliului.
În cazul în care apar aceste mucegaiuri, pentru a evita răspândirea lor se recomandă îndepărtarea rapidă din ciupercarie a brichetelor infestate.
Măsurile care se iau sunt:
se rad petele;
se aruncă și se stropește locul cu formaldehidă 1 – 2%, cu Dithane M45 sau cu Benlate 50WP.
Preventiv pentru prevenirea apariției acestor mucegaiuri se va adăuga în apa de îmbibare un fungicid ca Fudazol 50WP 400 gr. substanță activă/la o tonă de paie uscate sau Dithane M45 0,2% calculat la apa folosită la îmbibare.Totodată este bine ca după ce brichetele au fost așezate la fructificat să fie stropite cu o soluție de Benlate 0,2% adică 10 l soluție/300 saci. Acest tratament se va repeta dupa 10 zile. Anomaliile care apar la ciupercile Pleurotus ostreatus sunt stroma miceliană manifestată sub forma unui miceliu compact ca o piele albă.
Cauzele care determină apariția stromei pot fi:
substratul prea mărunțit ;
o tasare prea puternică a compostului la însămânțat;
nescoaterea brichetelor din saci.
Combaterea stromei se efectueaza prin curățarea acesteia cu o racletă și prin realizarea condițiilor optime de aerisire a brichetei și a miceliului. Dăunătorii ciupercilor sunt musculițele țânțarii, melcii, rozătoarele și nematozii.
Musculițele produc pete maronii pe pălăria ciupercii datorită faptului că depun în acest loc ouăle, atacă miceliul, atacă butonii de fructificare, atacă ciupercile mature.
Se combat fizic prin următoarele măsuri: aplicarea unor curse de hârtie cu clei; prin reducerea temperaturii la 8-10°C timp de 2 zile; reducerea umidității relative a aerului sub 80% timp de 1 – 2 zile.
Se mai pot combate chimic prin folosirea insecticidelor biologice omologate pentru a fi utilizate în ciupercării ca Dimilin 25 PU în concentrație de 0,1% și Rimon 10 EC concentrație 0,15%. Tot pentru combaterea dăunătorilor se poate utiliza capsule fumigene cu Bladafum sau Unifos în spațiul de cultură bine închis.
La cultura ecologică, combaterea se va realiza prin arderea a 1 – 2 grame tutun /mc spațiu închis etanș timp de 12 – 24 ore.
Melcii ca dăunători sunt Limax maximus și Limax flavus. Combaterea lor se sefectuează prin strângerea și distrugerea acestora mai ales în timpul serii sau prin utilizarea produselor moluscocide.
Rozătoarele, șoarecii și șobolanii sunt dăunători care răscolesc compostul, consumă miceliul și pot împrăștia mucegaiurile dacă apar. Combatere lor se realizează prin: ermetizarea ciupercăriei prin amplasarea plaselor de sârmă la gurile de aerisire iar dacă totuși apar, se vor folosi raticide ca: Storm Bite Blocks, Clerat, sau Nofar ca și momeli. Utilizarea acestora se recomandă a se efectua conform instrucțiunilor de pe ambalaj.
Dăunătorii pe care i-am enumerat mai sus apar în crescătorie datorită nerespectării igienei spațiului de cultură și a împrejurimilor acestuia astfel: prin menținerea resturilor organice și a substratului uzat în apropierea ciupercăriei; prin inexistența filtrelor sau a sitelor la admisia aerului în ciupercărie, evacuarea aerului din ciupercărie.
Nematozii (viermi cilindrici ) sunt dăunători specifici substratului, apariția acestora fiind determinată de o dezinfectie termică, a substratului, efectuată fără a respecta parametrii tehnologici de temperatură și timp. Alte surse de infestare cu nematozi mai pot fi autovehiculele și uneltele folosite în procesul tehnologic.
Combaterea nemtozilor se face prin respectarea parametrilor tehnologici la dezinfecția termică a substratului, protejarea gurilor de aerisire cu plase, respectarea igienei în spațiul de cultură, iar lăzile din PVC folosite în cultura ciupercilor se vor stropi cu CuSO4 2% , apoi se vor menține timp 10 – 15 minute în apă fierbinte la o temperatură de 75 – 80° C.
2.10. Măsuri de protecție a muncii în crescătorii de ciuperci Pleurotus
1. Măsurile de protecție a muncii se referă la folosirea și manipularea pesticidelor, fungucidelor și raticidelor. Aceste măsuri presupun efectuarea instructajelor periodice de protecție a muncii la angajații care manipulează aceste substanțe.
Instructajele trebuie să prevadă următoarele aspecte:
respectarea cu strictețe a concentrației sau a cantității de soluție/mp;
neamestecarea a doua produse diferite dacă nu li se cunoaște compatibilitatea;
evitarea inhalării produsului prin folosirea măștilor de protective;
evitarea contactului produsului cu ochii și pielea prin folosirea echipamentului de protecție.
Echipamentul poate fi format din ochelari sau mască cu vizieră, compleu gen salopetă întreg, cu elastic la manșetă și cizme de cauciuc.
În perioada efectuării stropirilor persoana desemnată pentru a realiza aceste operații nu va bea, mânca și fuma. După ce va fi finalizată stropirea, se vor spăla foarte bine cu apă și săpun mâinile și fața, iar unde există vestiare cu duș se recomandă efectuarea unui duș cu apă caldă.
Produsele folosite pentru stropit, fungicide, pesticide sau raticide se vor păstra într-o cameră special amenajată numită depozit care va fi închis, sub cheie. Aceste produse vor fi așezate pe rafturi speciale la care vor avea acces doar persoanele instruite în utilizarea lor, cheia se va păstra de către tehnologul ciupercăriei. Se recomandă a se întocmi pentru fiecare produs instrucțiuni de utilizare care să cuprindă:
domeniul de utilizare;
doza în grame sau procentual ce se va utiliza;
metoda de preparare;
metoda de folosire;
utilajul cu care se va folosi;
conținutul echipamentului de protecție care se va îmbrăca de către personal pe perioada utilizarii.
Aceste instrucțiuni este bine să fie așezate în camera de stocare ( depozit) a substanțelor, iar lânga ele va fi atașată și câte o etichetă a fiecărui produs.
Se recomandă totodată ca echipamentele de protecție utilizate să se spele după fiecare stropire separat de cealaltă îmbrăcăminte.
Ambalajele în care au fost pesticidele sau fungicidele se vor distruge iar pompele folosite la stropit nu se vor spăla aproape de sursele de apă, dacă acestea sunt un puț sau o fântână pentru că există riscul impregnării acestor substanțe în pânza freatică.
În cazul în care se produce o ingerare a unui produs toxic de către o persoană, acesteia i se va induce refluxul gastro-esofagian, se va scoate din mediul respectiv, i se va scoate echipamentul contaminat de pe acesta și va fi transportat de urgență la spital.
Substanța care rămâne în pompă după efectuarea stropirii nu se va mai utiliza la altă stropire.
2. Măsuri de protecție specifice crescătoriei de ciuperci Pleurotus
În crescătoria de Pleurotus, mai ales în perioada recoltării, ciupercile produc spori foarte fini cu dimenisiuni sub 1 mm care sunt observați sub forma unui fum alb. Acești spori pot produce omului forme alergice mainfestate printr-o stare gripală dată de: febră, tuse, strănut, înfundarea nasului, lăcrimarea ochilor. Alergiile enumerate mai sus impun următoarele acțiuni ca măsuri de protecție a muncii: stropirea cu apă a culturii înainte de recoltare combinată cu creșterea ventilației iar personalul va purta masca pe fața pentru protecție.
Este recomandat ca instructajul de protecție al muncii să fie efectuat lunar de o persoană calificată si atestată.
2.11. Cultura ecologică a ciupercilor Pleurotus
Realizarea de produse ecologice a fost reglementată prin HG 917/13 din septembrie 2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.34/2000 cu referire la produsele ecologice. Ordonanța prevede la Art.2 ca toate persoanele fizice sau juridice ce produc, prepară, importă/exportă, sau comercializează produse ecologice sunt obligate să respecte prevederile Ordonanței și normelor metodologice.
Produsul ecologic este produsul biologic organic sau bio-organic.
Normele metodologice a Ordonanței amintite mai sus permit în cultura ciupercilor tratamente fitosanitare și de corectare a pH-lui. În efectarea acestor tratamente se permite utilizarea următoarelor produse: ghips sau Ca(SO4)2; CuSO4, piatră vânătă CaCO3; perlită; formaldehidă; Bacillus thuringensis.
Ciupercile Pleurotus față de alte tipuri de ciuperci au factor de risc mai mic de-a lungul fluxului tehnologic, nu consumă multă energie, sunt rezistente la boli, dăunători, la variații și șocuri de temperatură față de cultura ciupercilor Agaricus, nivelul investiției este cu 50% mai redus, la fel și forța de muncă necesară.
În tehnologia de creștere a ciupercilor Pleurotus în sistem clasic se pot folosi spații mai puțin protejate ca: solarii, șoproane, terase, magazii, balcoane, umbrare.
Etapele acestui sistem de cultură sunt:
Pregătirea substratului.
Este prima etapă în fluxul tehnologic și presupune:
Stabilirea rețetei prin utilizarea cu predilecție a deșeurilor celulozice provenite din agricultură, industria prelucrării hârtiei, a celulozei, din prelucrarea lemnului și din silvicultură.
Materiile prime și auxiliare folosite în obținerea compostului trebuie să îndeplinească rmătoarele condiții:
să nu fie tratate chimic sau cu pesticide;
trebuie să fie certificate ca fiind biologice, adică obținute fără adaus de îngrășăminte chimice și fără folosire de erbicide;
paiele de grâu, ciocălăii, tulpinile și boabele de porumb, toate trebuie să provină de la ferme certificate ca fiind ecologice, de la ferme care nu au folosit în obținerea culturii îngrășăminte chimice, erbicide, și nu au fost tratate cu insecticide sau fungicide.
Mărunțirea, umectarea, dezinfectarea materiilor sau materialelor.
Materiile se vor mărunți după indicii prezentați în subcapitolul 2.5.1 ,,Pregătirea substratului” după care se umectează în apă rece timp de aproximativ 24 ore în funcție de anotimp.
Dezinfecția se va realiza prin folosirea aburului sub presiune, în camera specială tip tunel la o temperatură de 80°C pe o periodă de 5 ore.
Acest tip de dezinfecție se pretează cel mai bine la o cultură ecologică în sistem intensiv. În sistemul tradțtional sau clasic dezinfecția termică se realizează prin folosirea apei fierbinți la o temperatură de 70 – 80°C.
Scurgerea și răcirea substratului .
După ce compostul sau substratul s-a răcit se vor adăuga amendamentele care pot fi; ipsos obținut natural în proporție de 4% sau var praf in proporție de 0,2-0,3 %, preparat sub forma de var pastă cu consistența unei smântâni.
Însămânțarea cu miceliul.
Miceliul folosit trebuie să fie produs pe un suport granulat ecologic, certificat. Suportul este dat de boabe de porumb, orz, sau grâu provenite de la ferme certificate ca fiind ecologice. Cantitatea de miceliu folosită va fi de 2 – 4% la 100 kilograme substrat umed. Substratul însămânțat se va introduce în saci perforați de polietilenă în cantitate de 15 kg/sac.
Incubarea miceliului va dura 15-21 zile, variațiile sunt date de specia, tulpina, sau hibridul folosit și de temperature din camera de incubare.
Factorii de microclimat sunt: temperatura 18-24° C, umiditate 75-80%, ventilație 0,5 mc/aer/oră/tonă substrat și fără lumină. Ca și condiție obligatorie, controlarea sacilor mai ales din a cincea zi de însămânțare până în a unsprezecea zi când există riscul autoaprinderii deoarece crește temperatura în substrat.
Recoltarea.
Brichetele se vor muta în camerele de cultură-recoltare după ce incubarea s-a finalizat.Acestea se pot așeza pe țepușe agățate de plafon, pe stelaje, pe rafturi, sau direct pe pardoseală.
Această etapă se va realiza cu respectarea următoarelor condiții de microclimat:
– umiditatea relativă de 80%;
– temperatura 14-20°C;
– lumina 150 lx/8-10 ore /zi;
– regimul de ventilație:8-10 schimburi de aer/oră, un schimb de aer este egal cu volumul camerei.
Pentru că nu avem voie sa utilizăm pesticide și fungicide decât cele menționate la începutul capitolului, se va urmări menținerea și păstarea cu strictețe a condițiilor de microclimat și a normelor de igienă.
Tratamentele preventive cu formaldehidă în concentrație de 0,5%, CuSO4 1% sau fungicide biologice pe bază de Bacillus thuringensis sunt permise fiind menționate și în normele metodologice ale Ordonanței nr.34/2000.
Combaterea dăunătorilor din interiorul ciupercăriei se poate face și prin arderea de tutun în cantitate de 30 gr/mp sau de sulf elementar în aceeași cantitate.
Clădirea va fi supusă următoarelor tratamente: curățare, reparare, spălare, văruirea pereților, dezinfectare cu soluție de formol în proporție de 0,5%.
Randamentul recoltei poate fi de 20 – 35 kg ciuperci la 100 kg substrat însămânțat.
Prin fondurile europene A.P.I.A și Ministerul Agriculturii, subvenționează din 2011 cultura ecologică a ciupercilor. Astfel se poate primi până la 400 €/ha subvenție.
Pentru a deveni cultivator ecologic, persoana respectivă împreună cu asociația sau societatea cu răspundere limitată formată trebuie sa treacă prin mai multe etape de conversie. Aceste etape presupun conversia de la cultura convențională la cultura ecologică.
O parte din măsurile pe care trebuie să le îndeplinească sunt amintite în acest capitol alte măsuri se regăsesc pe site-ul Ministerului Agriculturii și Ministerului Pădurii si Silviculturii.
Conversia de la cultura convențională sau normală la cultura ecologică durează 2 – 3 ani, timp în care produsul este testat periodic, i se efectuează analize pentru a putea fi încadrat și omologat ca produs ecologic.
Realizarea și obținerea unui produs ecologic permite cultivatorului pătrunderea pe o piață de desfacere în care concurența este foarte redusă, aproape inexistentă, iar prețul produsului poate fi cu 30 – 50% mai mare decât cel convențional.
CAPITOLUL 3
ÎNTOCMIREA PLANULUI DE AFACERE
3.1 Etape preliminare în proiectarea și înființarea unei crescătorii de ciuperci.
Aceste etape sunt pasii în care se adună documentatia din surse diverse cum ar fi internet și cărți de specialitate. Din documentație se extrage tehnologia de cultură, tipul speciei ce se dorește a se cultiva. Totodată pentru a fi la curent cu toate noutățile ce apar în domeniul creșterii si cultivării ciupercilor este bine să te înscrii în Asociația Cultivatorilor de Ciuperci din România și să efectuezi cursurile ,,Școlii de ciupercari” de la București.
3.1.1 .Alegerea speciei ce va fi cultivată
Sămânța sau miceliul trebuie să fie achiziționat de la producători sau, laboratoare atestate și certificate. Acești producători sau laboratoare trebuie întrebați pentru ce specii au miceliu prelucrat, care sunt propriețătile speciei, care este temperatura de fructificare a speciei pentru care au miceliul, capacitatea de producție, rezistența la boli, avantajele tehnologice și dezavantajele pe care le prezintă în flux acest miceliu ce va deveni ciupercă.
Detaliile amintite mai sus sunt cele care determină tipul de construcție al crescătoriei și mai ales productivitatea și implicit câștigul financiar.
În concluzie, după analizarea noțiunilor teoretice prezentate până acum, am decis să folosesc în crescătorie miceliu de Pleurotus ostreatus în două camere de cultură și în celelalte două hibridul de Pleurotus HK35. Detaliile tehnico – biologice ale acestei specii și hibrid au fost descrise în subcapitolul 1.3.2. ,,Specii și hibrizi de ciuperci Pleurotus cultivate în România”.
3.1.2 Stabilirea locației crescătoriei
Locația crescătoriei depinde de următorii factori: sediul firmei, zona georgafică și de accesul la utilități.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o clădire în care funcționează o crescătorie de ciuperci Pleurotus sunt:
să aibă acces la utilități: apă, canalizare, curent trifazic, căi de acces pentru a ajunge ușor la șoselele naționale și care să faciliteze o distribuire rapidă a produsului la agenții economici;
clădirile si anexele ciupercăriei trebuie să permită operații de curățare pentru a evita apariția fenomenului de contaminare încrucișată;
terenul aferent clădirii în care se ambalează ciupercile, trebuie să fie ușor de igienizat pentru că buruienile și iarba înaltă, lăsate netăiate, pot atrage dăunătorii care sunt purtători de agenți patogeni;
În concluzie terenul pe care se va construi crescătoria este proprietate personală a domnului Haranguș, este situat la marginea orașului Dej și se află într-o zonă cu acces la curent, trifazic, apă și canalizare.
3.1.3. Alegerea tipului de clădire
După cum s-a descris în capitolul 2.4.1. ,,Tipuri de spații (clădiri)” alegerea tipului de clădire este influențată de: specia care se va cultiva și de locația crescătoriei.
Clădirile pot fi de tip tunel cu izolație interioară cu vată minerală, din folie de polietilenă tip sera, clădire din panouri sandwich, grajduri vechi care se vor igieniza, repara si izola.
Concluzie: după analizarea mai multor oferte am ales ca fiind cea mai fiabila pentru zona noastră oferta de ciupercărie modernă, automatizată de la ,,Sere Transilvania”.
Detalii ciupercărie:
dimensiuni:lățime 8 m, lungime 15 m înălțime 3,30 m;
structura: din oțel galvanizat, arcele sunt așezate la 1,5 m;
acoperirea si izolarea termică este din folie dublă triplustratificată cu pernă de aer plus folie de exterior specială, protecția termică este mărită prin înserarea de vată minerală cu folie de aluminiu de 5 cm grosime;
frontoanele sunt placate cu fibră de sticlă iar cel din față are inclusă o ușă glisantă;
spațiul tehnic opțional de 24 mp în care se depozitează utilajele;
Dotările ciupercăriei sunt:
ventilator profesional principal, distribuție aer cald/rece cu următoarele specificații tehnice:
– putere:1,5 CP;
– recircularea aerului:4800 mc/oră;
– 400 V-50 Hz;
– consum 1kW;
– are 6 pale-trepte de viteză;
– materialul de construcție este INOX.
ventilatorul secundar:
Putere 0,5 CP;
Recircularea aerului:7400 mc/oră;
400 V-50Hz;
Consum 0,8 Kw;
Are 24 de pale
Panou de răcire evaporant cu dimensiune de 2X6 m cu panou de
distribuție inclus;
unitate de recirculare a apei cu kit de instalare pentru răcirea/umidificarea spațiului ciupercăriei;
conductă de transfer aer cald cu kit de suport inclus;
termogenerator combustibil pe diesel (64000 kcal/h de aer cald ) cu atomizor inclus (30 l/h pentru ciuperci) și consum optimizat;
panou de comandă și control complet automatizat cu senzori de temperatură și umiditate care dau comanda utilajelor pentru încălzirea/răcirea și umidificarea spațiului în a păstra condițiile optime de creștere a ciupercilor;
senzor de CO2 cu analizor.
Sera va fi dotată cu rafturi din oțel galvanizat pe două nivele cu polițe din plasă rezistență. Oferta nu include betonul pentru fundare structura de ancorare a celor 22 picioare, turnarea bazinului de dezinfectare sau platforma betonată și instalația de iluminare.
Transportul și montajul se plătesc separate în funcție de distanță.
3.1.4. Alegerea sistemului de cultivare
Odata cu alegerea tipului de clădire se va stabili și sistemul de cultivare care poate fi: pe paturi, în saci, în blocuri, în containere, pe rafturi. Alegerea sistemului de cultivare este influențată de: rețeta de compost și de specia cultivată. Astfel, pentru ciupercile Pleurotus cea mai bună și eficientă metodă de cultivare este în saci. Compostul în acest caz poate fi cumpărat de la producători autorizați și certificați de compost. Prețul compostului variază in funcție de compost care poate fi neincubat sau compost incubat. Compostul neincubat este compostul fără miceliu iar compostul incubat este compostul împânzit cu miceliu care se introduce în crescătoria de ciuperci direct în faza de fructificare.
Concluzie; pentru primul an de activitate s-a decis folosirea compostului incubat. Prețul compostului incubat este de 1000 RON/tonă. Sacii cu compost vor fi așezați pe rafturi pe două nivele.
3.1.5 Dimensionarea suprafeței
Suprafața crescătoriei este de 1008 metri pătrați în total, fiind formată din 4 camere de recoltare care să asigure necesarul de ciuperci pentru o luna întreagă .
Numărul de valuri de recoltare va fi de maxim 4, pentru că la ciupercile Pleurotus randamentul cel mai mare îl au la primul val acesta fiind de aproximativ 60% din producția totală. Pentru a reduce cheltuielile de manipulare a compostului și implicit riscurile de contaminare cu dăunători este recomandat să se dimensioneze suprafața de cultură plecând de la capacitatea de aprovizionare cu compost.
Astfel, este știut faptul că un tir are capacitatea de 20 tone/compost care se va folosi la o cameră de cultură, tirul nu se fracționează. Rafturile pot fi de 2 – 4 nivele în funcție de înălțimea clădirii. S-au ales rafturi pe două nivele cu posibilitatea de a le supraetaja.
La cultura de Pleurotus se va evita existența grinzilor de lemn pentru că acestea rețin boli, iar operația de dezinfecție este îngreunată. Cultivarea ciupercilor Pleurotus pe suprafețe mici permite prepararea substratului în condiții de tehnologie clasică sau gospodărească.
Concluzie, se vor achiziționa patru tiruri de compost pentru patru camere de cultură,compostul va fi gata incubat în diferite stadii de incubare astfel încât să asigure producție în cele patru săptămâni ale lunii. Cultura se va axa pe trei maxim patru valuri de cultură deoarece la specia Pleurotus primul val are 20-60% randament din toată producția.
3.1.6. Alegerea echipamentelor de climatizare
Și această etapă este condiționată de tipul de tehnologie care se va practica în crescătorie și anume clasic sau intensiv.
În sistemul clasic, condițiile de climatizare sunt asigurate de : ventilație naturală și lumina naturală. La practicarea tehnologiei de creștere a ciupercilor în sistem intensiv, pentru achiziționarea echipamentelor se vor căuta oferte.
Ofertele primite de la mai mulți furnizori vor fi analizate și selectate după principiul ,,demeritului” care presupune acordarea unui punctaj de la 0 – 4 următoarelor criterii de selecție (Vezi Anexa 10 – model fișă analiză oferte ):
calitatea produsului, însoțită de fișa tehnică;
preț;
termen de livrare;
condiții de plată;
durata transmiterii ofertei;
sistemul calității implementat.
Stabilirea punctajului la aceste criterii după primirea ofertei va permite o alegere corectă fără părtinire a furnizorului de la care se vor achiziționa echipamentele. După alegerea furnizorului se recomandă încheierea unui precontract cu acesta în care să fie stabilite toate detaliile legate de termen de livrare echipament, montajul echipamentului dacă este cazul, data finalizării montajelor, prețul montajului pe oră, cu rezervare cameră sau fără rezervare pentru tehnician cu plata transport separată sau cu transport inclusă în preț, modalitățile de plată, termenele de efectuare a plăților, perioada de garanție, garanția la ce părți din echipament se referă, costurile de întreținere post-garanție, valoarea discount-ului acordat.
Este bine să fie implementate aceste măsuri pentru că dacă afacerea evoluează pozitiv se poate apela la obținerea și implementarea unui sistem de calitate ISO care va permite accesarea unor piețe noi de desfacere.
În momentul de față există pe piață trei mari firme care produc si livrează sere complet utilate la cheie. Acești furnizori sunt: S.C.Funghi Perfect Group.S.R.L, S.C.Daky.S.R.L-Timisoara, S.C.Sere Transilvania.S.A.
Concluzie: după analizarea ofertelor de la cei trei furnizori, (vezi capitolul 3.1.2), s-a ales oferta de la S.C.Sere Transilvania S.A.
3.1.7. Stabilirea bugetului
Se va face un calcul preliminar care va servi la întocmirea planului de afaceri. Acest calcul ca și valoare diferă în funcție de:
Locația crescătoriei, dacă există teren sau trebuie să fie cumpărat.
Tipul de clădire, dacă există clădire sau trebuie cumpărată, amenajarea clădirii în cazul în care există;
Ce echipamente se vor cumpăra;
Specia utilizată ce va fi cumpărată;
Cost ciupercărie:
camera de cultură = 16.878 € = 73.419 RON (curs valutar BNR de 4.35 ron/1 euro la data de 27.02.2014.)
4 camere de cultură = 73.419 RON x 4 = 293.676 RON
Pret rafturi 5850 € două linii pe două nivele;
5850 €/cameră x 4 = 23.400 € x 4.35 = 101.790 RON;
300 € taxe constituire firmă deci 1305 RON;
o camera de cultură are:- 120 mp la suprafața pardoselii;
– 192 mp suprafața cultivate pe rafturi, 2 linii pe 2 nivele;
– calcul necesar compost pe o cameră cu suprafața cultivată de 192 mp.
știm că la substratul celulozic 100 kg substrat acoperă 1 mp; atunci la 192 mp avem nevoie de 19.200 kg substrat = 19,2 To ~ un tir de 20 To, valoare compost = 76.800 RON pentru toate cele patru camere, se va cumpăra compost gata incubat în diferite stadii de dezvoltare.
costuri neprevăzute 20% din valoarea totală = 94.714 RON;
valoarea totală inițială a investiției se ridică la 130.640 € ~568.285 RON;
3.1.8 Tipul de plan de afaceri
Planul de afaceri depinde de vârsta întreprinzătorului, în funcție de aceasta se poate demara o afacere cu fonduri europene sau din fonduri proprii. Ținând cont de faptul că vârsta nu ne permite deocamdată pornirea unei afaceri cu fonduri europene ne vom folosi de fonduri proprii încercând ca din al treilea an de activitate să accesăm fonduri europene prin unul dintre copii.
3.2. Planul de afaceri propriu-zis
3.2.1 Argument
Tema acestei lucrări m-a determinat să studiez piața adică cererea și oferta ajungând la concluzia că cererea este mai mare decât oferta chiar dacă în momentul de față consumul mediu pe cap de locuitor este scăzut. Acest consum poate fi influențat și de breșe în lanțul de aprovizionare care duc la lipsa prezenței continue în marile magazine, restaurante sau pizzerii.
O prezență continuă cu un produs superior calitativ combinat cu un preț accesibil tuturor poate determina o creștere a consumului de la o medie pe cap de locuitor de 100 gr/an la 1,5 kg/an. În Europa consumul mediu pe cap de locuitor este între 1,5 – 2,5 kg/an.
Cultura ciupercilor Pleurotus este o cultură care chiar dacă necesită o investiție mai mare la început în echipamente, oricum este mai mică decât în cazul ciupercilor Agaricus, amortizarea putându-se realiza după 1 – 3 ani în cazul folosirii tehnologiei de tipul classic sau în cazul folosirii tehnologiei în sistem intensiv- industrial în aproximativ 20 ani . Un alt argument în favoarea începerii unei crescătorii de Pleurotus este și tehnologia mai accesibilă decât la cultura Agaricus.
3.2.2. Date indentificare firmă
Se va înființa o Asociație Familială conform legii 300/2004. Pașii care trebuie parcurși pentru constituirea asociației cât și actele si documentele care sunt necesare se regăsesc pe site-ul Registrului Comerțului.
Asociația familială se va numi ,,Ostpleratus”și va avea ca obiect de activitate principal cultivarea si comercializarea ciupercilor proaspete cod CAEN 0113 și obiectiv secundar procesarea ciupercilor cod CAEN 0141. Asociația familială va cuprinde familia Haranguș care este formată din: șoț, șoție și doi fii unul de 20 de ani și celălalt de 24 ani. Adresa asociației: localitatea Dej, strada Mihai Viteazul nr. 85, date de contact: tel.0724/548355, e-mail [anonimizat].
Valoarea taxelor de constituire ca asociație familială sunt de 1000 – 1305 RON.
3.2.3. Descrierea generală a afacerii și a produsului
Afacerea se încadrează la cultura ciupercilor Pleurotus în sistem intensiv.
Pentru a demara acest proiect s-au stabilit obiective clare ce vor fi îndeplinite pe parcursul a 5 ani de activitate.
Aceste obiective sunt:
Anul I de activitate: se urmărește obținerea unui profit net de minim 100.000 RON;
Anul II de activitate: se va urmări creșterea profitului cu 40% din care cel puțin 15% se va utiliza în anul III de activitate pentru a deveni cultivator ecologic;
Anul III de activitate: realizarea conversiei de la cultura tradițională la cultura ecologică;
De ce acest obiectiv?
Ne-am stabilit acest obiectiv pentru că prețul produsului ecologic este mai mare cu aproximativ 35% față de cel obținut în mod convențional, iar cererea pe piața internă cât și cea externă nu este acoperită de ofertă decât în proporție de 20%.
Etapele pe care va trebui să le urmăm sunt:
înregistrarea activității la Ministerul Agriculturii;
emiterea unei cereri către un Organ de Control;
întocmirea planului de conversie;
organizarea comercializării produsului ecologic;
afilierea la o asociație de agricultură ecologică;
concretizarea măsurilor prin evidența financiară și contabilă,concretizarea comercializării (achizițiile tehnice,contracte);
controlul intern de îndeplinire a planului de conversie.
Anul IV de activitate: finalizare conversie și încheiere contracte interne și externe pentru produs ecologic ceea ce va duce o creștere a profitului net de 60%.
Anul V de activitate: obținerea unei cote de piață pe produs ecologic de cel puțin 35%.
Produsul obtinut în primii doi ani este recomandat tuturor persoanelor care consumă ciuperci. Important este de amintit faptul că de-alungul unui an există două perioade de post pentru cultul ortodox, iar ciupercile sunt un foarte bun înlocuitor al cărnii. Ciupercile Pleurotus datorită compoziției lor sunt denumite ,,carne vegetală”fiind folosite cu un real succes în multe rețete iar clienții pot fi hypermarket-uri, restaurante, pizzerii și magazine gen ABC.
Se va cultiva ciuperca Pleurotus ostreatus și hibridul HK35.
S-a decis alegerea acestor două tipuri din umătoarele motive: Pleurotus ostreatus este rezistent la variațiile bruște de temperatură și chiar dacă îngheață, primăvara la căldură crește din nou. Hibridul HK 35 obținut în Ungaria, este rezistent la variații mari de temperatură, plaja de fructificare se întinde de la 10 -24°C; pălăria este de culoare crem, iar lățimea ei este de 5-15 cm.
Cultura ciupercilor Pleurotus este dată de următoarele etape:
stabilire rețetă;
umezire sau îmbibare materiale;
pasteurizare sau dezinfecție termică;
însămânțare cu miceliu; incubare;
fructificare.
Etapele de pregătire a compostului, faza de însămânțare, de incubare, fructificare, și recoltare, au fost descrise detaliat în capitolul 2 ,,Noțiuni teoretice despre cultivarea ciupercilor Pleurotus”.
Pe scurt aceste faze cu necesarul de echipamente presupun:
Preparare compost cu următoarele faze:
Faza de mărunțire și tocare care necesită hala de depozitare, moara de mărunțit ce poate fi moară cu ciocănele ;
Faza de îmbibare cu apă, care necesită existența unui bazin de umectare sau platformă de îmbibare ce va fi prevăzută direct din constructive;
Se recomandă introducerea în apa de îmbibare a unei cantități de Dithane 0,2% sau Morestan 0,05% pentru prevenirea mucegaiurilor;
Dezinfecția termică, este necesară o cameră tunel pentru dezinfecție;
Răcirea și scurgerea necesită camera de răcire, în care se va efectua și însămânțarea;
Amestecare cu amendament.
Însămânțarea
Se cântărește substratul;
Se verifică calitatea acestuia;
Se însămânțează
Se introduce în saci.
Așezarea sacilor se va face conform principiilor amintite în subcapitolul 2.6.3.
Chiar dacă nu se prepară compostul din primul an de activitate, ciupercăria va fi dotată cu cladire ce cuprinde: depozit de materiale cu moară de măcinat, moară care poate fi și moară cu ciocănele, cameră de răcire, omogenizare și însămânțare, camere de incubare ( vezi Anexa 7- schiță ciupercărie).
Sacii se vor așeza pe două rafturi și pe două nivelere spectându-se cu strictețe condițiile de microclimat, specific fiecărei faze de dezvoltare cât și a normelor de igienă pentru a evita apariția bolilor si dăunătorilor. (Vezi anexa 9 – saci cu compost asezati pe două rafturi pe două nivele)
3.2.4. Descrierea pieței sau planul de marketing
S-a efectuat o analiză riguroasă asupra pieței de desfacere. Această analiză a generat următoarele concluzii: prețurile de desfacere în momentul de față sunt 16 – 20 lei/kg la en-detail,
12 – 18 lei/kg la en-gros.
Pentru a stimula vânzările, produsul se va ambala la pachete sau caserole de 0,5 kg valoarea acestuia fiind mai accesibilă consumatorilor.
De ce să se cumpere de la noi?
Atu-urile care ne vor ridica și ne vor așeza în primele rânduri ca producători și procesatori sunt: promptitudine, calitate și peridiocitate asigurată.
Analiza pieței
S-a efectuat o analiză primară și una secundară a pieței.
Analiza primară presupune întocmirea unori broșuri cu o prezentare succintă a fermei și a produsului care vor fi distribuite în toate punctele de vânzare a produselor alimentare. Aceste broșuri vor cuprinde și datele de contact ale asociației; prețul de vânzare en-gros si en-detail din anunțurile de pe internet, din ziare, de la piață, cât și din magazine.
Analiza secundară
Presupune descrierea tendinței de creștere a consumului de ciuperci de la 100 gr/cap de locuitor/an la 1,5 kg/cap de locuitor/an. Pe piața externă există o cerere mai mare cu 20% față de ofertă.
Economie
Piața noastră de desfacere va fi orașul Dej cu o populație de 31.702 locuitori, orașul Gherla cu o populație de 20.440 locuitori, orașul Cluj-Napoca cu o populație de 332.297 locuitori și comuna Florești jud. Cluj cu o populație de 5320 locuitori. Totalul populației este de 389.759 locuitori.
Presupunem că piața noastră țintă este 60% din valoarea pieței totale ceea ce reprezintă 233.855 persoane.
Absorbția produsului pe piața localităților Dej, Gherla, Cluj-Napoca și Florești este de 1 kg/an/cap locuitor, ceea ce reprezintă 233.855 kg ciuperci necesare/an. Presupunem că, în viitor consumul mediu va fi de 1.25 kg/an/cap de locuitor, ceea ce va duce la o cantitate de 292.319 kg ciuperci/an.
De ce să consumăm ciuperci?
Ciupercile Pleurotus conțin complexul întreg de vitamina B, potasiu, sunt antitumorale, anitoxidante, antihipertensive.
Persoanele care consumă regulat ciuperci au un sistem imunitar mult mai puternic fiind mult mai ferite de boli autoimune.
Consumatorii
Ciupercile Pleurotus, datorită proprietăților lor terapeutice sunt recomandate în orice tip de dietă, în alimentația diabeticilor, în alimentația bolnavilor de cancer. Pot fi consumate de toate persoanele indiferent de sex, vârstă,ocupație, nivel de venit.
Acest produs este destinat pentru început locuitorilor orașelor Dej, Gherla, Cluj-Napoca și Florești care se aprovizionează din hypermarket-uri ca Penny, Unicarm, Billa, Carrefour, Selgros. Magazinele mari sunt specifice mai ales orașului Cluj și mă refer aici la Carrefour și Selgros. Pentru orașele Dej și Gherla vom lua în considerare și magazinele mici gen ABC de cartier, restaurantele și pizzeriile, iar pentru comuna Florești avem în vedere un precontract cu unitatea militară.
Competiția
Cei mai puternici distribuitori de ciuperci din zona de vest la momentul actual sunt: Champignard Hungary; Spor Alfa-Arad; Sere Holland-Arad; și mici producători cu culturi sezoniere care nu acoperă integral perioada unui an. Datorită acestor concurenți se vor încheia precontracte cu clienții la o valoare negociată de 9 RON/kg ciuperci cal.I.
Promovare
Promovarea produsului se va efectua prin distribuirea de broșuri și prin contactarea directă a patronilor de restaurant, pizzerii, magazine de cartier cât și a reprezentanților hypermarket-urilor. Cu toți aceștia se vor încheia contracte, astfel, la prețul de 9 lei /kg en-gros. Hypermarket-urile vor prelua direct marfa, iar la celelalte și anume magazine tip ABC, restaurante și pizzerii, marfa va fi distribuită de către noi.
Locația
Crescătoria (vezi Anexa 7 – schiță ciupercărie) se va construi în localitatea Dej, la marginea orașului pe un teren proprietate personală, pe care există o clădire care a fost amenajată ca și clădire anexă ce cuprinde: grup sanitar, camera frigorifică, camera ambalare ciuperci cu inie de ambalare a ciupercilor, birou, camera substanțe (vezi anexa 8- schiță ciupercărie cu anexe).
Scenariu administrare sume ce se vor încasa.
Calcule preliminare:
Contracte încheiate: 8 market-uri (2 Penny, 2 Unicarm, 2 Selgros, 1 Billa, 1 Metro)
8x 350 kg/săptămână/market = 2800 kg/săptămână
8 magazine ABC ( 4 in Dej si 4 in Gherla)
8x 75kg/săptămână/magazine = 600 kg/săptămână
5 restaurante ( 2 in Dej, 1 in Gherla si 2 in Cluj)x 50 kg/săpt/rest
= 250 kg
5 pizzerii (2 in Dej ,2 in Cluj si 1 in Gherla) x 25 kg/săpt/pizzeria
= 125 kg/săpt
Cantina spital Dej 25 kg/săpt
Cantina unitate militară Florești 40 kg/săpt.
Total livrări = 3840 necesar de cantitate de livrat pe săptămână, 3840 kg livrate săptămânal la un preț de 9 lei/kg generează încasări de 34.560 RON săptămânal, deci avem încasări lunare de 138.240 RON și anuale de 1.658.880 RON (fără TVA).
Plata se va efectua la livrare cu cash sau după 6 luni de activitate se poate accepta și plata la termen cu bilet la ordin.
Scenariu administrare sume ce se vor plăti:
Cheltuielile lunare:
Cheltuieli cu salariile valoare lunară = 10.863,42 RON (costuri totale unitate + angajat)
Cheltuieli cu întreținerea ciupercăriei = 3000 RON lunar
Cheltuieli cu distribuția la magazinele ABC, restaurant și pizzeria = 2000 RON/lună
Total cheltuieli =15.863,42 RON care se va scădea din încasările lunare de 138.240 RON de unde rezultă un venit de 122.376,58 RON (fără TVA)
Plan operațional
Producția este asigurată de ciupercăria ,,Ostpleratus’’.
Pentru a obține o cantitate de 3840 kg ciuperci/săptămână se vor face următoarele calcule tehnologice:
1) suprafața camerei de cultură este la pardoseală de 120 mp;
2) sacii se vor așeza pe două linii de rafturi cu câte două nivele la fiecare linie;
3) suprafața de cultură pe cameră, pe cele două rafturi este de 192 mp;
4) 100 kg de compost de tip celulozic acoperă 1 mp;
5) 100 kg compost intră în 5 saci a 20 kg fiecare sac;
6) pentru 192 mp suprafața de cultură avem nevoie de 19.200 kg compost care sunt aproximativ 20 tone, deci un tir;
7) 19.200 kg compost este distribuit în 960 de saci;
8) distribuția sacilor va fi de 242 saci /nivel;
9) deci 480 saci /linie;
10) compostul în primul an pentru o mai rapidă amortizare a investiției se va cumpăra gata incubat cu Pleurotus HK 35 în diferite stadii de incubare.
11) se va achiziționa compost în diferite stadii de incubare pentru a asigura continuitatea saptămânală a culturilor. Diferența stadiilor de incubare va fi de 5 zile/camera de recoltare;
12) terenul pe care se construiește crescătoria este proprietate personală și are următoarele utilități: curent trifazic; apă de la rețea; canalizare și drum de acces. Pe acest teren se află o construcție care a fost transformată prin reamenajare în: camera frigorifică, grup sanitar, cameră ambalare ciuperci, birou, camera depozitare substanțe.
3.2.5. Managementul firmei
Personalul necesar activității crescătoriei de ciuperci este format din :
manager și tehnolog care este și patronul asociației familiale ,,Ostpleratus”. Atribuțiile acestuia sunt de a acționa în numele asociației, de a deschide conturile în lei și în valută și de a utiliza fondurile financiare ale societății. Este și tehnolog deoarece a absolvit cursuri de învățământ superior de specialitate și are ca atribuții rezolvarea problemelor ce pot apărea în crescătorie;
contabil, cu studii de specialitate în Științe Economice;
un muncitor;
un agent de distribuție și șofer.
Programul de lucru este de 8 ore /zi în cazul în care se depășește această normă, orele suplimentare se vor plăti în plus.
3.2.6.Situația economică-financiară a firmei
Costurile pentru începutul afacerii
Valorea investiției ințiale se ridică la 130.825 € ~569.089 RON
Banii pentru începerea afacerii sunt fonduri proprii obținute de familie din vânzarea unui apartament în București.
Amortizarea investiției se va realiza în aproximativ 20 de ani.
Cost ciupercărie:
camera de cultură = 16.878 € = 73.419 RON (curs valutar BNR de 4.35 ron/1 euro la data de 27.02.2014.)
4 camere de cultură = 73.149 RON x 4 = 293.676 RON
pentru plata în avans a 50% din valoare furnizorul va acorda un discount de 2% ceea ce înseamnă un cost total de 287.802 RON;
preț rafturi 5850 € două linii pe două nivele;
5850 €/cameră x 4 camere = 23.400 € x 4.35 ron/ euro = 101.790 RON;
300 € taxe constituire firmă deci 1305 RON;
o cameră de cultură are:- 120 mp la suprafața pardoselii;
– 192 mp suprafață cultivate pe rafturi, 2 linii pe 2 nivele;
– calcul necesar compost pe o cameră cu suprafața cultivată de 192 mp.
știm că la substratul celulozic 100 kg substrat acoperă 1 mp; atunci la 192 mp avem nevoie de 19.200 kg substra = 19,2 To~un tir de 20 To, valoare compost = 76.800 RON pentru toate cele patru camere, se va cumpăra compost gata incubat în diferite stadii de dezvoltare, care are prețul de 1000 RON/tonă;
achiziția unei camionete frig, 6525 RON;
costuri neprevăzute 20% din valoarea totală = 94.844 RON;
costuri totale cu discount-ul scăzut = 569.066 RON; deci ~130.820 €;
Plan financiar
Previzionare venituri
8 market-uri (2 Penny, 2 Unicarm, 2 Selgros, 1 Billa, 1 Metro)
8 x 350 kg/săptămână/market = 2800 kg/săptămână x 9 = 25200 RON/săpt x 4 = 100.800 RON/lună
8 magazine ABC ( patru în Dej și patru în Gherla)
8 x 75kg/săptămână/magazine = 600 kg/săptămână x 9 = 5400 RON/săpt x 4 = 21.600 RON/lună
5 restaurante( două în Dej, unul în Gherla și două în Cluj) x 50 kg/săpt/restaurant = 250 kg/săptămână x 9 = 2250 RON/săptămână x 4 = 9000 RON/lună
5 pizzerii (două în Dej ,două în Cluj și una în Gherla) x 25 kg/săpt/pizzerii = 125 kg/săptămână x 9 RON = 1125 RON/lună
Cantina spital Dej 25 kg/săptămână x 9 RON = 225 RON/săptămână x 4 = 900 RON/lună
Cantina unitate militară Florești 40 kg/săpt x 9 RON = 360 RON/săpt x 4 = 1440 RON/lună
Total livrări = 3840 necesar de cantitate de livrat pe săptămână
Total încasări lunare = 1440 + 900 + 1125 + 9000 + 21.600 + 100.800 = 134.865 RON.
Previzionare cheltuieli:
Cheltuieli cu salariile:
Contribuțiile care se datorează la stat pentru salarii reprezintă 28,5 % din valoarea totală;
Total cheltuieli anuale cu salarii:120.000 x 28.5% = 34.260 + 120.000 = 154.260 RON.
Cheltuieli cu achiziționare compost incubat: 76.800 RON
Cheltuieli totale:
ciupercărie – 287.802 RON;
rafturi – 101.790 RON;
constituire asociație – 1305 RON;
compost incubat – 76.800 RON;
cheltuieli întreținere fermă – 60.000 RON;
achiziție mașina frig – 6525 RON;
cheltuieli cu salariile -154.260 RON
cheltuieli neprevăzute – 2% din valoarea totala;
TOTAL CHELTUIELI: 702.252 RON.
Aceste cheltuieli în primul an sunt mai mari datorită investițiilor de pornire. Din anul al doilea, valoarea totală a cheltuielilor se rezumă la cheltuieli cu salariile, întreținerea fermei și cumpărarea compostului.
Cheltuieli anuale totale fără investiții de început:
cheltuieli cu salariile – 154.260 RON
cheltuieli întreținere fermă – 60.000 RON;
compost incubat – 76.800 RON.
TOTAL CHELTUIELI: 291.060 RON.
Venituri anuale totale: 134.865 RON/lună x12 luni = 1.618.380 RON;
Cheltuieli anuale totale cu investiție: 702.243,43 RON;
Cheltuieli anuale totale fără investiție: 291.060 RON.
Profit brut = venituri – cheltuieli cu investiție = 1.618.380 – 702.243,43 = 916.316,6 RON;
Profit brut = venituri – cheltuieli fără investiție = 1.618.380 – 291.060 =1.327.320 RON;
Impozitul pe profit pentru Asociație familială este de 16%, se plătește la sfârșitul anului.
Profit net = profit brut – impozit pe profit = 916.316,6 x 16%=146.610,56
Profit net = 916.316,6 – 146.610,56 = 769.705,5 RON.
Profit net = profit brut – impozit pe profit = 1.327.320 x 16% = 212.371.22 RON
Profit net = 1.327.320 – 212.3712,2 = 1.114.948,8 RON;
Analizând informațiile din acest proiect se poate conluziona că este fezabil și se poate implementa.
CAPITOLUL 4
CONCLUZII
S-a ales specia de cultură Pleurotus deoarece față de celelalte ciuperci are cel mai mare conținut de aminoacizi esențiali, microelemente și vitamine. Această cultură de Pleurotus este folosită în unele medicamente naturiste datorită proprietăților curative ale acestora.
Reprezintă un aliment dietetic indicat, neavând grăsimi, deci putând fi recomandate pentru reducerea colesterolului. Au o eficiență economică-energetico-biologică superioară multor produse animaliere, întrucât necesită pentru producere materiale cu valoare energetică foarte scăzută sau nulă (paie de cereale, ciocălăi de porumb, rumeguș de făinoase, deșeuri de hârtie, ș.a.).
Chiar dacă investiția este mare la început, după primul an de cultură în cazul în care este asigurată distribuția si vânzările, se amortizează.
Se pretează foarte bine ca și cultură ecologică, cu costuri reduse influențând pozitiv mediul. Tehnologia ecologică este o tehnologie subvenționată de stat.
Nu necesită teren agricol, putându-se folosi resursele și posibilitățile locale existente în gospodărie (zone umbrite, respectiv sub nuci sau în spatele caselor), pivnițe, șoproane. Asigură o circulație rapidă a fondurilor bănești investite, putând fi executate în culturile sezoniere a 2 cicluri/an, iar în cele intensive 4 – 6 cicluri, în funcție de dotările tehnice ale ciupercăriei intensive (încălzirea și răcirea aerului).
Prezintă siguranța unei bune reușite, factorii de risc fiind mult reduși (rezistentă la variațiile de temperatură, la boli, la dăunători, lucrări culturale diminuate și un consum energetic mai redus).
Se pot cultiva pe deșeuri provenite din agricultură, silvicultură, industria lemnului, hârtiei, celulozei, textilă și se poate obține un aliment bogat în substanțe proteice, mult solicitat pentru consum atât în stare proaspătă, cât și conservată.
Se pot cultiva fără consumuri energetice importante, spre deosebire de ciupercile Agaricus (Champignon), care prin excelență sunt energofage.
În cultura ciupercilor Pleurotus consumurile energetice sunt minime si necesita manopera redusa.
Tehnologia ecologică este o tehnologie subvenționată de stat.
Analizând informațiile din acest proiect se poate conluziona că veniturile și cheltuielile/ an / 4 cicluri de cultură sunt următoarele:
venituri totale: 1.618.380 RON;
Cheltuieli cu investiții: 702.243,43 RON;
Cheltuieli fără investiții: 291.060 RON.
Profit brut cu cheltuieli de investiție: = 916.316,6 RON;
Profit brut fără cheltuieli de investiție: = 1.327.320 RON;
După plata impozitului pe profit de 16% profitul net anual este de :
212.371.22 RON. cu investiții;
1.114.948,8 RON fără investiții;
BIBLIOGRAFIE:
[1] Dr. ing. Ioana Tudor ,,Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile”,editura Lucman,ediția a II-a, 2005;
[2] Dr. ing. Ioana Tudor,, Ciuperci comestibile și medicinale” editura Lucman,ediția a II-a, 2007;
[3] Dr. N. Mateescu ,,Ghidul cultivatorului de ciuperci”editura Centrocoop, București,1983;
*** www.ciupercărie.eu
*** www.ciupercărie.ro
*** http://ciupercapleurotus.blogspot.ro/p/avantajele-culturii-ciupercilor.html
*** www.totalmushrooms.blogspot.com
*** www.wikipedia.ro
*** www.wikipedia.com
*** www.ciuperci.blogspot.ro
BIBLIOGRAFIE:
[1] Dr. ing. Ioana Tudor ,,Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile”,editura Lucman,ediția a II-a, 2005;
[2] Dr. ing. Ioana Tudor,, Ciuperci comestibile și medicinale” editura Lucman,ediția a II-a, 2007;
[3] Dr. N. Mateescu ,,Ghidul cultivatorului de ciuperci”editura Centrocoop, București,1983;
*** www.ciupercărie.eu
*** www.ciupercărie.ro
*** http://ciupercapleurotus.blogspot.ro/p/avantajele-culturii-ciupercilor.html
*** www.totalmushrooms.blogspot.com
*** www.wikipedia.ro
*** www.wikipedia.com
*** www.ciuperci.blogspot.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Istoricul Culturii Ciupercilor Pleurotus (ID: 151231)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.