Istoria Suicidului

Istoria suicidului

Suicidul nu s-a nascut odata cu omul, „omul grotelor” avea instinct de conser- vare luptând pentru supraviețuire, ceea ce ne duce cu gandul că nu ar fi putut exista cazuri de autoagresiune. La nivel de trib, în Africa Neagră, sinuciderea producea groază, canibalii spuneau că „ sinuciderea este inspirată de demonii malefici”. În Guineea se profana și lapida cadavrul sinucigașului, ceea ce ne arată că ideea de sinucidere le era cunoscută, dar și actul era pedepsit.

La evrei sinuciderea se considera o infamie, deși Biblia prezintă cazuri de suicid, fiecare justificată. Un bun exemplu este Saul care se aruncă în propria-i sabie după dezastrul din războiul cu filiștenii. Un alt exemplu și cel mai cunoscut este cazul lui Iuda Iscarioteanul care se spanzură dupa ce L-a vândut pe Hristos.

În lumea creștină , sinuciderea este considerată cel mai mare păcat, asociată cu crima. Deși creștinismul și islamismul nu se pun de acord în multe privințe , în cazul sinuciderii ambele îl interzic fără excepție. Cu toate acestea moartea lui Isus Hristos se poate considera o sinucidere,El spune prin Ioan „Viața mea….nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau eu de la mine” și „Eu îmi dau viața pentru oile mele”, aceste afirmații indica moartea voluntară adică sinuciderea. „Cine își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în această lume o va păstra pentru viața veșnică „ ; „Nu este mai mare dragostea decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi” ; „Dacă cineva vine la mine , și nu urăște pe tatăl său , mama sa ,pe frații săi ba chiar însăși viața sa, el nu poate fi ucenicul meu” , acestea sunt cateva pasaje din Noul Testament prin care creștinii sunt îndemnați să-și urască viața și familia. Creștinismul se dezvoltă cu ideea că viața pamântească este demna de ură și că trebuie să aspiri la moarte pentru a-L întâlnii pe Dumnezeu în viața eternă. Deși trebuie să urâm viața și să aspirăm la moarte, sinuciderea este interzisă și de neiertat.

În anul 381, episcopul Timotei Alexandru a decis să oprească rugăciunile în cazul sinucigașilor ,exceptând cazurile de nebunie dovedită,sinuciderile fiind condamnate.

Există trei rațiuni pentru care suicidul este interzis, și anume : contrazice tendința de a trăii și de a ne iubii pe noi înșine, este împotriva societății, este un atentat împotriva lui Dumnezeu.

1.1 Antichitatea Greco-Romană

În Grecia sinuciderea era interzisă, cadavrul sinucigașului era înmormântat fără ritual iar mâna dreaptă era tăiată și înmormântată separat.

Platon, filozoful Greciei antice, era împotriva sinuciderii dar menționa trei excepții : condamnarea, boala dureroasă și incurabilă și viața mizerabilă , cea din urmă include rușinea.

Roma antică era considerată mai tolerantă față de sinucigași. Datorită influenței stoicilor și a conștiinței patriotice, sinuciderea se practica pentru a salva onoarea celor care nu puteau supraviețuii dezastrului patriei.

Aristotel spune că suicidul este absolut condamnabil pentru că este o nedreptate pe care o comiți împotriva ta însuți și a cetății , pentru că este un act de lașitate față de răspunsurile noastre, pentru că se opune virtuții.

1.2 Evul mediu

Sinuciderile din evul mediu sunt diferite ,în funcție de categoriile sociale ,de exemplu țaranii si meșteșugarii se spânzurau pentru a scăpa de suferințe sau de mizerie, cavalerii și clericii se omorau pentru a scăpa de umilire. Și modalitățiile erau diferite , în timp ce cavalerii recurgeau la sinucidere indirectă , se lăsau uciși în războaie sau la vânătoare, țaranii si meșteșugarii foloseau ce aveau la dispoziție, frânghie sau înnec.

În evul mediu sinuciderile sunt mai mult de tip războinic.Decât să moară în mâinile turcilor,soția lui Ludovic cel sfânt , cere unui cavaler bătrân să-i taie capul dacă sarazinii amenință să pună mâna pe ea, relatează Guibert de Nogent. Un alt exemplu este cel al arhiepiscopului de Bourges și însoțitorilor săi, învinși de Eudes se sinucid în

propriile săbii. Și cel mai cunoscut caz este al Ioanei d`Arc care , fiind prizonieră , se aruncă din vârful unui turn.

În istoria românilor există două exemple: primul este Decebal (87-106 e.n), pierzând lupta cu romanii, ca să nu devină prizonier , se sinucide înfigându-și sabia în inimă. Iar al doilea exemplu este al lui Crișan (1784). Horia si Cloșca au fost trași pe roată iar un an mai târziu , Crișan s-a spânzurat în propria celulă.

1.2.1 Sancțiuni împotriva suicidului

În Franța au existat pedepse diferite în funcție de oraș, așadar în Lille cadavrul sinucigașului era târât până la eșafod , apoi spânzurat dacă era bărbat , ars dacă era femeie. La Metz cadavrul era scos din casă pe sub prag apoi închis intr-un butoi si aruncat în fluviu, butoiul plutea pe apă cu un anunț cerând sa fie lăsat să plutească. Într-o culegere de texte , „ La tres ancienne costume de bretagne”, scria că dacă cineva își ia viața cu bună știință, trebuie să fie spânzurat de picioare și târât ca un ucigaș. Legea din Beaumont cerea să se târască trupul ucigașului cu multă cruzime și apoi smulse pietrele peste care a trecut.

În Germania , la Zurich , cadavrului i se aplica o pedeapsă în funcție de tipul de suicid, și anume : o pană de lemn înfiptă în craniu dacă individul a murit datorită pumnalului ; trupul era acoperit cu nisip la cinci pași de malul mării, dacă a murit prin înec; îngropat sub un munte cu trei pietre mari unul pe cap, unul pe piept și unul pe picioare dacă a murit în cădere.

În Anglia sinucigașul era îngropat sub un drum principal , aglomerat , țintuit la pământ cu un țăruș de lemn.

1.3 Epoca modernă

Iluminiștii sunt interesați de fenomenul sinuciderii ,unii sunt contra actului suicidar iar alții sunt de părere că omul are libertatea de a alege.Voltaire vorbește mult despre suicid, caută motivele pentru care oamenii renunță la viață, el este primul care se întreabă dacă există o latură ereditară. Voltaire spune că sinucigașilor ,odată morți, nu le mai pasă dacă sunt târâți pe străzi sau spânzurați.

Au apărut apărători ai sinuciderii. Toma d` Aquino a introdus noțiunea de „suicid patologic” ,la bolnavii psihici care se sinucideau. Societatea evoluează , iar suicidul devine o moarte voluntară ne pedepsită de lege , doar de mentalitatea oamenilor.

2. Factorii de risc ai suicidului

Factorii de risc sunt complexi și legați între ei . Specialiștii în sinucidere au descris câteva caracteristici specifice legate de comportamentul suicidar . Pe langă factorii demografici ,există factori psihiatrici , biologici , sociali și de mediu.

2.1 Factori psihiatrici

Freud a fost primul care cercetat legăturile dintre psihologie și suicid, publicând cartea „Doliu și melancolie” în 1917. El afirmă că „sinuciderea reprezintă o agresivitate întoarsă înspre sine”, teoria lui explică trei condiții ale comportamentului suicidar ,și anume : pierderea obiectului, ambivalența gestului și regresiunea Eu-lui.

K. Meninnger continuă ideea lui Freud , explică trecerea de la dorința de a ucide la negarea ei , negare care apare și în dorința de a fi ucis , deoarece suicidul se bazează pe trei caracteristici : dorința de a ucide, dorința de a fi ucis și dorința de a murii.

K. Abraham a introdus termenul de „disforie originală” reprezentând incapacitatea individului de dragoste deplină dar și o ură care duce la disperare , apoi la sinucidere.

Din perspectiva lui A. Beck , trăsătura specifică individului cu risc suicidar este disperarea. În 1974 a elaborat o scală, Suicidal Intent Scale , pentru a aprecia intenția suicidară , metoda folosită , nivelul disperării. După părerea lui , variabilele cele mai relevante în prezicerea suicidului sunt șomajul, consumul de alcool și precauția individului de a nu fi descoperit în timpul tentativei.

Dintre tulburările psihice asociate cu suicidul sunt : depresia , schizofrenia , abuzul de alcool și anxietatea.

Depresia este cel mai important factor predispus la suicid și cel mai des întâlnit. Se caracterizează printr-o modificare a stării psihice , a dispoziției generale ducând la tristețe profundă , suferință morală , anxietate și mai ales pesimism.

Cauzele depresiei nu sunt elucidate în totalitate , dar includ cauze psihologice (personalitati fragile) , biochimice (perturbari la nivelul creierului) și sociale (evenimente negative, stresul cotidian , etc.) .

În tulburarea bipolară apar episoade depresive și maniacale. Individul cu o astfel de tulburare își schimbă starea de dispoziție repede și în mod dramatic. Mania afectează gândirea , comportamentul social , judecata , individul punându-se în situații jenante sau întâmpinând probleme serioase.

Procesele gândirii persoanelor depresive sunt neproductive și monotone și se rezumă adesea pe propria boală. Depresivul se concentrează greu pe un lucru , mimica sa este redusă , amintirile sunt neclare , cel mai adesea apare dezinteresul pentru tot ce îl inconjoară dar mai ales pentru activitățile care anterior îi făceau plăcere.

Una din cele mai frecvente manifestări ale depresiei și chiar debutul acesteia este tulburarea somnului, adică trezirea precoce cu stări de neliniște , cu teama față de ziua următoare sau chiar insomnia.

Depresia de abandon , în general apare la adolescenții cu un trecut marcat de unul sau mai multe abandonuri sau lipsuri. El simte un gol profund însoțit de amintirea abandonului , de suferința provocată.

Masterson este primul care a descris depresia la adolescenți numită depresie bordeline sau depresie-limită . Depresia de abandon este al doi-lea termen al triadei bordeline , primul termen fiind incapacitatea adolescentului de a înfrunta al doilea proces de separare , din cauza separărilor anterioare. Adolescentul se apără negând și se scufundă în stări depresive, aici apare al trei-lea termen .

Depresia de inferioritate se caracterizează printr-o diminuare a stimei de sine și prin complexe de inferioritate. Apare sentimentul că nu este iubit , apreciat , de cei din jur mai ales de anturajul său.

Individul aflat în depresie întâmpină dificultăți în a lua decizii, se simte incapabil de a-și duce la bun sfârșit planurile de viitor , are impresia că se prabușește și că nu există un motiv solid pentru a-și depășii condiția. Depresia îi blochează imaginația pe gânduri negre , iar amintirile neplăcute se repetă în minte. Se spune că sinuciderea este ultimul simtom al unei depresii netratate.

Sentimentul de inferioritate dă individului impresia că alții îi sunt superiori dintr-un anumit punct de vedere , acest lucru ducând la sentimentul de respingere. Poate exista un sentiment de inferioritate mascat la persoanele cu un comportament superior celorlalți.

Complexul de inferioritate se naște odată cu omul, copil fiind înconjurat de adulți , se simte neputincios. Modul prin care se depășește acest sentiment este compensarea. Alfred Adler, cunoscut în psihologie pentru conceptele lui legate de complexe , credea că este foarte important să compensăm în directia pe care ne-o dorim. Complexul de inferioritate se manifestă prin timiditate sau agresivitate deoarce la bază stă o imagine de sine scăzută.

Disperarea prin care se caută aprecierea celorlalți , atenția , încurajarea , afecțiunea , duc la comportamente de manie , agresivitate , abuzuri , izolare socială , infracțiune , iar ultimul pas este crima sau suicidul.

Schizofrenia este o patologie asociată cu sinuciderea, riscul este cu atât mai mare cu cât pacientul este mai tânăr , este bărbat și se află in primele stadii ale boli. Manifestarea caracteristică a schizofreniei este delirul , care are ca tematică persecuția , gelozia , grandoarea .

Există cateva tipuri de schizofrenie și anume : schizofrenia dezorganizată , catagonică , paranoidă , reziduală ,simplă și nediferențiată. Majoritatea dintre formele de schizofrenie au la bază comportament bizar , tulburări de gândire , detașare afectivă ,etc. Forma de schizofrenie care are un puternic risc suicidar este schizofrenia paranoidă. Cei afectați pot fi prudenți dar agresivi , suspicioși si uneori chiar periculoși.

Persoanele cu o dependență de alcool sau substanțe prezintă un risc mai redus de suicid decât a celor cu tulburări depresie dar există o legătură între consumul de alcool si depresie. Consumul excesiv de alcool poate duce la depresie din cauza sentimentului de esec pe care multe persoane dependente îl simt, în același timp existența unei depresii poate duce la consumul excesiv de alcool , invidul considerând acest lucru un tratament pentru durerea sufletească.

Anxietatea a jucat un rol important în nașterea psihanalizei și psihiatriei psihodinamice. Freud a inventat termenul de „nevroză anxioasă” și a identificat două tipuri de anxietate , prima se referă la senzația de frică sau de amenințare , iar a doua este caracterizată de sentimentul de panică însoțită de manifestări somatice.

Atacurile de panică provocate de anxietate ,produc multă suferință individului , înafară de trăirile fiziologice cum ar fi creșterea ritmului respirator și cardiac ,diaree, tremur ,transpirație ,senzația de sufocare ,amețială , etc.

2.2 Factori sociali și de mediu

În cadrul studiilor factorilor sociali , Durkheim clasifică comportamentul autolitic în trei categori : suicidul egoist , suicidul altruist și suicidul anomic. Suicidul egoist se datorează hipointegrării individului în societate , Durkheim afirmă că rata suicidului este mai crescută în țarile protestante față de cele catolice. În ceea ce privește comunitatea familială , riscul suicidului este mai crescut la celibatari decât la cei căsătoriți.Gradul de suicid este invers proporțional cu gradul de integrare socială . Suicidul altruist arată că individul este hiperintegrat în societate , moartea fiind un act de datorie față de membrii comunității sau grupului în care s-a integrat. Suicidul anomic este caracterizat de societățile econimice, politice , religioase .Crizele economice creează instabilitate materială și tot odată instabilitate familială.

În familiile în care există certuri dese care par să nu se amelioreze ci din contră se agravează tot mai mult sunt tot mai frecvente , apare un stres psihic atât pentru membrii aflați în conflict cât și pentru cei care asistă involuntar. Acest stres continuu poate duce la depresie sau tulburări psihice. Conflictele pot avea la bază discuții pe ton ridicat , insulte , ostilitate exprimată prin gesturi și priviri , acțiuni bruște și zgomotoase (trântit de uși ,veselă ,etc ) și uneori chiar agresiune fizică. Când individul nu mai face față stresului continuu și nu gasește o cale de oprii factorii stresori , găsește o ultimă soluție suicidudul pentru a scăpa.

Grija zilei de mâine este un factor tot mai des întâlnit .Cei care se gândesc la suicid nu sunt cerșetorii sau vagabonzii , ci sărmanii timizi și rușinoși care din mândrie își ascund problemele și nu cer ajutor. Omul suportă greu să trăiască în mizerie , cu lipsuri , uneori face împrumuturi pentru a mai depășii din situații, dar acest lucru nu face decât să mai adauge o grijă pe listă.

Un factor de mare importanță îl constituie starea civilă , la necăsătoriți riscul de suicid este mai ridicat față de cei căsătoriți , urmați de văduvi și de cei divorțați. Necăsătoriții sunt mai puțin legați de societate neavând la fel de multe datorii și obligații față de cei din jur, reușesc să se desprindă mai ușor de viață.

În scrisorile lăsate deobicei de sinucigași , se observă o emotivitate mare , depresie , luciditate , nerăbdare , dar și sânge rece. Apare o ironie morbidă ,o ură față de existență , dispreț , dar si o dovadă de curaj. Uneori cuvintele denotă vinovăție , pare a se simții dator să își ceară iertare celor dragi pentru actul său și își asumă în totalitate această vină cerând să nu i se facă autopsie sau alte cercetări asigurând că a fost alegerea sa.

3. Comportament suicidar

Există câteva procese în producerea actului suicidar . Primul proces este cel defensiv, fiind definit ca o reacție de apărare în situațiile limită . Al doi-lea proces este cel punitiv care corespunde cu sentimentul de vinovăție , individul ține locul în același timp și de judecător și de acuzat Procesul agresiv , invidul are ca obiect al agresivității propria persoană . Procesul oblativ determină un ritual de sacrificiu , acesta corespunde cu suicidul altruist. Procesul ludic este un fel de joc cu propria viață, la adulți ca exemple se pot da sporturile extreme iar la copii și la adolescenți apar jocuri precum „jocul de-a moartea” , „jocul de-a pompele funebre” . Iar în final instinctul morții care se asociază cu scăderea instinctului conservator . Acestea sunt câteva manifestări specifice unei personalități suicidare .

Funcția suicidară este reprezentată de acte autoagresive uneori ascunse , astfel anturajul nu observă tendințele suicidare din comportamentul individului până când nu apare o dovadă mult mai clară și anume tentativa.

În funcția heteroagresivă , agresivitatea este orientată în mod conștient spre o altă persoană , deobicei persoana respectivă are rol principal în suferința sinucigașului iar motivul este răzbunarea.

Funcția de apel a fost descrisă de Stengel ca fiind cea mai importantă pentru tentativele de suicid. Invidul când simte că nu mai face față situației , cere ajutorul celorlalți.

În funcția ordalică suicidul apare ca un test facut de individul în cauză în fața celorlalți pentru a-i convinge de ceva . Acest tip de comportament este rar.

Reacția catastrofică este este o reacție de dezadaptativitate , o panică în fața unei situații sociale sau emoționale, tot odată este imprevizibilă și nu are scop sau finalitate.

În cazul funcției șantaj individul caută obținerea avantaje sau beneficii printr-o tentativă de suicid sau amenințare cu moartea.Acest act este mai frecvent la femei.

Funcția fugă reprezintă alegerea morții în locul înfruntării situației considerate nesuportabile. Este o fugă de propriul eu.

Funcția ludică este reprezentată de un joc , o întrecere cu moartea care pentru unii poate devenii ceva provocator. Dintre aceste opt funcții cele mai importante sunt funcția de fugă , apel și șantaj.

Scopul comun în comportamentele suicidare este acela de a căuta o rezolvare. Suicidul nu este un act întâmplător sau lipsit de scop .Suicidul este ultima varianta sau ultimul răspuns la întrebarea „cum ies din această situație insuportabilă?” . Fiecare individ tinde să evite durerea psihologică sau fizică iar sentimentul comun este acea de disperare , de neajutorare. Spre deosebire de începutul vieții und predomină stimularea , curiozitatea descoperirea , vârsta înaintată are ca și necesitate gasirea soluțiilor de viață.

Freud a afirmat „Noi putem concomitent să dorim și să respingem un lucru” . Individul poate să atenteze la viața proprie și în același timp să strige după ajutor , se spune că sinucigașul are două tendințe cea de autodistrugere și cea de a planifica salvarea sa.

În aproape toate cazurile de suicid , s-a descoperit că individul a comunicat intențiile sale prin semnale de disperare , de panică. Cei mai mulți dintre cei care ajung să-și ducă la bun sfârșit actul suicidar sunt persoane care nu au conștientizat sau nu au fost încurajați să consulte un psiholog, iar familia și anturajul nu a dat importanță semnalelor date de sinucigaș și astfel a fost lăsat să-și continue drama.

Există câteva concepții legate de suicid și anume ”Persoana care vrea să comită suicidul nu vorbește despre asta”- din contră , există studii care au demonstrat că individul și-a confesat anterior planurile sale chiar în pași preciși. „Sinuciderea este un act datorat tulburării psihice ; persoanele care se sinucid au același nivel de stres în viață ca și non-suicidității” – studiile au arătat că stresul este mai sever la persoanele cu comportament suicidar. O altă concepție este legată de faptul că „sinuciderea este o trăsătură moștenită” , comportamentul suicidar este un rezultat al procesului de învățare combinat cu procesul de indentificare. Se mai spune că „dacă cineva a supraviețuit tentativei , semnificația acesteia a fost manipularea anturajului” deoarece se consideră că cei care își doresc cu adevărat să moară vor reușii ,dar în comportamentul suicidar se observă manifestări de autopedepsire însoțite de dorința de a fi salvat în ultimul moment. Un alt mit cunoscut este acela că „nu este bine să i se amintească celui ce a avut o tentativă despre problema sinuciderii”-dinpotrivă , este mai bine să fie abordat subiectul în cadrul unor consiliere. Acestea sunt câteva din concepțiile legate de comportamentul suicidar.

3.1. Tentativa de suicid

Ideea de suicid apare în situațiile limită , când omul ne mai suportând realitatea , caută o modalitate de scăpare.

Tentativa de suicid se definește ca fiind o încercare eșuată de a pune capăt propriei vieți și are două fețe pe de o parte este dorința de moarte și pe de altă parte apelul , stigătul de ajutor pentru a fi salvat.

G. Ionescu a enumerat principalele caracteristici ale tentativei suicidare ca find : frecvența cea mai ridicată se află la tineri și în special la tinere , majoritatea se întâmplă seara în comparație cu suicidul reușit care se pune în aplicare dimineața .

Suicidul disimulat reprezintă o preocupare față de familie și cei apropiați , pentru sentimentele acestora deoarece un astfel de act are ca urmări suferința celor dragi și sentimente de culpabilitate, iar individul în cauză încearcă să reducă acest lucru.

Parasuicidul se reprezintă o lezare non-fatală sau un consum excesiv de substanțe . Individul își asumă niște riscuri aberante cum ar fi refuzul unui tratament medicamentos sau chirurgical necesar , sau continuarea consumului de substanțe halucinogene sau alcool deși este conștient de degradarea fizică și psihică proprie.

O tendință irezistibilă pe care o simte individul sinucigaș este definită ca fiind o pulsiune suicidară , astfel recurge la primul mijloc la îndemână pe care îl are, dar sunt șanse mari de a fi salvat.

În psihopatologia franceză se menționează o conduită suicidară care constă în pregătirea actului suicidar. Alegerea actului suicidar este determinat de câțiva factori , și anume : rapiditatea ,eficacitatea , ușurința execuției , spectaculozitatea ,imitația , păstrarea aspectului fizic , etc.

Sindromul presuicidar reprezintă săptămânile dinaintea actului suicidar, pot apărea mai multe consultații la medici deoarcere individul prezintă probleme somatice ca durerea , oboseala , ca fiind o stare de rău general și nu își dezvaluie gândurile sale. În zilele sau orele dinaintea actului , individul apare nesigur , apare o teamă de eșec.

Sindromul postsuicidar sau pseudovindecare reprezintă primele zile după o tentativă suicidară eșuată , în care se constată o reducere a tensiunii. Este posibil sa își critice gestul considerâmdi-și banale problemele care l-au condus la gest.

Exista trei specte ale ideilor suicidare , ideile privind moartea în mod general , dorința de a murii , ideile în legătură cu propria moarte și ideile privind sinuciderea.

3.2. Mijloace de autoagresiune

Mijloacele de autoagresiune se împart în trei categorii traumatice , asfixice și toxice. Procedeele traumatice se referă la arme albe , arme de foc , pricipitare adică plonjon , zdrobire (tren sau mașină) , ardere , caustice (sodă ,acizi ). Din procedeele asfixice fac parte spânzurarea , strangularea , sufocarea , înecul , inhalarea vaporilor de carbon sau de gaz ,electrocutarea. Procedeele toxice sunt reprezentate de otrăviri ,produse medicamentoase ,etc.

Pentru a face diferența dintre crimă si suicid se iau în vedere câteva aspecte de exemplu locul leziunii sau absența ei, cicatrici anterioare, starea îmbrăcămintei , prezența unor scrisori sau acte ,metode folosite.. În suicidul cu ajutorul cuțitelor cel mai adesea se alege regiunea gâtului iar la armele de foc capul și mai exact tâmpla dreptă. În absența leziunii se caută urme de violență în alte zone cum ar fi craniu ,zone genitale ,sau de apărare la antebraț sau încheieturi. În ceea ce privește metoda folosită , spânzurarea este o metodă care nu lasă loc de dubii deoarece în cazul unei crime este aproape imposibilă agățarea unui corp fără viață la o înălțime , în schimb în cazul strangulării este întodeauna vorba despre o crimă .

Factorii declanșatori ai gestului sunt reprezentați fie de fapte traumatizante fie din contră întâmplări care sunt nesemnificative față de gestul pe care îl declanșează. De exemplu prezența unei boli grave cu deznodământ tragic cum ar fi cancerul sau sifilisul rar stârnesc o idee suicidară , în schimb o cură de slabire drastică , o amenințare de evacuare , un spațiu insuficient și supraaglomerat poate fragiliza psihicul.

Mijloacele de sinucidere sunt influențate de vârstă , sex , condiții sociale și profesionale. Tinerii aleg armele de foc în timp ce bătrânii aleg spînzurarea , cel mai sigur mod de suicid. Femeile spre deosebire de bărbați , aleg otrăvirea cu medicamente sau alte substanțe de uz caznic pentru că nu produc dureri și nu le desfigurează , iar opiii recurg la înec.

4. Cercetare privind factorii de personalitate

În comportamentul suicidar

4.1 Scopul si obiectivele cercetarii

Scopul cercetării este de a stabilii dacă factorii de personalitate sunt determinanți în cazurile de suicid și care ar fi aceștia. Știm că depresia este principalul factor care duce la suicid , anxietatea și impulsivitatea pot avea și ele un rol important , dar vom vedea dacă există și alți factori comuni la persoanele cu comportament suicidar , comparativ cu persoanele ”normale”.

Obiectivele au fost :

Identificarea celor două instrumente psihologice relevante pentru a evalua factorii de personalitate

Administrarea instrumentelor pe două loturi de subiecți , unul cu comportament suicidar iar al doi-lea normal (fără comportament suicidar)

Cotarea răspunsurilor date de subiecți , conform instrucțiunilor oferite de autori ; realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor

Compararea rezultatelor

4.2. Descrierea loturilor de subiecți

Pentru cercetare s-a folosit 60 de subiecți dintre care 30 de persoane cu comportament suicidar și 30 fără.

În lotul celor cu comportament suicidar au existat persoane cu tentative de suicid , persoane care s-au automutilat și persoane cu gânduri legate de moarte. Au fost 18 cazuri din 4 pavilioane ale spitalului de psihiatrie de la Gătaia (8 barbați și 10 femei) . Celelalte 12 au fost găsite în afara spitalului , eu personal cunoscând 4 cazuri iar celelalte au fost găsite cu ajutorul unor cunoștiințe. Nu s-a ținut cont de sexul subiecților deoarce consider că un factor de personalitate ce ar putea duce la sinucidere poate exista atât la femei cât și la bărbați.Vârsta subiecților este între 24 – 55 ani.

În lotul celor cu un comportament normal au fost luate 30 de persoane (17 femei și 13 bărbați) , prieteni , vecini ,colegi de muncă cu vârstă cuprinsă între 22 – 50 ani.

Celor două loturi li s-a oferit instrumentele, li s-a explicat clar instrucțiunile de răspuns și au fost supravegheați ,câțiva dintre cei din primul lot au avut dificultăți în înțelegerea întrebărilor și a fost nevoie de explicații suplimentare.

4.3. Ipotezele cercetării

Ipoteze generale :

1. La persoanele cu un comportament suicidar , nivelul de nevrotism este mai ridicat față de persoanele fără gânduri suicidare.

2. Deschiderile au un nivel mai scăzut la persoanele cu comportament suicidar față de cei fără.

3. Persoanele cu comportament suicidar sunt mai introvertiți.

4. Conștiința de sine este mai scăzută la persoanele cu comportament suicidar.

5. Persoanele cu comportament suicidar sunt mai imature emoțional .

4.4. Instrumentele utilizate

Pentru colectarea datelor s-au folosit două instrumente :

1 . Inventarul de personalitate Neo-pir

2. Chestionarul de maturizare emoțională Friedmann

Inventarul de personalitate Neo-pir permite descoperirea punctelor tari și a celor slabe ale personalității respondenților. Inventarul măsoară 5 dimensiuni ale personalității , fiecare dimensiune are câte 6 fațete .Respondentul face un semn în casuța pe care o consideră cea mai apropiată de adevăr , intervalul răspunsurilor sunt de la total dezacord cu afirmația până la total de acord.Răspunsurile sunt pe vertical iar cotarea se face orizontal. Un scor aflat într-o extremă reprezintă o proabilitate mai mare ca trăsătura respectivă să îl caracterizeze pe respondent , un scor apropiat de mediu reduce această probabilitate.

Chestionarul Friedmann măsoară gradul de maturizare emoțională , are 25 de itemi , respondentul răspunzând cu „Da” sau „Nu” , iar fiecare răspuns are un punctaj. La final suma răspunsurilor arată nivelul la care se află individul. Un scor redus arată imaturitate emoțională, chiar infantilism. Un scor mare arată o maturizare bună.

5. Rezultatele cercetării

5.1. Inventarul de personalitate

Primul și cel mai important este „N” denumit nevrotism , indică o suferință nevrotică lamodul general dar nu trebuie considerată o patologie mentală. Obținerea unor scoruri mici arată că individul este calm și capabil să facă față stresului.

Fațetele nevrotismului sunt anxietatea ,ostilitatea ,depresia ,conștiința de sine , impulsivitatea și vulnerabilitatea. Există posibilitatea ca la unele din fațete scorul să fie mai ridicat decât la celelalte .

Nevrotismul general reprezintă suma tuturor fațetelor . În cazul celor cu comportament suicidar rezultatele se află la un nivel puțin mai ridicat față de celălalt lot de subiecți . Rezulatele nevrotismului general al celor din lotul subiecților cu comportament suicidar (fig. 5.1) sunt puțin mai ridicate față cei din celălalt lot .

Fig. 5.1 Nevrotism general .

După cum se observă există diferențe , media în cazul celor cu comportament suicidar este 113,43 .Corform etalonului inventarului Neo-pir, acest rezultat este ridicat. În cazul subiecților fără comportament suicidar media este 98,83 și rezultă un nivel mediu. Putem trage concluzia că nevrotismul este mai ridicat la indivizii cu un comportament suicidar dar după cum se știe din manualul instrumentului de evaluare există posibilitatea ca la unele fațete rezultatele să se afle într-o extremă iar la celelalte fațete în extrema opusă. Vom observa fațetele nevrotismului.

Prima fațetă este anxietatea ,definită ca stare de neliniște , frică. Rezultatele (fig. 5.2) arată nivelul ridicat de anxietate în cazul celor cu comportament suicidar , putem spune că un individ care caută rezolvarea situației într-un mod negativ este neliniștit dar nu putem asigura că teama sau frica este obligatorie în astfel de cazuri deoarece un om care recurge la un gest suicidar sau de automutilare are mult curaj , este posibil ca eșecul să-l sperie defapt.

Fig. 5.2 Anxietate

Rezultatele subiecților fără comportament suicidar arată un nivel mai scăzut al anxietății ,conform etalonului , cei cu comportament suicidar fiind la un nivel mediu. Nu putem spune că numai indivizii cu gânduri suicidare au anxietăți cum nu putem asigura că anxietatea este obligatorie în acest comportament deoarece ambele loturi de subiecți au avut respondenți cu rezultate medii și ridicate . Cu toate acestea putem afirma că anxietatea reprezintă un factor de personalitate al comportamentului suicidar pentru că numai în lotul fără comportament suicidar au existat rezultate cu nivel scăzut de anxietate.

A doua fațetă a nevrotismului este ostilitatea , definită ca atitudine dușmănoasă , plină de ură. Rezultatele subiecților cu comportament suicidar sunt mai ridicate față de reprezentanții celuilalt lot (fig. 5.3) .Observând rezultatele putem afirma că există posibilitatea unei atitudini dușmănoase la individul cu comportament negativ. După cum știm , referitor la motivul suicidului , există suicidul răzbunător față de persoana sau persoanele care au cauzat suferință . Dar este posibil ca în fiecare caz să existe o atitudine de dușmănie fie față de o altă persoană , fie pe propria persoană , dar de cele mai multe ori situația actuală îl indignă și disperarea de a ieșii din ea.

Fig. 5.3 Ostilitate

Următoarea fațetă a nevrotismului este depresia, definită ca stare de tristețe , indispoziție , pesimism și este cel mai important factor ce duce la suicid. Subiecții din lotul cu comportament suicidar au obținut rezultate cu nivel foarte ridicat (fig. 5.4) , iar etalonul arată că cei fără gânduri suicidare sunt la un nivel mediu chiar dacă există excepții , unii respondenți au obținut nivele puțin peste mediu.

Fig. 5.4 Depresia

Comportamentul depresiv este periculos pentru starea psihică deoarece întărește durerea sufletească . Individul se scufundă în gânduri negative , la un moment dat aceste gânduri îl pot convinge sa-și pună capăt vieții.

Un alt factor studiat este conștiința de sine și se referă la nivelul de timiditate, sensibilitate în situațiile ridicole , axietatea socială.

Subiecții lotului cu comportamnent suicidar au obținut media de nivel ridicat în comparație cu cel de al doi-lea lot care au obținut rezultate (fig. 5.5) de un nivel mediu.

Fig. 5.5 Conștiința de sine

Căutând explicații pentru nivelul ridicat al conștiinței de sine , putem presupune că un om care își face rău are un interes redus legat de societate nu are încredere în oamenii din jurul său , iar situațiile penibile sau ridicole le depășește cu greu sau pot avea un impact mare asupra sa.

Un alt factor este impulsivitatea definit ca incapacitate de autocontrol al impulsurilor , dorințelor și frustrării. În ambele cazuri de comportament nivelul de impulsivitate este unul ridicat (fig.5.6) , este evident că acest factor are rol important în decizia suicidului dar cum diferentele sunt mici între răspunsurile celor două loturi de subiecți, putem afirma că impulsivitatea ajută doar la punerea în aplicare a gândurilor și ideilor care îl frământă pe individ

Fig. 5.6 Impulsivitate

Următorul factor de personalitate este vulnerabilitatea și se referă la vulnerabilitatea față de stres, capacitatea sau incapacitatea față de stres. Primul lot , cei cu comportament suicidar având un nivel foarte ridicat față de lotul al doi-lea care sunt de nivel mediu (fig. 5.7)

Fig. 5.7 Vulnerabilitate

Era de așteptat ca nivelul vulnerabilității să fie ridicat deoarece persoanele care aleg să fugă de situația actuală , de situația care îi provoacă stres , nu pot sau nu știu cum să-și controleze impulsurile , ajung să atenteze la propria viață.

Cinci din șase fațete ale nevrotismului s-au dovedit a fi la un nivel ridicat astfel putem afirma că pe lângă depresie , despre care se știe că atrage după sine un semnal de alarmă , anxietatea , impulsivitatea , ostilitatea și vulnerabilitate sunt la fel de importante pentru individ în decizia de-ași lua viața.

Un alt factor de personalitate care a fost studiat a fost extraversia . O persoana extrovertită este o persoană care se simte în largul său printre oameni și în grupuri mari , o persoană sociabilă , sunt afirmativi ,activi , vorbăreți . Persoanele cu comportament suicidar a obținut un nivel mediu comparativ cu celalalt lot care sunt la un nivel ridicat (fig. 5.8) .

Fig. 5.8 Extraversia generala

O persoană cu comportament suicidar poate fi mai retrasă , dar nu în mod exagerat , sunt mai puțini sociabili , mai puțin prietenoși.

Căldura indică un comportament prietenos. Personale cu comportament suicidar sunt mai rezervate . Subiecții au avut rezultate de nivel mediu față de ceilalți care au fost la un nivel mai ridicat.

Fig. 5.9 Căldura

Un alt factor cercetat este sociabilitatea , definit ca preferință pentru compania altora. Ambele loturi au obținut rezultate de nivel mediu ,deși mai sus am observat că nu sunt foarte prietenoși , putem presupune că o persoană cu comportament suicidar simte nevoia de a fi în compania altora , de a nu fi singur , dar el este cel care „stă deoparte” poate din teama de a nu fi respins sau de a nu descoperii ceilalți suferința prin care trece.

Fig 5.10 Sociabilitate

Un alt factor este afirmarea , care reprezintă un comportament dominant , o persoană care vorbește cu ușurință . Ambele loturi au obținut un nivel mediu (fig. 5.11) , astfel putem presupune că acest factor nu are nici un rol în comportamentul suicidar.

Fig. 5.11 Afirmarea

Activismul reprezintă un tempo ridicat ,energie , nevoia de a face mereu ceva. Ambele loturi au obținut nivele medii , acest factor nu influențează comportamentul suicidar. O persoană cu gânduri suicidare nu este leneș sau comod, un nivel mediu reprezintă normalitate.

Fig. 5.12 Activismul

Căutarea plăcerii este un alt elemnt al extraversiei și reprezintă preferințe pentru stimulare , culori vii , medii zgomotoase . Din nou ambele loturi sunt de nivel mediu , presupunem că nu are legătură cu gândurile suicidare , ci doar de caracterul personal.

Fig. 5.13 Căutarea plăcerii

Emoțiile pozitive reprezintă tendința de a trăii stări ca veselia , bucuria ,fericirea , iubirea. Rezultatele persoanelor cu comportament suicidar au fost la un nivel scăzut față de cei fără gânduri suicidare care au fost la un nivel ridicat. Diferența dintre loturi este destul de mare (fig. 5.14). Rezultatul era oarecum de așteptat, deoarece știm că în suicid depresia este aproape nelipsită ,iar aceste omoții sunt în opoziție cu depresia.

Fig. 5.14 Emoții pozitive

În concluzie extraversia este la un nivel normal, nu se află în nici o extremă , deci nu putem spune că persoanele cu comportament suicidar sunt persoane introvertite, doar mai reținute . Singurul lucru care este redus , sunt emoțiile, stările de bucurie.

Un alt factor de personalitate cercetat este deschiderea, se referă la imaginație activă , sensibiltate estetică , atenție pentru viață și pentru sentimentele celorlalți ,preferință pentru varietate . curiozitate intelectuală.

Fig. 5.15 Deschiderea generală

La persoanele cu comportament suicidar rezultatul a fost unul scăzut ,în comparație cu cei fără gânduri suicidare care au avut rezultat de nivel mediu.

Primul element al deschiderii este fantezia , reprezintă imaginația . Primul lot au obținut o medie de nivel mediu. Astfel putem spune că persoanele cu comportament suicidar nu sunt neaparat captați pe ceea ce fac pe moment, dar ei visează la a scăpa din situația în care se află , la cum ar fi după aceea. Al doi-lea lot au obținut un nivel mai ridicat.

Fig. 5.16 Fantezia

Deschiderea spre estetică reprezintă aprecierea artei și poeziilor , muzicii, etc. indiferent dacă există talent sau nu. Primul lot a avut în general rezultate scăzute comparativ cu cei fără gânduri suicidare . Putem afirma că cei aflați într-o situație critică nu sunt interesați de de artă și frumos .Este posibil ca în trecut să fi fost pasionați , pentru că știm că un om aflat la depresie refuză să facă lucruri care anterior îi făceau plăcere .

Fig. 5.17 Estetică

Un alt factor cercetat sunt sentimentele , se referă la trăirile și sentimentele interioare . Primul lot au avut rezultate scăzute comparativ cu persoanele fără gânduri suicidare. Putem presupune că o persoană cu comportament suicidar nu dă atenție emoțiilor interioare, fiind preocupat de de starea negativă interioară.

Fig. 5.18 Sentimente

Acțiunile referitoare la „lucrurile noi” , la hobby-uri , au fost observate în cele două loturi de subiecți. Primul lot a obținut rezultate scăzute comparativ cu cei fără gânduri suicidare care au fost la un nivel mediu. Persoanele cu comportament suicidar simt nevoia de a se ancora în ceea ce este adevărat , nu sunt atrași de lucruri noi.

Fig. 5.19 Acțiuni

Următorul factor studiat reprezintă ideile definit ca o curiozitate intelectuală , curiozități. Persoanele cu comportament suicidar au obținut rezultate slabe , astfel putem deduce că în aceste cazuri , atenția și interesele sunt legate doar de problema care îi produce suferință.

Fig. 5.20 Idei

Un alt factor de personalitate reprezintă valorile , fie religioase , sociale , politice. Persoanele cu comportament suicidar au obținut rezultate scăzute , astfel afirmăm că indivizii acceptă autoritatea fără a cerceta acest lucru.

Fig. 5.21 Valori

În concluzie persoanele cu comportament suicidar sunt persoane care preferă lucrurile familiare , nu sunt deschise . Numai deschiderea spre fantezie pare sa fie oarecum normală , restul sunt scăzute , dar nici aceasta nu se manifestă la extrem.

Un alt element al personalității este agreabilitatea și este asemănătoare extraversiei , dar se referă la relațiile interpersonale , la atitudinea individului față de celelalte persoane. Subiecții ambelor loturi au obținut rezultate scăzute . Se pare că nu apare o diferență între cele două tipuri de persoane .

Fig. 5.22 Agreabilitatea generală

Vom observa daca elementele agreabilității dețin diferențe. Încrederea reprezintă un comportament încrezător față de onestitatea celor din jur. Persoanele fără gânduri suicidar sunt la un nivel mediu , asta înseamnă că există un procent de încredere dar nu exagerat. În schimb cei cu comportament suicidar sunt la un nivel scăzut , putem afirma că un astfel de individ are un comportament sceptic față de intențiile celorlalți , este posibil chiar să-i considere periculoși sau cinici.

Fig. 5.23 Încrederea

Sinceritatea în exprimarea opiniilor s-a dovedit a fi la un nivel normal în ambele cazuri , răspunsurile au fost aproape egale la ambele tipuri de subiecți. Deoarece nu este o diferență , putem afirma că o persoană cu comportament autoagresiv vorbește sincer și deschis despre propriile păreri .

Fig. 5.24 Sinceritatea

Altruismul este o componentă importantă a agreabilității , se referă la interesul pentru binele celorlalți. Deși lotul subiecților fără gânduri suicidare au obținut rezultate scăzute , cei cu comportament suicidar au fost la un nivel și mai jos. În general oamenii sunt puțin egoiști, sunt centrați pe propria persoană pe propriul bine. Persoanele aflate într-o situație critică sunt foarte egoiști ,nu îi interesează decât propria persoană , și oarecum este normală o astfel de atitudine, ei simt că sunt singuri în lupta cu propriile sentimente și că celorlalți nu le pasă de ei ,astfel ei dau atenție doar propriilor situații.

Fig. 5.25 Altruismul

Bunăvoința se referă la conflictele interrelaționale . Ambele loturi au obținut scoruri slabe. La persoanele cu comportament suicidar era oarecum de așteptat să observăm că există tendințe de manifestare a mâniei , furiei , agresivitate ,dar există și la persoanele lipsite de gânduri suicidare , dar după cum am observat mai sus în ambele cazuri , subiecții s-au dovedit a fi mai egoiști.

Fig. 5.26 Bunăvoința

Modestia se referă la comportamentul umil. Ambele loturi au fost la un nivel mediu. Nu se observă diferențe deci acest lucru nu influențează comportamentul suicidar.

Fig. 5.27 Modestia

Ultimul element al agreabilității este tandrețea , blândețea care reprezintă atitudini de simpatie și preocupare față de ceilalți. Din nou rezultatele tuturor subiecților sunt de nivel mediu , asfel nici acest factor nu are un rol important în comportamentul suicidar. Dar există o dilemă , dacă altruismul este scăzut în ambele loturi , cum se face că preocuparea față de semeni este de nivel mediu. Putem presupune că au anumite atitudini calme și solidare față de ceilalți dar nu se implică în a-i ajuta.

Fig. 5.27 Blandețea

În concluzie nici una din tabere nu au fost la un nivel ridicat. Persoanele cu comportament suicidar sunt sinceri și modești dar nu au încredere în oameni și nu caută sa-i ajute pe ceilalți la nevoie . Sunt centrați pe propria persoană .

Ultimul factor de personalitate cercetat a fost conștiinciozitatea care se referă la autocontrol , autoorganizare , îndeplinirea datoriilor și a planificării. Ambele loturi au obținut scoruri scăzute , ceea ce înseamnă că în mod general oamenii care sutn motivași să obțină un lucru sunt tentați să recurgă la lipsa moralei sau maniere ușuratice de a-și atinge scopurile.

Fig. 5.28 Conștiinciozitatea generală

Primul element al conștiinciozității este competența care se definește ca sentiment de eficiență , prudență. Lotul celor fără gânduri suicidare au obținut rezultate medii dar cei cu comportament suicidar au fost la un nivel scăzut . Ceea ce înseamnă că o persoană cu comportament suicidar are o încredere scăzută în propriile capacități , au o stimă de sine scăzută și era de așteptat pentru că astfel se explică faptul că recurg la autoagresiune, autodistrugere. Din cauza lipsei de încredere în sine , nu caută să iasă din situațiile insuportabile și recurg la un gest laș.

Fig. 5.29 Competența

Un alt element este ordinea , care reprezintă organizarea. Ambele loturi de subiecți au obținut nivele medii ,normalitate. Astfel ne dăm seama că organizarea nu influențează gândurile suicidare și comportamentele inadecvate.

Fig. 5.30 Ordinea

Simțul datoriei este o responsabilitate conștientă , implcă datorii morale . Persoanele cu comportament suicidar au obșinut rezultate de nivel scăzut sau chiar foarte scăzut , comparativ cu lotul al doi-lea care au fost la un nivel mediu. Persoanele cu comportament suicidar sunt supuși întâmplării , lipsiți oarecum de principii etice , ei sunt conștienți de ce reprezintă actul lor și consecințe atrag după ei , dar dorința de a scăpa de situație este mai puternică .

Fig. 5.31 Simțul datoriei

Un alt element al conștiinciozității este dorința de realizare care reprezintă nivelul de aspirație cât și persverența în realizarea lui . Ambele loturi au obținut rezultate medii , ceea ce înseamnă că un individ cu comportament autoagresiv nu sunt leneși , nu le lipsește scopul și ambiția dar sunt neîncrezători în propriile forțe pentru a reușii.

Fig 5.32 Dorința de realizare

Auto-disciplina reprezintă capacitatea de a duce la bun sfârșit o sarcină începută , în ciuda unor factori care îl impiedică. Ambele loturi au obținut niveluri scăzute ceea ce înseamnă că aproape toți respondenții tind să amâne începerea acțiunii , se descurajează cu ușurință și abandonează sarcina. Într-un fel o persoană cu tendințe de autodistrugere , întra-devăr se descurajează ușor și nu nu sunt capabili să treacă peste situațiile limită dar în cazul în care dorința este de a murii , chiar dacă amână acțiunea , din păcate de multe ori nu abandonează „sarcina”. Astfel se explică această capacitate de a duce la bun sfârșit sarcina , dar este într-un mod negativ de multe ori.

Fig. 5.33 Auto-disciplina

5.2 Chestionarul Friedman

Ultimul element al conștiinciozității este deliberarea , adică tendința de a gândii atent înainte de a acționa , precauția. Din nou ambele loturi de subiecți au obținut nivele medii. Astfel se demonstrează că un individ cu comportament suicidar se gândește bine la ceea ce reprezintă actul său , după cum am observat și mai sus , își cunosc bine consecințele . Precauția în cazul celor care au o tentativă de suicid sau chiar o reușită , se manifestă prin grija de a nu fi descoperiți , sau chiar de a nu fi salvați.

Fig. 5.34 Deliberare

S-a cercetat care este situația maturizării emoționale a persoanelor cu comportament suicidar comparativ cu cei lipsiți de gânduri suicidare. Pentru acest lucru s-a folosit chestionarul Friedman .În lotul celor cu atitudine auto-agresivă au fost următoarele rezultate:

Unde : 1- „tendința către imaturitate emoțională”

2- „ușoară imaturitate emoțională”

3- „maturitate emoțională”

Comparativ cu al doi-lea lot unde rezultatele au fost altele :

Unde : 1- „maturitate emoțională”

2- „perfect maturizat emoțional”

3- „ tendințe către imaturizare emoțională”

O persoană matură emoțional poate fi o persoană veselă , optimistă , care se bucură de muncă , de jocuri , are capacitatea de a-și atinge scopurile și este în stare să iubească , acționează adecvat în situații (la modul general).

O persoană imatură emoțional se consideră a fi singura persoană care trăiește sentimente precum frica sau tristețea. Are nevoie să iubească dar consideră că este mai important să primească decât să dăruiască , sau chiar respinge iubirea considerând că nu este demnă de ea . Nu se autoacceptă , nu poate depășii frustrările și caută să își suporte situația fără a deranja persoanele din jur.

Între loturile de subiecți cercetate , diferențele sunt mici . Nu putem afirma că persoanele cu comportament suicidar sunt imature emoțional deoarece scorurile au fost aproximativ egale. Există tendințe de imaturitate și la o persoană fără gânduri suicidare la fel cum o persoană cu tentative de suicid poate fi matură emoțional.

6. Concluzile cercetării

Prima ipozetă , legată de nevrotism , a fost confirmată . Valoarea pragului de semnificație a fost 0,0008 . Deoarece p<0,5 ipoteza nulă este respinsă . Într-adevăr acest factor de personalitate influențează comportamentul în situațiile insuportabile. Un individ cu gânduri suicidare este depresiv , trăiește sentimente de tristețe și durere sufletească . Aceste gânduri îl macină și devine agresiv față de sine și de cei din jur. Agresivitatea față de ceilalți se manifestă fie verbal fie fizic . Individul caută să iasă din situația sa și dacă nu reușește impulsivitatea îl împinge spre ultima soluție . Dar nu întotdeauna există tentativă de suicid sau suicid, după cum am stabilit comportament suicidar au și indivizii care se automutilează de fiecare dată când ajung într-o situație stresantă. Aceste persoane sunt în general singuratice , preferă să stea departe de activitățile sociale . În situațiile dificile recurg la agresiuni asupra propriei persoane , deobicei se taie cu ajutorul obiectelor ascuțite.

A doua ipoteză , legată de deschidere , s-a confirmat . Valoarea pragului de semnificație a fost p=0,03. Persoanele cu comportament suicidar sunt mai realiști nu apreciază arta , frumosul sau anterior exista o atracție față de astfel de lucruri dar odată cu situația stresantă în care se află , interesul scade . Individul aflat într-o situație limită se concentrează doar pe propria problemă căutând soluții , astfel fanteziile și estetica nu au nici o importanță în viața sa.

A treia ipoteză , legată de extraversie , nu s-a confirmat. Valoarea pragului este p=0,18. Ipoteza nulă nu se respinge. Astfel putem afirma că persoanele cu comportament suicidar sunt sociabili dar în limitele normale .

A patra ipoteză , legată de conștiinciozitate , nu s-a confirmat. Valoarea pragului având p=0,33. Persoanele cu comportament suicidar dau dovadă de blandețe uneori , sunt modeste și altruiste .

A cincea ipoteză , legată de maturitatea emoțională , nu se confirmă. În figura 6.1 observăm că suma scorurilor tendintelor de imaturitate cu cele de maturitate emoțională dau un rezultat aproximativ egal în ambele cazuri. Astfel acest factor nu influentează decizia individului de a atenta la propria persoană , eventual influențează modul în care acționează.

Fig. 6.1 Scoruri Maturitate emoțională