Istoria Relatiilor Publice

Relațiile publice sunt un domeniu complex, diferit de publicitate, marketing sau relații cu publicul, deși adesea sunt confundate cu aceste domenii. Una dintre cele mai complexe definiții date relațiilor publice aparține lui Harlow și poartă numele de„ megadefiniția lui Harlow”- „ Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor acestei; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice” Rex. Harlow apud Dorina Guțu(2 013, cp1.1, p.6)

Am ales ca temă pentru eseul de admitere la studiile de masterat istoria relațiilor publice deoarece este atât unul dintre principalele domenii de specializare ale facultății pe care am ansolvit-o cât și al masteratului pe care doresc să îl urmez.

Relațiile publice au începuturile istorice încă din perioada în care domeniul lor nu era denumit, definit, și delimitat.

Intemeietorul lor este considerat Edward Bernays. Atunci când se referă la acest domeniu el afirmă ,, Cele trei elemente fundamentale ale relațiilor publice sunt practic la fel de vechi ca și societatea umană: informarea indivizilor, persuadarea lor și crearea de relații între aceștia. Desigur, mijloacele și metodele s-au schimbat de-a lungul timpului, așa cum s-a schimbat și societatea". Edward L. Bernays( 2003)

Prin aceasta fraza practic el definește trecutul pr-ului și anticipează evoluția acestuia raportată la evoluția mediului social în care au loc procesele și procedeele de pr, el însuși fiind adeptul ideilor conform cărora relațiile publice sunt strâns legate de mediul social și uman, iar evoluția societății reprezintă o consecință a schimbărilor procedeelor de comunicare și metodelor utilizate de afacerile publice.

Conform literaturii de specialitate nu există un moment datat cu exactitate în care a fost folosit pentru prima dată termenul de,, relații publice” și cu atât mai mult un moment în care termenul este folosit cu semnificația din prezent. Cu toate acestea specialiștii cred că probabil acest lucru s-a întâmplat în 1908, atunci când Theodore Newton Vail, președintele American Telephon and Telegraph Company ( AT&T) , prezintă raportul anual al companiei în care apare și sintagma,, relații publice” ca modalitate de a atrage publicul și de a obține susținerea acestuia.

În antichitate babilonienii, sumerienii, asirienii, romanii, grecii, egiptenii și persii își promovau vitejia, curajul, victoriile în lupte și succesul politic prin poezii, cântece și scupturi care înfățișeau diverse momente din viața conducătorilor, preoților, armatei, regilor, pe care le făceau cunoscute poporului. În aceeași perioadă în Israel se folosesau textele religioase și Biblia pentru a informa cetățenii și a forma opinia acestora. În piețe și în centrul orașelor aveau loc dezbateri unde se vorbea despre viața poporului și problemele oamenilor. Opinia publică devine tot mai importantă odată cu apariția discursurilor publice ținute de regi și ințelepții cetăților, în care apar sintagme precum,, Vox populi, vox Dei" ( Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu) și,, res publicae" ( problemele publice) și se dezvoltă oratoria. Acestea au fost primele forme ale relațiilor publice.

Unul dintre primele popoare care conștientizează puterea și importanța opiniei publice este poporul roman. Împărații romani făceau cunoscute părți din corespondența lor cu alte personalități ale epocii sau jurnale de luptă și texte în care erau relatate experiența și calitățile unei persoane care dorea să ocupe funcții precum împărat, consul etc. Exemple în acest sens sunt: ,, Războaiele Galice" scrise de Caesar cu scopul trecerii Rubiconului din 49 î.Hr , "Acta Diurna" a lui Cezar, jurnal republicat în mai multe ediții timp de 400 ani.

Creștinismul promovat de Biserica Creștină de la începuturi s-a răspândit și a câștigat adepți tot prin discursuri publice ținute în marile aglomerări urbane, predici în biserici și scrisori precum,, Epistola Sfântului Pavel către romani".

Evoluția relațiilor publice continuă și în evul mediu, exemplu Tapiseriei din Bayeaux ce are o lungime de 70m și o lățime de 50m și ilustrează 79 de șcene din bătăliile pentru cucerirea normandă a Angliei din 1066.

În timpul Renașterii și Reformei este conștientizată importanța relațiilor publice ca element esențial pentru managementul instituțiilor publice și private și apar noi mijloace și procede de relații publice. Se scriu texte despre libertatea și reconsiderarea omului ca cetățean cu drepturi și obligații precum Magna Carta, Carta Englezească a drepturilor și libertăților din secolul al XIII-lea, din care se vor inspira ulterior cei care au scris Constituția Statelor Unite ale Americii.

În secolul XVII se folosește pentru prima dată termenul de,, propagandă” de către Biserica Catolică prin intermediu Congregației pentru Răspândirea Credinței,, Congregatio de Propaganda Fide” din 1622 cu scopul coordonării acțiunilor misionarilor din Amenica Centrală, America de Sud, Caraibe, Japonia China și India care doreau să atragă și să convertească credincioșii din aceste state pentru ca religia catolică să devină religia dominantă. Tot în acesată perioadă este tradusă Biblia, apar primele ziare și cărți publicate în masa care vor aduce în prim-plan comunicarea în spațiul public.

Existența comunicării publice era un fonomen real în timpul izbugniirii Revoluției Franceze. Dovada acestui lucru este Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, din 1789, în care liderii revoluționarilor cereau dreptul la exprimare liberă a cetățeanului iar,, În 1792, Adunarea Națională a Franței a creat primul minister al propagandei, ca parte a Ministerului de Interne, având denumirea de Bureau d’Esprit. Acesta subvenționa editori și trimitea în țară agenți propagandiști pentru a câștiga sprijinul publicului în favoarea Revoluției.” https://prezi.com/0cvp7xmwrc8b/istoria-relatiilor-publice/

Relațiile publice apar și în America unde coloniile rebele folosesc mijloace și procedee precum retorica, ziarele, discursurile, reuniunile, corespondența, pamfletele pentru a atrage susținători ai ideilor pe care le promovau. Printre aceștia se numără Paul Revere, Benjamin Franklin, John Peter Zenger, Samuel Adams, Alexander Hamilton, James Madison și John Jay unii dintre ei devenind personalități importante în evoluția pr-ului.

Corespondența dintre ei din anii 1787-1788 este făcută publică. Aceste scrisori sunt cunoscute cu denumirea de Documentele Federaliste, Hamilton, Madison și Jay și sunt unul din factorii importanți care au dus la ratificarea Constituției. În această perioadă în pr-ul american se remarcă Samuel Adams. Om politic cu abilități excepționale în oratorie și retorică, cunoscut ca agentul de presă al Revoluției Americane dar și ca unul dintre fondatorii  Statelor Unite ale Americii, acesta a folosit și a dezvoltat tehnici de pr pentru atingerea scopului politic pe care îl avea.

,, S-a folosit de strategii, de procesul de comunicare care devenea din ce în ce mai ușor, de momente inventate, de evenimente puse în scenă, de stereotipuri și idei care se rețin ușor. Astfel, pe el îl putem face responsabil pentru The Boston Tea Party, The Boston Massacre, The Sons of Liberty și multe altele. El a publicat, de asemenea, documentul Instrucțiuni care l-a denumit practic ca fiind reprezentantul mișcării de rezistență.” http://istoriarelatiilorpublice.blogspot.ro/2012/05/samuel-adams.html

Masacrul din Boston este cunoscut în mod special pentru felul în care Samuel Adams și Paul Revere au folosit propaganda pentru a evidenția greșeala armatei de a ucide civili în luptă pentru a atrage publicul de partea lor și a ideilor de independență pe care le promovau și este o dovadă a existenței timpurii a relațiilor publice.

Un alt eveniment regizat de Adams ca formă de protest împotriva guvernului britanic este Boston Tea Party. În data de 16 septembrie 1775 cetățenii din Boston care sprijineau ideile promovate de Samuel Adams și colaboratorii săi au protestat împrotriva taxelor excesiv de ridicate pentru importurile de ceai.

,, Cetățenii din Boston, revoltați „spontan“,s-au îmbrăcat în haine ale indienilor și au aruncat în mare ceai în valoare de 17.000de lire, adus de trei vase ale Companiei Indiene Orientale” Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, Remus Pricopie( 2011, p. 67)

Adams era conștient de puterea pe care o are opinia publică iar în acțiunile sale folosea tehnici de relații publice precum crearea unui organism ce promova ideile revoluționarilor; folosirea de simboluri simple dar care creau publicului diverse reacții emoționale, folosirea de slogane ușor de reținut, crearea de evenimente – staged events, transmiterea către public a unei versiuni propii, comvenabile a faptelor petrecute, crearea de campanii susținute pe o perioadă lungă de timp și cu eforturi ridicate care aveau rolul să promoveze noile idei ale revoluționarilor.

De asemenea documentele precum Declarația de independență, Constituția, the Bill of Rights ,scrise de Adams și ceilalți revoluționari pot fi considerate dintre primele lucrări de pr.

Fondarea Statelor Uniteale Americii și multe dintre legendele legate de această perioadă sunt în realitate povești apărute în timpul campaniilor de relații publice din secolele XVIII-XIX. Un exemplu în acest sens este povestea lui Daniel Boone care a fost inventată de un propietar de terenuri din Kentucky pentru a determina cât mai mulți oameni să cumpere terenuri și să se mute în această zonă.

În aceste secole apare pentru prima dată specialistul în relații publice de la Casa Albă.

,, Timp de opt ani, Kendall a îndeplinit neoficial funcția de consilier de presă, scriind discursurile Președintelui, asigurând relația cu mass-media prin redactarea comunicatelor de presă și plasarea în diferite jurnale a unor articole favorabile punctului de vedere al Casei

Albe.” Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, Remus Pricopie (2011, p. 69)

Chiar daca Amos Kendall ocupa neoficial postul de consilier de presă el este un personaj important în evoluția relațiilor publice și în delimitarea ariei pe care o acoperă acest domeniu. Contribuția adusă de acesta la obținerea a două mandate de către președintele american Jackson în statul Kentucky îl propulsează în mediul politic ocupând atât postul de funcționar, dar fiind și cel care scrie discursurile președintelui, oamenilor politici, cel care organizează evenimente și conferințe de presă. Kendall făcea ceea ce astăzi intră în atribuțiile oricărui specialist în relații publice dar fără a avea o denumire a acestei meserii.

În secolul XIX cel care a adus cele mai mari contribuții la evoluția și dezvoltarea relațiilor publice este Phineas Taylor Barnum. Folosindu-se de tehnicile de pr pe care le descoperise Samuel Adams cu jumatate de secol în urmă, printre care ,, folosirea unor simboluri ușor identificabile; crearea de evenimente – staged events; susținerea unei campanii intense; transmiterea rapidă către public a versiunii proprii asupra evenimentelor și folosirea la maxim a mijloacelor de comunicare disponibile.” Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, Remus Pricopie (2011, p. 70)

P.T.Barnum pune în scenă spectacole cu temă politică inspirate dintr-o realitate modificată care vor atrage timp de mai multe săptămâni publicul căruia îi va induce ideea veridicității actelor puse în scenă. Povestea care îi aduce lui Barnum succesul este,, The greatest natural and național curiosity in the world, Joice Heth, nurse to General George Washington, the father of our country” ( Cea mai mare curiozitate naturală și națională din lume, Joice Heth, dădaca Generalului George Washington, părintele patriei noastre. ) , pectacol ce prezenta viața unei negrese oarbe care se presupunea că ar fi fost guvernata lui George Washington, primul președinte american, și care ar fi murit la vârsta de 160 ani. Atunci când, în urma autopsiei, se descoperă că bătrâna nu avea decât 80 ani în momentul decesului, Barnul spune publicului că și el a fost mințit cu această poveste, se declară total dezamăgit și surprins. Altfel spus va manipula prin teatru publicul iar succesul înregistrat de spectacolele organizate de el îi vor aduce lui P.T.Barnum funcția de administrator al celui mai mare circ al acelei perioade Barnum & Bailey și îi va permite să lanseze alte spectacole precum Tom Thumb ( Tom Degețel) , Jenny Lind –privighetoarea suedezã, Jumbo și Gemenii Siamezi, care vor înregistra, de asemenea, un succes răsunător. Spectacolele lui și modul în care le pune în scenă folosesc nu doar tehnicile lui Adams ci și modelul comunicare/inițiere al lui Newsom, dar și modelul impresariat/publicitate al lui Grunig și Hunt.

Pentru show-rile regizate de P.T.Barnum literatura de specialitate îl consideră ,, maestru al pseudo-evenimentului, al întâmplărilor planificate” Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, Remus Pricopie ( 2011, p. 70)

Relațiile publice profesioniste se dezvoltă abea în ultimele decenii ale secolului XIX și începutul secolului XX. Această etapă corespunde cu etapa dezvoltării Americii. Au loc revoluția industrială, revoluția transporturilor, apariția capitalismului american și implicit dezvoltarea explozivă a relațiilor publice.

În același timp prețul producției ziarelor scade foarte mult și implicit prețul plătit de cetățeni pentru achiziționarea presei este mult mai mic, fapt care face ca la presă să aibă acces un public mult mai mare decât în perioada anterioară iar mass-media devine principalul formator de opinie. Perioada 1800-1899 este sub numele de penny press.

Datorită circulației ridicate a ziarelor apar și reclamele publicitare cuprinse în paginile acestora. Pentru că reclemele aveau costuri ridicate sunt lansate știrile fabricate ce aveau rolul de a promova un produs sau un serviciu prin intermediul unei știri de interes național pentru care nu erau percepute costuri. Această tehnică poartă în prezent denumirea de publicity. Asemeni lui P.T.Barnum, în această epocă Kendall combină toate tehnicile de relații publice și publicitate de care dispunea pentru a obține susținerea președintelui de la Casa Alba de către public.

,, Grunig și Hunt au numit epoca impresariat/publicitate, iar Newsom și colaboratorii săi au considerat-o epoca comunicare/inițiere. ” Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, Remus Pricopie( 2011, p.71)

În această perioadă au loc și revoluția transporturilor și revoluția industrială. Faptul că materiile prime și produsele erau mult mai ușor de transportat pe teritorii întinse cu ajutorul trenurilor facilitează extinderea afacerilor mici. În perioada1875-1900 ele devin afaceri transcontinentale cu profituri ridicate și număr mare de angajați în mai multe filiale ale unei companii naționale.

Faptul că oamenii de afacerilor nu erau preocupați de impactul activităților companiilor pe care le conduc asuprea publicului duce atât la pierderi materiale, economice, financiare cât și la pierderi de vieți omenești, iar acest lucru determină reconsiderarea importanței componentei publicului.

,, Eric F. Goldman, subliniind faptul că baronii finanțelor acelei perioade se ghidau după principiul potrivit căruia„ cu cât publicul știe mai puțin, cu atât afacerile sunt mai profitabile“ Goldman, Eric F. (1948, p. 1.)

,, Această perioadă va culmina cu afirmația The Public be Damned pe care, potrivit autorilor Grunig și Hunt, William Vanderbilt, fiul lui Commodore Cornelius Vanderbilt, președinte al New York Central Railroad, ar fi făcut-o cu ocazia unui interviu. Grunig și Hunt consideră că, reală sau nu, această afirmație descrie foarte bine filosofia care ghida relațiile publice la sfârșitul secolului al XIX-lea” Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, Remus Pricopie ( 2011, p. 71-72)

Un exemplu în care publicul are un impact crucial asuprea unei organizații îl reprezintă cel din 1892 în care Henry Clay Frick, conducătorul fabricii de oțel Carnegie-Frick Steel Companies din Homestead, Pennsylvania, încearcă să reprime protestele angajaților prin forță fizică, brută, cu ajutorul poliției din Pennsylvania. Rezultatul este că protestele se opresc însă presa se sesizează iar imaginea oțelăriei este puternic degradată și duce la pierderi financiare foarte mari pentru o lungă perioadă de timp.

În aceste condiții se remarcă tot mai mult importanța publicului pentru succesul sau insuccesul unor companii, fapt care duce la înființarea unor birouri de relații publice care să ofere consiliere companiilor pentru a câștiga sprijinul publicului în dezvoltarea lor. Aceste structuri sunt numite,, birouri de publicitate-publicity bureau” și vor fi extrem de importante în secolul XX. De asemenea, marile companii americane își înființează birouri de știri în care promovau organizația lor și degradau imaginea companiilor concurente.

Un exemplu de campanie de relații publice ale secolului XX îl reprezintă lupta dintre susținătorii curentului alternativ promovat de Westinghouse și curentul continu promovat de Thomas A. Edison, care deținea General Electric. Ambele părți angajează foști ziariști și încearcă să obțină atenția mass-mediei prin orice mod posibil, considerând că astfel vor obține atât sprijinul publicului cât și sprijin politic și vor atrage investitorii.

Un alt exemplu al anilor 1800 în care companiile acordă importanță publicului este cel al Asociația Muncitorilor din Industria Căilor Ferate( Association of American Railroads) care pretinde că a fost cea prima companie care a utilizat termenul de relații publice în Almanahul Literar al său, Year Book of Railway Literature, din anul 1897. Tot atunci apare și comunicatul de presă care avea inițial rolul de a povesti cele întâmplate din perspectiva companiei care îl publica. Comunicatele atrag atenția presei asuprea subiectului pe care compania dorește să îl promoveze și distrag atenția de la subiecte incomode. În plus, încurajează presa să facă interviuri cu reprezentanții organizației. Pentru a ușura preluarea datelor de către jurnaliști, comunicatul a fost încadrat într-o formă standardizată, folosită și în prezent, deși acum comunicatele sunt trimise prin mailuri sau publicate pe site-urile companiilor iar evoluția tehnologiei și telecomunicațiilor a ușurat mult munca jurnaliștilor.

Secolele XIX-XX sunt dominate de Ivy Ledbetter Lee, Edward L. Bernays, Theodore N. Vail, Arthur W. Page considerați pionierii relațiilor publice.

Ivy Lee se remarcă atât în domeniul relațiilor publice cât și în cel al comunicării, fiind cel care a dezvoltat cele mai multe dintre tehnicile de comunicare dar și cel care a promovat principiul comunicării transparente cu presa. El construia imaginea companiei pe care o reprezenta pe baza performanțelor acesteia și considera că această imagine se construiește în timp și cu o publicitate eficientă. Tot el a facilitat deschiderea oamenilor de afaceri spre public și a îmbunătățit imaginea publicului despre mediul de afaceri. Lee practica relațiile publice încă din anul 1904, când lucra drept consultant alături de Gregory Parker, dar termenul de ralații publice îl folosește abea în anul 1914. În decursul carierei sale consiliază clienți renumiți, precum Compania de Căile Ferate din Pensylvania și familia Rockfeller, și enuntță,, așa-numita politică de comunicare,, the public be informed", principiu opus afirmației a bancherului William Vanderbilt, ,, the public be damed". La comunicatele și declarațiile pe care le trimetea presei Ivy Lee atașa și declarația sa de principii care sublinia transparența clienților săi, onestitatea afirmațiilor sale și deschiderea față de presă. Una dintre cele mai cunoscute campanii de pr condusă de Lee este cea a Masacrului Ludlow în care 9000 de muincitori au protestat împotriva familiei Rockefeller în urma accidentului armat sondat cu răniți și victime din aprilie 1914. El l-a sfătuit atunci pe John D. Rockefeller Jr. să viziteze minele, să vadă condițiile în care lucrează minerii, să facă publice acțiunile caritabile pe care familia le întreprindea în mod constant, și care erau păstrate sub anonimat, și să aibă o atitudine deschisă în relația cu presa, fapt ce a dus la reabilitarea numelui lui John D. Rockefeller Jr. și a familiei sale.

O altă campanie importantă condusă de Ivy Lee este cea din 1930, în care convinge SUA să recunoască Uniunea Sovietică, însă cariera lui este dominată de momentul în care acordă consultanță companiei de vopseluri Interessen Gemeinschaft Farben Industrie, care va fi preluată de germani iar el va fi considerat până la moarte,, agentul de presă al lui Hitler" , deși acest fapt nu era adevărat.

Cel care își dispută rolul de primul specialist al relațiilor publice cu Ivy Lee este Edward Bernays. Bernays folosește noțiunea de consultanță în relații publice in prima sa carte Crystallizing Public Opinion, publicată în 1923( Cristalizarea Opiniei Publice), carte folosită și astăzi de specialiștii în pr. Bernays va continua să afirme că el este primul specialist în relații publice și în alte cărți precum Propaganda, editată în 1928, și Public Relations, apărută în 1952. El consideră pr-ul ca fiind arta comunicării aplicată științelor sociale. Bernays se remarcă prin activitatea avută în timpul celor două războaie mondiale ca și comunicator de război făcând parte atât din Comitetul pentru Informații Publice, cunoscut și sub numele de Comitetul Creel, înființat în 1917 în timpul Primului Război Mondial, cât și din Biroul Informațiilor de Război din cel de al II-lea Razboi Mondial.

În 1919 își înființează împreuna cu soția sa, Doris Fleischman, propia agenție care acordă consultanță în relații publice având clienți atât din mediul politic, economic, financiar, mediul afacerilor, dar reprezentând și organizații nonprofit precum Național Associațion for the Advancement of Colored People( NAACP) , însă campania cea mai reprezentativă și cunoscută a lui Bernays rămâne Marșul Torțelor Libertății, din 1929. La acest marș 10 femei promovează mișcarea feministă prin faptul că defilează pe Fifth Avenue fumând la fel ca bărbații. Ulterior se va afla că în perioada acestei campanii Bernays era și reprezentantul American Tobacco și se va pune problema eticii din campaniile lui atât față de clienții pe care îi reprezenta cât și față de public și mass-media, problemă disputată și în prezent.

Alți doi pionieri ai relațiilor publice sunt Theodore N. Vail și Arthur W. Page. Aceștia au fost directori executivi la American Telephone and Telegraph Company( AT& T) , cea mai importantă și extinsă companie de telecomunicații din lume. Compania și-a asigurat succesul și s-a extins, ajungând să dețină monopolul pe piața pe care activa, datorită celor doi directori care au ținut în permanență cont de opinia publică și de importanța piblicului. Despre Theodore N. Vail se spune că,, A fost primul manager important din SUA care a conștientizat faptul că performanța în relațiile publice va crea climatul adecvat pentru o afacere de succes". https://prezi.com/0cvp7xmwrc8b/istoria-relatiilor-publice/

Arthur W. Page se ghida dupa principiul,, Într-o țară democratică, orice afacere se naște și se dezvoltă cu acordul publicului. Prin urmare, publicul ar trebui informat cu privire la strategiile, practicile și obiectivele companiei. ” https://prezi.com/0cvp7xmwrc8b/istoria-relatiilor-publice/

Page va mai enunța ulterior încă 4 principii de pr care sunt folosite și respectate de companii și în prezent,, Să se asigure că managementul are în vedere relațiile dintre companie și public. Să creeze un sistem prin care angajații să fie informați cu privire la politicile și practicile companiei în general. Să creeze un sistem prin care întrebările și obiecțiile angajaților să ajungă la nivelul managementului. Să informeze onest publicul cu privire la acțiunile companiei.” https://prezi.com/0cvp7xmwrc8b/istoria-relatiilor-publice/

Un alt personaj important în istoria relațiilor publice este Scott M. Cutlip care se remarcă prin faptul că a contribuit la evoluția pr-ului în cadrul Universității Syracuse, a fost director al Departamentul de Relații Publice din cadrul State Road Commission din West Virginia, a fost primul profesor care a primit premiul Outstanding Education Awardoferit de Public Relations Society of America pentru contribuția pe care a adus-o relațiilor publice, dar și prin cartea sa , Effective Public Relations: Pathways to Public Favor, considerată unul dintre cele mai bune manuale de pr. El a fost cel care a ajutat relațiile publice să devină disciplină de studiu în cadrul facultăților și universităților făcând tot odată distincția dintre pr și jurnalism sau științele comunicării și creând programe de studii separate pentru acestă disciplină.

Nu putem încheia însă istoria relațiilor publice fără să îl menționăm pe Basil Clarke, cel care a făcut Codul Britanic de Etică în PR, recunoscut și pentru campaniile sale pentru promulgarea legilor împotriva coloranților artificiali din mâncăruri sau pentru campaniile de acceptare a laptelui pasteurizat de către britanici.

Desigur lucrarea nu poate prezenta toți specialiștii din toate țările din domeniul relațiilor publice deoarece spațiul eseului ar fi fost neîncăpător iar informațiile ar fi neclare și vagi. Relațiile publice sunt un domeniu aflat și astăzi într-o continuă evoluție iar istoria lor încă mai continuă să se scrie.

https://prdeprovincie.wordpress.com/

http://www.praward.ro/pr-innovator-of-the-year

https://prezi.com/0cvp7xmwrc8b/istoria-relatiilor-publice/

http://www.qreferat.com/referate/comunicare/CATEVA-CUVINTE-DESPRE-INCEPUTU722.php

https://popanicoleta93.wordpress.com/

https://prezi.com/-4ep_3_xv3a0/istoria-creativa-a-relatiilor-publice/

http://istoriarelatiilorpublice.blogspot.ro/2012/05/samuel-adams.html

Rex. Harlow apud Remus Pricopie, 2005

Pricopie, Remus, Relațiile publice – evoluție și perspective, Editura Tritonic, București, 2005.

RELAȚII PUBLICE ÎN MEDIU INTERNAȚIONAL Autori: Conf. univ. dr. Dorina Guțu SUPORT DE CURSanul III ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE2013-2014

Pricopie, Remus, Relațiile publice – evoluție și perspective, Editura Tritonic, București, 2005.

http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-istoria-relatiilor-publice-de-la-inceputuri-si-pana-astazi.html

Edward L. BernaysCristalizarea opiniei publice

Editura: COMUNICARE.RO 2003

Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, Remus PricopieRelațiile publice Coeziune și eficiență prin comunicare

Ediția a III-aEditurii Comunicare.ro, 2011. Bucuresti

Goldman, Eric F. (1948). Two-Way Street: The Emergence of the Public Relations Counsel.Boston: Bellman Publishing, p. 1.

https://prezi.com/0cvp7xmwrc8b/istoria-relatiilor-publice/

https://prezi.com/0cvp7xmwrc8b/istoria-relatiilor-publice/

https://prezi.com/0cvp7xmwrc8b/istoria-relatiilor-publice/

http://www.prwatch.org/

http://www.prweek.com/uk

http://irp.freewb.ro/edward-bernays

http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-istoria-relatiilor-publice-de-la-inceputuri-si-pana-astazi.html