Istoria Radioului Romanesc

Fenomenul radio și-a făcut debutul în România la data de 1 noiembrie 1928, când a fost lansat primul semnal radiofonic în eter, prin cuvântul unui mare fizician român, profesorul Dragomir Hurmuzescu, care, ulterior, a devenit președinte al Consiliului de Administrație al Societății de Difuziune Radiotelefonică.

O mișcare pro-radiofonie exista încă dinainte de 1928. Astfel, la 22 decembrie 1927, Jurnalul nr. 2915 al Consiliului de Miniștri, declara, la art.2, ca fiind constituită Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România.

Adunarea generală a Societății de Difuziune Radiotelefonică a avut loc la data de 17 ianuarie 1928, cea mai mare parte a capitalului de participare aparținând statului.

În martie 1928, s-a făcut înregistrarea oficială la tribunal. În acest mod, cadrul legal de funcționare era complet îndeplinit.

Pe site-ul Societății Române de Radiodifuziune se precizează: “ La început au fost 17 angajați. Primul director, prima secretară, primul jurist al Societății, primul contabil, primele crainice, primul mecanic al studiourilor…

Cine erau VOCILE fără chip, pe care ascultătorul învăța treptat să le cunoască și să le recunoască? Cine erau cei care se ascundeau în spatele acestor voci? Cine erau aceia care, încă de la începuturi, se gândeau la gusturile și preferințele celor ce cu atenție și nerăbdare își aplecau urechea la aparatele de radio? Numele lor există în arhiva radioului. Uneori le găsim și fotografiile, alteori, însă, nu!

Atunci, ei rămân doar niște voci 1."

În 1930 s-au construit primele studiouri adecvate sau săli de audiție, cum se chemau în acea perioadă, în imobilul din strada General Berthelot, nr. 60. Pe 21 martie 1930, a avut loc prima transmisie a unei opere din studio (Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini). Pe 11 februarie 1932, s-a inaugurat Studioul Mare, din strada General Berthelot.

Pe 20 octombrie 1932 a apărut Legea pentru crearea unui fond necesar dezvoltarii rețelei naționale de relee. Aceasta oferea cadrul legal pentru dezvoltarea tehnică a rețelei naționale de radiorelee.

1932 a fost și anul când s-au difuzat primele emisiuni în limbi străine (franceză și germană), care pot fi considerate precursoarele postului Radio România Internațional: niște "miniaturi de emisiuni vorbite", cu referire la specificul românesc, difuzate pe frecvența Radio România.

Pe 11 iunie 1933 a avut loc prima transmisie a unui meci de fotbal internațional: România – Iugoslavia.

În 1937, Societatea s-a dotat cu o organigramă:

un Consiliu de Administrație, care fixa principiile de organizare și conducere;

un Comitet de direcție, care controla activitatea Societății;

o Direcție Generală, care includea Directorii adjuncți și Secretariatul general (arhiva și registratura);

o Direcție a programelor vorbite și muzicale;

o Direcție tehnică;

Direcția contencios;

Direcția administrativă;

Direcția comercială ;

un Președinte;

un Director General numit de Consiliul de Administrație.

Pe 31 decembrie 1937, Societatea Română de Radiodifuziune a trecut în subordinea directă a Președinției Consiliului de Miniștri.

Primul studio regional a luat ființă pe 8 octombrie 1939, când la Chișinău s-a inaugurat Radio Basarabia, cu un program propriu de emisiuni în limba română și în limba rusă.

Numărul abonaților a crescut de la 274.314 în 1938, la 319.408 în 1939.

Pe 12 februarie 1939 s-a lansat o emisiune românească pentru America, drept mijloc de propagandă pentru participarea României la Expoziția Universală de la New York. În program:

Poema română de George Enescu,

o melodie populară în interpretarea Mariei Tănase,

o horă caracteristică în interpretarea orchestrei lui Grigoraș Dinicu,

arii populare românești, cu concursul Valentinei Crețoiu Tassian și a lui G. Folescu.

În condiții de război, deși evacuarea și dispersarea componentelor Societății de Radiodifuziune s-a produs începând cu 22 aprilie 1944, difuzarea programelor a fost asigurată fără întrerupere, chiar și în momentele grele din august 1944. Pe 23 august 1944 s-a difuzat mesajul Regelui către și proclamația guvernului. Pe 24 august, sediul Societății Române de Radiodifuziune a fost distrus de un bombardament german.

Numărul de abonați la 31 decembrie 1944 a scăzut la 96.759

Evenimentele politice care s-au succedat cu repeziciune la finele războiului au afectat structurile și activitatea instituției. S-au făcut schimbări politice majore. Noul Regulament de organizare și funcționare al Societății Române de Radiodifuziune menționa existența unei subdirecții generale de programe, cu o direcție politică, una culturală și alta muzicală. Deosebirea față de Regulamentul anterior era politizarea. Coordonata politică a devenit determinantă pentru toate emisiunile.

Pe 11 iunie 1948 s-a produs naționalizarea Societății Române de Radiodifuziune.

În 1954 Societatea de Radiodifuziune emitea pe două programe. În acest an au început să apară, treptat, studiourile locale, odată cu dezvoltarea emițătoarelor pe unde medii în teritoriu:

pe 15 martie Radio Cluj,

pe 6 iunie Radio Craiova,

în 1955, Radio Timișoara.

A continuat înființarea de posturi noi:

în 1967 a început să funcționeze pe litoral, Radio Vacanța,

în martie 1973, emisiunile muzicale sporadice emise în "înalta fidelitate" (FM) s-au transformat în Programul 3 (pentru tineret).

În anii '70 și începutul anilor '80, cele trei canale ale Radiodifuziunii emiteau 54 de ore pe zi:

24/24 pe Programul 1,

19 ore pe Programul 2

11 ore pe Programul 3.

Data de 22 decembrie 1989 a însemnat pentru Radio România și pentru societatea românească, un moment de răscruce și un examen. Din acel moment, Radio România și-a deschis stațiile regionale, iar evoluția instituției a fost una ascendentă:

în 1990 s-a înființat studioul regional ;

tot atunci a început să emită și Antena Bucureștilor – devenită mai târziu, în 1998, Radio București.

ulterior a mai apărut un alt canal destinat populației rurale, intitulat "Antena Satelor".

În 1996, dupa modelul Radio , s-a decis reorganizarea programelor de emisie, înființându-se trei canale naționale:

România Actualități,

România Cultural,

România Tineret,

11 redacții specializate și un "Departament al Posturilor Teritoriale și Locale".

Pe 24 martie 1997 a început să emită Radio România Muzical.

La finele anului 2003, Radio România Internațional și-a diversificat formulele de transmisie, devenind parte a unei rețele internaționale de emițătoare (transmisie prin satelit, via Internet în formulele real audio și audio la cerere, transmisie terestră în FM și AM prin parteneriat cu posturi de radio private, posibilități de recepție prin telefonie mobilă și Wi-Fi);

Din 1 octombrie 2004 Radio România Tineret a disparut din FM și s-a transformat în Radio3Net, emițând exclusiv pe internet la www.radio3net.ro. După dispariția prematură a directorul acestui canal, Florian Pitiș, programul Radio3Net a adăugat numele actorului în denumirea sa.

În 2005, dupa emisia pe internet a unora dintre canalele sale, Radio România a început să-și difuzeze programele în sistemul digital DAB-T în București și împrejurimi.

În prezent Radiodifuziunea Română are 5 posturi centrale: Radio România Actualități, Radio România Cultural și Radio Antena Satelor cu o acoperire totală a teritoriului, Radio România Muzical, Radio România Internațional și mai multe canale regionale, grupate sub genericul Radio România Regional (Radio București, Radio Cluj, Radio Constanța, Radio Craiova, Radio Iași, Radio Mureș, Radio Reșița, Radio Sighet, Radio Timișoara, Radio Antena Brașovului, Radio Antena Sibiului, Radio Vacanța), precum și redacția minorități (maghiară și germană) a studiourilor regionale.

De la prima emisie radio, numai pe unde lungi, canalele Radio România sunt transmise astăzi atât pe unde medii, scurte, ultrascurte, cât și pe satelit, internet și prin radio digital terestru (DAB-T în București și în DRM pentru Europa Occidentală).

RADIOUL PRIVAT

Concurența adevarată pentru radiourile publice a început odată cu lansarea pe piață a posturilor de radio private. Primul post radio privat din a fost Unifan, înființat în februarie 1990, și care în 1991 s-a rupt în două: UniPlus și Fan Radio.

Pe frecvența Vest (88-108 Mhz) erau la început doar două posturi de radio: Radio Nova 22 și Delta RFI. În 1991, Radio Contact, înființat în 1990, a trecut pe banda Vest. Legat tot de banda Vest, a mai existat și Radio Meridian.

În 1994, s-au acordat licențe pe 10 ani pentru posturile de radio, fapt care s-a soldat cu următoarele: au aparut Radio Total, Radio 21 si Radio ProFM și a dispărut Radio Nova 22.

Posturile care emiteau pe F.M. în București, în martie 1994, conform ziarului "Libertatea", erau:

Bandă est (F.M. O.I.R.T.):

Fun Radio 67,8 MHz

Tinerama 68,7 MHz

Uniplus Radio 69,8 Mhz

Radio Romantic 72,68 Mhz

Bandă vest (F.M. C.C.I.R.):

– Radio Delta 93,5 MHz

– Total FM 94,2 MHz

– Radio Contact 96,1 MHz

– Radio 21 100,2 MHz

– Pro FM 102,8 MHz

O premieră în domeniul radioului a fost lansarea primului post privat de radio cu acoperire națională: Europa FM, în data de 26 mai 2000. Postul deține 44 de stații, acoperind 60% din teritoriul țării, respectiv 80% din populație. Publicul țintă al radioului cuprinde vârsta de 25 – 45 de ani.

În 1993 s-a introdus pentru prima oară în România formatul CHR. DJ-ii Radio Contact și-au arătat nemulțumirea față de strictețea play-list-ului deoarece nu mai aveau posibilitatea de a propune ascultătorilor ce le plăcea și nu mai aveau voie să vorbească decat maximum 30 de secunde la două piese. Marile frustrări erau însă de altă natură: în cele 40-60 de secunde pe oră cât aveau voie să vorbească, nu-și mai puteau etala personalitatea, acest timp fiind destinat prezentării vreunei piese, anunțării programului de peste o oră sau buletinului meteo. La scurt timp după organizarea grilei de programe la zecimi de secundă, rezultatele au devenit vizibile: audiență maximă, profituri maxime!

Concurența s-a sesizat: Radio Uniplus a introdus reguli asemănătoare, dar fără succes în ceea ce privește numărul de ascultători și evidențele contabile. Motivele erau simple: nu se putea adapta un format verificat, fără să existe „în spate“ analize calitative asupra preferințelor muzicale. În plus, pe o piață cu puțini competitori este bine să existe formate diverse.

Astăzi s-a ajuns la o strictețe maximă în aplicarea rețetelor de audiență. Polinomul este simplu: patronatul înființează radioul pentru profit, care trebuie maximizat prin instrumente de marketing, menite să mărească audiența ce va fi cumpărată de publicitari.

Instrumente sofisticate de marketing au pătruns de câțiva ani și în radiourile românești. Liderii pieței au departamente de sondare calitativă a audienței. În general, ascultătorii doresc să interacționeze cu radioul. Se primesc sute de telefoane pe zi, iar aceasta constituie cea mai bună bază de date pentru un feed-back calitativ. Informația se prelucrează și se organizează studii interne în privința vocilor care se aud în eter, muzicii care se difuzează și prelucrării știrilor. Astfel, s-a ajuns, pe alocuri, ca departamentul de marketing, cu specialiștii care-l compun, să fie mult mai important decât redacția în sine și decât jurnaliștii care o populează.

O altă consecință a evoluției radioului în România a fost tabloidizarea știrilor.

Echivalentul formatului tabloid în radio (CHR) este cel mai ascultat, având o cotă de piață zdrobitoare: 53%. Și în targetul „premium“ tot acest format este cel mai ascultat, explicația fiind aceea că acest public își ia informația din alte surse.

Explicația creșterilor substanțiale, la nivel național, de ascultători ai rețelelor este simplă: în ultima perioadă, acestea au achiziționat posturi de radio locale, au „câștigat“ frecvențe noi sau și-au mărit puterile de emisie.

În București se manifestă un alt fenomen: folosirea marketingului și publicității în orice mediu (de la cel mai targetat print până la cel mai vândut tabloid, de la cele mai mari panouri până la „telefoanele“ de sondare a audienței).

Apariția posturilor targetate a mărit audiența generală și a „mușcat“ din ascultătorii radiourilor Adult Contemporary. S-a observat o creștere a numărului de ascultători Radio Romantic, ce este definit ca un post de „oldies“. De asemenea, intrarea în emisie a Itsy Bitsy a creat posibilitatea apariției unui public nou – copiii – care până acum nu erau „clienții“ nimănui. Probabil că la viitoarea măsuratoare lucrurile se vor schimba: apariția pe piață a formatului sports & news (Sport Total FM) și preconizata lansare a unui post de news & talk sigur vor mai „ciupi“ din ascultătorii de Adult Contemporary și vor educa ascultătorii de CHR asupra faptului că informația de calitate poate fi accesată și prin radio.