Istoria psihologiei [604932]
1
Empirism.
p
Asociaționism
Istoria psihologiei
Curs 2
Empirism
•Inițial apărut în Antichitate, în cadrul
fil fi i
filosofiei;
•Avea trei teze:
–Orice idee provine din simțuri;
–Lumea este de natură materială și este compusă
din atomi ;
;
–Rațiunea trăirii este plăcerea (binele suprem);
•Reprezentan ți: Epicur, Diogene Laertios
2
Empirismul clasic englez
•Teză principal ă: experiența se produce
nemijlocit: realitate →perceptie;
nemijlocit: realitate → percepție;
•Operează asupra sensibilului receptat ca
esențial în cunoaștere: se mai numește și senzualismsenzualism ;
•Caracteristici:
–experiența sensibilă este fundamental ă pentru
cunoaștere;
–contează modul în care oamenii își organizeaz ă
viața comună în societate și stat.
3
••Francis Bacon Francis Bacon (1561‐1626):
–critică cunoștințele existente: dorește
eliberarea de diverse erori prejudecăți și
eliberarea de diverse erori , prejudecăți și
iluzii, pe care le numește idoli:
•idolii tribului, care țin de natura umană;
•idolii peșterii, determina ți de educație;
•idolii forului, determina ți de neconcordan țele
li b j l i i lă
limbajului cu viața reală;
•idolii teatrului, generați de autoritatea tiranică
a vechilor sisteme filosofice.
4
2
–simțurile dau cunoștințe certe: sunt izvorul
tuturor cunoștințelor;
știința se dobânde ște prin prelucrarea
–știința se dobânde ște prin prelucrarea
metodică, rațională a datelor senzoriale;
–pune bazele metodei inductive: folosirea
analizei, a comparației, observației și
experimentului;
–inducție incomplet ă: constatări parțiale ⇒
generalizări valabile.
5
••Thomas Hobbes Thomas Hobbes (1588‐1679):
–neagă diversitatea calitativă a realității:
•reduce însușirile senzoriale, calitative: culoare,
sunet, miros, gust etc., la însușirile spațiale,
cantitative: mărime forma poziția și mișcarea;
cantitative: mărime , forma , poziția și mișcarea;
–tot ce există în corp, tot ce se întâmplă este
mișcare: spiritul este o mișcare fină care are loc
în anumite părți ale corpului organic;
–senzația și reprezentarea sunt schimbări în
părțile cele mai mici ale corpului care simte;
părțile cele mai mici ale corpului care simte;
•senzația este un proces subiectiv care este rezultatul
influențelor exercitate de lucruri asupra corpului;
•senzația e cu totul altceva decât lucrurile de la care
pornește.
6
••John Locke John Locke (1632‐1704):
–toate cunoștințele provin din experiență
(simțuri);
–sufletul este, la naștere, tabula rasa;
sufletul este, la naștere, tabula rasa;
–admite reflecția: observarea de către spirit a
propriilor sale operații (un izvor aparte de
informații);
–toate ideile intelectului sunt procurate prin
simțuri ⇒intelectulnuposeda ̆originarsinici
simțuri ⇒ intelectul nu poseda originar și nici
nu poate crea idei, ci doar prelucrează ceea ce îi
furnizează simțurile.
7
Empirismul modern
•Inductivismul : legile științei sunt produse și
justificate exclusiv pe cale inductivă (particular →
general);
••Rudolf Carnap Rudolf Carnap (1891‐1970), logician și filosof
american:
–„teoria construcției”: enunțuri de înalt nivel teoretic (care
nu descriu experiența nemijlocit ă) pot fi reduse la
ți di i ijl it l iți
enunțuri care au descrieri nemijlocite ale exper ienței;
••Jaako Hintikka Jaako Hintikka (n. 1929), logician și filosof
finlandez:
–dezvoltă semantica și pragmatica logicii.
8
3
•Psihologismul : tendința de a reduce
fenomenele sau procesele studiate de logică,
epistemologie, etică, sociologie etc. la
fenomene psihice;
fenomene psihice;
–substituirea punctului de vedere al disciplinelor
respective cu punctul de vedere psihologic;
•Devine atitudinea de a trata faptele de
conștiință ca pe lucruri:
denunțat de Husserl: fenomenul de conștiință nu
–denunțat de Husserl: fenomenul de conștiință nu
este un lucru, ci o „semnifica ție”; nu este o
descriere, este o interpretare;
9
Variante ale empirismului modern
•Empiriocriticismul = critică a experienței:
––Richard Avenarius Richard Avenarius (1843‐1896): „Critica
experienței pure” (2 vol., 1888‐1890):
•susține epurarea experienței de orice
elemente „metafizice”;
•conținutul „experienței” l‐ar constitui „un al
ț pț
treilea ce”, neutru în raport cu „fizicul” și cu
„psihicul”;
10
––George Berkeley George Berkeley (1685‐1753):
•în experiențăsunt date nemijlocit numai
senzații ⇒ realitatea consta ̆ din senzat ̦ii;
•lucrurile sunt complexe de senzații: „a exista
înseamnă a fi perceput”;
•cauza ultimă a senzațiilor și a ordinii acestora:
spiritul divin universal ;
•a influențat concepțiile subiectiviste ulterioare ,
țp ț ,
mai ales empiriocriticismul (a doua jumătate
a sec. XIX);
–întemeiat de Ernst Mach Ernst Mach și Richard Avenarius Richard Avenarius .
11
•Empiriomonismul : interpretarea monistă
sui‐generis a experienței;
––A.A. Bogdanov A.A. Bogdanov (1873‐1928):
•susține ireductibilitatea celor două serii fizic”
•susține ireductibilitatea celor două serii, „fizic
și „psihic”, la „elemente ale experienței”;
•stabilește o legătură genetică între aceste
elemente;
–consideră aspectul „psihic” o experiență individual ‐
organizat ă;
organizat ă;
–consideră aspectul „fizic” (împreun ă cu produsul
său, cunoașterea) o experiență colectivă, social‐
organizat ă;
12
4
•psihicul devine parte integrant ă a fizicului:
experiența este un lanț al complexelor de
l ( ii) d fi l
elemente (senzații), unde fiecare comp lex se
distinge printr‐un mod propriu, specific de
organizare;
–universul unic al experienței formează
conținutul unic” al cunoașterii
„conținutul unic al cunoașterii.
13
•Empiriosimbolismul –P.S. Iușkevici P.S. Iușkevici
(1886‐1942):
–relația obiect‐subiect: lipsa virtuților
relația obiect subiect: lipsa virtuților
reflectorii ale categoriilor filosofice:
•datele „experien ței pure” și construcțiile
„rațiunii pure” sunt doar „empiriosimboluri”;
–(= semne convenționale care sistematizeaz ă
datele primare ” ale conștiinței colective);
„datele primare ale conștiinței colective);
•rațiunea omului introduce sens și ordine în
„fluxul de date” .
14
•Neoempirismul , sau empirismul naturalizat :
––Willard Van Orman Quine Willard Van Orman Quine (1908‐2000):
•empirismul ar trebui să fie ancorat în ceea ce este
observabil de către fiecare, ceea ce este accesibil
observabil de către fiecare, ceea ce este accesibil
intersubiectiv: orientare spre datele exterioare ;
•este avocatul abordării behavioriste: regresia la „idei”
nu duce la nimic;
•susține investigarea semnifica ției lingvistice pe baze
behavioriste: în dobândirea limbajului, fiecare om
este în mod necesar „un behaviorist în mijlocul altor
behaviori ști” (preia comportamentul, ceea ce se
vede);
15
Asociaționismul
•Idee centrală: activitatea psihică are un
t ti l i liă iț ihiă i
supor t material și explică viața psihică prin
asociațiile dintre diverse stări și fenomene
psihice elementare;
–numit și atomistm psihologic ;
Pi Ait tl (8 îH )
•Precursor i: Aristotel (383‐322 î.Hr.),
senzualiștii Thomas Hobbes (1588‐1679) și
John Locke (1632‐1704);
16
5
••David Hartley David Hartley (1705‐1757): primul părinte al
asociaționismului;
–asociația este un mare princi piu al vieții mentale;
ț pp ț
–repetiția e principiul fundamental al asociațiilor;
•O senzație (A, B, C etc.), dacă este asociată cu altele de
un număr suficient de ori, capătă o putere asupra
ideilor corespondente (a, b, c etc.) ⇒dacă o singură
senzație (A) este impresionat ă, ea va fi capabilă să
readucă în spirit celelalte idei (b c etc )
readucă în spirit celelalte idei (b, c etc.).
–inspiratorul direct al lui James Mill (1773‐1836) și
John Stuart Mill (1806‐1873).
17
••James Mill James Mill (1773‐1836):
–senzația este singurul element primordial și asociația
este singurul principiu de organizare a vieții psihice;
–bogăția vieții psihice provine din gruparea senzațiilor
bogăția vieții psihice provine din gruparea senzațiilor
și a copiilor lor ideile în nenumărate combina ții
prin intermediul asociațiilor:
•imaginația este o înlănțuire de idei;
•memoria este compusă din idei legate prin asociație;
•emoțiile complexe provin din emoții simple pe calea
iii
asociației;
•sentimentele sunt agregate formate prin juxtapunerea
unor sentimente simple;
18
••John Stuart Mill John Stuart Mill (1806‐1873):
–fiul lui James Mill;
–ridică asociaționismul la nivelul unui mare
sistem de filosofie;
–prin intermediul legilor asociațiilor, complexul
poate fi explicat prin simplu, superiorul prin
inferior;
–viața psihică a omului este conștientă (stările
psihice umane există doar în și prin conștiință);
•a avea o senzație sau o idee înseamnă să ai conștiința
senzației sau ideii respective;
•inconștiente sunt doar modificările organice ale
sistemului nervos.
19
Asociaționiștii experimentali ști
•Principiul asociației ca bază pentru
cercetări experimentale:
p
–Wilhelm Wundt (1832‐1920);
–Edward Lee Thorndike (1874‐1949) și
conexioni știi;
–I.P. Pavolov (1849‐1936) și reflexologia rusă;
•Încercau să dezvăluie formele concrete
•Încercau să dezvăluie formele concrete ,
condițiile și legile asocierilor au avut
succes cu fapte elementare (de ordin
senzoriomotor și mnezic).
20
6
Conexionismul
•Conexionismul: învățarea se poate realiza
dă t it lăti ît ti li i
dacă sunt anum ite legături între stimuli și
răspunsuri;
••Edward Lee Thorndike Edward Lee Thorndike (1874‐1949) –d o uă
legi faciliteaz ă conexiunea între stimul și
legi faciliteaz ă conexiunea între stimul și
răspuns: legea efectului și legea exercițiului;
–cele două legi: esența conexionismului;
21
•Legea efectului: conexiunile sunt fortificate
dacă sunt urmate de stări agreabile (ex.: de
succes) și slăbite prin stări dezagreabile;
–învățare: rezultatele bune duc la creșterea
vățae : eu t a t e e bu e duc acește ea
interesului cognitiv;
•Legea exercițiului: trecerea prin încercări și
erori, însoțite de efectele asociate, poate
conduce la creșterea interesului cognitiv;
Th dik li i
•Thorndike a realizat exper imente cu
manifere închise în cușcă, care trebuiau să
învețe să ajungă la hrană cu ajutorul unui
baston.
22
Reflexologia rusă
•Școala de psihofiziologie rusă: studiul
Școala de psihofiziologie rusă: studiul
științific al reflexelor;
–Funcționarea reflexelor;
–Posibilitățile de investigare a reflexelor;
–Posibilitățile de mani pulare a reflexelor ;
ț p ;
•Reprezentan ți: I.N. Secenov și I.P. Pavlov;
23
I.N. Secenov (1829‐1905)
•Inginer militar, studii medicale, profesor și
ă
cercetător;
•1863 ‐„Reflexele creierului”: prima încercare
de constituire de unei psihologii bazată
numai pe fiziologie;
•Consider ă că activitatea psihică a omului își
•Consider ă că activitatea psihică a omului își
găsește expresia în stimulii din exterior;
–Procesele psihice ca expresie a funcțiilor
sistemului nervos;
24
7
•Elementul central al activității nervoase
cerebrale: reflexul ;
–Reflexul = reacție motorie determinat ă de o
excitație din mediul extern;
excitație din mediul extern;
•Reflexul are trei părți componente:
1. Calea aferentă;
2. Zona centrală de proiecție corticală;
3. Calea eferentă.
•Sursa de bază pentru studiul psihicului:
manifest ările cele mai simple de ordin
fiziologic;
25
•Studiază mișcările involuntare:
–Reflexe pure: nu intervine activitatea creierului;
•Reflexe spinale: raportul dintre intensitatea
stimulării și cea a reacției rămâne constant;
–Reflexe în care intervine activitatea
intensificatoare sau inhibitoare a creierului;
•Raportul dintre intensitatea stimulării și cea a
reacției este modificat fie în sensul inhibării, fie în
sensul activării;
Sți i l d iț t id i lb i l
•Senzația și organe le de simț sunt indisolubil
legate de activitatea reflexă;
•Memoria rezultă din fenomenul persisten ței
imaginilor pe retină;
26
•Concluziile lui Secenov:
–Nici un act de gândire nu este posibil fără o
excitație senzitivă exterioar ă;
–Cauza inițială a oricărui fenomen psihic este o
excitație senzitivă exterioar ă;
–Fiziologia (știință inductivă și experimental ă)
are cheia analizei științifice a fenomenelor
șț
psihice;
27
I.P. Pavlov (1849‐1936)
•Medic, profesor, cercetător;
•1904 –c âștigă premiul Nobel pentru
cercetările asupra digestiei;
•Consider ă reflexul condiționat ca fiind o
asociație temporar ă;
•A întemeiat o școală de neurofi iologie a
•A întemeiat o școală de neurofi ziologie a
activității nervoase superioare: Școala
Pavlovian ă;
28
8
•Școala Pavlovian ă a devenit foarte influentă
în perioada comunist ă, în Uniunea
Sovietică și alte țări fost socialiste;
Ai i 6 li id l i
•Anii 1960: pavlovism–ideologie
reducționistă, dogmatic ă și antipsihologic ă;
–toate activitățile psihice complexe ale omului
aveau ca mecanism fiziologic obligatoriu
reflexul condiționat sau sistemele de reflexe
condiționate;
–teoria reflexului: toate actele vieții conștiente și
inconștiente sunt, prin geneza lor, reflexe.
29
•Pavlov a demonstrat că reflexul reprezint ă
relația fundamental ă a activității
neuropsihice:
neuropsihice:
–reflexe necondiționate (înnăscute): reactivitate
prin intermediul segmentelor inferioare ale
sistemului nervos;
–reflexe condiționate (dobândite): reactivitate pe
baza capacității funcționale a cortexului de a
baza capacității funcționale a cortexului de a
stabili conexiuni temporare între diferite centri;
•achiziție individual ă a organismului;
30
Neoasocia ționismul
•1892‐1896, Sigmund Freud (1856‐1939)
1892 1896, Sigmund Freud (1856 1939)
extrage regula asociațiilor libere a ideilor;
–interpretarea psihanalitic ă a viselor: pacientul
trebuie să facă asociații libere în legătură cu
fiecare element al visului;
asociațiile sunt doar în aparență libere: ele sunt
–asociațiile sunt doar în aparență libere: ele sunt
determinate de gânduri inconștiente și dorințe
refulate;
31
•1904, Carl Gustav Jung inventeaz ă primul test
asociativ verbal (primul test proiectiv):
–experimentatorul citește 4 liste a câte 100 de
cuvinte inductoare;
cuvinte inductoare;
–subiectul trebuie să răspundă cât mai repede la
fiecare printr‐un singur cuvânt indus;
–interpretarea arată tipul psihologic (extravertit sau
introvertit), complexele inconștiente (patern,
matern fratern) surse ale rateurilor asociative
matern , fratern) , surse ale rateurilor asociative
(prelungirea timpilor de reacție, absența
răspunsului, răspuns într‐o limbă străină,
repetarea cuvântului inductor etc.)
32
9
•Alte teorii sau modele asociaționiste reluate
de psihologia cognitivă contemporan ă:
–asociațiile sunt legături între reprezent ări care
sunt stocate în memoria de lungă durată;
sunt stocate în memoria de lungă durată;
–asociație contextual ă: asociația leagă două
elemente (două reprezent ări) printr‐un
intermediar sau pune în mișcare un al treilea
element.
•Neoconexionismul: reunește un grup de
Neoconexionismul: reunește un grup de
teorii și tehnici bazate pe ideea circulației
informației în rețele de unități legate prin
conexiuni (simulând rețele neuronale).
33
Bibliografie
•I Mânzat (2012) Istoria psihologiei
•I. Mânzat . (2012) . Istoria psihologiei
universale . Ed. a II‐a. București: Univers
Enciclopedic Gold.
•Gr. Nicola. (2001). Istoria psiholo giei.
() pg
București: Editura Fundației România de
mâine.
34
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Istoria psihologiei [604932] (ID: 604932)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
