Istoria Poluarii

CUPRINS

Prefațǎ

Capitolul 1: Istoria poluǎrii

1.1. O micǎ istorie a poluǎrii

1.2. Marii poluanți ai planetei

Sfidarea climaticǎ, angajamente publice la toate nivelurile

Capitolul 2 : Poluarea

2.1. Sursele poluǎrii stratosferei

2.2. Surse industriale de poluare cu praf, fum și cenușă

Capitolul 3: Poluanți. Transferul poluanților în stratosferǎ

3.1. Principalii poluanți

3.2. Migrarea toxinelor în mediu

3.3. Chimia atmosferei

3.4 Consecințe ale poluǎrii atmosferice

3.4.1.Distrugerea stratului de ozon

3.4.2.Ploaia acidǎ

3.4.3.Smogul

3.4.4.Efectul de serǎ

3.5. Metode de reducere a poluǎrii

Capitolul 4 : Poluarea și schimbǎrile climatice în România

Capitolul 5: Mǎsuri întreprinse în județul Vâlcea în scopul prevenirii și reducerii poluǎrii industriale cu CO2

5.1. Caracteristicile fizice și geografice ale județului Vâlcea

5.2. Emisii totale anuale de gaze cu efect de serǎ

5.3. Emisii anuale de CO2

5.4. Mǎsuri și acțiuni întreprinse în scopul prevenirii, ameliorǎrii și reducerii poluǎrii industriale cu CO2

5.5. Planuri de acțiuni, investiții de mediu

Capitolul 6: Concluzii

Capitolul 7: Bibliografie

PREFAȚĂ

Schimbările climatice constituie o provocare majoră la nivel mondial, iar conștientizarea efectelor acestui fenomen trebuie să reprezinte o prioritate pentru forurile de decizie de la toate nivelurile: internațional, național, regional și local.

In contextul dezvoltării durabile, gestionarea efectelor schimbarilor climatice trebuie făcută ținând cont de interacțiunea a patru sisteme: economic, tehnologic, ambiental și uman.

Un rol important în atingerea acestor obiective, într-un timp relativ scurt, îl au cercetarea stiintifica si prevenirea efectelor dezastrelor naturale ca urmare a schimbarilor climatice și elaborarea unor concepții ecologice .Aceasta înseamnă să utilizăm acele tehnici și tehnologii noi pentru a proteja populatia impotriva efectelor nefaste ale dezastrelor care s-ar putea să fie mai complexe, mai costisitoare ca investiție inițială, mai greu de realizat, dar care  să implice reducerea efectelor negative.

Este important sa intelegem cu toții că trebuie să luăm în serios protecția mediului și că un mediu înconjurător sănătos e un drept important al fiecăruia, de care avem mare nevoie și pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai ușor să se facă cele de trebuință acum. Dacă mai amânăm, atunci vom ajunge să simțim fiecare direct și dureros ce înseamnă să nu ai un mediu curat.

Educația pentru mediu are scopul de a îmbunătăți calitatea vieții, poate ajuta oamenii să câștige cunoștințe, deprinderi, motivații și valori de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului și de a-și asuma răspunderea pentru menținerea calității mediului.

Impactul activitǎții umane asupra mediului sǎu poate avea o întindere planetarǎ, regionalǎ sau localǎ, fǎrǎ a identifica prin aceasta intensitatea dezechilibrelor ecologice sau caracterul lor mai mult sau mai puțin periculos.

Obiectivul lucrǎrii este de a scoate în evidențǎ importanța supravegherii calitǎții aerului, care marchează un rol important în eforturile autoritǎților în domeniu și a autoritǎților locale privind îmbunǎtǎțirea calitǎții aerului în județ astfel încât să se realizeze atingerea țintelor propuse în conformitate cu cerințele Uniunii Europene.

În România se fac eforturi pentru implementarea legislației comunitare privind protecția mediului, aspect obligatoriu dupa intrarea in Uniunea Europeanǎ. Chiar dacă legislația de protecție a mediului a devenit tot mai severă, s-a observat o degradare continuă a mediului și anume: în domeniul apelor s-au observat ameliorări în ceea ce privește  sursele punctuale de poluare a apelor interioare; s-a observat o creștere a poluării provenite de la sursele difuze ce amenință calitatea apelor, producând eutrofizarea apelor dulci; degradarea solurilor, datorată activității industriale, a utilizării excesive a nitraților și a nămolurilor în agricultură, a practicilor intensive prin utilizarea îngrășămintelor chimice, a pesticidelor și a ierbicidelor; creșterea  cantității de deșeuri menajare și industriale.

În aceste condiții sunt absolut esențiale aspectele legate de monitorizare și control, pe lângă aspectele de management ale calității apei receptorului în acord cu costurile de tratare și respectiv pagubele induse altor utilizatori și distrugerea condițiilor naturale. Pe baza cunoașterii acestor elemente se pot imagina soluțiile cele mai potrivite din punct de vedere tehnic și ambiental, se pot elabora strategii pe termen lung, se pot stabili tehnici de supraveghere și control eficiente etc.

CAPITOLUL 1

ISTORIA POLUĂRII

1.1. O MICA ISTORIE A POLUĂRII.

Este interesant de remarcat ca atitudinea oamenilor față de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existenței umanitații. O mulțime de documente atestă exploatarea irațională a pădurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o padure întreagă cu animalele din ea cu tot). Diferența între noi și stramoșii nostri este legată de capacitățile noastre sporite atât de a distruge cât și de a îngriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea aerului și a apei s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punând într-o stare critică întreaga planetă.

Toate acestea au dus la creșterea îngrijorarii legate de deteriorarea mediului.

Primii vizionari care au tras semnalul de alarmă legat de degradarea mediului înconjurator au fost oamenii de știință din secolul XIX care, confruntați cu urbanizarea și industrializarea galopantă au încercat sa stopeze acțiunile distructive și să educe oamenii în domeniul științelor naturale și a protecției mediului.

Din punct de vedere istoric conceptul de protecție a naturii a aparut prima oară la mijlocul secolului XIX la biologi (Humbold, Darwin, Wallace) și la romantici(Wordsworth, Emerson, Thoreau).

Prima societate de protecție a naturii atestată a fost fondată în Anglia în 1865 sub numele Commons, Open Spaces and Footpath Preservation Society iar prima lege antipoluare – Alkali Law a fost dată de parlamentul britanic în 1863. În 1864, Congresul Statelor Unite hotărăște ca Valea Yosemite să devină o zonă recreațională iar în 1872 se stabilește primul parc național la Yellowstone.

Prima jumatate a secolului XX continuă distrugerile ecologice cauzate de dezvoltarea extensivă a agriculturii care a dus la degradarea solurilor (SUA). Apare în SUA în 1935 Oficiul de conservare a solului care avea ca rol prevederea eroziunii acelerate. Dupa 1945 se înființează primele organizații internationale care se preocupă și de problemele mediului înconjurator:

1945 – ONU (Organizația Națiunilor Unite)

1945 – FAO (Food and Agricultural Organisation)

1956 – Uniunea Internationala pentru conservarea Naturii și a Resurselor Naturale

1961 – World Wildlife Found

Anii 1960 – 1980

Anii 60 au fost marcați de impactul tehnologiilor de razboi (incluzând și tehnologia nucleară) asupra mediului și de utilizarea produselor chimice devastatoare. Generațiile anilor 60 s-au format în contextul mișcarilor pacifiste și a unor miscări de protecție a mediului precum Campania pentru dezarmare nucleară, Mișcarea pentru drepturi civile (SUA). Apar primele organizații nonguvernamentale (NGO) implicate în protecția mediului (Sierre Club).

Are loc prima celebrare a Zilei Pământului (Earth Day) 21 martie 1970 când au loc mitinguri în toată America cu implicarea oficialităților și cu fonduri federale. Începând din anul1970 Ziua Pămantului a devenit o zi internațională.

În anii 70, mișcarea ecologică s-a dezvoltat în continuare, ajungandu-se la creerea organizațiilor Greenpeace și Friends of the Earth.

În anii 80 se conturează primele propuneri legate de dezvoltarea durabilă ca urmare a apariției unor accidente de mediu extrem de grave. Devine tot mai clar că trebuie stabilite bariere în calea potențialului distructiv al unor descoperiri științifice.

În 1984 are loc un tragic accident în Bhopal (oras din India Centrala), unde o fabrică de pesticide a companiei americane Union Carbid a explodat. Au fost înregistrați mii de morți iar impactul asupra mediului a putut fi simțit și 15 ani mai târziu. În 1986 a explodat un reactor nuclear al centralei nuclearo-electrice de la Cernobal, Ucraina, fosta Uniune Sovietică. S-au înregistrat peste 100000 morți și imense degradări ale mediului.

În 1987 a fost confirmată pentru prima dată existența unei găuri în stratul de ozon.

Anii 1990.

În 1991 are loc Războiul din Golf care duce la mari pierderi de vieți omenești și catastrofe ecologice.

În 1993, Summitul de la Rio al Națiunilor Unite dezbate criza contemporană și mai ales impactul ei asupra mediului. Se angajează primul plan de acțiune globală Agenda 21. În capitolul 36 al Agendei 21 se afirma rolul cheie al educatiei ecologice.
La 6 ani dupa Summitul de la Rio, cu tot entuziamul care a dus la adoptarea Agendei 21, ea este în cea mai mare parte un eșec. Au fost depuse eforturi mari de către unele state, organizații sau corporații. Opinia publică este saturată cu informații legate de mediu (în general în țările occidentale) dar mobilizarea în jurul cauzei a scăzut. Acțiunile pentru mediu par a fi în retragere peste tot cu excepția Peninsulei Scandinave.

Ca rezultat al Conferinței de la Rio a aparut GEF (Global Environment Facility) care reprezintă un mecanism de finanțare ale unor proiecte legate de mediu și dezvoltare în diferite parți ale lumii. Finanțatorii GEF sunt Banca Mondială, UNDP (Programul națiunilor unite pentru dezvoltare) și UNEP (Programul națiunilor unite pentru mediu).

UNEP contribuie cu experiența științifică și selectează ariile proiectelor GEF, UNDP face legatura între mediu și dezvoltare, Banca Mondiala este responsabilă de proiectele de investiții.

Direcțiile în care acționează GEF sunt:

– reducerea efectului de încalzire globală
– protecția biodiversității
– protecția apelor internaționale
– reducerea efectului de epuizare a ozonului

Tratatul de la Kyoto

Repere esențiale

Tratatul de la Kyoto a fost adoptat în urma recomandărilor Comisiei Interguvernamentale a Națiunilor Unite pe probleme de mediu. Comisia a recomandat reducerea emisiilor anumitor gaze în atmosferă- acele gaze care nu mai lasă să treacă spre spațiu căldura în exces de pe suprafața planetei, cum ar fi dioxidul de carbon. Se apreciază că de la începutul revoluției industriale, omenirea a produs și pompat în atmosferă cu 30% mai mult dioxid de carbon decât exista în mod natural pe pământ în urmă cu doar 200 de ani, de exemplu. Ambitiosul Protocol de la Kyoto, despre care se spera ca va incetini procesul de încalzire globală, intra în vigoare începând cu 16 februarie 2005, majoritatea țărilor industrializate acceptând sa-și reducă emisiile poluante, mai puțin Statele Unite și Australia, relatează AFP. Potrivit termenilor tratatului, lumea industrializată ar urma ca pâna în anul 2012 să diminueze cu 5,2% nivelul actual al emisiilor de gaze, în baza unor cote stabilite individual. În total, tratatul a fost semnat de 141 de țări, dintre care 30 puternic industrializate.

Protocolul de la Kyoto obligă țările semnatare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel putin 5% sub nivelul emisiilor din 1990, în perioada 2008-2012, iar Uniunea Europeana s-a angajat sa reducă un procent de 8%. Reducerile se referă la trei dintre cele mai importante gaze: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) – care se vor măsura comparativ cu anul de bază 1990 (cu exceptia unora dintre țările cu economie în tranziție, între care și Romania, care are an de bază 1989.

1.2 Marii poluanți ai planetei

În prezent Statele Unite sunt responsabile de aproape 20% din emisiile de astfel de gaze. Majoritatea provin din activitatea industrială și cu precădere din centralele electrice pe bază de gaze sau cărbuni.

În topul celor careilor industrializate acceptând sa-și reducă emisiile poluante, mai puțin Statele Unite și Australia, relatează AFP. Potrivit termenilor tratatului, lumea industrializată ar urma ca pâna în anul 2012 să diminueze cu 5,2% nivelul actual al emisiilor de gaze, în baza unor cote stabilite individual. În total, tratatul a fost semnat de 141 de țări, dintre care 30 puternic industrializate.

Protocolul de la Kyoto obligă țările semnatare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel putin 5% sub nivelul emisiilor din 1990, în perioada 2008-2012, iar Uniunea Europeana s-a angajat sa reducă un procent de 8%. Reducerile se referă la trei dintre cele mai importante gaze: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) – care se vor măsura comparativ cu anul de bază 1990 (cu exceptia unora dintre țările cu economie în tranziție, între care și Romania, care are an de bază 1989.

1.2 Marii poluanți ai planetei

În prezent Statele Unite sunt responsabile de aproape 20% din emisiile de astfel de gaze. Majoritatea provin din activitatea industrială și cu precădere din centralele electrice pe bază de gaze sau cărbuni.

În topul celor care poluează se mai află Japonia, Rusia și majoritatea țărilor din Uniunea Europeană. Pe ultimele locuri sunt țările în curs de dezvoltare, cu precădere cele din Africa.Aproape toate țările lumii au stabilit de principiu la Kyoto , în 1997, că trebuie să reducă nivelul poluării cu dioxid de carbon și alte asemenea gaze care amplifică efectul de seră.Soluția este trecerea de la producția de energie pe bază de gaze și cărbune la energiile curate – energie solară, eoliană, hidrocentrale.

Costul economic

Dar aici intervine factorul economic.Deși energiile curate au marele avantaj că nu se epuizează niciodată, marele dezavantaj este că trebuie mai întâi construite pe scară largă, ceea ce înseamnă bani foarte mulți. Doar țările dezvoltate și-ar permite asemenea cheltuieli, pentru restul ar însemna o lovitură la rata de creștere economică. Lovitura de moarte pentru acordul de la Kyoto a fost recesiunea economică globală din 2001.

Statele Unite au fost ele mai afectate, iar răspunsul de la Washington a fost prompt. Președintele George Bush, el însuși un fost om de afaceri în domeniul petrolului, a anunțat că Statele Unite nu vor ratifica tratatul din considerente economice.„Statele Unite sunt îngrijorate de emisiile de dioxid de carbon. Și noi împărtășim îngrijorarea omenirii față de încălzirea globală. Dar că avem o abordare diferită a problemei."Noi generăm mai mult dioxid de carbon fiindcă producem mai multe bunuri."De aceea a declarat președintele american- trebuie să fim siguri că prin reducerea emisiilor de gaze nu vom reduce și numărul locurilor de muncă. "Sarcina mea este să îmi reprezint țara și o voi face de așa manieră încât să garantez americanilor că nu își vor pierde locurile de muncă."- a mai spus George Bush.

Amendamente

Pentru a intra în vigoare la nivel mondial, acordul trebuie să fie ratificat de cel puțin 55 de țări, a căror emisie de gaze poluante să fie de cel puțin 55% din total. Statele Unite reprezintă un sfert din poluarea globală. Tratatul s-a îmbogățit pe parcurs cu amendamentul că țările generatoare de poluare pot cumpăra și cota de poluare a altor țări, care sunt dispuse să o vândă. În loc ca fiecare țară să își reducă emisiile proprii, unele și l-ar putea menține la actualele cote, dar preluându-le și pe ale țărilor care stau mult mai bine la acest capitol, s-ar putea menține în prevederile acordului. România a ratificat acordul și este dispusă să își vândă și cota.

 Mecanisme de aplicare

Tratatul de la Kyoto prevede două mecanisme privind: dezvoltarea durabilă (curată), art. 12 din tratat; punerea comună în practică, art. 6 din tratat. Acestea stau la baza directivei UE 2004/101/CE care stabilește un sistem comunitar de schimb al cotelor (SCEQ) de emisii de gaze cu efect de seră (GES). În mod curent sunt prevăzute următoarele modalități:

Mecanismul dezvoltării curate

Permite țărilor cuprinse în anexa I (care au prevăzute obiective cantitative de reducere a emisiilor de GES) să pună în practică proiecte de reducere a emisiilor în țările în curs de dezvoltare (care nu figurează în anexa I a protocolului) și să obțină credite de emisie sub formă de unități de reducere certificate a emisiilor (URCE). URCE rezultate pot fi folosite pentru acoperirea unei părți a angajamentelor proprii de reducere a emisiilor.

Punerea în operă comună

Acest mecanism permite țărilor dezvoltate și celor cu economia în tranziție (care figurează în anexa I) să realizeze un proiect (finanțare de proiect sau transfer de tehnologie) care permite reducerea emisiilor de GES în altă țară tot din cadrul aceleeași anexe. Creditele de emisie obținute sunt denumite unități de reducere a emisiilor (URE) și sunt eliberate țării gazdă – în care a fost realizat proiectul.

Reducerea la jumătate a emisiilor mondiale cu mult înainte de sfârșitul secolului este indispensabilă. Gazele cu efect de seră care se acumulează în atmosferă sunt cele care depășesc capacitatea de absorbție a „fântânilor” oceanice și continentale. Deoarece numai jumătate din cantitatea de CO2 de origine antropică poate fi absorbită prin mecanisme naturale (oceane, biomasă), rezultatele raportului GIEC arată că este necesar ca emisiile globale să fie reduse sub nivelul pe care îl aveau în 1990 mult înainte de sfârșitul secolului, dacă se dorește stabilizarea concentrației în jurul valorii de 450 ppm. Acest nivel corespunde unei creșteri finale a temperaturii globului de circa două grade, care să permită evitarea unor evenimente de mare amploare, cum ar fi o creștere cu 5 m a nivelului oceanelor (probabilă pentru un plus de trei grade). Gestionarea efectului de seră excedentar la acest nivel înseamnă o divizare cu mai mult de 2 a emisiilor globale, adică cu între 3 și 5 pentru țările industrializate, pe la jumătatea acestui secol. Cum este vorba de un fenomen cumulativ, cu cât mai târziu acționăm, cu atât mai dificil va fi să revenim la un nivel de emisii care pot fi absorbite de către biosferă, concentrațiile în atmosferă vor fi mai mari și pagubele mai importante. Eficacitatea energetică devine un factor cheie al competitivității economice chiar de la începutul secolului.

România poate vinde ,,aer”

România este prima țară care a ratificat protocolul de la Kyoto, de reducere a gazelor cu efect de seră din 1997, prin Legea 3 / 2001. Odată cu intrarea în vigoare a acestui protocol, România poate vinde altor state semnatare dreptul de a emite gaze cu efect de seră în limita cotei alocate țării noastre.

În luna octombrie 2007, Comisia Europeană a redus cu 20,7 % cotele anuale de emisii de dioxid de carbon alocate în industria românească, pentru perioada 2008-2012, și a redus cu 10% plafonul emisiilor României pentru 2007. Comisia Europeana a decis cotele statelor membre și pentru emisiile poluante în perioada 2013-2020, stabilirea lor având ca bază nivelul PIB/locuitor. Pachetul propus de CE avantajează România, deoarece statelor membre cu economii în curs de dezvoltare li se va permite o creștere de 20% a emisiilor față de nivelul din 2005, creștere care va fi calculată în funcție de Produsul Intern Brut. Țările care au un nivel scăzut al PIB-ului își vor mări cotele de emisii față de cele din 2005, iar statele membre cu un nivel al PIB-ului ridicat își vor reduce nivelul de poluare cu emisii față de acest an reper. Astfel, statele sărace ale Uniunii vor avea posibilitatea să le ajungă din urmă pe cele cu o economie mult mai dezvoltată. Romania a avut de castigat de pe urma acestei noi modalitati de stabilire a cotelor, astfel incat reducerea emisiilor poluante va trebui sa fie cu 19% fata de nivelul din 2005 – avut ca baza de calcul -, fata de cota de 20,7% pe care o are pana in 2012.

În privința energiilor regenerabile România iese în avantaj. Obiectivul european este de creștere a acestora ca pondere cu 20% pâna în 2020. România se situează la un nivel de 17,5%, iar creșterea pâna în 2020 trebuie să fie pâna la 24%,. Actualmente, ponderea energiei regenerabile este în jur de 17,5%, ponderea cea mai mare avand-o hidroenergia. Producția energetică eoliană și de biomasă este sub 1% din totalul energiilor regenerabile.

Obligția României prin Protocolul de la Kyotto

Reducerea, în perioada 2008-2012 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% față de anul de referință 1989;

Realizarea pâna in 2007, a unui sistem național de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră;

Elaborarea și implementarea politicilor de promovare a dezvoltării durabile;

Elaborarea, înaintea primei perioade de angajament (înainte de 2008) a Registrului Național de emisii ale gazelor cu efect de seră.

1.3. Sfidarea climatică, angajamente publice la toate nivelurile

Încălzirea climatică implică toate aspectele vieții umane și mai ales modurile noastre de producție și utilizare a energiei. Sunt necesare acțiuni pentru evitarea agravării situației la toate nivelurile: internațional, comunitar, național si local.

Problemele de mediu cu care se confruntă planeta determină și o dinamică economică pozitivă și inovatoare, se arată într-un raport realizat de World Watch Institute (WWI). Potrivit raportului, “există semnele unei economii durabile și vibrante pe cale de apariție, consecințe ale unei extraordinare inovații ce se manifestă în rândul organizațiilor nonguvernamentale, al grupurilor de consumatori și al guvernelor și care se extinde până la lumea finanțelor și afacerilor”. Inovația constituie răspunsul la amenințarea crescândă pe care o presupun problemele de mediu, cum este schimbarea climei, a subliniat președintele WWI, Chris Flavin, în raportul intitulat “Starea lumii în 2008″. În 2006, lumea a investit circa 52 de miliarde de dolari în energii înnoibile, deci cu circa 33% mai mult decât în 2005. Pentru 2007, primele estimări evocă investiții de 66 de miliarde de dolari. Comerțul cu credite de carbon este în plină dezvoltare, atingând 30 de miliarde de dolari în 2006, adică de trei ori mai mult decât în anul precedent. “Principala problemă este de a ști dacă inovația va fi suficientă”, notează Flavin. Raportul estimează totodată că efectele nocive ale schimbărilor climatice ar putea reprezenta până la 8% din produsul intern brut mondial până la finele acestui secol. Potrivit datelor Băncii Mondiale, circa 39% din țările lumii urmează să înregistreze un declin de cel puțin 5% al avuției lor, dacă se iau în calcul intervențiile neecologice asupra mediului, cum sunt tăierea pădurilor fără a le înlocui, epuizarea resurselor energetice naturale.

Pachetul privind schimbările climatice cuprinde:

* O revizuire a sistemului de tranzacționare a certificatelor privind emisiile poluante, pentru a impulsiona reducerea emisiilor.

* Cote specifice obligatorii pentru fiecare stat membru, ca să știe exact ce are de facut în afara schemei europene, în sectoare care nu sunt incluse în ea, precum transportul, habitatul, agricultura și deșeurile.

* O nouă abordare pentru promovarea cotelor privind energiile regenerabile, unde din nou fiecare stat membru are o cotă.

* Noi reguli care să stimuleze captarea și stocarea CO2, tehnologia viitorului pentru reducerea emisiilor.

* O noua schemă de ajutoare de stat pentru sectorul verde.

* Biocombustibilii sa ajungă la un procent de 10% din sursele de energie cosnsumate.

Efortul financiar necesar realizării propunerilor pentru a combate schimbările climatice este de mai puțin de 0,5% din PIB până în 2020. Acest procent se traduce în 3 euro pe săptămână pentru europeni. "Este un angajament real, dar nu e o afacere proastă. Chiar și în cazul celor mai optimiste estimări din Raportul Stern, costul inacțiunii este de mai mult de 10 ori, iar cu fiecare zi în care prețul la gaz și la petrol crește, costul real al pachetului scade", a spus presedintele Comisiei Europene.

CAPITOLUL 2

POLUAREA

Activitatile antropice cum sunt aglomerarea populatiei in megalopolisuri superindustrializate si dezvoltarea mijloacelor de transport au provocat schimbari topografice si de clima ce au avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (impaduriri, indiguiri) altele negative (defrisari, asanari, eroziuni). Aparitia factorilor perturbatori ai mediului si producerea dezechilibrelor ecologice au dus la aparitia poluarii.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Se vorbeste despre poluarea atmosferica atunci cand una sau mai multe substante sau amestecuri de substante poluante sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vatamarea activitatii sau bunastarii persoanelor” ( Organizatia Mondiala a Sanatatii O.M.S.).

Poluarea atmosferica reprezinta contaminarea atmosferei cu deseuri gazoase, lichide sau solide sau cu produse care pot periclita sanatatea oamenilor, a animalelor si a plantelor. Cu toate ca o parte din poluarea mediului este un rezultat al actiunii naturii, cum ar fi eruptiile vulcanice, incendiile naturale, furtunile de praf, cea mai mare parte este cauzata de activitatea omului.

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelurile de poluare sunt periculos de ridicate.

Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producand materiale noi, utile: frunzele cazute formeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminand din nou in aer si sol elemente importante. Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar trebui sa fie un model pentru viata moderna. Pentru a trai intr-o lume sanatoasa trebuie sa nu subestimam efectele reziduurilor produse de societate. Daca acestora li se permite sa domine mediul, echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruoase asupra vegetatiei, animalelor si chiar asupra vremii.

Cele mai des intalnite forme de poluare sunt:

poluarea aerului (atmosferica)

poluarea apei

– poluarea solului.

Aceste elemente de baza vietii omenesti se pare ca sunt cele mai afectate de actiunile iresponsabile ale omului.

Chiar si zgomotele diferitelor utilaje, masini si instrumente muzicale moderne reprezinta un tip de poluare (fonica) care ar trebui limitat.

2.1. Sursele poluarii stratosferei:

"Omul nu este si nu va putea fi niciodata un stapan al naturii, ci un partener intelept al ei." (H.T. Odun, 1965)

Atmosfera este rezervorul in care sunt evacuate foarte multe produse sub forma de gaze incarcate cu diverse substante, vapori de apa sau vapori a altor fluide, pulberi sedimentabile si nesedimentabile, substante radioactive numite deseuri. Dintre emisiile cele mai importante de poluanti din atmosfera, produsi de om, sunt oxizii sulfului ,oxizii de azot,compusii organici volatili nemetalici, metanul,dioxidul de carbon, oxidul de carbon, amoniacul, hidrogenul sulfurat, acid clorhidric, fenoli, pulberi sedimentabile si nesedimentabile care contin oxizi de fier, metale grele, praf de carbune, poluanti organici. Exista mai multe criterii de clasificare a surselor de poluare a atmosferei. Acestea sunt :

1. Dupa origine:

a﴿ Surse naturale :omul si animalele ﴾CO2, virusi﴿, plantele ﴾ciuperci microscopice, polen, substante organice si anorganice﴿, solul, apa ﴾aerosoli incarcati cu saruri﴿, vulcanii, radioactivitatea terestra si cosmica, descarcari electrice, furtuni de praf si nisip ﴾pulberi si praf﴿.

b﴿ Surse antropice : evacuarile in atmosfera produse de diferite activitati.

2. Dupa forma :

a ﴿ Surse punctuale, sunt considerate acele sisteme de dirijare ﴾cos, conducte﴿ a caror gura de evacuare are dimensiunile neglijabile in comparatie cu topografia locului.

b﴿ Surse liniare : sursa a carei dimensiune in plan orizontal nu poate fi neglijat;

c﴿ Surse de suprafata : sursa a carei dimensiune nu poate fi neglijata in comparatie cu topografia locului;

d) Surse de volum: sursa care emite poluanti in cele trei dimensiuni.

3. Dupa mobilitate :

a) Surse fixe : industriale si agricole ;

b) Surse mobile: mijloacele de transport auto, naval, feroviar si aerian.

4. Dupa inaltime (h):

a) Surse la sol : agricultura;

b) Surse joase, h >50m;

c) Surse medii, 50m<h<150m;

d) Surse inalte, h>150m;

5. Dupa regimul de functionare:

a) Surse continue; surse cu emisii constante pe perioade mijlocii sau lungi de timp (zile, luni ,ani);

b) Surse intermitente : surse cu intreruperi semnificative ca durata in programul de functionare;

c) Surse instantanee: emisia are loc intr­un interval scurt de timp dupa care ea incetează.

6. Dupa tipul de activitate:

a) Arderea combustibilor fosili (carbune, produse petroliere, gaze naturale): CO2, CO, SOX, NOX, N2O, compusi organici volatili (COV), pulberi;

b) Trafic: CO, NOX, N2O, COV, pulberi, Pb (benzina), SOX (motorina);

c) Petrochimie : COV,SOX,NOX;

d) Chimie organica si anorganica :poluanti specifici fiecarui profil de productie;

e) Metalurgie primara feroasa (pulberi cu Fe, COV, SOX, NOX ) și neferoasa (pulberi cu Pb, Cd, As, Zn, SOX, NOX)

f) Industria materialelor de constructii: pulberi, CO2, SOX, NOX;

g) Extractia, transportul si distributia petrolului si a gazelor naturale: hidrocarburi;

h) Agricultura : NH3, NOX, CH4, pesticide;

7. Dupa starea fizica se gasesc:

a) Poluanti gazosi (vapori si gaze)

b) Poluanti solizi

c) Particule fin divizate

d) Aerosoli

8) Dupa actiunea specifica,poluantii pot fi :

a) Poluanti cu actiune toxica sistemica (Pb, Hg, As, Cd, sulfura de carbon);

b) Poluanti cu actiune iritanta (pulberi,oxizi de sulf, oxizi ai azotului, substante cu actiune oxidanta);

c) Poluanti alergizanti (cuart, silicati, Be, Ba, SO2, halogeni, N2OX, H2S, CO, CO2, substante volatile.

Industria – ca sursa de poluare

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondiala. Procesele de productie industriala. Emisiile sunt substante eliberate in atmosfera de catre uzine, sau alte centre. Procedeele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun in cazul in care nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt atunci eliberate si pot provoca local catastrofe.

In momentul procesului de combustie, substantele gazoase, lichide si solide sunt eliberate in atmosfera de furnale. In functie de inaltimea furnalelor si de conditiile atmosferice, gazele de esapament provenind din focare se raspandesc local sau la distante medii, – uneori chiar si mari – cazand din nou sub forma de particule mai fine decat poluarea atmosferica masurabila in locurile de emisie.

Degajarile industriale in ultima instanta se depun pe sol si este cunoscut faptul ca in jurul uzinelor metalurgice in perimetrul a 30-40 km, in sol, este crescuta concentratia de ingrediente ce intra in compozitia degajatilor aeriene a acestor uzine.

2.2 Surse industriale de poluare cu praf, fum și cenușă

Productia de fum si praf in industrii

Transporturile – sursa de poluare

Transporturile sunt, o alta importanta sursa de poluare. Astfel, in S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar in unele localitati ajung chiar si pana la 90%. Autovehiculele care functioneaza cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce in ce mai mult in seama. Orasele mari sau aglomeratiile urbane dense sunt afectate in mare masura de transporturile cu eliberare de noxe.

Poluarea aerului relizata de autovehicule prezinta doua mari particularitati: in primul rand eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor concentratii ridicate la inaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare capacitate de difuziune in atmosfera.

In al doilea rand emisiile se fac pe intreaga suprafata a localitatii, diferentele de concentratii depinzand de intensitatea traficului si posibilitatile de ventilatie a strazii. Ca substante care realizeaza poluarea aerului, formate dintr-un numar foarte mare (sute) de substante, pe primul rand se situeaza gazele de esapament. Volumul, natura, si concentratia poluantilor emisi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului si de conditiile tehnice de functionare.

Dintre aceste substante poluante sunt demne de amintit particulele in suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele.

Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse este o problema continua a poluarii.

Eruptiile vulcanice – sursa de poluare

Eruptiile vulcanice genereaza gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu numai micro si mezorelieful zonei in care se manifesta, dar exercita influente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi, care pot pluti pana la mari distante de locul de emitere.Timpul de remanenta in atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica – o importanta sursa de poluare aer. Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei, impiedicand dispersia energiei radiate de Pamant catre univers si contribuind in acest fel, la accentuarea fenomenului de “efect de sera”, produs de cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera.

Furtunile de praf – sursa de poluare

Furtunile de praf sunt si ele un important factor in poluarea aerului. Terenurile afanate din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica de pe sol o parte din particulele ce formeaza “scheletul mineral” si le transforma in suspensii subaeriene, care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din satelit, au aratat ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. In acest context, se pare ca desertul Sahara inainteaza in fiecare an cu 1.5 pana la 10 km. Furtuni de praf se produc si in alte zone ale globului. Astfel, in mai 1934, numai intr-o singura zi, un vant de o violenta neobisnuita a produs un intens proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, dupa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au intunecat Washington-ul si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. In 1928, la 26 si 27 aprilie, o furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 – 25 mm pe o suprafata de 400 000 km 2 , situata in zona precaspica. Evaluarile facute cu acest prilej au aratat ca, numai pe teritoriul tarii noastre s-au depus circa 148 milioane m 3 de praf, din cantitatea totala ridicata.

Incendiile naturale – sursa de poluare

Incendiile naturale, o importanta sursa de fum si cenusa, se produc atunci cand umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de raspandit, mai ales in zona tropicala, desi, in general, gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si inceputul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare de paduri tropicale.In coasta de Fildes, in 1983, focul a distrus circa 450 000 ha, iar in Ghana, in timpul aceleiasi secete, a fost distrusa prin foc o mare suprafata de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao. In anii deosebit de secetosi, chiar si in zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor. Astfel, in 1992, dupa o succesiune de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si in padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ca situatia climatica din deceniul 80 a extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la incendii pe intregul glob.

Activitatile casnice – sursa de poluare

Activitatile “casnice” sunt, fie ca vrem, fie ca nu, o sursa de poluare. Astazi, in multe tari in curs de dezvoltare, asa cum este si tara noastra, lemnul de foc este la fel de vital ca si elementele, iar ca pret, in unele locuri, are un ritm de crestere mai mare decat alimentele. Cauza cresterii zi de zi a pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera candva exportatoare de material lemnos, au devenit importatoare, in masura in care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. In S.U.A. si India se ard anul circa 130 milioane de tone de lemn de foc; in S.U.A. aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, in timp ce in India, aceiasi cantitate asigura 25% din consum. Deci, pentru tarile in curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru aceste tari consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia, Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, in politica lor economica, reducerea consumului de petrol si, in compensatie, cresterea contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar in S.U.A., acolo unde pretul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasa catre folosirea lemnului. Se apreciaza, de exemplu, ca in aceasta tara, dupa 1973, folosirea energiei obtinute din lemn, in sectorul casnic, a sporit de doua ori. Vanzarile anuale de sobe, intre 1972 si 1979, au sporit de noua ori, iar in 1981 s-au vandut pe teritoriul Statelor Unite circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea locuintelor cu lemne. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastra fumurie si contine o cantitate insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi cancerigene. Dar in scopuri casnice nu se ard numai lemn, ci si cantitati enorme de carbuni, petrol, si gaze naturale, din care rezulta de asemenea substante toxice.

CAPITOLUL 3

POLUANTI.TRANSFERUL POLUANTILOR IN STRATOSFERA

Limita inferioara a stratosferei se afla la aproximativ 20 km altitudine. In stratosfera,temperatura creste cu altitudinea, proces numit inversie termica. Prezenta ozonului in concentratie mare in acest strat justifica inversia termica. (ozonul absoarbe energie solara sistratosfera se incalzeste). In absenta acestuia, probabil ca gradientul termic vertical ar fi similar cu cel din troposfera. Miscarile aerului sunt, in acest strat, mult mai putin importante.

De asemenea, concentratia de vapori de apa este mult mai redusa decat in troposfera. Acest fapt este deosebit de important in practica meteorologica. Interpretarea imaginilor obtinute cu ajutorul satelitilor meteorologici se bazeaza pe o buna cunoastere a structurii atmosferice. Exita produse obtinute cu ajutorul acestor sateliti care reflecta continutul de vapori de apa de la un anumit nivel atmosferic. Folosind si alte informatii meteorologice, se pot analiza regiunile in care continutul scazut de vapori de apa (sugerat de imaginile satelitare) poate fi asociat cu variatii importante ale altor parametri, cum ar fi temperatura potentiala sau vorticitatea (caracterizand miscarea circulara a aerului).

Masa de aer cu continut scazut de vapori poate fi, in aceste conditii, de origine stratosferica, sugerand prezenta acestui aer la altitudini in care, in mod normal, ar trebui sa se afle aer troposferic. Rezulta deci ca grosimea coloanei troposferice este redusa, iar gradientul termic, in consecinta, crescut, ceea ce implica un grad ridicat de instabilitate atmosferica. Analiza acestor regiuni prezinta o importanta deosebita in prognozarea generarii sau regenerarii proceselor ciclogenetice.

3.1. Principalii poluanti.

Monoxidul de carbon (CO).Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie contin carbon sub forma de combinatii chimice, care se oxideaza, transformandu-se în gaz carbonic (CO2) sau în oxid de carbon (CO) daca combustia este incompleta.
Monoxidul de carbon se formeaza în mod natural în metabolismul microorganismelor si în cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste în atmosfera sau se formeaza în stratosfera sub efectul razelor UV. 67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completa decat daca motoarele merg în plina viteza.

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, insipid,putin mai usor decat aerul. Se prezinta in stare gazoasa la orice temperatura mai mare de ­192ºC. Arde usor cu o flacara albastra dar nu intretine arderea.

In cazul in care formarea oxizilor are loc prin procesele de combustie ale materialelor care contin carbon, ea nu implica o succesiune de reactii. Simplificat combustia carbonului are loc in urmatoarele trepte:

2C+O2=2CO

2CO+O2=2CO2

Reactia la temperatura inalta intre dioxidul de carbon si materialele care contin carbon:

CO2+C→2CO

Are loc la temperaturi ridicate, in multe instalatii industriale cum ar fi cuptoarele de diverse tipuri. Monoxidul de carbon obtinut pe aceasta cale este utilizat in metalurgie in procesul de producere a fierului din oxid de fier, dar poate scapa si in aer si poate actiona ca poluant. La temperaturi inalte dioxidul de carbon disociaza in monoxid de carbon si oxigen.

In conditii favorabile o reactie in care este disponibil suficient oxigen pentru combustia completa, poate fi sursa de monoxid de carbon. Aceasta este cauzata de disocierea la temperatura ridicata a dioxidului de carbon in monoxid de carbon si oxigen. Reactia care are loc este: CO2=CO+O fiind o reactie la echilibru.

Spre deosebire de CO2 care este un gaz liber in atmosfera precum si in apele carbogazoase, CO este un gaz care nu se gaseste liber in natura.

Monoxidul de carbon este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde în organism prin plamani si blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai importanta decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de saturatia sangvina, de cantitatea de CO din aer și de volumul respirat.

Gazul carbonic (CO2), cel mai important din ciclul carbonului, in cantitati mici este inofensiv si aduce carbonul necesar fotosintezei. CO2, sub forma de vapori de apa, lasa sa treaca undele scurte ale radiatiei solare în atmosfera si absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pamantului, ceea ce provoaca o reincalzire a aerului, efectul de sera. Pe Venus, intr-o atmosfera foarte bogata în CO2, temperatura atinge 470° C.

Gazul carbonic provine din arderea combustibililor, din unele procese industriale, din procese naturale, precum si procese vulcanice, din respiratia plantelor si animalelor. Ca urmare a analizelor efectuate asupra compozitiei aerului in trecut s­a obtinut o concentratie de CO2 de aproximativ 0,03% ﴾275 pmm.﴿ iar odata cu cresterea activitatii industriale, a arderii masive a combustibililor, precum si datorita taierilor masive a padurilor, concentratia de CO2 in atmosfera a crescut continuu. Ritmul de crestere anual al concentratiei de CO2 este de 1,3­1,5% ajungandu­se la o concentratie medie a CO2 in atmosfera de 378 ppm.

Clorofluorocarbonatii (CFC) au fost dezvoltati de USA în anii 1920 pentru a inlocui amoniacul si dioxidul de sulf ca gaz de racire . Au fost dezvoltati ca sa acopere cererea de gaze de racire, inerte chimic, necorozive si netoxice.

In principal au fost utilizate patru tipuri de CFC (CFC-11, CFC-12, CFC-22, CFC-113). Compania care i-a produs initial a fost compania Du Pont. Mai tirziu cererea de CFC a crescut foarte mult fiind utilizati în sistemele de aer conditionat, sprayurile cu aerosoli, stergerea echipamentelor electronice. Productia de CFC a crescut continuu în SUA si Europa pâna în anii 1980. Se estimeaza ca 85% din productia totala de CFC-11 si CFC-12 a scapat în atmosfera.

Desi emisiile de CFC sunt mai puternice în tarile dezvoltate, datorita difuziei atmosferice toata planeta este afectata la fel. Datorita inertiei chimice a CFC practic toata masa de CFC va reactiona numai cu ozonul din stratosfera.

Plumbul (Pb) si compusii sai sunt adaugati la petrol pentru a obtine combustibili.Cea mai mare parte din aceste substante nu sunt arse complet si sunt eliberate în atmosfera prin tevile de esapament ale masinilor. Plumbul este eliberat în atmosfera atat în timpul proceselor industriale cat si prin folosirea pesticidelor si insecticidelor. Creierul si sistemul nervos sunt grav afectate, ducand la aparitia unor deviatii de comportament si pierderi ale memoriei.

Fluorurile sunt eliberate în atmosfera în timpul procesului de producere a ingrasamintelor. Acestea dauneaza grav plantelor, si implicit animalele ierbivore si oamenilor daca acestea consuma plante sau legume care contin o mare cantitate de fluoruri. Fluorurile prezente în cantitati mici în organism ajuta la prevenirea cariilor în cantitati mici se gasesc chiar si în apa de baut.

Funinginea, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf si oxizii de azot sunt poluantii primari produsi în principal prin arderile de combustibili fosili în centralele energetice, precum petrolul si carbunele. în fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intra în compozitia atmosferei prin aceste procese.

O semnificativa parte a industriei si a transporturilor se bazeaza pe combustibili fosili. Pe masura ce acesti combustibili sunt consumati, în atmosfera sunt eliminate particule chimice de materii poluante. Combustia carbunelui, a petrolului si a benzinei este raspunzatoare pentru majoritatea poluantilor atmosferici. Alte materiale poluante pot avea sursa de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb, cupru), rafinariile petrolifere, uzinele de ciment si cele în care se obtine acidul azotic si acidul sulfuric. Aceste chimicale interactioneaza intre ele dar si cu razele ultraviolete cu intensitati periculoase.

„Ozonul bun” de care oamenii au auzit mai des, este cel din stratosfera, care protejeaza viata, filtrand radiatiile ultraviolete cu care soarele isi bombardeaza planetele.

„Ozonul rau” se formeaza in straturile joase ale atmosferei si duce la poluare de tip fotochimic.

Stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui. Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate, fluorinate in flacoane cu aerosoli, frigidere, detergenti si polistiroli, aceste gaze au ajuns in aer in cantitati mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosfera. Pe masura ce se ridica, se descompun, formandu-se cloridioni, care ataca si distrug stratul de ozon.

3.2. Migrarea toxinelor in mediu.

Drumul pe care poluantul nimerește de la sursă in organismul nostru poate fi simplu sau complex. Dacă borcanul cu un solvent pentru vopsea va fi deschis intr-o incăpere neventilată, vaporii probabil nu va suferi schimbări chimice pe calea scurtă de la borcan la nas. Experiența de fiecare zi ne arată relația dintre modul in care noi ținem borcanul și ce doză de vapori obținem. in contrast, dacă o intreprindere emite poluanți gazoși intr-un oraș ce se află la o distanță de 50 de kilometri contra vintului, atunci drumul pe care migrează poluantul in atmosferă va fi complex. Reacțiile chimice in atmosferă la sigur o să schimbe compoziția gazelor la deplasarea lor cu vint și cantitatea poluanților care o să ajungă la noi va depinde de o mulțime de condiții climaterice. in astfel de situații, experiența de fiecare zi poate să nu fie suficientă pentru estimarea riscurilor pentru om.

Mai jos noi o să discutăm procesele chimice și fizice de bază ce influențează asupra caracterului și migrării poluanților dintre sursele sale și corpurile noastre. Accentul va fi pus pe rolul care il joacă cele trei medii – aerul, apa și solul.

Aerul.

Atmosfera este punctul de intrare pentru majoritatea poluanților, așa ca vaporii chimici industriali și gazele de eșapament. in atmosferă au loc numeroasele procese chimice ce pot schimba forma și toxicitatea poluanților atmosferici. Unii dintre acești poluanți sunt gazele, altele se află sub formă de suspensii ai particulelor mici solide și lichide (numite aerosoluri) și alții sunt dizolvați in vaporii norilor sau picăturilor de ploaie. Poluanții nimeresc in organismele noastre din atmosferă sau direct prin inhalare și contact dermal sau indirect cu hrană sau apă după sedimentarea poluantului din atmosferă pe pămint sau apă.

Inversiunile atmosferice.

In oraș există zile cind nivelul poluării este mic și cind nivelul este mare, chiar dacă toate intreprinderile și sursele emit poluanții cu o viteză constantă. La acumularea poluanților atmosferici intr-un oraș contribuie două condiții atmosferice. Una este simplă – cu cât mai puternici sunt vinturi in oraș, cu atât mai joase vor fi nivelele de plouare (presupunând nu există mari surse de poluare externă, adusă cu vint). Al doilea factor – structura verticală a atmosferei – cere o explicație. in majoritatea cazurilor, in majoritatea locurilor atmosfera se răcește cu la inălțime. in condițiile general prevalente, temperatura la nivelul pămintului este cu 6,5°C mai mare decit la inălțimea de 1 kilometru (sau cu 19°F mai caldă decit cu 1 milă mai sus). Deoarece aerul cald are o densitate mai mică decit aerul rece și se ridică relativ la ultimul, aerul mai cald la suprafață permanent se ridică. Aceasta ar putea să fie cauza răcirii suprafeței și eliminării diferenței de temperatură, dacă soarele nu asigura căldura pierdută din cauza aerului ridicat. Din punct de vedere al locuitorilor orașului, această ascensiune este o binecuvintare deoarece indepărtează aerul poluat de la suprafața pămintului, in așa mod servind ca un sistem natural de ventilație.

Totuși, dacă dintr-o oarecare cauză temperatura pe suprafața devine mai joasă decit la inălțime, atunci aerul mai rece, cu densitate mai mare in apropierea suprafeței nu poate să se ridice. in acest caz apare o inversiune atmosferică și ascensiunea se stopează. in lipsa ascensiunii orice poluanți nimerind in atmosferă la suprafață de la coșuri și țevi de eșapament se acumulează in aer de la suprafață unde oamenii respiră.

In Los Angeles, inversiunile atmosferice sunt obișnuite și des rezultă de la perioade severe de smog. Aici inversiunile apar din cauza aerului rece de la ocean insuflat la nivelul pămintului, răcind straturile inferioare ale atmosfera in comparație cu cele superioare. Inversiunile de asemenea pot apărea după nopți fără nori, deoarece cind volumul norului captează căldura de suprafață, un cer curat permite suprafeței să iradieze căldura sa in spațiu destul de efectiv. in prașe inconjurate cu munți la inălțimi mari inversiunile sunt frecvente iarna cind aerul rece se coboară pe dealurile inconjurătoare și acoperă orașul. Inversiunile de asemenea pot apărea cind prafurile de la inălțimile mari sau poluanții absorbenți de lumină absorb lumina solară și cauzează incălzirea straturilor superioare ale atmosferei. Aerosolul format din doxidul de sulf este un exemplu al unor astfel de absorbenți de lumină.

Două condiții de eliminare a poluanților din oraș – vinturile orizontale și ascensiunea – sunt legate. in timpul inversiilor, vinturile nu vor elimina poluanții din oraș. Aceasta se intimplă din cauză că aerul rece captat la nivelul pămintului intr-o inversiune are o densitate mai mare și este mai mult rezistent la deplasările atit orizontale cit și cele verticale.

Transportul poluantilor prin intermediul vantului.

Dacă se intimplă un accident serios la o intreprindere chimică sau la stație de energie atomică, oamenii ce trăiesc pe calea vintului au o mare pricină să considere că ele vor fi expuse la nivele periculoase de substanțele atmosferice toxice. Masa de poluanți ce se deplasează, rezultată de la un accident sau de la descărcările mai mici constante de la o intreprindere formeazănori de poluanți. Ce determină calea și forma nouruluii Evident direcția vintului va fi factorul determinant de bază, dar cu aceasta nu se termină. Precum știe fiecare, care a privit fumul ce iesă din coș, norul se răspindește in timpul delasării cu vint. Așadar, chiar dacă nu trăiți direct in calea vintului puteți fi expuși la o doză considerabilă. Norul se răspindește din citeva pricini in primul rind, la nivelul pămintului la distanțele mai mair de 20-30 mile rar formează o singură direcție. Cind datele meteo ne informă că vinturile sunt de la nord-vest, aceasta inseamnă că direcția medie este de la nord-vest; ele pot varia esențial in orice timp.

Observațiile atente ale norilor arată deplasarea sub formă de zig-zag in direcția vintului. in afară de aceasta de obicei la distanța de 50 kilometri de la sursă, norul va devia intr-o parte sub formă de arc. Spre exemplu urmele norilor de la industrii cu ardere a cărbunelui in valea inferioară a riului Ohio și in statele Atlanticii medii și de sud se deplasează in direcția acelui ceasornicului care se deplasează la nord sau nord-vest și apoi la est. Eventual ei aduc o cantitate esențială de poluanți in statele de nord-est ale SUA și Canada de sud-est unde o parte din acești poluanți contribuie la ploile acide.

Altă cauză de răspindire a norilor, chiar intr-o singură localitate, este schimbarea bruscă a direcției vintului. Spre exemplu, ca urmare a accidentului din Cernobil, norul inițial al izotopilor radioactive (in general iodul-131 și cesiul-137) s-au indreptat la Europa de nord-vest și Scandinavia. Dar in citeva zile, alterarea vinturilor in Europa centrală a adus o altă masă de radiație in direcția de sud-est spre Italia și Franța de sud. Peste un timp scurt, vinturile iarăși s-au schimbat și emisiile ulterioare de la Cernobil s-au indreptat spre est prin Asia și oceanul Pacific și spre coasta de vest al Americii de Nord.

Chiar cind vintul este perfect constant in direcția sa de deplasare, masele poluante noroase plumes se răspindesc orizontal și vertical din cauza difuziei și turbulenței atmosferice. Difuzia este același proces ce cauzează răspindirea lentă in toate direcțiile a gazelor sau fumului de la o țigară intr-o cameră inchisă. Turbulența este mișcarea schimbătoare a unui fluid (așa ca aerul sau apa) care duce la amestecarea intimplătoare. in anumite condiții, cind direcția vintului este constantă și viteza medie a vintului este 10 mile pe oră (tipică pentru vinturile atmosferice inferioare), difuzia și turbulența pot cauza o răspindire la distanță de 20 de mile in orice direcție de la centrul masei poluante după o deplasare la citeva sute de mile de la sursă. Și chiar dacă sursa este un coș inalt (instalate pentru reducerea nivelului de poluare in apropierea pămintului), masele poluante pot ajunge la suprafața pămintului in direcția vintului din acestor procese. Gradul in care difuzia sau turbulența răspindesc o masă poluantă depinde considerabil de condițiile climaterice. Dacă in straturile inferioare ale atmosferei apare o ascensiune esențială masa poluantă se va ridica in deplasare sa in direcția vintului. Deoarece condițiile climaterice ce duc la ascensiunile puternice de obicei produc și turbulența, aceste două procese apar impreună și rezultă in masele poluante, care atit ajung la suprafața pămintului in partea sa inferioară cit și se ridică și se răspindesc in deplasarea sa cu vintul. intr-o inversiune, o masă poluantă nu se ridică și nu ajunge la vinturi mai rapide aflate de obicei la inălțimi mai mari, deaceea și se deplasează cu vint mai lent. in aceste condiții, curentul este captat și răspindirea orizontală apare in fond din cauza difuziei.

Sedimentarea poluanților atmosferici.

Să ne imaginăm un accident ipotetic și D-vstră stați pe pămint in timpul ce masa poluantă trece deasupra. Doza de poluare pe care o să primiți va depinde de două factori: distanța de la pămint pină la partea inferioară a masei poluante și viteza de sedimentare a materialului din masa direct in jos. inălțimea la care se află fundul masei poluante este determinată de aceleași factori ce guvernează și răspindirea masei poluante—turbulența, difuzia și ascensiunea. Ascensiunea puternică va cauza in fond o ridicare a masei poluante in mișcarea sa in direcția vintului, pe cind o turbulență puternică va cauza răspindirea masei poluante in jos, in sus și in toate părțile.

Poluarea atmosferică totuși va cădea din masa poluantă sub acțiunea gravitației. Aceasta poate avea loc cind particulele individuale ale materialelor toxice va cădea pe pămint sau cind cade materialul conținut in picăturile de ploaie (sau de zăpadă). Primul proces este numit sedimentarea uscată și cel de al doilea – sedimentarea umedă. Viteza cu care particulele izolate de poluanți cad din atmosferă depinde de dimensiunile particulelor și greutatea lor. Unele particule solide de poluanți sunt mai mici decit bacterii (diametru mai mic de 1 micron) și pot să nu cadă niciodată pe pămint deoarece turbulența atmosferică le menține suspendate. Aceste particule mici sunt invizibile in parte, dar masele lor mari pot bloca lumina solară, creind condițiile de ceață observată in multe raioane industriale ale pămintului. Ele rămin in atmosferă săptămini sau luni intregi pină ce sunt spălate de către precipitații sau pină ce se aglomerează cu formarea particulelor mai mari și se sedimentează pe pămint sub acțiunea gravitației.

Particulele de negru de fum, cele care inegrează ferestrele și albiturile in orașe mari, au dimensiuni de ordinul zecilor și sutelor de microni și de obicei rămin in atmosferă pe cel mult citevă ore sau zile.

Picăturile de ploaie și chiar zăpada cad de obicei mai rapid decit particulele de poluanți, așadar căderea cu precipitații este in fond calea pe care majoritatea poluanților atmosferice ajung pe pămint. Așadar, dacă o masă poluantă trece deasupra, pericolul cel mai mare pentru D-ră apare in timpul precipitațiilor. După accidentul din Cernobil, ploaia a fost procesul de bază ce a dus la un nivel de expunere la radiație mai mare de normă pentru cei care au trăit in direcțiile vinturilor sub masele poluante.

3.3. Chimia atmosferei.

Deasupra raioanelor industrializate ale lumii, atmosfera prezintă o amestecare complexă de poluanți chimici in formă gazoasă, solidă și de aerosol. Soarta poluanților atmosferici depinde nu numai de mișcările fizice descrise, dar și de o mulțime de reacții chimice ce au loc in atmosferă. Aceste reacții chimice pot schimba dramatic toxicitatea masei poluante formind chimicalii noi din combinațiile celor existente.

Formarea ploilor acide este un exemplu. Acizii sulfuric și azotic, doi acizi ce formează ploi acide, se formează in atmosferă din poluanți gazoși dioxidul de sulf și oxizii azotului emiși la arderea cărbunelui și petrolului. Formarea acestor acizi in atmosferă are loc in reacțiile chimice de oxidare. Reacțiile de oxidare sunt complexe și pot decurge in cateva etape.

In atmosferă de asemenea există chimicalii numiți oxidanți, care cauzează oxidarea ușor cedind oxigenul la dioxidul de sulf și oxizii de azot. Ca exemplu de oxidant atmosferic poate servi peroxidul de hidrogen, chimicalul cunoscut, folosit pentru decolorarea părului și pentru dezinfecție (prin oxidare și ca rezultat uciderea microbilor sensibili față de oxigen care sunt prezente in răni). Un alt oxidant important in straturile inferioare ale atmosferei este ozonul. (trebuie de menționat faptul că in straturile inferioare ozonul acționează ca poluant iar in straturile superioare stratul de ozon acționează ca o barieră protejator important de la radiație ultraviolet.).

Oxidanții se formează in atmosferă la inițierea de către lumina solară a așa numitelor reacții fotochimice. Aceste reacții sunt foarte importante in timpul zilei in regiunile urbane poluate ce primesc cantități mari de lumină solară, așa precum in Los Angeles.

Particule foarte mici de la arderea cărbunelui și petrolului tot pot duce la oxidare. Aceste particule sunt catalizatori, ceea ce inseamnă că ele stimulează reacția, dar nu se consumă in proces și in așa fel sunt capabili să intre reacției de mai multe ori.

De rind cu procesele atmosferice oxidante de formare a acizilor, există alte procese care pot afecta toxicitatea. Spre exemplu, o varietate largă de reacții pot distruge stratul de ozon, supunindu-ne expunerii la doze mari de radiație ultraviolet.

Reacțiile chimice ce duc la formarea smogului sunt de asemenea importante pentru crearea poluanților toxici in aer. Smog este o denumire folosită pentru descrierea amestecului de poluanți atmosferici de primă dată investigați in Los Angeles, dar depistați in mai multe orașe cu traficul abundent. Smogul constă din substanțele chimice organice și anorganice care se formează in urma reacțiilor fotochimice ale oxizilor de azot și hidrocarburilor, emise de către automobile, sub acțiunea luminii solare. Componentele de bază ale smogului formate din aceste ingrediente sunt ozonul și o clasă de compuși organici numiți aldehide, un exemplu de care cel mai cunoscut este formaldehida. Pe cind straturile de smog se acumulează in atmosfera urbană in timpul zilei, ozonul format in reacțiile inițiale reacționează apoi cu aldehide și oxizii de azot cu formarea unui grup de substanțe foarte periculoase cunoscute sub denumirea peroxiacetilnitrați sau PAN.

Noi am văzut că atmosfera este un mediu atit de transport cit și de transformare a substanțelor poluante. Substanțele ce părăsesc atmosfera de obicei nimeresc in apă. Precum o să arătăm in continuare apa este un mediu cu caracteristici similare transport și transformare a toxinelor.

Poluarea aerului se poate extinde peste regiunea unde a fost produsã, cauzând efecte globale. Stratosfera este stratul din atmosferã între 16 km și 50 km peste nivelul mãrii. Este bogatã în ozon, aceiași moleculã care acționeazã ca poluant când se gãsește în straturile mai joase ale atmosferei, în smogul urban. Sus, în stratosferã, ozonul formeazã un strat protector care are o funcție vitalã: absoarbe radiațiile solare cunoscute sub numele de ultraviolete-B (UV-B).

Ultravioletele distrug acidul deoxiribonucleic (AND), molecula geneticã gãsitã în toate celulele vi, astfel mãrind riscul îmbolnãvirii, de exemplu cu cancer, la oameni. Datoritã funcției sale protectoare, ozonul este esențial vieții pe pãmânt. Ozonul poate fi distrus de clorofluorocarbonați (CFC), care în stratosferã, datoritã radiațiilor ultraviolete, molecula lor se sparge eliberând clor, care reacționeazã cu ozonul transformândul în oxigen obișnuit care nu protejeazã împotriva UV-B. Clorul are rol de catalizator deoarece participã la mai multe reacții chimice dar iese neschimbat pentru a putea reacta din nou. Un singur atom de clor poate distruge 100.000 de molecule de ozon.

Distanta pe verticala de la sol pâna la stratul de aer unde poate ajunge un poluant. Substantele radioactive rezultate din exploziile nucleare ajung pâna în stratosfera (peste 35 km înaltime), oxidul de carbon si acidul cianhidric ajung, de asemenea, la înaltimi mari, pe când compusii volatici ai plumbului si ai altor elemente grele ramân în straturile inferioare ale atmosferei. Poluarea straturilor inferioare ale atmosferei duce la o poluare locala, pe când poluantii care ajung la mari înaltimi pot contribui la o poluare globala a mediului pe o raza foarte mare (poluarea radioactiva).

În 1985 , oamenii de știință au descoperit pe cerul Antarcticii o gaură enormă în stratul de ozon. Stratul de ozon este îngerul păzitor al globului pământesc, el este produs la altitudini de 15.000 metri până  la 50.000 metri, în stratosfera prin electrizarea oxigenului. Rolul lui este de a proteja Pământul, el poate absorbi și retine 90 % din razele ultraviolete care ajung pe Pământ. Gaura observată de către oamenii de știință în stratul de ozon avea suprafața de 8.110.000 km pătrați, egală cu cea a Braziliei.

După analize s-a aflat că această gaură din stratul de ozon a apărut cu 100 de ani în urmă , datorita faptului ca țările dezvoltate din America și Europa , după revoluția industrială, revoluția mijloacelor de producție, al doilea război mondial, au crescut nivelul de trai al cetățenilor, fiind un efect al activităților de zi cu zi.

Spre exemplu : atunci când deschideți aparatul de aer condiționat înăuntru suflă aer rece, iar în afara este scos aer cald, agentul frigorific fiind compusul fluoroclorcarbon ( CFC ).

Frigiderele, agentul frigorific din automobile, formaldehida eliberată de mobilă, agentul spumant din bureți, nailonul, covoarele din materiale sintetice, izolanții folosiți Ia clădiri, plasticul, vopselele, pielea artificială, fibrele poliesterice, substanțele chimice eliberate de arzătoarele cu gaz, parfumurile, cerneala, substanțele aromate și cosmeticele, pulverizatoarele, agenții de curățare, detergenții și deodorantele, vopselele pentru păr, soluția de formaldehidă din lacurile de unghi, microundele produse de televizoare, ionii pozitivi produși de calculatoare, gazele nocive eliberate de fabricile chimice, de producere a hârtiei, de producere a fertilizatorilor, fabricile metalurgice, fabricile de medicamente, gazele de eșapament eliberate de automobile , plus dioxidul de sulf rezultat din arderea carburilor pe timpul iernii, bioxidul de sulf, monoxidul de carbon rezultat prin arderea gazului metan, etc., când vă bucurați de toate aceste lucruri, nu uitați că  ele eliberează poluanți în atmosferă, deteriorând stratul de ozon în proporție de 1 la 10.000.

Oamenii de știință au dat următoarea avertizare: dacă omenirea va continua să distrugă stratul de ozon în același ritm, în 150 de ani, oamenii vor trebui să părăsească această planetă, datorită găurii din ce în ce mai mari din stratul de ozon , omenirea nu va mai putea locui pe Pământ, deoarece datorita distrugerii stratului de ozon, razele ultraviolete din lumina Soarelui vor penetra 100 % suprafața Pământului.

Toate viețuitoarele de pe Pământ se vor îmbolnăvi de cataractă și cancer al pielii, vor cădea frunzele din copaci, ecosistemul va suferi transformări ireparabile, suprafața pădurilor se va micșora drastic, pământul se va deșertifica, clima se va încălzi și vor dispărea multe specii de animale.

3.4. CONSECINTE ALE POLUARII ATMOSFERICE.

3.4.1. Distrugerea stratului de ozon.

"Ceea ce retinem insa din istoria civilizatiei e trista constatare ca omul a fost intotdeauna dezordonat in exploatarea naturii, a abuzat deseori in loc sa se foloseasca intelepteste de bogatiile ei; el a uitat complet de nevoile viitorimii, a distrus valori economice si stari de echilibru in natura, care nu se mai pot reface; a distrus valori estetice ideale si adeseori stiintifice, ale caror pierderi sunt ireparabile". (Al. Borza, 1928)

In 1985 specialistii care cerceteaza atmosfera, au adus la cunostinta un fapt deosebit de important: primavara continutul de ozon deasupra statiei Halli-Bei din Antarctida s-a micsorat cu 40% din anul 1977 pâna în anul 1984. Aceasta descoperire a fost confirmata si de alti cercetatori, care au demonstrat ca regiunea cu continut redus de ozon se intinde dincolo de hotarele Antarctidei si se afla la o distanta de la 12 pâna la 24 km. Cercetarile au demonstrat ca deasupra Antarctidei exista "o gaura" de ozon. La inceputul anilor 80 dupa masurarile de pe satelitul "Nimbus-3" o asemenea gaura a fost descoperita si deasupra Arcticii, numai ca era de dimensiuni mai reduse, iar continutul de ozon s-a micsorat cu 9%. în medie pe glob, continutul de ozon s-a micsorat cu 5%.

Continutul redus de ozon are consecinte grave pentru sanatatea omului. Fiind în atmosfera în cantitate de 0,0001%, are actiune distructiva asupra celulelor organismelor vii. Scaderea concentratiei ozonului cu 1% duce la sporirea intensitatii razelor ultraviolete deasupra solului cu 2%. Dupa modul de actiune asupra organismelor vii, razele ultraviolete sunt apropiate de razele ionizante insa, din cauza lungimii de unda mai mari decât la gama-raze, nu pot patrunde adânc în tesuturi. De aceea, el afecteaza numai suprafata organelor. Razele ultraviolete au energie destula pentru distrugerea ADN-ului, moleculelor organice, ceea ce poate provoca cancerul pielii, cataracta, melanina si imunodeficienta. Provoaca, de asemenea, arsuri pe piele si retina.

Razele ultraviolete sunt slab absorbite de apa. De aceea, ele prezinta un pericol mare pentru ecosistemele marine. Experientele au demonstrat ca planctonul, în timpul maririi intensitatii UV, poate sa dispara. Planctonul reprezinta prima treapta în lantul trofic, adica sunt producatori, de care depind toate celelalte trepte ale lantului trofic. Se poate spune ca lipsa planctonului din mari si oceane poate duce la disparitia vietii din aceste ecosisteme. Plantele sunt mai putin sensibile, dar la o marire a dozei UV pot sa fie afectate.

Prima idee despre actiunea distrugatoare asupra ozonului a fost formulata la sfârsitul anului 1960, precum ca pericol pentru stratul de ozon constituie emanarile vaporilor de apa si NOx din motoarele supersonice ale avioanelor si rachetelor. Oxizii de azot, de asemenea, erau considerati periculosi pentru stratul de ozon, deoarece sunt instabili si se descompun în straturile inferioare ale atmosferei.

In 1974 M. Molina si F. Roulend de la Universitatea din California (S.U.A.) au aratat ca în Irvin clorofluorocarbonatii (CFC) pot avea actiune distrugatoare asupra stratului de ozon. Mai mult de 60 de ani CFC se folosesc ca refrigirenti în frigidere si conditionere, propelenti pentru amestecuri de aerosol, în timpul curatirii chimice a hainelor. Cândva au fost considerate drept substante chimice ideale si practice, deoarece sunt foarte stabile si neactive. Aceasta inseamna ca ele sunt netoxice. Când moleculele de CFC ajung la 25 km deasupra Pamântului, unde concentratia de ozon este maxima, moleculele sunt predispuse actiunii intensive a razelor ultraviolete, care transforma moleculele active de CFC în stare normala în radicali cu o reactivitate foarte mare. CFC transporta clorul de pe suprafata solului prin troposfera si alte straturi inferioare ale atmosferei, unde legaturile inerte ale clorului se distrug, spre stratosfera, unde concentratia de ozon este mai mare.

În timpul descompunerii ozonului, clorul joaca rolul unui catalizator. Din aceasta cauza, un atom de clor poate descompune pâna la 100.000 de molecule de ozon, inainte ca atomul de clor sa fie inactivat sau transportat în troposfera. Cercetarile au demonstrat ca în lipsa oxizilor de azot distrugerea ozonului de catre clor este mai rapida. în prezent în aer se arunca milioane tone de CFC. Se considera ca durata de viata în atmosfera a celor mai raspândite CFC freon-11 (CFCl3) si freon-12 (CF2Cl2) constituie respectiv 75 si 100 de ani.

Din 1978 în SUA s-a interzis folosirea CFC în aerosoli. În septembrie 1987 la Montreal au participat 23 de tari, care au semnat o conventie, care prevedea reducerea folosirii CFC. Conform conventiei, pâna în 1999 tarile dezvoltate trebuiau sa scada intrebuintarea CFC pâna la jumatate din nivelul anului 1986. Pentru folosirea în aerosoli a fost gasit un nou inlocuitor al CFC – amestecul de propan-butan. Dupa proprietatile fizice se aseamana cu freonul, dar este extrem de inflamabil. Astfel de aerosoli se prepara în multe tari, chiar si în Rusia. O problema primordiala este fabricarea frigiderelor – a doua dupa folosirea freonilor. Aceasta consta în aceea ca din cauza polaritatii moleculei, CFC au o temperatura inalta de evaporare. în prezent un bun inlocuitor al freonilor constituie amoniacul, care insa este toxic.

Prognozele timpurii, care prezic, de exemplu, ca în cazul mentinerii nivelului de emanari ale CFC, la mijlocul sec. XXI continutul de ozon poate sa scada de 2 ori, poate ca au fost pesimiste. în primul rând, gaura deasupra Antarcticii e cauza proceselor meteorologice. Formarea ozonului are loc în lipsa UV si în timpul noptii polare nu are loc. Iarna, deasupra Antarcticii se formeaza furtuni, care impiedica patrunderea maselor de aer bogate în ozon în regiunile temperate. De aceea, spre primavara o cantitate neinsemnata de clor activ poate sa aiba o actiune nefasta asupra stratului de ozon. Practic, asemenea furtuni lipsesc deasupra Arcticii. De aceea, la polul nordic scaderea concentratiei de ozon este destul de mica. Prin absorbtia radiatiilor UV-B, molecula de ozon se rupe. Din pacate, acest fenomen nu este produs numai pe aceasta cale. Mai exista si reactii chimice care duc la acelasi rezultat. Astfel, substante care exista în mod normal în stratosfera, cum ar fi diferiti compusi de azot, clor, hidrogen, pot distruge moleculele de ozon. Ozonul este o substanta periculoasa pentru viata datorita caracterului sau puternic oxidant. La nivelul marii, aerul necontaminat contine aproximativ 0,03-0,1 ppm O3, putând sa atinga într-o zona intens poluata pâna la 1 ppm O3.La concentratii mai mari de 0,6-0,8 ppm scade capacitatea vitala a organismului, apar tulburari în difuzia dioxidului de carbon datorita edemului pulmonar instalat. Aceste efecte au fost resimtite în zborurile de cursa lunga ce se desfasoara la altitudini mai mari de 13-15 km.

Acest fapt a fost sugerat pentru prima oara in 1974 de catre doi cercetatori americani, M. Molina si S. Rowland, care au descoperit ca un grup chimic, cunoscut sub numele generic de CFC (clorfluorocarbon), poate contribui semnificativ la subtierea stratului de ozon. Asa cum se întampla uneori în domeniul ecologiei, cei doi nu au fost luati in serios, iar descoperirea lor a fost data uitarii. Si ar fi ramas uitata, daca în 1985 British Antarctic Survey nu ar fi gasit o gaura în stratul de ozon de deasupra Antarcticii.

Din acea clipa semnalul de alarma a fost tras si toata lumea a început sa se ocupe cu spaima si entuziasm de soarta ozonului.

Prin masurarea concentratiei de ozon s-au constatat valori de 6 ori mai mari fata de concentratia admisa. Concentratia ozonului creste cu altitudinea înregistrându-se un maxim la 20-30 km si poate varia de la o zi la alta, mediile lunare indicând variatii sezoniere. Cea mai mare parte din ozon se formeaza si se distruge în zona cuprinsa între latitudinile 30ºN si 30ºS la altitudini de peste 30 km. O cantitate mica de ozon se scurge spre regiunile polare. La latitudini peste 300N si respectiv 300S concentratia ozonului este determinata de un echilibru între ozonul adus de vânturi si pierderile lente de natura chimica.

Termenul de gaura de ozon desemneaza fenomenul aparut în anii '70 de rarefiere a stratului de ozon stratosferic deasupra Antarcticii în special la sfârsitul iernii australe, în lunile septembrie si octombrie.În urma masuratorilor de concentratii de ozon, continut de aerosoli, alte specii chimice (ClO, BrO, ClONO2, HCl, HNO3, vapori de apa etc.) si a stabilirii unor profile de temperatura în stratosfera, s-a încercat sa se stabileasca efectul catalitic de distrugere a stratului de ozon de catre clorofluorocarburile (CFC) sau alte specii chimice. Odata cu încalzirea stratosferei concentratia ozonului revine la concentratii apropiate de cele normale.

În timpul lunilor de iarna australa (din iunie pana in august), când zona Polului Sud nu primeste nici un pic de lumina solara, stratosfera se raceste puternic, ceea ce favorizeaza aparitia unor nori de mare altitudine, alcatuiti din cristale fine de gheata. Acesti nori poarta numele de PSC (Polar Stratospheric Clouds) si au proprietatea de a oferi o suprafata catalitica ideala pentru descompunerea CFC-urilor, eliberându-se astfel ucigatorul clor. Dar reactia de descompunere nu se poate declansa la întuneric, de aceea ea se produce abia în perioada în care soarele începe sa lumineze zona antarctica (la începutul lunii septembrie), mai inainte de diparitia PSC. Sa mai mentionam un fapt important.În timpul iernii australe, Antarctica este izolata, meteorologic, de restul lumii, printr-o circulatie naturala, numita vortex polar, care impiedica împrospatarea în ozon a stratosferei, ceea ce contribuie suplimentar la subtierea stratului de ozon. Fenomene asemanatoare se produc si în zona arctica, numai ca aici, datorita conditiilor meteorologice specifice, subtierea stratului de ozon este mai „blânda", necoborând la latitudini atât de mici ca în cazul emisferei sudice. Acest fapt este un mare noroc pentru noi, având in vedere densitatea ridicata a populatiei din emisfera nordica. Avem acest „noroc" din mai multe motive. In primul rând, temperaturile din zona Polului Nord sunt rareori suficient de scazute pentru a permite aparitia PSC-urilor.În al doilea rând, vortexul polar are in Arctica o intensitate mult mai scazuta decat in Antarctica. Aceste doua elemente fac ca subtierea stratului de ozon în zona nordica sa fie de mai mica intensitate decat in zona sudica.

Revenim în 1974, doi chimisti americani de la Universitatea California, F. Sherwood Rowland si Mario Molina, si-au pus banala întrebare: ce se intampla cu CFC-urile eliberate în atmosfera? Cei doi au demonstrat ca aceste molecule se „sparg" sub actiunea radiatiilor ultraviolete, clorul rezultat intrând într-o reactie în lant cu ozonul stratosferic, ducând la distrugerea sa. Asa cum spuneam, descoperirea lor nu a fost luata in seama. Prea multe industrii utilizau pe scara larga CFC-urile.Dar, pe la mijlocul anilor 1980, a fost descoperita o subtiere grava a stratului de ozon, de catre o echipa a British Antarctic Survey. Atat de grava era subtierea, incat geofizicianul britanic Joe Farman, care efectua masuratorile, a crezut ca spectrofotometrul pe care îl utiliza s-a defectat si l-a trimis înapoi în Anglia pentru a fi reparat. Apoi a intrat in actiune si NASA, care a transmis catre intreaga lumea imagini alarmante ale gaurii de ozon antarctice.Dupa aceea au inceput sa fie consultate arhivele. Datele colectate începand cu anii 1950 au demonstrat ca nivelul ozonului antarctic a fost realtiv stabil pana spre sfarsitul anilor 1970. Prima mare gaura în stratul de ozon a fost depistata în 1979, dupa care a urmat o scadere continua a nivelului de ozon la scara globala. Sa precizam aici ca nivelul de ozon se masoara in unitati Dobson.

Spuneam înca de la inceput ca daca am coborî tot ozonul atmosferic la nivelul solului, am obtine un strat gros de 3 mm, ceea ce este echivalent cu 300 unitati Dobson. Raportat la aceste unitati de masura, intre anii 1980 si 1990 s-a constatat o diminuare globala cu 3% a stratului de ozon, iar în prezent scaderea se accentueaza rapid, ritmul crescând de trei ori fata de începutul anilor 1970. În plus, a început sa fie afectata si emisfera nordica. La scara globala sunt afectate tarile din America de Nord, Europa, Rusia, Australia, Noua Zeelanda si America de Sud. Consecintele pe termen lung ar putea fi deosebit de grave, mai ales daca avem in vedere ca, pe perioade scurte, e drept, se pot produce oricând scaderi masive ale nivelului de ozon. Deci, CFC poate sa cauzeze scaderea evidenta a concentratiei de ozon numai în anumite conditii atmosferice a Antarcticii, iar pentru un efect evident în zone moderate concentratia de clor activ trebuie sa fie mult mai mare.

3.4.2. Ploaia acida.

In secolul XX, aciditatea aerului si ploaia acida au ajuns sa fie recunoscute ca o amenintare capitala la adresa calitatiii mediului. Cea mai mare parte a acestei aciditati este produsa în tarile industrializate din emisfera nordica: SUA, Canada, Japonia si majoritatea tarilor din Europa de Est si de Vest.

Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viata, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt insa mai vizibile în lacuri, rauri si pariuri si la nivelul vegetatiei. Aciditatea apei omoara practic orice forma de viata. La inceputul anilor 90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acida. Cele mai grave probleme au existat în Norvegia, Suedia si Canada.

Amenintarea reprezentata de ploaia acida nu e limitata de granitele geografice, caci vanturile transporta substantele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetarile au confirmat faptul ca poluarea provenita de la centralele electrice care functioneaza cu carbuni în centrul si vestul SUA erau cauza principala a marilor probleme legate de ploaia acida în estul Canadei si nord-estul SUA. Efectele distructive ale ploii acide nu se limiteaza la mediul natural. Structuri de piatra, metal sau ciment au fost si ele afectate sau chiar distruse. Unele dintre marile monumente ale lumii, catedralele Europei sau Colosseum-ul din Roma, prezinta semne de deteriorare datorate ploii acide.

Oamenii de stiinta folosesc ceea ce se cheama factorul pH pentru a masura aciditatea sau alcalinitatea solutiilor lichide. Pe o scara de la 0 la 14, 0 reprezinta cel mai ridicat nivel de aciditate, iar 14 cel mai ridicat nivel de bazicitate sau alcalinitate. O solutie de apa distilata care nu contine nici acizi nici baze, are pH 7 sau neutru. Daca nivelul pH-ului în apa de ploaie scade sub 5.5, ploaia este considerata acida. Ploile din estul SUA si din Europa au adesea un pH intre 4.5 si 4.0. Pentru cresterea aciditatii aerului sunt responsabili dioxidul de sulf, acizii de azot si acidul clorhidric. Acesta din urma este eliberat de combustia PVC-ului în momentul incinerarii deseurilor.

Acest gaz se dizolva în apa, transformandu-se în acid clorhidric.

3.4.3.Smogul.

Inainte de epoca automobilului, smogul provenea de la arderea carbunilor si situatia era atat de grava incat la inceputul secolului XX, felinarele de pe strazile Londrei erau aprinse prin jurul amiezii din cauza faptului ca smogul si praful intunecau cerul.

In zilele noastre, arderea gazolinei în motoarele automobilelor este principala sursa de smog în majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii de azot si componentele organice volatile reactioneaza în atmosfera pentru a produce smogul fotochimic. Smogul contine ozon, un compus al oxigenului alcatuit din molecule cu trei atomi de oxigen. Ozonul prezent în stratele joase ale atmosferei este otravitor si pentru a determina severitatea smogului cercetatorii trebuie sa masoare mai intai cantitatea de ozon aflata în aer.

In prezenta umiditatii atmosferice, dioxidul de sulf si oxizii de azot se transforma în picaturi de acid pur, ce plutesc în norul de smog. Acesti curenti de aer acizi ataca plamanii si distrug orice, în functie de cantitatea de acid, de la materiale usoare pana la marmura si metal. în mari orase din jurul lumii monumente pretioase, inclusiv Parthenon din Atena si Taj Mahal din India, poarta amprenta smogului acid.

Smogul ingreuneaza vizibilitatea si afecteaza sistemul respirator al copiilor, batranilor si al celor care sufera de astm sau chiar de boli de inima. Poate provoca dureri de cap, ameteala si stari de voma, si în cele mai grave cazuri moartea persoanei afectate din cauza intoxicarii cu dioxid de carbon.

3.4.4. Efectul de sera

Pamantul este incalzit cu ajutorul energiei provenite de la Soare. Cand aceasta energie ajunge în atmosfera Pamântului, o parte din ea este reflectata inapoi în spatiu, o mica parte este absorbita si restuil ajunge pe Pamânt incalzind suprafata.

Dar cand energia produsa de caldura Pamântului se intoarce, se intampla ceva diferit. în loc ca aceasta energie sa treaca prin atmosfera si sa ajunga în spatiu, o mare parte din aceasta energie este abosrbita de gazele din atmosfera. Acest lucru ajuta la pastrarea unei temperaturii adecvate vietii pe Pamânt.

Deci atmosfera Pamântului permite patrunderea razelor solare pentru a incalzi Pamântul dar capteaza caldura care porneste dinspre Pamânt catre spatiu. Actioneaza asemenea unei sere, numai ca în cazul serei este folosita sticla ci nu gazul, tocmai din acest motiv se numeste efect de sera.

Gazele din atmosfera, care sunt responsabile cu mentinerea unei temperaturi normale pe Pamânt, sunt dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, ozonul si vaporii de apa toate provenite pe cale naturala. Dar daca aceste gaze sunt prezente în cantitati prea mari atunci este absorbita prea multa caldura si acest fenomen duce la cresterea temperaturii pe Pamânt.

Carbunele, petrolul si gazele naturale, toate sunt folosite de catre om drept combustibili. Se numesc combustibili fosili pentru ca formarea lor a durat mii de ani. Ele contin cantitati mari de carbon si în timpul arderii elibereaza o imensa cantitate de energie si de dioxid de carbon. Gazul eliberat în atmosfera se altura imediat la efectul de sera.

Combustibilii fosili nu sunt singure materiale care arse pun în libertate gaze toxice. Atunci cand padurile tropicale sunt arse pentru a elibera terenul pentru agricultura. Distrugerea padurii tropicale este o mare tragedie pentru Pamânt pentru ca se distruge una dintre cele mai mari "fabrici naturale" de Oxigen. Dar totodata se elibereaza în atmosfera cantitati imense de CO2.

Dioxidul de carbon este principalul gaz responsabil pentru agravarea efectului de sera dar pe langa el s-au mai identificat peste 30 de alti vinovati. Oxidul de azot eliberat de tevile pe esaPament ale autovehiculelor,de arderile excesive ale padurilor si de folsirea insecticidelor si ale pestcidelor. Se estimeaza ca de la inceputul secolului trecut nivelul oxidului de azot a crescut cu pâna la 80%. Ozonul desi este foarte important pentru ca impiedica razele ultraviolete sa patrunda în atmosfera, la niveluri mai joase este foarte poluant si contribuie si el la efectul de sera.

Vremea se schimba de la o zi la alta si temperaturile variaza cu cateva grade în fiecare zi.

Cercetatorii cred ca o dublare a gazelor din atmosfera, responsabile pentru efectul de sera, poate duce la o crestere a temperaturii cu pâna la 4.5 C. Din moment ce diferenta dintre ultima epoca glaciara si zilele nostre este de numai 4 C, este greu de imaginat urmarile catastrofice ale acestei cresteri de temperatura aparent minora. Aceasta va duce la schimbarea conditiilor climatice, prin urmare la schimbarea conditiilor pentru dezvoltarea agriculturii. Desi pentru unele regiuni de pe Pamânt, ca desertul Sahara sau Siberia, asta ar insemna o adevarata binecuvantare, pentru unele tari ar fi o adevarata catastrofa.

3.5. METODE DE REDUCERE A POLUARII.

Dintre masurile cele mai la indemana pe care le are omul pentru reducerea poluarii de orice natura pot fi enumerate:

Reducerea la maxim a emisiilor poluante prin folosirea unor tehnologii de ultima ora in domeniul constructiei de autovehicule, producerii energiei electrice etc.

Interzicerea folosirii substantelor care ar duce la subtierea stratului de ozon (CFC,freon etc.)

Micsorarea cantitatii de substante chimice folosite de om in agricultura atat ca ingrasaminte, cat si ca erbicide, insecticide etc.

Interzicerea deversarilor in apele curgatoare a reziduurilor de orice natura, care ar afecta flora si fauna.

Folosirea unor tehnologii nepoluante la extractia minereurilor feroase si neferoase si reducerea riscurilor unor deversari accidentale in apele curgatoare sau in panza freatica.

Epurarea apelor uzate inainte ca acestea sa fie deversate in apa curgatoare.

Inchiderea centralelor nucleare care prezinta un grad ridicat de pericol si folosirea pe scara mai larga a surselor de energie “curata”- eoliene si din hidrocentrale.

Inasprirea legislatiei privind protectia mediului la nivel national si international.

Cresterea responsabilitatii omului privind grija fata de mediul sau de viata.

"Omul este deopotriva creatura si creatorul mediului sau care-i asigura existenta fizica si ii ofera posibilitatea unei dezvoltari intelectuale, morale, sociale si spirituale. In lunga si laborioasa evolutie a rasei umane pe pamant a sosit momentul in care, gratie proceselor mereu mai rapide ale stiintei si tehnicii, omul a capatat puterea de a transforma mediul sau in diverse feluri si de o maniera fara precedent. Cele doua elemente ale mediului sau, elementul natural si cel pe care el singur si l-a creat, sunt indispensabile fericirii sale si folosirii drepturilor sale fundamentale, inclusiv dreptul la viata." (Declaratia asupra mediului. conferinta ONU , Stockholm, 1972).

CAPITOLUL 4

POLUAREA SI SCHIMBARILE CLIMATICE IN ROMANIA

In Evul Mediu, boli ca holera si febra tifoida au provocat in Europa epidemii devastatoare, in legatura directa cu conditiile insalubre de viata. In 1347, epidemia de ciuma neagra a fost provocata de o bacterie, purtata de sobolani si imprastiata de purici. La inceputul secolului al XIX-lea, oamenii au inceput sa inteleaga legatura dintre aparitia bolilor, conditiile insalubre de viata si consumul de apa contaminata.Imbunatatirea conditiilor sanitare reprezenta un factor important in a face ca orasele sa fie locuri mai sanatoase si in a incuraja oamenii sa se mute in ariile urbane. Spre sfarsitul secolului XIX, orasele in care se dezvoltau fabrici si uzine au inceput insa sa cunoasca un nou tip de poluare, datorat emisiilor industriale.Revolutia industriala a declansat poluarea la scara mare.

In Romania, modernizarea si progresul tehnologic au accentuat gradul de poluare, de-a lungul anilor. Industria, transportul rutier, cresterea populatiei si urbanizarea reprezinta cativa dintre factorii majori responsabili de poluarea antropica. Industriile care emit cea mai mare cantitate de poluant in aer sunt: industria termo-electrica, industria cimentului, otelariile, rafinariile, combinatele petro-chimice si industria miniera.

In anii ’80 apar primele accidente de mediu extrem de grave conturind primele propuneri legate de dezvoltarea durabilă. In 1984, accidentul de la Bhopal, in India Centrală, unde o fabrică de pesticide a companiei americane Union Carbid a explodat, a provocat mii de morti, iar impactul asupra mediului a fost resimtit mai mult de 15 ani. In 1986, in urma exploziei reactorului nuclear de la Cernobal, in Ucraina, s-au înregistrat peste 100000 morți și imense degradări ale mediului. Au fost afectate tari ale Europei de Nord, Centrale si de Sud-Est. Cresterea radioactivitatii aerului a fost observata si in Romania, in special in partea de est a tarii, precum si in zonele inalte.

In 1987 a fost confirmata pentru prima data existenta unei gauri in stratul de ozon. Perturbarea echilibrului natural al ozonului stratosferic este determinata de substantele chimice rezultate din activitati antropogene.Aceste reactii chimice sunt cauzate de substante sintetice din clasa CFC, HCFC, CO, CO2, CH4, N2O, NOX, etc..

Degradarea stratului de ozon stratosferic are efecte negative evidentiate atat la nivelul oamenilor cat si a ecosistemelor si a mediului inconjurator in general.

Cel mai insemnat impact asupra incalzirii globale il constituie cantitatea de metan si CO2 degajate in atmosfera ca urmare a utilizarii combustibililor fosili,responsabila de cresterea cu 50% a GES in atmosfera.Cantitati importante de emisii de CO2 sunt rezultate si din procesele de despadurire (15% din GES) si practicarea agriculturii intensive(15% din GES).Aceste activitati se regasesc si in tara noastra astfel incat spre sfarsitul secolului trecut,a devenit tot mai clar ca trebuie stabilite bariere in calea potentialului destructiv al unor descoperiri stiintifice.

Mișcarea maselor de aer la distanțe mari fac ca, emisiile de poluanți  ale unei țări să se depună într-o altă țară, afectând calitatea aerului la o distanță de mulți kilometri  față de sursa de origine. Impactul fenomenelor meteorologice excepționale impune, pentru reducerea poluării transfrontaliere, colaborarea între state. Eficacitatea politicilor naționale de reducere a poluării aerului poate fi afectată în sens negativ de poluarea importată dintr-o altă țară. Pentru reducerea poluării transfrontaliere care conduce la depuneri acide și creșterea concentrației pulberilor și a ozonului din aer, colaborarea internațională este singura soluție de a obține reduceri importante și permanente. Poluarea transfrontalieră este principala problemă a Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE).

Contaminarea radioactivă, ca urmare a experiențelor nucleare,are permanent influenta asupra mediului, pe suprafata intregului glob terestru.Razboiul din Golf, dar si conflictele din fosta Iugoslavie si, mai recent, din Afganistan si Irak au dus la mari pierderi de vieți omenești dar și la catastrofe ecologice. O poluare masiva cu metale grele, cu toate ca aceasta a fost semnalata cu cativa ani in urma, s-a accentuat brusc pe teritoriul Romaniei, in urma razboiului din Iugoslavia si mai ales ca urmare a bombardamentelor uzinelor chimice situate pe malul Dunarii in zona iugoslava. Bombardarea minelor de cupru, a centralei electrice și a depozitului de hidrocarburi , situate în apropierea frontierei bulgare, a generat o poluare transfrontalieră resimtita si in tara noastra. Ploile acide au apărut și la noi în 1999. Apa de ploaie are PH-ul de 7-8, dar în acel an în județele Caraș-Severin și Timiș valorile PH-ului au coborît pînă la 5 și chiar sub această valoare. Ploile acide au fost generate de bombardarea întreprinderilor chimice din Iugoslavia. În timpul războiului din Afganistan, ploi torențiale au inundat zone întinse din România, Italia, Austria, Cehia Bulgaria, Anglia.

Consecința cea mai cunoscută a poluării atmosferice este efectul de seră, care reprezintă un pericol grav pentru viitorul apropiat al omenirii. În unele zone poluate, s-au constatat modificări ale  factorilor climaterici, în funcție de natura, nivelul și durata  perioadelor de poluare. Creșterea procentului de dioxid de carbon din atmosferă, de exemplu, ar conduce la ridicarea temperaturii mai ales la suprafața solului. În prezent, acest fenomen se pare că este compensat de o răcire produsă pe de o parte de reflectarea în spațiu a razelor solare de către praful din atmosferă iar pe de altă parte prin reținerea unei cantități din radiația solară calorică de către elementele poluante din atmosferă. Aceste fenomene determină o scădere a temperaturii aerului dar mai ales a solului. În același timp, diverși poluanți atmosferici, în special aerosolii, constituie nuclee de condensare pentru vaporii de apă din aer, ceea ce mărește nebulozitatea atmosferică, favorizează formarea ceții și crește frecvența precipitațiilor. Cercetări statistice comparative, efectuate pe perioade îndelungate, în diferite zone, au arătat că odată cu creșterea poluării aerului a avut loc și o creștere a numărului de zile înnorate, cu 15 până la 20%.Toate aceste modificări ale factorilor climatici, determinate de poluarea aerului, au repercusiuni în timp asupra sănătății populației din zonele poluate. Afecțiunile favorizate de aceste schimbări climatice sunt în primul rând cele reumatismale și cele neuropsihice. La acestea se adaugă afecțiunile determinate indirect.

Aplicabilitatea planului adoptat in ianuarie 2008 la Bruxelles,este justificata in tara noastra de faptul ca in ultima vreme în România a crescut în ritm alarmant numărul de catastrofe naturale datorate schimbărilor climatice . Politica de coeziune promovează deja dezvoltarea durabilă ca dimensiune orizontală, diminuarea efectelor schimbărilor climatice reprezentând unul dintre elementele care se regăsesc în complexul de acțiuni a căror implementare poate asigura indeplinirea acestui obiectiv.

În stabilirea priorităților politicii de coeziune trebuie să se acorde o importanță majoră integrarii componentelor de prevenire a schimbarilor climatice si de diminuare a activităților economice acestor cerințe, precum și intervențiilor de adaptare a peisajului pentru a face față efectelor acestui fenomen global.

Integrarea acestor componente poate avea ca efect imediat o creștere a costurilor anumitor activitati;reprezintă, pe termen lung, o oportunitate de dezvoltare însemnată pentru o serie de sectoare prin exploatarea componentei ecologice a acestora și dezvoltarea unor nișe noi de piață în ceea ce privește cercetarea în domeniul ecologic, precum și implementarea tehnologiilor curate.

Totodată, atenția deosebită acordată diminuării efectelor schimbărilor climatice în domeniile enționate mai sus poate duce la crearea de noi locuri de muncă mai bune și mai sigure din unct de vedere al sănătății, precum și la noi oportunități de formare profesională.

Pe lângă stabilirea unor priorități de finanțare care să ia în considerare efectele schimbărilor limatice, politica de coeziune poate promova activitățile legate de schimbările climatice prin stabilirea unor criterii preferențiale prin care contribuția europeană la finanțarea acordată să crească dacă se au în vedere elemente de diminuare a efectelor schimbărilor climatice.

Punerea în practică a direcțiilor de acțiune menționate mai sus necesită și o campanie de conștientizare a factorilor de decizie, a mediului socio-economic și a populației privind efectele pe care schimbările climatice le pot avea asupra activităților economice și asupra peisajului, precum și privind tipurile de acțiuni care pot fi realizate de către fiecare pentru a contribui la diminuarea acestor efecte și la prevenirea riscurilor naturale. Astfel de activități, finanțabile deja în cadrul politicii de coeziune, vor trebui intensificate.

Cateva caracteristici majore ale hazardurilor /riscurilor climatice din Romania

România, a cărei vocație agricolă este foarte bine cunoscută, este afecta-tă pe tot parcursul anului de diferite fenomene climatice de risc care, adesea, diminuează producția agricolă pentru 1-2 culturi pe an. Hazardurile și riscurile climatice din România reprezintă o parte din hazarduri și riscurile climatice ale Terrei, generate de dinamica atmosferei la contactul cu suprafața terestră, dar factorii geografici locali din țară le imprimă un specific aparte.

Pe suprafața globului pământesc are loc o gamă foarte largă de hazarduri și riscuri climatice, cunoscute în literatura de specialitate și sub alte denumiri: fenomene climatice excepționale sau fenomene climatice periculoase, catastrofe, dezastre, calamități naturale etc.Caracteristicile lor generale (modul de manifestare, durata, intensitatea și consecințele lor) sunt determinate de intensitatea factorilor lor genetici, între care, rolul principal revine particularităților sezoniere ale circulației generale a atmosferei, în interacțiune cu suprafața activă a Terrei.

Din punct de vedere teritorial, însă, se remarcă o gradație a intensității lor pe zone climatice (ca și în cazul proceselor de modelare a reliefului, care, la rândul lor, poartă pecetea intensității factorilor climatici din zonele respective). Așa, de exemplu, hazardurile și riscurile climatice de vară, care au la origine valurile de căldură tropicale, înregistrează o diminuare a intensității lor, pe parcursul deplasării dinspre regiunile sudice, calde și umede, cu o instabilitate mare, spre regiunile temperate și sub-polare, mai reci și uscate, cu o stabilitate din ce în ce mai mare. Tot astfel, hazardurile și riscurile climatice de iarnă, ge-nerate de valurile de frig polar sau arctic,înregistrează aceeași diminuare a intensității lor, pe măsură ce se deplasează dinspre locurile de origine nordică, reci și uscate cu o stabilitate mare, spre cele sudice, temperate și subtropicale, devenind din ce în ce mai calde, mai umede și mai instabile.

Cele prezentate mai sus conduc la două concluzii importante. Pe de o parte, această gradație latitudinală nuanțează intensitatea hazardurilor și a riscurilor climatice ca și a consecințelor lor pe toată suprafața Terrei; pe de altă parte,se constată că, dintre toate zonele climatice, zona temperată, în care se încadrează și România, se caracterizează prin cele mai diverse fenomene de acest fel. Situa-ția dată se explică prin faptul că zona respectivă ocupă o poziție intermediară pe glob, între celelalte zone climatice, peste care se interferează (sau în care se transformă) masele de aer arctic și polar, cu mase de aer tropical și invers. Este deci domeniul susceptibil în permanență de invazii ale maselor de aer foarte rece și uscat de origine arctică sau polară, care atrag după sine cortegiul riscurilor climatice de iarnă, ca și invaziile maselor de aer fierbinte tropical, care aduc cu ele cortegiul hazardurilor și a riscurilor climatice de vară. În cazul interferenței acestor două tipuri de mase de aer, peste zona temperată, pe linia de front, au loc hazarduri și riscuri climatice deosebit de spectaculoase în diferite sezoane ale anului, cu manifestări teritoriale și consecințe diferite de la caz la caz. Ele sunt cu atât mai periculoase, cu cât contrastul termobaric este mai mare și cu cât se produc mai mult în afara sezonului lor caracteristic, limitând și afectând perioada de vegetație. Evoluția sezonieră și multianuală a acestor hazarduri și riscuri climatice are un caracter neperiodic și, ca urmare, nu întotdeauna pot fi prevăzuteși preîntâmpinate prin măsuri care să contribuie la diminuarea pagubelor provocate. De aceea, ele trebuie studiate cu mare atenție pentru precizarea legilor de bază care le determină, pentru stabilirea ariilor cu risc, dar și pentru cuantificarea consecințelor lor.

CAPITOLUL 5

MASURI INTREPRINSE IN JUDETUL VALCEA IN SCOPUL PREVENIRII SI REDUCERII POLUARII INDUSTRIALE CU CO2

5.1.Caracteristici fizice și geografice ale judetului Valcea

Județul Vâlcea este situat în partea central – sudică a României la 175 de km de București si este asezat între paralelele: 48°28’ si 48°36’ latitudine nordică si intre meridianele: 23° 37’ si 24° 30’ longitudine estică.

Limitele si vecinii județului sunt după cum urmează:

Limita de nord a județului (pornind înspre vest) începe cu izvoarele râului Scara (afluent al râului Topolog) care este situat sub Vârful Scara (2285 m), extremitatea de vest a Muntilor Făgăras, trecând prin Vârful Suru (2282 m), Vârful Tătaru (1890 m), Vârful Chica Fedeleșului (1818 m) si coboara spre cheile râului Olt prin nordul localitătii Râu Vadului. Pe lungimea acestei limite județul Vâlcea se invecinează cu județul Sibiu, iar între Vârful Tătaru si Munții Poiana Muierii (1804 m) cu județul Alba.

De la Vârful Poiana Muierii limita de vest coboară către sud trecând prin Vârful Capra (1927 m), Vârful Ciobanu (1944 m), Vârful Pietrele (2241 m), Vârful Coasta lui Rus (2306 m), care reprezintă sectorul muntos din care izvoraște râul Lotru si care separă județul Vâlcea de județul Hunedoara.

De la Vârful Coasta lui Rus începe limita cu județul Gorj care continuă la est cu Muntii Căpătanii si apoi cu izvoarele râului Olteț către sud – est, cu înalțimile Muntelui Negovanu (2064 m) si coboară catre Depresiunile Polovragi si Racovița. Între bazinele râurilor Olteț si Amaradia începe limita cu județul Dolj care se abate către sud si sud – est.

La marginea dealurilor situate la sudul râului Topolog începe limita cu județul Olt.

Limita de est cu județul Argeș urcă spre nord, traversează râul Topolog si de aici continua până la izvoarele acestui râu.

Capitalul natural al județului dispune de multiple si variate resurse caracterizate prin:  

relieful variat (33% munți, 45% dealuri piemontane, 20% dealuri si depresiuni subcarpatice) este caracterizat prin pronunțate fragmentãri, dispus in trepte de la N la S, sub forma unor fãșii orientate E-V, pe o diferențã de nivel de 2274 m între varful Ciortea de 2426 m, altitudinea maximã a judetului Vâlcea si lunca Oltului, aflatã la 152 m altitudine în aval de Drãgãșani. Diversitatea formelor de relief vâlcene se datoreaza prezenței unor sectoare ale marilor unitãți fizico-geografice (Carpații Meridionali, Subcarpații Getici), care au o alcatuire geologicã foarte complexã ( cu roci dintre cele mai vechi – cristaline, pâna la cele mai tinere – cuaternare), precum și “o îndelungatã si complicatã evoluție impusã la agenții modelatori ai scoarței terestre”. Zona montanã, ocupã treimea nordicã a județului Vãlcea și este reprezentatã de Munții Coziei, Lotrului si Cãpãțânii.

Imagine din Muntii Lotrului

regiunea subcarpaticã, extinsã in partea centralã a județului Vãlcea, reprezintã o treaptã intermediarã de relief, aparținând Subcarpaților Vâlcii si Depresiunile oltene. Dealurile (Cârligele, Robaia, Vâlsãnești, Dealul Negru etc.) sunt in alternanțã cu bazinete depresionare intracolinare (Bunești, Pãușești-Mãglași, Govora, Horezu, Jiblea etc.). Acoperirea cu pãduri a munților si dealurilor, face ca județul Vâlcea sã dispunã de unul dintre cele mai puternice fonduri forestiere din țarã ( 287.373 ha ). Partea central-sudicã este ocupatã de extremitatea de Est a Piemontului Oltețului si de cea de NV a Piemontului Cotmenei, in care apele au sãpat vãi adãnci.

Rețeaua hidrograficã aparține in întregime bazinului mijlociu si inferior al Oltului, pricipalul curs de apã care strãbate județul Vãlcea de la N la S, pe o distanțã de 135 km. In aval de Cãlimãnești au fost construite mai multe lacuri de acumulare (Cornetu, Gura Lotrului, Cãlimãnești, Dãești, Rãmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Bãbeni, Ionești, Zãvideni, Drãgãșani) cu rol complex. In arealul județului Vâlcea, Oltul primește numerosi afluenți, între care Boia, Bãiaș, Sãlãtrucel, Topolog (pe stânga), Cãlinești, Lotru, Muereasca, Olãnești, Bistrița, Luncavãt, Olteț si Cerna (pe dreapta).

Imagine de pe Valea Lotrului

Pe lângã rețeaua de ape curgãtoare cu debite relativ bogate și scurgere permanentã, pe teritoriul județului Vâlcea se aflã câteva lacuri de origine glaciarã (Câlcescu, Iezerul Latoriței, Gãuri, Cioara, Singuraticu, Zãnoaga Mare ș.a.), și lacurile de acumulare din sistemul hidroenergetic Lotru.

Imagine de pe Valea Latoritei

Clima judetului Valcea

Tabel 5-1: Temperatura aerului in jud. Valcea

Prin pozitia sa fizico-geografică, regiunea analizată cuprinde un teritoriu apartinând mai multor forme de relief, ce se desfasoară in trepte, de directia nord-sud, de la altitudini de 1348 m (Obârșia Lotrului), 573 m (Voineasa), la 237 m (Rm.Vâlcea).

Sursa: Serviciul Meteorologie si de Asigurarea Calitatii Rm. Valcea

Clima acestei regiuni se incadreaza in general in climatul temperat–continental, specific Romaniei. Conditiile fizico-geografice locale care imprima nuantele fiecarui topoclimat in parte si-au pus amprenta si asupra caracteristicilor climatice ale acestei zone, astfel ca datele meteorologice analizate sunt reprezentative pentru platformele meteorologice: Obârșia Lotrului, Voineasa, Rm. Valcea si Dragasani.

Statia meteorologica Obârșia Lotrului (1348 m) reprezinta zona montana, statia meteorologica Voineasa (573 m) este amplasata intr-o depresiune intramontana, iar climatul de deal este reprezentat de statiile meteorologice Rm.Valcea (237 m) si Dragasani (280 m).

În anul 2006, valorile medii ale temperaturii aerului au oscilat de la 3.2°C (Obârșia Lotrului) la altitudini de peste 1300m, la 7.3°C (Voineasa), 10.5°C (Rm.Vâlcea), până la 11.0°C la Drăgășani (280 m).

Anul 2006 poate fi caracterizat din punct de vedere termic, un an apropiat de normala climatologică, valorile medii anuale au fost apropiate sau chiar identice cu mediile multianuale. În acest an cea mai mare medie s-a înregistrat la Drăgășani (tabel 1), oras ce beneficiază de o insolație mai puternică datorită topoclimatului local, iar cea mai redusa, conform factorului altitudinal, la Obârșia Lotrului.

Temperaturile maxime absolute s-au înregistrat în lunile iulie si august, la stațiile meteorologice Obârșia Lotrului, Rm.Vâlcea si Drăgășani si în luna iunie la Voineasa (tabel 1). Cele mai mari valori s-au măsurat la Drăgășani si Rm.Vâlcea (33.8 °C), iar cele mai reduse la Obârșia Lotrului (29.0°C).

Temperaturile minime absolute, în anul 2006, s-au înregistrat în luna ianuarie si prezintă valori cuprinse între –29.5.0°C (la peste 1300 m altitudine, -22.7°C, la Rm.Vâlcea si –18.6°C, la Drăgășani.

Din punct de vedere pluviometric, anul 2006 poate fi caracterizat ca un an usor excedentar, la statiile meteorologice Voineasa si Rm. Valcea si excedantar la statiile meteorologice Dragasani si Obârșia Lotrului, unde cantitatea anuala de precipitatii a fost mai mare cu aproximativ 100 mm comparativ cu cantitatea medie multianuala.

Tabel 5-2 : Cantitatea medie multianuala de precipitatii atmosferice in jud. Valcea

Sursa: Serviciul Meteorologie si de Asigurarea Calitatii Rm. Valcea

In ultima perioada, cel mai secetos an poate fi considerat anul 2000, la toate statiile meteorologice din subordinea S.M.A.C. Valcea, cand cantitatea anuala de precipitatii a avut valori cuptinse intre 323.2 mm (Dragasani) si 666.2 mm (Obârșia Lotrului).

Variabilitatea climatica determina o gama diversa de fenomene meteorologice, unele dintre ele fiind periculoase sau cu risc climatic, deoarece prin geneza, evolutie si consecinte conduc la efecte negative atat asupra mediului inconjurator, cat si asupra comunitatilor locale.

Printre fenomenele meteorologice specifice anotimpului rece, ninsoarea, viscolul si depunerile de gheata pe conductorii aerieni pot deveni si fenomene de risc climatic.

La statiile meteorologice avute in vedere, fenomenul de ninsoare este mai frecvent la munte, astfel la Obârșia Lotrului se inregistreaza, in medie, in 59 de zile/an cu ninsoare, iar la celelalte statii meteorologice se inregistreaza aproximativ 20 de zile pe an cu ninsoare.

Depunerile de gheata pe conductorii aerieni si transportul de zapada la sol au fost fenomene meteorologice destul de reduse ca frecventa.

Fenomenul meteorologic de vant tare s-a inregistrat mai frecvent la statia meteorologica Dragasani (4-5 zile /an), la Rm.Valcea acest fenomen fiind destul de redus. in anul 2006, la Voineasa si Obârșia Lotrului nu s-a semnalat fenomenul de vant tare, acest fapt fiind si consecinta topoclimatului local.

Dintre fenomenele meteorologice specifice semestrului cald al anului cele mai frecvente sunt aversele de ploaie, grindina si descarcarile electrice.

Astfel de averse s-au semnalat la statia meteorologica Dragasani, in 12 aprilie 2006, cand in 24 h au cazut 41.6 mm, iar raul Pesceana s-a revarsat inundand terenurile riverane. In iunie 2006, la Dragasani, Rm.Valcea si Obârșia Lotrului s-au inregistrat averse de ploaie, insotite de descarcari electrice si de grindina cu diametrul cuprins intre 3-5mm.

Stratul de zapada persista, in zonele situate la peste 1300mm, din luna noiembrie pana la sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai. La Obârșia Lotrului, grosimea medie a stratului de zapada a fost mai mare in perioada ianuarie –martie (50-73 cm), iar la Voineasa a existat strat de zapada din noiembrie pana in martie, dar grosimea acestuia a fost sub 20 cm (tabel 4). In celelalte zone stratul de zapada a fost nesemnificativ, avand grosimi medii situate intre 1-8 cm.

La nivelul județului Vâlcea măsurătorile sistematice privind concentrațiile de poluanți in atmosferă se efectuează cu ajutorul unei rețele de monitorizare constituită din șapte puncte de prelevare (cinci puncte la nivelul platformei Chimice Rămnicu Vălcea, unde este concentrată peste jumătate din activitatea județului si două puncte la nivelul municipiului).

5.2. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră

Schimbările climatice reprezintă o realitate. Sunt necesare acțiuni urgente de menținere a acestora la un nivel controlabil. Cercetările recente confirmă gama largă a impacturilor schimbărilor climatice, inclusiv asupra agriculturii, pescuitului, deșertificării, biodiversității, resurselor de apă, mortalității asociate cu căldura și frigul, zonelor de coastă și asupra daunelor provocate de inundații. Este necesar să se adopte măsuri interne pentru a garanta o creștere a temperaturii medii globale care să nu depășească cu mai mult de 2°C nivelurile din perioada preindustrială.

Acest obiectiv este posibil din punct de vedere tehnic și accesibil din punct de vedere economic, dacă emițătorii majori de gaze cu efect de seră acționează rapid.

Beneficiile depășesc cu mult în importanță costurile economice. Această acțiune este necesară pentru a garanta faptul că planeta nu depășește această limită de 2ºC, urmând reducerea cu 30% a emisiilor totale de gaze cu efect de seră (GES) de către țările dezvoltate până în 2020 (față de nivelurile din 1990).

Este necesar un angajament ferm în vederea obținerii unei reduceri de cel puțin 20% a emisiilor de GES până în 2020, cu ajutorul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (UE ETS), a altor politici privind schimbările climatice,precum și a unor măsuri din cadrul politicii energetice. Sectorul industriei va primi un semnal legat de faptul că schema UE ETS va continua și după 2012, încurajând investițiile în tehnologii de reducere a emisiilor și în alternative cu un nivel scăzut de carbon ducând la o creștere considerabilă a investițiilor în cercetare și dezvoltare în domeniile de producere și de economisire a energiei. În cazul României angajamentul prevede o reducere a acestor emisii cu 8% comparativ cu anul de baza 1989, pentru perioada 2008-2012. Se poate face o reducere suplimentară a emisiilor de gaze cu efect de seră de minim 6%, fată de angajamentul oficial pe care România și l-a asumat în procesul de integrare europeană (8%).

Tabelul 5-3: Prognoza emisiilor unor gaze cu efect de sera (Gg CO2 echivalent/an)

Sursa : Date furnizate de ICIM

Politicile și măsurile privind reducerea de gaze cu efect de seră fac referire la:

intensificarea participării României la Programul  ,,Energie inteligentă pentru Europa”   

promovarea producției de energie din surse regenerabile

promovarea eficienței energetice la utilizatorii finali de energie

promovarea sistemelor de cogenerare și a eficienței energetice în sistemele de încălzire centralizată

gestionarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din transport

promovarea recuperării energiei prin inchiderea depozitelor de deșeuri

utilizarea  terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultura; introducerea sistemelor de utilizare integrată a terenurilor     

Aceste costuri sunt de ordin economic, dar și social și de mediu.

În vederea abordării emisiilor de GES care nu conțin CO2, reprezentând 17%, vor fi promovate măsuri care să cuprindă:

– consolidarea punerii în aplicare a măsurilor conform Politicii agricole comune și Planului de acțiune pentru silvicultură în vederea reducerii emisiilor din agricultură, și a promovării captării biologice a gazelor;

– stabilirea unor limite pentru emisiile de metan provenite de la motoarele cu gaz și din producția de cărbune, petrol și gaz, sau includerea acestora în UE ETS;

– restricționarea suplimentară sau interzicerea gazelor fluorinate;

– reducerea emisiilor de protoxid de azot din combustie, și includerea celor provenite de la instalațiile mari de ardere în UE ETS.

De menționat este ca după 1989, în țara noastră volumul de gaze cu efect de seră a scăzut atât ca urmare a recesiunii economice din perioada 1990 -1994, cât și datorită demarării unor programe de reducere a emisiilor.

Dintre poluanții reglementați prin Protocolul de la Kyoto, în judetul Valcea se inventariază următoarele emisii de gaze: dioxid de carbon, metan si protoxid de azot. Perfluorocarburi și hexafluoruri de sulf nu se produc sau manipuleaza pe teritoriul judetului. Dioxidul de carbon (CO2) contribuie în mare măsură la degradarea  stratului de ozon, fiind unul din principalele subproduse ale arderii tuturor combustibililor: păcură, cărbune, gaz natural, lemn. La creșterea concentrației acestuia în atmosferă se adaugă și despădurirea, inclusiv incendierea pădurilor, arderea miriștilor etc. CO2 rezultat este absorbit de plantele terestre și de fitoplanctonul oceanic, excedentul adăugându-se la cel atmosferic.

Tabel 5-6: emisii CO2 ,N2O, CH4

Sursa: APM Valcea

In timp ce emisiile la dioxid de carbon au o tendinta crescatoare (datorate in cea mai mare masura utilizarii carbunelui de la Berbesti), emisiile de metan sunt fluctuante, productiile de titei de pe teritoriul judetului fiind si ele in mare masura diferite.

În județul Vâlcea au fost realizate urmatoarele masuri de reducere a emisiilor GES:

inventarul surselor de poluare a atmosferei;

rețeaua de monitorizare a imisiilor la principalii indicatori de calitate a aerului;

impunerea monitorizării emisiilor, de către agenții economici;

calculul emisiilor rezultate prin evaluări care s-au făcut de-a lungul timpului;

impunerea măsurilor de reducere a poluării atmosferice prin reducerea la sursă sau prin adoptare de măsuri de epurare prin instalații specifice;

crearea de relații cauză – efect, între nivelul poluării atmosferei și starea de sănătate a populației, deși nu există totuși o relație directă, starea de sănătate a populației depinzând și de calitatea vieții (bunăstare materială, cultură, tradiție),  de modelul de trai individual.

5.3.Emisii anuale de dioxid de carbon

Dioxidul de carbon sau gazul carbonic a contribuit în mod hotărâtor ca planeta Terra să fie ceea ce este, permițând dezvoltarea vieții. Moleculele de dioxid de carbon au blocat din totdeauna radiațiile calorice provenite de la soare. Numai menținerea relativ constantă a unei cantități de dioxid de carbon asigură condiții optime pentru dezvoltarea vieții. Dacă anumite limite ar fi depășite efectele ar fi devastatoare.

Gazul carbonic și vaporii de apă din atmosferă absorb cea mai mare parte din radiațiile infraroșii. Aproape o treime din lumina ce reușește să ajungă la suprafața terestră este reflectată din nou în spațiu, restul fiind absorbită. Aceasta din urmă generează, atunci când solul se răcește, formarea de radiații infraroșii sau căldură, care sunt retrimise în atmosferă, unde sunt reținute de moleculele de dioxid de carbon, care se comportă ca un filtru în sens unic, permițând trecerea radiațiilor vizibile la ducere, dar împiedicând trecerea radiațiilor cu lungimi de undă mai mari la întoarcere. Poluarea aerului se datorează în proporție de 50% dioxidului de carbon. Se știe că, în linii mari, fiecare kilogram de petrol sau de cărbune produce prin ardere trei kilograme de dioxid de carbon.

Crescând concentrația de CO2 și nereducându-se ceilalți factori care contribuie la producerea efectului de seră, în anul 2050 supraîncălzirea va crește cu 4 – 5 grade.

Cea mai mare parte a emisiilor de CO2 provin din arderea combustibililor fosili pentru producerea de energie (electrică și termică).

5.4.Măsuri și acțiuni întreprinse în scopul prevenirii, ameliorării și reducerii poluării industriale cu CO2

Toate acțiunile intreprinse în scopul prevenirii, ameliorării și reducerii poluării industriale se regăsesc in planurile de acțiuni, parte integrantă a autorizațiilor de mediu mai sus menționate.

Cresterea capacitatii energetice

realizarea a noi centrale electrice care vor funcționa cu gaze naturale și huilă din import;

creșterea eficienței instalațiilor energetice;

dezvoltarea unităților de co-generare a energiei.

dezvoltarea formelor alternative de generare a energiei.

Economisirea energiei prin:

modernizarea punctelor termice;

modernizarea și reabilitarea rețelelor termice secundare;

modernizarea și reabilitarea rețelei de transport a apei calde;

îmbunătățirea izolației termice;

controlul și măsurarea căldurii livrate.

schimbări structurale (reducerea ponderii industriilor intensiv consumatoare de energie);

modernizarea și reabilitarea tehnologiilor existente;

îmbunătățirea managementului energiei.

Industria este unul dintre sectoarele cu cel mai mare potențial de economisire și conservare a energiei prin:

schimbări structurale (reducerea ponderii industriilor intensiv consumatoare de energie);

modernizarea și reabilitarea tehnologiilor existente;

îmbunătățirea managementului energiei.

În județul Vâlcea au fost realizate urmatoarele masuri de reducere a emisiilor GES:

inventarul surselor de poluare a atmosferei;

rețeaua de monitorizare a imisiilor la principalii indicatori de calitate a aerului;

impunerea monitorizării emisiilor, de către agenții economici;

calculul emisiilor rezultate prin evaluări care s-au făcut de-a lungul timpului;

impunerea măsurilor de reducere a poluării atmosferice prin reducerea la sursă sau prin adoptare de măsuri de epurare prin instalații specifice;

crearea de relații cauză – efect, între nivelul poluării atmosferei și starea de sănătate a populației, deși nu există totuși o relație directă, starea de sănătate a populației depinzând și de calitatea vieții (bunăstare materială, cultură, tradiție),  de modelul de trai individual.

Menționam că toate acțiunile intreprinse în scopul prevenirii, ameliorării și reducerii poluării industriale se regăsesc in planurile de acțiuni, parte integrantă a autorizațiilor de mediu mai sus menționate.

Cresterea capacitatii energetice

realizarea a noi centrale electrice care vor funcționa cu gaze naturale și huilă din import;

creșterea eficienței instalațiilor energetice;

dezvoltarea unităților de co-generare a energiei.

dezvoltarea formelor alternative de generare a energiei.

Economisirea energiei prin:

modernizarea punctelor termice;

modernizarea și reabilitarea rețelelor termice secundare;

modernizarea și reabilitarea rețelei de transport a apei calde;

îmbunătățirea izolației termice;

controlul și măsurarea căldurii livrate.

Industria este unul dintre sectoarele cu cel mai mare potențial de economisire și conservare a energiei prin:

schimbări structurale (reducerea ponderii industriilor intensiv consumatoare de energie);

modernizarea și reabilitarea tehnologiilor existente;

îmbunătățirea managementului energiei.

5.5.Planuri de actiuni , Investitii de mediu-Modernizarea instalatiilor

supravegherea continuua a emisiilor de poluanti;

achzitionarea si montarea unui sistem de monitorizare continua a emisiilor de poluanti;

eliminarea sursei de poluare atmosferica prin respectarea legislatiei in domeniul depozitarii deseurilor periculoase – ecologizarea zonei prin inchiderea batalului de deseuri periculoase.

reducerea emisiilor provenite din IMA – studii de fezabilitate pentru reabilitare, modernizare eficientizare CET Govora, realizare proiect de modernizare emisii la coș;

constientizarea personalului privind importanta conformarii cu politica sistemului de management integrat calitate-mediu;

reducerea poluarii mediului prin activitati de mentenanta planificate.

Creșterea capacităților de decizie și de paricipare publică la nivel local

Dezvoltarea durabilă solicită integrarea costurilor de protecție a mediului în sistemul economic, dar și integrarea cetățenilor în procesul politic. Raportul Brundtland recunoaște această cerință, concluzionând că “urmărirea dezvoltării durabile implică …un sistem politic care asigură o participare funcțională a cetățenilor la luarea deciziei”.

Se încearca creșterea gradului de conștientizare a publicului prin campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la efectele schimbărilor climatice cauzate de acțiunile omului, precum și angajarea publicului larg în procesul de reducere a acestor efecte.Cetățenii sunt de fapt direct afectați de deciziile care conduc la producerea de pagube asupra mediului și ca urmare sunt adeseori cei mai zeloși și mai activi apărători ai mediului.

Principiul 10 al Declarației de la Rio clarifică semnificația sintagmei „participare publică reală”: problemele mediului sunt cel mai bine tratate prin participarea, la nivelul relevant, a tuturor cetățenilor afectați. La nivel național, fiecare individ trebuie să aibă accesul adecvat la informațiile deținute de autoritățile publice privind mediul, incluzând informații referitoare la materialele și activitățile periculoase existente în propriile comunități și trebuie să aibă posibilitatea de a participa la procesul de luare a deciziei. Statele trebuie să faciliteze și să încurajeze conștientizarea și participarea publică printr-o largă disponibilizare a informațiilor. Trebuie să furnizeze accesul real la procedurile juridice și administrative, inclusiv cele privind redresarea și remedierea. În acest fel, principiul participării publice obligă guvernele să instituie proceduri pentru cetățeni și organizații neguvernamentale, care să le permită acestora să obțină informații referitoare la mediu, să-și exprime opinia cu privire la informațiile referitoare la mediu, să-și creeze și să prezinte propriul sistem de informații, să le fie luate în considerare informațiile prezentate și să beneficieze de proceduri de remediere.

Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în problemele de mediu, este cea mai impresionantă dezvoltare a Principiului 10 al Declarației de la Rio. Ea a fost adoptată la cea de-a patra Conferință Ministerială privind “Mediul pentru Europa” și reprezintă o nouă formă de acord internațional în domeniul mediului. Convenția de la Aarhus reprezintă o afirmare a conștientizării faptului că dezvoltarea durabilă poate fi realizată numai prin participarea tuturor celor implicați. Convenția este axată pe interacțiunile dintre public și autoritățile publice în cadrul unui context democratic și inițiază un nou tip de proces pentru participarea publică la negocierea și implementarea acordurilor internaționale. Convenția nu reprezintă numai un nou acord în domeniul mediului, ci și un acord care instituie responsabilitatea, transparența și reacția guvernelor în acest domeniu. Spre deosebire de majoritatea acordurilor multilaterale din domeniul mediului care cuprind obligațiile reciproce ale Părților, Convenția de la Aarhus cuprinde obligațiile pe care Părțile le au față de public și instituie obligații clare asupra Părților și a autorităților publice la nivel național în ceea ce privește accesul la informație, participarea publică și accesul la justiție, care constituie cei trei piloni ai Convenției. Conform Convenției de la Aarhus, accesul la informație este asigurat în două moduri:

• prin garantarea dreptului publicului de a solicita informații de la autoritățile publice și obligația autorităților de a furniza informațiile cerute în baza solicitări (acces „pasiv” la informație, Art. 4);

• prin dreptul publicului de a primi informații și obligația autorităților de a colecta și circula informația de interes public, fără necesitatea existenței unei solicitări publice specifice în acest sens (acces „activ” la informație, Art. 5);

Participarea publică este bazată pe ceilalți doi piloni:

• accesul la informație – pentru a asigura participarea publicului în cunoștință de cauză. Diseminarea informatiilor, mecanismele de acces la informatia privind mediul sunt:

fluxul activ – autoritatile publice/publicul – un sistem prin care autoritatea publica centrala colecteaza informatia privind mediul si o difuzeaza publicului din oficiu;

fluxul pasiv – publicul/autoritatile publice – un sistem care permite publicului solicitarea si obtinerea informatiei privind mediul de la autoritatile publice, la cerere;

participarea publicului – dreptul cetatenilor de a avea acces la informatia de mediu si de participare la luarea deciziilor.

• accesul la justiție – pentru a asigura că participarea publică are loc în mod concret și nu este prevăzută doar prin documente.

Participarea publică se realizează în trei moduri:

• participarea publicului care poate fi afectat sau care este interesat de luarea unei decizii cu privire la o anumită activitate (Art. 6);

• participarea publicului la elaborarea planurilor, programelor și politicilor privind mediul (Art. 7);

• participarea publicului la pregătirea legilor, regulilor și a normelor obligatorii din punct de vedere legal.

Accesul la justiție impune aplicarea celorlalți doi piloni ai Convenției în sistemele legale naționale și întărește legislația din domeniul mediului la nivel național (Art. 9).

In virtutea dreptului de a fi informat despre orice amenintare iminenta asupra sanatatii umane sau asupra mediului,din cauze naturale sau provocata de activitati specifice si despre orice informatie privind mediul , publicului ii sunt puse la dispozitie informatii, la solicitarea acestuia.

De asemenea, în virtutea obligatiilor ce-i revin, autoritatea publica centrala:

furnizeaza informatii de mediu detinute de autoritatea publica centrala sau pentru autoritatea publica centrala:

– la cererea solicitantilor,

– fara justificarea scopului solicitarii,

disemineaza activ informatia,prin politici,planuri si programe,

mediatizeaza fara intarziere informatia in cazul unor amenintari iminente asupra mediului,

ofera spre consultare ,la sediul autoritatii publice centrale in cadrul programului de relatii cu publicul a listei centralizate cu unitatile care functioneaza in subordinea ,sub autoritatea ori coordonarea ministerului.

Multe din măsurile ce vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră au ca avantaj  reducerea emisiilor poluanților care afectează atât mediul cât și sănătatea populației.Aplicarea unor metode mai eficiente de producere a energiei, îmbunătățirea transporturilor, cum ar fi îmbunătățirea transportului în comun și a tehnologiilor motoarelor autovehiculelor private și comerciale vor ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră dar și a emisiilor de poluanți cum ar fi dioxidul de azot, monoxidul de carbon și particule ce afectează negativ sănătatea populației.

România a fost a șaizecea țară care a semnat Protocolul de la Kyoto, în anul 1999 prin care s-au stabilit termenii și regulile de punere sub control a gazelor ce determină efectul de seră. De menționat este ca după 1989, în țara noastră volumul de gaze cu efect de seră a scăzut atât ca urmare a recesiunii economice din perioada 1990 -1994, cât și datorită demarării unor programe de reducere a emisiilor.

Dintre poluanții reglementați prin Protocolul de la Kyoto, în România se inventariază următoarele emisii de gaze: dioxid de carbon, hidrocarburi fluorurate, perfluorocarburi și hexafluoruri de sulf.  Gazul carbonic (CO2) contribuie în mare măsură la degradarea  stratului de ozon, fiind unul din principalele subproduse ale arderii tuturor combustibililor: păcură, cărbune, gaz natural, lemn. La creșterea concentrației acestuia în atmosferă se adaugă și despădurirea, inclusiv incendierea pădurilor, arderea miriștilor etc. CO2 rezultat este absorbit de plantele terestre, excedentul adăugându-se la cel atmosferic.

CAPITOLUL 6

Protecția mediului este o problemă a tuturor, este o problema pe de o parte a dezvoltării societații, iar pe de alta parte a redresării, conservării și ocrotirii mediului.

Conservarea condițiilor de sănătate a oamenilor este principiul suprem căruia trebuie sa i subordoneze intreaga activitate economică si socială, intreaga strategie de ocrotire a mediului.

Condițiile de viață trebuie imbunătățite prin acțiuni de:

Corectarea impactului negativ produs de unele activități;

Adoptarea de măsuri de prevenire a poluării;

Folosirea unor tehnologii curate in toate activitățiile.

Evitarea poluării trebuie facută prin măsuri preventive:

Este mult mai ușor si mai puțin costisitor să previi poluarea, decât să repar, respectiv sa redresezi echilibrul ecologic;

Aplicarea unor tehnologii nepoluante in toate domeniile de activitate care urmează a fi dezvoltate, reprezintă un principiu pe care trebuie să se bazeze.

Politica comunitară in domeniul mediului are ca drept scop promovarea dezvoltarii durabile si protejarea mediului pentru generațiile prezente și viitoare. Politica se bazează pe integrarea protecției mediului in celelalte politici, pe acțiunea preventivă, principiul “poluatorul plătește”, combaterea sursei de producere a daunelor asupra mediului si imparțirea responsabilității.

Strategia națională privind protecția atmosferei trebuie sa urmarească realizarea urmatorelor obiective si principii:

Crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de gestionare a calitații aerului;

Stabilește măsurile care trebuiesc implementate in vederea imbunatațirii calitații aerului ambiental pana in anul 2013;

Urmărește stabilirea unui echilibru intre dezvoltarea economica – socială si calitatea atmosferei asigurandu-se ca dezvoltarea noilor politici se realizează cu respectarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Protecția atmosferei la nivel județean definește urmatoarele obiective:

Evaluarea calității aerului inconjurator utilizând metode si criterii comune cu cele ale Uniunii Europene;

Obținerea informației adecvate privind calitatea aerului inconjurator și asigurarea că această informație a fost pusa la dispoziția publicului;

Menținerea calitătii aerului inconjurator acolo unde acesta corespunde standardelor;

Imbunatațirea calitații aerului in zonele in care nu se incadreaza in limitele prevazute de normele in vigoare pentru indicatorii monitorizați.

CAPITOLUL 7

BIBLIOGRAFIE

Botnariuc, N., Vadineanu, A., “Ecologie”, EDP, Bucuresti, 1982

Lupei, N., “Biosfera”, Edit. Albatros, Bucuresti, 1977

Tufescu, V., Tufescu, M., “Ecologia si activitatea umana”, Edit. Albatros, Bucuresti, 1981

Varvara, M., “Curs de ecologie”- volumul I, Universitatea “Al. I.Cuza”, Iasi, 2000

Moater, E.. "Chimia si protectia mediului " -Edit. Biblioteca ,Targoviste , 2006

www.eu-ets.ro

www.mmed.ro

www.apmvl.ro

www.ecoman.ro

www.e-referat.ro

www.infopoluare.ro

www.protectiamediului.ro

www.referat.ro

Programul national “Educatie pentru sanatate in scoala romaneasca”- Ghid pentru cadrele didactice (suport informativ), 2004

www.ecomagazin .ro

APM Valcea

BIBLIOGRAFIE

Botnariuc, N., Vadineanu, A., “Ecologie”, EDP, Bucuresti, 1982

Lupei, N., “Biosfera”, Edit. Albatros, Bucuresti, 1977

Tufescu, V., Tufescu, M., “Ecologia si activitatea umana”, Edit. Albatros, Bucuresti, 1981

Varvara, M., “Curs de ecologie”- volumul I, Universitatea “Al. I.Cuza”, Iasi, 2000

Moater, E.. "Chimia si protectia mediului " -Edit. Biblioteca ,Targoviste , 2006

www.eu-ets.ro

www.mmed.ro

www.apmvl.ro

www.ecoman.ro

www.e-referat.ro

www.infopoluare.ro

www.protectiamediului.ro

www.referat.ro

Programul national “Educatie pentru sanatate in scoala romaneasca”- Ghid pentru cadrele didactice (suport informativ), 2004

www.ecomagazin .ro

APM Valcea