Istoria Orasului Pogoanele

PARTEA I – CONSDERAȚII GENERALE

Introducere

Monografia, definiție în termenii de specialitate:

1. În academie

Termenul "monographia" este derivat din cuvântul grecesc"mono" care înseamnă unic și grafo (pentru a scrie), însemnând "scris pe un singur subiect". Spre deosebire de un manual, care supraveghează starea de cunoștințe într-un domeniu, scopul principal al unei monografii este de a prezenta o cercetare primară și o bază originală. Această cercetare este prezentată pe larg, spre deosebire de articol unde ideile se relateazaă în mod succint. Din aceste motive, publicarea unei monografii este frecvent considerată ca fiind vitală pentru a avansa în carieră în multe discipline academice. Destinate altor cercetători și achiziționată în primul rând de biblioteci, monografiile sunt în general publicate ca volume individuale într-un tiraj scurt.

2. În marile biblioteci științifice

În biblioteconomie, monografia are un sens mai larg, reprezintă o publicație nonserială completă într-un singur volum (carte) sau un număr finit de volume, ceea ce înseamnă că orice bucată de scriere poate fi descrisă ca o monografie. Astfel, aceasta este diferită în funcție de publicația serială, cum ar fi o revistă, jurnal sau un ziar.

3. În literatura geografică românească

O monografie geografică se axează pe o descriere detaliată de obice a unui județ sau a unui oraș și nu numai, de exemplu Editura Sport-Turism a realizat o serie de publicații despre majoritatea județelor din România, printre care și județul Buzău, pe aceste tipuri de monografii s-a făcut o descriere asupra cadrului natural dar s-a pus mai mult accentul pe partea socio-economică, însă cu timpul multe orașe și comune dn România au cate o monografie, la nivel comunal se pune accentul pe monografia istorică.

Motivația alegerii titlului, am ales să fac acest studiu deoarece este orașul natal al bunicilor mei, în plus acesta este puțin tratat în literatura de specialitate.

Capitolul 1 – Poziția geografică

Este situat în partea vestică a limitei nordice dntre Bărăganul Central și Câmpia Buzăului, dezvoltându-se în plin câmp.

Poziția matematică – 44° 55' Lat.N, 27° 00' Long.E, timpul GMT +2.

Față de punctele extreme ale României se află la următoarele dsitanțe:

195 km față de Zimnicea, punctul sudic

215 km față de Sulina, punctul estic

370 km de la Horodiștea, punctul nordic

540 km până la Beba Veche, punctul vestic

Suprafața unității adminsitrative însumează 124,1 km2, din care suprafața intravilanului ocupă doar 11 km2.

Limite:

Limita nordică Comuna Smeeni,

Comuna Lucia

Limita sudică Comuna Scutelnici

Limita estică Comuna Padina

Limta vestică Comuna Brădeanu

Capitolul 2 – Scurt istoric

2.1. Istoria orașului Pogoanele

Inițial când localitatea avea statut de sat se numea Țuguitatu – Pământeni, dat după numele moșiei și localități omonime.

Acesta a fost declarat oraș în anul 1989. Atestat documnetar în secolul al XVI-lea, localitatea s-a dezvoltat pe baza resurselor agricole și a funcției de târg pe care a avut-o începând cu secolul al XIX-lea.

Conform datelor storice, în trecut Pogoanele era cea mai mare comună din județul Buzău.

Potrivt Arhivelor Naționale Istorice, în luna decembrie a anului 1852, Costea Săndulcahe Musceleanu a vândut 5 pogoane mai precis 370 de capi pe familie însemnând practic un pogon pentru casă și gradină și restul pentru islaz, teren și cultură. Proprieatrul și-a vândut averea deoarece se îndatornicise la jocurile de noroc, iar pe de altă parte existau și terenuri necultivate. Prin urmare a luat naștere o așezare de oameni liber, iar satele din jur erau locuite de marii boeri care aveau moșii inclusiv cei din Țuguiatu.

′′Devenind proprietari, sătenii erau scutiți de taxe, motiv pentru care mulți dintre cei care au avut posibilități de cumpărare au achiziționat terenuri. Astfel că majoritatea și-au ales loturile începând de la marginea viitoarei vetre de sat, către centru, motivați de nevoia și dorința de a fi cât mai aproape de spațiile destinate pentru pășunatul vitelor, aflate la marginea viitoarei așezări. Important este și faptul că, la început, în anumite puncte s-au construit aglomerări de locu¬ințe, numele acestora fiind dat după cei care le-au format. Astfel, în partea de est erau numite Trandafireni, după numele celor din Trandafirii (Căldărăști), Macoveni și Vlăsceni (ciobani veniți din Vlașca). La sud erau Metelenii, cei veniți din Meteleu (Scutelnici), la vest – Brădenii și Albeștenii, originari din Brădeanu și Albești (Cacaleți) și Uricani, după numele celor veniți de pe moșia cu același nume, în preajma Căldărăștilor, iar la nord, Moisenii, din satul Moisica.

Pentru o mai ușoară orientare, localnicii mai numeau unele ulițe – pe la țigani, sau la fierari, primul nume fiind atribuit după 1865, când au venit în sat primii rromi care s-au grupat pe familii, deși casele lor erau împrăștiate, și mult mai retrase față de cele ale sătenilor. Erau veniți de pe moșia Broștenii Noi din județul Ialomița și Rușețu din județul Brăila.′′

2.2. Istoricul cercetărilor

Cercetările încep încă din anul 1852 atunci când învățătoarele Eugenia Muhăilescu, Viorica Fărcășanu și Maria C. Popescu au prezentat în lucrările lor personale monografia comunei Pogoanele în vederea obținerii gradului didactic I. Totuși la ora actuală există cel puțin 3 lucrări care tratează într-un mod sau altul acest oraș, acestea fiind următoarele:

Studiu de diagnoză și prognoză asupra teritoriului, populației și activităților în orașul Pogoanele, scrisă de Florin Mhăilescu în anul 2008 în cadrul Universității din București.

Pogoanele – orașul din Câmpia Buzăului, scrisă de Valeriu Nicolescu și Constantin Simache în anul 2009, față de cealaltă lucrare aceasta pune foarte mult accentul pe relațiile și conflictele sociale.

Orașele Nehoiu și Pogoanele : studiu comparativ de geografie urbană scrisă de Ana Anduța Puncioiu, aceasta încercând să compare un oraș din zonă subcarpatcă cu altul din zona de câmpie, acest studiu a fost publicat în anul 2011.

Studiul geologic al depozitelor cretacice din sectorul estic al Platformei Moesice cu privire specială asupra condițiilor de formare a zacamintelor de hidrocarburi din perimetrul Margineanu-Urziceni-Padina-Pogoanele, este o lucrare de geologie mai veche scrisă în naul 1980 fiind scrisă de Oday Habib Salha sub îndrumarea lui Simon Pauliuc, aceasta cuprinde atât zona de studiu cât și zonele învecinate.

Capitolul 3 – Metodologia

Pentru realizarea acestei lucrări de licență am parcurs mai multe etape de cercetare și anume: pregătitoare, de teren și prelucrarea datelor.

În cadrul etapei pregătitoare am stabilit cu exactitate limitele zonei de studiu, am căutat material bibliografic, cartografic, și am stabilit anumite trasee ce urmau a fi parcurse ulterior pentru a putea evidenția fenomenele ce au loc în cadrul zonei analizate.

Etapa de teren, în care am mers în zona analizată conform traseului stabilit in etapa anterioară și în care am urmărit aspecte precum: realizarea unor grafice, poze reprezentative pentru fenomenele alese și pentru identificarea limitei zonei, notarea de informații. Această etapă este una dintre cele mai grele, dar după parerea mea și cea mai frumoasă. Nimic nu se compară cu mersul pe teren și colectarea de date, poze și informații, de aceea pentru mine această etapă este cea care mi-a oferit cele mai mari satisfacții, cea în care am simțit cu adevărat importanța realizării unei astfel de lucrari. De asemenea, consider că mersul pe teren trebuie să se realizeze de mai multe ori, pentru ca fenomenele surprinse aici să fie cat mai relevante.

Prelucrarea datelor, reprezintă practic realizarea graficelor și a hărților folosind date de pe materiale cartografice sau de pe site-uri specializate (www.insse.ro/). Este atât sub formă de raster cât și de date vectoriale, astfel pentru o analiză completă a unui fenomen, baza de date trebuie să fie una complexă chiar daca datele sunt noi sau vechi, deoarece acestea se prelucrează și se obțin alte date care la rândul lor intră în alt circuit de prelucrare până când se obțin alte informații. De obicei sursele de bază sunt datele de tip raster, acestea se vectorizează și se obțin alte date, la acestea se adaugă o tabelă de atribute la care se adaugă mai multe câmpuri caracteristice, care sunt folosite și ele la rândul lor pentru design (etichete, clasificări) sau pentru a generea noi informații, de exemplu unele câmpuri sunt folosite pentru a face conversia din vector in raster, deoarece cele mai multe procesări se fac cu acestea, practic informația rasterului este continută într-o celulă (pixel) sub formă numerică de cele mai multe ori sau se completează direct datele vectoriale cu alte date si se obțin diverse hărți, cum ar fi cele demografice și economice.

Capitolul 4 – Personalități fizico-geografce

4.1. Elemente de geologie și tectonică

Din punct de vedere tectono-structural zona se suprapune peste Platforma Sud- Dobrogeană conform spuselor de Vasile Mutihac, aceasta este cuprinsă între Falia Palazu

(Ovidiu-Capidava) la nord și Falia Fierbinți (transmoesică) la sud și cuprinde treimea sudică a Dobrogei cu prelungirea ei la vest de Dunăre până în Falia pericarpatică. Soclul eoproterozoic este format din gnaise granitice urmate de șisturi cristaline mezometamorfice.

Evoluția paleogeografică, zona de studiu a avut mai multe cicluri de sedimentare, acestea sunt:

Ciclul Cambrian mediu – Carbonifer superior

Ciclul Permian terminal – Triasic

Ciclul Jurasic mediu – Cretacic este predominant carbonatic;

Ciclul Badenian – Pleistocen; depozitele acestui ciclu marchează o transgresiune majoră. Apele au atins expansiunea maximă în Sarmațian. Astfel în pleistocenul mediu, zona încă era un domeniu lacustru, apoi în pleistocenul superior, suprafețele lacustre sunt înlocuite cu un regim mlăștinos ce a persistat în cusprinsul ariei de divagare până în holocen. Lacul care exista atunc, avea legătură cu Marea Neagră fie în mod drect fie prin intermedul unui emisar. În acest timp Marea Neagră avea o legătură mai puternică cu Marea Mediterană, tot în pleistocen mai ales în wurm, nivelul Oc. Planetar a oscilat foarte mult, însă la începutul holocenului lacul a început să se retragă dn ce în ce mai mult iar procesul de sedimantare a început să se accentueze.

Substratul geologic alcătuit din nispuri și pietrișuri dar cel mai bine se individualizează depozitele loessoide. În partea de nord există depozite eoliene bine dezvoltate deoarece crivățul a adus prin procese de deflație dn Lunca Călmățuiulu particule de nisip, ajungând până aici deoarece reprezntă o zonă de adăpost. Pe aerale foarte restrânse există depozte argloase, unde datortă excesului de umiditate suferă procese de gonflație

4.2. Elemente de morfometrie (relieful)

. În cadrul acestei unități se dsting 2 tipuri:

un sector ce prezintă relief dezvoltat pe micro dune de nisip, acesta se suprapune în partea nordică, mai precis acest tip de relief se află pe partea dreaptă a râului Călmățui, însă acestea sunt fixate de culturile agricole.

un sector unde există niște depresiuni de tasare numite crovuri, unde se poate acumula apa în caz de precipitații severe .

Din punct de vedere al regionării, zona studiată se află în Bărăganul Central, mai precis

În subunitatea Câmpia Padinei, din care face parte și Câmpul Pogoanele.

Tot relieful este de câmpie cu altitudini cuprinse între 56 și 77 m, iar panta nu depășește 3 grade de aici rezultă ca toată zona studiată are o suprafață cvasiorizontală, totuși treptele altitudinale indică anumite forme de relief.

Treapta altitudinală sub 60 m, ocupă doar 9% din teritoriu, ea ocupă partea de vest a zonei de studiu și partea de nord a zonei urbane, această treaptă indică cel mai bine procesele de tasare și de acumulare individualizându-se cel mai bine crovurile.

Treapta cuprinsă între 60 și 65 m ocupă ponderea cea mai mare a zonei de studiu și anume 42%, aceasta ocupă partea centrală, estică și sud-estică.

Zonele cuprinse între 65 și 70 m, ocupă partea centrală și sudică, ea deține un procent important din suprafață, anume 28% , ea este o zonă tipic de acumulare unde predomină mâlurile, prafurile și argilele dar acestea sunt și ele acoperite de loss

Un procent de 21% îl ocupă altitudinile ce trec de 70 m, aceasta ocupând partea de vest a zonei noastre de studiu, aici este o zonă mai stablă, de acumulare, cu depozite vechi aluvionare, peste care au fost depuse recent, depozte eoliene (nisipuri solidificate și slab solidificate)

Un alt parametru morfometric care indică alte particulartăți ale reliefului este adâncimea fragmentării (sau energia de relief), are valori mici cuprinse între 0 și 8 m, acestea pot indica movilele sau crovurile, practic energia de relief reprezintă diferența dintre altitudinile extreme de pe unitatea de suprafață (km2).

Figura nr. 5 – Harta energiei de relief
Sursa datelor: 1982, Harta topografică 1:25000, DTM

Figura nr. 6 – Harta geomorfologică
Sursa datelor: Harta geomorfologică a României, 1:400.000

4.3. Elemente de climatologie

Clima, ca urmare a poziției regiunii ansamblul Bărăganului, prezintă caracteritici de tranzitie, remarcându-se aceeași uniformitate in teritoriu, astfel parametrii climatici au următoarele aspecte:

125-127 kcal cm2, radiație solară globală medie anuală;

2 100-2 200 ore de insolație, în medie anual;

190-200 zile. interval iară îngheț;

10.5 °C temperatura medie anuală a aerului și 2.5 °C pe suprafața solului, amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului este de 25-26 °C, dar pe suprafața solului, >32 °C, în semestrul rece al anului, aici se remarcă cele mai evidente inversiuni de temperatură, chiar și în valori medii, ex. media lunii ianuarie este de -4° …-5°C pe sol. comparativ cu 2.5° ….-4 °C , temperatura aerului.

precipitațiile medii anuale sunt în general cuprinse între 450 mm și 500 mm.

Precipitațiile maxime în 24 de ore se formează de obicei la interferența aerului cald mediteranean cu cel rece ca din estul continentului, fapt acesta a generat căderi masive de zăpadă; de fapt. aceasta este cea mai ridicată valoare din tot Bărăganul care s-a produs iama. Dar, cea mai ridicată cantitate maximă în 24 ore din Bărăganul Central a fost de 153 mm pe data 4.V. 1970, in timpul excesului de umiditate a avut loc în această lună, fiind generată o puternică activitate ciclonică care s-a dezvoltat în Marea Mediterană. caracterizată prin contraste termice frapante între aerul tropical; (>30°C) și aerul polar (-10°C … -l5 C), care au favorizat dezvoltarea mare pe verticală a noriior și precipitații deosebit de abundente. Uneori, asemenea ploi excepționale, cu valori >100 mm 24h. sunt însoțite de puternice descărcări electrice, furtuni și grindină.

Fenomenele de uscăciune sunt prezente aproape in toată perioada de vegetație iunie-septembrie, iar cele de secetă, in august unde durata fenomenelor de uscăciune atinge 4 luni, a celor de secetă este 1,5 luni.

Local, se pot identifica mai multe tipuri de topoclimate elementare naturale și antropice cum ar fi topoclimatul de lac (de crov. de liman fluviatil ) și de luncă.

4.4. Elemente de hidrologie

4.4.1. Rețeaua hidrografică de suprafață din zona studiată este foarte săracă, ea se individualizează cel mai bine în peroadele ploioase atunci când se formează lacurile în crov sau unele zone devin mlăștinoase. Din punct de vedere al poziționării, zona de studiu se află în cadrul bazinului hidrografic al Călmățuiului, bazin ce se caracterizează printr-o desnitate foarte redusă a rețelei hidrografice și anume 0,14 km/ km2. Acestă cauză se datorează regimului climatic, mai precis precipitațiile sunt insuficiente pentru a alimentare corespunzătore, temperaturile ridicate dn timpul verii favorizează procesele de evaporare, iar factorul litologic este și el foarte important, deoarece rocile sunt permeabile favorizând astfel infiltrarea apei.

4.4.2. Apele freatice și de adâncime sunt bogate datorită permeabilității diferite a depozitelor cuaternare, condițiile de infiltrare și de menținere a apei sunt variate în funcție de dimensiunea agregatelor și a grosimii depozitelor sedimentare. Adâncimea apelor freatice crește de la nord către sud, astfel variază între 5 și 10 m, în unele locuri poate depăși mai mult ajungând chiar și la 20 m, mineralizarea acestora se menține în general între 0.5 și 3g/l, dar local poate depăși 5g/l, tipul hidrochimic întâlnit cel mai frecvent este cel clorurat și sulfatat.

4.4.2.1. Evaluarea rezervelor de apă și gradul lor de utilizare, existând depozite cuternare în zona de studiu se numără printre regiunile cu cele mai mari cantități de apă (peste 100 m3/s. O altă particularitate a zonei de studiu este dată și de rezerva apelor de adâncime, astfel din cei peste 100 m3/s, peste 70 m3/s aparțin acestui domeniu.

Apele subterane dulci se utilizează în primul rând la alimentarea cu apă potabilă, pentru industrie și o cantitate foarte mică este destinată pentru irigații. Trecerea de la perioada utilizării sporadice la amenajarea planificată extensivă a apelor se caracterizează prin realizarea numeroaselor sisteme de alimentare cu apă, zonale sau regionale, , ceea ce a făcut posibilă racordarea localității.

Situându-se în una din terasele Călmățuiului, zona are pânze freatice autonome, adeseori abundente și potanbile.

În concluzie din punct de vedere hdrologic zona se caracetrizează prin ape potabile cu debit mic la suprafață și mineralizată și cu duritate accentuată la adâncime.

4.5. Elemente de biogeografie

4.5.1. Vegetația

Evoluția vegetației din zonă s-a realizat într-un timp foarte îndelungat, alcătuirea ei este dependentă de evoluția condițiilor de mediu în spațiu european în general și apoi în cel carpatic-pontic în pliocen-cuaternar. Astfel, pe uscatul existent la finele pliocenului cercetările realizate de geologi, biologi și geografi indică existența unor formațiuni vegetale caracteristice climatului subtropical (specii termofile de foioase, tufărișuri și doar pe culmile înalte a unor specii de conifere). Cea mai mare parte a pleistocenului a avut un climat temperat cu nuanțări în timp mai calde sau mai reci în funcție de evoluția fazelor glaciare în Europa de Nord ceea ce s-a răsfrânt mai întâi în restrângerea pe ansamblu a elementelor termofile pliocene iar apoi într-o oscilație spațială din Carpați în regiunile joase și invers a pădurilor (conifere și foioase), tufărișurilor și pajiștilor.

Trecerea spre holocen s-a realizat acum 9000-10000 ani și ea marchează începutul constituirii structurii biogeografice. Schimbările de natură climatică (de la nuanța glaciară la cea temperată actuală) s-au produs cu variații importante în regimul termic și al precipitațiilor ceea

ce a determinat o evoluție a formațiunilor vegetale și a speciilor faunistice cu modificări de limite și alcătuire.

În cea mai mare parte a holocenului climatul a fost cald dar cu variații în cantitatea de precipitații (când umed, când uscat) ceea ce a condus la înaintarea pădurilor de foioase și a elementelor termofile în zonele joase, inclusiv în zona de studiu.

Arealul studiat se află în zona de stepă și silvostepă.

Zona de stepă, ocupă cea ma mare parte a zonei de studiu, acestea constituie o prelungire spre sud-vest a stepei europene care prezintă o largă desfășurare în estul continentului.

Este condiționată de un climat semiarid (precipitații sub 450 mm iar pierderile de apă prin evapotranspirație depășesc 600 mm cu geruri dar și cu secete frecvente), un substrat reprezentat de molisoluri dezvoltat pe loessuri, depozite loessoide și în mai mică măsură pe depozite nisipo-lutoase, prezența dominantă la adâncimi ce depășesc 1,5 m, a pânzei freatice. Stepa a avut o extensie variabilă în holocen în funcție de oscilațiile aridizării.

Vegetația stepelor era formată din asociații de plante ierboase în cadrul cărora predominau gramineele (colilia, păiușul, pirul crestat, obsiga, bărboasa etc.) la care se adaugă și specii aparținând dicotiledonatelor, iar pe alocuri apar plante specifice (sărăcica, brânca) dezvoltate pe terenuri halomorfe și plante arenicole dezvoltate pe soluri nisipoase (trifoiul și gușa porumbelului), la mentul actual cea mai mare parte din vegetația de stepă a fost înlocuită de terenurle agricole.

Zona de silvostepă, ocupă fâșii foarte restrânse în partea de vest, Cea mai mare parte din suprafața zonei de silvostepă este despădurită și desțelenită și preluată pentru culturi de câmp.

Ca specii arborescente cresc: stejarul pufos, stejarul brumăriu, stejarul pendunculat, ulmul, părul, mărul etc.

Vegetația arbustieră este alcătuită din: păducel, părul ciutei, măceșul, lemnul câinesc, porumbarul, sângerul, drobița, socul și murul.

Vegetația ierboasă, se aseamănă foarte mult cu cea din stepă, astfel aici predomină gramineele.

4.5.2. Fauna

Fauna de stepă și silvostepă este reprezentată de următoarele clase:

mamifere rozătoare precum: șoarecele de câmp, popândăul și iepurele de câmp

păsări prepelița, potârnichea, graurul, ciocârlia, dumbrăveanca, cioara de ccccccccccccccsemănătură, porumbelul, prigoria, vrabia, iar în ultimul timp și-a nnnnnnnnnnnn făcut apariția dinspre sud guguștiucul.

Insecte lăcustele, cosașii, greierii.

Foto 2 – Stepă naturală ușor degradată
Fotograf: Antonia Șerban

Figura nr. 13 – Harta vegetației
Sursa datelor: Corine Landcover 2006
1973-1979, Atlasul Republicii Socialiste România

4.6. Elemente de pedologie

Clasa Cernisoluri, ocupă cea mai mare parte a zonei de studiu și anume 91,4%, ca tip în zona de studiu fac parte cernoziomurile care se împart la rândul lor în subtipuri, acestea sunt: cernoziom dezvoltat pe dune, cernoziom freatic-umed, cernoziom gleizat, cernoziom semicarbonatic, freatic-umed și cernoziom tipic.

Denumirea de cernoziom este de origine rusă și înseamnă „pământ negru" (ceornâi = negru, zemlea = pământ), fiind folosit ca termen științific pentru prima dată de Lomonosov în 1773. Tipul de cernoziom se definește prin prezența orizontului Am cu crome < 2 la materialul în stare umedă, a orizontului de tranziție AC cu crome și valori < 3,5, cel puțin în jumătatea superioară, atât la suprafața, cât și în interiorul agregatelor structurale.

Condiții naturale de formare. Condițiile climatice specifice cernoziomurilor prezintă:

temperaturi medii anuale de 9,5-11,5°C,

precipitații de 400-500 mm,

indice de ariditate de 20-24

evapo-transpirație de peste 700 mm, regim hidric nepercolativ

Vegetația naturală sub care nu format este reprezentată printr-un covor .ierbos bine dezvoltat (de lancață), care lasă o mare cantitate de resturi organice în sol și la suprafața acestuia. In prezent majoritatea solurilor sunt luate în cultură, vegetația rurală menținandu-se «mmai pe suprafețele ocupate cu pășuni și fânețe. Materialul parental este reprezentat prin loess, material loessoid, luturi și mai rar, prin nisipuri, argile, marne și depozite aluvo-proluviale. Apa freatică se găsește la adâncimi mari (10-20 m) și nu influențează procesele de pedogeneză. Mai rar se întâlnește Ia adâncimi mici. când se formează cernoziomurile freatic umede.

Procese pedogenetice. Cantitatea ridicată de resturi organice răspândită pe o adâncime mare (provenită din sistemul radicular ierbos bine ramificat) și descompunerea predominant anaerobă duce la acumularea unei cantități mari de humus, care se saturează cu ionii de calciu prezenți pe întregul profil. Cernoziomurile sunt cele mai bogate soluri in humus și de cea mai bună calitate (mult calciu). Astfel, în orizontul Am se formează și se acumulează un plus de argilă față de orizonturile inferioare, dar cernoziomurile rămân nediferențiate textural pe profil. Spălarea sărurilor solubile este mai accentuată, carbonații de calciu evidențiindu-se la baza orizontului Am.

Alcătuirea profilului..

Orizontul Am are 40-60 cm grosime, culoare negricioasă, cu crome < 2 la materialul în stare umedă; textura lutoasă, luto-nisipoasă, mai rar hito-argiloasă; structură de agregate glomerurale bine dezvoltate; activitate biologică intensă; trecere treptată.

Orizontul AC: de 25-35 cm grosime; culoare puțin mai deschisă decât la orizontul Am (brună-cenușie), dar cu crome și valori < 3,5 la materialul în stare umedă; textură luto-nisipoasă sau lutoasă; structură glomerulară ușor friabilă; efervescență moderată; trecere treptată.

Orizontul C: reprezintă materialul parental, cu acumulări frecvente de carbonați eluvionați din orizonturile superioare; culoare gălbuie; frecvente pete șiconcrețiuni de carbonat de calciu; efervescență puternică. Pe întregul profil se întâlnesc frecvente neoformații biologice (crotovine, cervotocine, coprolite, cornevine).

Proprietăți. Având o textură mijlocie și fiind bine structurate, cernoziomurile se lucrează ușor. Au un regim aerohidric favorabil, sunt bine aprovizionate cu humus (peste 4%), reacția este slab alcalină (pH 7,2-8), iar gradul saturație în baze este de 90 95%. Sunt soluri bine și foarte bine aprovizionate cu elemente nutritive, dispunând de cea mai ridicată fertilitate naturală (tab. 10,2).

Fertilitate și folosință. Cernoziomurile sunt solurile cu cele mai bune însușiri fizice, hidrofizice și chimice; de aceea, au cel mai ridicat potențial agroproductiv. Fund situate, totuși, într-o zonă cu precipitații scăzute și inegal repartizate (vara cad cele mai puține), necesită, în primul rând, amenajări pentru irigare. Cele mai mari sisteme de irigații se întâlnesc în zona cernoziomurilor. Pentru păstrarea umidității în sol, ele reclamă executarea lucrărilor agricole la timp și de bună calitate. Răspund foarte bine și la fertilizarea organo-minerală. Cernoziomurile se pretează bine pentru toate plantele; fiind situate însă în prima zonă bună cerealieră, se recomandă să fie cultivate, în primul rând: cu grâu, orz, porumb, soia, sfecla pentru zahăr, floarea-soarelui, cartof, fasole, mazăre etc. Rezultate foarte bune se obțin și la viță de vie și pomii fructiferi, însă ponderea acestora este mai redusă în zona cernoziomurilor.

Alte clase de soluri, unele sunt soluri cu grad mare de umiditate cum ar hidrisolurile (gleiosolurle( ar altele cu conținut mare de săruri cum ar fi salsodisolurile (solonceacuri)

Figura nr. 14 – Harta pedologică
Sursa datelor: 1978, Harta solurilor, ediție ICPA

PARTEA A II-A – POTEBȚIALUL SOCIO-UMAN

Capitolul 5 – Elemente de demografie

5.1. Evoluția numerică a populației

Populația orașului Pogoanele a evoluat sub incidența transformărilor economico-sociale petrecute pe multiple planuri cum ar fi:

industrializarea socialistă

cooperativizarea agriculturii

procesul de dezvoltare urbană

modernizarea satelor din împrejurimi, conjugate de acțiunile de lărgire a orizontului de cultură al oamenilor.

Cel puțin în perioada 1912-1966, populația a crescut în continuu de la 6677 de locuitori până 9888, însă cea mai importnată creștere s-a înregistrat în perioada 1967-1970, fiind realizată în bună măsură, pe seama sporului natural. După această perioadă se remarcă o încetinire , o tendință de stabilizare ritmului de creștere, ca urmare a scăderii nataltății și a mișcării migratorii interjudețene.

După anul 1977 orașul Pogoanele intră într-un proces de declin demografic, care se explică pe de o parte prin scăderea brută a natalității după 1990, consencință a anulării decretului din 1967 care interzicea avortul, și pe de altă parte prin liberalizarea dreptului de a emigra.

Figura nr. 15 – Evoluția numerică a populației în perioada 1912-2011
Sursa datelor: Recensământul Românei

5.2. Mșcarea naturală a populației

5.2.1. Natalitatea

Născut-viu – este un produs al concepției, expulzat sau extras complet din corpul mamei, independent de durata sarcinii și care, după această separare, prezintă un semn de viață
(respirație, activitate cardiacă, pulsații ale cordonului ombilical sau contracții musculare dependente de voință).  

Pe perioada analizată, și anume 1990-2013, prezintă variații destul de mari de la un an la altul însă tendința este de scădere continuă, acest fapt se datorează nivelului educației și a gândirii oamenilor, dar și economia influențează destul de mult, astfel cele mai multe nașteri au fost în anul 1993 și cele mai puține chiar în anul 2013 iar în viitor tendința pare ar fi de scădere bruscă, deoarece în prezent nivelul educației s-a schimbat mult, adică oamenii sunt înștiințați mai bine dă măsurile medicale, cum ar fi cele contraceptive dar în același timp este datorat și poziției în societate a femeii precum și la jobul la care lucrează și astfel își dedică mai puțin timp creșterii copilului pe care îl au.

Figura nr. 16 – Dinamica numărului de născuți vii în perioada 1990-2013
Sursa datelor: Institutul Națonal de Statistică

5.2.2. Mortalitatea

5.2.2.1. Numărul de persoane decedate

Decedat – persoana careia i-au incetat definitiv functiile vitale dupa trecerea unui timp oarecare de la nastere.

Din nefericire în perioada analizată numărul persoanelor decedate a depășit numărul de nașteri, de aici rezultă că în majoritatea cazurilor sporul natural este negativ. Astfel dinamica acestui indice este foarte variată de la an la altul și greu se poate stabili o tendință, cele mai multe cazuri s-au înregistrat în anul 1996 cu 151 cazuri, deoarece până în acel an existau foarte multe persoane în vârstă.

5.2.2.2. Mortalitatea infantilă

Născut mort – produs al conceptiei, expulzat sau extras complet din corpul mamei,dupa o perioada a sarcinii de cel putin 28 saptamani si care nu manifesta nici un semn de viata.

Din fericire în perioada analizată, 1990-2010, în orașul Pogoanele au fost doar 13 cazuri în acești 20 de ani, în fiecare an a fost câte un caz din datele oficiale excepții făcând anul 1993 unde au existat 3 cazuri și au mai fost 2 cazuri în anii 1998 repectiv în 2009.

Acest număr mic de cazuri redă faptul că maternitățile au condiții sanitare bune dar la rândul lor femeile sunt sănătoase și apte pentru a duce o sarcină până la capăt.

5.2.3. Sporul natural

Sporul natural este un indice care exprimă diferența dintre natalitate și mortalitate, acesta se exprimă în promile (‰).

Pe perioada analizată, 1990-2012, sporul natural are de cele mai multe ori valori negative chiar dacă oscilațiile de la un la altul sunt însemnate. Există totuși ani în care sporul natural a avut valori ușor pozitive în anii următori: 1993, 1995, 1999, 2000; în aceste perioade valorile sporului natural erau cuprinse între 0,90‰ și 2,35‰, iar numărul de nașteri a avut un număr foarte mare

Au existat ani când sporul natural a fost ușor negativ cum ar fi unii ani dn perioada 1990-1995, unde tot aici au existat valor ușor pozitive de aici reiese faptul că aceasta perioada a avut un echilibru între numărul persoanelor născute și cele decedate. Până în anul 2000 sporul natural avea în cea mai mare parte tot valori negative, dar a crescut în mod considerabil, apoi urmează o peroada în care acest indice are valori foarte mici, oscilând în jurul valorii de 5‰, iar din 2005 tendița de scădere se accentuează din ce în ce mai mult.

Din această analiză reiese faptul că tendința populației este de îmbătrânre medie pe fond de exod rural moderat mai ales după anul 1970.

5.3. Mobiltatea populației

5.3.1. Stabiliri de reședință în localitate – persoane sosite într-o altă localitate decat cea de domiciliu, care la data de 1 I sau 1 VII aveau înscrisă în actul de identitate și in fișele de evidență a populației mențiunea de stabilire a reședinței.

Chiar daca acest indice variază destul de mult de la un la altul, tendința este de creștere, cele mai semnificate fluctuații sunt în perioada 1993-1997, atunci când în anul 1993 acest indice a avut valorile cele mai mici, după care a avut o creștere bruscă până în anul 1996 urmată de o scădere bruscă în anul 1997, al doilea val asemănător este în perioada 2004-2007, unde în anul 2007 a atins valoarea maximă din întreaga perioadă analizată. Aceste fluctuații se datorează profilului economic, în special cel bazat pe agricultură, în anii în care activitatea agricolă a fost una intensă și când productivitatea se menținea la cote mari atrăgea ca forță de muncă persoane din localitățile învecinate.

5.3.1.1. Numărul de persoane stabilite, incluzând și migrația externă

Numarul total al stabilirilor cu domiciliul se referă la persoanele care au sosit în localitate, inclusiv cele sosite din străinatate (fenomen al mișcării migratorii externe).

De aici se disting teri perioade caracteristice, astfel în intervalul 1990-1994 au sosit cele mai puține persoane (sub 60), apoi până în anul 2000 a urmat un val de creștere, astfel au sosit între 110-160 de persoane, după care în anul 2009 acest val de creștere s-a mai diminuat ajungând în 2009 la sub 100 de persoane.

5.3.2. Plecarile cu resedinta din localitate – persoane plecate cu reședința intr-o altă localitate decât cea de domiciliu, care la data de 1 I sau 1 VII aveau înscrisă în actul de identitate și în fișele de evidență a populației mențiunea de stabilirea a reședinței.

În perioada analizată variațile acestui paremetru au fost relativ mici însă tendința este de scădere în continuă mai ales în perioada 1990-2002, deoerece dupa revolutie dinamica migratiei a variat foarte mult, după care până în anul 2007, tendința de scădere a fost mult mai lentă după care în ultimii ani urmează o creștere ușoară, deoarece există persoane care se întorc la locul de domiciliu.

5.3.2.1. Numărul de plecări incluzând și migrația externă

Plecări cu reședința din localitate – persoane plecate cu reședința într-o altă localitate decât cea de domiciliu, care la data de 1 I sau 1 VII aveau înscrisă în actul de identitate și în fișele de evidență a populației mențiunea de stabilirea a reședinței.

În perioada analizată variațile acestui paremetru au fost relativ mici însă tendința este de scădere în continuă mai ales în perioada 1990-2002, deoerece dupa revolutie dinamica migratiei a variat foarte mult, după care până în anul 2007, tendința de scădere a fost mult mai lentă după care în ultimii ani urmează o creștere ușoară, deoarece există persoane care se întorc la locul de domiciliu.

5.3.3. Sporul migratoriu

Ca și sporul natural acesta se măsoară tot în promile (‰), el este un indice ce arată diferența dintre numărul de sosiri cu numărul de plecări.

Perioada de analiză începe tot cu anul 1990, aici sporul natural are valorile cele mai mici atingând practic un record, valoarea acestuia ajunge la -89,54‰, datorită numărului de plecări foarte mari, acestea se datorează mai ales căderii regimului comunist, fapt ce a dus la modifcarea legislației, inclusiv de a avea acces mai ușor în afara țării.

După această perioadă acest indice a început să evolueze ușor chiar dacă valorile erau negatve, apoi urmează o perioadă, aceasta ținând până în anul 2000, unde acest indice avea valori pozitive, motivul principal fiind prosperitatea activtăților agricole fapt ce a atras forța de muncă mai ales din regiunile rurale foarte apropiate, apoi în perioada umrătoare valorile acestui indice este oarecum în echilibru, fie valorile sunt ușor negative sau ușor pozitive, însă predomină cele negative, cauza este asemănătoare, cu cât producția agricolă are randament mai mare cu atât forța de muncă este mai mare, cu atât variază și sporul migratoriu.

5.4. Nupțialitatea și divorțialitatea

Casatorie – uniunea intre un barbat si o femeie incheiata in concordanta cu legile tarii, in scopul constituirii unei familii, si din care rezulta drepturi si obligatii intre cei doi soti, precum si ale acestora fata de copii.

Divorț – desfacerea unei căsătorii încheiate legal, printr-o hotărâre definitivă a organelor judecătorești, a ofițerului de stare civilă sau a unui notar public.

Indiferent de perioada analizată numărul căsătoriilor depășește cu mult numărul divorțurilor, de aici reiese faptul că în ciuda situației economice precare, familile totuși trăiesc destul de armonios, totuși la în anii ′90 numărul era mult mai mare deoarece și nivelul educației era diferit, astfel cele mai multe cazuri se înregistrează în anul 1992, în mod surprinzător au existat 2 cazuri de dvorțuri, din 1990 până în 1993, în acest caz căderea regimului comunist a schimbat legislația și din acest punct de vedere favorizând numărul căsătoriilor.

Urmează apoi o perioadă în care acest indice scade, dar începe să crească numărul de divorțuri, cea ce rezultă că neînțelegerile în familie încep să persiste, însă cu toate acestea numărul este cu mult mai mic față de numărul căsătoriiilor, această peroadă ține până în 2003 după care urmează o perioadă în care numărul căsătoriilor începe să crească, deoarece sosesc se întorc multe persoane din străinătate , având o situație economică bună au loc mai multe nunți. Instalarea crizei economice defavorizează numărul de cazuri pentru ambii parametrii, deoarece pregătirea unei nunți înseamnă costuri foarte mari iar pe cealaltă parte pregătirea formaltăților pentru dvorț sunt deasemenea foarte costisitoare, de aici reiese faptul că multe cupluri trăiesc în concubnaj iar pe cealaltă extremă există cupluri despărțite deși în mod oficial sunt căsătorite.

5.5. Structura populației

5.5.1. Structura pe grupe de vârstă și sex

Structura populației pe grupă de vârstă și sexe de la o perioadă la alta se fac mai multe schimbări și asta se datorează mai multor cauze cum ar fi sporul natural, sporul migratoriu, dar și de gradul de îmbătrânire și de întinerire. Acest parametru se reprezintă prin piramida populației, care prin forma sa redă într-o anumită manieră, ponderea persoanelor cu grupele de vârstă caracteristică, dar în funcție de concavitatea sau convexitatea flancurilor piramidei, redă în primul rând sporul migratoriu.

Astfel la nivelul orașului Pogoanele s-a facut o analiză din anul 1995 până în anul 2011 și s-a constatat faptul că forma acesteia s-a modificat la fiecare 5 ani destul de mult mai ales în partea mediană.

Prima piramidă este relizată pentru anul 1995, atât partea superioară cât și partea superioară sunt bombate, de aici reiese faptul că atât natalitatea cât și mortalitatea sunt în echilibru, însă partea mediană are flancurile concave, de aici rezultă că cele mai multe migrații sunt specifice acestor grupe de vârstă, înaitând spre anii următorii flancurile concave se deplasează către partea superioară a piramidei, de aici rezultă faptul că acele persoane care au plecat în tinerețe continuă să rămână stabiliți în afara locului de origine. S-a mai constat faptul că în partea superioară a piramidei indiferent de perioadă predomină populația femenină de aici rezultă că acestea au spernața de viață mai mare decât barbații.

Bărbații sunt dezavantajați din acest punct de vedere deoarece sunt supuși mai multor vicii cum ar fi băuturile alcoolice și tutunul, dar și locul de munncă cere mai multe riscuri, pe când populația feminină mai ales cea vârstnică se ocupă cu treburile casnice, dar în anul 2011 grupa de vîrstă ce depășește 85 de ani este predominantă de populația masculină, de aici reiese faptul că mortalitatea feminină este mai mare decât cea masculină.

Deasemenea ultima piramidă, cea relizată pentru anul 2011, se observă că baza are flancurile cele mai mici comparând cu ceilalți ani, dar se măresc din ce în ce mai mult către partea mediană urmând o scădere către partea superioară, de aici reiesă că atât natalitatea și mortalitatea au valori mici, dar în schimb sporul migratoriu este pozitiv mai ales grupa de vârstă cuprinsă între 40-44, predominant bărbați deoarece sunt implicați în activitățile agricole, cei mai mulți dintre aceștia provin din satele învecinate care ulterior și-au stabilit domiciliul în zona urbană.

Figura nr. 28 – Structura populției pe grupe de vârstă și sexe în anul 2000

Sursa datelor: Institul Națonal de Statistică

5.5.2. Structura etnică și confesională

Strunctura etnică nu este una variată, populația majoritară este cea română care ocupă 92% din populație, urmați apoi de romi care ocupă în mod oficial 3% din populație, însă neoficial ponderea acestora este mult mai mare deoarece cei mai mulți nu au acte de rezideță, restul de 5% nu sunt informații indisponibile sau nu se cunoaște etnia, probabil aici în majoritatea cazurilor intră romii care nu au acte de ședere în acest spațiu dar se pot număra și persoane străine care încă nu s-au stabilit cu domiciliul aici.

Deasemena și la structura confesională există o mare omogenitatea, majoritatea populației este de origine ortodoxă, ocupând 95%, restul de 5% este reprezentată de alte religii necunoscute, cei mai mulți dintre cei care au alte religii în afară de cea ortodoxă sunt romii sau pot exista și persoane atee.

5.5.2. Structura populaței la nivel de educație

Aproximativ 14% din populația orașului este înscrisă în diverse forme de învățământ, astfel peste 1000 de persoane sunt în ciclul preuniverstar, astfel există un echilibru între elevii însriși în ciclul primar, gimnazial și cel liceal, o pondere destul de ridicată o reprezintă copii înscriși la grădință, cea ce rezultă că nivelul de educație este ridicat cel puțin pentru pesoanele în vârstă de până la 18 ani.

Capitolul 6 – Așezările umane

6.1. Evoluția administrativ-teritorială

′′De la înființare, satul și apoi comuna Pogoanele a făcut parte din plasa Câmpu, din 1892 reședința acesteia fiind chiar la Pogoanele. În 1952 a devenit raion, cu același nume, desființându-se începând cu anul 1961.

Până în anul 1855, a fost în subordinea Sfatului satului Țuguiatu (Caragele), administrația plasei având în subordine 22 comune proaspăt înființate – Albești, Brădeanu, Căldărăști, Caragele, Cilibia, Cioranca, Cochirleanca, Costești, Cotul-Cioarei, Găvănești, Gherăseni, Largu, Luciu, Macsenu, Meteleu, Padina, Săgeata, Scurtești, Smeeni, Tăbărăști, Țintești și Țuguiatu-Pământeni, în total fiind 45 sate, 4102 case, 3901 familii și 42 biserici.

În 1831, plasa Câmpului avea 22 de sate – Gomoești de Sus și de Jos, Cremenea, Rotunda, Smeeni, Moisica, Cacaleți (Albești), Caragele, Luciu, Căldărăști, Padina, Largu, Maxenu, Țintești, Haimanalele, Săgeata, Ci¬libia, Movila Oii, dar și cele trecute în 1864 la județul Brăila – Jugureanu, Strâmbu, Făurei și Moșeasca.

În 1892, plasa Câmpului avea în subordine comunele Albești, Brădeanu, Căldărăști, Caragele, Cilibia, Cotu Ciorii, Largu, Luciu, Meteleu, Padina, Pogoanele, Smeeni. Prin de¬cizia nr. 14.376 din 26 septembrie 1932, ca urmare a modificării unor dispoziții din legea privind organizarea administra¬ției locale și prin încheierea Comisiei interimare județene nr. 685/24 septembrie 1932, s-a procedat la o nouă regrupare a comunelor rurale, fără nici o modificare în privința comunelor Căldărăști și Pogoanele, acest lucru întâmplându-se și în 1933. Și după delimitarea comunelor rurale din februarie 1942, aprobată prin decizia Ministerului Afacerilor Interne nr. 48.562 din 17 martie 1942, cele două comune continuă să existe, cu mențiunea că plasa Pogoanele avea acum 14 comune, în plus comunele C.A. Rosetti și Udați. În 1947, pe lângă comunele menționate, plasa Po¬goanele mai avea în subordine și comunele Arcanu, Bâlteni, Mitropolia, Movila Oii și Smârdanu, în total 19 comune. A revenit la 14 comune în 1949 (au trecut la raionul Buzău comunele Bâlteni, Cotu Ciorii, Movila Oii și Padina).

Cele două comune, Căldărăști și Pogoanele, au făcut parte, până în anul 1952, din regiunea Buzău și apoi din regiunea Ploiești, raionul Pogoanele, din 1961 au trecut la raionul Buzău, până în martie 1968 când s-a constituit județul Buzău. Restul comunelor au fost împărțite între raioanele Mizil și Buzău. După anul 1989, comuna Pogoanele a devenit oraș iar localitatea Căldărăști a trecut în subordinea administrativă a acestuia.′′

6.2. Funcțiile orașului și zonele funcționale

Zona centrală – ocupă un suprafață foarte redusă, aici sunt cele mai importante insitutii cum ar fi de exemplu Primăria dar și mici unități comerciale cum ar fi minimarketurile și supermarketurilor.

Zona rezidențială – ocupă cea mai mare parte intravilanului, în această categorie intră și zona centrală, poziția în cadrul orașului a zonelor rezidențiale precum și fizionomia și tipul de clădiri trădează adesea structura socială a populației urbane. Cei săraci ocupă, de regulă, spații distincte situate la periferia orașului, unde nu li se contestă dreptul asupra terenului. Aici amenajează în pripă din materiale refolosibile spații de locuit aglomerate, lipsite de canalizare, apă și energie, predomină tipul de locuință individual compus din case construite din materiale ieftine și fără extensiune pe verticală.

Funcția rezidențială presupune de asemenea si legătură între locuinte, dotări tehnico-edilitare si social-culturale într-un scop unic, acela al satisfacerii preferintelor si aspiratiilor membrilor comunitatilor. În perioada de după 1990 funcția rezidențială se amplifică prin construcția de locuințe individuale realizate din fonduri private – unt terminate totodată blocurile începute anterior lui 1989, sunt construite noi blocuri prin A.N.L. Totodată a avut loc un amplu proces de modernizare a infrastructurii care deservește fondul locativ al urbei (îndeosebi alimentare cu apă și canalizare) dar care este imperios necesar să continue pentru a duce locuirea la standardele de civilizație actuale.

Zona rezidențială se împarte în 2 tipuri:

Zona urbană propriu-zisă, unde clădirile au o dispunere limeră ramificată, între care alternează căile de comunicație cu terenurile agricole din intravilan, marea majoritate a clădirilor sunt individuale, foarte puține dintre acestea fiind locuințe cu mai multe nivele (blocurile din zona centrală construite în timpul regimului comunist).

Aici sunt construite 2.666 locuințe, cu o suprafață locuibilă de circa 89.091 mp, dintre care în proprietate publică 29 de locuințe și din fonduri private 2.637. oraș se disting câteva zone de locuințe, cu caracteristici diferite:

– zona de locuințe colective cu P+4 nivele, construite în zona centrală, cu structură durabilă;

– zona mixtă cu locuințe colective P+4 nivele cu dotări la parter (dispensar uman, magazine, farmacie), amplasate tot în zona centrală;

– zona mixtă de locuințe individuale P – P+1+M, situate către periferie;

– zona de locuințe individuale P – P+1+M, pe terenuri proprietate privată, în care curțile pentru construcții se îmbină cu livezi și vii.

Zona rezidențială periurbană, mai precis în localitatea Călădărești, aic clădirile au o structură mult mai compactă. Aici sunt cuprinse următoarele zone:

– zona mixtă de locuințe individuale P – P+1+M

– zona de locuințe individuale P – P+1+M.

Zona agricolă, se împarte și ea în alte două tipuri:

Zona agricoă internă, mai precis este cea caracterizată intravilanului, aceste terenuri sunt utilizate pentru diverse culturi: cereale, legumicultură, pomicultură, viticultură sau pot exista spații cu pășuni și fânețe pentru creșterea animalelor.

Zona agricolă externă, ocupă absolut cea mai mare parte din suprafața untății administrative, practic este zona agricolă din extravilan, predomină culturile cerealeliere dar pot exista și suprafețe viticole.

Zona spațiilor verzi, este cea mai puțin concentrată și dezvoltată zonă funcțională, fiind reprezentată de parcuri și scuaruri situate în interiorul orașului. Acestea au o importanță din ce în ce mai mare, astfel încât spațiile verzi ocupă suprafețe foarte de doar 2 ha, în cazul orașului, revenind în medie fiecărui locuitor aproximativ 2,5 mp. Cu aceste valori, Pogoanele se încadrează sub limitele normativului ce prevede 20-26 mp/loc. Orașul dispune deasemenea de un teren de sport modernizat. În zona centrală au fost ridicate monumente în memoria eroilor din primul război mondial.

Totuși în extravilan spațiul verde este reprezentat de suprafețele forestiere din partea de est, cum ar fi: Pădurea Călțuna, Pădurea Nicoleasa, Pădurea Văleanca.

Zona agro-industrială, Siloz-Pogoanele, este așezată în partea de sud, în zona perifercă, aceasta este bine amplastă deoarece vântul predominat bate din nord și nord-vest și prin urmare aceasta nu poluează orașul.

Capitolul 7 – Infrastructura de utilități tehnico edilitare și de transport

7.1. Alimentarea cu apă

Sistemul de alimentare cu apă este administrat de Serviciul Public. Resursa de apă a orașului provine din acviferul de adâncime, procedeul de tratare fiind clorinarea. Alimentarea cu apă se face în prezent din 3 foraje. Calitatea apei potabile distribuite prin sistem public de aprovizionare în localitățile urbane din județul Buzău a fost monitorizată de direcția de Sănătate Publică prin controale igienico sanitare, prelevare de probe, analize fizico-chimice și bacteriologice, elaborarea de planuri de conformare, avizarea programelor de conformare ale distribuitorilor de apă potabilă. Indice de nepotabilitate în localitățile urbane din județul. Buzău a fost de 9,07%. Unul dintre factorii care au influențat depășirea acestui procent a fost instalația centrală a orașului Pogoanele (care are ca parametru necorespunzător fierul). Orașul dispune de o rețea de aducțiune a apei de 14 km ce deservește parțial locuitorii acestuia. La rețeaua de alimentare cu apă potabilă sunt racordate 323 locuințe (case) și 170 apartamente. Întreg debitul de apă distribuit este contorizat, la fiecare consumator în parte, printr-o rețea veche, contruită în perioada 1974 – 1976, care necesită investiții majore.

În loc ca lungimea rețelei de dstribuire a apei potabile să se dezvolte, dimpotrivă, cel puțin la începutul anilor ′90, rețeaua avea cca. 15 km lungime, chiar dacă aceasta a avut de sufert până la urmă problema s-a remediat,astfel rețeaua s-a menținut în perioada 1997-2008,în ultmii ani se îmbunătățise, dar în anul 2009, rețeaua de distribuție a suferit enorm, atunci avea numai 8,9 km, însă problema s-a remediat parțial, cel puțin la nivelul anului 2013 existau doar 10,3 km.

Foto 10 – Intrarea principală a stației de tratare
Fotograf: Antonia Șerban

7.2. Rețeaua de canalizare și epurarea apelor uzate

Rețeaua de canalizare este de numai 7 km deservind în special zona centrală, unde sunt construite blocuri de locuințe și principalele instituții ale administrației publice locale. Canalizarea orașului se compune din canal principal, cu un diametru de 500mm, cu o lungime de 1250m, stație de pompare tip cheson intermediară și conductă de refulare cu o lungime de 2000m. Localitatea Căldărăști nu dispune de rețele de canalizare. Stația de pompare a apelor uzate și pluviale necesită investiții atât la imobilul construcție cât și la nivelul dotărilor, în prezent funcționând la o capacitate redusă. La rețeaua publică de canalizare sunt racordate 224 apartamente și 18 case. Stația de epurare a fost dată în funcțiune în anul 1984, avand treapta mecanica si biologică9 si asigurând si clorinare. Treapta mecanică asigură epurarea unui debit de 21,4 l/s. In orașul Pogoanele nu sunt agenți economici mari poluatori și nu există un laborator propriu de monitorizare. Ca atare, nu există date privind depășiri ale indicatorilor. În cazul extinderii rețelei de canalizare, stația de epurare va fi subdimensionată.

7.3. Alimentarea cu energie electrică

Se face de la sistemul național energetic prin stația de transformare de 110-220 kv amplasată în orașul Pogoanele. Posturile de transformare sunt de tip aerian, la marginea localității și de tip cabine de zid în centru localității. Rețelele electrice de distribuție sunt de tensiune medie și joasă, executate atât aerian cât și din cabluri subterane, fiind în stare bună. Lungimea rețelei de energie electrică este de 86,5 km, iar lungimea rețelei de iluminat public este de 48 km.

7.4. Alimentarea cu energie termică

Energia termică distribuită (Gcal) reprezintă energia termică distribuită prin cumparare de la centralele electrice de termoficare și centralele termice din zonă, precum și energia termică distribuită de microcentralele termice de bloc sau cvartal, aparținând unităților administrației locale. La acest capitol orașul nu stă prea bine, astfel în anii ′90, atunci când prețul gigacaloriei era scăzut, orașul era alimentat în anul 1993 cu peste 2000 de gicacalorii, însă de la an la an a început să crească prețul gigacaloriei care favorizat scăderea producției de energie termică, dar în același timp populația și-a găsit și alte surse de alimentare alternative. Cel puțin la nivelul anului 2013, orașul a fost alimentat cu 240 de gigacalorii, de 10 ori mai puțin față de anul 1990.

7.5. Rețea de distribuție a gazului

Orașul Pogoanele nu este încă alimentat la rețeua de gaze naturale, dar demersurile au fost întreprinse, organizându-se licitația pentru realizarea rețelei de distribuție gaze naturale în orașul Pogoanele și satul Căldărăști. Pentru gospodăriile populației încălzirea se realizează preponderent cu sobe, atât la locuințele individuale cât și la cele colective. Liceul Teoretic Pogoanele este singurul loc în care se furnizează căldură în sistem centralizat – prin centrala termică care folosește ca și combustibil motorina, centrală modernizată din fondurile locale.

7.6. Infrastructura de transport

Orașul Pogoanele dispune de o rețea de 13 km drum național, 13 km drum județean și 17 km de drum comunal. În perioada 2003 – 2004, localitatea a beneficiat de un program al Consiliului județean Buzău, prin care s-au efectuat tratamente bituminoase și covoare asfaltice pe drumurile din oraș. Rețeaua de străzi a orașului are o lungime de 51,9 km, dintre care numai 13 km asfaltată și 38,9 km balastată. În orașul Pogoanele nu există rețea de transport local.

7.7. Infrastructura de sănătate

Tabel 2 – Categorii de unități sanitare pe forme de proprietate în anul 2013

Sursa datelor: Institul Național de Statistică

Tabel 3 – Structura personalului medical în anul 2013
Sursa datelor: Institul Național de Statistică

Serviciile medicale nu sunt de cea mai bună, atât personalul medical cât și dotările nu sunt foarte bine puse la punct, astfel exstă 4 untăți medicale la prvat, 5 la stat, în acestea se află în total 75 de paturi pentru pacienți, iar aparatura nu îndeplinește standartele europene.

7.8. Serviciul de poștă și telecomunicații

În domeniul poștei și al telecomunicațiilor, se acordă o importanță deosebită telecomunicațiilor, dezvoltarea acestora, fiind necesară pentru alinierea lor la cerințele naționale, cât și cele internaționale. Ca urmare, acest domeniu s-a dezvoltat mult după anul 1992 atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ.

Atât televiziunea prin cablu cât și abonamentele de telefonie fixă și mobilă au avut o dinamică pozitivă, după liberalizarea lor în 1992. Abonamentele de telefonie fixă înregistrează o valoare de 830 abonați iar numărul abonamentelor de televiziune varia în anul 2002 între 1151 în orașul Pogoanele fapt ce se explica în primul rând prin mărimea demografică.

Numărul abonamentelor de radio variază în jurul valorii de 1000, distribuția acestora în funcție de numărul de locuitori fiind asemănătoare cu cea a abonamentelor de televiziune.

În concluzie orașul se confruntă cu probleme acute precum stratificarea socială și lipsa serviciilor, probleme ce afectează calitatea vieții. Dotările tehnico – edilitare dar și infrastructura necesitau o rezolvare înaintea declarării lor ca așezări urbane.

În perioada privatizării, acest oraș a întâmpinat anumite probleme chiar din punct de vedere juridic, rezolvarea acestora fiind extrem de grea. Aceste dificultăți sunt asemănătoare tuturor regiunilor aflate în declin și sunt specifice perioadei de tranziție. Restructurarea industriei afectează mediul social, echipamentele utilizate sunt învechite și nu respectă cerințele tehnologice și ecologice emise la nivel național, infrastructura socială, pentru optimizarea calității vieții, nu poate fi îmbunătățită datorită lipsei de fonduri ale autorităților, toate acestea fiind probleme cu care se confruntă cele două orașe și care coincid cu cele observate în cazul orașelor mici și mijlocii la nivel național. Pentru soluționarea lor este necesară întocmirea unor planuri ce conțin programe complexe social – economice și deasemenea o colaborare între autoritățile locale, oamenii de afaceri din zonă și oamenii din educație.

PARTEA A III-A – ASPECTE ECONOMICE

Capitolul 8 – Fondul funciar

8.1. Dinamica utilizării terenurilor pe baza documentelor cartografice

Pentru analiza acestui parametru s-au folost 2 surse cartogografice, acestea sunt:

Charta meridionale 1864, acum 150 de ani, în 1864 a fost realizată o hartă detaliată despre Țara Românească, titlul hărții este Charta României Meridionale, conține 112 de foi, deseori este numită după autorul ei: harta lui Szathmári. Harta are un loc remarcabil în istoria cartografiei române. Înaintea hărții, autori străini (austrieci și ruși) au realizat hărți topografice despre Țara Românească. Ridicarea topografică austriacă dintre 1855 și 1859 – care a servit ca bază acestei hărți – a fost ultima și cea mai detaliată dintre aceste ridicări străine. Harta susnumită a fost întocmită între realizarea unirii (1859) și obținerea independenței (1878) principatelor române. Această hartă a fost prima hartă topografică – într-o anumită măsură – proprie. În urma acestei ridicări s-a format Institutul Topografic Român.

C

Corine Land Cover 2006

Este o bază de date de utilizare și de acoperire a terenurilor / ce cuprinde majoritatea țărilor din Europa. În 1985 programul Corine a fost inițiat în Uniunea Europeană. Corine înseamnă "Coordonarea informațiilor privind mediul" si a fost un proiect prototip de lucru pe mai multe probleme de mediu diferite. Bazele de date Corine au fost preluate de către AEM. Unul dintre acestea este un inventar al scoarței terestre în 44 de clase organizate ierarhic în trei niveluri și prezentate ca un produs cartografic, la o scară de 1: 100 000.

Primul nivel (5 clase) corespunde principalele categorii ale utilizarii terenurilor (zone artificiale, terenuri agricole, păduri și zone semi-naturale, zonele umede, suprafețe acvatice).

Al doilea nivel (15 clase) acoperă persoanele fizice și fizionomice la un nivel mai ridicat de detaliu (zone urbane, paduri, lacuri, etc)

nivelul 3 este compus din 44 de clase.

CLC a fost elaborat pe baza interpretării vizuale a imaginilor prin satelit (SPOT, TM LANDSAT și MSS). Date auxiliare (fotografii aeriene, harti topografice sau de vegetație, statistici, cunoștințe locale) acestea au fost utilizate pentru a rafina interpretarea și atribuirea teritoriului în categoriile de nomenclatură Corine Land Cover.

Astfel la nivelul orașului Pogoanele suprafețele agricole dominau în secolele trecute, deși acestea aveau ponderea mai redusă, cea ce este de remarcat este faptul că suprafețele forestiere ocupau ponderi mai mari, desemenea și vegetația ierboasă ocupa și ea suprafețe mai mari, însă după o perioadă îndelungată au început defrișările, în scopul extinderii suprafețelor agricole, astfel mai bine zis vegetația existentă de stepă și silvostepă a fost înlocuită în cea mai mare parte de culturile agricole. În mod evident au început să se extindă și suprafețele construite, astfel clădirile s-au extins atât pe orizontală cât și pe verticală.

Figura nr. 43 – Reprezentarea cartografică a dinamicii utilizării terenurilor în perioada 1864 – 2006
Sursa datelor: Charta Meridionale, CLC 2006

8.2. Agricultura

În general, evoluția activităților agricole este influențată de structura spațiului urban și de potențialul agroproductiv al terenului. În privința suprafeței agricole – direct proporțională cu suprafața administrativă a orașului.

Tipurile de activități agricole sunt strâns legate de structura terenurilor agricole. Condițiile de relief și condițiile pedoclimatice, fiind suportul desfășurării unor activități agricole precum cultura cerealelor, plantelor tehnice, legumelor etc. Terenurile arabile dețin ponderi importante (74% din suprafața totală). În acestcaz terenurile arabile sunt ocupate de culturile de cereale la care se adaugă plantele tehnice (floarea-soarelui și sfecla de zahăr) și culturile de legume.

Principala ramură a agriculturii este cultura plantelor. Se cultivă pe suprafețe întinse cereale – grâu, porumb, orz, ovăz, mei și floarea-soarelui. Suprafețe mici sunt cultivate cu sfeclă de zahăr, leguminoase pentru boabe – mazăre, fasole, boabe, soia și tutun. Au dispărut însă din cultură cânepa și suprafețele cultivate cu vie nobilă. După 2004 au început să fie cultivate suprafețe întinse cu plante pentru semințe și plante medicinale.

Urbanizarea accelerată sprijinită pe o industrializare excesivă, a implicat și alte spații rurale din jurul orașului, spații devenite suburbane funcțional și/sau administrativ. Acest fapt s-a tradus în modificări în modul de utilizare al terenurilor din preajma orașului, atât în scopuri non – agricole (ridicarea de unități, platforme industriale, a unor unități de servicii), cât și agricole (întărirea specificului preorășenesc al agriculturii practicate).

Creșterea animalelor, se practică pentru a se asigura aprovizionarea cu produse alimentare a populației, dezvoltarea cea mai mare având-o avicultura. Aceasta se realizează la nivel individual.

Figura nr. 44 – Distribuția suprafețelor agricole
Sursa datelor: D.J.S. Buzău

8.2.1. Premisele dezvoltării agriculturii

Modernizarea sectorului agricol si diversificarea activităților agricole altele decât agricultura, prin valorificarea resurselor ambientale, naturale (patrimoniu piscicol, silvic, biodiversitatea, etc.), a patrimoniului cultural (tradiții si experiențe profesionale acumulate), prin dezvoltarea capitalului social si crearea de noi specializări.

8.2.2. Mutațiile in structura agricolă in perioada de tranziție

Cultura plantelor este completată de cultura pepenilor, tradițională în această zonă a județului si care a ocupat din an în an suprafețe mari. Se cultivă, dar pe suprafețe mai restrânse si plante furajere, în special lucerna. Cultura legumelor a început să dețină si ea suprafețe arabile în creștere, desi se practică la nivel de gospodării.

Cele 189 ha de vie sunt în proprietate particulară si sunt reprezentate de soiurile hibride.

Producția de vin obținută este destinată exclusiv consumului din cadrul gospodăriilor. Cresterea animalelor s-a dezvoltat ca urmare a producțiilor bune de cereale, înregistrate anual. Totusi, majoritatea animalelor sunt crescute în gospodăriile private, obiectivele zootehnice existente la nivelul localității până în 1990 fiind scoase din uz.

8.3. Fondul locativ

Numărul locuințelor este mai mic decât cererea populației, iar calitatea multora dintre acestea este precara, avându-se în vedere standardele de civilizație urbană.. În Pogoanele nu există asemenea ANL și nici planuri, la nivelul instituțiilor publice, în vederea extinderii numărului de locuințe din oraș.

Majoritatea locuințelor au fost ridicate în perioada socialistă atunci când industrializarea forțată a celor două așezări a fost urmată de nevoia de creștere a fondului de locuințe dar și a dotărilor sociale. Numărul locuințelor a crescut și după anul 1992, creșterea fiind însă destul de mică, doar 4%.

Fondul locativ întâmpina însă o problemă ce constă în abandonarea, și ulterior devastarea construcțiilor nelocuite datorită migrării proprietarilor în străinătate pentru muncă.

Chiar dacă poartă denumirea de oraș, 75% din gospodării sunt individuale, datorită așezării geografice, într-o zonă de câmpie, majoritatea locuitorilor deținând terenuri arabile.

Degradarea orașului este foarte evidentă, datorită faptului că principalele mijloace de deplasare ale localnicilor sunt învechite (animalele fiind folosite atât pentru muncile câmpului cât și pentru deplasare sau transportul produselor agricole).

Figura nr. 45 – Evoluția numărului de locuințe în perioada 1992 – 2008
Sursa datelor: D.J.S. Buzău

Capitolul 9 – Industria

9.1. Industria factor motor în dinamica orașului pogoanele

Activitățile industriale reprezintă cel mai important element și cel mai activ în viața unui centru urban. Tocmai procesul de industrializare forțată din perioada socialistă a dus la dinamizarea vieții economice și sociale a localitățiii rurale Pogoanele, care ulterior a fost investit cu statut de oraș, acest lucru conducând la accentuarea relațiilor dintre oraș și zonele înconjurătoare.

În perioada socialistă, datorită politicii economiei centralizate, industria a devenit ramura cea mai importantă, astfel încât aceasta a avut un rol important în transformarea economiei românești, rolul acesteia crescând datorită producerii de bunuri materiale pentru alte domenii de activitate.

′′Începutul evoluției localității Pogoanele către statutul de așezare urbană a constituit-o perioada industrializării forțate, când au apărut întreprinderi industriale (sau secții ale unor întreprinderi mari din reședința de județ) care atrăgeau forță de muncă din regiunile apropiate. Dezvoltarea rapidă prin industrializare, după criteriul „dezvoltării armonioase” a tuturor zonelor țării, fără a ține seama de eficiența economică a reprezentat unul din motivele principale pentru care localitatea Pogoanele a fost declarată oraș în anul 1989, astfel încât, în acest caz industria a fost chiar factor generator de oraș.

Până în anul 1970, ocupația principală a locuitorilor era agricultura. Industria a apărut în anul 1971 și era reprezentată prin Fabrica "Metalurgica", care aparținea de I.P.I.C.C.F. (I.A.C.) Buzău (actualmente APCAROM), a cărei activitate se desfășura în două secții: secția aparate cale care producea: joantă izolată electric și secția mixtă: cu ateliere de turnătorie, unelte forjate, boxpaleți, S.D.V., etc.

La 15 octombrie 1971, prin grija Comitetului județean de partid a luat ființă un prim atelier al Fabricii Metalurgica, cu cca. 21 muncitori, ce producea cuie. Din 31 octombrie 1971, intră în funcțiune și atelierul de turnătorie, cu prima șarjă de fontă. Până la sfârșitul anului 1971. fabrica a funcționat cu 147 muncitori, planul de producție prevedea cca. 250 tone fontă și cca. 25 tone cuie. Din 1972, începe construcția unui nou cubilou cu o capacitate de 250 tone fontă turnată pe lună, perioadă în care se introduce și schimbul al doilea, astfel că sunt angajați alți 56 muncitori, calificați fie la locul de muncă, fie prin școli profesionale. De aceea planul de producție a crescut la 350 tone fontă și 35 tone cuie. În 1973, se alocă noi fonduri de investiții, astfel că se pun bazele Secției unelte forjate și tirfoane, la sfârșitul anului fabrica având un efectiv de 360 muncitori, planul valoric fiind de un milion lei lunar. Totodată, de la întreprinderea județeană de Industrie Locală Buzău se transferă atelierul de tinichigerie, astfel că se creează alte 16 noi locuri de muncă. Din 1974, funcționează și un magazin de produse finite, se montează o macara portal pe șine și o line uzinală C.F., dotată cu locomotivă LDP., iar în 1976 s-au pus bazele atelierului de unelte forjate, dotat cu prese și ciocane pentru confecționarea de sape și cazmale, secție transferată de la Uzina „Bocșa Română". Se organizează cursuri de calificare la locul de muncă pentru 50 de turnători-formatori și 30 forjori. Tot în acest an se diversifică produsele fabricate – tirfoane B5, potcoave, cazmale, sape , console lavoar, rezistențe tip l, cutie joncțiune, în total cca. 60 repere. Numărul de muncitori era la acea dată de 636. Prin cursuri de calificare la locul de muncă s-au mai format 30 turnători și 30 forjori.

Planul de perspectivă pentru cincinalul 1981-1985, pre¬coniza o producție globală industrială de 1 miliard lei anual, construirea unei hale turnătorie mecanizată, a unei hale de unelte forjate și matrițate, ambele dotate cu utilaje la nivelul tehnicii mondiale. De asemenea, se preconiza construirea unor blocuri de locuințe pentru muncitori, cămin de nefamiliști, cantină cu autoservire și creșă pentru copii. În perioada următoare devine unitate în subordinea I.P.I.C.F. (fosta întreprindere de Aparate Cale) Buzău si își desfășura activitatea în două secții: secția aparate cale, care produce: joantă izolată electric și secția mixtă, cu ateliere de turnătorie, unelte forjate, boxpaleți, S.D.V.

Producția industrială realizată a fost de 141 milioane lei în 1987, estimându-se în 1990 o creștere de circa 20%, adică 160 milioane lei. Produsele obținute erau solicitate de diferite sectoare de activitate economică (industrie, agricultură, populație), dar erau și exportate (boxpaleți în Austria, R.F.G., traversă metalică în India, Brazilia).

Din anul 1979, a intrat în funcțiune Moara de porumb cu degerminare, cu o capacitate de 100 tone în 24 de ore, iar din 1983, Silozul de cereale, cu o capacitate de depozitare de 60.000 tone. În imediata apropiere a locuințelor, în anul 1982, s-a dat în folosință Fabrica de brânzeturi, aici prelucrându-se laptele primit din zonă, capacitatea sa fiind de 17,5 mii hec¬tolitri/ an.

Pentru valorificarea posibilităților locale s-a încercat dezvoltarea industriei mici și prestărilor de servicii. Astfel, s-au înființat secțiile de: lavete-prosoape, în colaborare cu I.S.P.P.S. Buzău; covoare, aparținând de Cooperativa meșteșugărească "Arta populară" Râmnicu Sărat; broderie, aparținând de Cooperativa meșteșugărească "Arta Buzăului". De asemenea, apariția și dezvoltarea industriei alimentare a fost favorizată de poziționarea orașului într-o zonă cu profil agricol predominant. În 1987 producția în industria mică a fost de 30,3 mii lei, planificându-se să ajungă în 1988, la 37,3 mii lei.

Dezvoltarea industriei mici și prestărilor de servicii a avut implicații nu numai în direcția stabilizării forței de muncă locale, ci și asupra dotării localității și modificării în bine a condițiilor de trai ale populației.

Nucleul industrial dezvoltat până în anul 1989, în zona de influență a orașului Pogoanele, lângă calea ferată Urziceni – Cilibia – Făurei, era format din următoarele unități: un abator, fabrica de brânzeturi, unitatea metalurgică și stația de betoane, platformele pentru depozitarea sfeclei de zahar, depozit de combustibil pentru populație, un siloz pentru depozitarea produselor agricole și unitatea de distribuție a energiei electrice de 110 Kw.

Însă, după perioada 1990 – 1996, datorită închiderii acestor secții industriale și disponibilizărilor în număr mare a angajaților, dar și mutațiilor importante ce au avut loc în majoritatea unităților (schimbarea profilului economic al acestor secții industriale), s-a constatat un declin social și economic. În prezent asistăm la o degradare continuă a acestor locații pentru multe din ele existând un proiect de transformare a clădirilor în alt tip de unități care să valorifice resursele locale.

Evoluția numărului angajaților din industrie urmărește aceeași curbă descendentă, la fel ca și evoluția economică a orașului. Astfel, dacă din 1975 numărul angajaților din industrie a crescut până în 1987, datorită apariției celor mai multe centre industriale existente vreodată în localitate, numărul a scăzut după această dată ajungând în 2002 la 180 de angajați, repartizați în industria prelucrătoare, industria energetică, gaze și apă.

În prezent, în domeniul economic exista 108 societăți comerciale cu capital privat, una cu capital mixt și 20 persoane fizice. ′′

9.1. Activitatea industrială și diversificarea economică

Sectorul industrial are o pondere foarte redusă, doar 5% are aportul în economia locală. Platformele ce existau s-au desființat iar celelalte și-au redus activitatea.

Ramura principală este prelucrarea minereurilor fereoase și neferoase prin cele două turnătorii, însă numărul persoanelor angajate este foarte redus, circa 40-60, însă fluxul de operare nu este continuu. Alte ramuri industriale sunt reprezentate de:

Industria textilă

Industria alimentară, dată de mici unități ce procesează produsele agricole și animaliere

Industria lemnului, reprezentată de mici ateliere care produc mobilă la comandă

Industria construcțiilor.

9.2. Restructurarea economica si modificarile intervenite dupa anii 90 in piata socialo-economica

Meșteșugurile tradiționale de la nivel comunal au dispărut de-a lungul timpului. În intravilan se află unitățile industriale alimentare Romagribuz, fabrica de brânzeturi Zguras, unitatea Bachus, moara mălai și făină, brutăria. În satul Căldărăști sunt moara și brutăria Agromec și un abator. De asemenea mai exista unitatea de confecții si mici unități de prelucrare primară a produselor animaliere – carne, lână, lapte, mici ateliere ce produc mobilier la comandă, brutării, secții de sifoane, unități de construcții civile, tâmplării metalice, etc.

2.4. Restrangerea activitatii si aparitiei fenomenului de somaj

Transformarea în așezare urbană a fost în dezavantajul localnicilor. Din 1989 și până în present, locuitorii nu au făcut decât să se zbată între o câmpie a Bărăganului cândva roditoare, dar acum stearpă din cauza lipsei banilor pentru cele necesare cultivării, lipsa locurilor de muncă și impozite mari, ca de oraș.

2.5. Procesul de privatizare si restructurare a industriei

Orașul Pogoanele a fost ales de o companie internațională pentru deschiderea unei fabrici de accesorii pentru Audi. Este vorba de un proiect amplu și o investiție de peste patru milioane de euro, ce va cuprinde la final cinci hale de producție. La început, sunt angajați 15 de localnici.

Capitolul 10 – Turismul

10.1. Potențialul turistic

Analiza punctajului potențialului de dezvoltare turistică rezultate din studiile de fundamentare a PATN – Zona turistică ne indică faptul că, în cea mai mare parte, beneficiază de un potențial de dezvoltare turistic scăzut. Aceasta se traduce prin faptul că acesta dispune de anumite resurse turistice și infrastructură turistică și tehnică foarte redusă și nu poate să suțină acest sector, acesta a fost evaluat cu 5 puncte din totalul de 50.

Totuși orașul Pogoanele dispune de un patrimoniu natural și cultural relativ redus, dar fără a putea fi „folosit”, cu anumite excepții, drept vector pentru dezvoltarea acestuia. Dispune de anumite resurse turistice antropice și naturale și acestea pot constitui elemente dintr-o strategie mai largă a dezvoltării orașulului. Conform datelor furnizate de INS în Pogoanele exista un singur hotel până în anul 1992 având o capacitate de 40 de locuri.

10.1.1. Potențialul natural al turismului

Din punct de vedere turistic se poate valorifica pădurea Văleanca, situată în nordul teritoriului localității, pădure ce reprezintă o rămășiță a vestiților Codrii ai Vlăsiei. Pădurea este formată din specii de foioase, printre care și stejari seculari cu dimensiuni impresionante.

Dacă acest potențial ar putea fi valorificat s-ar putea practica următoarele forme de turism:

Agroturism – are un potențial mare dar nu este valorificat, în această categorie se pot practica plimbarea cu trăsura.

Turismul de recreere – se pot organiza campinguri în jurul pădurilor

Turism cingenetic – se poate practica vânătoarea de diverse păsări și de iepuri.

Turismul sportiv – relieful este foarte pretabil pentru ciclism, mai ales pentru competiții, echitație, precum și alte sporturi cum ar fi fotbalul, tenis, volei, alergări etc.

Desemenea radiația solară ridicată din timpul anului ar putea fi solosită pentru helioterapie, iar crovurile ar putea fi folosite pentru amenajări piscicole care la rândul lor ar putea să dezvolte turismul de recreere și turismul sportiv.

10.1.2. Potențialul antropic

Are un potențial redus doarece există puține obiective turistice antropice, acestea sunt următoarele:

Cinematograful – au fost difuzate de a lungul timpului filme de mare succes, precum Avatar de James Cameron, însă este cunoscut mai ales pentru filmele indiene și filmele americane cu precadere cele făcute în anii 1970-1980.

Închisoara GLP – chiar daca a fost închisă în anul 1991 și astăzi este un loc pustiu, ea poate fi valorficată ca un muzeu deoarece acestea are o istorie fascinantă. Criminalul în serie este Ion Rîmaru, care a murit în 1971. El este înmormântat în curtea cimitirului închisorii. În aceeași curte, a fost ucis cu sânge rece de niște soldați anonimi. La câțiva metri distanță, aceiași soldați au ucis pe mareșalul Ion Antonescu în 1946, anul nașterii lui Rîmaru. Trupul său a fost păstrat pentru studii științifice. Despre această închisoare se spune că a fost cea mai securizată din România și că nimeni nu a scapat viu de aici.

Biserica Sfinții Voievozi din Pogoanele a fost ridicată in anul 1878. După 1990 aceasta a intrat intr-un amplu proces de refacere. Pentru intreaga activitate depusă până in prezent, parintele paroh a primit rangul de iconom stavrofor. Lucrările au fost realizate cu sprijinul enoriașilor și al Consiliului Parohial, precum și al autorităților locale.

Gara din Pogoanele, este un monument istoric și datează din timpul lui Carol de Hohenzollern (Carol I)

Capitolul 11 – Structura economică a populației

11.1. Numărul de salariați

Până în anul 1999 numărul salariaților era mult mai mare față de cel din prezent chiar dacă anual acest indice varia foarte mult, însă după această perioadă, numărul acestora a scăzut, dar până în anul 2012 se prezintă o tendință de ușoară creștere.

Astfel din 1991 până în 1999, anual existau peste 1000 de salariați cu excepția anilor 1995 și 1996 unde existau peste 900, media numărului calculat pe această perioadă fiind de 1305 de salariați după care în perioada următoare numărul salariaților în fiecare an nu trecea de 850 cu excepția anului 2012, unde s-a înregistrat numărul cel mai mare pe acest interval analizat (990), media perioadei respective fiind de 767, de aici reiese că numărul mediu al salariațiilor a scăzut cu 536. Acest fapt se datorează urbanizării, deoarece industria a avut de suferit și prin urmare taxele și impozitele au început să crească fapt ce a determinat ca unii salariați să-și dea demisia de la job-ul actual și să-și găsească fie în alte regiuni ale țării sau chiar în străinatate.

Comerțul, înainte de perioada 1989, acesta a reprezentat o preocupare permanentă a locuitorilor celor două așezări, obiectul principal al activităților comerciale fiind reprezentat, în primul rând de produsele agricole – cereale și animale, dar și alte produse, meșteșugărești sau ale industriei lemnului. După anul 1990 această ramură economică a fost susținută de activitatea industriei producătoare de bunuri de consum, apărând astfel mici unități de producție precum brutăriile și unități ale industriei ușoare, acestea dezvoltându-se atât în mediul urban cât și în mediul rural, apropiat celor două localități analizate. Salariații din domeniul comerțului, au avut o evoluție ascendentă, în general, în anul 2008, erau sub 500 de salariați, înscriindu-se în categoria 100-200 persoane.

Domeniul financiar-bancar, schimbările produse în intervalul 1990-2008 scot în evidență un progres minim în Pogoanele, doar 5 salariați.

Transporturile, reprezintă un domeniu important al rețelei de așezări ce evoluează odată cu progresul economic al așezării respective. Zona analizată are acces direct la căile ferate, la șoselele naționale sau regionale, din punct de vedere al evoluției populației salariate nu s-au realizat creșteri mari în perioada 1990 – 2008, doar 64 . (vezi detalii pag. 49)

Învățământul, cu toate că, la nivel național, în acest domeniu s-au înregistrat progrese, orașele Nehoiu și Pogoanele s-au înscris într-o involuție a personalului salariat în învățământ. Astfel, scăderile s-au situat în 9%, în Pogoanele, pentru acesta din urma scăderea înregistrându-se doar în intervalul 1992 – 2002 deoarece la nivelul anului 2008 se constată o revenire a personalului din învățământ. (vezi detalii pag. 40)

Serviciile sanitare, sistemul de sănătate este în general precar. În perioada 1990-2002 numărul salariaților din sănătate a înregistrat scăderi. Astfel, din acest punct de vedere, orașul ar putea sa-si piardă statutul urban. În ceea ce privește personalul medical, numărul de medici ce revine la 1000 de persoane este foarte redus. (vezi detalii pag. 50).

Figura nr. 48 – Numărul salariaților în principalele sectoare ale economiei (1992-2008)
Sursa datelor: : D.J.S. Buzău

11.2. Șomajul

Rata șomajului este mai mare pentru populația masculină, deoarece marea majoritate lucrau și încă lucrează în industrie, populația feminină a lucrat și lucrează în industria însă cele mai multe sunt casnice, mai ales cele vârstnice.

Astfel în perioada analizată, 2010-2015, se observă în prima etapă o tendință de scădere după care urmează mai multe valuri de creștere, întrerupte de mici perioade de scădere, acestea sunt mai ales vara atunci când sectorul agricol agricol este în plină dezvoltare, concentrând o parte din populație în acest sector.

Blocajul financiar, alături de blocajul investițional constituie alt factor important care influențează echilibrul din economie, deci implicit și pe cel de pe piața fortei de munca. Pierderea piețelor externe precum și migrația sunt factori care au influențat această perioadă ocuparea și șomajul din zona analizată. În vederea creșterii gradului de ocupare și reducerea nivelului șomajului va trebui să se acționeze în direcția sporirii investițiilor pe piața agricolă și a susținerii unei creșteri economice durabile. Deasemenea, o direcție importantă o constituie dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, deoarece acestea trebuie privite ca principalele promotoare ale inovației și ocupării forței de muncă.

Capitolul 12 – Analiza SWOT

Capitolul 13 – Strategii de dezvoltare

Acestea sunt incluse în următoarele proiecte, acestea fiind detaliate în Strategia de dezvoltare locală a orasului Pogoanele 2007 – 2013, însă aici sunt prezentate pe scurt strategiile de dezvoltare vizaet și anul 2015 imclusiv până în anul 2020.

6.1. Capacitate instituțională

– Realizarea unei asociații de dezvoltare intercomunitară culocalitățile Smeeni, Brădeanu, Glodeanu-Silistea, Scutelnici, Padina, rusețu, Largu, Luciu conform art. 11 al Legii 286 din 6 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001.

– Înființarea unui Serviciu de Integrare Europeană în cadrul Primăriei

– Realizarea și dezvoltarea unei baze de date integrate la nivelul orasului;

– Dezvoltarea unui sistem informatic de circulație a documentelor interne si externe între autoritatea publică si cetățeni si autoritatea publică si diferitele niveluri decizionale;

– Asigurarea accesului la informație pentru cetățeni prin introducerea softurilor de tip tip „info-chiosc”;

6.2. Infrastructura

– Asfaltarea si modernizarea variantei ocolitoare a orasului

– Realizarea unui sistem de transport public urban si urban-rural sau urban-urban

– Reabilitarea si modernizarea drumurilor locale si comunale

– Amenajarea de trotuare si parcări

– Reabilitarea DJ 203 C Pogoanele – Brădeanu si DJ 2031 Cilibia –Pogoanele

– Studiu privind realizarea unui centru de sănătate multifuncțional în incinta clădirii destinate în prezent dispensarului medical orăsenesc

– Dotarea si echiparea centrului de sănătate multifuncțional

– Realizarea unui sistem de îngrijire la domiciliu pentru persoanele dezavantajate (persoane în vârstă sau cu dizabilități), în contextul în care un studiu diagnostic în domeniul social relevă acest aspect

– Realizarea de centre de asistență socială pentru copiii care necesită instituționalizare, în contextul în care un studiu diagnostic în domeniul social relevă acest aspect

– Realizarea unui campus educațional în orasul Pogoanele care să deservească orasul si localitățile rurale învecinate având ca bază Scoala de Arte si Meserii; acesta va implica reabilitarea Scolii de Arte si Meserii si adaptarea cursurilor Scolii de Arte si Meserii la nevoile reale ale pieței fortei de muncă din orasul Pogoanele si zona aferentă;

– Reabilitarea si dotarea Casei de Cultură

– Reabilitarea Scolii de Arte si Meserii

– Reabilitarea Scolii Generale Căldăresti

– Reabilitarea Liceului Pogoanele si a Sălii de sport

– Reabilitarea Scolii Generale nr. 3

– Dotarea unităților de învățământ cu mobilier si echipamente scolare

– Diversificarea activităților extrascolare desfăsurate în cadrul “Clubului Copiilor”;

– Extinderea accesului la tehnologiile moderne informaționale si de comunicații pentru unitățile scolare si extrascolare;

– Realizarea de locuințe sociale pentru tineret;

– Finalizarea construcțiilor tip P+4 începute în zona centrală a orasului

– Reabilitarea termică a blocurilor de locuințe

– Extinderea rețelei de iluminat public

– Extinderea spațiilor verzi

– Amenajarea unui spațiu de agrement

6.3. Mediul

– Amenajarea de rigole pentru scurgerea apei pluviale

– Extinderea rețelei de canalizare la nivelul întregii localități

– Reabilitarea si modernizarea stației de epurare

– Modernizarea stației de tratare a apei potabile

– Extinderea rețelei de alimentare cu apă la nivelul întregii localități si reabilitarea rețelei existente

– Organizarea de campanii de constientizare si dezvoltare a voluntariatului în vederea cresterii receptivității cu privire la importanța gestionării durabile a apei

– Asigurarea accesului la servicii publice de salubritate de calitate corespunzătoare

– Realizarea unui sistem de colectare selectivă si transport al deseurilor

– Construirea unei stații de transfer al deseurilor

6.4. Dezvoltarea economică

– Regenerarea zonei industriale în sensul valorificării potențialului de productie agro-alimentară, prin realizarea unei structuri de dezvoltare a afacerilor care să valorifice potențialul agricol al întregii zone;

– Crearea unui centru de instruire profesională si consultanță pentru producătorii agricoli din zona orasului Pogoanele;

– Realizarea unui studiu de fezabilitate privind oportunitatea creării unui centru industrial orientat spre producție agroalimentară care să deservească zona asociației de dezvoltare intercomunitară;

Concluzii

Din punct meu de vedere localitatea ar fi trebuit să rămână la stadiul de comună, deoarece principalele activități sunt cele agricole. Ca această ramură a economiei să prospere, taxele și impozitele trebuie să fie cât mai mici, deoarece piața de desfacere a produselor agricole se face mult mai ușor. Tranformarea în oraș a dus la foarte multe dezavantaje, în primul rând, taxele și impozitele au crescut care la rândul lor generează efecte adverse atât pentru societate cât și pentru celelalte activități economice. Ca o comună să devină oraș trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții, în acea perioadă când a avut loc această transormare nu s-au ținiut cont de aceste aspecte de aici a rezultat faptul că industria a scăzut și ca prin urmare și numărul salariaților a sczăut ducând astfel la o creștete a ratei șomajului, după părerea mea ar fi trebuit ca această tranformare să aducă foarte multe avantaje din punct de vedere economic.

Nici turismul nu aduce prea multe avantaje în dezvoltarea teritoriului, singura formă de turism care ar trebui valorificată ar fi agroturismul dar și turismul de agrement ar avea șanse să se dezvoltă. Deasemenea și turismul cultural ar avea șanse să revină la viață, aceas fapt necesită reabilitarea obiectivelor antropice și puse din nou în funcțiune.

În acest fel s-au adaptat mai multe strategii de dezvoltare însă din lipsa fondurilor prea puține din cele menționate anterior au fost îndeplinite. Ar trebui cel mai mult să se investească în infrastructură în așa fel încât relația economică cu celelalte localități învecinate să prospere din ce în ce mai mult.

Ca o ultimă concluzie, dezvoltarea activităților agricole și a industriei prelucrătoare a produselor agricole ar fi prioritatea numărul unu, în acest mod, numărul angajaiților ar crește foarte mult și bineînțeles rata șomajului ar scadea considerabil. Deasemenea Pogoanele ar putea deveni centru economic bazat pe agricultură atât la nivelul județului Buzău cât și la nivel regional, prin urmare ar putea devenii și un pol agricol național și ar atrage forța de muncă și din celelalte județe învecinate, în acest fel dacă s-ar reuși acest lucru, întreaga economie a orașului ar putea să se dezvolte în mod considerabil. Ca să se întâmple acest fapt ar fi nevoie de investitii în canale de irigație și în utilaje de înaltă tehnologie însă ar reprezenta un cost imens.