Istoria Farmaciei ÎN România

ISTORIA FARMACIEI ÎN ROMÂNIA

Despre România, localizare și istorie

Țara noastră este o țară central-europeană, cu deschidere la Marea Neagră.Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Ne învecinăm cu Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord ,Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, și Republica Moldova la est și nord -est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est. Jumătate sudică a României este traversată de paralelă de 45 ̊ latitudine nordică ,meridianul de 25° longitudine estică trece foarte aproape de centrul țării .Suprafața României este de 238.391 kmp .Limba oficială este limba română ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației,fiind urmată de limbile vorbite de minoritățile etnice maghiari , romi , sași .La ultimul recensământ populația țării era de 20.121.641 locuitori ,capitala noastră București fiind singurul oraș cu o popoulație mai mare de un million de locuitori.

Datorită poziție sale pe glob, precum și datorită așezării geografice pe continentul European, România are un climat temperat continental și toate formele de relief major: munți, podișuri și câmpii. Pentru că România dispune de potențial turistic mare : Delta Dunării (declarată Rezervație a Biosferei), Marea Neagră, Munții Bucegi cu vârful Omul, Vârful Moldoveanu din masivul Făgăraș-fiind cel mai înalt din țara noastră, Cheile Bicazului, Valea Prahovei, orașe și zone cu potențial turistic ridicat : zona Maramureșului cu tradițiile populare bine conservate, zona Moldovei cu peisaje superbe și mănăstiri considerate adevărate opere de artă, Sinaia cu castelul Peleș, Brașov, etc. se preconizează că turismul va fi în continuă creștere aducând venituri mari țării și va plasa România pe harta celor mai dorite sejururi pentru străini.[1],[2]

Scurt istoric al formării poporului român

Teritoriul țării noastre a fost locuit din cele mai vechi timpuri, arheologii susțin că primele manifestări de viață omenească datează de acum 40.000 de ani. Dovezile ce susțin această teorie sunt unelte, statuete și picturi lupestre datate din preistorie și descoperite pe întreg teritoriul țării.

Triburile tracice din spațiul carpato-danubiano-pontic au intrat în istorie sub denumirea de geto-daci: “geți” de la izvoarele grecești și “daci” de la cele romane. Ei erau organizați și conduși de un rege/ șef militar cu reședința în câte o davă. Burebista a fost cel care a unit triburile și satele dacice fiind considerat “cel dintâi” și cel mai mare dintre regii din Tracia (Dyonysapolis) (62-61 î.Hr.). El a consolidat așzările, a organizat armata și a construit un vast sistem de fortificații. [3]Burebista a construit sanctuare (Sarmizegetuza) și cetăți din piatră. Dovezile de azi susțin că regatul dacic a avut cea mai mare întindere sub conducerea sa.

Prima relatare scrisă despre geto daci apare în 514-512 î.Hr. și îi aparține lui Herodot. Despre ei se știe că îmbrăcămintea le era foarte asemănătoare cu a țăranilor români. Erau bărboși cu părul lung, iar femeile purtau un fel de ie. Dacii erau bine organizați, se ocupau cu agricultura, cu extracția minereurilor și creșterea animalelor, iar din prelucrarea metalelor prețioase obțineau obiecte de cult, bijuterii si unelte.

Istoricii considera că Dacia avea un comerț înfloritor, aveau propria moneda, propria religie și limbă, deci putem afirma că Dacia era un regat în plină expansiune atrăgând atenția Romei.

În 85 și 89 au purtat două războaie cu românii, iar în cele din urmă în anii 101-102 sub conducerea lui Traian, romanii reușesc asediul asupra Capitalei Sarmizegetusa și ocupă o parte din țară. Înfrângerea împăratului dac Decebal, are loc în anii 105-106 transformând astfel regatul în provincie romană. Colonizarea a avut loc intens și astfel începea procesul de formare a poporului român care a durat 6 secole . ,, Limba latină a fost factorul esențial, printre numeroasele cauze care au determinat procesul de romanizare a geto-dacilor și a Daciei. Rezultatul succesului latinofoniei în Dacia a fost formarea limbii române ca limbă neo-latină. Fondul etimologic al limbii române este constituit din latina vulgară cu elemente de limbă daco-getică.” ( Popescu H, Mogoșanu G.D.-Istoria Farmaciei)

Numele de „român” provine din latinescul romanus. Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” este conținut de Cântecul Nibelungilor din secolul al XIII-lea. [4][5]

Medicina în perioda dacilor

Poporul dac, considerat de către romani un popor barbar fără prea multe cunoștiinte medicale, era foarte avansat și unele dovezi arheologice scot la iveală că Geto-dacii depășesiră nivelul medicinei empirice. Vindecători triburilor dace aveau cunoștințe avansate pentru acele vremuri. Arheologii au găsit instrumente de chirugie care dovedesc acest lucru. Un cunoscut exemplu îl reprezintă o trusă medicală de neurochirurgie descoperită în ruinele unei case dacice. Trusa era compusă din: pensetă de bronz, lama de cuțit din fier, o placă formată din cenușă vulcanică presată și niște borcănele de lut ars. O altă dovadă ce susține cunoștiintele strămoșilor noștrii medicale sunt craniile cu urme de trepanare, unele din ele(ex. scheletul descoperit de R Vulpe si studiat de Olga Necrasov) prezintă urme de cicatrizare dovedind faptul că subiecții trăiau mulți ani de la efectuarea procedurilor. Ion Horațiu Crișan scria în lucrările sale că ,,este foarte probabil ca vindecătorii geto-daci pe lângă trepanații să fie efectuat și alte intervenții chirurgicale”

În privința bolilor de care au suferit daco-geții, datele de care dispunem azi sunt extrem de puține, mai ales că oasele umane, resturile materiale, pe baza cărora se pot stabili diferite afecțiuni sunt foarte puține. Acest fapt se datorează împrejurării că ei practicau ritualul funerar al incenirației și doar în cazuri cu totul excepționale se înhumau ( Ioan Horațiu Crișan). [8]

Putem afirma că deșii nu cunoaștem multe informații în privința bolilor și practicilor medicale, despre mijloacele terapeutice cunoaștem mai multe detalii. Dacii foloseau pe lângă practicile magice, cum sunt de exemplu descântecele și plante medicinale, substanțe minerale sau animale pentru tratarea diverselor boli.

Cunoștiințele dacilor cu privire la indicațiile terapeutice

Dacii fuseseră remarcați de timpuriu pentru cunoștințele lor în domeniul medical mai cu seamă în domeniul plantelor și al fitoterapiei.

Despre daci, Herodot considerat unul din părinții istoriei, spunea într-una din cărțile sale că aveau cunoștiințe despre întrebuințarea plantelor medicinale și știau să îngrijească bolnavii.

Strămoșii noștri geto-daci foloseau plantele în scopuri medicinale și le studiau efectele terapeutice, iar cunoștiintele lor au fost preluate și de alte popoare. În manuscrisele lui Dioscorides au fost introduse denumiri dacice ca și sinonime ca de exemplu opera lui De materia medica,opera de bază a medicinei culte din sec I.

Scrierile despre plantele dacice au fost îndelung studiate,pe baza acestora incercându-se și reconstituirea limbii strămoșilor noștri .[6][7]

Geto-dacii foloseau infuzii, decocturi, inhalații, fumigații chiar și unguente și asocieri de plante în mixturi. Câteva exemple de plante pe care lingviștii le-au selectat ca fiind autentice dacice:

1.Aniarsexe (Onobrychis viciaefolia Scop)-Iarbă Săracă

Dioscorides spunea că această plantă are puterea de a vindeca abcesele simple,se utiliza băută cu vin sau ca alifie.Medicina științifică nu a studiat această plantă și nu se știe încă dacă beneficiile ei erau reale.

2.Coadama(Coalama-Alisma Plantago Aquatica)-Limbariță, Limba Broaștei

Această plantă era cunoscută ca și răcoritoare și astringentă, fiind utilizată în mâncărimi și ulcerații,în medicina noastră populară este utilizată pentru paralizii(pocitură). Analizându-se din punct de vedere chimic planta, s-a pus în evidență un suc oleorezinos iute.

3.Coicolida (Physalis alkekengi L)-Păpălău

Cunoscută în medicina populară ca Buruiana de bubă sau Iarba bubei.Dioscorides nota în scrierile sale că această plantă este un bun diretic și curăță icterul.Medicina științifică a studiat efectele ei și s-a demosntrat că fructele plantei ,produc diureză și purgație.

4.Dyn(Urtica Dioica L)-Urzică

Dioscorides afirma că această plantă se aplica sub formă de cataplasme pentru ulcerații, mușcături, luxații și umflături, iar în epistaxis frunzele erau introduse direct în nas. Intern se folosea pentru inflamații,tulburări de menstruație .În medicina științifică urzica are acțiune hemostatică, diuretică, este utilizată in icter, enterocolite, astm și în dermatologie.

5.Tendila (Mentha piperita L)-izmă bună,mentă

După scrierile lui Dioscorides, strămoșii noștrii foloseau menta sub formă de cataplasme extern și intern prin infuzii sau băută cu vin. Ei considerau că planta era bună împotriva colicilor, viermilor intestinali, spasmelor precum și antidot în caz de otrăvuri sau intoxicații. Zdrobită o foloseau cei cu respirație anevoioasă și cunoșteau propietățile ei sudorifice și diuretică. În industria farmaceutică găsim azi preparate și numeroase ceaiuri în compoziția cărora se află, iar propietățile ei terapeutice sunt bine cunoscute .

Din analiza operelor lui Dioscorides peste 20 de plante, efectele și întrebuințările lor, folosite de medicina de atunci, erau culese de pe teritoriul nostru, dar arheologii afirma că dacii foloseau în scop terapeutic peste 50 de plante. [8]

În medicina populară romănească transmisă prin viu grai întâlnim aceleași indicații de foarte multe ori, iar medicina științifică recurge la anumite plante medicinale în același scop. Cunoștințele lor asupra plantelor au fost apreciate si studiate de către toți specialiștii români și străini din secolul al XX-lea.[9]. După cum putem concluziona, geto-dacii erau un popor dezvoltat ce își valorificau resursele în interesul lor și studiau efectele terapeutice ale plantelor.

Primele forme de organizare medicală

Gelu, Menumorut și Glad sunt considerați primii voievozi români semnalați în 806. În acele timpuri populația era organizată sub autoritatea căpeteniilor locale, ulterior numți cneji. Cnejii și voievozii aveau cunoștințe medicale și terapeutice, ei fiind primii care acordau primul ajutor răniților pe câmpul de luptă. [8] .În acea perioadă persoanele care aveau cunoștiințe despre obținerea leacurilor erau considerate vindecătoare.

Precursorii spitalului

Xenodochiile au fost primele așezăminte construite pentru a adăposti oamenii bolnavi și sunt considerate strămoșii spitalelor sau policlinicilor din epoca modernă .

Abia în secolul XIV apar bolnițele din mănăstiri și casele de oaspeți ce îngrijeau bolnavii, suferinzii, vârstnicii, infirmii, chiar și copii abandonați.

Se cunosc mai multe mănăstiri care au funcționat și ca bolnițe: Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Curtea de Argeș, Mănăstirea Bistrița, Mănăstirea Neamț, care avea chiar și o farmacie (1791-1953). [8]

Primele farmacii de pe teritoriul țării noastre

Farmacia militară din Sibiu este prima farmacie din țara noastră si datează din anul 1460. Totuși săpăturile arheologice au scos la iveală relicvele unei activități farmaceutice ce funcționa în cetatea Oradiei aproximativ în secolul XVI și tot în acest oraș se presupune că ar fi trăit primul farmacist în anul 1408 pe nume Marco. Documentele descoperite atestă doar că in Oradea traia o văduvă a unui farmacist, de aici și presupunerile fondate.

Așadar ,prima farmacie atestată documentar în Romania era la Sibiu, unde funcționează chiar și în ziua de azi Muzeul Farmaciei. Muzeul este constituit în mare parte ca o farmacie modernă: are oficină, laborator și sector homeopathic.

(sursa:www.drumliber.ro)

cel mai vechi obiect din muzeu, un mojar din bronz (1597).

În acea periodă substanțele farmaceutice/terapeutice se cântăreau cu ajutorul balanțelor și se păstrau în borcane farmaceutice. Etichetele erau pictate manual, iar otrăvurile erau scrise pe fundal negru.

La sfârsitul anilor 1770, în farmacia din Sibiu lucra doctorul german Samuel Hahnemann ,considerat fondatorul homeopatiei. [10][11]

Dacă până în secolul XVII existau doar câteva farmacii: Sibiu, Cluj(1589), Alba Iulia(1650), începând cu anii 1700 în Transilvania erau inregistrate 8 farmacii publice, iar de la jumatatea secolului al XVIII se deschid oficine în Moldova și in toată țara Românească: în 1740 farmacia lui Johann Traugatt Seuber din București și in 1757 la Iași în incinta spitalului Sfantului Spiridon, urmând celelalte orașe: Oradea, Turda, Târgu Mureș, Baia Mare, Carei, Reghin cu farmacii particulare.

Putem relata că în secolul XVIII și începutul secolului XIX pe teritoriul țarii noastre luau amploare înființarea farmaciilor atât celor private, cât și celor ce aparțineau de spitale sau mănăstiri. Până în anul 1860 existau 51 de farmacii publice în Muntenia și 44 în Moldova, iar până la sfârșitul secolului se înființaseră 189 de farmacii publice, în care lucrau 541 de farmaciștii, Bucureștiul avea 113 farmacii. [9]

În secolul XIX farmaciștii ce lucrau pe teritoriul țării noastre erau străini sau cu studiile făcute în străinătate, majoritatea în Viena si Paris. Abia în anul 1830 lua ființă în România clasele de farmacie,iar în anul 1857 Carol Diva pune temeliile Școlii Naționale de Medicină și Farmacie la București. Începând cu anul 1923 se separă secția de farmacie sub numele de Facultatea de Farmacie, urmând celelalte orașe: Clujul cu clase de farmacie în 1872 și facultatea înființată în anul 1948, Iașiul și Târgul Mureș cu predare in 2 limibi: maghiară și română. În anii ‘90 vine rândul celorlalte orașe să înființeze facultăți de farmacie: Arad, Oradea, Constanța șiGalați.[9]

Imagini din muzeul Farmaciei din Sibiu (sursa:http://www.welcometoromania.ro/Sibiu/Sibiu_Muzeul_farmacie_r.html)

Farmacopeea Română și Colegiul Farmaciștilor

Practica farmaceutică utiliza cărțile scrise de către pionerii medicinei și farmaciei (Dioscorides, Galenus, Plienis) și alte surse științifice la care apelau farmaciștii. Necesitatea elaborării unui manual care să cuprindă substanțe medicamentoase, formulele de preparare și conservare precum și efectul acetora a condus la încercarea de a se scrie o Farmacopee în limba română. Primii pași au fost făcuți în anul 1841, abia în 1863 reușindu-se concretizarea proiectului la inițiativa lui Carol Diva. Redactarea a durat 3 ani și a fost condusă de farmacistul Constantin.C. Hepittes(1804-1890), prima edițe având 790 de pagini, fiind realizată în limba latină și română. Cea dintâi ediție era considerată foarte reușită, de o valoare egală cu cea austriacă din 1855.

Elaborarea acestei prime ediții a condus și la necesitatea primei taxe autohtone “Taxa medicamentelor pentru Principatele Romane” în anul 1864, iar în 1874 se aprobă prima lege sanitară din România.De la ediție la ediție, farmacopeea a fost îmbunățită și au fost adăugate substanțe și tabele astfel încât Farmacopeea Română a ajuns la ediția a X-a în 1993.[9][12][13]

Prima editie a Farmacopeei Române (sursa: http://muzeuistoriafarmaciei.ro)

Invenții românești ce au revoluționat medicina modernă

Nicolae Paulescu și a sa descoperire: pancreatina (insulina)

Frederick G. Banting și John Macleod, doi doctori canadieni primesc premiul Nobel în 1923 pentru descoperirea insulinei, necesară bolnavilor de diabet a căror viață este dependentă de ea, ei bine nu cu toții știu însă că românul Nicolae Paulescu este defapt creatorul acesteia în anul 1921. Nicolae Paulescu a prezentat acțiunea extrasului pancreatic în cazurile de diabet, o metodă care a revoluționat stadiul actual al cunoașterii în domeniul medical. Rezultatele muncii sale au fost făcute publice în cadrul a patru comunicări, în sesiunea din iulie, 1921 a Societății de Biologie, în anul următor, Ministerul Industriei și Comerțului din România emite un brevet de invenție intitulat ,,Pancreina și procedeul său de fabricare” și îl înregistrează pe Nicolae Paulescu ca autor. În anul 1969 profesorul A.W.K Tiselius, vicepreședinte al Fundației Nobel recunoaște descoperirea lui Paulescu și îi atribuie meritele cuvenite.[14][17]

Ioan Cantacuzino(1863-1934) –descoperitorul vaccinului anti-holeric

Ioan Cantacuzino a fost un doctor si microbiolog român, profesor universitar și membru al academiei române. Tatăl său, Ion Cantacuzino, a fost jurist, ministru sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.Provenind dintr-o familie înstărită, calitățile intelectuale i-au fost remarcate din copilărie, urmând să-și continuie studiile la Paris. Datorită rezultatelor deosebite a fost numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București și director general al Serviciului Sanitar din România. Ion Cantacuzino este cunoscut și din pricina instituțiilor și reviste înființate: Institutul de Seruri și Vaccinuri, care astăzi îi poartă numele, Laboratorul de Medicină Experimentală, Revista Științelor Medicale . Performanțele științifice ale lui Ion Cantacuzino și activitățile sale au fost mult mai vaste, însă el este in principal cunoscut pentru vaccinul anti-holeric descoperit în 1913, o descoperire ce a revoluționat întreaga lume. Cantacuzino a studiat și descoperit metodele de prevenire, tratare și vindecare a tifosului și tuberculozei. [14][17][18]

Emil Palade (1912-2008)

George Emil Palade devenea laureat al premiului Nobel în 1974 pentru medicina si fiziologie. A fost decorat în Statele Unite cu Medalia Naționala pentru Știință în domeniul biologiei pentru descoperiri de pionierat in citologie. El a fost primul ce a evidențiat în structura celulei niste particule cu rol in sinteza proteinelor numiți Copusculii lui Palade sau Ribozomii. Putem afirma că savantul roman a pus bazele citologiei celulare moderne.

Lazar Edeleanu (1861-1941)

Lazar Edeleanu a fost primul cercetător care a sintetizat amfetamina. In 1887 Edeleanu descoperă amfetamina, o substanță cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos. El este cunoscut și pentru descoperirea metodei de extracție si rafinare a hidrocarburilor, metodă folosita în industria petrolieră.[14]

Victor Babeș  (1854-1926)

Victor Babeș a fost un medic, bacteriolog, cunoscut ca autorul primului tratat de bacteriologie din lume. Din vasta lui activitate și descoperiri care au influențat dezvoltarea medicinei moderne amintim: descoperirea bacililor de tuberculoză în urină, introducerea vaccinului antirabic și munca sa în combaterea tuberculozei și a pelagrei.

Ana Aslan  (1897- 1988) –medic specialist in gerontologie

Descoperirile ei in gerontologie au revoluționat lumea cosmetică medicală, însă înainte ea a experimentat și evidențiat procaina în afecțiunile reumatice ,ameliorărând tulburările distrofice. Rezultatele experimentelor sunt recunoscute de Academia Română. În 1952 câștigă Premiul internațional și medalia "Leon Bernard", acordată de Organizația Mondială a Sănătății, pentru contribuția adusă la dezvoltarea gerontologiei și geriatriei datorită descoperirii vitaminei H, produs geriatric brevetat in peste 30 de țări. Împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu a inventat  Aslavital în 1980. Comesticele sale sunt cunoscute în întreaga lume sub denumirea de Gerovital, de asemenea Ana Aslan este recunoscută pentru înființarea primul institut de geriatrie din lume.[14][15][16]

Prof. dr.Ana Aslan spunea: ,, Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești”.

(Sursa:www.descopera.ro)

Alte invenții românești importante din diferite domenii

În domeniul aviației sunt remarcate descoperirile făcute de Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Aurel Persu si Henri Coandă.

Traian Vuia reușește prima decolare fără să folosească nici un mijloc ajutator în 1906, aparatul lui de zbor fiind de fapt considerat primul avion din istorie.

Henri Coandă-avionul cu reacție.

Cea mai interesanta parte din avionul lui Coandă, expus în 1910 la Paris în cadrul expoziției Internaționale de Aeronautică ,era sistemul de propulsie,considerat o revoluție în construcția de motoare de avioane.

Petrache Poenaru a inventat stiloul, un instrument de scris indisepensabil, folosit de milioane de oameni până în ziua de azi. În 1827 obține Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre" (condei portaret fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală).

Nicolae Vasilescu-Karpen, om de știință, inginer și fizician este inventatorul pilei electrice karpen ce furnizează energie din 1950, fără întrerupere.

De menționat sunt și ceilalți cercetători și savanți români: Anghel Saligny,care este considerat întemeietorul ingineriei românești,Dumitru Vasescu construiește automobilul cu motor cu aburi în anul 1880,Alexandru Ciurcu care în 1886 construiește prima ambarcațiune cu reactive, D. Hurmuzescu descoperă electroscopul 1885, Gogu Constantinescu întemeiază o nouă știință: sonicitatea în 1918, iar Gheorghe Botezatu a calculat traiectoriile posibile Pământ-Luna, folosite la pregătirea programelor “Apollo”. [14]

Bibliografie/Webografie

1. Daniela Strat ,Manuela Popescu – Geografie Europei editura Teora 2004

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/România accesat la data 9.11.2015

3.http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_012get1.html accesat la data de 9.11.2015

4.https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia#Dacia_.C8.99i_Imperiul_Roman accesat la data de 9.11.2015

5.https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_rom%C3%A2nilor accesat la data de 10.11.2015

6.http://fares.ro/plantele-medicinale-leac-cu-tradi-ie-nc-din-vremea-dacilor/ accesat la 12.11.2015 ora 19:37

7.https://en.wikipedia.org/wiki/Pedanius_Dioscorides accesat în data de 13.11.2015 la ora 16:33

8. Ion Horatiu Crisan -Medicina in Dacia,editura Dacica 2007

9. Popescu H, Mogoșanu G.D.-Istoria Farmaciei,Ed. Sitech, Craiova (2010)

10.http://www.welcometoromania.ro/Sibiu/Sibiu_Muzeul_farmacie_r.htm accesat în data de 16.11.2015

11. http://drumliber.ro/prima-farmacie-din-romania-muzeul-farmaciei-din-sibiu/ accesat în data de 16.11.2015

12.http://richardconstantinescu.com/prima-farmacopee-romana/ accesat în data de 15.11.2015

13.www.srif.eu –Farmacopeea romana de la prima la ultima editie -Valentina soroceanu accesat în data de 15.11.2015

14.http://www.descopera.ro/stiinta/4622348-cele-mai-importante-inventii-romanesti accesat în data de 18.11.2015

15.https://www.farmec.ro/Detalii-Gerovital-H3.html accesat în data de 16.11.2015

16.http://www.ana-aslan.ro accesat în data de 16.11.2015

17.http://adevarul.ro/news/bucuresti/ion-cantacuzino-nicolae-paulescu-1_516e579b053c7dd83f18bae0/index.html accesat în data de 16.11.2015

18.http://romanidinromania.ro/inventii/necesitati-curente-ale-vietii/vaccinul-antiholeric.html accesat în data de 16.11.2015