Istoria Bisericii 4 Rezistenta Anticomunista In Clandestinitate

Odata cu decretul 358 din luna decembrie a anului 1948, incepe prigoana Bisericii Romane Unite. Episcopi, preoti, credinciosi, cu totii au avut de suferit in urma unei decizii care constituia efectul unui razboi rece in care Romania era implicata. Juristii catalogheaza acel decret ca fiind unul total abuziv si anticonstitutional in contextul in care Constitutia in vigoare a anului 1948 indica garantarea dreptului la confesiune si credinta, cf art 8. Un numar impresionant de episcope, calugari, calugarite au ajuns in arest suferind torture groaznice si surghiun.

Dupa arestarea celor sapte apiscopi Greco-catolici, acestia au fost preluati drept detinuti politici si dusi de catre patriarhul orthodox, Iustinian Marina in in vila patriarhala de la Dragoslavele, pe atunci in jud. Muscel. Patriarhul Rosu, Iustinian Marina si-a luat angajamentul in fata Guvernului ca se va ocupa de “detinutii politic”, si va incerca sa le scoata “catolicismul din cap”. Episcopul Lugojului, Ioan Balan. Remarca faptul ca batjocura pe care patriarhul o manifesta asupra lor, precum si clerului roman-unit, nu ar exista vice-versa in nici o conditie. De la Dragoslavele, cei sapte episcope au fost mutate la fosta manastire Caldarusani, unde marturiseste intr-un interviu document PS Todea, “ am iesit plini de paduchi”.De la Dregoslavele, cei sase episcopi , caci Vasile Aftenie a murit in urma unei grave leziuni la nivelul capului, au fost mutate in anul 1950 a lunii septembrie la Sighetu-Marmatiei . Episcopii supravietuitori detentiei au fost: Alexandru Rusu, Ioan Balan si Iuliu Hossu, au fost dusi la Spitalul “Gerota” din Bucuresti pentur refacere, ulterior primiti de Petru Groza, primul ministru , caruia i-au cerut libertatea Bisericii Unite. IN mai 1955 au fost transferati cu domiciliu obligatoriu la Curtea de Arges, iar restul preotilor in diferite orase tot in acelasi regim, cu domiciliu obligatoriu.

In contextul inc are cei trei episcopi de la Curtea de Arges au inaintat un memoriu Guvernului Romaniei pentru punerea in libertate si in drepturi a Bisericii Romane-Unite dupa 7 ani, acestia au multiplicat memoriul trimitandu-l in tara tuturor preotilor cerandu-le semnaturi de sustinere din partea enoriasilor, acestia au fost izolati.

Un moment simbolic a avut loc in mai 1956, cand Pr. Vasile Chindris i-a oferit un exemplar al memoriului respective Ambasadorului Frantei, urmat de o slujba publica in 12 August 1956 in Piata Universitatii din Cluj-Napoca. Consecinta a acestei picaturi de libertate nu intarzie sa apara. P.S. Alexandru Rusu, este mutat la Tulcea, apoi judecat de tribunalul militar si condamnat la 25 de ani de temnita grea, acesta fiind declarat decedat in mai 1963. Iuliu Hossu a fost transferat la Caldarusani unde a murit in mai 1970. Iar P.S. Ioan Balan a murit 4 august 1959, fiind inmormantat la Cimitirul Belu-Catolic. Odata cu slujbele de la Cluj-Napoca, si Oas, dar si in alte locuri, au fost arestati sute de preoti si credinciosi, condamnati la ani grei de inchisoare .

In ciuda acestei prigoane cumplite, Biserica Romana Unita nu si-a incetat activitatea pastorala, „a trecut in catacombele Romaniei Socialiste, devenind Biserica Tacerii”. In locul episcopilor arestati, Papa Pius al XII lea, consacra alti episcopi in clandestinitate: Ioan Ploscaru, Ioan Dragomir, Iuliu Hirtea, Alexandru Todea, Liviu Chinezu, Ioan Chertes, insa si acestia vor fi arestati. Acesti noi episcopi au fost numiti cu acordul celor intemnitati si a Nuntiaturii apostolice din Bucuresti, au luat fiinta ternarele, care erau formate dintr-un ordinarius-vicar general apiscopal si doi provicari generali episcopali in lipsa episcopului respectiv.

Nici in inchisoare sau in lagare de exterminare comuniste, activitatea pastorala a apiscopilor si preotilor nu a incetat sa-si aduca roadele, prin convertirea la catolicism a unor detinuti.La Cluj intre anii 1949-1950 cu acordul gardianului Chioreanu Gheorghe care aproviziona cu prescura si vinul necesar se celebra Sfanta Liturghie, ulterior a fost prins si intemnitat si el, la randul lui.

O alta forma de rezistenta au constituit-o emisiunile Radio- Vatican si Radio Europa-Libera, de unde se emiteau Sfintele Liturghii si predicile unor parinti printre care: Ep. Vasile Cristea, Pr. Vasile Zapartan, Pr. Ioan Tautu etc.. Chiar si in satele Maramuresului istoric din dreapta Tisei rasunau liturghiile Radio-Vatican si Europa-libera. Au patruns, tot in clandestinitate si cateva numere ale revistei „ Biserica in catacombe” editate de Pr. Ing. Mihai Pop de la Cluj-Napoca, acestea fiind preluate cu re-expediate cu expeditor fals.

Un alt rol extrem de important care a condus la o buna rezistenta anticomunista au fost activitatile legale cu continut interzis manifestate prin:

Societati de cultura, istorie , filologie dar si cenacluri literare, spre exemplu „ Octavian Goga” din Cluj-Napoca sau cel din Sighetu-Marmatiei condus de prof. Grigore Holdis.In cadrul aceluiasi mijloc, se incadreaza si evenimentele cu prilejul carora se mentinea actia constiinta romanilor despre biserica unita.In iunie 1985 la Oradea la celebrarea a 200 de ani de invatamant pedagogic romanesc, prezenta Pr. Dr. Coriolan Buzasiu si a Prof. Dr. Ioan Bota au vorbit publicului prezent in despre rolul important al Bisericii Romane-Unite de la granita de vest a tarii.Alte conferinte au avut loc la Radio Cluj, Palatul Culturii din Sighetu-Marmatiei, Carei, toate organizate fiind de prof. Dr. Ion Corneanu, axate pe evocarea personalitatii barbatilor Bisericii Romane Unite : (M. Pavel si Ion Busitia ) , care au activizat si ele cunostintele crestine catolice ale ascultatorilor. Un mare numar de preoti au fost preocupati de asigurarea clericilor si credinciosilor cu carti de lectura si meditatii religioase, redactand ori traducand opere de mare valoare intructiv-educativa crestina. Astfel, pr Gheorghe Neamtiu a prelucrat si tradus personal asemenea lucrari ce insumeaza 7000 de pagini. Pr. Liviu Pandrea a scris „ Viata Sf. Don Bosco” in 4 volume si a tradus Psaltirea din limba ebraica.

Faptele de eroism ale preotilor si episcopilor persecutati sunt catalogate drept manifestari de dizidenta sau rezistetna anticomunista, fie ca s-au manifestat scrptic sau verbal, fie ca s-au manifestat prin diverse activitati sau mijloace, ele au avut un singur scop: sa pastreze vie memoria Bisericii Romane Unite.

BIBLIOGRAFIE

Ion Ploscaru- Lanturi si teroare, Timisoara 1993

Valeriu Achim, Inschisoarea din Sighet acuza, Baia Mare 1991 pg. 171-192

Tertulian Langa , Trecand Pragul Tacerii Galaxia Gutenberg, 2009