ISSN 2345 -1424 http:jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483 [621976]

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
7 Journal of Research on Trade, Management and Economic Development
VOLUME 4, ISSUE 1(7)/2017

ANALYSIS OF THE REGULATORY FRAMEWORK REGARDING
COMPETITION IN THE EUROPEAN UNION

Simion MORARU, Assoc. Prof., PhD,
Trade Co -operative Univ ersity of Moldova
E-mail: [anonimizat]

Irina RAEVSKAIA, PhD student: [anonimizat]: [anonimizat]

Victoria MORARU, Mast er of Economics,
Trade Co -operative University of Moldova
E-mail: [anonimizat]

JEL classification: F02, F15 , K19, K33
Abstract
Competition, in general, is a rivalry (driven by economic means of the economic freedom) between
competitors to seize markets for the sale of goods, services, and purchases of factors of production (by removing the
rivals). The competitors’ rivalry is caused by the fact that they all want the same result and the market resources at
each period are limited.
Competition is one of the objective conditions necessary to ensure an adequate development of technical
and economic progress, of the prosperity of the population. The market and stigma competition with destructive
force for some com petitors ultimately ensures a general balance by creating a system of interdependence of the
economic sectors so that any activity in a certain sector is correlated with activities in the other sectors. Disparities,
with some state interventions, ensure a proportional distribution of resources, motivate producers to invest in
performing technologies, in human capital, which through creativity ensures a high productivity, efficiency and
excellent product quality. Businesses that have achieved such results pr ovide a long -lasting high revenue.
Competitiveness is the ability of a manufacturer to successfully pass the competitive test on the domestic as
well as the external market, ensuring a superior revenue from production factors’ capitalization. The significa nce of
this market economy is binomial: competition and competitiveness are growing in the context of deepening the
processes of globalization of the world economy at the current stage. The purpose of this article is to study and
generalize the European le gal basis and competition policy. The European experience of over 60 years in this field,
and especially, the economic results are of particular interest to the transition economy of the Republic of Moldova.

Keywords : competition, competitiveness, rivalr y, economic freedom, market, purchase market.

1. Introduction

European competition policy is essential in the formation of the single intra -community market
and competition within this market contributes decisively to the integration process and
achieveme nt of economic objectives of the European Union (EU).
The objectives of EU competition policy can be determined in the following way:
• Create free, real, open, loyal competition to all participants in transactions across the
entire intra -community market ac cording to the rules of the European Union Treaties,
regulating the market behavior of economic agents in order to avoid distortions,
constraints of small producers, use of anticompetition and extra -economic means of

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
8 penetrating and maintaining the market from an advantageous position;
• Ensure the unity of the intra -community market;
• Not to allow governments of Member States or municipal bodies to grant subsidies to
public or private enterprises that may harm a fair competition;
• Monitor mergers, concerts of companies, firms, companies, which at a certain level are
discussed and subject to the approval of the European Commission in order not to allow
the monopolization of certain market segments or a certain market, or groups of
commodities;
• To exclude concert ed arrangements (agreements) between producers of goods and
services regarding the price regulation, inlcuding establishment of the fixed pricing, or to
occupy the dominant positions in the market and exploit such positions.
It is to be stressed that „laisse faire ” economic policy creates multiple opportunities for producers
of goods and services to violate competition rules, in the present case by understanding or by the
power of economic power of gigantic enterprises that can secure a dominant position, o r to
undertake excessive concertation and centralization, or to conclude agreements of concerted
practices between firms , State aid to public and private enterprises, which may distort the
competition.
In order for market mechanisms to function properly, as closely as possible with the terms of the
Treaties, the above objectives as well as the whole competition policy in the European Union lie
within the responsibility of the European Commission and, in the present case, the Directorate
General for Competi tion investigat es market situations, penalizes those who violate the rules up to
10% of the enterprise's revenue, cooperates with the national authorities of the member countries.
The European Court of Justice is an arbitrator between market operators and the Commission. The
Court is empowered to determine whether the Commission ’s work falls within the legal limits.
This monitoring and intervention in the intra -community market of the European Commission
together with nationally -funded national bodies with constant competences in the field is not an
end in itself, but necessary for the market to evolve normally by establishing a „regime to ensure
the fact that in the single market competition is not distorted ” (Article 3(f) of the EC Treaty in the
new Articl e 3(g) of the European Union Treaty). Under the conditions of maintaining the market
in a competitive, fierce, real, open, and loyal situation, goods and services tend to low marginal
costs and minimizing of producers ’ profits, which ensures the welfare of the population.

2. Methodology

Undeclared market economy mechanisms are an integral part of economic science, and therefore
the research methods coincide or are the same. Competition and competitiveness are complex
concepts, they contain a wide range of f eatures requiring knowledge from multiple categories of
market economy, commodity production. In addition, the effects of these categories in everyday
practice are interconnected with multiple economic relationships, being inextricably linked to the
abilit y of enterprises, firms, national and transnational corporations, national and regional
economies to maintain their competition first on a local, national, then international levels. In
economic science competition, competitiveness was studied and discusse d by economists around
the world for hundreds of years with the emergence of a market economy. For example, the

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
9 concept of „competitiveness ” has so far been of interest to specialists, managers, the general
public, not only as a complex concept, but also a s interactions between them and other economic
concepts and relationships. Prices, labor productivity, quality of the goods exposed to the
realization, benefits, wages and material incentives of the employees are linked with the
competitiveness at the ente rprise level. National competitiveness is correlated with the volume of
GDP (including, per capita), country ’s competitiveness coefficient, level of labor productivity, and
the well -being of the population.
In conclusion, in order to investigate these cate gories of market economy, the scientific abstraction
method is used, whereby the phenomena (objects) are researched by removing secondary less
important features to accentuate the most significant, dominant, content characteristics. Its
definition abstract s all these connections, it is the essence, the core of this concept: the ability of an
enterprise to maintain a dominant position in the market either because of the superior quality of
the goods produced or at a lower price than the competitors, and with it to ensure a high
profitability in the long term. The result of experiments in physics and chemistry laboratories in
the economy is replaced by the power of abstraction, wrote K. Marx.
Other methods have been used to study these problems. The historical method has allowed us to
analyze the notion of competition since its appearance in the intra -community market in 1952
(when the European Coal and Steel Community Treaty came into force), and then its development
to date. The method of unity between analys is and synthesis, the logical method, the systemic
method are also used in this article.

3. The degree of investigating the problem

The notions of competition, competitiveness, demand, supply, market, trade have undergone a
conceptual evolution until their current definition. Throughout their evolution, these notions have
been enriched with new valences, principles, features, and functions that allow us to reflect fairly
and fully on reality. (As it is well known, the first interpretations of the determinan t role of trade in
the economic life of the states on which the representatives of the mercantiles (T. Man, A.
Moncretien) formulated the theory of the accumulation of gold and other precious metals in the
country as one of the main functions of by overcom ing the import of goods exports. This
conception occurs with the emergence of market economy. After that, the theory of „free trade ”
developed by the classics of the English political economy – A. Smith, D. Ricardo, J. S. Mill and
so on. Thus all the force s and mechanisms of the market economy have developed a sustained
development over the years).
At the end of the XIX century major oil enterprises, banks, and railroad owners in the United
States of America have embarked on concerted agreements and practi ces, reaching the level that
not only affected the trade, but also the entire United States economic and political system. In
reaction, the Sherman Anitrust Act (first legislation) was enacted by the United States Congress
(1890) to curb concentrations of power that interfere with trade and reduce economic competition.
In the XX century, especially after the World War II, the anti -trust laws were implemented in the
economic and monetary reforms i n the countries of Western Europe and Japan. The European
Cole and Steal Community (ECSC) Treaty signed in 1951 on the creation of the ECSC also
provided for the rule of control over the concentration, centralization and merger processes of the

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
10 major coal and steel producers.
As the integration process developed between the member countries, they also cumulatively
assessed the competition policy by expanding and deepening the monitoring and increasing the
intensity of interventions on market mechanisms by t he Community and national authorities. The
Treaty of Rome (1957) on the creation of the European Economic Community has taken over what
has been developed by ECSC and has been confirmed by everyday practice, adding new
regulations, provisions, principles t o create a market free and uniform intra -community system
without discrimination and distortion not only for coal and steel, but also for all goods.
In the 1950s – early 1960s the Competition Policy was marked by the control of concentrations of
coal and m etal companies as well as by restrictions. Implementation of the provisions of the
European Econimic Community (EEC) Treaty on competition has encountered dissatisfaction in
some countries that until then they did not have such stricter practice and legisl ation. In 1962 the
procedural rules for the implementation of the rules of the EEC Treaty were adopted. The 1973 oil
(energy) crisis began, and within 1 year the price of oil and oil products has jumped 4 times.
External and internal factors have imposed a centralized preventive control on the European
common market. The ’70s influenced the antitrust policies of the European Commision in the ’80s
and ’90s to 2000 through the expansion of control in various sectors, and monitoring of
concentrations, cartels , concerted market agreements, mergers and state aids.
In conclusion it is necessary to mention that the development of the intra -community market along
with the disappearance of quotas and customs duties in the trade relations between the Member
States ha s changed the focus of the Commission's activities. When the market segments were
formed by a large mass of participants without special economic powers, and because of
maintained technical barriers between member countries, there was an increase of dema nd for the
standardization of goods and services. In such way the market created equal opportunities for the
large mass of producers and consumers to prevent possibilities for some of them to use their
economic power to constrain the competitors.
In the 19 70s the external factors have emerged (the energy crisis, the foreign direct investment of
TransNational Corporations (TNCs)). Internal factors were related to the appearance of areas
(including in the large metropolis) and industrialized regions – once de veloped and prosperous,
now deserted and devastated. The European Union developed the regional and rural development
policy aimed at reducing disparities, the gaps between the levels of development of these regions
through structural funds. Community secto ral policies (in agriculture, industry, transport, energy)
were growing. Member States made more often attempts to grant subsidies, other privileged
treatments to economically and socially significant enterprises, or to postpone their payments to
the budge t, facilitate lending, etc. The Commission planned such subsidies, intensified control
over the abuse of power, mergers, concerts of production capacities, etc.

4. Analysis and Results
4.1. Competition, competitiveness – imperative necessity for a market econom y

The notion of competition encompasses a wide range of issues that enclose the knowledge from
multiple mechanisms of a market economy. In the context of the globalization of the world
economy the processes have deepened.

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
11 Integration of markets, the signi ficance of the concept of competition is growing. Free, loyal,
transparent competition in a representative relevant market requires material goods manufacturers
to perfect the technologies and management, optimize raw and energy consumption, increase labor
productivity, finished product quality so that these goods are competitive on both, the national
market as well as the intra -community market. In such conditions, manufacturers produce their
material assets and realize their own interest.
In turn, the le vel of development of market mechanisms determines the possibilities for self –
regulation of the national economy. State bodies intervene in the economy only when it’s needed
to protect the consumers and prevent a distorted competition environment.
In the d ictionary of Economics the competion is determined as „relationships among all those
acting on the same market to achieve their own interests in conditions of economic freedom ” [4].
The rivalries between economic entities appear in direct competition on th e market with economic
means, the concern of each is to obtain their own interest – the expected profit, which becomes
contradictory due to the limited resources at each given period. Private property, the competitive
struggle between producers, intermedia ry traders, oligopolies, monopolies for the markets for the
sale of their own products in order to obtain the desired profit creates the basis of the economic
market relations.
The Explanatory Dictionary of the Romanian Language determines competition as a 1)
„Commercial rivalry, struggle with economic means between industrialists, traders, monopolies,
countries, etc. to seize the market, to sell products, to secure the clientele, and to get as much profit
as possible; 2) … it is a rivalry, a race in a fi eld of activity, taking the same purpose ” [1].
If the market is the place of the intersections of all participants in the transaction, then the
competition is an inseparable, embedded and materialized relationship with market demand and
supply with market transactions and serves as:
A. an incentive for economic entities to perfect the technologies and business management in
order to increase the production volumes and the quality of the produced goods;
B. such organization of the economic relations through which producers, suppliers, consumers
and their activities are organized in a market economy according to the pre -established
rules;
C. the fundamental criterion in production -consumption, supply -demand correlations is the
economic efficiency, the profitability of these activities. Unefficient production can not
survive in a coherent and comprehensive market economy;
D. a mechanism for distribution of income between economic entities. Manufacturers with
more advanced technologies get the higher profits.
Under the com mercial law the competition can be loyal or unfair. Fair competition means the
unhindered operation of the supply and demand law, free and non -discriminatory access of
economic agents to commercial buying and selling, to market competition in order to achi eve their
own interests. Unfair competition occurs when some of the economic agents operate on the market
contrary to pre -established legal regulations using extra -economic means. By penetrating into the
market these economic agents maintain favorable posi tions, distorting competition, establishing
unequal conditions for other competitors.
Only a stable legal framework and a systemic and coherent policy create equal conditions for all
participants in the transaction, ensure the attractiveness of the given m arket, but not the perfect

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
12 competition, which basically does not exist.
As noted by the Austrian economist Peter Schifko, „In modern theory, competition coexists with
monopolistic elements, it is therefore multiform, because it is not only manifested in pr icing, but
also in the way of manufacturing, through product quality through sales policy and poli –
competition is imperfect and by its very nature it is dynamic and efficient ” [10].
Given that private property generates the free initiative on the basis of which demand and supply
are manifested, and the economic equilibrium is ensured by the market mechanism, competitive
advantage was determined by Adam Smith and David Ricardo, namely: some economic agents
will receive the absolute comparative advantage, oth ers – the relative one. Some economic agents
know the market well by studying the volume and structure of supply and demand, others have
higher capacities and production levels – the goods are of superior quality or at a lower price
compared to other compe titors. These participants ensure an appropriate behavior on the market,
which leads to an imperfect, unequal competition with the others.
European economic and monetary integration is first and foremost the integration of the national
markets of the Membe r States into a single intra -community market in which the free movement of
goods and services and the factors of production: capital and labor are ensured. These four
freedoms form the foundation on which the European integration process is built. Economi es or
some national components no longer have customs and technical barriers associating activity with
structures in other countries that allow them to achieve maximum effect results. In addition to the
dynamics of productive processes, consumers advocate a free trade system that fundamentally
allows the market to expand. The consumer has a wide choice of offers that allows him to buy
goods at the lowest cost or to buy goods that incorporate large amounts of intelligence and
creativity, concept goods. These goods provide manufacturers with performance, competitiveness
and viability. Such goods are competitive due to the ability to create higher usage values for
consumers who are able and willing to pay prices at the level of quality.
Competitiveness derives from the word „competition ” and is one of the most used, accepted and
controversial economic notions with a significance to achieve relative performance as a result of a
competition with other competitors. The ability of an enterprise to produce a good tha t can
compete with other manufacturers ’ goods and thereby obtain a favorable position on the
representative market, significant revenue over a long period is competitive.
According to Robert Carbaugh, a Washington University professor, „a company is compet itive if
it produces goods and services of superior quality or at a lower price than its domestic or foreign
competitors ” [12].
Experts from the Organisation for Economic Co -operation and Development (OECD) define
competitiveness in the following way: „Com petitiveness is the ability of internationally competing
firms, sectors, regions, states or supranational bodies to consistently secure a relatively high
income from capitalizing on production factors and a higher revenue from the labor activities ” [2].
In turn, the European Commission's Directorate General for Economic and Financial Affairs
defines competitiveness by a wide range of variable factors – technological innovations,
investment in human and physical capital, labor productivity, national and exte rnal factors.
In conclusion, it is worth mentioning that in the literature we can find a multitude of definitions,
concepts, delimitations on competitiveness. Generalizing, we can mention the following definition,
which is similar to what the various autho rs have said [4]. A country can produce goods and

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
13 services (in a free market) that perform the test of external competition while simultaneously
maintaining and expanding the real domestic income. The European Competitiveness Reports and
the United States of America Competitiveness Policy Council define this notion in terms of
ensuring a high and rising livelihood for a nation at the lowest possible level of involuntary
unemployment on a sustainable basis [8].

4.2. Competition policy and European Union legisla tion in the field

In order to create and develop a functional and efficient commercial environment at the continental
level, a competitive policy of the European community was developed, aiming at a legislative and
institutional framework. The legislativ e framework is a set of normative acts, provisions and terms
in the ECSC Treaty, Rome, Maastricht, Amsterdam, Nice, the European Union Constitutional
Treaty, the Single European Act, as well as the recommendations, the provisions of the Council of
Minister s and the European Commission at the base of the common commercial policy,
competition policy, and the consumer protection policy. The institutional framework is made up of
specialized bodies and empowered by national governments, representatives of the go vernments of
the member countries, participating in the intra -community meetings, and by the European
community – the Council of Ministers, the European Commission, the Court of Justice. The
European Parliament assesses the Commission's annual report on co mpetition.
The European Commission has the obligation to implement Community laws and regulations, to
implement competition policy principles, to set up a system of regulation among the large number
of participants, so that none can distort market functio nality by maintaining the transparency of
transactions on the market and the freedom to act for both, producers and consumers.
The Court of Justice, as a Community judicial body, examines the legality of Community acts,
ensures their correct interpretatio n and uniform application throughout the European Union,
arbitrates disputes arising in the course of commercial business.
Competition policy in European specialized literature is treated as an activity that has crossed
national borders and is carried out uniformly throughout the continental market. The legal and
institutional framework put in place by national and community authorities ensures a free, loyal,
transparent competition, offering equal conditions for all participants in commercial transactions.
Competition policy prohibits anticompetitive practices, and thus creates a system that does not
allow economic operators to take restrictive measures, to impose different barriers, including
barriers created by public authorities for its businesses, which may hinder access and free
participation in market exchanges by the other economic agents. In order to maintain and develop
a uniform and efficient market, the European Commission implements a static and systematic
competition policy that ensures the uni ty of the intra -community market, the transparency and
freedom of all market participants, does not allow non -competitive behavior that affects real
competition.
The practical activity of the national and community liability factors for the implementation and
monitoring of the competition policy is manifested by the relevant measures regulating the ways of
activity and behavior of the enterprises on the market for observing the norms in force and the
buying -selling transactions under the most appropriate te rms with the terms of the European Union
Treaties. In the present time, the significance of competition policy has increased due to trade

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
14 liberalization trends, increased cross -border circulation of large enterprises, foreign direct
investment in anti -comp etitive policies through the formation of oligopolies and /or monopolies,
or other types of barriers that impose prices to the detriment of small and medium -sized domestic
enterprises. Under such conditions, only an appropriate competition policy framework and
effective operational measures by the governments of the Member States, as well as by the
Community authorities can liquidate or at least diminish anti -competitive policies.
In order for the Member States and the Community authorities to achieve a tra nsparent market
economy based on the principles of real and fair competition, the European Union is keeping
under the control of: a) mergers between separate enterprises or groups of enterprises that allow
the real market dominance in a given activity fiel d; b) public financial aid to enterprises, requiring
restructuring and upgrading, which potentially create inequalities between economic agents,
disturbances on the Community market; c) agreements between producers, intermediaries and
traders on the pricin g of certain groups of commodities or market segments; d) agreements
between producers and cartel providers on certain market segments that practically eliminate
competition; e) understandings between economic entities in the market to occupy dominant
positions that create distortions and derogations from the competitive principles.
An important part of the competition policy is played by the demonopolization of some economic
sectors that have formed over the years as dominant and then – as monopolies. This refers to the
production and transport of electricity, rail transport, extraction, transportation and distribution of
natural gas, oil, telecommunications, etc.
The high authority of the European Community since the beginning of its work has taken the
necessary steps to discourage and liquidate the restrictive practices that have begun to take place in
the coal and steel market. The ECSC Treaty (Articles 65 and 66) prohibits association agreements,
the economic concentration of coal and steel enterprises, o ther than those accepted and authorized
by the European Commission.
These rules were taken over by the Treaty of Rome Article 81 (ex . 85), which prohibits
agreements between economic agents or groups of agents, which ensure them concerted behavior
that en ables them to constrain or avoid free competition and transparency on the market and art. 82
(ex. 86) concerning the enterprises with a dominant position on certain groups of goods or on
certain market segments, which are abusive to the other participants. These basic pillars of the
competition policy determined by the art. 81 and 82 come to realize the principle determined by
art. 3(f) of the EEC Treaty, which is updated by art. 3(g) of the Maastricht Treaty, according to
which „competition at the level of the Common Market is not distorted ”, which is why all the
measures, rules and decisions of the European Community will create „a system that ensures free
competition in the internal market ”.
Article 92 of the Treaty of Rome refers to State aid to bankrupt companies or other actions that
may distort free and transparent competition. The Maastricht Treaty, by means of Articles 31 (ex .
37) and 86 (ex . 90), determines the „antitrust rules ” concerning the activity of monopolies on the
community market.
Consider ing that the Treaty of Rome has set the task of creating a European common market as a
fundamental condition for economic integration – a project as immense and as complex. The
community institutions empowered in the field in line with the governments of t he Member States
have developed and implemented a set of regulations and decisions aimed at removing barriers

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
15 that hindered the formation of the common market. One of these tasks was also to create a free and
transparent community competition system withou t discrimination and distortion.
In 1962 the European Commission took the decision requiring enterprises participating in stand –
alone transactions to communicate about the activities of companies that practice anticompetitive
policy in any form. In 1970 a position was taken on inter -enterprise agreements which did not
have a particular impact on the community market, the rules on stimulating the SMEs and the
promotion of their competitiveness were determined in 1978 (Small Business Act – this project
was r evived in 2008 on a Period until 2013, then prolonged until 2020) and in 1983 -1984 the
regulations on agreements on the distribution of goods, encouragement of innovations, research,
tests, licenses, etc. were elaborated – all on the basis of the rules lai d down in the ECSC, EEC,
European Union Treaties.
In 1985 the European Council meeting in Milan endorsed the White Paper containing 300
measures, regulations, modifications, improvements in the intra -community Internal Market
activity, called the European Single Market Programme, which was then reduced to 282 and
finally to 250 positions.
The implementation of this program led to completion of creation of the Single Market in 1992
and the assurance of the four freedoms of movement of goods, services, capita l and people.
The intensity of competition on the single market determines the conditions for the participation of
economic entities in commercial transactions, their freedom of movement, transparency of
transactions, competitive loyalty, and finally, the efficiency of the business environment in the
European Union. I. Pelkmans, is characterized this situation by the following: „the more advanced
is the removal of obstacles between states in the internal market, the less obliged is the
competition policy t o intervene in order to promote or restore competition ” [9].
The European Institutions have developed and implemented a set of decisions and regulations on
the prohibition of agreements between competing enterprises, the emergence of dominant
positions, co nstraints of any kind of competition, monopolization of the market, etc. The European
Commission monitors how economic agents maintain good -practice rules, and takes appropriate
action if the competition rules are violated.
In intra -community trade practic e, there are instances of agreements between economic agents on
commodity quotas and certain market segments where pre -established prices or agreements
between economic entities are pricing below production costs through anti -dumping policies
leading to mo nopolization of the market and the elimination of competition. There are exclusive
reciprocal practices of economic agents in certain market segments or groups of goods and
services. Some of the field experts mentioned commercial transactions through which goods are
purchased and sold at reduced pre -established prices on markets that are jointly owned by the
economic agents.
Anticompetitive practices by import and export cartels that exclude business with foreign
competitors and do not allow the free moveme nt of goods from other countries, the distribution of
the markets in the participating countries, as well as the pricing of international cartels. The
patronage markets are monitored by the European Commission and the official authorities of the
Member Sta tes, whose task is not only to detect anti -competitive policies but also to enforce the
rules of Community law in the field.

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
16 The Commission also concentrates its efforts on Member State aid granted to public enterprises as
well as to private companies in t he form of public financial grants or generally advantageous loans
under the pretext of restructuring and refurbishments, exemptions, reductions or deferrals of taxes,
the granting of preferences in case of participation in public aquisitions, etc.
In the terms of the Treaties, subsidies to public enterprises and fiscal facilities are only forbidden if
they have an impact on the intra -community market and are contrary to the competition rules. The
Treaty of Rome in Art. 88 and 89 determine the rules and con ditions when public aid may lead to
anti-competitive practices.
Restructuring and recovery plans of enterprises under the 1994 Directive were submitted to the
European Commission for examination and control to determine whether the expected safeguards
are real and can really improve their economic situation, but the result will have a limited impact
on community market.
The Commission is in favor of public aid for enterprises under the following conditions:
a) when placed in less -favored areas;
b) when the object of their activity is the protection and preservation of the environment or
the professional training of the personnel according to the requirements of the local
market;
c) when the edifices of these enterprises are part of the national patrimony;
d) where these are small and medium -sized enterprises with the ability to concentrate up to
a certain level, which does not enable them to occupy a dominant position in the intra –
community market.

5. Conclusions

1. As trade relations have crossed the national borders a nd intra -community trade has
started, the role of competition has increased significantly. Respectively, the competition policy
was based on an intra -community legislative and institutional framework. The competition policy
takes into account all significa nt competition measures and regulates market behavior of economic
operators in order to avoid trade restrictions and distortions, to equate all market competitors,
regardless of where they come from.
2. The legal basis for competition policy is mainly the Treaties of Rome, Maastricht,
Amsterdam, the White Paper (1985), Completing the Internal Market, the Regulations and
Directives adopted by the European Union Council and the European Commission.
A. From the Treaty of Rome, we highlight the following articl es relating to competition:
✓ Article 85 deals with restrictive practices – agreements between competitors,
concerted practices according to which the parties adopt behavior that avoids the
rules of free competition;
✓ Article 86 refers to the dominant positio n of some economic entities in some
market segments, or on a certain market or on some groups of commodities;
✓ Article 92 concerns state or publicly competent bodies that grant subsidies or other
forms of support to state or private enterprises that may aff ect the free competition.
B. The Treaties of Maastricht and Amsterdam reflect the following legal aspects of
competition policy:

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
17 ✓ Article 3(f), in the new version 3(g), refers to the need to ensure a system that
ensures free competition on the intra -communi ty market;
✓ Art. 31 (37), art. 86 (90) concerns monopolies, dominant positions, specialties;
✓ Articles 85, 86 and 92, in the new art. 81, 82 and 87 on the prohibition of abuses of
dominant positions, aid by state -owned bodies to undertakings, agreements and
agreements between operators that lead to special market behavior resulting in
smaller competitors being constrained.
Current competition rules can be found in Art. 81 to 89 of the Maastricht Treaty.
3. In order for the day -to-day competition practice to b e in tune with the terms of the above
mentioned Treaties, the European Union Council and the European Commission shall develop and
implement as necessary the relevant Regulations and Directives. This is how the Council
Regulation 17/1962 on the application of Articles 85 and 86 of the EC Treaty has emerged;
Merger Regulation, 406/1980, Group Exemption Regulations, etc. In 2005, the Commission set
out a 5 -year reform plan for a state aid. In the coming years, the national authorities monitored the
situation on the intra -community market in order to maintain a true open market economy
according to the market economy principles.

REFERENCES
1. Romanian Academy Institute of Linguistics „Iorgu Iordan ”. DEX, 2nd edition, cd. „Univers enciclopedic ”.
Bucharest, 1996.
2. Annual Competitiveness Report, OECD, 1999.
3. DOBRITĂ, N. Economics Dictionary, coordonator Nită Dobrită. – Bucharest , Ed. Economica, 1999. 543 p.
4. REINERT, E. Competitiveness and its predecessors – a 500 -year cross -national perspective, STEP report R -03,
1994 , Paper prepared for the Business History Conference, Williamsburg, Virginia, March 11 -13, 1994. [online].
https://mpra.ub.uni -muenchen.de/48155/1/MPRA_paper_48155.pdf
5. FERREOL, G. Dictionary of the european union. – Iași, Ed. Polirom, 2001.288p. ISBN 973 -683-727-0
6. GLAIS, M. Economie industrielle, laes strategies concurrentielles des firmes. – Paris, Ed. Litec, 2002.
7. IORDAN, G., RĂPAN, D . Trilingval explanatory dictionary of the european union. – Iași, Ed. Polirom, 2009.
8. GRILO I., KOOPMANIN, G . J. Productivity and Microeconomic Reform și Strengthening EU Competitivness .
Journal of Industrial Competitivness and Trade , 2006 , No. 6, pp. 67-84. E-ISSN 1573 -7012 .
9. PELKMANS, I. European Integration. Methods and Economic Analysis. – London, Ed. Longman, 1997. 188 p.
ISBN-13: 978 -0273694496 .
10. SCHIFKO, P. Langage economique, Service. Wien, 1989 . 210 p.
11. PRISECARU, P., MIRON, D . Industrial policy and competition in the european union, Collection „European
Policies ”, 2000. ISBN 978 -606-647-801-4.
12. CARBAUGH, R. International Ec onomics. South -Western College Publishing Co., 1995 . 26 p. ISBN -13: 978 –
1285854359 .
13. http://www.eurostat.com/ (vizit ed 16.03.2017)

ANALIZA CADRULUI LEGISLATIV -NORMATIV REFERITOR LA
CONCURENȚĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

1. Introducere

Politica europeană în domeniul concurenței este esențială în formarea pieței unice intracomunitare,
iar concurența împreună cu piața contribuie decisiv în real izarea obiectivelor integraționiste și
economice ale Uniunii Europene.

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
18 Obiectivele politicii în domeniul concurenței pot fi determinate în felul următor:
• Să creeze o concurență liberă, reală, deschisă, loială față de toți participanții la tranzacții,
pe în treaga piață intracomunitară conform normelor prevăzute de Tratatele UE,
reglementând comportamentul pe piață a agenților economici pentru a evita distorsiunile,
constrângerile micilor producători, folosirea politicilor anticoncurențiale ale unor
producăto ri, utilizarea mijloacelor extraeconomice de pătrundere și menținere pe piață de
pe o poziție avantajoasă;
• Să asigure unitatea pieții intracomunitare;
• Să nu permită guvernelor statelor membre sau organelor municipale să acorde subvenții
întreprinderilor pu blice sau private care pot aduce atingere concurenței loiale;
• Să monitorizeze fuziunile, concertările de întreprinderi, firme, companii, care de la un
anumit nivel sunt discutate și supuse aprobării de Comisia Europeană pentru a nu permite
monopolizarea un or segmente de piață ori o anumită piață sau unele grupuri de mărfuri;
• Să excludă înțelegerile (acordurile) concertate între producătorii de bunuri și servicii
privind reglementările de prețuri sau fixarea lor, sau pentru a ocupa poziții dominante pe
piață și a exploata asemenea poziții.
Se cere de subliniat că, politica economică ,,laisse faire” creează multiple oportunități
producătorilor de bunuri și servicii pentru a încălca regulile concurențiale, în speță, prin înțelegere
sau prin puterea forței econo mice a întreprinderilor gigantice ce pot să -și asigure o poziție
dominantă, ori să întreprindă exces de concertări și centralizări, sau să încheie acorduri între firme
de practici concertate, ajutoarele de stat acordate întreprinderilor publice și private, care pot
distorsiona concurența. Pentru ca mecanismele pieții să funcționeze corect, cât mai conform cu
termenii tratatelor, obiectivele mai sus menționate, precum și întreaga politică de concurență în UE
se găsesc în responsabilitatea Comisiei Europene ș i, în speță, a Direcției Generale pentru
Concurență care investighează situațiile de pe piață, penalizează pe cei ce încalcă regulile până la
10% din veniturile întreprinderii, colaborează cu organele abilitate naționale din țările membre.
Curtea Europeană de Justiție este un arbitru între operatorii pieței și Comisiei. Curtea este
împuternicită să determine dacă activitatea Comisiei se încadrează în limitele legale.
Această monitorizare și intervenție în piața intracomunitară a Comisiei Europene împreună c u
organele naționale investite cu competențe în domeniu în mod constant nu este un scop în sine, ci
necesare pentru ca piața să evolueze normal, instaurând un ,,regim care să asigure faptul că în
cadrul pieții unice, concurența nu este distorsionată” (Art. 3 (f) a Tratatului CE, în noua redacție
Art. 3 (g) al Tratatului UE). În condițiile menținerii pieții în situație concurențială, acerbă, reală,
deschisă, liberă, loială, mărfurile și serviciile tind către costuri marginale, iar profiturile
producătorilor către minimizare ceea ce asigură bunăstarea populației.
Uniunea Europeană are peste 500 milioane de consumatori și o piață unică bazată pe norme
comune. Fiind cel mai mare exportator din lume, UE totodată reprezintă și o piață de export pentru
țările terțe . UE are competență exclusivă de a legifera în materie de comerț și de a încheia acorduri
comerciale internaționale, în baza normelor Organizației Mondiale a Comerțului, în numele celor
28 de state membre ale sale. UE este cea mai mare economie din lume, p rimul exportator și
importator mondial, principalul investitor și destinatar al investițiilor străine, precum și cel mai
important donator mondial. Deși reprezintă doar 7% din populația mondială, UE deține peste un
sfert din bogăția mondială, măsurată prin produsul intern brut (PIB), adică valoarea totală a
bunurilor și serviciilor produse.

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
19 Acordul de Asociere conține mai multe prevederi care stabilesc cooperarea părților în scopul
îmbunătățirii continue a relațiilor economice și comerțului. De asemenea, se instituie progresiv o
zonă de liber schimb, pe parcursul unei perioade de tranziție de maximum zece ani de la intrarea în
vigoare a Acordului de Asociere, în conformitate cu prevederile Acordului dar și ale art. XXIV din
Acordul General pentru Tarife și C omerț 1994.

2. Metodologia

Mecanismele economiei de piață indubitabil fac parte integrată a științei economice și, de aceea,
metodele de cercetare coincid sau sunt aceleași. Concurență, competiție, competitivitate sunt
concepții complexe, cuprind o gamă l argă de trăsături ce necesită cunoștințe din multiple categorii
ale economiei de piață, producției de mărfuri. În plus la aceasta, efectele acestor categorii, în
practica de toate zilele, sunt interconectate cu multiple relații economice, fiind indisolubil legate cu
capacitatea întreprinderilor, firmelor, corporațiilor naționale și transnaționale, economiilor
naționale, regionale de a se menține în competiția derulată mai întâi la nivel local, național, apoi la
cel internațional. În știința economică, concu rența, competitivitatea sunt studiate, discutate de
economiști din întreaga lume, de sute de ani, odată cu apariția economiei de piață. De pildă,
conceptul ,,competitivitate” prezintă interes până în prezent pentru specialiști, manageri, publicul
larg, nu numai că este un concept complex, dar și pentru interacțiunile dintre acestea și alte
concepte și relații economice. Cu competitivitatea este legat la nivel de întreprindere prețurile de
cost, productivitatea muncii, nivelul calității bunurilor expuse pen tru realizare, beneficiile, salariile
și stimulentele materiale ale angajaților. Competitivitatea națională este în corelație cu volumul
PIB obținut, inclusiv și pe cap de locuitor, coeficientul competitivității țării, nivelul productivității
muncii, bunăs tarea populației.
În concluzie, pentru a cerceta aceste categorii ale economiei de piață se folosește metoda
abstracției științifice, prin care fenomenele (obiectele) sunt cercetate înlăturând trăsături
secundare, mai puțin importante pentru a accentua car acteristicile cele mai semnificative,
dominante, de conținut. Definiția acesteia face abstracție de toate aceste conexiuni, ea redă esența,
nucleul acestui concept: capabilitatea unei întreprinderi să -și mențină o poziție dominantă pe piață,
fie datorită c alității superioare a bunurilor produse, fie la un preț mai mic decât concurenții, și cu
aceasta asigură profitabilitatea înaltă pe termen lung. Rezultatul experimentelor din laboratoarele
de fizică și chimie în economie sunt înlocuite cu puterea abstracți ei, scria K. Marx.
Pe parcursul studierii problemelor date au fost folosite și alte metode. Metoda istorică ne-a permis
să analizăm noțiunea de concurență de la apariția ei în piața intracomunitară în 1952 (când Tratatul
CECO a intrat în vigoare), apoi evo luția ei în dezvoltare până în prezent. În lucrare sunt, de
asemenea, folosite metoda unității dintre analiză și sinteză, metoda logică, metoda sistemică.

3. Gradul de investigare a problemei

Noțiunile de concurență, competitivitate, cerere, ofertă, piață, comerț au trecut o evoluție
conceptuală până la definirea lor actuală. Pe parcursul evoluției lor, aceste noțiuni au fost
îmbogățite cu noi valențe, principii, caracteristici, funcții, care permit să reflecte just și din plin
realitatea . realitatea. (După cum este bine cunoscut, primele interpretări ale rolului determinant al
comerțului în viața economică a statelor în baza căruia reprezentanții mercantiliștilor (T. Man, A.

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
20 Moncretien) au formulat teoria acumulării aurului și a altor metale prețioase în ța ră ca una din
funcțiile principale ale statului, prin depășirea importului de exporturile mărfurilor. Această
concepție apare odată cu apariția economiei de piață. După aceasta apare teoria ,,comerțului liber”
elaborat de clasicii economiei politice englez e A. Smith, D. Ricardo, D. S. Mill, ș. a. m. d. În așa
mod toate forțele și mecanismele economiei de piață capătă o dezvoltare susținută de -a lungul
anilor.)
La sfârșitul sec. XIX, marii proprietari în domeniul petrolului, băncilor, căilor ferate din SUA a u
pornit pe calea înțelegerilor și practicilor concertate, atingând nivelul care afecta nu numai relațiile
comerciale, ci periclita întregul sistem economic și politic al SUA și ,ca reacție, în 1890, au fost
legiferate primele reguli concurențiale prin US Sherman Act. În sec. XX, și, în speță, după al
Doilea Război Mondial, în procesele reformelor economice și monetare în SUA și țările Europei
Occidentale, Japonia, au fost implementate legi anti -trust. Tratatul CECO, semnat în 1951, privind
crearea Comunită ții Europene a Cărbunelui și Oțelului, de asemenea, prevede norma de stabilire a
controlului asupra proceselor de concentrare, centralizare, fuziune a marilor producători de
cărbune și oțel.
Pe măsura dezvoltării procesului integraționist între țările memb re, au evaluat cumulativ și politica
concurențială prin extinderea și aprofundarea monitorizării, creșterii intensității intervențiilor
asupra mecanismelor de piață din partea organelor abilitate comunitare și cele naționale. Tratatul
de la Roma, (1957) pr ivind crearea CEE, a preluat ceea ce a elaborat CECO și a fost confirmat
prin practica de toate zilele, adăugând noi reglementări, prevederi, principii (în detalii pe parcursul
lucrării), pentru a crea o piață intracomunitară liberă și uniformă, fără discr iminări și distorsiuni,
nu numai pentru cărbune și oțel, ci și pentru toate mărfurile.
În anii ’50, începutul anilor ’60, politica concurențială s -a remarcat prin controlul concentrărilor
întreprinderilor de cărbune și metale precum și a restricțiilor inte rvenite. Implementarea
prevederilor Tratatului CEE privind concurența, a întâlnit nemulțumiri în unele țări care până
atunci nu dispuneau de o practică și o legislație atât de strictă. În 1962 au fost adoptate regulile
procedurale pentru implementarea norm elor Tratatului CEE. În 1973 a început criza în domeniul
energetic, și, în speță, în industria petrolieră. Factorii interni și factorii externi au impus aplicarea
unui control centralizat preventiv. Anii ’70 s -au evidențiat prin politicile anti -monopol, an ii ’80 –
’90 – 2000 s -au reliefat prin extinderea controlului în diferite sectoare, monitorizării concentrărilor,
cartelurilor, înțelegerilor concertate pe piață, fuziunilor și ajutoarelor de stat.
În concluzie, se cere a fi menționat că pe măsura dezvoltă rii pieții intracomunitare, odată cu
dispariția cotelor și taxelor vamale în relațiile comerciale dintre statele membre se schimbă și
accentul activității Comisiei. Au rămas barierele tehnice. Se cerea o standardizare a bunurilor, a
început crearea autonom ia producătorilor și consumatorilor, când segmentele pieții deveneau
formate de o masă mare de participanți fără puteri economice deosebite, pentru a -și impune
puterea și ai constrânge pe ceilalți competitori.
În anii ’70 au apărut factori externi (criza energetică, s -au intensificat investițiile străine directe a
CTN). Din factori interni se remarcă apariția zonelor (inclusiv și în marele metropole) și regiuni
cândva industrial – dezvoltate și prospere, în prezent părăsite, devastate. UE elaborează politi ca de
dezvoltare regională și rurală ce vizează reducerea disparităților, decalajelor dintre nivelurile de
dezvoltare a acestor regiuni prin fonduri structurale. Iau amploare politicile intracomunitare
sectoriale (agricolă, industrie, transport, energetic) . Tot mai des apar tentativele din partea statelor

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
21 membre de a acorda subvenții, alte tratamente privilegiate unor întreprinderi cândva semnificative
din punct de vedere economic și social, sau de a le amâna plățile în buget, facilita creditarea, etc.
Comi sia plafonează asemenea subvenții, intensifică controlul asupra abuzului de putere, fuziunilor,
concertărilor capacităților de producție, etc.

4. Analize și rezultate
4.1. Concurența, competitivitatea – necesitate imperativă pentru o economie de piață

Noțiunea de concurență cuprinde un cerc larg de probleme ce înglobează cunoștințe din multiplele
mecanisme ale economiei de piață. În contextul globalizării economiei mondiale aprofundării
proceselor integraționiste al piețelor, semnificația conceptului de concure nță crește. Concurența
liberă, loială, transparentă pe o piață relevantă reprezentativă impune producătorii de bunuri
materiale să perfecteze tehnologiile și managementul, să optimizeze consumul materiei prime și de
energie, să crească nivelul productivită ții muncii, calității produselor finite, astfel ca aceste bunuri
să fie competitive atât pe piața națională că și pe cea intracomunitară. În asemenea condiții
producătorii își realizează bunurile materiale și propriul interes.
La rândul său nivelul dezvolt ării mecanismelor de piață determină posibilitățile de autoreglare în
linii generale a economiei naționale. Organele de stat intervin în economie numai la nevoie pentru
protecția consumatorilor și prevenirii unui mediu concurențial distorsionat.
Dicționaru l de economie determină concurența ca: „relații dintre toți cei care acționează pe aceeași
piață pentru realizarea propriilor interese în condiții de libertate economică” [4]. Rivalitățile dintre
entitățile economice apar în concurență directă pe piață cu mijloace economice, preocupările
fiecăruia fiind obținerea propriului interes – a profitului scontat, care devin contradictorii cauzate
de resursele limitate la fiecare perioadă dată. Proprietatea privată, lupta concurențială între
producători, comercianți intermediari, oligopoluri, monopoluri pentru piețele de desfacere a
propriilor produse în scopul obținerii profitului scontat creează temelia relațiilor economice de
piață.
DEX determină concurența ca o 1) „Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace ec onomice între
industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieții, desfacerea unor produse,
pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari; 2)…este o rivalitate, întrecere într –
un domeniu de activitate, ținând spre ac elași scop” [1].
Dacă piața este locul intersecțiilor tuturor participanților la tranzacții, atunci concurența este o
relație inseparabilă, înglobată și materializată într -un tot unic cu cererea și oferta de pe piață, cu
tranzacțiile de piață și servește:
a) drept motivație pentru entitățile economice de a perfecta tehnologiile și managementul
întreprinderilor, în scopul creșterii volumelor de producție și a calității bunurilor produse;
b) o astfel de organizare a relațiilor economice prin care producătorii, furn izorii,
consumatorii și activitățile lor sunt orânduite într -o economie de piață, conform unor
reguli prestabilite;
c) criteriul fundamental în corelațiile producție -consum, ofertă -cerere este eficiența
economică, profitabilitatea acestor activități. O produc ție ineficientă nu poate supraviețui
într-o economie de piață coerentă și atotcuprinzătoare;
d) drept mecanism de distribuire a veniturilor între entitățile economice. Producătorii ce
dispun de tehnologii mai performante obțin și profituri mai mari.

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
22 Conform d reptului comercial concurența poate fi loială sau neloială. Prin concurență loială se
înțelege funcționarea nestingherită a legii cererii și ofertei, a accesului liber și nediscriminatoriu a
agenților economici la relații comerciale de cumpărare -vânzare, l a concurența de pe piață în scopul
atingerii propriilor interese. Concurența neloială are loc atunci când unii agenți economici
activează pe piață contrar reglementărilor legale prestabilite folosind mijloace extraeconomice.
Pătrunzând pe piață astfel de a genți economici își mențin poziții favorabile, distorsionând
concurența, stabilind condiții inegale pentru ceilalți concurenți.
Numai un cadru legal stabil și o politică sistemică și coerentă creează condiții egale pentru toți
participanții la tranzacții a sigură atractivitate pieții date însă nu și o concurență perfectă, care
practic nu există.
După cum remarcă economistul austriac Peter Schifko „În teoria modernă competiția coexistă cu
elemente monopoliste, ea este deci multiforma, căci nu se manifestă doa r prin prețuri, ci în egală
măsură, prin modul de a produce prin calitatea produsului, prin politica de vânzări și poli –
competiție (concurență) este imperfectă și prin însuși acest caracter, ea este dinamică și eficientă”
[10].
În condițiile când proprieta tea privată generează libera inițiativă în baza căreia se manifestă
cererea și oferta, iar echilibrul economic este asigurat de mecanismul piețelor avantajul competitiv
a fost determinat de Adam Smith și David Ricardo și anume: unii agenți economici vor pr imi
avantajul comparativ absolut, alții pe cel relativ. Unii agenți economici cunosc bine piața, studiind
volumul și structura ofertei și cererii, alții dispun de capacități și nivel de producție mai mare –
bunurile sunt de o calitate superioară sau la un preț mai scăzut comparativ cu alți competitori.
Acești participanți își asigură un comportament adecvat pe piață ceea ce duce în realitate la o
concurență imperfectă, neegală față de ceilalți competitori.
Integrarea economică și monetară europeană este în primul rând integrarea piețelor naționale ale
statelor membre într -o piață unică intracomunitară în care sunt asigurate libera circulație a
mărfurilor și serviciilor, precum și a factorilor de producție: capitalurilor și a forței de muncă.
Aceste patru lib ertăți formează temelia pe care se clădește și concrește procesul integraționist
european. Economiile sau unele componente naționale ne mai având bariere vamale și tehnice își
asociază activitate cu structuri din alte țări ce le permite să obțină rezultate cu efecte maximale. Pe
lângă dinamicitatea proceselor productive, consumatorii militează pentru sistemul liberului schimb
ce permite fundamental să lărgească piața ofertelor. Consumatorul selectează oferta largă care îi
permite să procure bunuri cu cele m ai mici costuri sau să procure bunuri care încorporează cote
mari de inteligență și creativitate, bunuri de concept. Aceste bunuri asigură producătorilor
performanțe, competitivitate și viabilitate. Astfel de bunuri sunt competitive datorită capacității de
a crea valori de întrebuințare superioare pentru consumatori care sunt capabili și dispuși să
plătească prețuri la nivelul calității.
Competitivitatea derivă din cuvântul „competiție” și este unul din cele mai utilizate, acceptate și
controversate noțiuni economice cu o semnificație de a obține o performanță relativă în rezultatul
concurenței cu alți competitori. Abilitatea unei întreprinderi de a produce un bun care poate
concura cu bunuri a altor producători și prin aceasta obține o poziție favorabilă pe piață
reprezentativă, venituri semnificative pe o perioadă îndelungată este competitiv.
În opinia lui Robert Carbaugh – profesor la Universitate din Washington „o firmă este competitivă
dacă produce bunuri și servicii de o calitate superioară sau la un pr eț mai scăzut decât competitorii

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
23 săi interni sau externi” [1 2].
Experții OECD definesc competitivitatea în felul următor: „Competitivitatea este capacitatea
firmelor, sectoarelor, regiunilor, statelor sau organismelor supranaționale, aflate în competiție
internațională, de a asigura în mod susținut un venit relativ ridicat din valorificarea factorilor de
producție, precum și un venit superior din valorificarea forței de muncă” [2].
La rândul său, Direcția Generală pentru probleme economice și financiare a C omisiei Europene
definește competitivitatea reieșind dintr -un spectru larg de factori variabili – inovații tehnologice,
investiții în capital uman și fizic, nivelul productivității muncii, factori naționali și externi.
În concluzie la acest subiect se cere de menționat că în literatura de specialitate putem găsi o
multitudine de definiții, concepte, delimitări privind competitivitatea. Generalizând putem
menționa următoarea definiție care este similară cu cele enunțate de diverși autori [ 4]. O țară poate
produce bunuri și servicii (în condiții unei piețe libere) care îndeplinesc testul concurenței externe,
simultan menținând și extinzând venitul real intern. Rapoartele Europene de Competitivitate,
precum și Competitivness Policy Council din SUA definesc acea stă noțiune în termeni care
asigură niveluri de trai înalte și în creștere ale unei națiuni în condițiile celui mai mic nivel posibil
al șomajului involuntar, pe o bază sustenabilă [8].

4.2. Politica de concurență și legislația Uniunii Europene în domeniu

Pentru a crea și dezvolta un mediu comercial funcțional și eficient la nivel continental a fost
elaborată o politică concurențială a comunității europene, care vizează un cadru legislativ și
instituțional. Cadrul legislativ este o totalitate de acte normat ive, prevederi și termeni în tratatul
CECO, de la Roma, Maastricht, Amsterdam, Nisa, Tratatul Constituțional al UE, Actul Unic
European, precum și recomandările, dispozițiile Consiliului de Miniștri și a Comisiei Europene
care au stat la baza politicii com erciale comune, politicii în domeniul concurenței, politicii de
apărare a intereselor consumatorilor. Cadrul instituțional este format din organele specializate și
abilitate de guvernele naționale, reprezentanții guvernelor țărilor -membre, care participă l a
întrunirile intracomunitare, iar din partea comunității europene – Consiliul de Miniștri, Comisia
Europeană, Cartea de Justiție. Parlamentul European evaluează raportul anual al Comisiei în
domeniul concurenței.
Comisia Europeană are obligația să impleme nteze legile și dispozițiile comunitare, să pună în
aplicare principiile politicii de concurență, să stabilească un sistem de reglementări între un număr
foarte mare de participanți astfel încât nici unul să nu poată să distorsioneze funcționalitatea pieți i,
menținând transparența tranzacțiilor de pe piață și libertatea de acționa atât pentru producători cât
și pentru consumatori.
Curtea de Justiție ca instituție jurisdicțională comunitară examinează legalitatea actelor
comunitare, asigură interpretarea lor corectă și aplicarea uniformă, pe întreg teritoriu UE arbitrează
litigiile ce apar pe parcursul activității comerciale.
Politica de concurență în literatura europeană de specialitate este tratată ca o activitate care a
depășit frontierele naționale și se desfășoară uniform pe întreg spațiu a pieții comune continentale.
Cadrul juridic și instituțional pus în practică de autoritățile naționale și comunitare asigură un
sistem concurențial liber, loial, transparent, oferă condiții egale pentru toți participanț ii la
tranzacțiile comerciale. Politica de concurență interzice practicile anticoncurențiale și prin aceasta

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
24 a creat un sistem ce nu permite agenților economici să ia măsuri restrictive, să impună diferite
bariere, inclusiv bariere create de autoritățile p ublice pentru întreprinderile sale ce pot îngrădi
accesul și participarea liberă la schimburile de pe piață a altor agenți economici. Pentru a menține
și dezvolta o piață uniformă și eficientă, Comisia Europeană pune în aplicare o așa politică de
concurenț ă ce persistă stabil și sistemic și asigură unitate a pieții interne intracomunitare,
transparența și libertatea tuturor participanților la piața comună, nu permite comportament
neconcurențial ce aduce atingere concurenței reale.
Activitatea practică a fac torilor de răspundere la nivel național și comunitar privind implementarea
și monitorizarea politicii de concurență se manifestă prin măsurile relevante de reglementare a
modalităților de activitate și de comportament a întreprinderilor pe piață pentru res pectarea
normelor în vigoare, iar tranzacțiile de cumpărare -vânzare să se efectueze în condiții cât mai
adecvate cu termenii din Tratatele UE. La etapa actuală semnificația politicii de concurență a
crescut datorită tendințelor de liberalizare a comerțului , a intensificării circulației transfrontaliere a
întreprinderilor mari, a investițiilor străine directe ce practică politici anticoncurențiale prin
formarea oligopolurilor și/sau a monopolurilor, precum sau alte tipuri de bariere, care impun
prețuri în de trimentul întreprinderilor mici și mijlocii autohtone. În asemenea condiții numai un
cadru juridic adecvat de politică concurențială și măsuri efective operative întreprinse de guvernele
statelor membre precum și de autoritățile comunitare pot lichida sau cel puțin diminua politicile
anticoncurențiale.
Pentru ca statele membre și autoritățile comunitare să realizeze o economie de piață transparentă,
formată pe principiile concurenței reale loiale, în UE se ține sub control: a) fuziunile dintre
întreprinderi sau grupuri de întreprinderi care permit o dominație reală pe piață în domeniul dat de
activitate; b) ajutoarele financiare publice întreprinderilor ce necesită restructurare și
retehnologizare care potențial pot crea inegalități între agenți economici, d ereglări pe piața
comunitară; c) înțelegerile între producători, intermediari și comercianți privind stabilirea
prețurilor pe anumite grupe de mărfuri, sau pe segmente de piață; d) înțelegeri între producători și
furnizori de creare a cartelurilor pe anumi te segmente de piață ce practic elimină concurența; e)
înțelegerile între entitățile economice de pe piață pentru a ocupa poziții dominante ce creează
distorsiuni, denaturări și derogări de la principiile concurențiale.
Un segment important în realizarea p oliticii de concurență îl joacă demonopolizarea unor sectoare
economice, care s -au format de -a lungul anilor ca întreprinderi cu poziții dominante, iar apoi ca
monopoluri. Aceasta se referă la producerea și transportarea energiei electrice, transportul fer oviar,
extragerea, transportarea și distribuirea gazului natural, petrolului, telecomunicațiile etc.
Înalta autoritate a comunității europene de la începutul activității sale a întreprins pașii necesari
pentru a descuraja și lichida practicile restrictive ce începuseră să se manifeste în piața cărbunelui
și oțelului. Tratatul CECO (art. 65 și 66) interzice acorduri de asociere, concentrare economică a
întreprinderilor de cărbune și oțel, în afara celor acceptate și autorizate de Comisia Europeană.
Aceste no rme au fost preluate de Tratatul de la Roma prin art.81 (ex. 85) care interzice înțelegeri
între agenți economici sau grupe de agenți ce le asigură un comportament concertat care le permit
să constrângă sau să evite concurența liberă și transparența de pe piață și art. 82 (ex . 86) ce vizează
întreprinderile cu o poziție dominantă pe anumite grupe de mărfuri sau pe anumite segmente de
piață care le asigură abuziv o superioritate față de ceilalți participanți. Acești piloni de bază a
politicii de concurență d eterminați de art. 81 și art. 82 vin să realizeze principiul determinat de art.
3(f) a l Tratatului CEE, care este reactualizat prin art. 3(g) al Tratatului de la Maastricht potrivit

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
25 căruia „concurența la nivelul Pieții Comune să nu fie distorsionată”, moti v pentru care totalitatea
măsurilor, regulilor, deciziilor Comunității Europene vor crea „un sistem care să asigure libera
concurență pe piața internă”.
Articolul 92 din Tratatul de la Roma se referă la ajutoare statului acordate unor întreprinderi
falimen tare sau la alte acțiuni ce pot denatura concurența transparentă și liberă. Tratatul de la
Maastricht prin articolele 31 (ex . 37) și 86 (ex . 90) determina „reglementările antitrust” vizând
activitatea monopolurilor pe piața comunitară.
Având în vedere că T ratatul de la Roma a trasat sarcina de a crea o piață comună europeană ca o
condiție fundamentală pentru integrarea economică – proiect pe cât de imens pe atât de complex.
Instituțiile comunitare abilitate în domeniu în concordanță cu guvernele statelor me mbre au
elaborat și implementat un set de reglementări, decizii îndreptate spre eliminarea barierelor ce
îngreunau formarea pieții comune. Una din aceste sarcini a fost și crearea unui sistem concurențial
comunitar liber și transparent, fără discriminări ș i distorsiuni.
În 1962 Comisia Europeană ia decizia prin care obliga întreprinderile participante la tranzacții de
sine stătător să comunice despre activitățile întreprinderilor ce practica o politică anticoncurențială
sub orice formă. În 1970 se ia poziți e privind acordurile între întreprinderi, care nu au un impact
deosebit asupra pieții comunitare, în 1978 au fost determinat regulile privind stimularea IMM și în
același timp promovarea competitivității lor (Small Business Act – acest proiect a fost revig orat în
2008 pe o perioadă până în 2013, apoi prelungit până în 2020), iar în 1983 -1984 se elaborează
reglementările privind acordurile în domeniul distribuției bunurilor, încurajării inovărilor,
cercetărilor, testărilor, licențelor, etc. – toate în temeiu rile normelor stabilite de Tratatele CECO,
CEE, UE.
În 1985 Consiliul European întrunit la Milano a avizat Cartea Albă care conținea 300 de măsuri,
reglementări, modificări, îmbunătățiri privind activitatea Pieții Interne, intracomunitare denumit
Programul Pieții Unice Europene, program care apoi a fost redus la 282 și în final la 250 de poziții.
Implementarea acestui program a adus la finalizarea creării Pieții Unice în 1992 și asigurarea celor
patru libertăți de circulație a bunurilor, serviciilor, capita lurilor și a persoanelor.
Intensitatea concurenței pe Piață Unică determină condițiile de participare a entităților economice
la tranzacțiile comerciale, libertății lor de circulație, transparenței tranzacțiilor, loialitatea
concurențială, în final a efici enței mediului de afaceri în UE. Această situație I. Pelkmans o
caracterizează în felul următor: „ cu cât înlăturarea obstacolelor între state pe piața internă este mai
avansată, cu atât politica de concurență este mai puțin obligată să intervină pentru a promova sau
restaura concurența” [ 9].
Instituțiile Europene au elaborat și implementat un set de decizii și reglementări privind
interzicerea înțelegerilor, acordurilor între întreprinderi concurente, apariției pozițiilor dominante,
constrângerilor de oric e fel a concurenței, de monopolizare a pieței etc. Comisia Europeană
monitorizează felul cum agenții economici păstrează regulile bunei -cuviințe, și ia măsurile de
rigoare în caz când normele concurențiale sunt violate.
În practica intracomunitară comercia lă au loc cazuri de înțelegeri dintre agenții economici privind
cotele de mărfuri și anumite segmente de piață unde prețurile sunt prestabilite, sau înțelegerile
între entitățile economice de stabilire a prețurilor sub costurile de producție prin politici
antidumping ce duc la monopolizarea pieții și lichidarea concurenței. Există practici excluzive
acordate reciproc de agenți economici pe anumite segmente de piață sau grupuri de mărfuri și

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
26 servicii. În literatură se menționează de asemenea tranzacții comer ciale prin care mărfurile se
cumpără și se vând la prețuri reduse prestabilite pe piețe patronate de comun acord de agenți
economici.
Practicile anticoncurențiale efectuate de cartelurile de import și de export care exclud afaceri cu
competitori străini și care nu permit libera circulație a bunurilor din alte țări precum și împărțirea
piețelor de desfacere din țările participante precum și stabilire a prețurilor în ele de carteluri
internaționale. Piețele patronate sunt monitorizate de Comisia Europeană și autoritățile oficiale ale
statelor membre, în sarcina cărora intra nu numai depistarea politicilor anticoncurențiale ci și
aplicarea normelor de drept comunitar în domeniu.
Comisia își concentrează eforturile și asupra ajutoarelor acordate de statele membr e prioritar
întreprinderilor publice, dar și celor private în formă de subvenții financiare publice sau
împrumuturi avantajoase de regulă sub pretextul restructurărilor și retehnologizărilor, scutiri,
reduceri sau amânări de plată a impozitelor, acordarea de preferințe în caz de participare la
achiziții publice, etc.
În termenii Tratatelor subsidiile unor întreprinderi din bani publici precum și facilitățile fiscale nu
sunt interzise decât dacă ele au incidență asupra pieții intracomunitare, contravin regul ilor
concurențiale. Tratatul de la Roma în art. 88 și 89 determină reglementările și condițiile când
ajutoarele publice pot conduce la practici anticoncurențiale.
Planurile de restructurare și revigorare a întreprinderilor în baza ajutoarelor publice confo rm
Directivei din 1994 sunt înaintate Comisiei Europene pentru examinare și control cu scopul de a
determina dacă salvgardările preconizate sunt reale și pot cu adevărat ameliora situația lor
economică, iar rezultatul va avea un impact limitat asupra pieți i comunitare.
Comisia agreează ajutoarele publice pentru întreprinderi în condițiile:
a) când ele sunt plasate în regiuni defavorizate;
b) când obiectul de activitate a lor este protejarea și conservarea mediului ambiant sau
pregătirea profesională a cadrelor c onform cerințelor pieții locale;
c) când edificiile acestor întreprinderi fac parte din patrimoniul național;
d) când aceste întreprinderi sunt mici și mijlocii și permite o concentrare a lor până la un
anumit nivel care nu permite să ocupe un loc dominant pe pi ața intracomunitară.

5. Concluzii

1. Pe măsură ce relațiile comerciale au depășit frontierele naționale și au început să se
manifeste cele intracomunitare, rolul concurenței a crescut semnificativ. Respectiv a apărut și
politica în domeniul concurenței baz at pe un cadru legislativ și instituțional intracomunitar.
Politica în domeniul concurenței preia în considerație toate măsurile semnificativ privind
concurența și reglementează comportamentul pe piață a agenților economici, astfel încât să evite
restricți ile comerciale și distorsiunile, să pună în egală măsură pe toți competitorii pieții, indiferent
din ce țară provin.
2. Sursa juridică a politicii de concurență o constituie, în principal, Tratatele de la Roma,
Maastricht, Amsterdam, Cartea Albă (1985) ,,C ompleting the Internal Market”, Regulamentele și
Directivele adoptate de Consiliul UE și de Comisia Europeană.

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
27 A. Din Tratatul de la Roma evidențiem următoarele articole ce se referă la concurență:
✓ Art. 85 privește practicile restrictive – acorduri, înțel egeri între competitori, practici
concertate conform cărora părțile adoptă un comportament ce evită regulile concurenței
libere;
✓ Art. 86 se referă la poziția dominantă a unor entități economice pe unele segmente de
piață, ori pe o anumită piață sau pe unel e grupe de mărfuri;
✓ Art. 92 privește organele abilitate statale sau publice care acordă subvenții sau alte forme
de susținere a unor întreprinderi de stat sau private ce pot afecta libera concurență.
B. Tratatele de la Maastricht și Amsterdam reflectă urmă toarele aspecte juridice ale politicii
de concurență:
✓ Art. 3(f), în noua redacție 3(g), se referă la necesitatea asigurării unui sistem care să
asigure libera concurență pe piața intracomunitară;
✓ Art. 31 (37), art. 86 (90) privește monopolurile, poziții do minante, speciale;
✓ Art. 85, 86 și 92, în noua redacție art. 81, 82 și 87 privind interzicerea abuzurilor de
poziție dominată, ajutoarelor din partea organelor abilitate statale unor întreprinderi,
acorduri și înțelegeri între unii operatori ce determină un comportament special pe piață în
rezultatul căruia competitorii mai mici sunt constrânși.
Regulile concurențiale actuale se regăsesc în art. 81 – 89 a Tratatului Maastricht.
3. Pentru că practica de toate zilele în domeniul concurenței să fie cât mai con formă cu
termenii Tratatelor mai sus menționați, Consiliul UE și Comisia Europeană elaborează și
implementează după necesitate Regulamentele și Directivele în domeniu. Așa a apărut
Regulamentul 17/1962 a Consiliului referitor la aplicarea articolelor 85 și 86 ale Tratatului CE;
Regulamentul 406/1980 referitor la fuziuni, Regulamente referitor la excepții în grup, etc. În 2005
Comisia a elaborat un plan de reforme pe o perioadă pe 5 ani referitor la ajutoarele de stat. În anii
următori Organele naționale au monitorizat situația de pe piața intracomunitară pentru a menține o
concurență reală deschisă conform principiilor economiei de piață.

REFERINȚE
1. Academia Română Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. DEX, ediția a II -a, cd. „Univers enciclopedic”. –
București, 1996.
2. Anual Competitivness Report, OECD, 1999.
3. DOBRITĂ, N. Dicționarul de Economie, coordonator Nită Dobrită. – București, Ed. Economica, 1999. 543p.
4. REINERT, E. Competitivness and its predecessors – o 500 – year cross -national perspective, STEP r eport R -03,
1994, Paper prepared for the Business History Conference, Williamsburg, Virginia, March 11 -13, 1994. [online].
https://mpra.ub.uni -muenchen.de/48155/1/MPRA_paper_48155.pdf
5. FERREOL, G. Dicționarul Uniunii Europene. – Iași, Ed. Polirom, 2001. 288p. ISBN 973 -683-727-0.
6. GLAIS, M. Economie industrielle, laes strategies concurrentielles des firmes. – Paris, Ed. Litec, 2002.
7. IORDAN, G., RĂPAN, D. Dicționar explicativ trilingv al uniunii europene. – Iași, Ed. Polirom, 2009.
8. GRILO I., KOOPMANIN, G . J. Productivity and Microeconomic Reform și Strengthening EU Competitivness .
Journal of Industrial Competitivness and Trade , 2006 , nr. 6, p. 67-84. E-ISSN 1573 -7012 .
9. PELKMANS, I. European Integration. Methods and Economic Analysis. – London, Ed. Longman, 1997. 188 p.
ISBN -13: 978 -0273694496 .
10. SCHIFKO, P. Langage economique, Service. Wien, 1989, 210 p.
11. PRISECARU, P., MIRON, D . Politica industrială și concurența în Uniunea Europeană. Colecția ,,Politici
europene”, 2000. ISBN 978 -606-647-801-4.
12. CARBAUGH, R. Internat ional Economics. South -Western College Publishing Co., 1995 . 26 p. ISBN -13: 978 –
1285854359 .
13. http://www.eurostat.com/(vizitat 16.03.2017)

ISSN 2345 -1424 http://jrtmed.uccm.md E-ISSN 2345 -1483
28 Rezumat
Concurența, în linii generale, este o rivalitate (dusă cu mijloace economice în condiții de libertate
economic ă) între competitori pentru acapararea (prin înlăturarea rivalilor) unor piețe de desfacere a mărfurilor,
serviciilor și de achiziții a factorilor de producție și materiei prime. Rivalitatea competitorilor este cauzată de faptul
că toți ei tind spre acelaș i rezultat, iar resursele pieții la fiecare perioadă sunt limitate.
Concurența este una din condițiile obiectiv necesare pentru a asigura o evoluție adecvată în dezvoltarea
progresului tehnic și economic, a prosperității populației. Piața și concurența sti hiinică cu forță distrugătoare
pentru unii competitori asigură până la urmă un echilibru general prin crearea unui sistem de interdependență a
sectoarelor economice, astfel încât orice activitate într -un sector este corelată cu activități în alte sectoare. Prin
disproporții, cu unele intervenții ale statului, se asigură o repartiție proporțională a resurselor, se motivează
producătorii pentru a investi în tehnologii performante, în capital uman, care prin creativitate asigură o
productivitate și eficiență î naltă, un nivel ridicat al calității produselor. Întreprinderile care au obținut asemenea
rezultate asigură venituri înalte de lungă durată.
Competitivitatea este capacitatea unui producător de a trece cu succes, în mod susținut testul competițional
atât pe piața internă, cât și pe cea externă, asigurând un venit superior din valorificarea factorilor de producție.
Semnificația acestui binom al economiei de piață – concurența și competitivitatea, crește la etapa actuală în
contextul aprofundării proceselor de globalizare a economiei mondiale. Scopul acestei lucrări este de a studia și
generaliza baza legală și politica europeană în domeniul concurenței. Experiența de peste 60 de ani în acest
domeniu și în special rezultatele economice, prezintă un deosebit i nteres pentru economia Republicii Moldova în
tranziție.

Cuvinte -cheie : concurență, competitivitate, rivalitate, libertate economică, piață de desfacere, piață de achiziție.

Аннотация
Конкуренция , в общем, это соперничество ( осуществленное экономическ ими средствами в условиях
экономической свободы) между конкурентами для захвата (путем удаления конкурентов) рынков товаров,
услуг и закупок факторов производства и сырья. Соперничество конкурентов связано с тем, что все они
стремятся к тому же результату, но ресурсы рынка на разном этапе ограничены .
Конкур енция является одним из условий, объективно необходимых для обеспечения надлежащего
развития в стимулировании научно -технического прогресса и экономического благосостояния населения.
Рынок и стихийная конкуренция , с ее разрушительной силой , для некоторых конкурентов в конечном счете
обеспечи вает общее равновесие путем создания системы взаимосвязанных отраслей экономики, поэтому
любая деятельность в секторе связана с деятельностью в других секторах. Расхожд ения, с некоторым
вмешательством государства, обеспечива ют пропорциональн ое распределение ресурсов, что мотивир ует
производителей инвестировать в современные технологии, человеческий капитал, которые , в свою очередь ,
посредством креативности способствуют росту производительности, эффективност и и уров ня качества
товаров . Предприятиям, которые добились таких результатов обеспеч енны высокие доходы на долгий
период .
Конкурентоспособность это способность производителя успешно пройти тест к конкурент ной
устойчиво сти, как на внутреннем, так и на внешних рынках, обеспечивая более высокий доход от
значимости факторов производства. Значение это й биномиальной рыночной экономики – конкуренция и
конкурентоспособность , возрастает на данном этапе в контексте углубления про цессов глобализации
мировой экономики. Целью данной работы является изучение и обобщение правовой основы и европейской
политики в области конкуренции. 60 -летний опыт ра боты в этой области и , в особенно сти, экономически е
результат ы представляют интерес для экономик и Республики Молдова в переходный период .

Ключевые слова: конкуренция, конкурентоспособность, соперничество, экономическая свобода, рынок
производства, рынок закупок.

The publication is fulfilled within the research Project „ Domestic trade an d consumer cooperatives
development in the context of economic integration of the Republic of Moldova in the European
Community” ( code 15.817.06.28A).
Received 28.04.2017
Accepted 20.06.2017
Published 30.06.2017