Islamul Si Marile Religii ale Lumii

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………….p.3

1. Noțiuni introductive despre Islam……………………………………………………..p.3

2. Religia în perspectiva Islamului…………………………………………………………p.4

2.1. Perspectiva sociologică asupra religiei islamice………………………p.5

3. Religia “Islamul”……………………………………………………………………………………p.6

Influența politeismului în cultura Islamică……………………………….p.7

3.2 Mesajul lui Mohammed…………………………………………………………….p.7

Concluzie……………………………………………………………………………………………..p.8

Bibliogarfie…………………………………………………………………………………………..p.9

Introducere

In prezenta lucrare voi incerca sa va prezint cateva date mai pe scurt despre Islam.

Religia reprezinta un cod moral pe care trebuie sa-l respecte fiecare apartenent. Insa acesta difera de la o cultura la alta, dar elementul comun este iubirea si pacea in lume. În ziua de azi imaginea religie se poate spune că s-a degradat, fiind văzută doar sub formă de credință și venerare.

Noțiuni introductive despre Islam

Lucrarea de față ilustrază esența Islamului și ceea ce această religie predică: pacea, credința si toleranța. Islamul este un imens subiect ce cuprinde pe lângă ceea ce Maommed propovăduia o cultura si o infloritoare civilizație care a reusit să se dezvolte pe mai multe continente cu particularitati numeroase a popoarelor musulmane.

Cuvantul Islam este un cuvânt ce inseamna “supunere” și este de origine arabă, principalul obiectiv al islamului este acela de a cunoaste Creatorul lumii si unic Dumnezeu. Mircea Eliade spunea urmatoarele:

Din punct de vedere al morfologiei religioase, mesajul lui Mohammed, așa cum a fost formulat în Coran, reprezintă esența cea mai pură a monoteismului absolut.

Religia aceasta a aparut in Arabia, unde erau triburi numeroase de beduini. Lumea arabă era înconjurată de Imperiul Bizantin creștin și de Imperiul Persan unde se practica religia magiilor.

Cei care l-au sustinut pe Mohammed au fost câtiva apropiati, sotia lui, apoi au inceput sa il susțină persoane cu influență si oamenii simplii el având 40 de ani cand a inceput să ropovaduiască.

Profetul in urma unei viziuni inece să își facă piblică misiunea si incepe prin a pune accent pe gloria si puterea lui Dumnezeu. Mircea Eliade comentând nasterea Islamului spune:

Mohammed nu visa să întemeieze o nouă religie, el vroia doar să-și trezească concetățenii, să-i convingă că trebuie să-l venereze numai pe Dumnezeu, să îl recunoască drept creator al cerurilor și al pământurilor și chezaș al fertilității.

Dupa ce Mahommed in anul 624 îi invinge pe meccani, incepe sa vorbeasca despre razboiul sfânt (Jihad) împotriva păgaânilor în special a creștilor, deschizând un razboi interminabil.

Profetul Mahommed și-a continuat lucrarea prin diferite metode până la moartea sa care a survenit în anul 632.

Religia în perspectiva Islamului

În cadrul Islamului se accentuează, în deosebi, viața religioasă a oamenilor și deasemenea învața închinarea la un singur Dumnezeu și distrugerea idolilor. Religia Islamică are ca scop suprem, fericirea umană și prevenirea pierderii esenței umane.

Conform Coranului, scopul apărării noii religii si al Războiului Sfanț în Islam, urmărește asigurarea protecției necesare dezvoltării existenței și naturii umane.

Perspectiva sociologică asupra religiei islamice

Cele mai importante cărti ale Islamului sunt: Coranul si Sunnih. Dintre acestea, Coranul, este cea mai importantă sursă de înțelegere a Islamului și a filosofiei islamice.

Conform acestui text fundamental, Islamul este definit drept religia păcii, răbdării și toleranței.

Conform Coranului, scopul apărării noii religii si al Războiului Sfânt în Islam, urmărește asigurarea protecției necesare dezvoltării existenței și naturii umane.

Lupta în Islam este permisă și legitimă când este încadrată într-un Război Sfânt condus de Islam și urmărește ridicarea mesajului divin, reînvierea valorilor divine. De altfel, nici un fel de război nu este admis.

Referitor la esența doctrinei Islamice există două versiuni prezentate de Suniți și Șhiiți, diferențele dintre ele fiind cele trei pricipii comune fundamentale la care Șhiiti mai adaugă doua puncte:

Suniții sunt de părere că esența Islamului cuprinde următoarele adevăruri:

1. Unicitatea lui Dumnezeu;

2. Profeția;

3. Judecata de apoi.

Shiiții mai adaugă două teze la fundamentele Islamului:

4. Preoția;

5. Dreptatea divină.

Religia “Islamul”

În Islam religia este numită Hin și cuprinde credințele referitoare la natura Universului si a omului si reglementarile în conformitate cu ele, care se aplică asupra vieții umane.

Din punct de vedere etimologic cuvântul Islam înseamnă supunere, ascultare.

supunere înseamnă ascultarea legilor lui Dumnezeu;

ascultare înseamnă punerea în practică a poruncilor lui Dumnezeu.

Supunerea și ascultarea în fața lui Dumnezeu aduc pacea , de aceea cuvântul Islam mai însemnă și pace.

Protagoniștii de bază ai credinței islamice sunt:

Dumnezeu

Îngerii lui Dumnezeu (Malahkah);

Cărțile lui Dumnezeu (Kutubullak);

Mesagerii – trimișii lui Dumnezeu (Rusulullah).

Rugăciunea

Credința, conform Coranului, afirmă credința în Dumnezeu, în îngerii lui, în trimiși Lui și în ziua judecății și crede că orice lucru bun sau rău este poruncit de Dumnezeul atotputernic. De asemenea, crede în viața de după moarte.

Principiile de bază ale credinței Islamice pot fi grupate în trei:

1. RISALAH: Îngerii lui Dumnezeu;

Cărțile lui Dumnezeu;

Mesagerii lui Dumnezeu;

2. TAWHID: Dumnezeu;

Coranul;

3. AKHIRAN: Ziua Judecății;

Viața după moarte.

3.1 Infuența politeismului în cultura Islamică

Prima formă pe care a îmbracat-o politeismului arab a fost cultul stelelor. Mai presus de cultul stelelor, a existat întotdeauna, la arabi, credința într-un singur Dumnezeu și la ei acest Dumnezeu este Allah. El a fost inițial conceput, ca dumnezeire abstractă și impersonală și abia, mai apoi, sub influența creștinismului și iudaismului, privit ca Dumnezeu personal, unic, în afară de care nu mai exista o altă divinitate vrednică de adorarea oamenilor.

Astrele adorate și venerate de arabi erau: Soarele, Luna și stelele sub diferite denumiri. Centrul religios al musulmanilor este orasul Mecca.

3.2 Mesajul lui Mohammed

Mesajul propovăduit de Mohammed a întâlnit, opoziție din partea arabilor idolatri de la Mecca. Accentul mesajului propovăduit de Mohammed cade pe proclamarea faptului că: Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah!

De la începutul, predicării sale, Mohammed a pus accent pe puterea și mărinimia lui Dumnezeu.

O altă temă este iminența Judecății și învierii din morți. După sunetul trâmbiței, morții vor învia, se va vedea tronul lui Dumnezeu susținut de opt îngeri și se vor înfățișa cei drepți la dreapta, iar cei răi la stânga.

Termenul "Jihad" se traduce prin: război sfânt. In zilele noaste acest război este îndreptat către Occident, către țări în care predomină creștinismul. Creștinii privesc acest război ca pe ceva nefiresc și nedorit de Dumnezeul lor.

Concluzie

O religie, oricât de extremă sau cultural condamnabilă este, ea se adresează direct dorințelor profunde ale oamenilor. Omul are adesea întrebări și curiozitati leagate de Dumnezeu și religie și tot timpul dorește sa gaseasca un răspuns care să îi satisfacă curozitatea intelectuală.

Această curiozitatea firească și foarte existentă în gândirea omului ajută sa structureze întrebările legate de religie și să găsească răspunsurile concrete.

Bibliografie

Condea A. Virgil, Carte Islamului, (M.A. Dilcambre)

Eliade Mircea, Istoria credinței și ideilor religioase, (București, Editura Paideia, 2001)

Delcambre Anne-Marie, Islamul, (București, Editura Polirom, 1999)

Eliade Mircea și Culian Petru, Dicționar al religiilor, (București, Editura Humanitas, 1993)

Silvestru O. Iosopescu, Coranul, (Cluj Napoca, Editura ETA, 1992)

Shuon Frithjof, Să înțelegem Islamul, (București, Editura Humanitas, 1994)

Sarwar Ghulam, Islam-Credință și învățătură, (Asociația Studenților Musulmanilor din România, 1999)