Islamul ȘI Integrismul Islamic

=== ISLAMUL CA RELIGIE1 ===

I. INTRODUCERE

În discursul său oficial după atentatele din septembrie 2001, Președintele S.U.A. declara că nu musulmanii, în general, sunt vinovați pentru această tragedie, ci radicaliștii islamici, anumite grupări teroriste cu nuanță fundamentalistă răsărite în contextul fenomenului islamic.

După această dată, o atenție deosebită a fost acordată de către media occidentală fenomenului islamic, și musulmanilor în general, o mare parte a ei fiind caracterizată prin stereotipuri și ostilitate.

A trecut mai bine de un an de la abominabilele atentate ce au zguduit lumea și au ridicat mari semne de întrebare referitoare la conflictul dintre civilizații. Într-o eră a informației, am avut „șansa” de a privi în direct desfășurarea evenimentelor. Am privit neputincioși cum cele două turnuri s-au prăbușit antrenând o dată cu ele mai multe clădiri din împrejurimi. Imediat după aceea am fost chinuiți de o întrebare: De ce?

Acum, la un an de la tragicele evenimente, pare-se că se știe numărul morților și cine a fost artizanul lor. S-a încercat să se înțeleagă care au fost cauzele care au condus la asemenea fapte. Oameni de seamă, organisme, asociații mai mici sau mai mari, au căutat soluții. Globalizarea, privită ca asimilare a unei culturi locale de către una universală a primit o puternică lovitură. A început să se vorbească tot mai mult despre o ciocnire a civilizațiilor care naște monștri. Lăsând la o parte tragismul celor întâmplate, s-a văzut că omul modern a fost șocat de faptul că pentru o idee sau pentru un crez se poate încă muri, de atunci fiindu-ne clară, pentru totdeauna, puterea ideii.

După cele întâmplate în 11 septembrie 2001, reprezentanții tuturor religiilor lumii au declarat că religia nu justific\ terorismul. Așa să fie oare? Majoritatea conflictelor lumii nu sunt oare de origine interetnică și interreligioasă? Chiar și creștinismul, religia iubirii prin excelență, cunoaște în sânul său nenumărate exemple de violență. Să fie de ajuns rugăciunile de iertare ale Papei Ioan Paul al II-lea pentru toate crimele făcute de către conducătorii sau de către membrii Bisericii Catolice împotriva altor creștini și necreștini? Sau este satisfăcătoare atitudinea Bisericilor Ortodoxe care nu recunosc că, prin reprezentan]ii ei sau fiii ei duhovnice[ti, ar fi gre[it cu ceva `mpotriva cuiva chiar privind numai la ultimii ani de dictatur\ comunist\. Fiecare este liber s\ judece cum dore[te. ~ns\, dup\ aceste atentate religiile nu mai sunt percepute ca av=nd o func]ie reconciliatoare, pacificatoare, ci mai mult, ca obstacole `mpotriva binelui comun al omenirii.

O lume sf=[iat\ de dualism, cum este cea de acum, va avea mari probleme `n discernerea binelui de r\u sau, mai bine zis, `n identificarea binelui [i a r\ului. Ce este bine [i ce este r\u? Cine este bun [i cine este r\u? Iat\ dilema zilelor noastre. Ca s\ canalizeze furia maselor, ideologii loviturilor teroriste au pus semnul egalit\]ii `ntre Occident [i Satan, iar civiliza]ia apusean\ este considerat\ ca fiind opera lui Satan. Astfel, prin aceast\ identificare a unor state sau guverne cu r\ul `n sine, au reu[it `mbr\carea unor conflicte economice sau personale `ntr-o hain\ religioas\, de natur\ fundamentalist\. Zguduit de puternice mi[c\ri contradictorii, o parte a lumii islamice a c\utat refugiu `n scrierea sa sf=nt\ – Coranul, pe care `l consider\ capabil s\ ofere solu]ii pentru arz\toarele probleme moderne. ~n lumea islamic\ chiar, politicul se identific\ de cele mai multe ori cu religiosul [i nu este foarte greu ca anumite versete din Coran s\ fie interpretate spre a trezi fanatismul religios. Dup\ p\rintele Bria, „criza lumii contemporane, nelini[tea omului `n fa]a complexit\]ii istoriei actuale, agravate de politizarea religiei, pot genera situa]ii explozive. Cultul violen]ei tinde s\ `nlocuiasc\ `n via]a oamenilor iubirea lui Dumnezeu – Sf=nta Treime, cultul p\cii”.

Violen]ei nu i se poate opune dec=t iubirea. R\spunsul la violen]\ prin violen]\ nu rezolv\ nimic. M\rturie ne st\ istoria lumii. R\spunz=nd r\ului cu r\u, faci r\u, dar dac\-i opui dragostea atunci acest cerc vicios poate fi spart. R\spunz=nd unei `ntreb\ri referitoare la riscul unui conflict `ntre civiliza]ii, a c\rui declan[are va fi un conflict de ordin religios, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a afirmat: „Dac\ privim bine, vom observa c\ nu este nimic nou. Discu]ia despre conflictul dintre civiliza]ii dureaz\ de ani de zile. 11 septembrie n-a f\cut dec=t s\ pun\ `n lumin\ – `n mod tragic – aceast\ oribil\ preten]ie de a lega terorismul de o credin]\ religioas\. Pentru a lupta `mpotriva unor asemenea abera]ii, trebuie s\ urm\m `mpreun\ calea coexisten]ei fr\]e[ti, calea dragostei [i a p\cii. Dar acest lucru postuleaz\, de asemenea, o schimbare real\ a mentalit\]ii, [i o ruptur\ fa]\ de conceptele [i practicile trecutului; [i mai cu seam\, poc\in]a [i iertarea”. Referitor la escaladarea terorismului [i a violen]ei pe fondul extremismului religios, dialogul interreligios, `ndeosebi cu islamul, este „mai mult dec=t necesar”: „Situa]ia provocat\ de atentatele din 11 septembrie trebuie s\ ne `ndemne la un dialog cu islamul care s\ fie fundamentat pe responsabilitate [i care s\ fie condus de sinceritate [i respect reciproc. Acestea sunt condi]iile esen]iale pentru dialog”.

Cei care ast\zi scriu sau citesc despre Islam n-o fac numai `n modul controlului colonial occidental asupra lumii musulmane, ci [i din interiorul unui discurs construit de Occident despre Islam – un discurs care este cunoscut ca orientalism. O problem\ important\ pe care cei care citesc, vorbesc sau scriu despre anumite aspecte ale islamului o reprezint\ a[a-zisele stereotipuri culturale pe care cei mai mul]i musulmani le g\sesc agresive. Astfel de scrieri despre islam circul\ [i `n lumea musulman\ datorit\ mijloacelor tehnologiei [i a telecomunica]iilor moderne. Aceasta `mpotriva unor afirma]ii f\cute de lideri musulmani care spun c\ „Marele Allah nu iube[te nici vrajba nici tulbur\rile. De aceea noi, crez=nd `n El, nu trebuie s\ sus]inem pe agresori. Se spune `n Coran: «O, oameni! Merge]i to]i `n pace, aranja]i ne`n]elegerile voastre pe c\i pa[nice». Marele nostru profet Mahomed, Allah s\-l binecuvinteze, a condamnat cu asprime `n cuv=nt\rile sale v\rsarea s=ngelui celor nevinova]i. Profetul a zis: «Este mai pu]in dureros pentru marele Allah s\ vad\ o catastrof\ a Universului dec=t v\rsarea s=ngelui nevinovat»”.

De[i toat\ lumea [tie c\ islamul este una dintre cele trei mari religii ale omenirii, c\ beneficiaz\ de peste un miliard de adep]i [i c\ a dat na[tere unei civiliza]ii prestigioase a c\rei influen]\ o resimte omenirea p=n\ `n zilele noastre [i `n ciuda faptului c\ occidentalii posed\ mai multe informa]ii dec=t au avut vreodat\, ignoran]a [i informarea gre[it\ `nc\ persist\. De exemplu, dup\ un studiu relativ recent, de pe la sf=r[itul anilor '90, lucr\rile sociale cu referire la Orientul Mijlociu [i la alte regiuni `n care islamul este majoritar `nc\ `i prezint\ pe musulmani ca ni[te nomazi „conduc\tori de c\mile”. De fapt, doar 2% dintre musulmani mai sunt, la ora actual\, nomazi. {i numai o mic\ parte a musulmanilor sunt arabi ([i nu to]i arabii sunt musulmani). ~n 1984, popula]ia arab\ de pe glob (de arabi musulmani) era estimat\ a fi sub 137 de milioane, undeva la 16% din lumea musulman\.

II. SCURT| PREZENTARE A FENOMENULUI ISLAMIC

II.1. ISLAMUL CA RELIGIE

Islamul nu e doar pu]in cunoscut, el constituie totodat\ subiectul multiplelor paradoxuri ce apar la o prim\ abordare superficial\ a sa. Aceast\ religie, exclusiv a `nving\torilor, cucere[te deopotriv\ masele cele mai frustrate din punct de vedere economico-social [i intelectual [i `i fascineaz\ pe cei mai renumi]i g=nditori f\c=nd obiectul multor studii pertinente. Vedem, de asemenea, cum `n islam supunerea necondi]ionat\ d\ na[tere nesupunerii, credin]a intim\ [i implicarea personal\, libera rela]ie cu divinitatea este resim]it\ ca o lege sever\, intransigent\ iat\ numai c=teva din antinomiile care frapeaz\ omul crescut [i educat `ntr-o astfel de civiliza]ie.

Nu voi `ncerca `n r=ndurile urm\toare dec=t o scurt\ prezentare a religiei islamice, prezentare ce poate p\rea superficial\, `ns\ ponderea influen]ei sale istorice, originalitatea [i profunzimea mesajului s\u nu pot fi definite `n c=teva pagini. Dar pentru a vedea dac\ fundamentalismul islamic sau islamismul (dup\ cum este numit de occidentali) reprezint\ o deformare a religiei propriu-zise sau e parte integrant\ a ei trebuie s\ facem o scurt\ evaluare a acestui fenomen religios.

Etimologic, cuv=ntul „islam” (derivat de la aslama) este definit de unii cercet\tori ca „supunere”, iar de al]ii ca „a aduce pace cuiva, a fi p\truns de pacea lui Dumnezeu”. Musulmanul (muslim – derivat tot de la acela[i verb aslama) este a[adar, `n primul r=nd, cel care se afl\ `n pace cu Dumnezeu, care situeaz\ „existen]a lui Dumnezeu [i puterea sa `n afara oric\rei contest\ri”.

Conform Coranului, islamul reprezint\ adev\rata religie, indiferent de cine a ini]iat aceast\ religie. Islamul este „adeziunea la pacea lui Dumnezeu” propov\duit\ de to]i trimi[ii lui Dumnezeu din toate timpurile, iar to]i cei ce cred `ntr-un singur Dumnezeu, conform=ndu-se `nv\]\turilor transmise de Moise, Iisus, Mahomed sau oricare alt profet, sunt, `n concep]ia Coranului, musulmani, indiferent dac\ aceasta se `nt=mpla `nainte de revela]ia Coranului sau dup\ aceea: „Cei care au crezut (`n mesajul lui Mahomed), evreii, cre[tinii [i sabeenii, cei dintre ei care cred `n Dumnezeu [i `n ultima zi [i fac fapte bune; ace[tia `[i vor afla r\splata de la Domnul lor. Ei nu vor cunoa[te teama [i nu vor fi `n suferin]\”.

Luat `n contextul istoriei [i al civiliza]iei, islamul este ultima din marile religii monoteiste reprezent=nd mesajul lui Allah revelat profetului Mahomed prin intermediul arhanghelului Gavriil. Aceast\ religie s-a n\scut `n Arabia (actuala Arabie Saudit\), la `nceputul secolului al VII-lea d.Hr. Societatea arab\ `nainte de Mahomed era constituit\ dintr-o popula]ie nomad\ cu o structur\ tribal\ alc\tuit\ din familii, clanuri [i triburi `n care, evident, conta `nrudirea de s=nge. ~n aceast\ societate, chiar dup\ relativa sa evolu]ie, leg\turile de rudenie [i filia]ia r\m=neau no]iuni sacre [i leg\tura de s=nge va constitui liantul intangibil al clanului. ~ntr-o astfel de societate tribal\ numai b\rba]ii prezentau importan]\. Aveau o etic\ foarte exigent\, dar care a fost totdeauna o etic\ r\zboinic\, oblig=nd b\rbatul s\-[i ocroteasc\ armele, femeile [i memoria str\mo[ilor [i mai ales s\ nu accepte insulta sau dispre]ul. Arabii se ocupau cu cre[terea oilor [i a caprelor, `ndeletnicindu-se, de asemenea, cu comer]ul. De aceea, avea alte dou\ animale extrem de `ndr\gite: calul (simbolul onoarei [i al libert\]ii) [i c\mila (animalul cel mai folositor [i mai apropiat spiritului arab). C=t despre aspectul religios, arabii preislamici erau idolatrii, excep]ie de la regul\ f\c=nd a[a-numi]ii hanifi, care aveau o confuz\ credin]\ `ntr-un singur Dumnezeu. Ceea ce atrage `ns\ aten]ia este faptul c\ sanctuarul comun al majorit\]ii arabilor idolatri era Ka'ba, la Mecca, unde erau reprezentate copii ale idolilor fiec\rui trib. Pelerinajul la Mecca era un eveniment important al vie]ii fiec\rui arab, ceea ce a f\cut din acest ora[ un centru al lumii arabe. Bine`n]eles c\ `n Arabia existau [i puternice comunit\]i de evrei, ce se `ndeletniceau `n special cu nego]ul, dar [i cre[tini, `n special nestorieni, [i monofizi]i [i numero[i asce]i retra[i `n pustiul Arabiei.

R\sp=ndirea acestor dou\ mari religii monoteiste `n Arabia provocase o stare de spirit special\, de `ndep\rtare de vechea religie idolatr\ [i de c\utare a ceva nou, corespunz\tor nevoilor spirituale, ale vremii. Terenul era deci preg\tit pentru apari]ia unui reformator care avea s\ „sintetizeze diferitele curente religioase `nnoitoare din via]a arabilor”. Aceasta cu at=t mai mult cu c=t f\r=mi]area politic\, starea deplorabil\ a economiei deveniser\ de nesuportat, iar Arabia era presat\ de cele dou\ mari imperii vecine: bizantin [i persan.

Drumurile sunt deschise, deci, pentru omul care va [ti s\ `n]eleag\ a[tept\rile poporului s\u. Cum am spus, la `nceputul secolului al VII-lea, cele dou\ zone de civiliza]ie arab\ din sud [i din nord ajunseser\ `ntr-o stare de epuizare. Singurul organism politic pe care `l cuno[teau arabii – fie nomazii, fie cei sedentari – era tribul. Unele triburi mai slabe se puneau sub protec]ia altora mai puternice, devenind „protejate” (maw\li); altele se uneau prin alian]e `n efemere confedera]ii; `n fine, altele mai mici erau absorbite de cele mai mari. Premisele cre\rii unui stat arab unitar, [i apoi a unui imperiu, au fost opera lui Muhammad (`n arab\: „Preasl\vitul”), fondatorul unei religii universaliste, [i, `n acela[i timp, un abil [i energic om de stat.

II.1.1. Mahomed

Personalitatea lui Mahomed a inspirat `ntotdeauna pe musulmani [i a constituit un subiect de studiu, admira]ie [i controverse pentru cercet\torii islamologi. Cei mai mul]i consider\ c\ ea nu poate fi `ncadrat\ `ntr-un anumit gen [i orice `ncercare de tipologie a c\zut repede `n desuetudine. Pentru un musulman, Mahomed a fost un vas ales, eminamente preg\tit de Allah pentru slujirea de apostol [i, idealizat de urma[ii s\i, a devenit „cel mai bun dintre b\rba]i, cel mai ales caracter, cel mai nobil descendent, cel mai bun vecin, cel mai binevoitor, om de `ncredere, de baz\ care s-a p\strat curat de orice `ntinare [i moravuri corupte, prin superioritate [i noble]e, astfel `nc=t a fost cunoscut `n popor ca «Cel vrednic de `ncredere», datorit\ calit\]ilor pe care Dumnezeu le-a s\dit `n el”.

Mahomed ibn Abdullah s-a n\scut `n anul 570 al erei cre[tine (sau anul Elefantului, dup\ numirea dat\ de contemporani anului `n care Mecca a fost atacat\ de un rege al Yemenului care avea `n dotare [i elefan]i) [i a murit la 8 iunie 632. El este, a[adar, un personaj istoric. Propov\duirea, pe care a `nceput-o la v=rsta de 40 de ani, nu-i revendic\ `n nici un fel alt statut dec=t acela de „om trimis de Dumnezeu”.

Biografia acestui mare `ntemeietor de religie este arhicunoscut\, cred, [i de aceea nu voi insista asupra sa, dorind `ns\ s\ subliniez c=teva descrieri ale personalit\]ii lui Mahomed pe care le-am `nt=lnit `n Istoria culturii [i a civiliza]iei a lui Ovidiu Drimba:

„Era un b\rbat robust, cu o ]inut\ demn\, de statur\ mijllocie, cu ochi mari [i privirea p\trunz\toare, cu o barb\ lung\ [i cu plete negre c\z=ndu-i pe umeri. Fire exuberant\ [i nestatornic\, era iute la m=nie ca [i la izbucnirile de veselie, cordial, simpatic [i generos. Era, dup\ caz, un om calculat la rece, hot\r=t, r\zbun\tor sau m\rinimos, `nzestrat cu o abilitate extraordinar\ `n a profita de situa]iile favorabile, sau de a evita lucrurile neprev\zute”.

„Pa[nic din fire, obi[nuia s\ poarte r\zboaie `n numele lui Allah, f\r\ ca totu[i el s\ ia parte activ\ la r\zboaie, m\rginindu-se s\ `ntocmeasc\ planurile de lupt\ [i l\s=nd pe m=na altora comanda; iar `n momentul atacului, se retr\gea `ntr-un loc izolat s\ se roage pentru ai s\i. N-a scos niciodat\ sabia din teac\ [i nici n-a ucis vreodat\ pe cineva”.

„~n `ntreaga sa via]\ n-a voit s\ fie altceva dec=t un arab [i un qurai[, [i nici n-a avut inten]ia s\ r\stoarne str\vechea ordine tribal\ pentru a o `nlocui cu alta diferit\: numai reac]ia propriilor s\i concet\]eni l-a constr=ns s\ ia hot\r=rea de a se «desprinde» de tribul s\u, hot\r=re care `i va conduce pe arabi s\ treac\ pragul de lumin\ al istoriei. {i, `ntr-adev\r, calendarul lor nu `ncepe cu data na[terii Profetului, ci cu data Hegirei”.

„Dictator la Medina, a dus aici tot timpul o via]\ de c\lug\r franciscan. N-avea nici m\car un pat, dormea pe p\m=ntul gol, `nvelit `n mantaua sa”.

„Deosebit de modesta sa cas\ era tot timpul deschis\ tuturor, credincio[i, nevoia[i, cer[etori, oameni care `i solicitau ceva sau care cereau s\ li se fac\ dreptate”.

„~ntotdeauna declara `n public c\ el este un om oarecare, asemenea tuturor celorlal]i; nu era `n stare s\ s\v=r[easc\ minuni, nu se l\uda cu victoriile lui, dispre]uia gloria [i bog\]iile: «~l invidiez pe omul care locuie[te `ntr-o cas\ singuratic\», spunea, «[i care se d\ruie[te bucuriei medita]iei; omul pe care nimeni nu-l cunoa[te, nimeni nu-l arat\ cu degetul, iar c=nd moare, nimeni nu-l pl=nge»”.

„La `nceput era o fire `ndoielnic\, sta [i chibzuia, apoi a devenit potrivnic celorlalte religii monoteiste existente, nu a aprofundat niciodat\ con]inutul acestora, datorit\ [i faptului c\ nu le socotea potrivite pentru poporul s\u. Predica sa, izvor=t\ din experien]e personale, se adresa numai arabilor; [i numai acestora voia s\ le arate calea m=ntuirii”.

Momentul cel mai important al biografiei lui Mahomed `l reprezint\ anul 622, anul hegirei, care nu e o fug\, ci o ruptur\ geografic\, psihologic\, social\ [i temporal\. Acest an este momentul de cotitur\ al religiei islamice dup\ care ea devine cu adev\rat cu preten]ii universaliste, legea clanului este dep\[it\, iar leg\turile prin alian]\ au `nlocuit leg\turile de s=nge. No]iunii de trib i s-a substituit aceea de comunitate (-umma), `ntemeiat\ pe un ideal religios.

II.1.2. Izvoarele doctrinare ale islamului

Dup\ moartea lui Mahomed, `n 632, cuv=ntul lui Dumnezeu devenit carte (Coranul) [i povestirea vie]ii lui au devenit principalele referin]e ale noii `ntemeiate religii.

a) Coranul

Cartea sf=nt\ prin excelen]\, Coranul, reprezint\ cuv=ntul lui Dumnezeu devenit liter\. (El reprezint\ integralitatea a ceea ce musulmanul consider\ a fi f\cut obiectul unei revela]ii pentru Profet). Dac\ Mahomed a [tiut sau nu s\ scrie nu prezint\ relevan]\ pentru expunerea noastr\, cert este c\ scribii s\i au fixat `n scris `nv\]\tura profetului. Dup\ moartea lui Mahomed, impun=ndu-se tot mai mult ideea alc\tuirii unei c\r]i din fragmentele `mpr\[tiate, primii califi au str=ns aceste texte [i le-au redactat sub titlul de Al Quram, care `nsemneaz\ „recitare” sau „ceea ce trebuie citit”. Coranul – care, al\turi de Biblie, este cartea cea mai larg citit\ din c=te s-au scris vreodat\ – este [i textul de baz\ la care s-au f\cut cele mai frecvente referiri; c\ci teologia, jurispruden]a, educa]ia, morala, [tiin]a, sunt considerate de musulmani ca fiind tot at=tea aspecte ale unuia [i aceluia[i „adev\r”.

Textul Coranului a f\cut obiectul a numeroase comentarii din partea savan]ilor islamului. Pentru cei mai mul]i dintre musulmani, Coranul e sacru. E de `n]eles atunci de ce musulmanii ezit\ s\ dea cartea pe m=na unui nemusulman, iar pentru a atinge textul trebuie maxim\ puritate. Toate acestea sunt greu de `n]eles pentru un occidental care, cel mai adesea, nu vede `n Coran dec=t un text obscur, lispit de logic\, f\r\ o ordine precis\ [i a c\rui lectur\ e decep]ionant\.

Aranjamentul materialului n-a fost f\cut `n ordinea cronologic\ a „revela]iilor”; cele 114 capitole (sure) se succed – cu excep]ia primului, care este de fapt o rug\ciune – `n ordinea lungimii lor: de la al doilea care are 286 de versete p=n\ la cele din urm\, de numai 3 versete. Forma literar\ a Coranului este cea a prozei ritmate, [tiut fiind faptul c\ limba arab\ este o limb\ extrem de frumoas\, o recitare perfect\ a textului coranic put=nd conduce la convertiri bru[te. Toate surele – (sura, pl. suw\r) co]in=nd `n total 6236 de versete – `ncep cu o formul\ introductiv\ („~n numele lui Dumnezeu celui milostiv, `ndur\tor”); sunt `n versuri, inegale ca lungime, terminate `n rim\ sau asonan]\, u[ur=nd astfel lectura sau recitarea textului (al-Qur\n `nseamn\ „lectur\, recitare”). Cel ce vorbe[te este totdeauna Dumnezeu, Allah, niciodat\ Mahomed – care se consider\ doar un transmi]\tor, un profet.

Dintre diferitele sure ale Coranului, cele mai des recitate sunt prima [i a 92-a. Cea dint=i este foarte scurt\ [i are, `n islam, valoarea pe care o are Tat\l nostru pentru cre[tini, fiind recitat\ `n toate `mprejur\rile vie]ii. Cealalt\ e un fel de Crez musulman foarte scurt [i concis.

To]i observatorii sunt de acord `n privin]a faptului c\, Coranul este omniprezent `n via]a fiec\rui musulman. ~nv\]at pe de rost din copil\rie, el `nso]e[te via]a credinciosului din leag\n p=n\ la moarte, fiind recitat `n toate `mprejur\rile existen]ei. A exclude acest text at=t de legat de s\rb\torile familiale, de moschee, de cartier sau de ]ar\, ar fi ca [i cum ]i-ai smulge sufletul.

Coranul `ns\ nu este singurul izvor al islamului, mai exist\ unul, [i anume sunna Profetului.

b) Sunna

Al doilea resort doctrinar al islamului este Sunna, termen tradus `n general prin „tradi]ie” (etimologic: conduita profetului dup\ tradi]ie). Aceasta din urm\ cuprinde hadith (vorbele, spusele) [i faptele lui Mahomed. Deoarece Coranul nu cuprinde norme de comportare pentru toate `mprejur\rile vie]ii, s-a recurs la tradi]iile orale ca s\ se vad\ cum a procedat Mahomed `n atare situa]ii. Pentru credincio[i, Sunna a devenit foarte repede `nceputul unei adev\rate imita]ii a lui Mahomed, a comportamentelor sale, a modului s\u de a m=nca, de a bea, de a se `mbr\ca, de a-[i `ndeplini obliga]iile religioase [i sociale etc. Acest comportament detaliat al profetului e descris `n had`the, totalul acestora form=nd Sunna. Tradi]iile au fost triate de comentatori celebri ca Bokhari († 870), Muslim († 875), Abo Hanifa din Kufa († 767) [.a. Comentariile lor nu difer\ prea mult dec=t numai c\ unele sunt mai liberale iar altele mai rigoriste.

c) Igma

Consensul erudi]ilor musulmani e cel de-al treilea izvor al islamului. Problemele noi care nu se reg\sesc nici `n Coran, nici `n Sunna, pot fi rezolvate prin acordul `n]elep]ilor islamului. Aceast\ unanimitate poart\ numele de igma [i se `ntemeiaz\ pe o celebr\ tradi]ie dup\ care Mahomed ar fi spus: „Comunitatea mea nu va fi niciodat\ de acord asupra unei erori”.

II.1.3. ~nv\]\tura islamului

„M\rturisesc c\ nu exist\ dumnezeu afar\ de Dumnezeu(Allah) [i c\ Mahomed este trimisul s\u”. Aderarea la islam se reduce la aceast\ dubl\ m\rturisire de credin]\, numit\ [i shahadah. Religia care `nva]\ acest mesaj nu cunoa[te nici taine [i nici cler. Nu exist\ preo]i musulmani. Credinciosul are o leg\tur\ direct\ cu Dumnezeu, dogmele `nv\]=ndu-l ce trebuie s\ cread\, iar legea islamic\ ar\t=ndu-i cum s\ fie un bun musulman.

a) Dumnezeu

Pentru un musulman, Dumnezeu este Dumnezeu. A afirma acest lucru nu este un simplu truism. Dogma fundamental\ a islamului este, deci, cea a unicit\]ii lui Dumnezeu, toate celelalte deriv=nd din ea. Afirma]ia clar\ c\ nu exist\ dec=t un singur Dumnezeu face din religia islamic\ o religie monoteist\ ce va combate cu violen]\ orice form\ de politeism, at=t pe cel al p\g=nilor din Arabia dinainte de islam c=t [i doctrina cre[tin\ a Trinit\]ii (`n]eleas\ de Mahomed ca fiind compus\ din Tat\l, Iisus [i Maria).

Trebuie [tiut, `ns\, c\ allah nu e un cuv=nt inventat de Mahomed, el fiind folosit de arabi atunci c=nd numeau divinitatea cu mult `nainte de apari]ia islamului. Numele tat\lui profetului era „Abd-Allah” (adorator al lui Dumnezeu), iar cre[tinii arabi, `nc\ din perioada preislamic\, `l invoc\ pe Dumnezeu sub numele Allah. ~n prologul Evangheliei de la Ioan se spune: „al kalima kassa lada Allah” ({i cuv=ntul era la Dumnezeu). Deci, numele Allah nu `nsemneaz\ numai dumnezeul musulmanilor, ci conceptul de Dumnezeu pe care-l `nt=lnim `n religiile monoteiste, `n general.

~n islam, `nsu[irile atribuite lui Dumnezeu sunt acelea[i ca [i `n mozaism [i cre[tinism, `ns\ doctorii mahomedani le-au r=nduit dup\ importan]\, fiind `n num\r de 9, iar adep]ii religiei trebuie s\ le cunoasc\ pentru a le putea recita cu ajutorul unor m\t\nii cu 99 de m\rgele. Dumnezeu este Unicul, Atotputernicul, Omniprezentul, Creatorul cerului [i al p\m=ntului [i Providen]iator milostiv.

Credin]a `ntr-un Dumnezeu unic implic\ dou\ no]iuni: unicitatea divinit\]ii sale – despre care am mai vorbit – [i unicitatea autorit\]ii sale. Aceast\ din urm\ consecin]\ a dat mare b\taie de cap `nv\]a]ilor musulmani. De[i au existat `n Evul Mediu mistici islamici care au exaltat libertatea omului `n raport cu divinitatea, p=n\ la urm\ a `nvins [i s-a generalizat concep]ia inferioar\ a predestina]iei. Dumnezeu, „singurul [i unicul, sprijinul suprem [i eficient (sura 112), creeaz\ faptele oamenilor, iar oamenii nu au dec=t s\ se supun\ acestui destin implacabil. Istoria evien]iaz\ acest fatalism crud ce `nso]e[te fenomenul islamic [i civiliza]ia islamic\ de la na[terea lor. Pentru aceasta, omul trebuie s\ accepte cu acelea[i sentimente [i f\r\ emo]ie at=t evenimentele fericite c=t [i cele nefericite, de care nu este r\spunz\tor. Atunci c=nd credinciosul se revolt\ fa]\ de nedreptate [i despotism, el nu se teme pentru via]a lui, fiindc\ [tie c\ for]ele r\ului nu-l pot afecta. Dac\ va fi ucis, acest lucru era deja hot\r=t. Convingerea sa c\ tiranii nu-i vor scurta durata vie]ii sale deja stabilit\ `l `ndeamn\ s\-[i continue senin [i hot\r=t ac]iunea. Aceasta este incha' Allah a musulmanilor.

Dar, ceea ce este important pentru studiul de fa]\ este faptul c\ aceast\ supunere total\ fa]\ de Dumnezeu echivaleaz\, pentru musulmani, cu o nesupunere total\ `n raport cu omul. Cel care nu este supus dec=t lui Dumnezeu „este un ve[nic rebel”. Iat\ deci c\ [i acest fatalism `mpinge, `n mod paradoxal, la fanatism religios care trebuie s\ pedepseasc\ orice atingere adus\ religiei islamice: „Acest slujitor este un om extrem de liber `n fa]a puterii oamenilor, extrem de independent `n fa]a puterilor efemere, extrem de demn `n fa]a firimiturilor r\mase pe mesele bog\ta[ilor, extrem de cast `n fa]a ispitelor pl\cerii trec\toare a sim]urilor”.

b) ~ngerii

Crea]i de Dumnezeu din lumin\, ace[tia sunt f\pturi pur spirituale a c\ror misiune este s\-l laude pe Dumnezeu [i s\ fie transmi]\tori c\tre oameni a poruncilor sale. ~ngerii n-au sex, dar au aripi, cei mai cunoscu]i fiind Gabriel (Djibr`l), Mihail (Mikh`'il), Isr`f`l [i Azra`l. De mare importan]\ `n islam este [i credin]a `n spirite (jinn), fiin]e create din foc [i care sunt `mp\r]ite `n bune [i rele (Iblis sau Satan este [i el un jinn, dar unul c\zut deoarece a refuzat s\-i dea ascultare lui Dumnezeu).

c) Profe]ii

Islamul este o religie universalist\. Coranul, care a modelat forma mentis [i comportamentul tuturor musulmanilor, afirm\ unitatea fundamental\ a neamului omenesc: to]i oamenii au o natur\ identic\, creat\ de Dumnezeu. O tradi]ie (hadit) spune explicit: „To]i oamenii sunt egali, ca din]ii din pieptenele ]es\torului: nici o deosebire nu este `ntre un alb [i un negru, `ntre un arab [i un nearab, dec=t m\sura `n care ei se tem de Dumnezeu”. Allah este divinitatea suprem\, universal\, nu doar a arabilor. Miile de profe]i el i-a trimis oamenilor pentru a le reaminti religia, religia cea mai adev\rat\, pur\, nealterat\ de supersti]iile acumulate de oameni: adic\ islamul. Ace[tia sunt de dou\ categorii: profet propriu-zis (nabiy), a c\rui misiune e s\ vegheze la p\strarea adev\ratei credin]e; [i trimisul (rasul), pentru a-i converti pe necredincio[i [i a le comunica revela]ia divin\ (Mahomed fiind [i nabiy [i rasul). Coranul nume[te 25 de profe]i (principalii fiind socoti]i Adam, Noe, Avraam, Moise, Iisus [i ultimul, [i cel mai mare, Mahomed; dar, potrivit tradi]iei, num\rul lor trece de o sut\ de mii.

Coranul cere s\ se cread\ `n profe]i, c\ci ei sunt cei care vin s\ aduc\ cuv=ntul lui Dumnezeu: „Noi te-am inspirat a[a cum i-am inspirat pe Noe [i pe profe]i dup\ el [i i-am mai inspirat pe Avraam, Ismail, Isaac, Iacob… pe Iisus, Iov, Iona, Aaron [i Solomon [i noi i-am dat lui David o psaltire” (IV, 163).

d) Judecata de Apoi

Eshatologia musulman\ preia numeroase elemente din mozaism [i cre[tinism. Dup\ moarte, sufletele sunt judecate de doi `ngeri, Nakir [i Munkar, apoi r\m=n `ntr-un fel de be]ie p=n\ `n ziua Judec\]ii de Apoi. Oamenii se vor afla `n fa]a lui Dumnezeu goi, ar[i de un soare puternic, ]in=nd fiecare `n m=n\ cartea faptelor sale. Apoi vor trece peste o punte (sir=t), foarte `ngust\, cei buni ajung=nd `n paradis, iar cei r\i c\z=nd `n infern. Acesta din urm\ `nseamn\ focul, supliciul ve[nic. Paradisul simbolizeaz\ visul oric\rui musulman, plin de desf\t\ri senzuale: femei pururea virgine, de[i la dispozi]ia locuitorilor paradisului, mese `nbel[ugate etc. Martirii credin]ei ajung direct `n paradis, lor fiindu-le rezervate cele mai rafinate pl\ceri. A[a se explic\ [i purtarea, de c\tre anumi]i katmikatze a mai multor articole de lenjerie intim\ `n momentul producerii atacurilor teroriste. Fapt ce a st=rnit nedumerirea unora. ~ns\ ei mergeau s\ se `nt=lneasc\ cu frumoasele hurii din paradis.

II. 1.4. Legea islamic\

De la `nceput, islamul a fost o religie politic\: Mahomed nu a fost doar un profet, ci [i un carismatic lider politic; [i, dup\ moartea sa, califii care i-au succedat au preluat rolul s\u politic – dar nu [i pe cel profetic. La `nceput, califii erau cei care, asista]i de sfetnici, luau decizii asupra problemelor noi care se iveau; [i desemnau judec\torii care s\ aplice hot\r=rile lor [i s\ conduc\ dezbaterile. Dar, de vreme ce poporul credea c\ deciziile lui Mahomed erau de natur\ divin\, avea mai pu]in\ `ncredere `n califi. {i cum teritoriile musulmane erau `n expansiune, `nglob=nd spa]ii cu tradi]ii diferite de cele din peninsula arabic\, judec\torii nu [tiau `n ce m\sur\ tradi]ia local\ putea influen]a deciziile lor. Devenea tot mai clar c\ era necesar un cod de legi unificat care s\ conduc\ – [i s\-i constr=ng\ – at=t pe califi c=t [i pe judec\tori. ~ncep=nd cu secolul opt, `n c=teva dintre cele mai mari ora[e ale imperiului, un num\r de c\rturari se str\duiau s\ formuleze un Cod islamic de legi; [i o dat\ cu anul 900, `n `ntreaga lume islamic\ a `nceput s\ func]ioneze un sistem sofisticat de legi, cunoscut sub numele de sharia.

Trebuie precizat c\, `n institu]ia religioas\ islamic\, rolul central `i revine dreptului, jurisdic]iei, iar nu teologiei sau liturghiei. ~n islam, evolu]ia dreptului a fost condus\ cu o mare tensiune spiritual\, comparabil\ celei pe care cre[tinismul a dedicat-o teologiei. Aceasta – pentru c\ de la `nceput islamul a fost asociat unei comunit\]i politice, [i nu numai unei comunit\]i pur religioase. E adev\rat c\ `n islam erezia era pedepsit\: dar era vorba, `n primul r=nd, de o chestiune juridic\, ce avea adeseori [i o referire politic\. Institu]ia religioas\ islamic\, prin urmare, este o institu]ie juridic\. Evident c\, `n islam, exista [i teologia; dar aceasta n-a fost niciodat\ „regina [tiin]elor”, ca `n Occident. „~ntr-un anumit sens, teologia a fost de-a dreptul subordonat\ jurispruden]ei” (W. Montgomery Watt).

Islamul `mparte faptele oamenilor `n mai multe categorii: obligatorii, recomandate, permise, condamnabile [i interzise. Totalul acestora formeaz\ shar`a (calea de urmat). Trebuie f\cut `ns\ diferen]a `ntre via]a religioas\ (obliga]iile de cult), pe de o parte, [i obliga]iile privind via]a zilnic\ a credincio[ilor.

a) Obliga]iile de cult:

Via]a religioas\ a musulmanului este adesea desemnat\ prin expresia „st=lpii islamului” care sunt `n num\r de cinci.

1. Profesiunea de credin]\

Primul st=lp este shahãda (m\rturisirea de credin]\) [i const\ `n recitarea formulei: „M\rturisesc c\ nu exist\ dumnezeu `n afar\ de Dumnezeu [i c\ Mahomed este trimisul s\u”. Este formula de convertire la islam, dar se roste[te [i `n diferite `mprejur\ri ale vie]ii, mai ales c=nd se apropie moartea.

2. Rug\ciunea

Trebuie f\cut\ de cinci ori pe zi, cu fa]a spre Mecca [i presupune o serie de ablu]iuni, `ngenuncheri, prostern\ri [i ridic\ri ale m=inilor. ~n cadrul moscheii, credinciosul va repeta gesturile imamului care conduce rug\ciunea (`n special cea de vineri). Rug\ciunea (salãt) reprezint\, dup\ musulmani, ac]iunea prin care credinciosul se d\ruie[te `n „mod natural” lui Dumnezeu.

3. Milostenia

Numit\ [i „taxa s\racilor” (zakat), milostenia a fost reglementat\ de Mahomed [i de succesorii s\i ca un fel de impozit obligatoriu asem\n\tor cu dijma. E recomandat\, `ns\, [i milostenia spontan\, benevol\ prin care cei avu]i `[i manifest\ recuno[tin]a fa]\ de Dumnezeu.

4. Postul (sawar)

Musulmanii sunt obliga]i s\ posteasc\ `n luna Ramadan. Pe `ntreaga sa durat\, ce variaz\ `ntre 28 [i 30 de zile, de la r\s\ritul [i p=n\ la apusul soarelui, nu se m\n=nc\, nu se bea, nu se fumeaz\, nu se `ntre]in raporturi sexuale. Pe timpul nop]ii, `ns\, musulmanului `i este permis un regim normal, ba chiar cu unele compensa]ii, ceea ce explic\ faima nop]ilor de ramadan. Pentru credincios, postul `nseamn\ experimentarea pe propriul trup a suferin]ei priva]iunii pentru a deveni mai sensibil, mai bun, `n rela]ia cu semenii, [i mai supus, `n rela]ia cu Dumnezeu.

5. Pelerinajul (hajj)

Al cincilea st=lp, pelerinajul, oblig\ pe fiecare musulman s\ mearg\ la Mecca, `n calitate de pelerin, cel pu]in o dat\ `n via]\. ~mbr\cat `n ve[m=nt alb, f\r\ nici o cus\tur\, el va `nconjura ka'ba [i va parcurge de 7 ori distan]a ritual\ dintre cele dou\ mici coline de la Mecca – Sofa [i Marwa. Pelerinajul are loc la o dat\ fix\, `ntre 9 [i 13 ale ultimei luni din anul hegirian. Cei care nu sunt capabili de acest lucru `l pot face prin reprezentan]i pe care `ns\ trebuie s\-i pl\teasc\.

b) Obliga]ii privind rela]iile `n societate

Acest drept este denumit al' mu'amalat, `n traducere literal\ „intertratament”, adic\ modul `n care omul `l trateaz\ pe semenul s\u. Acest drept guverneaz\ organizarea societ\]ii.

Aceste prescrip]ii au at=t caracter religios c=t [i juridic reglement=nd via]a zilnic\ a credinciosului. C\s\toria, divor]ul, adulterul, ho]ia, interdic]iile de ordin alimentar etc. sunt stabilite cu de-am\nuntul de c\tre dreptul islamic.

~n perioada de `nflorire a Islamului, sharia era considerat\ de c\tre musulmani ca una dintre binecuv=nt\rile religiei lor, st=rnind invidia admirativ\ a celor care vizitau ]inuturile musulmane. Dar `n anii din urm\, c=nd statele musulmane independente au `ncercat s\ reimpun\ sharia, at=t str\inii c=t [i musulmanii de r=nd s-au ar\tat `ngrozi]i. Problema const\ `n faptul c\ mul]i dintre politicienii [i activi[tii musulmani de azi habar n-au de ultimele dou\ dintre cele patru „cini” descrise de El-Shafii. Astfel, de exemplu, talibanii din Afganistan au formulat un cod de legi ce sus]ine c\ se bazeaz\ pe Coran [i cuvintele profetului Mahomed, f\r\ a ]ine cont de voin]a popular\ [i nici de juste]ea deciziilor. El-Shafii, la timpul s\u, a `n]eles exact c\ at=t Coranul c=t [i sunna pot fi interpretate `ntr-o varietate de feluri, ceea ce face absolut necesar aportul consensului [i drept\]ii, pentru a asigura `n]elepciunea [i umanismul interpret\rii oficiale. Demersul talibanilor a ar\tat clar c\, atunci c=nd cele dou\ componente – consensul larg, popular [i dreptatea – lipsesc, obiectivele de baz\ ale shariei, departe de a fi atinse sunt, dimpotriv\, z\d\rnicite cu cruzime.

II.1.5. Mistica islamic\

Era imposibil ca `ntr-o religie ce se vrea a fi una a leg\turii directe a omului `n divinitatea, dar care totu[i sufer\ de at=tea legi constr=ng\toare, s\ nu se dezvolte o mistic\ deosebit\. Sub influen]a misticii cre[tine, indiene [i a filosofiei neoplatonice, mistica islamic\ a `nflorit la sf=r[itul mileniului `nt=i d.Hr. Cea mai mare amploare a avut-o fenomenul mistic numit sufism (de la stofa din l=n\ alb\ pe care o purtau). El este un curent, cunoscut, `n general, ca partea interiorizat\ a islamului. Este cunoscut ca reprezent=nd calea (tariqa) spre des\v=r[ire, sufi[tii numindu-se pe `n[i[i ca [i „c\l\tori”, „voiajori sau „c\ut\tori” `ntruc=t, pe de o parte, urmau calea spiritual\, iar pe de alt\ parte c\l\toreau prin de[ert; „str\ini”, pentru c\ `[i p\r\seau casele; „muritori de foame”, pentru c\ m=ncau doar din necesitate; sau „s\raci”, pentru c\ renun]au la toate posesiunile.

~n islam nu exist\, `n mod oficial, via]\ monahal\. De aceea, ace[ti mistici, care uneori se puneau sub autoritatea unui maestru, form=nd confrerii, `i nelini[teau pe doctorii legii. Pline de sincretisme persane, cre[tine, indiene, cu elemente de filosofie, doctrinele sufi[tilor nu prea se completau cu cele ale islamului rigorist. Reac]ia juri[tilor nu putea fi dec=t violent\, deoarece no]iunea de m=ntuire personal\ e str\in\ islamului. El e, mai presus de orice, o comunitate, iar a te izola `nseamn\ a nu-]i `ndeplini obliga]iile sociale, devenind inutil pentru societate.

Din secolul XI, `ns\, pentru a feri mistica islamic\ de r\t\ciri dogmatice, marele Ghazali (Algazel) († 1111) sistematizeaz\ doctrina sufist\, acord=nd-o cu ortodoxia musulman\. De asemenea, pe plan practic, pentru a se evita r\t\cirile de ordin moral, s-a cerut sufi[tilor conformarea la legea islamic\. ~n felul acesta s-a ajuns la formarea unor confrerii sau ordine religioase, care aveau ca scop practicarea `n comun a piet\]ii prescrise de legea musulman\.

Aceste ordine, de o diversitate deosebit\, au jucat [i joac\ `nc\ un important rol politic, economic [i social `n lumea musulman\. ~n str=ns\ leg\tur\ cu confreriile religioase este cultul sfin]ilor (wali), marii mistici sau mae[trii ordinelor religioase fiind socoti]i drept sfin]i de c\tre adep]i, iar mormintele lor au devenit loc de pelerinaj. Liderii mi[c\rilor mistice din islam (ca, de altfel, liderii tuturor ordinelor mistice din lume) exercit\ o influen]\ cov=r[itoare asupra adep]ilor, de aceea e foarte u[or s\ se pun\ `n practic\ un anumit ordin dat de ace[tia. ~nc\ o surs\ a justific\rii mor]ii „f\r\ sens” pentru occidentali.

De[i blamat `n lumea musulman\, totu[i, trebuie remarcat faptul c\ aproape toate convertirile apusenilor la islam se datoreaz\ misticii musulmane, prin studierea marilor mistici ca Ibn Arab`, care a integrat doctrine cre[tine, stoice [i neoplatonice. Iat\ c\, `n vreme ce islamul a r\mas [i r\m=ne, `n ansamblu, insensibil [i chiar refractar la mistici, converti]ii apuseni „restituie acestor martiri pu]in ortodoc[i o glorie pe care n-au avut-o niciodat\”.

F\r\ `ndoial\, `n aceste convertiri trebuie v\zut un fenomen cultural complex, explicat prin respingerile ce dau na[tere unei societ\]i occidentale l\sate prad\ laicismului [i ideologiilor materialiste.

II.2. ISLAMUL CA FENOMEN POLITIC

Momentul de cotitur\ al fenomenului islamic l-a constituit acea hegira, emigrarea, `nceputul realiz\rii islamului ca societate, eveniment consemnat, de altfel, ca punct de plecare al calendarului musulman.

II.2.1. Cetatea ideal\

La Medina, unde a fost primit ca un rege, profetul a `nceput s\ organizeze ora[ul `ncheind tratate de neagresiune cu diversele comunit\]i nemusulmane din cetate [i de ap\rare comun\ `n cazul unei agresiuni str\ine. El a reunit astfel `n persoana sa cele dou\ puteri care „nu se disting clar la musulmani”, puterea religioas\ [i cea executiv\, civil\ [i militar\. Mahomed nu leag\, `ns\, statul de un islam mumificat. El constituie o religie extrem de vie, iar Allah nu e un principiu abstract, ci un Dumnezeu care vorbe[te, d\ sfaturi [i decide. Allah, cel ce vede tot, urm\re[te organizarea comunit\]ii [i intervine, cu prilejul c=[tig\rii sau pierderii unei b\t\lii, sau chiar a unui episod din via]a particular\. Este un stat teocratic `n toat\ puterea cuv=ntului. Revela]ia continu\ r\spunderea noilor probleme ale cet\]ii.

Dup\ moartea profetului, acest tip de dialog `nceteaz\ [i asist\m la opera]iunea invers\: cuv=ntul lui Dumnezeu devenit carte (Coranul) este folosit pentru justificarea unui ordin politic. Coranul `mpreun\ cu Sunna vor crea de acum `nainte leg\turi `ntre religia [i istoria comunit\]ii credincio[ilor cet\]ii. De altfel, chiar profetul, `nainte de moartea sa, a anun]at: „Ast\zi v-am `mplinit legea voastr\ [i am s\v=r[it asupra voastr\ harul meu [i v-am dat islamul ca lege” (V, 5).

Mul]umit\ acestei relat\ri, musulmanii din toate timpurile [i de pretutindeni vor perpetua acea perioad\ de la Medina [i vor avea aceea[i viziune asupra istoriei [i a lumii. Astfel `nc=t, atunci c=nd societatea se schimb\, c=nd mecanismele statale devin din ce `n ce mai complexe, orice stat musulman, chiar din zilele noastre, vede `n comunitatea de la Medina un model ideal de organizare politic\.

II.2.2. Succesiunea profetului

Este [tiut faptul c\ Mahomed nu [i-a desemnat succesorul [i nici n-a l\sat descenden]i de sex masculin. Mul]i dintre musulmani au v\zut `n aceasta un semn divin: comunit\]ii credincio[ilor `i revenea sarcina de a-[i alege conduc\torul. Pentru a nu scinda islamul [i a nu se reveni la vechiul sistem tribal, reprezentan]ii celor dou\ ora[e, Mecca [i Medina, au hot\r=t o conducere monarhic\. A fost desemnat astfel, ca [i conduc\tor, Abu-Bakir, apropiatul lui Mahomed. C=nd acesta moare, `n 634, este ales Omar, care `[i va lua titlul de „Principe al credincio[ilor” [i va ini]ia o serie de mari cuceriri: Siria, Irakul, Iranul [i Egiptul. Se constituia, astfel, noul Imperiu arabo-musulman. Popula]ia cucerit\, evrei, cre[tini, `[i men]ineau dreptul de a-[i practica religia `n schimbul achit\rii djyzya (impozitul), ce a f\cut, pe unii orientali, s\ afirme c\ aceste cucerici nu au avut `n primul r=nd un scop religios sau politic, ci unul economic, cei cuceri]i trebuind s\ pl\teasc\ tributul. Arabii cuceritori au dat dovad\ de mare ingeniozitate, p\str=nd `n ]\rile cucerite aparatul administrativ, regimul funciar [i cel fiscal. Trebuie abandonat\, deci, explicarea succesului arab prin „fanatismul exaltant al cuceritorului”. Dar, `n primul r=nd, se explic\ prin reformele economice [i sociale pe care le aduceau `n ]\rile cucerite; prin men]inerea vechilor structuri administrative [i a vechilor func]ionari locali; prin toleran]a religioas\ a arabilor; prin deschiderea pe care o ar\tau spre cultura de veche tradi]ie a celor supu[i; [i prin noul tip de comunitate social\ pe care `l propuneau, `n care to]i cei ce acceptau islamismul erau considera]i egali cuceritorilor, deasupra oric\rei ierarhii sociale. De aceea, arabii erau primi]i ca eliberatori de sub opresiunea politic\ [i social\, sau a persecu]iilor religioase. Iar sub raport cultural, aportul arabilor a fost considerabil. ~nc=t, la cele dou\ culturi [i civiliza]ii receptate de Europa `n curs de formare – cea greco-roman\ [i cea adus\ de cre[tinism – s-a ad\ugat [i componenta arabo-islamic\. De altfel, sub presiunea politic\ [i religioas\ a `mp\ra]ilor bizantini, monofizi]ii [i nestorienii i-au privit pe arabi ca pe ni[te eliberatori. Statul persan era epuizat de luptele cu Bizan]ul [i nu mai reprezenta o putere zonal\.

Pentru a `n]elege `ns\ repeziciunea cu care islamul `nghite aceast\ lume trebuie s\ ]inem seama de faptul c\ el nu este o religie nou\, ci „se `ncadreaz\ [i d\ o nou\ expresie vechiului duh ce crease toate aceste religii, continu=nd marile religii.

Pentru Bizan], islamul nu reprezenta, la `nceput, dec=t o nou\ sect\ cre[tin\, un fel de arianism, chiar [i Dante `n Divina Comedie consider=ndu-l pe Mahomed `n r=ndul ereticilor. Mai t=rziu, locuitorii Constantinopolului declarau c\ mai bine v\d turban de turc `n capital\ dec=t p\l\rie de cardinal. Iat\, deci, c\ leg\tura dintre greci [i arabi era mai str=ns\ dec=t cea cu catolicii.

Expansiunea at=t de rapid\ a arabilor pe o arie care se `ntindea de la grani]ele Chinei p=n\ la ]\rmurile Atlanticului [i de la Samarkand sau Cordoba p=n\ la Tombuctu, se explic\, desigur, [i prin elanul r\zboinic sus]inut de un suport religios.

Din punct de vedere militar, arabii erau speciali[ti `n incursiuni [i atacuri prin supriz\ folosind armament u[or. U[urin]a lor de mi[care `ngrozea adversarul care era `ncorsetat `n armuri grele, cum a fost a armatelor bizantine [i persane. Aceste expedi]ii, neg\sind dec=t o rezisten]\ accidental\ la cei `n drept s\ se apere [i g\sind, dimpotriv\, o foarte bun\ primire la popula]ie, au pus m=na, `n c=]iva ani pe tot teritoriul Africii bizantine. ~n plus, ei veneau cu o credin]\, cum am mai spus, [i un proiect social f\cute pentru a seduce popula]ia. Noii converti]i `ngro[au r=ndurile armatelor ce `ntindeau grani]ele imperiului, majoritatea „arabilor” care au atacat pentru prima dat\ Bizan]ul, `n 717, se n\scuser\ cre[tini.

Civiliza]ia arab\ a fost v=rful de lance al omenirii la `nceputul mileniului doi al erei noastre. Difuzarea [tiin]ei [i filosofiei arabe, precum [i rolul pe care l-au jucat `n formarea [i dezvoltarea culturii europene, au avut o pondere care nu poate fi `ndeajuns apreciat\. Filosofia scolastic\ medieval\, de pild\, este, `n mare parte, de neconceput f\r\ a ]ine seama de aportul [i influen]a filosofilor arabi.

„Arabii sunt cei care au dat exemplul unei valorific\ri [i al unei analize critice a mo[tenirii culturale antice (…). Poate `ns\ c\ trebuie s\ vorbim de o adev\rat\ influen]\ direct\ a arabilor asupra europenilor atunci c=nd lu\m `n considerare lirica [i nuvelistica” (Norman Daniel).

Aportul arabilor la civiliza]ia [i cultura Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei [i al Siciliei. Pentru locuitorii Peninsulei Iberice, victoria invadatorilor musulmani a fost departe de a `nsemna un dezastru (cf. H.A. Cobb). – ~n primul r=nd, ocupa]ia arab\ a u[urat mult situa]ia ]\ranilor: fo[tii servi din timpul domniei vizigote au devenit ]\rani liberi, taxele [i impozitele au fost reduse de la o treime din produse la o zecime; iar prin introducerea sistemului de iriga]ie – perfec]ionat aici ca `n nici o ]ar\ din lume la acea dat\ – agricultura a prosperat considerabil. Arabii au introdus `n Spania [i `n Sicilia (de unde se vor r\sp=ndi `n restul Europei) metode noi [i specii necunoscute `n agricultur\, pomicultur\ [i horticultur\. Manufactura m\tasei, a bumbacului, a l=nei, a h=rtiei, a asigurat ocupa]ia a mii de muncitori [i o puternic\ dezvoltare a comer]ului. Cele mai mari [i mai `nfloritoare ora[e din Europa erau ora[ele Spaniei Musulmane – al-Andalus, cum o numeau arabii.

Via]a intelectual\ [i cultural\ din aceste dou\ ]\ri europene aflate sub ocupa]ia islamic\ (Spania [i Sicilia) era infinit superioar\ celei din restul Europei. Califul al-Hakam II (961-976), de exemplu, fondeaz\ 27 de [coli publice `n capitala sa Cordoba; `[i ata[eaz\ la curte numero[i erudi]i, filosofi [i scriitori; trimite agen]i s\ `i achizi]ioneze manuscrise p=n\ `n `ndep\rtata Bukhara, – pentru biblioteca sa de peste 100.000 de opere, pe care un personal specializat le cercetase [i le catalogase. La Universitatea din Cordoba – ora[ care `n secolul X ajunsese cel mai str\lucit centru al vie]ii intelectuale din `ntreaga lume cunoscut\ a timpului – predau profesori [i studiau tineri veni]i [i din Siria, Iran, Egipt; precum [i din Occident, din Italia p=n\ `n Anglia.

Contribu]ia [tiin]ei arabe – activitate de o amploare [i de o importan]\ „f\r\ egal `n istoria lumii” (G. Sarton) – la dezvoltarea [tiin]ei europene a fost enorm\. Personalit\]i dintre cele mai ilustre ale culturii occidentale veneau s\ se instruiasc\ [i s\ se perfec]ioneze `n centrele de cultur\ arab\ din Spania. Arabii au fost marii transmi]\tori (`n multe cazuri, chiar salvatori) ai [tiin]ei Antichit\]ii, pe care au dezvoltat-o timp de cinci secole, – precum [i creatori, originali. Tehnologia cea mai eficient\, europenii au `nv\]at-o din Extremul Orient, prin intermediul arabilor, care au perfec]ionat-o, adapt=nd-o la noile condi]ii. De exemplu, busola a fost folosit\ `n naviga]ie mai `nt=i de arabi; praful de pu[c\ (inven]ie de asemenea chinez\) a fost utilizat\ de arabi pentru propulsarea proiectilelor balistice; fabricarea h=rtiei de arabi `n Spania `n secolul XII, a fost difuzat\ de aici `n restul Europei (`n Italia, `n 1276); iar prima moar\ de v=nt cunoscut\ `n istorie a fost construit\ c\tre anul 610 din ordinul califului Omar.

Nu este cazul s\ insist\m mai mult asupra civiliza]iei islamice [i a importan]ei acesteia `n orizontul dezvolt\rii Europei „civilizate”, deoarece aceste lucruri sunt arhicunoscute. Asasinat `n 644, lui Omar `i urmeaz\ Othman, `ntemeietorul dinastiei omeiazilor. {i acesta `mp\rt\[e[te soarta predecesorului s\u, fiind omor=t `n locuin]a lui de la Medina. Sf=r[itul s=ngeros al celui de-al treilea calif marcheaz\ `nceputul unei perioade de dezbinare [i de r\zboaie civile ce vor sf=[ia comunitatea musulman\ [i vor diviza islamul. Profit=nd de o anumit\ confuzie ce se crease, cei din Medina `l aduc la putere pe Ali, v\rul [i ginerele lui Mahomed, lu=ndu-[i astfel revan[a asupra meccanilor. Ali `ns\ a fost acuzat de moartea lui Othman, trebuind s\ `nfrunte ura Ai[ei (so]ia preferat\ a lui Mahomed) [i pe cea a lui Mu'awiya, guvernatorul Siriei, din familia omeiad\. Ali o `nvinge pe Ai[a, dar este `njunghiat, `n 661, `n ora[ul Kufa (`n Irak).

Mu'awiya se proclam\ calif [i mut\ capitala la Damasc. S-a produs, astfel, prima scindare `n s=nul islamului, de ortodoxia islamic\ desprinz=ndu-se khariji]ii [i [ii]ii despre care vom vorbi.

Prin aceasta se `ncheia [irul celor patru califi ale[i de comunitate dintre discipolii apropia]i lui Mahomed sau dintre rudele acestuia.

Din anul 661 `ncepe, deci, dinastia Omeyazilor, o dinastie caracterizat\ prin cuceriri militare ce aduc cu sine o deosebit\ expansiune teritorial\ (E – China; V – Fran]a). De asemenea, cultura, civiliza]ia arab\ cunoa[te o perioad\ `nfloritoare `n toate domeniile ei. Suveranul Omeyad `[i alc\tuie[te o curte, `nconjur=ndu-se cu un `ntreg personal, iar re[edin]a [i-o mut\ la Damasc.

Din 750, urmeaz\ dinastia Abbasid\ (dup\ numele unchiului lui Mahomed – Abbas). Capitala a fost mutat\ la Bagdad [i, dup\ influen]a persan\ [i cre[tin\, civiliza]ia islamic\ cunoa[te maxima `nflorire. La `nceputul mileniului al II-lea apar turcii islamiza]i pe scena istoriei [i care `ncet, `ncet reu[esc s\ preia stindardul islamului. Din secolul al XV-lea [i p=n\ la `nceputul celui de-al XX-lea (1923), Imperiul otoman va `nsemna pentru Occident simbolul `nsu[i al puterii islamului. Arabii `ns\ nu i-au prea iubit pe otomani, iar dup\ Primul R\zboi Mondial, acest imperiu se va dezintegra, sub `ndoitul asalt al na]ionalismelor turc [i arab [i, bine`n]eles, al europenilor care avuseser\ at=tea emo]ii.

II.2.3. Comunitatea islamic\

Esen]ial [i specific islamului este c\ umma, comunitatea credincio[ilor, formeaz\ un organism global, compact, care `ncadreaz\ to]i membrii s\i `n egalitate. Acest organism global este, `n primul r=nd, politico-religios. Profetul, la Medina, a promulgat legi religioase [i morale, juridice [i politice.

Totu[i, de[i la o prim\ privire, islamul ne apare ca fiind un bloc monolitic, comunitatea musulman\ cunoa[te divizarea. ~nc\ din 658, de la evenimentele ce au marcat disputa dintre ultimul calif „ortodox”, Ali, [i Mu'awiya, islamul s-a scindat `n trei ramuri, acestea trei st=nd, de fapt, [i la baza actualei repartiz\ri geografice a musulmanilor: sunni]i (90%); [ii]i (9,%); khariji]i (0,2%).

Sunni]ii reprezint\, deci, „ortodoxia” islamic\, cele patru [coli sunite (malekismul, hanefismul, hanbalismul [i sofiismul) `nglob=nd 90% dintre musulmani.

Kariji]ii s-au desprins `n 656-658 de comunitatea musulman\, `ncet=nd s\-l mai sus]in\ pe Ali (l-au considerat incapabil de conducere) [i cereau ca alegerea califului s\ se fac\ de c\tre to]i credincio[ii pentru meritele religioase [i nu pentru apartenen]a etnic\. Pentru ei, califul ar fi trebuit s\ fie cel mai demn [i cel mai pios dintre musulmani, fie el [i „un sclav negru”. De[i pare un fel de comunitate democratic\, kariji]ii sunt caracteriza]i printr-un rigorism excesiv, fapt ce a f\cut ca, de-a lungul istoriei, ei s\ fie promotorii a numeroase revolte populare.

{ii]ii sunt cei care revendic\ dreptul lui Ali [i al familiei sale de a-i succeda, f\r\ nici un fel de alegere, v\rului s\u. Deci, califul nu putea fi dec=t un membru al familiei profetului, numai Ali [i fiii s\i ar fi trebuit s\-i urmeze. Din tradi]ie (hadith) nu accept\ dec=t acele relat\ri care proveneau de la Ali, de la Fatima [i de la descenden]ii acestora. Ei au dezvoltat o doctrin\ care propov\duie[te o anumit\ transmitere mistic\ a cunoa[terii divine [i a autorit\]ii aflate `n leg\tur\ cu aceasta. Liderii religio[i, imamii, sunt des\v=r[i]i, infailibili, ultimul dintre ei disp\r=nd `n mod misterios. Acesta st\ ascuns undeva [i va ap\rea, ca un fel de Mesia, la sf=r[itul veacurilor pentru a restabili dreptatea [i pacea. Desemnarea imamului este de sorginte divin\ [i `i confer\ competen]a de a preciza [i chiar a completa poruncile divine, `n vreme ce cuv=ntul imam este folosit de c\tre sunni]i pentru a desemna persoana care conduce rug\ciunea. Acesta este un lucru foarte important pentru expunerea de fa]\, deoarece [iitul, spre deosebire de sunnit, care crede `n Coran [i Sunna, neaccept=nd alte surse ale credin]ei, este convins de pertinen]a adev\rurilor credin]ei provenind dintr-o alt\ surs\: imamul epocii. Ceea ce-i confer\ imamului puteri nelimitate fa]\ de comunitatea credincio[ilor, fiind investit cu atribu]ii mult mai importante dec=t ale califilor, succesori, dar nu [i `nlocuitori, ai profetului.

Un exemplu elocvent `n contemporaneitate am avut pe ayatollahul Khomeyni din Iran care, de[i a refuzat toat\ via]a numirea de imam, avea un ascendent deosebit asupra conducerii politice iraniene [i asupra tuturor iranienilor, `n general. Acest lucru i-a permis s\ aib\ un drept de via]\ [i de moarte asupra „supu[ilor” s\i, condamn=ndu-l la moarte pe autorul „versetelor satanice”.

~n total, [ii]ii num\r\ mai mult de o sut\ de milioane de adep]i, `mp\r]i]i `ntr-o multitudine de secte:

a) Duodecimanii din Iran:

~ntr-o prim\ etap\, sii[mul a fost ad\postul teologic al musulmanilor nearabi, ca reac]ie la politica arabocentrist\ a omeiazilor (ace[tia din urm\ `[i declinaser\ preten]ia de a continua perioada profetic\). Islamizarea sub primii omeiazi a fost `nso]it\ de o preponderen]\ etnic\ a arabilor, ajung=ndu-se p=n\ la readucerea nearabilor la statutul de vasali. Abasizii, `n schimb, au manifestat toleran]\ fa]\ de aceast\ mi[care, iar dinastia safavid\, ajuns\ la putere `n Persia (1501-1732), a promovat [iismul duodeciman la statutul de religie de stat pe care [i l-a p\strat p=n\ ast\zi.

Sunt numi]i astfel, deoarece cred `ntr-o filia]ie de 12 imami descenden]i din Ali, imamul ascuns exercit=ndu-[i autoritatea prin intermediul unei ierarhii (molahi, ayatolahi, hojatolismani). {ii]ilor duodecimani li se acord\ o importan]\ deosebit\ de la preluarea puterii, `n 1979, de c\tre imamul Ruhollah Khomeyni (1902-1989), `n Iran.

b) {ii]ii ismaeli]i:

Este o sect\ cu caracter secret, care a jucat un mare rol `n istoria oriental\. A dat na[tere la r=ndul s\u mai multor secte: druzii, alau]ii, nosairi]ii, ha[a[inii. Ace[tia din urm\ s-au constituit, ca [i mi[care sectar\, la `nceputul secolului al II-lea, fiind cunoscu]i sub numele de „oamenii sacrificiului”, „oamenii fideli doctrinei”, iar de c\tre europeni, sub denumirea de „secta asasinilor” (consumatori de ha[i[). Secta practica o `ndoctrinare sistematic\ a adep]ilor s\i (`n special a celor pe care `i preg\tea pentru misiuni teroriste), `n care un rol important trebuie s\-l fi avut folosirea drogului. Cu toate c\ nu li se poate nega aportul la dezvoltarea culturii, mul]i dintre adep]ii sectei s-au dedat actelor de terorism, form=nd a[a-numitele „comandouri ale mor]ii”.

c) {ii]ii zaydi]i:

Reprezint\ o form\ mai moderat\ de [iism, apropiat\ de ortodoxia islamic\, fiind majoritari `n Yemen.

Mahdismul (de la Mahdi – imamul ascuns), ap\rut `n mijlocul [ii]ilor, reprezint\ o mi[care de reac]iune, uneori armat\ ce dore[te s\ realizeze o purificare a islamului de toate influen]ele ulterioare. Alte dou\ curente religioase vor izvor` din mahdism: habismul [i bachaismul. Ultima dintre ele, mai cunoscut\, a fost `ntemeiat\ de Bah= Ull=h. Acesta propov\duia o religie sincretist\ care nu prea mai avea de-a face cu islamul, o religie liber\, lipsit\ de constr=ngeri spa]iale [i temporale, f\r\ l\ca[uri de rug\ciune, `ntr-o atmosfer\ de pace deplin\ `ntre oameni.

{iismul e caracterizat prin „mister [i suferin]\, iar partizanii s\i vor avea parte, de-a lungul timpului, de un destin tragic, adesea persecuta]i de sunni]i. ~[i vor lua totu[i o str\lucit\ revan[\ prin succesul din 1979 al imamului Khomeyni, `n Iran, care va fi o victorie `mpotriva Occidentului, dar [i asupra islamului sunnit”.

Dintre celelalte secte, mai men]ion\m pe cea a mutaili]ilor (neutrilor) [i a wahabi]ilor (curent rigorist, tradi]ionalist, predominant `n Arabia Saudit\).

Fiecare mi[care a avut istoria sa, teoreticienii s\i, militan]ii s\i. ~n contextul confrunt\rilor cu celelalte secte, [i-au constituit o `nv\]\tur\ proprie. Fiecare se declar\ islamul veritabil, care va triumfa `ntr-o zi. Numeroasele secte sau partide politico-religioase trebuie s\ aleag\ `ntre multiplele op]iuni intelectuale [i practice. Acest lucru era `ndreptat spre tensiunile perpetue dintre relativismul [i rigorismul moral [i ritual, `ntre pietism [i activism, `ntre adaptarea la exigen]ele naturii umane, la necesit\]i de putere [i de lupta pentru putere [i mesianismul mobilizator ce predica `ntoarcerea la cetatea ideal\, originar\, `ntre conformismul [i respectarea legii de c\tre credincio[i [i elanul mistic c\tre Dumnezeu.

Totu[i, un anume ecumenism intersectar se poate observa ast\zi, c\ci problemele religioase au fost subordonate problemelor politice, sociale [i economice.

La ora actual\, fidelitatea fa]\ de comunitatea musulman\ global\ domin\, `nc\rcat\ cu un sens diferit dup\ etnii, grup\ri, clase [i categorii sociale, individuale chiar. Cel mai adesea, credin]a religioas\ `n Dumnezeu [i angajamentul `n c\utarea m=ntuirii joac\ un rol mai bun, mai important, dec=t acest patriotism al comunit\]ii, cu sentimentul unei opozi]ii istorice milenare societ\]ilor cre[tine [i atee ale Occidentului, cu o fidelitate `nver[unat\ de regulile vie]ii superioare ce anun]\ o societate armonioas\ pe modelul indealist al regatului de la Medina, a[teptat de `ntreaga umanitate.

III. RESORTURILE DOCTRINARE

ALE VIOLEN}EI ISLAMICE

Majoritatea integri[tilor islamici `[i fundamenteaz\ ideologiile lor pe `nv\]\tura Coranului [i a tradi]iei (Hadith). Liderii politici ai ]\rilor musulmane, ca [i musulmanii ce tr\iesc `n Occident, resping `n mod deschis folosirea violen]ei [i a r\zboiului pentru r\sp=ndirea credin]ei lor. Aceasta, `n timp ce, dup\ reu[ita vreunui atentat sinuciga[, popula]ia musulman\ din ]\rile islamice iese `n strad\ [i s\rb\tore[te ca la un carnaval. Moshe Sharon, profesor de Istorie islamic\ la Universitatea Ebraic\ din Ierusalim, `n articolul: Temeliile islamului [i r\zboiul `ntre civiliza]ii se ridic\ cu fermitate `mpotriva politicienilor occidentali care sunt atotcunosc\tori ai fenomenului islamic: „Observ\m cu surprindere c\ cei mai mari interpre]i ai islamului sunt politicieni din lumea occidental\. Ei se pricep mai bine dec=t to]i vorbitorii din moschei, dec=t to]i cei care ]in predici dure `mpotriva cre[tinilor [i evreilor. Ace[ti politicieni vestici [tiu c\ exist\ islam bun [i islam r\u. Ei [tiu [i cum s\ fac\ diferen]a `ntre cele dou\ categorii, chiar dac\ nici unul dintre ei nu [tie nici m\car un cuv=nt `n arab\”.

{i totu[i, s\ nu aib\ chiar deloc dreptate terori[tii care-[i argumenteaz\ actele criminale prin religia islamic\? ~n c\utarea unei solu]ii fa]\ de aceast\ problem\ este important s\ `n]elegem ce-i motiveaz\ pe ace[ti oameni `n acest r\zboi cumplit purtat `mpotriva umanit\]ii. Mul]i musulmani „modera]i” sus]in c\ islamul este o religie a p\cii ce nu permite uciderea oamenilor nevinova]i. Deci, actele teroriste deplorabile la care am asistat `n ultimele luni se presupune c\ sunt condamnate de doctrina islamic\. Nu se poate nega faptul c\ unii califi au fost oameni remarcabili preocup=ndu-se mai mult s\ `ntemeieze dec=t s\ distrug\, dar mul]i conduc\tori mahomedani au folosit jihadul pentru jafuri [i distrugeri ireparabile.

F\r\ a `ncerca un studiu exhaustiv, referitor la `nv\]\tura musulman\ ce incita la violen]\, voi `ncerca o prezentare scurt\ a preceptelor coranice [i din tradi]ia islamic\ referitoare la acest fenomen belicos.

Unii orientali[ti consider\ inutil\ `ncercarea de a defini `nv\]\turile Coranului [i ale Hadith cu privire la folosirea r\zboiului pentru r\sp=ndirea cauzei lui Allah, deoarece Coranul este o carte vast\, plin\ de poezie [i contradic]ii, `n el put=nd g\si [i condamn\ri ale r\zboiului [i incit\ri la lupt\, dar [i minunate expresii de toleran]\: „Coranul prezint\ multe contraste `n ceea ce prive[te preceptele morale. Adeseori se poate observa cum dup\ prescrip]ii de `nalt\ moralitate urmeaz\ altele `n dezacord cu cele dint=i”.

Aceast\ explica]ie simplist\ este respins\ de c\tre `nv\]a]ii islamici care spun c\ declara]iile contradictorii reflect\ revela]ia progresiv\ de care a avut parte Mahomed. ~n cartea sa: Jihad: originea r\zboiului sf=nt `n islam, Reuven Firestone scria: „Erudi]ii musulmani au ajuns la concluzia c\ versetele privitoare la r\zboi au fost revelate `n rela]ie direct\ cu nevoile istorice ale lui Mahomed `n timpul misiunii sale profetice. La `nceputul carierei sale profetice la Mecca, c=nd era slab [i avea doar c=]iva urma[i, revela]ia divin\ a `ncurajat evitarea unui conflict fizic. Dup\ intense persecu]ii care au determinat pe Mahomed [i pe urma[ii lui s\ fug\ la Medina, ei au fost l\sa]i s\ se angajeze `ntr-un r\zboi de ap\rare. Cum comunitatea musulman\ a crescut `n putere, mai t=rziu revela]iile au l\rgit condi]iile `n care se putea porni un r\zboi, p=n\ c=nd s-a considerat c\ r\zboiul `mpotriva ne-musulmanilor poate fi pornit oric=nd, f\r\ vreun pretext [i `n orice loc”.

~nsu[i Mahomed este pomenit a fi „un mare lupt\tor [i un comandant militar dibaci”, lucru ce nu se poate afirma despre Iisus sau despre Buddha. Coranul este plin de expresii ce incit\ la lupt\. {i aceasta `mpotriva unor texte foarte moderate sau de-a dreptul antir\zboinice pe care le g\sim `n Coran. Astfel, `n sura a II-a, versetul 186, citim: „Lupta]i-v\ pentru calea lui Dumnezeu `mpotriva celor ce voiesc s\ se lupte cu voi, `ns\ nu `ncepe]i cu nedreptul, c\ci Dumnezeu nu-i iube[te pe cei nedrep]i”. Sau: „Nu este sil\ la credin]\” (Coran II, 257).

{tiut fiind faptul c\, Coranul nu prezint\ evenimentele `n ordinea lor cronologic\, ci dup\ lungimea capitolelor (sure), voi prezenta c=teva versete care ilustreaz\ cel mai bine etapele revela]iei primite de Mahomed, cu specifica]ia c\ ultimele precepte, fiind [i cele care n-au mai fost abrogate de altele, au putere de lege `n islam.

a) Cump\tarea

~n timpul propov\duirii sale la Mecca, Mahomed n-a instigat la lupt\ deoarece n-avea nici o [ans\ `n fa]a puternicului trib al kurai[i]ilor, care-l persecuta. A ales, deci, o strategie `n]eleapt\ de supravie]uire ce evita confruntarea violent\:

– `n sura LII, 42-48, profetul `i sf\tuie[te pe discipoli s\ a[tepte pedeapsa divin\ pentru persecutori: „a[teapt\ cu r\bdare judecata Domnului”.

– `n sura LXXIII, 10-11, Mahomed le cere credincio[ilor s\ aib\ „r\bdare fa]\ de ceea ce spune (necredincio[ii, n.n.) [i las\-i cu demnitate”.

b) R\zboiul defensiv este permis [i necesar

C=nd Mahomed [i-a `nceput misiunea profetic\, el se considera doar un `nv\]\tor care transmite semenilor lui cele ce-i erau spuse de Dumnezeu. Mai t=rziu, pe m\sur\ ce [efii propriului s\u trib se `ntoarser\ `mpotriva sa [i a adep]ilor s\i, `ncerc=nd s\-l ucid\ de mai multe ori, a devenit foarte clar c\ legea islamic\ va supravie]ui doar pe calea armelor, printr-o victorie militar\. Biografia lui Mahomed, scris\ de Ibn Ishaq (El-Kindi), re]ine momentul `n care Dumnezeu i-a permis acestuia s\-[i cheme adep]ii la arme. P=n\ atunci, Dumnezeu `i ceruse lui Mahomed „s\ `ndure toate insultele [i s\-i ierte pe ignoran]ii care-i nesocoteau spusele”, iar liderii triburilor puteau s\-i persecute pe musulmani f\r\ teama de pedeaps\. De la bun `nceput, Mahomed `[i `nv\]ase adep]ii c\ legea islamic\ `nsemna un jihad, o lupt\ permanent\ `mpotriva `nclina]iei spre r\ul din ei `n[i[i; acum, ei erau chema]i s\ lupte la propriu `mpotriva celor care statuau R\ul pe p\m=nt.

Dup\ consolidarea pozi]iei sale la Medina, interesele comerciale l-au adus `n ipostaza de a se lupta cu tribul ce de]inea monopolul `n zon\, kurai[i]ii. ~n aceast\ perioad\, Mahomed i-a instruit pe discipolii s\i s\ se apere prin lupt\:

– `n sura XXII, 39-41 este dat\ permisiunea pentru angajarea `n luptele de ap\rare: „celor care se afl\ `n r\zboi le este dat\ permisiunea (de a lupta), deoarece li s-a f\cut nedreptate…”.

– sura II, 190 este o lege a talionului, `n limbaj islamic: „cine v\ atac\ pe voi, atunci ataca]i-l [i voi pe el, `ntocmai cum v-a atacat pe voi”. Cu alte cuvinte, nimic nu trebuie s\ r\m=n\ f\r\ r\splat\ `n lumea islamic\, de unde [i neputin]a de a ierta, precum `n cre[tinism.

Pu]in mai t=rziu, Mahomed s-a `ntors `mpotriva evreilor [i a cre[tinilor ce nu i se supuneau, continu=nd `n acela[i timp lupta `mpotriva `nchin\torilor la idoli.

– sura II, 186-187: „Lupta]i-v\ pentru calea lui Dumnezeu `mpotriva celor ce voiesc s\ se lupte cu voi (…). Omor=]i-i oriunde `i g\si]i [i goni]i-i de acolo de unde v-au gonit pe voi, c\ci ispita este mai rea dec=t omorul (…) omor=]i-i, c\ci aceasta este r\splata celor necredincio[i”.

– expresia „r\zboiul v\ este r=nduit” (II, 212) pare un „testament al profetului fa]\ de o nou\ religie [i un nou imperiu care se va cl\di pe r=uri de s=nge, ce vor umezi p\m=ntul din India p=n\ `n Spania [i din Rusia p=n\-n sudul Africii”.

– musulmanilor li se ordon\ s\ lupte pentru cauza lui Allah chiar dac\ nu socotesc c\ acest lucru este bun, deoarece Allah [tie ce este bine pentru ei: „Poate c\ ur=]i tocmai ceea ce este bun pentru voi, poate c\ voi iubi]i tocmai ceea ce este r\u pentru voi… Cei ce cred [i purced la lupt\ pentru drumul lui Dumnezeu aceia s\ n\d\jduiasc\ `n mila lui Dumnezeu” (II, 213-215). Aici intervine jocul de-a „voin]a lui Alah” (ishna'Allah) care-i face pe mul]i lideri islamici s\ argumenteze ac]iunile lor prin aceea[i expresie.Iat\ ce afirm\ Osama ben Laden `n cel mai recent interviu: ~ntrebare: Mul]i dintre oamenii din ]\rile musulmane sunt ca dv., dar au rezerve [i obiec]ii `n ceea ce prive[te folosirea for]ei pentru a atinge obiectivele islamice. V\ rog s\ comenta]i.

R\spuns: L\udat fie Dumnezeu. Trebuie s\ `n]elegem pe deplin religia noastr\. Ceea ce este bine este ce religia considera c\ e bine, iar ceea ce este r\u este ceea ce religia considera c\ este r\u. C=nd Dumnezeu ne-a ordonat s\ purt\m r\zboiul sf=nt (Jihadul) [i ne-a ordonat s\ ucidem [i s\ lupt\m, el a spus `n Sf=ntul Coran, „lupta]i `mpotriva lor, [i Dumnezeu `i va pedepsi prin m=inile voastre, `i va acoperi de ru[ine, v\ va da victorie asupra lor [i va vindeca inimile celor credincio[i”. Lupta face parte din religia noastr\ [i din doctrinele noastre. Aceia care ~l iubesc pe Dumnezeu [i profetul, [i religia aceasta nu pot nega o parte a acestei religii. Aceasta este o chestiune foarte serioas\. Oricine neag\ chiar [i o dogm\ c=t de mic\ a acestei religii comite cel mai mare p\cat `n islam. Astfel de persoane trebuie s\-[i re`nnoiasc\ credin]a [i s\ se rededice religiei lor.

Jihad-ul face parte din religia noastr\ [i nici un musulman nu poate spune c\ nu vrea s\ poarte acest r\zboi sf=nt pentru Dumnezeu, l\udat fie numele Lui. Acestea sunt poruncile religiei noastre, [i noi punem aceast\ `ntrebare: „Exist\ un alt mod de a ne opune necredincio[ilor?”. Atotputernicul a spus `n Sf=nta Sa carte, „Lupta]i pentru cauza lui Dumnezeu – Voi sunte]i considera]i responsabili numai pentru voi `n[iv\ – [i ridica]i pe cei credincio[i. Poate Dumnezeu va potoli furia celor necredincio[i; pentru c\ Dumnezeu este cel mai puternic `n t\rie [i pedeaps\”. ~ndep\rtarea atacului necredincio[ilor se poate realiza numai prin Jihad….

– `n Sura VIII, 12-13, musulmanii sunt instrui]i s\ mutileze pe cei ce se opun dreptei credin]e; pentru a face victimele incapabile s\ mai lupte vreodat\: „T\ia]i-le g=turile [i toate degetele…”.

– Sura LXI, 4, 11-13 `nva]\ c\ Allah `i iube[te pe cei ce lupt\ cu hot\r=re pentru cauza sa, le va da victoria, iertarea de p\cate [i intrarea `n pl\cerile paradisului (despre aceast\ din urm\ r\splat\ voi vorbi pu]in mai t=rziu).

c) R\zboiul ofensiv

Etapa final\ a `nv\]\turilor lui Mahomed despre r\zboi s-a dezvoltat dup\ ce acesta a cucerit Mecca [i a devenit, `ntr-adev\r, un conduc\tor r\zboinic redutabil. R\zboiul a devenit un Jihad agresiv, care va trebui s\ supun\ pe to]i necredincio[ii sub legea islamic\:

– II, 245: „lupta]i-v\ pentru drumul lui Dumnezeu [i s\ [ti]i c\ Dumnezeu aude [i vede”, c\ci altfel „Allah pedepse[te groaznic” (III, 9).

– Sura V, 37 prezint\ patru tipuri de pedeaps\ pentru cei ce se opun lui Allah [i Mahomed: „Partea celor ce se `mpotrivesc lui Dumnezeu [i trimisului s\u [i caut\ s\ fac\ stric\ciune pe p\m=nt va fi c\ ei vor fi omor=]i sau vor fi r\stigni]i sau li se vor t\ia m=inile [i picioarele cruci[ sau vor fi alunga]i din ]ar\”. Cele patru tipuri de pedepse (omor=rea, crucificarea, mutilarea [i exilul), aplicate `n func]ie de circumstan]e, descoper\ metodele folosite de invadatorii musulmani pentru a-[i impune religia. Cre[tinii care nu erau sedu[i de sincretismul `nv\]\turii Coranului, trebuiau s\ sufere `ndelungi neajunsuri. Aceste metode stau `n contrast izbitor cu `nv\]\tura lui Iisus cea adev\rat\ ([i nu cea a lui: sile[te-i s\ intre folosit\ de Inchizi]iei), de c=[tigare a oamenilor pentru `mp\r\]ia lui Dumnezeu.

– Extremismul islamic poate fi argumentat, de asemenea, [i prin versetul: „nu `ncheia]i prietenie cu cei ce nu-s de-ai vo[tri” (III, 114), ceea ce ne duce cu g=ndul la falsitatea `ncrederii `ntr-un musulman (`ncredere, de altfel, manifestat\ de foarte mul]i cre[tini).

– Cum am mai afirmat, dac\ la `nceput evreii [i cre[tinii au fost respecta]i, la scurt timp, orice apropiere de ei este condamnat\: „voi cei ce crede]i, nu l\sa]i pe cre[tini s\ v\ fie prieteni, ci numai laolalt\. Cine dintre voi `ns\ [i-i alege ca prieteni este ca unul dintre ei, iar Dumnezeu nu oc=rmuie[te un popor nelegiuit” (V, 56).

– Cea mai facil\ metod\ a cre[tinilor de a-[i salva vie]ile a fost renun]area la credin]a str\mo[easc\, c\ci se spune `n sura IX, 5: „c=nd lunile sfinte au trecut, atunci lupta]i [i omor=]i p\g=nii oriunde-i ve]i `nt=lni… dac\ se poc\iesc, se vor ruga `n mod regulat [i vor face acte de caritate, atunci deschide]i drumul pentru ei”.

Fanatizarea, care duce p=n\ la moarte deliberat\ pentru cauza islamului, se poate argumenta [i pe versetele urm\toare: „dac\ ve]i fi omor=]i pentru drumul lui Dumnezeu sau ve]i muri, este iertarea lui Dumnezeu [i `ndurarea lui mai bun\ dec=t toate averile pe care le-a]i adunat. C\ci dac\ ve]i muri sau ve]i fi omor=]i, v\ ve]i aduna la Dumnezeu” (III, 151-152).

Deci, to]i cei ce mor pentru cauza islamului vor ajunge automat `n paradis [i se vor bucura de desf\t\rile acestuia: „acelora care-[i p\r\sesc casele pentru cauza lui Dumnezeu [i mor pentru aceasta, El le va da `ntr-adev\r bun\-`ngrijire” (XXII, 5). Promisiunea paradisului pentru acei care mor lupt=nd pentru Alah a inspirat, de-a lungul secolelor, nenum\ra]i musulmani s\ devin\ martiri pentru credin]a lor. Aceasta e promisiunea, speculat\ de unii lideri musulmani, care-i inspir\ ast\zi pe tinerii [i femeile musulmane s\ devin\ lupt\tori katmikatze pentru cauza lui Alah. Pentru ei, moartea martiric\, este cea mai sigur\ [i rapid\ cale de a ajunge la „o via]\ mai bun\ de prosperitate, confort [i pl\ceri ale paradisului”. Iar raiul este descris astfel: „cei cuvio[i vor primi de la Domnul lor o gr\din\ p\truns\ de r=uri pe dedesubt; `n veci vor fi acolo; [i fecioare [i harul lui Dumnezeu, c\ci Allah prive[te la servii s\i” (III, 13; VII, 40-41; LV, 52-5).

Concep]ia islamic\ despre pl\cere, `n general, se reflect\ [i `n `nv\]\tura lor despre paradis. Credincio[ilor le sunt promise nu doar gr\dini minunate, hran\ [i b\utur\ din bel[ug, ci [i fecioare extraordinar de frumoase. {aptezeci [i dou\ de fecioare minunate vor bucura pe cel mai mic dintre credincio[i.

Jertfa pentru Allah [i profetul s\u este un gest obligatoriu pentru fiecare musulman, dac\ circumstan]ele o cer: „S\ se lupte deci `n drumul lui Dumnezeu numai aceia care dau `n schimb via]a lumii de acum pentru lumea de apoi. Iar cel ce se lupt\ pe drumul lui Dumnezeu, fie c\ este omor=t, fie c\ biruie[te, lui `i d\m la sf=r[it r\splata mare” (IV, 76).

Chemarea la lupt\ (jihad) `mparte lumea `n dou\: lumea lui Allah [i a lui Satan: „Lupta]i `mpotriva prietenilor lui Satan, c\ci vicle[ugul lui este slab” (IV, 78). To]i cei ce nu accept\ inspira]ia Coranului sunt mai r\i dec=t animalele [i „cei care nu cred se vor aduna `n iad” (VII, 37).

Evident c\ sunt mult mai multe versete coranice care incit\ la violen]\ `mpotriva celorlalte religii, `ns\ cred c\ cele prezentate pot forma o idee despre cum este fundamentat r\zboiul `n Coran.

A[a-numitele discrepan]e din textul Coranului, corespund, deci, etapelor de dezvoltare a concep]iilor lui Mahomed [i a modific\rilor de ac]iune rezultate din circumstan]e particulare; perioada Mecca, `n timpul c\reia Mahomed s-a supus unor `nv\]\turi morale [i religioase [i perioada Medina `n care, devenind liderul unei comunit\]i politico-religioase, a fost capabil s\-[i asume lupta `mpotriva celor care nu doresc s\ se al\ture comunit\]ii [i s\ se supun\ autorit\]ii lui. Aceasta `nseamn\ c\ `n mod gradat, Mahomed a acceptat r\zboiul ca pe o strategie esen]ial\ `n promovarea expansiunii islamice.

Exist\ `n Coran referin]e explicite la jihad ca [i lupt\ armat\, chiar dac\ sensul cuv=ntului este mai larg (efort); Mahomed a fost, de asemenea, un [ef r\zboinic. Dar, a `ncerca s\ define[ti radicalismul islamic plec=nd de la Coran, nu duce prea departe din dou\ motive. ~n primul r=nd, Coranul `nsu[i, ca [i Hadith-ul, insist\ asupra contextului propriu fiec\rei decizii de recurgere la violen]\ [i n-a f\cut din jihad unul din st=lpii credin]ei. Al doilea motiv este c\ cea mai mare parte a formelor contemporane de radicalism islamic (revolta iranian\ sau atentatele Al-Qaida) n-au nici un echivalent `n istoria lumii musulmane [i trebuie deci `n]elese ca ceva total nou. Conceptul de preluare a puterii statului printr-o revolu]ie popular\, `nt\rit\ printr-o nou\ constitu]ie (Iran, febr. 1979) n-are nici un echivalent ca dealtfel [i folosirea sistematic\ a atentatelor sinuciga[e (ap\rut\ pentru prima dat\ `n Hezbolahul libanez, `n cursul anilor 1980 [i adoptat\ mai t=rziu de palestinieni [i Al-Qaida).

Elementul conservator pare, totu[i, s\ r\m=n\ foarte puternic `n toate ]\rile musulmane, `ndeosebi `n ce prive[te exegeza coranic\, unde nu este acceptat\ critica literar\, ci numai o exegez\ tradi]ional\ `ntemeiat\ pe autorit\]ile care transmit m\rturiile [i pe continuitatea transmiterii.

Referindu-se la critica Coranului, J. Jomier sus]ine c\ termenul de modernism, aplicat unora dintre comentatorii contemporani ai Coranului este inadecvat, deoarece „epitetul de modernism ascunde `n realitate o pozi]ie ultra-conservatoare: pentru ei, progresul const\ mai `nt=i `ntr-o `ntoarcere la trecutul ideal, `nso]it\ de o adaptare la nevoile vremii noastre”.

III.2. Jihad-ul `n Hadith

Cea de-a doua surs\ doctrinar\ a islamului o reprezint\ tradi]iile venite de la Mahomed. Voi men]iona doar c=teva pasaje care invit\ la r\zboiul sf=nt, prezente `n colec]ia lui Iman Bukhari (considerat\ normativ\ `n literatura Hadith). Profetul ar fi spus:

– „o singur\ `ncercare (de lupt\) pentru cauza lui Allah, diminea]a sau seara, este mai bun\ dec=t lumea [i tot ce este `n ea” (IV, 50).

– „paradisul se afl\ sub umbrele s\biilor” (IV, 73).

– „via]a mea se afl\ `n umbra sabiei mele, iar cine nu va asculta ordinele mele va fi umilit [i obligat s\ pl\teasc\ jizya” (IV, 16).

– „Mi s-a ordonat s\ lupt p=n\ c=nd oamenii vor spune: «nimeni nu are dreptul la `nchinare dec=t Allah»”.

Acest ultim citat este foarte clar `n ceea ce prive[te supunerea `ntregii lumi sub steagul islamului. Un cercet\tor american, Richard Baily, a descoperit, numai `n volumul IV din cele 9 volume ale lui Iman Bukhari, 283 de pasaje ce invit\ la r\zboiul sf=nt.

O cuv=ntare a lui Ibn Nebuta din secolul X spune: „Dumnezeu cere credin]a [i fermitatea voastr\; / Dumnezeu v\ promite ajutorul s\u [i victoria, din nou, / Nu crede]i `n El? / V\ `ndoi]i de dreptatea [i bun\tatea Lui? / D\ruie[te sufletul, omule, `ntreg c\tre El, [i `n D=nsul de care apar]ine. / Nu te `ncrede `n pruden]\: pruden]a ta nu va anula `nt=lnirea programat\ cu moartea. / R\zboi? R\zboi! Victorie! Victorie! Decidem! Paradis! Paradis pentru cei ce `nainteaz\! {i infern! Infern pentru cei ce fug! R\splata succesului `n lumea de aici [i a martiriului `n cea viitoare; [i dintre acestea dou\, ce dulce este a doua! Deci sta]i l=ng\ Dumnezeu; pentru c\ cine-l ajut\ pe Dumnezeu, Dumnezeu `l va r\spl\ti cu siguran]\”.

Iat\, pe scurt, cum definesc jihadul unele dic]ionare [i enciclopedii care trateaz\ problema fenomenului islamic. Termenul vine de la de la jahd – efort, r\zboi sf=nt, de institu]ie divin\ cu scopul de a extinde Islamul `n dor al-harb (teritorii neislamice) sau a ap\ra islamul de pericole. B\rba]ii adul]i trebuie s\ participe dac\ condi]iile o cer, dar nu to]i ci numai de c=]i este nevoie.

Dup\ Sunna, un jihad nu este autorizat dec=t dac\ implic\ trecerea necredincio[ilor la credin]\, [i jihadul trebuie s\ se `ncheie atunci c=nd este restaurat\ ordinea adic\ atunci c=nd necredincio[ii accept\ islamul sau c=nd islamul nu mai e amenin]at. Este imposibil de a `ntreprinde un jihad `mpotriva musulmanilor. ~n vremurile coloniale, c=nd multe ]\ri islamice erau sub domina]ie ne-musulman\ (o anomalie din punct de vedere al legii islamice) dac\ islamul nu era interzis, r\zboiul sf=nt nu putea fi justificat.

Cei care mor `ntr-un jihad autentic sunt considera]i martiri (shuhada) [i intr\ direct `n paradis. Kariji]ii au f\cut din jihad al [aselea st=lp al credin]ei. Pe de alt\ parte, jihadul este legal imposibil pentru [ii]ii duodecimani p=n\ la `ntoarcerea lui Mahdi, a imamului ascuns. Un jihad autentic, opus preten]iilor belicoase ale liderilor politici, a fost foarte rar invocat de la lupta islamului pentru supravie]uire, contra mecanilor, omorurile s\v=r[ite de c\tre lupt\torii mahomedani `n timpul r\zboiului sf=nt fiind absolvite de orice responsabilitate moral\.

IV. INTEGRISMUL ISLAMIC (ISLAMISMUL)

IV. 1. Ce `n]elegem prin integrism islamic

Ca [i cre[tinismul, islamul s-a confruntat [i se confrunt\ cu sfid\rile modernit\]ii, cu crizele de autoritate provocate de dezvoltarea unei judec\]i [i a unei con[tiin]e autonome, de progresele `nregistrate `n educa]ie [i `n [tiin]\, de aspira]iile populare la independen]\ [i la participarea politic\, de instaurarea unei laicit\]i restrictive, care a negat exprimarea religioas\, laicitate ce-[i are r\d\cinile `n societ\]ile seculare occidentale.

{i, ca `n orice situa]ie de criz\, anumite p\r]i ale comunit\]ii reac]ioneaz\ violent, ace[tia fiind de obicei numi]i extremi[ti, fundamentali[ti, radicali[ti sau integri[ti. ~n islam, cuv=ntul integrist este cel mai `nc\rcat de conota]ii negative, pe m\sura amenin]\rilor pe care le reprezint\ [i a nelini[tilor pe care le provoac\ `n lume. ~n anii 1970-1980, „islamismul” a invadat ziarele [i ecranele, `n urma unei avalan[e de evenimente petrecute `n ]\rile musulmane, evenimente semnificative pentru o afirmare `n for]\: `n Pakistan, generalul Ziaul-Haq preia, `n 1977, puterea. ~n februarie 1979, revolu]ia islamic\ triumf\ `n Iran, o dat\ cu `ntoarcerea la Teheran [i la Qom a ayatolahului Khomeyni. ~n 1981, pre[edintele Egiptului, Anwar El Sadat, cel care `ncheiase pacea cu Israelul `n 1978, cade sub gloan]ele unui comando al Jihad-ului islamic. La sf=r[itul anilor '70, militan]ii din Hezbollah, de origine iranian\, [i din Jihad, de origine islamic\, a]=]\ focul care va face s\ explodeze Libanul. Dar pretutindeni, din Sudan p=n\ `n Indonezia, islamul este `n fl\c\ri. Mi[carea va lua amploare p=n\ la victoria `n alegerile municipale din 12 iunie 1990 a Frontului Islamic al Salv\rii (FIS) din Alegeria [i p=n\ la lupta armat\ deschis\ `n Egipt `mpotriva regimului lui Mubarak.

O recuperare at=t de masiv\ a islamului `n scopul cuceririi politice – ba chiar al anex\rii militare, dac\ ne amintim cazul lui Saddam Hussein care invadeaz\ Kuweitul la 2 august 1990 [i lanseaz\ `mpotriva coali]iei occidentale apeluri revan[arde la r\zboiul sf=nt – constituie `n epoca modern\ un fenomen relativ original. Aceste conflicte „de falie”, cum le numea Huntington, delimiteaz\ clar aria geografic\ islamic\. Aceast\ dimensiune religioas\ lipsea, `ntr-adev\r, din marile momente de febr\ na]ionalist\ care au marcat perioada de dup\ r\zboi [i pe cea a decoloniz\rii ]\rilor arabe. Numele lui Allah r\m\sese aproape str\in afirm\rii nasserismului `n Egipt, primelor revolte palestiniene dup\ `mp\r]irea din 1948, r\zboiului de independen]\ algerian. Dar ast\zi, av=nd islamismul drept alimentator, integrismul religios a devenit „ideologia” cea mai mobilizatoare `ntr-o societate arab\ l\sat\ prad\ tuturor convulsiilor.

Cel mai cunoscut [i comun factor al fenomenului fundamentalismului islamic actual este, deci, o puternic\ afirmare a identit\]ii islamice `mpotriva Apusului, ce love[te `n egal\ m\sur\ [i `mpotriva reformelor moderne cum ar fi rolul [i pozi]ia femeii `n societate.

~n acest context, se pare c\ musulmanii laici [i modera]i [i-au pierdut orice autoritate [i credibilitate. Se izoleaz\, tac sau, mai exact spus, sunt `mpiedica]i s\ vorbeasc\. Devierea islamului spre ]eluri politice, deviere la care asist\m, este `n mod v\dit contrar\ voca]iei sale de `ntemeietor. ~ntr-adev\r, islamul se vrea o religie a dreptei m\suri, viz=nd echilibrul `ntre urm\rirea fericirii pe p\m=nt, acceptat\ ca dar al lui Dumnezeu, [i preg\tirea `n]eleapt\ pentru lumea de dincolo prin opere de caritate [i prin peniten]e. Adev\ratele `nv\]\turi ale islamului – c\utarea p\cii, dragostea mutual\ [i iertarea – sunt permanent batjocorite f\r\ mil\. Ce s-a `nt=mplat?

Prima problem\ cu privire la integrismul islamic este de a [ti `n ce m\sur\ acesta reprezint\ o consecin]\ a doctrinei religioase `n sine [i, deci, o problem\ intrinsec\ islamului sau dac\ e vorba despre un fenomen, `nainte de toate, politic `n leg\tur\ cu conflictele contemporane. Confuzia e cu at=t mai mare cu c=t este `ntre]inut\ at=t de criticile occidentale la adresa islamului, c=t [i de fundamentali[tii musulmani care caut\ ancorarea conflictelor actuale `n istoria milenar\ a fenomenului islamic.

Pe la sf=r[itul anilor '90, lumea occidental\ a `nceput s\ se `ntrebe dac\ islamul reprezint\ cu adev\rat o amenin]are. Desf\[urarea ulterioar\ a faptelor, precum [i dezbaterile ce au urmat, au confirmat `ns\ c\ nu religia `n sine este cea care ar trebui s\ dea fiori de team\ lumii moderne, ci integrismul islamic.

Majoritatea occidentalilor prefer\ termenul de islamism celui de integrism islamic, deoarece, argumenteaz\ ei, islami[tii au transformat islamul `ntr-o ideologie. Privit din acest punct de vedere, termenul islamism ni se pare potrivit, fiind pus pe acela[i plan cu fascismul, comunismul etc. (`n limba englez\ acest paralelism este evident). Pentru islami[ti, a c\ror mi[care a ap\rut `n anii 1920, islamul reprezint\ mai degrab\ o ideologie ce postuleaz\ adeziunea absolut\ la legea sacr\ [i respingerea tuturor influen]elor externe (cu mici excep]ii: tehnologia militar\ [i medical\).

Unii speciali[ti `n islam spun c\, la o analiz\ mai atent\ a problemei, distingem dou\ tipuri de mi[c\ri `n acest cadru mai larg al integrismului islamic: islami[tii, care vor s\ instaureze un stat islamic, [i fundamentali[tii preocupa]i, `nainte de toate, de instaurarea shariei. Sub eticheta integrismului islamic clas\m deci mi[c\rile complexe [i deseori foarte diferite, plec=nd de la un partid politic legalist [i care are responsabilit\]i guvernamentale `ntr-o democra]ie (ex.: Turcia – Partidul Fazilet) [i ajung=nd p=n\ la grup\rile teroriste (Al-Qaida). Totu[i, nu putem vorbi despre integrism islamic dec=t atunci c=nd folosirea violen]ei este explicit pus\ `n serviciul realiz\rii unui stat sau a unei societ\]i islamice. Acest lucru exclude dou\ categorii pe care le putem confunda cu u[urin]\: pe de o parte, violen]a ce implic\ popula]ia musulman\, dar `n cadrul ideologiilor [i strategiilor care n-au nimic de-a face cu islamul (mi[c\rile na]ionaliste din Palestina, Bosnia, Kosovo, Cecenia); pe de alt\ parte, fundamentalismul juridic al ulemalelor care impun legea (sharia) islamic\ ca lege fundamental\ a statului, dar f\r\ s\ conteste autorit\]ile de drept (precum `n Arabia Saudit\).

Bine`n]eles, acest integrism poate avea [i subdeterminan]i: o mi[care palestinian\ ca Hamas, care islamizeaz\ discursul na]ionalist, `n vreme ce anumi]i ulema saudi]i sus]in talibanii. {i invers, mi[c\ri islamiste au devenit pur na]ionaliste.

Unii speciali[ti occidentali `n islam g\sesc `n afirma]ia unui lider al Fr\]iei musulmane (Muslim Brothers): „musulmanii nu sunt nici sociali[ti, nici capitali[ti”, r\d\cinile revelatoare ale faptului c\ termenii compara]iei nu sunt cre[tinismul sau iudaismul, ci societatea socialist\ sau capitalist\. Islamismul ofer\ o cale de apropiere [i de control a puterii statului. La fel, ca marxism-leninismul sau fascismul, ofer\ un mod de control asupra statului, de conducere a societ\]ii, de remodelare a fiin]ei umane.

Urm=nd pe Fra]ii musulmani egipteni, Hassan al Banna († 1949), pakistanezului Maududi († 1979) sau imanului Khomeiny († 1989), islami[tii consider\ c\ islamul trebuie s\ cuprind\ toate dimensiunile societ\]ii moderne, ei interes=ndu-se deci de economie, educa]ie, tehnologie, f\r\ s\ exclud\ [i problema femeii, pentru ei femeia put=nd participa la via]a profesional\ [i politic\ cu condi]ia s\ poarte v\lul. ~n acest sens, islami[tii sunt moderni, au adep]i printre tinerii educa]i [i sunt `n concuren]\ cu ulemalele. Un exemplu, ast\zi la `ndem=n\, de islamist sadea, care de[i `nclinat mai mult spre na]ionalism, `n ultimii ani s-a erijat `n conduc\torul luptei musulmanilor contra Americii, este Saddam Hussein. Acesta vrea ca numele s\u s\ fie c=t mai legat de numele lui Allah, de aceea, `n fiecare an, de ziua lui, a inaugurat c=te o moschee, iar `n ultimii doi ani a donat 28 l de s=nge pentru a fi scris cu el Coranul. ~n acela[i timp, el nu a respins niciodat\ tehnolgia modern\, [tiind s\ pre]uiasc\ bog\]ia ]\rii – petrolul.

De cealalt\ parte, fundamentali[tii, `n sensul strict al cuv=ntului, propov\duiesc reinstaurarea shariei [i `ntoarcerea la o exegez\ literal\ a legii religioase. Elementul conservator este foarte puternic `n toate ]\rile musulmane, `ndeosebi `n ce prive[te exegeza coranic\, unde nu este acceptat\ critica literar\, ci numai o exegez\ tradi]ional\ `ntemeiat\ pe autorit\]ile care transmit m\rturiile [i pe continuitatea transmiterii. Obiectul fundamentali[tilor este societatea `n general [i nu un anume stat.

Fundamentali[tii conservatori, precum talibanii afgani, acord\ o mic\ importan]\ construc]iei, edific\rii statului. Pentru ei, o societate este cu adev\rat islamic\ `n m\sura `n care membrii s\i se conformeaz\ cu sharia. La origini, talibanii (studen]ii teologi), etnici pa[tun, au fost un grup militar, format `n urma invaziei sovietice `n Afganistan [i antrenat de S.U.A. Dup\ preluarea puterii `n Afganistan, ei s-au ar\tat mai riguro[i dec=t molahii lui Khomeyni, cre`nd cel mai strict regim musulman. Mul]i dintre ei au fost forma]i `n [colile coranice care au proliferat `n Pakistan, ele form=nd baza ideologico-religioas\ a mi[c\rilor politice partizane unei aplic\ri `nc\ mai rigoriste a shariei na]ionali[tilor [i minorit\]ilor [iit\, cre[tin\ [i hindus\. Doctrina lor fundamentalist\, care repune `n drepturi autoritatea absolut\ a liderului religios, nu dezvolt\ deloc demersul analitic [i spiritul critic.

Talibanii (studen]i `n Coran!) au impus o practic\ rigid\, retrograd\ a religiei, `n contradic]ie chiar cu spiritul [i chiar cu litera Coranului. Au `nchis [colile de fete, au interzis femeilor s\ munceasc\ (mai ales `n medicin\), de a ie[i singure din cas\, le-au obligat s\ poarte burka (un v\l opac). Or, c=nd a fost luat Kabulul de talibani, femeile reprezentau, `n capital\, 70% din corpul profesoral, 40% din medici, 40% dintre studen]i. Noii st\p=ni au proscris, de asemenea, televiziunea, muzica [i dansul, au impus cenzura, au distrus statuile milenare ale lui Buda sculptate `n munte [i pe care toate regimurile musulmane anterioare le-au prezervat.

Ei lupt\, deci, ast\zi `nainte de toate, `mpotriva occidentaliz\rii culturii [i moravurilor. Modelul a fost aplicat, putem spune, `ntr-o manier\ oarecum ilar\, deoarece lungimea b\rbii a devenit un criteriu esen]ial al islamismului ]\rii.

Adep]ii fundamentali[ti sunt cu adev\rat interna]ionali[ti (C.I.A. a format voluntari `n Afganistan din `ntreaga lume musulman\ pentru constituirea unei „interna]ionale islamiste”- mujahedini), `n sensul c\ pun comunitatea islamic\ (umma) deasupra statelor [i a na]iunilor. Un astfel de exemplu ni l-a oferit molahul Omar care n-a ezitat s\-[i sacrifice propriul regim `n numele loialit\]ii fa]\ de Osama ben Laden: Ne a[tept\m la atacuri care s\ aib\ drept ]int\ Afganistanul ca na]iune musulman\ sau, mai bine spus, singurul stat care a `nceput s\ aplice regulile islamului `n aceast\ epoc\, [i to]i musulmanii ar trebui s\-l sus]in\. To]i musulmanii ar trebui s\-[i concentreze eforturile; spiritual – s\ asculte chemarea c\tre c\rarea Domnului, iar ra]ional – s\ sus]in\ acest stat. Musulmanii, mai ales comercian]ii musulmani, ar trebui s\-[i pun\ la dispozi]ie averea pentru a sus]ine acest stat care se trage din r\m\[i]ele statului Medina (Al-Munawwarah), unde musulmanii l-au `mbr\]i[at pe profetul Domnului – binecuv=nt\rile Domnului [i pacea fie asupra lui – [i a fost locul de unde a `nceput s\ se r\sp=ndeasc\ islamul.

Asemenea curente, deosebite de unii fa]\ de islamism, au o oarecare vechime `n islam. Talibanii afgani amintesc de almohazii Marocului medieval, unde triburi (aici pa[tune, acolo berbere) s-au unit sub conducerea unui personaj charismatic pentru a impune popula]iei un islam rigorist, fondat numai pe sharia.

Problema este de a afla de ce aceste mi[c\ri se dezvolt\ ast\zi `n medii moderne, `ncep=nd chiar de la musulmanii care tr\iesc `n arealuri moderne, `ncep=nd chiar de la musulmanii care tr\iesc `n Occident. Integrismul islamic, ca fenomen ce-i cuprinde [i pe fundamentali[tii propriu-zi[i [i pe islami[ti, reprezint\ o transformare radical\ a islamului tradi]ional, este un fel de vehicul al moderniz\rii. Dup\ cum afirma un cunoscut orientalist, de[i s-a dorit a fi o reac]ie `mpotriva modernit\]ii societ\]ii musulmane, integrismul islamic este un produs al ei. El nu este un program medieval, ci unul care `ncearc\ s\ r\spund\ stresului [i presiunilor zilelor contemporane nou\.

Astfel, integrismul islamic este o uria[\ deformare a adev\ratei religii islamice. De exemplu, de vreme ce legea sacr\ islamic\ este o lege personal\, o lege pe care musulmanul trebuie s-o urmeze oriunde s-ar afla, integrismul islamic `ncearc\ s\ implementeze stilul occidental de aplicare a legii care depinde strict de aria geografic\ `n care tr\ie[te cineva. Avem exemplul Sudanului unde, `n mod tradi]ional, un cre[tin era perfect `ndrept\]it s\ poat\ bea alcool pentru c\ era cre[tin, iar legea islamic\ se aplica numai musulmanilor. ~ns\ actualul regim a interzis alcoolul pentru to]i locuitorii ]\rii. Iat\ devia]ia.

La ora actual\, de[i dup\ unele estim\ri doar 10% din popula]ia musulman\ ar fi islamist\ (integrist\), ea reprezint\ o for]\ extrem de puternic\, deoarece de]ine controlul c=torva ]\ri [i este o minoritate extrem de activ\ [i `n c\utare perpetu\ de noi membri.

C\ci ceea ce este nou (de la sf=r[itul anilor '80) este radicalizarea fundamentali[tilor conservatori care au preluat de la islami[ti stindardul luptei contra Occidentului [i imperialismului american propov\duind forme foarte conservatoare de islamizare a societ\]ii. Pentru noii radicali[ti islamici, jihadul reprezint\ o obliga]ie personal\ [i permanent\ de unde [i numirea de jihadi[ti dat\ pakistanezilor.

Acapararea puterii de c\tre integri[ti atrage dup\ sine o groaz\ de probleme pentru popula]ia pe care o conduc, pentru vecini [i pentru marile „democra]ii”. Aceasta duce implicit la `nchistarea economic\, opresiunea femeii, `nc\lcarea flagrant\ a drepturilor omului, proliferarea armelor, a terorismului, constituind cadrul r\sp=ndirii unor ideologii antioccidentale.

Dar s\ vedem [i ce anume a motivat, care sunt principalele cauze ale dezvolt\rii acestui fenomen `ngrijor\tor pentru democra]iile occidentale [i societ\]ile seculare musulmane.

IV.2.1. Imperialismul occidental

Religia islamic\ este, `n esen]a sa, o religie a succesului, este o religie a `nving\torilor. Profetul Mahomed a fugit din Mecca `n 622, pentru ca dup\ 8 ani s\ se `ntoarc\, de data aceasta ca st\p=n al ora[ului. Musulmanii au fost, la `nceput, un grup obscur din Arabia, `n mai pu]in de un secol st\p=nind teritorii ce se `ntindeau din Spania p=n\-n India. ~n jurul anului 1000 d.Hr. civiliza]ia, puterea islamic\ erau printre cele mai respectate din lume. Aceasta a creat [i `n r=ndul credincio[ilor o mentalitate de `nving\tor, f\c=ndu-l pe musulman s\ cread\ c\ este alesul lui Dumnezeu, un `nving\tor.

O dat\ cu invazia lui Napoleon `n Egipt, lumea islamic\ [i-a `nceput colapsul. Nostalgia vremurilor de mult apuse `nfierb=nteaz\ `n continuare min]ile adep]ilor lui Mahomed. Iat\ ce declara muftiul Ierusalimului cu am\r\ciune `n suflet: „~nainte eram st\p=nii lumii, iar acum nu suntem nici m\car st\p=nii propriilor noastre moschei”. De aici izvor\[te marea traum\ a lumii islamice.

Dac\ `n perioada Evului Mediu, islamul este de]in\torul unei culturi [i civiliza]ii superioare celei europene, `ncep=nd din secolul al XVII-lea aceste pozi]ii s-au inversat rapid. Fiscalitatea abuziv\ din cadrul Imperiului Otoman a descurajat orice ini]iativ\ economic\, nepotismul a f\cut ca birocra]ia s\ devin\ ereditar\ [i s\ fie caracterizat\ de incompeten]\. ~n acest timp, Europa [i-a dezvoltat un sistem propriu de valori, promov=nd o clas\ de `ntreprinz\tori care au conturat spiritul capitalismului, ceea ce a condus la un progres economic rapid. Coloniile maritime ale statelor europene au deschis calea unui comer] european `nfloritor, eclips=nd comer]ul lumii musulmane.

Mai mult `nc\, islamul a `nceput s\ piard\ teritorii care, atrase de mirajul comer]ului cu Occidentul, au renun]at chiar [i la conducerea musulman\, cum a fost cazul Indiei, de exemplu. India nu a fost `ns\ singura ]ar\ pe care Occidentul a `ngenuncheat-o din punct de vedere economic, f\c=nd s\ p\leasc\ prioritatea religiei fa]\ de latura economic\. Majoritatea statelor din Asia Central\ [i Africa s-au trezit colonizate, religia ocup=nd o latur\ simbolic\ `n compara]ie cu cea ecomonic\. Fran]a [i-a adjudecat teritoriile islamice din Nordul Africii, cucerind Algerul `n 1830 [i domin=nd `ncet-`ncet toat\ Sahara. A ocupat, `n anul 1881, Tunisia, iar mai apoi Marocul. Spania a invadat vestul Marocului, `n `ncercarea de a opri expansiunea teritorial\ a coloniilor franceze. Anglia avea [i Egiptul, iar Italia [i Germania au preluat ceea ce mai r\m\sese din fostul Imperiu Otoman.

Dup\ Primul R\zboi Mondial, acest teritoriu va fi bine delimitat [i `mp\r]it `ntre ]\rile victorioase. Astfel, Anglia a ocupat Palestina, Iordania [i Irakul, iar Fran]a va primi Siria [i Libanul, a[a c\ din totalul ]\rilor musulmane `n anul 1920, singurele care nu se aflau sub domina]ia propriu-zis\ european\ erau Turcia, Afganistanul, Yemenul, Arabia Saudit\ [i Iranul. Dup\ Primul R\zboi Mondial, deci, se va deschide o perioad\ de ostilitate [i criz\ `ntre islam [i Occident. Islamul nu mai e triumf\tor ci, dimpotriv\, e `nvins [i dominat `n propriile teritorii. Domeniul s\u e dislocat, asediat din toate p\r]ile [i supus unor culturi str\ine.

Iat\ cum popoarele islamice, care c=ndva convertiser\ inima cre[tin\t\]ii [i apoi, de-a lungul timpului, colonizaser\ mari p\r]i din Europa cre[tin\, tr\iau acum sub domina]ie european\.

Invazia aceasta a civiliza]iei europene `n lumea musulman\ va genera atitudini diferite: ori respingerea absolut\, ori adoptarea entuziast\ sau, cel mai adesea, o nelini[te amestecat\ cu invidie.

Occidentalizarea a adus `n aceste ]\ri un sistem cultural, material superior celui islamic. Aceast\ superioritate, `n special economico-tehnologic\ nu putea dec=t s\-i nelini[teasc\ pe „`nving\totorii” `nvin[i. Evident c\ lumea european\ a oferit celei musulmane o serie de avantaje, c\ci sub conducerea coloni[tilor europeni s-a dezvoltat `nv\]\m=ntul, construindu-se [coli [i cresc=nd num\rul celor care accedeau la informa]ie. De asemenea, s-a construit o infrastructur\ care a facilitat nu numai transportul materiilor prime c\tre ]ara colonizatoare, dar a ajutat [i colonia s\ ias\ din obscuritatea unei ]\ri `napoiate. Limba oficial\, cea a statului colonizator, a dat posibilitatea unei mai u[oare deplas\ri `n spa]iul european.

Tot europenii au f\cut posibil\ `nt=lnirea islamului cu laicismul. Ei erau comercian]i al c\ror scop era c=[tigarea a c=t mai multor bog\]ii, f\r\ s\ le pese de fenomenul religios `n general. Laicitatea este sistemul ce exclude religiile de la exercitarea puterii politice sau administrative, factorul religios trebuind a fi exclus din via]a public\. Or, acest lucru nu este posibil `n islam, este de neconceput, deoarece el nu `n]elege separarea Bisericii de stat, la care ]in at=t de mult occidentalii [i nici separarea a ceea ce e public de ceea ce e privat (vesticii v\d problema religiei ca pe ceva privat, personal, ce nu trebuie s\ afecteze comunitatea). Ideea laicit\]ii statului [i a [colii, socotit\ de unii ca sacr\, `n\l]at\ la rang de dogm\ de Republica francez\, este cu totul str\in\ g=ndirii islamice. A-l sluji pe Dumnezeu [i nu laicitatea e scopul nobil al credinciosului musulman. ~n Egipt, `n anii 1925-1926, profesorul Ali Abderrazaq, de la celebra universitate islamic\ al-Azhar, consider\ c\ separarea religiei de stat este posibil\, dar nu de dorit, acest lucru `nsemn=nd orientarea c\tre o anumit\ laicitate. A fost imediat dat afar\ din universitate [i foarte aspru criticat. ~n realitate, se constat\ c\ nu-i u[or de tr\it azi laicitatea `n majoritatea ]\rilor musulmane, `n pofida unor experien]e laice incredibile, ca aceea din Turcia lui Mustafa Kemal.

Stilul de via]\ al europeanului, laicizarea lui religioas\, pragmatismul [i goana sa dup\ `navu]ire au trezit resentimentul fa]\ de tot ceea ce se numea Occident. ~n concep]ia musulmanului, Apusul era similar cu iadul sau via]a demonic\.

Dezintegr=ndu-se coloniile dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial, statele musulmane [i-au dob=ndit independen]a. Dar numai pe cea politic\, deoarece tenta]iile occidentaliz\rii i-au f\cut pe unii lideri musulmani s\ copieze `ntrutotul practicile europene, `ncep=nd de la vestimenta]ie, continu=nd cu distrac]iile [i rela]iile interumane, ajung=nd p=n\ acolo `nc=t sharia era neglijat\. ~n aceast\ atmosfer\ `n care popoarele musulmane nu sim]eau dec=t stilul occidental, dar nu [i prosperitatea material\, au ap\rut curente ce au profitat de simplitatea oamenilor, manipul=ndu-i spre fundamentalismul religios. Cum am spus, problema const\ `n faptul c\, `n timp ce imperiile vestice s-au dezmembrat, domina]ia occidental\ persist\ [i chiar este `n cre[tere. C=nd otomanii s-au retras din Europa cre[tin\, chiar dac\ unele sechele mai exist\ ast\zi, ei au `ncetat s\ mai joace vreun rol `n via]a european\, astfel `nc=t am\r\ciunea a disp\rut cu timpul, iar memoria Europei asupra superiorit\]ii economice [i culturale a islamului s-a estompat. Dar o dat\ ce ]\rile musulmane [i-au c=[tigat independen]a politic\, investi]iile occidentale [i media vestic\, `n loc s\ scad\, au crescut `n importan]\ [i amploare. Musulmanilor li se reaminte[te, astfel, zi de zi, or\ de or\, inferioritatea economic\ [i dependen]a de Occident. Ei privesc cu pl\cere filmele hollywood-iene [i admir\ [i invidiaz\ modelul de via]\ american prezentat de acestea; dar, `n acela[i timp, resimt propria inadecvare `n a produce acest fel de via]\ pentru ei `n[i[i.

~n ziarul Al-Fath, din 9 ianuarie 1930, din Cairo, se puteau citi urm\toarele: „Adev\ratul pericol vine de la r\zboiul spiritual, condus metodic de Europa `mpotriva sufletului orientalilor `n general [i al musulmanilor, `n special, cu ajutorul lucr\rilor sale de filosofie, al romanelor, teatrului, filmelor [i limbii sale. Scopul acestei ac]iuni concertate e de natur\ psihologic\: ruperea popoarelor orientale de trecutul lor”. Dup\ 50 de ani, un universitar tunisian, Hiche Djait, spunea: „Occidentalizarea cultural\ a lumii musulmane e mult mai grav\ dec=t `[i `nchipuie unii. ~nl\turarea domina]iei coloniale n-a rezolvat totul. Niciodat\ tenta]ia moderniz\rii tehnologice n-a fost at=t de insistent oferit\ ca azi, ca [i cum m=ndria istoric\ reg\sit\ postula imitarea `nving\torului-`nvins care este Occidentul… Islamul nu va putea egala Occidentul `n capacitatea sa tehnologic\, `n [tiin]a ca [i `n puterea sa. Tot ce poate face e s\ salveze partea de omenesc [i spiritualitatea. Pentru prima dat\, o modernitate se universalizeaz\. Celelalte culturi o primesc ca pe un dar veninos”. De aceea, societatea musulman\ era pus\ `n fa]a unei enorme dileme: ori de a se occidentaliza cu totul, ori de a respinge cu totul civiliza]ia occidental\.

Una din cauzele temerii [i re]inerii lumii musulmane `n fa]a ofertei occidentale este opozi]ia fundamental\ dintre concep]iile celor dou\ lumi. Urm=nd teoriei darwiniste a selec]iei naturale, `n care cel mai puternic supravie]uie[te, Occidentul a pierdut sentimentul comunit\]ii, al comuniunii. El nu vede dec=t individul, iar o sum\ de indivizi formeaz\ comunitatea. ~n timp ce, `n lumea musulman\, individul nu poate fi separat `n nici un fel de familia sa [i, deci, la scar\ mai mare, de umma sa. Tot ca o consecin]\ a individualismului, lumea occidental\ pre]uie[te revolta, contesta]ia, `ndoiala, inven]ia. ~n islam nu prea exist\ liberul arbitru, ci supunerea pasiv\, care e privit\ ca o virtute (rezultat al concep]iei fataliste a predestina]iei). Orice musulman este un membru al comunit\]ii, semenii s\i av=nd obliga]ia de a-l ajuta [i fiind r\spunz\tori de ac]iunile sale. Este o interdependen]\ `ntre semeni. ~n Occident, egoismul social este at=t de exacerbat `nc=t legea a fost nevoit\ s\ creeze delictul de neajutorare a persoanei `n pericol! Occidentalizarea st=rne[te team\, deoarece `nseamn\ rupere de tradi]ie, de trecutul ideatic la care musulmanul ]ine at=t de mult. Occidentalizarea treze[te team\ deoarece ea duce la o nou\ definire a omului, a omului f\r\ leg\turi familiale, dac\ vre]i a omului individualizat. Pentru musulman, statutul de credincios impune apartenen]a la comunitate. {i comunitatea este pecetea islamului, este identitatea sa. Occidentalizarea sperie din teama de pierdere a identit\]ii.

Aceasta are drept consecin]\ provocarea, `n lumea musulman\, a unor reac]ii de rezisten]\, `n]elese fie ca refugiu `nfrigurat `n trecut, fie o precipitare `ntr-un modernism excesiv. Toate `ns\ exprim\ o profund\ nelini[te, deoarece lumea musulman\ consider\ modernitatea (asociat\ tot timpul cu Occidentul), din punct de vedere moral [i religios, ca fiind corup\toare [i satanic\. Ceea ce determin\ `nchistarea, `nchiderea `n sine [i opacizarea lumii musulmane. Acest fel de paralizie e considerat\ de c\tre mul]i ca fiind necesar\ pentru supravie]uire, pentru p\strarea identit\]ii culturale, vitale pentru evitarea unei confrunt\ri mortale cu realitatea, victorie a Occidentului cu modernitatea sa triumf\toare, fa]\ de care musulmanii simt repulsie, dar `i fascineaz\. Ea `i ajut\ pe musulmani s\ fie convin[i c\ islamul este religia cea mai bun\ [i cea mai puternic\.

Nevroza a ap\rut `n momentul c=nd lumea islamic\ s-a lovit de superioritatea tehnico-militar\ a Apusului. Nu era posibil ca „`nving\torii” s\ fie mai prejos dec=t cre[tinii. Allah nu putea face acest lucru, nu-i putea abandona pe ai s\i. Rezultatul acestui demers psihologic este c\ numai Satan a f\cut ca Occidentul s\ triumfe. A[a se explic\ [i imensa speran]\ adus\ de Khomeyni, `n 1979, inclusiv `n mediile sunnite tradi]ionale. Islamul nu se mai pleca `n fa]a Occidentului, ci se afirma cu violen]\. Violen]\ care va r\m=ne permanent liantul, paradoxal, al Occidentului cu lumea islamic\. ~nchiderea `n sine, opacizarea din team\ face ca r\spunsul s\ fie violent. Imperiile coloniale, fie ele politice sau economice, n-au f\cut dec=t s\ sporeasc\ frustrarea. Frustrare ce-[i g\se[te defularea `n ac]iuni violente. Osama ben Laden declar\ c\ lupta lui se va sf=r[i atunci c=nd ultimul picior de american va p\r\si teritoriul sf=nt al islamului.

Urm=nd ideilor de respingere [i eliminare a Occidentului, islami[tii au dezvoltat re]ele intransigente a c\ror obiect de activitate era eliminarea oric\rui compromis `n aplicarea shariei. Cea mai renumit\ dintre acestea este „Fr\]ia musulman\”, fondat\ de egipteanul Hassan al-Banna (1906-1949), organiza]ie ce-[i propunea epurarea societ\]ii islamice de elementele str\ine islamului.

Mi[carea s-a extins cu repeziciune `n tot Orientul, atr\g=nd oameni din toate categoriile sociale. Structura organizatoric\ este una de tip paramilitar, membrilor cer=ndu-li-se o strict\ disciplin\ moral\. Ideologia mi[c\rii, caracterizat\ prin exclusivism [i rigorism, a condus la organizarea mai multor ac]iuni teroriste dintre care, cea mai cunoscut\, este asasinarea pre[edintelui Egiptului, El-Sadat, acuzat de cooperare cu apusenii. Aceast\ mi[care a deschis calea, motivat\ ideologic, de lupt\ contra guvernelor corupte, adic\ acelea care au rela]ii cu Satan (Occidentul).

Militantismul islamic a reu[it c=teva victorii deosebite: lovitura de stat din Pakistan (1977), revolu]ia din Iran (1979) [i ocuparea Kabul-ului (1996) de c\tre talibani. ~n primul caz, `n Pakistan, generalul Zia ul-Haq `l r\stoarn\ de la putere, `n 1977, pe Ali Bhutto [i `ncepe o politic\ de islamizare. Islamul e declarat religie de stat. {ahul Iranului `ncercase s\ europenizeze ]ara, renun]=nd la portul tradi]ional `n favoarea ]inutei occidentale, impun=nd legi `n dezacord cu sharia [i promov=nd educa]ia de tip occidental. De asemenea, a `ncheiat numeroase contracte cu firme occidentale, `n special `n domeniul petrolier. Protestelor clerului musulman, [ahul le r\spundea cu dispre] pentru c\ avea suport occidental. Dar iat\ c\ acest Occident nu l-a ajutat `n 1979, c=nd ayatolabul Komeyni, `ntors din exil, a condus revolu]ia din Iran. {ahul a fost `nl\turat, o dat\ cu el fiind prohibit\ [i orice manifestare a Occidentului `n Iran. Mai mult dec=t at=t, s-a pus semnul egalit\]ii `ntre cea mai reprezentativ\ democra]ie occidental\ (America) [i Marele Satan. O repercusiune a acestui fapt o reprezint\ sprijinirea masiv\ a lui Saddam Hussein de c\tre administra]ia de la Washington `n r\zboiul purtat contra Iranului. Numai c\ acest ajutor a avut un efect de bumerang, efect resim]it de americani [i `n cazul talibanilor.

Dac\ relativa s\r\cie a Orientului Mijlociu, comparativ cu situa]ia din Occident, putea s\ fi fost imboldul pentru militantismul islamic, `n schimb op]iunile individuale `n favoarea fundamentalismului nu-[i afl\ suportul `n s\r\cie. Din contra, mul]i dintre liderii militan]i provin din familii bogate [i mul]i au fost educa]i `n spirit occidental (vezi Ben Laden). Pentru ace[tia, problemele economice ale Orientului sunt o surs\ de umilin]e [i, deci, un afront adus credin]ei lor, o credin]\ a `nving\torilor [i nu a umili]ilor. R\zboiul cu Occidentul este, `n consecin]\, o restaura]ie a respectului de sine [i a credin]ei adev\rate.

IV.2.2. Sionismul

Prezen]a evreiasc\ `n inima lumii arabe este motiv de nelini[te permanent\. La `nceputul misiunii lui Mahomed, comunit\]ile evreie[ti aveau un statut special, profetul sper=nd c\ va c=[tiga sprijinul acestora `n lupta contra kurai[i]ilor. Dar evreii arabi nu l-au acceptat [i au r=s de `nv\]\tura lui, consider=nd-o pueril\, primitiv\. Mahomed i-a considerat atunci ni[te tr\d\tori ai religiei adev\rate, `ns\ califii urm\tori au avut o atitudine `n general tolerant\ fa]\ de evrei, mul]i dintre litera]ii, filosofii, medicii de renume ai lumii arabe fiind de origine evreiasc\ (cre[tinii au avut, `n general, o atitudine mult mai intolerant\).

Dar o dat\ cu zorii sionismului, la sf=r[itul secolului al XIX-lea [i `nceputul secolului XX, n\scut din interpretarea occidental\ a iudaismului [i edificat cu banii [i for]a militar\ a Vestului, toleran]a s-a transformat `n ur\ iar respectul `n dispre] ca s\ se ajung\ acum, `n secolul XXI, ca sionismul s\ reprezinte principala cauz\ a du[m\niei musulmanilor fa]\ de Occident.

~n secolul al XIX-lea, c=nd emigra]ia evreiasc\ a `nceput s\ prind\ contur `n Palestina, ei au fost privi]i cu toleran]\, dat fiind faptul c\ erau considera]i un popor f\r\ ]ar\ [i cu o istorie foarte zbuciumat\. Din 1883, marii bancheri evrei, `n frunte cu Edmon de Rotschild din Paris au investit masiv `n crearea coloniilor evreie[ti (qibutz-uri). Ulterior, c=nd musulmanii palestinieni [i-au dat seama c\ evreii au cump\rat aproape `ntregul ]inut de la fostul Imperiu Otoman, s-a creat o stare de conflict ce ]ine p=n\ ast\zi.

Ideologul re`ntoarcerii [i cre\rii unui stat evreiesc, dup\ model occidental, este austriacul Theodor Herzl. Aceast\ viziune a lui Herzl de la sf=r[itul secolului al XIX-lea a primit numele de sionism (de la Muntele Sion din Ierusalim).

Cele dou\ r\zboaie mondiale au avut o importan]\ decisiv\ `n economia `nfiin]\rii statului Israel. La `nceputul secolului XX, afluen]a evreilor spre Palestina a crescut rapid, la fel ca [i afluen]a banilor. ~n 1917, liderii mi[c\rii sioniste ob]inur\ prima victorie politic\, reu[ind s\ determine guvernul britanic s\-[i afirme public sprijinul pentru `nfiin]area `n Palestina a unui teritoriu na]ional al poporului evreu. Singurul evreu din cabinetul englez s-a opus acestei declara]ii, exprim=ndu-[i temerea c\, implic=nd iudaismul `n politic\, i-ar corupe puritatea spiritual\ [i ar instiga la antisemitism.

~n timpul guvern\rii britanice asupra Palestinei (dup\ Primul R\zboi Mondial), emigra]ia evreiasc\ a crescut exponen]ial, tripl=ndu-se, iar englezii s-au v\zut prin[i la mijloc `ntre revoltele palestiniene [i terorismul evreiesc, fiecare parte cer=ndu-[i drepturile.

Eforturile lui Hitler de a extermina evreii europeni a fost resortul care le-a asigurat succesul `n Palestina. Europenii s-au sim]it vinova]i din cauza holocaustului [i guvernele europene au cedat presiunilor evreilor. Astfel, `n 1948, a fost proclamat statul Israel, Anglia retr\g=ndu-se din Palestina, ca un fel de repara]ie moral\ [i fizic\ a ororilor comise de nazi[ti `n Europa. Din acest moment, rolul de p\rinte al noului stat `nfiin]at l-a preluat S.U.A., care i-a ajutat prin acoperirea diplomatic\ a coloniz\rilor for]ate ce au dus la distrugerea comunit\]ilor palestiniene. La ora actual\, `n a[a-zisele teritorii autonome palestiniene, europenii sunt cei care ]in partea popula]iei palestiniene, prin numeroase a[ez\minte de s\n\tate [i de binefacere. Cu toate c\ dup\ a doua Intifada fundamentalismul religios a proliferat, speran]a celor din Gaza st\ `n nenum\ratele asocia]ii occidentale prezente `n zon\ (`n special franceze [i belgiene). Acestea sunt aproape peste tot [i-i `ncurajeaz\ pe palestinieni `n sus]inerea cauzei lor.

Investi]iile uria[e ale americanilor `n Israel au f\cut o discrepan]\ uria[\ `ntre evrei [i arabi, cei din urm\ devenind „p\lma[ii angaja]i ai acestor concerne”.

For]a sionismului simbolizeaz\ [i accentueaz\, totodat\, dilema musulman\. Israelul este un model de succes economic deosebit. Cu armament american, are una din armatele cele mai bune din lume (armat\ care a umilit `n trei ocazii for]ele arabe). ~n ochii arabilor, Israelul este o mostr\ a Occidentului, `n toat\ gloria lui material\, transplantat\ `n teritoriile lor. Acest lucru a condus inevitabil la fanatizarea palestinienilor care au `nceput s\ lupte prin mijloace teroriste.

Un alt mobil al urii `mpotriva evreilor [i a Americii care-i sus]in `l reprezint\ [i importan]a Ierusalimului, considerat al doilea loc sf=nt al islamului. Trebuie s\ ne amintim [i `nver[unarea cu care arabii au ]inut la recucerirea Ierusalimului dup\ ce prima cruciad\ `i alungase din ora[. Marea moschee Al-Aqsa este construit\ exact pe fostul amplasament al templului iudaic. Recentele evenimente care se doreau a fi `nceputul reconstruc]iei marelui templu ebraic au condus la un val de atentate sinuciga[e din partea palestinienilor care nu accept\ p=ng\rirea locului lor sf=nt. Amintim c\ pe locul moscheei Al-Aqsa, Mahomed ar fi primit Coranul `n timpul unei c\l\torii extatice la cer. Or a fi tolera]i, `ntr-unul din cele mai sfinte locuri ale lor, conduce popula]ia musulman\ la ac]iuni teroriste de ne`n]eles pentru lumea civilizat\, laicizat\ a Occidentului.

Israelul este, `n Orientul Mijlociu, simbolul Occidentului, cu o singur\ [i de fapt major\ diferen]\. ~n vreme ce statele occidentale sunt de forma]ie laic\, Israelul este un stat fundamentat religios, c\ut=nd s\ `ntruchipeze virtu]ile iudaismului [i datorit\ acestui fapt prime[te sprijin de la evreii [i cre[tinii occidentali. Iar pentru musulmani, existen]a Israelului adaug\ resentimentului lor cresc=nd o dimensiune religioas\. ~n Israel, la momentul actual, este la guvernare un partid de dreapta, na]ionalist [i fundamentalist, lucru ce spune multe despre situa]ia tensionat\ de acolo. Chiar omor=rea primului ministru Rabin de c\tre un evreu fanatic ridic\ multe semne de `ntrebare privitoare la posibila `ncetare a conflictului.

To]i musulmanii simpatizeaz\ cu palestinienii, `ntr-un sondaj recent, 60% din popula]ia Arabiei Saudite, Kuweitului, Emiratelor Arabe [i Libanului, ca [i 80% dintre egipteni au r\spuns c\ Palestina este „singura chestiune important\ pentru ei personal”. Ura antisionist\ este de asemeni [i ura `ndreptat\ `mpotriva celor ce sus]in statul Israel.

Majoritatea terori[tilot musulmani `[i sus]in sau `[i justific\ ac]iunile lor prin situa]ia palestinian\, situa]ie care irit\ orice musulman. Iat\ ce sus]ine Ben Laden `ntr-un interviu recent difuzat de mass-media: Noi, cei din Frontul Islamic Mondial pentru Jihad `mpotriva evreilor [i crucia]ilor, prin harul Atotputernicului, am emis un edict extrem de clar, chem=nd na]iunea s\ poarte Jihadul c\tre eliberarea sfintelor a[ez\minte Islamice, Casa Strabuna (Morm=ntul Sf=nt Ka'aba), Moscheea Al-Aqsa [i toate p\m=nturile islamice.

Prin aceste deturn\ri ale centrului de greutate, de[i la `nceput sunt „condamna]i” oficial de guvernele statelor musulmane, liderii integri[ti sf=r[esc a fi privi]i ca ni[te eroi ai islamului care au `ncercat s\ ajute cauza palestinian\. Dincolo de `nver[unarea aparent\ a unor state islamice fa]\ de alte ]\ri musulmane agresoare sau fa]\ de mi[c\rile fundamentaliste, exist\ un fel de impozit special, perceput `n majoritatea ]\rilor arabe pentru cauza palestinian\. Chiar [i muncitorii rom=ni care lucreaz\ sau au lucrat `n aceste state au fost obliga]i s\ pl\teasc\ acest impozit.

Existen]a statului Israel `n inima lumii arabe va constitui un prilej de lupte necontenite `ntre evrei [i musulmani. {i merg=nd mai departe, `ntre musulmani [i Occidentul care sus]ine statul evreu. Solu]ia unei p\ci durabile `n zon\ nu prea pare s\ se profileze `n viitorul apropiat.

Teritoriul din perspectiv\ islamic\

Acum nu putem spune exact dac\, califii urm\tori profetului au urmat `ndeaproape sfaturile acestuia sau setea de `navu]ire a fost cauza expansiunii teritoriale, prin for]a sabiei, a islamului. Un lucru este cert, [i anume c\ ace[tia au avut `n Coran un sprijin fundamental: Coranul vede lumea `mp\r]it\ `n dou\ p\r]i: una care se afl\ sub conducerea islamului (dar al-islam # casa islamului) [i o alta care se presupune c\ va deveni supus\ islamului `n viitor (dar al-harb – casa r\zboiului). Lumea neislamic\ va continua s\ fie `n casa r\zboiului p=n\ va fi adus\ la credin]a musulman\. Strig\tul de lupt\ al r\zboinicilor musulmani era, de altfel: „`naintea voastr\ este paradisul, iar `n spatele vostru sunt moartea [i iadul”. Iat\ de ce jihadul devine o datorie pentru credincios. De asemenea, ca un testament al musulmanului, poate fi considerat\ [i sura III, 97, `n care se spune: „nu muri]i dec=t fiind musulmani”, deoarece pentru cei care nu sunt a[a, nu exist\ dec=t iadul.

Jihadul, a[a cum e conceput de c\tre integri[tii islamici, `nseamn\ preten]ia de universalitate [i absolutism a acestui fenomen religios: „Lupta]i `mpotriva lor, zice profetul, p=n\ nu mai este r\scoal\ [i p=n\ va fi la to]i credin]a `n Allah” (VIII, 40). De aceea, misiunea profetului este de a-i „a]=]a pe credincio[i la lupt\” (VIII, 66), deoarece necesitatea de a „misionariza” lumea implic\ prinderea [i convertirea captivilor: „Nu s-a `nt=mplat ca un profet s\ aib\ captivi p=n\ ce nu a m\cel\rit pe p\m=nt” (VIII, 68). Termenul „a m\cel\ri pe p\m=nt” este o justificare a crimelor s=ngeroase, deoarece profetismul arab implic\ [i ideea de crim\, pentru c\ numai a[a ultimul profet a reu[it s\ elimine „orice contestatar din cadrul lumii arabe [i s\ instituie, prin califii s\i „bine ghida]i”, sharia, care ast\zi reprezint\ punctul de re`ntoarcere a lumii islamice”.

Civiliza]ia islamic\ a creat o lege a teritoriului deosebit de important\, fundamental\ am putea spune. Orice teritoriu care intr\ sub legea islamic\ nu poate fi „dezislamizat”. Chiar dac\, din anumite cauze, neislamicii recuceresc teritorii care au fost sub conducerea islamic\, acestea sunt considerate a fi pentru totdeauna posesie islamic\ (vezi Palestina, Ka[mirul indian etc.). Acesta e [i unul din motivele pentru care totdeauna c=nd este vorba de conflictul arabo-israelian auzim repet=ndu-se cuv=ntul teritoriu. Orice `ncercare de redob=ndire a identit\]ii popoarelor supuse de c\tre adep]ii islamului trebuie `n\bu[it\ din fazele sale incipiente: „De c=te ori se vor r\scula din nou, s\ fie zdrobi]i `ntru aceasta. Dac\ `ns\ nu se dep\rteaz\ de la voi [i nu v\ `mbie cu pace [i ridic\ m=inile `mpotriva voastr\, prinde]i-i [i omor=]i-i, oriunde `i g\si]i” (IV, 93). Pedepsele celor care nu recunosc autoritatea islamului pot fi foarte aspre, lucru de care contemporaneitatea nu e str\in\, deoarece se cunosc execu]iile `n public, pe stadioane, a celor care nu accept\ islamul `n forma lui rigid\.

Pacea din perspectiv\ islamic\

Pacea `n islam poate exista doar `n lumea islamic\. Iubirea fa]\ de semeni, pe care se fundamenteaz\ desigur pacea, exist\, `n Coran, dar se limiteaz\ numai la umma, la comunitatea de credin]\ musulman\. To]i musulmanii sunt considera]i `n Coran ca fra]i `ntre ei [i au datoria s\ se iubeasc\ unii pe al]ii. Iubirea `ns\ nu trece de aceast\ limit\, nu se adreseaz\ celor care nu apar]in religiei islamice. Ace[tia sunt considera]i du[mani [i nu trebuie s\ li se adreseze nici un act de caritate: „Cine d\ milostenie du[manului – zice Mahomed – este ca unul care fur\ lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu”.

F\r\ a vorbi despre mistica islamic\, condamnat\ de islamul oficial, care a reu[it `ntr-o anumit\ m\sur\ s\ dep\[easc\ cu iubirea aceste bariere ale credin]ei integriste, putem conchide c\ nu poate exista pace dec=t `ntre un musulman [i alt musulman. Cu lumea non-musulman\ nu poate exista dec=t o singur\ solu]ie – o pace relativ\, determinat\, p=n\ c=nd musulmanii pot dob=ndi mai mult\ putere. Precedentul `l g\sim `n pacea f\cut\ de Mahomed cu tribul kurai[i]ilor pe c=nd era la Medina, dar dup\ o perioad\ a rupt aceast\ pace m\r[\luind cu 10.000 de oameni spre Mecca. Aceste `ncet\ri ale focului pe o perioad\ determinat\ scriu acum istoria conflictelor de falie, cum le numea Huntington. ~ns\ ne putem `ntreba ce anume determin\ aceast\ `ncetare a focului? R\spunsul e simplu: un inamic prea puternic. Iar acest acord de `ncetare a focului poate fi `ncheiat `n condi]ii umilitoare f\r\ nici o jen\, deoarece [i Mahomed a f\cut la fel. Este un fel de alegere tactic\ p=n\ la `ntremarea adep]ilor islamului.

Musulmanii, afla]i `ntr-o perioad\ de criz\, pot fi asem\na]i `ntr-un fel cu iudeii contemporani cu M=ntuitorul, care `n]elegeau `mp\r\]ia mesianic\, `mp\r\]ia p\cii, ca un regat care le va `ngenunchea pe toate celelalte. Deci pacea, pentru musulmani, nu va veni dec=t atunci c=nd islamul va `nvinge.

IV.3. Terorismul islamic – marea angoas\ a zilelor noastre

~n ultimii ani, parc\ mai mult ca oric=nd, `n spa]iul mass-media [i implicit `n cel al dialogului interuman se uziteaz\ termenii „terorist” [i „terorism”. At=t de des, `nc=t au devenit ceva banal, ca [i cum ar fi f\cut parte din `ns\[i fiin]a societ\]ii contemporane. Privind `n urm\ la cele `nt=mplate `n septembrie 2001, `n S.U.A., trec=nd apoi prin Israel [i oprindu-ne la evenimentele din octombrie 2002 de la Moscova, cu certitudinea c\ asemenea fapte se vor repeta `n viitorul nu prea `ndep\rtat, este imposibil s\ nu te `ntrebi care sunt motiva]iile, resorturile [i finalitatea unor asemenea acte. Sociologi, antropologi, istorici, teologi sunt antrena]i `n sus]inerea acestui demers gnoseologic.

Un studiu teologico-istoric [i psihologic referitor la fenomenul terorismului, ar trebui s\ cuprind\ o informa]ie bogat\, bine structurat\, iar materialul documentar s\ fie actualizat p=n\ `n zilele noastre. Nu am preten]ia c\ voi realiza acest lucru, dar voi `ncerca o privire sintetic\ asupra terorismului, `n general, [i a celui islamic, `n special. ~ncerc=nd s\ definesc [i s\ delimitez strict sensurile termenilor de „terorist” [i „terorism” voi spune c\ scopul terorismului este s\ semene teroarea `n]eleas\ ca fric\, team\, groaz\ sau spaim\, provocat\ prin amenin]\ri [i acte de violen]\, pentru a crea un climat de insecuritate. ~ns\ nu ca o ac]iune limitat\ `n timp, ci ca o folosire sistematic\ a terorii, ac]iune ce se desf\[oar\ dup\ o anumit\ strategie.

Dup\ Jean Servier, „ceea ce noi numim terorism `nglobeaz\ violen]ele comise de c\tre unul sau mai mul]i indivizi `mpotriva unor victime arbitrar alese, exclusiv pentru a sus]ine o putere, o voin]\ de domina]ie, prin fric\, prin teroarea ce devine imediat contagioas\ pentru `ntreaga popula]ie. Terorismul este, deci, `n sens primar, un sistem ofensiv `ntrebuin]at de c\tre un individ sau un grup mai mult sau mai pu]in amplu, pentru a-[i impune voin]a `n fa]a unui `ntreg popor, ba chiar fa]\ de o `ntreag\ civiliza]ie, pentru a exercita o influen]\ asupra istoriei. ~n aceast\ perspectiv\, teroristul, fie c\ este vorba despre un criminal izolat sau despre o `ntreag\ na]iune, se erijeaz\ `n justi]iarul suprem, de]in\tor al unei justi]ii absolute, `n numele unor principii pe care adesea le cunoa[te sau le admite doar el. Acest fapt ne determin\ s\-i includem printre terori[ti nu numai pe criminali, ci chiar ]\rile care ar trebui s\ depind\ de un drept comun al popoarelor, ]\ri vinovate de incitare sau complicitate la crim\ [i violen]\”.

Spiritul subversiv, specific terorismului, nu constituie, deci, apanajul doar al unor organiza]ii de o anumit\ orientare politic\, a unor na]ionali[ti sau a unor integri[ti `mb\ta]i de un a[a-numit r\zboi sf=nt, ci [i al unor state care desf\[oar\ ac]iuni menite s\ destabilizeze alte na]iuni. Trecerea aceasta de la terorismul individual, la cel de mas\, s-a f\cut extrem de u[or datorit\, `n special, erij\rii unor persoane `n eliberatorii [i conduc\torii mult a[tepta]i de anumite comunit\]i. Resorturile ideologice le putem afla fie `n intensificarea na]ionalismelor (state secesioniste, vezi Cecenia), fie `n respingerea influen]elor occidentale (vezi Iranul).

~n ianuarie 1981, 38 de [efi de state musulmane, `n prezen]a lui Yasser Arafat, care reprezenta OEP-ul, au proclamat jihad-ul, r\zboiul sf=nt `mpotriva Israelului [i asta deoarece `ntre islam [i teritoriile cucerite de acesta exist\ o leg\tur\ indisolubil\. Temeliile terorismului din Orientul Apropiat au drept cauz\ principal\ existen]a statului Israel [i prezen]a minorit\]ilor religioase.

Totu[i, organiza]iile teroriste actuale ar putea revendica filia]ia lor direct\ din societ\]ile secrete care, pe acelea[i p\m=nturi, loveau principii domnitori [i au dus la formarea unui nou cuv=nt: „asasin” (hashaïshins). Istoria reapari]iei acestor mi[c\ri `ncepe cu primul R\zboi mondial, prin activarea unor asocia]ii religioase, de c\tre agen]ii Imperiului german. Istoria s-a continuat cu revoltele na]ionaliste din Magreb etc.

Orice terorism este mistic, pentru c\ revendic\ totdeauna un ideal, postuleaz\ instaurarea unei noi lumi, a unei noi ordini (concep]ie proprie milenari[tilor). El se vrea purificator, `nl\tur=nd tot ce contravine subiectivit\]ii teroristului. Drept consecin]\ este [i situa]ional deoarece, `n m\sura `n care reu[e[te, creeaz\ o nou\ situa]ie, exercit=nd astfel „o judecat\ asupra istoriei”.

~ncerc=nd s\ definim resorturile doctrinare ale terorismului putem conchide c\ punctul de plecare `l reprezint\ a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, mediul favorabil na[terii [i r\sp=ndirii unor ideologii anarhice precum cele ale lui Bakunin, Neciaev [i Marx. Treptat, spre sf=r[itul secolului, se trece de la „baricade la ac]iunea direct\”, Comuna din Paris, din 1871, reprezent=nd un astfel de regim de teroare. Av=nd o viziune sintetic\ asupra terorismului mondial distingem, ca subiecte privilegiate de analiz\, terorismul palestinian [i cel islamic, `n general.

~nceputurile moderne ale terorismului sau, mai bine zis, `nceputul terorismului contemporan, `l constituie, cum am afirmat [i mai sus, Al doilea R\zboi Mondial. „De atunci lupta nu a f\cut dec=t s\ se intensifice, s\ se `ntind\ `n lumea `ntreag\, dar r\m=n=nd fidel\ aceluia[i tip de scenariu”.

Terorismul practic\, `ntr-o etap\, patru tipuri de atentate:

– r\pirea de personalit\]i pentru ob]inerea unei r\scump\r\ri [i adesea contra schimbului de terori[ti de]inu]i;

– deturnarea de avioane, urmat\ `n general de acelea[i cerin]e;

– jefuirea b\ncilor [i a depozitelor de arme, pentru „a sus]ine” grupurile armate;

– distrugerea de cl\diri sau de instala]ii de diferite tipuri, `n func]ie de o simbolic\ foarte subiectiv\ a teroristului.

La toate aceste atentate se adaug\ m\suri destinate s\ [ocheze opinia interna]ional\, cum ar fi „comunicatele” date publicit\]ii [i difuzarea acestora pe posturile de radio [i televiziune.

O radiografie pertinent\ a situa]iei politice [i social-religioase a Orientului Apropiat deschide noi perspective `n `n]elegerea lumii arabe, `n general, [i a fac]iunilor paramilitare palestiniene, `n special. Conduse de lideri charismatici, organiza]ii precum Al-Fatah (Mi[carea de Eliberare a Palestinei), FPEP (Frontul Popular de Eliberare a Palestinei), OEP (Organiza]ia de Eliberare Palestinian\) lupt\ `mpotriva sionismului, imperialismului [i reac]iunii arabe.

Amintesc aici c=teva din cele mai importante grup\ri islamiste cu caracter terorist, preluate din expunerea f\cut\ de Pr. Conf. Dr. Emil Jurcan cu ocazia Simpozionului Interna]ional „Violen]a «`n numele lui Dumnezeu» – un r\spuns cre[tin” de la Alba-Iulia, din 2002:

1. Abu Nidal (ANO)

Una din cele mai periculoase organiza]ii teroriste palestiniene este Organiza]ia Abu Nidal (ANO), desprins\ din Al-Fatah-ul lui Yasser Arafat. Ea sus]ine c\ lupta armat\ `mpotriva Israelului este un principiu sf=nt, singura cale pentru a ob]ine eliberarea tuturor palestinienilor, pentru c\ nimeni nu-i poate nega poporului palestinian acest drept. Fatah [i liderii s\i ar fi tr\dat acest principiu [i, de aceea, trebuie pedepsi]i. Pentru a gr\bi victoria revolu]iei arabe, singura care poate duce la eliberarea Palestinei, este nevoie de terorism at=t interarab c=t [i interna]ional.

Dispun, `n general, de fonduri uria[e provenind de la state-sponsori, din extorc\ri [i din propriile re]ele de afaceri [i organiza]ii de acoperire.

2. Abu Sayyaf (ASG) – mi[care ce ac]ioneaz\ `n arealul Filipinelor [i al Malaesiei, av=nd ca [i „obiect de activitate” preferat luarea de ostateci `n schimbul recompenselor materiale. Este considerat\ a fi una din cele mai radicale mi[c\ri separatiste islamice.

3. Al-Gama'a al-Islamiyya (Grupul Islamic IG) – `nfiin]at\ `n 1970, `n Egipt, `[i propune `nl\turarea guvernului egiptean [i instaurarea unui regim fundamentalist islamic. Printre ac]iunile sale preponderente se num\r\ asasinarea turi[tilor str\ini care viziteaz\ Egiptul (`n 1997, la Luxor, au fost asasina]i 58 de turi[ti str\ini).

4. Hezbollah (Partidul lui Allah, Jihadul Islamic)

Este o fac]iune paramilitar\ [iit\, `ntre]inut\ de Iran, care urm\re[te sabotarea negocierilor de pace dintre Israel [i ]\rile arabe. Zona lor de ac]iune este sudul Libanului [i Beirutul.

5. Mi[carea de rezisten]\ islamic\ (HAMAS)

Desprins\, `n 1987, din Fra]ii Musulmani, scopul mi[c\rii este de a elimina statul Israel [i de a crea un stat palestinian. Este una din cele mai active [i mai „s=ngeroase”, dac\ putem spune a[a, mi[c\ri islamiste din Palestina, remarc=ndu-se printr-o serie de atentate sinuciga[e ce au [ocat lumea.

6. Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (EPEP)

Este o grupare de orientare marxist-leninist\, `nfiin]at\ `n anul 1967 de c\tre George Habash (arab, dar ne-musulman), ce are o re]ea foarte bine pus\ la punct [i care, dup\ spusele lor, poate fi activat\ oric=nd.

7. Grupul islamic armat (GIA)

A fost `nfiin]at `n 1992, dup\ ce regimul democratic algerian nu a recunoscut victoria `n alegeri a Frontului de Salvare Islamic\. Ca o particularitate a acestei mi[c\ri, actele de terorism sunt `ndreptate [i `mpotriva cona]ionalilor lor, considera]i corup]i [i ata[a]i Occidentului, sate [i comunit\]i `ntregi de algerieni fiind masacrate.

8. Al-Qaida

A luat na[tere `n anii '80, cu scopul de a contracara invazia sovietic\ din Afganistan. Finan]at\ [i antrenat\ de agen]i americani, organiza]i Al-Qaida a devenit ulterior cea mai radicalist\ mi[care din cele existente la ora actual\. Ben Laden, conduc\torul ei, dore[te realizarea unui califat panislamic, refacerea comunit\]ii religioase [i expulzarea tuturor nemusulmanilor din ]\rile islamice. Prin erijarea `n conduc\torul luptei anti-occidentale, Ben Laden cheam\ la lupt\ to]i musulmanii pentru extirparea r\ului, indentificat acum cu S.U.A.: Musulmanii ar trebui s\ ia aminte cu grij\ la versurile despre loialitate, credin]\ [i Jihad. Ar trebui s\ rup\ rela]iile cu evreii [i cu cre[tinii. A[a cum spune Dumnezeu, l\udat fie-i numele, `n sf=ntul Coran. Dumnezeu Atotputernicul spune: „Aceia `n inimile c\rora se afl\ o boal\, vede]i c=t de s=rguincios alearg\ ei spun=nd: «Ne temem c\ norocul ni se va schimba [i va urma un dezastru. O, poate Dumnezeu v\ va da vou\ victoria sau va decide dup\ cum va dori». Se vor c\i dup\ aceea de g=ndurile pe care le-au nutrit `n secret `n inimile lor. Dumnezeu, l\udat fie El, a spus `n mai multe r=nduri c\ oricine se `mprietene[te cu necredincio[ii devine ca ei. Dumnezeu, l\udat fie El, spune: „Ipocri]ilor s\ le da]i ceea ce pentru ei este o pedeaps\ prea bl=nd\”.

Celor care `[i fac prieteni printre necredincio[i `n loc de credincio[i le spun: „Onoarea este ceea ce caut\ printre ei? Onoarea este la Dumnezeu”. De aceea `i sf\tuiesc pe musulmani s\ nu se bazeze pe regimurile actuale. Ar trebui s\-[i apere religia, pe ei `n[i[i [i l\ca[ele musulmane. Ar trebui s\ ia aminte la dorin]ele Domnului, l\udat fie El, la spusele profetului, s\ duc\ Jihad-ul [i s\ nu uite c\ El `i g\se[te vinova]i dac\ am=n\. Domnul a spus `n Cartea Sa Sf=nt\: „Credinciosule, ce se `nt=mpl\ cu tine c=nd Domnul `]i cere s\ mergi `nainte pentru cauza lui [i tu te ag\]i de p\m=nt? Preferi via]a pe acest p\m=nt celei de dincolo? Ne`nsemnat\ este alinarea din aceast\ via]\, `n compara]ie cu cea de dup\”.

Cum am spus [i la `nceputul acestei lucr\ri, `n ultima vreme terorismul este legat de religie parc\ mai mult ca oric=nd. Pentru a contracara atacurile teroriste ce le submineaz\ ]ara, guvernul israelian a creat o organiza]ie anti-terorist\, cu nume nu mai pu]in religios, denumit\ Mitzvan Elohim (M=nia lui Dumnezeu). ~n 1970, un Congres interna]ional al organiza]iilor teroriste s-a `ntrunit la Floren]a, din ini]iativa FPED, `n sediul Institutului Stensen condus de iezui]i.

Se observ\ o leg\tur\ `ntre anumite grup\ri autonome, teroriste. Exist\ un adev\rat schimb `ntre diferite organiza]ii teroriste, schimb ce nu se limiteaz\ numai la bunuri, ci [i la persoane. Terorismul individual conduce, `n ultimii ani, la un terorism de mas\ [i, inevitabil, la auto-distrugerea unei societ\]i. De fapt, fiecare recurs la violen]\ – la crim\ – marcheaz\ sf=r[itul sau sigiliul unei civiliza]ii, al unui regim, al unei domnii; n\ruirea unei cauze sau, `n plan psihologic, a unui individ. ~n curentele g=ndirii revolu]ionare contemporane se reg\sesc acelea[i teme ca [i `n trecut. Numai mijloacele de punere `n practic\ a acestora au evoluat.

Lupta socio-economic\ dintre clase, lupta interreligioas\, interetnic\ se datoreaz\ [i unei respingeri a istoriei, a viitorului, f\c=nd din aceast\ respingere o cantonare rigid\ `ntr-o tradi]ie idealizat\. Momentele de apogeu ale lumii islamice (imperiile arab, otoman, mongol) `i fac `nc\ pe mul]i musulmani s\ viseze la acele vremuri `n care religia „victorio[ilor” era, `ntr-adev\r, o for]\ temut\ [i respectat\ de toate popoarele. Aceast\ nostalgie a trecutului `ntre]ine numeroase conflicte. De exemplu, musulmanii din Kashmirul indian nu pot uita c\ acest teritoriu le apar]inea `n totalitate, f\c=nd parte din Imperiul Mogul. Aceasta face ca mul]i islami[ti fundamentali[ti s\ atace ordinea de drept a Indiei [i s\ cear\ autonomizarea provinciei.

Pe de alt\ parte, un alt factor de escaladare a conflictului `l reprezint\ av=ntul demografic pe care-l cunoa[te lumea musulman\. Dac\ `n 1960 erau aproximativ 400 de milioane de musulmani, `n 2002 popula]ia islamic\ trecea de 1.200 de milioane. Acest lucru face ca provincii cu profunde r\d\cini istorico-religioase cre[tine (Kosovo) s\ fie locuite, acum, de popula]ii majoritar musulmane. Iar aceast\ cantonare `n trecut poate foarte bine s\ fie aplicat\ [i statului iugoslav, dac\ st\m bine [i ne g=ndim. ~n acest context, putem circumscrie [i lupta civiliza]iei arabe `mpotriva occidentaliz\rii excesive.

~n conturarea personalit\]ii teroristului, mecanismele psiho-sociale ale teroristului pot fi schi]ate numai dac\ se ]ine cont de cadrul cultural `n care s-a dezvoltat [i care i-a conferit caracteristici deosebite. Apoi, mediul familial dezorganizat poate c=nt\ri greu `n formarea g=ndirii unui terorist [i poate face ca dragostea filial\ s\ se transforme `n ur\. Personalitatea teroristului este o personalitate sinuciga[\, c\ci „acest refuz al prezentului, al societ\]ii adul]ilor, aceast\ dorin]\ de `ntoarcere la trecut nu sunt `n realitate dec=t tot at=tea jaloane ale aceluia[i itinerar de fug\ spre moarte, solu]ia tuturor e[ecurilor”. Acela[i sentiment al e[ecului este `ntre]inut [i cultivat de o anumit\ subversiune ce cap\t\ aspectele cele mai diverse, de la na]ionalisme imposibile, p=n\ la integrismul religios `n islam, care readuce la `nceputul mileniului trei limbajul r\zboiului sf=nt, demodat `nc\ din secolul al VII-lea d.Hr., dar care atinge, actualmente, cote ale absurdului. Astfel creionat\, personalitatea teroristului ne duce cu g=ndul la faptul c\ singura lui ra]iune de a fi este s\ preg\teasc\ o dezordine [i o destabilizare din ce `n ce mai mari.

Fundamentalismul islamic, ce presupune o `ndoctrinare fantastic\ `n care copiii sunt familiariza]i de mici cu armele, inocul=ndu-li-se `n acela[i timp idei str\ine de adev\rata religie islamic\, face ca mul]i „slujitori” ai lui Allah s\ devin\ fanatici. Ei consider\ c\ „diavolul este `ntrupat `ntr-un popor (american) sau `ntr-un sistem de via]\ (democra]ia occidental\), de aceea cea mai nobil\ lupt\ este aceea de a extirpa r\ul din r=ndul oamenilor credincio[i”.

Pentru a ne face o idee (aten]ie: n-am spus a-l `n]elege!) asupra doctrinei propov\duite de fundamentalismul islamic voi cita c=teva pasaje dintr-un interviu cu teroristul nr. 1 din lume, Osama ben Laden. Vom vedea astfel cum se justific\ folosirea violen]ei armate din punctul de vedere al unui fundamentalist musulman: Noi, cei din Frontul Islamic Mondial pentru Jihad `mpotriva evreilor [i crucia]ilor, prin harul Atotputernicului, am emis un edict extrem de clar, chem=nd na]iunea s\ poarte Jihadul c\tre eliberarea sfintelor a[ez\minte Islamice, Casa Str\buna (Morm=ntul Sf=nt Ka'aba), Moscheea Al-Aqsa [i toate p\m=nturile Islamice. Prin harul lui Dumnezeu, Slav\ [i Glorie Lui; aceast\ na]ie, na]ia lui Muhammad, pacea [i binecuv=ntarea lui Dumnezeu fie asupra ei, a r\spuns acestui apel [i acestei instig\ri. Vom continua acest demers pentru c\ este parte din religia noastr\, [i pentru c\ Dumnezeu, Pace [i Glorie Lui, ne-a ordonat s\ ducem la bun sf=r[it Jihadul astfel `nc=t cuv=ntul Domnului s\ fie ve[nic `n\l]at. Dac\ instigarea la Jihad `mpotriva evreilor [i a americanilor, pentru eliberarea Moscheii Al-Aqsa [i a Morm=ntului Sf=nt Ka'aba este considerat\ o crim\, s\ l\s\m istoria s\ fie martor al faptului c\ eu sunt un criminal.

Totu[i, refuzul modernit\]ii nu presupune refuzul tehnologiei de r\zboi, adic\ al armamentului ultra-modern: A achizi]iona arme pentru ap\rarea musulmanilor este o datorie religioas\. A c\uta s\ intri `n posesia armelor care ar putea contracara pe cele ale necredincio[ilor este o datorie religioas\… Ar fi un p\cat din partea musulmanilor s\ nu `ncerce s\ intre `n posesia armelor care i-ar `mpiedica pe necredincio[i s\ fac\ r\u celor de religie islamic\…

~n timpul deturn\rii unui Boeing 747 al Companiei Pan-Am, unul dintre terori[ti a declarat: „momentul ultimului Jihad a sosit. Dac\ suntem uci[i vom fi cu to]ii martiri ai credin]ei”.

IV.2.3. O problem\ de „imagine”

Opacizarea, `nchistarea [i r\spunsul violent al lumii islamice trebuie s\ dea de g=ndit oamenilor „liberi”. Nu reac]ionezi violent la ceva dec=t atunci c=nd sim]i c\ e[ti amenin]at [i nu mai po]i face fa]\ altfel. Dup\ p\rerea mea, `ntoarcerea aceasta a lumii islamice la trecutul idealizat nu e dec=t o reac]ie la puterea tot mai cresc=nd\ a Occidentului. Am v\zut c\ violen]a `n islam se poate justifica [i religios. Pe aceasta se bazeaz\, de fapt, [i liderii charismatici ai mi[c\rilor integriste islamice. Dar nu acest resort doctrinar este cauza violen]ei islamice. NU. Cauza sau, mai bine zis, cauzele sunt cele de natur\ politico-economic\. Setea nes\buit\ de `navu]ire a marilor corpora]ii trans-na]ionale occidentale.

~ntr-un documentar difuzat pe 22 februarie 2003, la PRO TV, un lider religios musulman din Ka[mirul indian povestea cum, dup\ r\zboiul din Golf, a cerut autorit\]ilor O.N.U. s\ ajute la solu]ionarea problemelor din aceast\ provincie. R\spunsul a fost [ocant: Ave]i petrol acolo? Adic\ comunit\]ii interna]ionale `i pas\ numai dac\ interesele economice o cer.

Chiar `n aceste zile, c=nd „se decide soarta Irakului”, opozi]ia unor ]\ri ca Fran]a sau Rusia fa]\ de un conflict armat nu este motivat\ dec=t economic: mari concerne petroliere din aceste ]\ri au contracte foarte avantajoase cu Irakul. {i, pe bun\ dreptate, imperialismul economic arogant al Occidentului nu putea duce dec=t la frustrarea, `nchistarea [i reac]ia violent\ a lumii musulmane. Un sentiment similar, bine`n]eles la o scar\ infinit mai redus\, `l simte oricare student rom=n din Ia[i, de exemplu, fa]\ de studen]ii str\ini (`n majoritate arabi). Datorit\ posibilit\]ilor financiare, ei au cele mai frumoase ma[ini, cele mai frumoase fete (rom=nce), permi]=ndu-[i aproape orice (chiar [i cump\rarea examenelor la facultate). Acest lucru este desigur frustrant pentru studen]ii rom=ni [i conduce la un fel de sentiment de respingere a lor.

Alt exemplu: Toat\ lumea [tie acum c\ talibanii afgani au primit sprijin occidental, britanic [i american, pentru a rezista invaziei sovietice. ~n lupta contra sovieticilor, talibanii, pentru a primi sprijin popular, au invocat jihadul (r\zboiul sf=nt) [i Occidentul s-a gr\bit s\ salute imediat victoria jihadului `n Afganistan. Condu[i de molahi fanatici [i `narma]i de Vest, talibanii i-au izgonit pe sovietici din ]ar\. Sprijinul Occidentului a continuat `n schimbul desfiin]\rii de c\tre talibani a taberelor de antrenament ale mujahedinilor arabi (algerieni, tunisieni, saudi]i), c\ci Afganistanul devenise o tab\r\ interna]ional\ pentru antrenamentele teroriste (de acolo plec=nd mujahedini ce au luptat `n Bosnia, Israel, Cecenia, Kosovo etc.). Plec=nd din Afganistan, ru[ii le-au l\sat un „cadou” occidentalilor, o imens\ cantitate de armament (dup\ estim\rile unor oficiali ru[i, armamentul ar mai putea sus]ine un r\zboi de 10 ani), armament ce a fost folosit ulterior de c\tre terori[ti contra Apusului. Pentru a-i opri pe ace[ti terori[ti, Occidentul a sprijinit regimul de la Kabul, de un fundamentalism conservator extrem de rigorist, care practic adusese ]ara din nou `n Evul Mediu. {i n-a avut nici un fel de remu[c\ri s\ lase femeia `ntr-o stare de umilin]\ profund\, s\ lase copiii f\r\ `nv\]\tur\, `ntr-un cuv=nt o ]ar\ semi-s\lbatec\.

Doar atunci c=nd lucrurile s-au `ntors `n defavoarea lor, a `nceput o campanie extrem de agresiv\ `mpotriva „fundamentali[tilor, integri[tilor” islamici, integra]i care, p=n\ mai ieri erau saluta]i (de c\tre occidentali) cu titlul de „eliberatori ai patriei [i religiei str\bune”. De atunci am `nceput s\ afl\m [i noi, oamenii de r=nd, prin campanii media extrem de puternice, c\ talibanii sunt cei mai r\i musulmani (chiar dac\ `nsu[i termenul de „taliban” semnific\ student `n Coran), c\ Afganistanul, din cauza lor, tr\ie[te `n Evul Mediu [.a.

F\r\ s\ ne d\m seama, la fel cum `ndoctrineaz\ liderii integri[ti musulmani masele `mpotriva Americii (de exemplu, ea este numit „Micul Satan”), acela[i lucru `l fac [i marile democra]ii vestice c\ci au nevoie de suport popular. C=nd interesele economico-politice o cer, calc\ `n picioare orice. Calc\ `n picioare identitatea religioas\, calc\ `n picioare identitatea na]ional\, istoric\ sau cultural\ a vreunui popor. Erijarea unei superputeri `ntr-un fel de jandarm universal nu poate aduce dec=t violen]\. Se vorbe[te despre instaurarea unor guverne democratice `n ]\rile totalitare, `ns\ dup\ cum declara un musulman care face parte din Fr\]ia Musulman\, tocmai Occidentul sprijin\ regimurile teocratice [i totalitare din zon\ (vezi afacerea Watergate din Iran, sau sprijinirea apoi, a Irakului `n lupta cu Iranul). Puterile occidentale se lupt\ acum cu mon[trii pe care i-a creat. {i pentru sprijin popular conduc o campanie bine orchestrat\ pentru a ne face s\ credem cu adev\rat c\ ei sunt b\ie]ii r\i.

Alung=ndu-i pe sovietici din Afganistan, prin jihad, musulmanii [i-au c=[tigat respectul de sine [i `ncrederea `n Allah, adic\ `n islam. Pentru ei, jihadul a re`nviat spiritul islamic care trebuie s\ fie un mod de via]\. Cei pe care Occidentul `i nume[te „fundamentali[ti sau integri[ti” sunt percepu]i, `n lumea islamic\, ca ap\r\tori ai drepturilor proprii, „companioni ai credin]ei”, dac\ e s\ folosim o expresie cre[tin\. Jihadul `nseamn\ „dob=ndirea a ceea ce ne-a fost furat, re`ntregirea patriei”, declara recent, `ntr-un interviu televizat, un iordanian. To]i cei care neag\ acest drept sunt considera]i du[manii islamului.

~n Algeria, dup\ anularea alegerilor din '92, c=[tigate de islami[ti, partidele islamiste au fost scoase `n afara legii, iar popula]ia musulman\ a fost asuprit\. De exemplu, la moschei interzic=ndu-li-se accesul musulmanilor, iar poli]ia secret\ algerian\ arest=nd pe motive religioase. Aceste alegeri anulate din Algeria au constituit pentru lumea musulman\ un fel de de[teptare, c\ci [i-au dat seama c\ dac\ islami[tii joac\ legal vor pierde [i de aceea trebuie urmat\ calea ilegal\.

Acest islamism conservator(fundamentalism) ce respinge inova]iile Occidentului coroborat cu problema palestinian\, sensibil\ oric\rui musulman, duce la ura profund\ manifestat\ fa]\ de lumea apusean\. Abia dup\ ce occidentalii vor fi sinceri cu popoarele care sufer\ jugul greu al s\r\ciei [i al vitregiei sociale, atunci c=nd g=ndul sincer se va pune `n practic\, lumea va putea spera la mai bine.

Exist\, desigur, [i excep]ii, `ntre cei de diferite na]ionalit\]i leg=ndu-se prietenii durabile. Extrapol=nd, putem spune c\ aproximativ acela[i lucru `l simt musulmanii fa]\ de Israel (unde palestinienii sunt folosi]i, `n marea majoritate, la muncile necalificate) [i fa]\ de Occidentul arogant.

V. EPILOG

De[i am intrat `n cel de-al treilea mileniu dup\ Hristos, numit de c\tre unii postreligios, totu[i conflictele interreligioase fac `n continuare nenum\rate victime. Lumea islamic\ are de `nfruntat multe provoc\ri, unele dintre ele fiind exterioare ei, iar altele provenind din `ns\[i fiin]a fenomenului islamic. Cu toate acestea, se pare c\ n-a existat dec=t poate `n primul secol dup\ Hegira o mai ampl\ expansiune a acestei religii. Dac\ `n 1950, adep]ii islamului num\rau pu]in peste 350 de milioane, ast\zi datorit\ cre[terii demografice [i a convertirii la islam a numero[i occidentali, num\rul musulmanilor trece de 1200 de milioane.

~n pofida campaniei mediatice extreme pornit\ `mpotriva sa, a criticilor occidentale care `nc\ privesc fenomenul islamic ca pe unul retrograd, loialitatea fa]\ de islam a credincio[ilor `i uime[te pe nemusulmani. Aproape niciodat\ credincio[ii nu-[i p\r\sesc credin]a `n favoarea alteia sau, mai r\u, s\ devin\ atei. Numit ironic [i „lumea b\rba]ilor [i a familiilor lor”, totu[i ayatolahul Mahomed Kashani al Iranului a declarat c\ „orice apusean care `n]elege cu adev\rat islamul va invidia via]a musulmanilor”.

Nu mai pu]in adev\rat este [i faptul c\ o dat\ cu debarcarea lui Napoleon `n Egipt lumea musulman\ a devenit con[tient\ de Europa, iar Europa a avut apoi cel mai dramatic [i direct impact de p=n\ atunci asupra ei. Supus\ la umilin]e inimaginabile pentru un credincios al lui Allah, lumea islamic\ `ncearc\ opacizarea, `nchiderea `n sine, reac]ion=nd violent la tot ceea ce aduce leziuni legii sfinte.

~ntr-un moment `n care raportul de for]e pe plan mondial este cel pe care-l cunoa[tem, dreptul la autodeterminare sau afirmare este nesocotit.

Am `ncercat `n aceast\ lucrare o scurt\ prezentare a fenomenului islamic [i a integrismului islamic ca denaturare a primului, ca v=rf de lance al r\spunsului la agresiunea din afar\.

Am v\zut c\ exist\ texte at=t `n Coran, c=t [i `n Hadith care sugereaz\ recurgerea la violen]\, `ns\ acestea au fost valabile `n anumite situa]ii istorice c=nd `mprejur\rile au cerut-o. Bine`n]eles c\ aceste texte sunt invocate de anumi]i musulmani, care se erijeaz\ `n lideri politico-religio[i gata s\ aprind\ f\clia r\zboiului sf=nt.

Pericolul exist\ pentru c\ nu se `ncearc\ o reconciliere, o `n]elegere, lumea `ntreag\ fiind condus\ de o imagine deformat\ (nemusulmanii cred c\ musulmanii `n general sunt r\i, pe c=nd musulmanii `i identific\ pe nemusulmani cu R\ul `n sine). Acest lucru nu se `nt=mpla `n vechime c=nd cre[tinii, evreii [i musulmanii puteau convie]ui `n lini[te.

~n acest sens, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I declara `n cadrul zilei de rug\ciune pentru pace, din 24 ianuarie 2002, la Assisi: „Cre[tinii din R\s\rit, `n general, tr\iesc aproape de lumea islamic\ `nc\ de la originea sa. Din timpul Imperiului bizantin, Patriarhia de Constantinopol a c\utat s\ porneasc\ un dialog teologic cu reprezentan]ii islamului, pe l=ng\ dialogul cotidian dintre oamenii de r=nd (…). Cred c\ Occidentul poate `nv\]a ceva `n problema dialogului [i a coexisten]ei interreligioase dac\ ia `n considerare experien]a R\s\ritului (…) Avem impresia c\ prezen]a musulman\ v-a luat prin surprindere, pe voi occidentalii, [i c\ adesea judeca]i lucrurile `ntr-un mod confuz [i exterior”.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare:

Coranul, trad. de Dr. Silvestru Octavian Isopescul, Ed. Cartier, 1997.

Dic]ionare [i enciclopedii:

Dic]ionar de civiliza]ie musulman\, Larousse, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1997.

Mircea Eliade, Enciclopedya of Religions, vol. VII, Mac Millan Library Reference, USA, New York, 1995.

Drimba Ovidiu, Cultura [i civiliza]ia arab\, `n Istoria culturii [i civiliza]iei, IV, Ed. Saeculum, Bucure[ti, 1998.

Glassé Cyril, The New Encyclopedia of Islam, Altamira Press, 2001.

Encyclopédie des religions, sous la presidence de Giuseppe Annoscia, Encyclopedia Universalis, France, 2002.

Les religions, Les dictionnaires du savoir moderne, sous la direction de Jean Chevalier, Paris, 1972.

Marile religii, coordonat\ de Philippe Gaudin, Ed. Orizonturi, Bucure[ti.

The Harper Collins Dictionary of Religion, Ed. Harper San Francisco.

Religiile lumii, coordonator Jean Delumeau, trad. de Carmen Stoean, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996.

Vladimir Grigorieff, Religiile lumii, trad. de Mihai Giugariu [i Matei Giugariu, Universal Dalsi, Bucure[ti, 1999.

C\r]i, studii, articole:

Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Lumina care lumineaz\ `n `ntuneric [i `ntunericul n-a cuprins-o, `n vol. Violen]a „`n numele lui Dumnezeu” – un r\spuns cre[tin, Alba Iulia, 2002.

Delcambre Anne-Marie, Islamul, edi]ia a III-a, Ed. C.M.I. „Coresi”, 1999.

Ernst, Troeltsch, Religion et histoire, Labor et Fides, Geneva, 1990.

Galeriu Constantin, Probleme actuale `n religiile necre[tine, Ortodoxia, nr. 4/1975.

Huntington Samuel P., Ciocnirea civiliza]iilor [i refacerea ordinii mondiale, trad. de R.Carp, Ed. Antet, 2001.

Jurcan, Pr. Conf. Dr. Emil, C=teva din cauzele violen]ei islamului, `n vol. Violen]a „`n numele lui Dumnezeu” – un r\spuns cre[tin, Alba Iulia, 2002.

Idem, Coranul – argument pentru violen]\?, `n vol. Violen]a „`n numele lui Dumnezeu” – un r\spuns cre[tin, Alba Iulia, 2002.

Meududi, Introducere `n islam, Ed. S.C. Chrater S.R.L., Bucure[ti, 1991.

Mitru Nicolae, Morala islamic\ oglindit\ `n lucrarea „Dialogos” a lui Manuel al II-lea Paleologul, `n Ortodoxia, nr. 3/1972.

Pipes Daniel, Distinc]ia dintre islam [i islamism, Centrul pentru studii strategice [i interna]ionale SUA, 1998, la www.danielpipes.org/comments.

Ries Julien, Sacrul `n istoria religioas\ a omenirii, Polirom, 2000.

Rus Remus, Istoria filosofiei islamice, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1994.

Sandu Dan, Un singur Dumnezeu? Monahismul cre[tin [i sufismul islamic: interferen]e, Ed. Panfilius, Ia[i, 2002.

Servier Jean, Terorismul, traducere de Bogdan Geangal\u, Studiu Introductiv de Nicu Gavrilu]\, Editura Institutul European Ia[i, 2002, Colec]ia ABC.

Soare Dumitru, Concep]ia despre sfin]enie `n islamism [i cre[tinism, Ortodoxia, nr. 3/1957.

Soare Dumitru, Iubirea fa]\ de semeni `n `nv\]\tura principalelor religii ale lumii, `n Ortodoxia, nr. 2/1967.

Idem, Concep]ia despre sfin]enie `n islamism [i cre[tinism, Ortodoxia, nr. 3/1957.

SOP (Service Orthodox de Presse), nr. 266, martie 2002.

St\nescu Gh., Mahomed Profetul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998.

Stan Alexandru, Biserica Ortodox\ Rom=n\ [i islamismul, Studii Teologice, nr. 3-4/1981.

Idem, Biserica Ortodox\ Rom=n\ [i religiile necre[tine, Ortodoxia, nr. 2-3/1984.

{elaru Sorin-Constantin, Violen]a „`n numele lui Dumnezeu” – un r\spuns cre[tin, `n „Candela Moldovei”, nr. 8-9/2002.

Van de Weyer Robert, Islamul [i Occidentul. O nou\ ordine politic\ [i religioas\ dup\ 11 septembrie, trad. de Augustin Fr\]il\ [i Radu Paraschivescu, Ed. Alfa, 2001.

Vasilescu, Diac. Prof. Emilian, Marile religii necre[tine actuale, `n Studii Teologice, nr. 1-2/1974.

Idem, Pacea `n `nv\]\tura principalelor religii ale lumii, `n „Ortodoxia”, nr. 3, 1953.

Idem, Starea actual\ a islamului, `n Studii Teologice, nr. 2-3/1956.

Idem, Tendin]e moderniste `n islamul contemporan, `n Studii Teologice, nr. 9-10/1960.

Zamfirescu Dan, Ortodoxie [i Romano-Catolicism `n specificul existen]ei lor istorice, Ed. Roza V=nturilor, Bucure[ti, 1992.