Ipostaze ale feminității în proza lui Marin [613498]

1
Ipostaze ale feminității în proza lui Marin
Preda..(între politic și estetic)

Argument : (1 paragraf despre importanța temei, motivul alegerii temei,
obiectivele, structura lucrării pe capitole )
Capitolul I : PROZA LUI MARIN PREDA ÎNTRE POLITIC ȘI
ESTETIC (prezentare sintetică 10 -15 pagini – Teme , -strategii, – personaje )
1) Teme abordate în c ontextul politic
2) Proza predistă – perspectivă estetică (descriere strategii)
3) Opera lui Marin Preda între politic și estetic

Capitolul II: Construcția personajelor în proza lui Marin Preda
-personaje feminine și masculine
-tipologii (v. impactul politicului)
Capitolul III: Ipostaze ale feminității
-impactul politicului –mitologiei comuniste asupra construcției
personajelor feminine
v. Explorări în comunismul românesc
v. Miturile comunismului românesc
Concluzii

2
1) Teme abordate în contextul politic

În perioada postbelică, politicul și -a întins sfera de influență asupra literaturii aproape
în totalitate, încercând , fără succes , o acaparare totală a culturii. În acest context s -au afirmat
scriitori, printre care și Marin Preda, care au salvat literatura română de la pierea la care
fusese condamnată de istorie. Începând cu anul 1948, se dezvoltă o perspectivă obiectivă
făcându -și apariția scrieri inspirate din societatea contemporană, un exemplu constituindu -l
romanul citadin, dar și scrieri având accente lirice sau parabolice. De asemenea apar scrieri
inspirate di n trecut precum și scrieri ce reprezintă alegorii ale sistemului po litic și social.
Literatura intră în concurență cu istoria, scriitorii încercând aducerea la lumină a adevărului
printr -o estetică proprie, fiind tratați ca atare, nu prin perspectiva curentului ci prin scrierea în
sine.
Marin Preda mărturisește atât prin opera sa literară cât și prin cea nonliterară că una
dintre obsesiile sale este istoria, o istorie ce își face simțită prezența gradual. Astfel în operele
sale de debut (printre care nuvela Ana Roșculeț și romanul Moromeții I ), contextul istoric este
unul aproape insesizabil, ce mai apoi accede spre o istorie absurdă și delirantă (romanele
Moromeții II , Marele singuratic , Intrusul , Risipitorii și Cel mai iubit dintre pământeni ).
Literatura lui Preda este una strâns legată „de istorie și de evenimente”1, dup ă cum el
însuși afirmă. Cu toate acestea, adevărul din opera sa de ficțiune nu reflectă în totalitate
realitatea acelor vremuri, ci mai degrabă, reliefează adevărul perceput și simțit de omul Marin
Preda . Ideea dominantă a aventurii sale de scriitor este aceea de a face din istorie, implicit din
viața reală, o materie ce aparține imaginarului și din materia imaginară să creeze viață în toată
complexitatea ei. Totuși, tentativa de a confunda istoria cu opera predistă , este o asociere
nefavorabilă întrucât s crierea conturează un univers autonom guvernat de legi proprii ce
reformulează , reconfigurează și recreează realita tea după percepția creatorului ei.
Din cauza faptului că Marin Preda a trăit și a fost nevoit să scrie într -un regim
totalitar, încadrarea și receptarea operei sale postbelice nu se poate face fără a schița climatul
social și cultural al societății comuniste românești. Astfel scriitorul nu este nimic mai mult
decât un simplu „martor, un martor incomod, taciturn, plin de asperități, al epocii sa le”2.

1 Marin Preda, Imposibila întoarcere , ediția a II -a revăzută și adăugită, Editura Cartea Românească, București,
1972, p. 220.
2 Aureliu Goci, Romane și romancieri în secolul XX , Editura Fundației PRO, București, 2000, p. 219.

3
Contextul politic și istoric în care Preda și -a desfășurat activitatea de scriitor a fost
unul de sorginte comunistă având, după cum am afirmat anterior, un caracter totalitar. Acesta
și-a pus amprenta asupra culturii și artei, implicit și asupra li teraturii, fapt concretizat prin
dominanța unui singur curent artistic și literar din sfera intelectului: realismul socialist. Din
anul 1949, curentul mai sus menționat a fost obligatoriu, li teratura devenind una socială care
a reușit să atragă numeroși susținători . Doctrina comunistă deși cultiva conflictul între
personajele pozitive (membrii de partid) și cele negative (vrăjmașii desemnați de partid),
presupunea metamorfozarea omului simplu, a țăranului, a muncitorului de rând, într -un om
iluminat, care și-a însușit sensul noii vieți și care pășește cu încredere pe drumul progresului.
În era comunistă, prozatorul este pus în situația să prezinte realitatea istorică, deși se află în
contradicție cu aceasta, făcând uz de personajele sale pentru a justifica, apăra sau incrimina
anumite aspecte ale societății. Chiar dacă scriitorul are curajul de a aborda problemele
sociale, esteticul trebuie să primeze deoarece „fără artă, cel mai tragic conflict este sortit să
fie uitat”3.
Expresia „obsedantul deceniu” este explicată de Preda ca fiind un deceniu în care „s –
a produs un teribil șoc de conștiință. Ceea ce s -a trăit atunci abia urmează să se scrie, și să se
scrie lucruri care nu s -au scris niciodată în literatura română, lucruri revelatoare, pe care eu
am încre derea că cei care le -au trăit le vor scrie ”4. În opera sa va prezenta efectele acestei
sintagme în romanele Moromeții II , Risipitorii și Cel mai iubit dintre pământeni .
Opera predistă surprinde cu minuțiozitate atât avantajele cât și dezavantajele acestei
epoci. Întrucât începe o istorie nouă în contradicție cu cea veche, istorie în care Preda trăiește
împreună cu personajele sale, ea presupune „o lume nouă”, „un om nou” care orbitează în
jurul partidului, progresului, colectivizării forțate, alfabetizării și emancipării femeilor din
punct de vedere social producând ca efect advers ororile comunismului suferite de către
intelectuali. Având drept moto ideea de „popor unic muncitor”, perioada comunistă a dus la
încercarea uniformizării prin disiparea granițel or dintre clasele sociale, dintre rural și urban,
dintre munca fizică și cea intelectuală.
Proza lui Marin Preda cuprinde o multitudine de teme deosebit de importante dintre
care amintim familia, satul, crezul artistic, istoria, viața, iubirea, care sunt p rimordiale
propriei sale persoane.

3 Eugen Simion, Romanul românesc de azi , în „Caiete critice”, nr. 1 -2/1983, p. 70.
4 Marin Preda, Creație și morală , ediție îngrijită de Victo r Crăciun și Corneliu Popescu, Prefață și note de Victor
Crăciun, Editura Cartea Românească, București, 1989, pp. 602 -603.

4