IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE CATEDRA CONTABILITATE ȘI ANALIZĂ ECONOMICĂ CONTABILITATE STOCURILOR DE MATERIALE ȘI A OBIECTELOR DE… [303020]

Licență

IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE CATEDRA CONTABILITATE ȘI ANALIZĂ ECONOMICĂ CONTABILITATE STOCURILOR DE MATERIALE ȘI A OBIECTELOR DE… [303020]

Byadmin ianuarie 1, 2024

[anonimizat] A OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE ȘI SCURTĂ DURATĂ ȘI ANALIZA EFICIENȚEI UTILIZĂRII LOR

LUCRARE DE DIPLOMĂ

la specialitatea 1810 „Contabilitate”

Chișinău, 2019

[anonimizat] a [anonimizat] „Contabilitatea stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată și analiza eficienței utilizării lor” a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă instituție de învățământ din țară sau din străinătate. [anonimizat], [anonimizat] a plagiatului:

[anonimizat] a sursei;

redarea/ reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

[anonimizat]

.

Semnătura

LISTA ABREVIERILOR

INTRODUCERE

În prezenta lucrare este abordată tema Contabilității stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată și analiza eficienței utilizării lor. Actualitatea temei. Înainte de a [anonimizat], dar care îmbinate se completează reciproc. Primul subiect tratează modul de contabilizare a [anonimizat]. Aferent contabilității stocurilor de materiale și a OMVSD, [anonimizat] a acestor stocuri. Pentru cei din domeniul contabilității cunoașterea modului de evaluare și recunoaștere a stocurilor, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. Cel de al doilea subiect abordează analiza eficienței utilizării stocurilor de materiale. Încă de la începutul evoluției societății omenești a [anonimizat]. Actualmente, [anonimizat]. Ca urmare a [anonimizat], pentru a maximiza profitul, o entitate economică trebuie să gestioneze corect stocurile de care dispune și să îmbine calitatea materiilor prime și a materialelor cu munca. [anonimizat], analiza eficienței utilizării resurselor materiale oferind soluții pentru obținerea unui profit mai mare cu efort puțin și la costuri minime. Scopul lucrării. La baza elaborării lucrării respective, s-au fundamentat anumite sarcini, care sintetizate constituie scopul final al acesteia. Așadar, obiectivele acestei lucrări constau în:

definirea noțiunior și a conceptelor de bază aferente stocurilor de materiale și OMVSD, precum și studierea componenței acestora;

studierea actelor legislative în vigoare pentru stabilirea tuturor subtilităților aferente modului de evaluare și recunoaștere a stocurilor de materiale și OMVSD;

studierea contabilității sintetice și analitice, precum și a documentelor primare aferente intrării resurselor materiale și a OMVSD în patrimoniul entității, precum și ieșirea acestora din patrimoniu;

combinarea cunoștințelor teoretice cu cele practice prin cercetarea modului de contabilizare a stocurilor de materiale și OMVSD și a documentelor din contabilitatea unei entități de producere din Republica Moldova;

efectuarea analizei eficienței utilizării resurselor materiale la o entitate din Republica Moldova, a cărei activitate principală o reprezintă activitatea de producere;

formularea concluziilor și recomandărilor corespunzătoare în urma efectuării studiului a și analizei propuse.

Obiectul investigat îl reprezintă societatea cu răspundere limitată „ELECTROD-COM”, care are ca activitate prinicipală producerea gazelor tehnice ca argonul, oxigenul, dioxidul de carbon, precum și comercializarea acestora clienților. Pentru fabricarea acestor gaze industriale, entitatea procură următoarele materiale: azot lichid, oxigen lichid, dioxid de carbon, hidrogen și argon lichid. Inițial, aceste substanțe sunt achiziționate în stare lichidă, iar ulterior supuse procesului de producție și obținute produsele finite în stare gazoasă, îmbuteliate și comercializate clienților.

Subiectul investigat se concretizează în cercetarea modului de contabilizare a surselor de intrare și ieșire a stocurilor de materiale și OMVSD la „ELECTROD-COM” SRL, precum și analiza eficienței utilizării resurselor materiale în procesul de producție la entitatea respectivă pentru anii 2017, 2018. Metodologia cercetării. Ca metode de cercetare aplicate la efectuarea studiului respectiv, evidențiem metodele analizei economico-financiare, și anume:

metoda analizei pe orizontală, utilizată la calculul ritmului de creștere a stocurilor de materiale și OMVSD;

metoda analizei pe verticală, utilizată la calcularea ponderii fiecărui element component al stocurilor de materiale și OMVSD;

compararea, utilizată la determinarea abaterilor valorilor din perioada curentă față de perioada precedentă de gestiune.

Aplicarea tuturor acestor metode a permis crearea unei imagini de ansamblu aferent situației resurselor materiale și a OMVSD la „ELECTROD-COM” SRL în anii 2017, 2018 și formularea concluziilor și recomandărilor respective. Baza informațională. Printre actele normative studiate pe parcursul scrierii lucrării date, menționăm Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, SNC „Stocuri” aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 6 iulie 2013, Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 60 din 29 mai 2012, precum și alte acte legislative. Lucrările științifice consultate de autorul prezentei lucrări pot fi împărțite în două categorii, una fiind cărțile ce tratează, în principal, domeniul contabilității, iar cealaltă categorie cuprinzând cărțile aferente analizei economico-financiare. Printre autorii lucrărilor științifice din prima categorie, evidențiem următorii autori: GRIGOROI, L.; LAZĂRI, L.; BÂRCĂ, A.; NEDERIȚĂ, A. BUCUR, V.; RISTEA, M.; BOJIAN, O.; BALTEȘ, N.; CIUHUREANU, A.; MUNTEANU, V.; ZUCA, M.; TRICĂ, S.; CARAUȘ, M. Aferent lucrărilor științifice ce abordează domeniul analizei economico-financiare, menționăm autorii: GUST, M.; MĂRGULESCU, D.; NICULESCU, M.; ROBU, V.; SÂRBU, V.; STRATU, O.; STĂNESCU, C.; IȘFĂNESCU, A.; BĂICUȘI, A.; ȘERBAN, P.; VÂLCEANU, G.; GEORGESCU, N. Structura lucrării. Lucrarea respectivă este constituită din 3 capitole, fiecare capitol conținând, la rândul său, două sau trei subcapitole. Așadar, în capitolul I „ASPECTE TEORETICE PRIVIND STOCURILE DE MATERIALE ȘI OBIECTELE DE MICĂ VALOARE ȘI SCURTĂ DURATĂ”, alcătuit din trei subcapitole, sunt enumerate actele normative în vigoare care reglementează modul de contabilizare a stocurilor de materiale și OMVSD. Totodată, sunt evidențiate noțiuni și concepte aferente temei respective, precum și reliefată componența stocurilor de materiale și OMVSD. În cel de al treilea subcapitol al capitolului respectiv sunt abordate criteriile de recunoaștere și modul de evaluare al stocurilor, în conformitate cu SNC „Stocuri”. Capitolul II „CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERIALE ȘI A OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE ȘI SCURTĂ DURATĂ”, conține trei subcapitole, în care este studiat modul de contabilizare a intrărilor și ieșirilor din patrimoniul entității a stocurilor de materiale și OMVSD, precum și sunt enumerate documentele care sunt perfectate la fiecare operațiune economică. De asemenea, menționăm că în acest capitol am cercetat contabilitatea resurselor materiale și a OMVSD la „ELECTROD-COM” SRL, anexând toate documentele aferente operațiunilor cu OMVSD în luna noiembrie 2018, precum și cele aferente operațiunilor cu stocurile de materiale în luna decembrie 2018. În cel de al treilea subcapitol al capitolului doi este evidențiată legătura reciprocă dintre datele aferente stocurilor de materiale și OMVSD la magazie și cele din contabilitate. Capitolul III „ANALIZA EFICIENȚEI UTILIZĂRII STOCURILOR DE MATERIALE ȘI A OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE ȘI SCURTĂ DURATĂ” este constituit din două subcapitole, în primul fiind analizată evoluția și structura materialelor și a OMVSD la „ELECTROD-COM” SRL în dinamică, pentru anii 2017 și 2018, iar în cel de al doilea subcapitol este analizată eficiența utilizării resurselor materiale în cadrul procesului de producție la entitatea respectivă, fiind calculați astfel de indicatori ca randamentul resurselor materiale și consumul specific al acestora.

Concluziile generale reliefează în ce măsură au fost îndeplinite obiectivele propuse inițial, fiind, totodată, exprimată opinia autorului prezentei lucrării referitor la eficiența cu care sunt utilizate resursele materiale la „ELECTROD-COM” SRL. De asemenea, concluziile generale sunt însoțite de recomandări, a căror aplicare ar presupune ameliorarea situației aferente utilizării stocurilor de materiale.

Bibliografia conține douăzeci și opt de surse bibliografice. Cea mai mare pondere o dețin lucrările științifice fiind 14 la număr, urmate de actele normative în vigoare, care sunt 12, și ulterior de webografie.

Webografia are cea mai mică pondere în totalul de surse bibliografice, ceea ce poate fi explicat prin faptul că autorul lucrării respective a optat pentru veridicitatea informației, iar materialele scrise prezintă mai multă încredere decât cele electronice.

Anexele, fiind douăzeci și șapte la număr, conțin Bilanțul Contabil pentru anul 2018 al „ELECTROD-COM” SRL, balanțele de verificare a conturilor și subconturilor, facturi fiscale de procurare a materialelor și OMVSD, precum și acte de trecere la pierderi a anumitor materiale. Menționăm că toate anexele reflectă date aferente situației stocurilor de materiale și OMVSD la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017 și 2018.

Capitolul I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND STOCURILE DE MATERIALE ȘI OBIECTELE DE MICĂ VALOARE ȘI SCURTĂ DURATĂ

Reglementarea legislativă și normativă a contabilității stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată

Contabilitatea stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată este reglementată de următoarele acte normative:

Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.07;

Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.17;

SNC „Stocuri” din 06.08.13;

SNC „Particularitățile contabilității în agricultură” din 06.08.13;

Indicații metodice privind contabilitatea costurilor de producție și calcularea costurilor produselor și serviciilor din 06.08.13;

Regulamentul privind inventarierea din 29.05.12.

Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.07, intrată în vigoare la data de 01.01.2008, republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în 2014, nr. 27-34, conform art. 1, capitolul I, stabilește cadrul juridic, cerințele unice și mecanismul de reglementare a contabilității și raportării financiare în Republica Moldova. Domeniul de aplicare al respectivei legi este enunțat în art. 2 al aceluiași capitol din Legea contabilității, ca fiind toate persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, organizațiile necomerciale, inclusiv instituțiile publice, notarii, avocații, mediatorii, administratorii autorizați și birourile înființate de aceștia, executorii judecătorești, precum și reprezentanțele și filialele întreprinderilor nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate și forma juridică de organizare. Trebuie menționat faptul că începând cu 01.01.2019, data intrării în vigoare a Legii contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.17, conform punctului 3, art. 36, capitolul VII al prezentei legi, prevederile Legii contabilității nr. 113 din 27.04.07 se aplică doar față de autoritățiile și instituțiile bugetare. Așadar, din 01.01.2019, conform art. 1, capitolul I din Legea contabilității și raportării financiare, cadrul normativ de bază, principiile și cerințele generale și mecanismul de reglementare în domeniul contabilității și raportării financiare în Republica Moldova sunt stabilite de prezenta lege și se aplică pentru următoarele categorii de persoane, conform art. 2, capitolul I, Legea contabilității și raportării financiare:

persoane juridice care desfășoară activitate de întreprinzător, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare;

autorități și instituții, cu excepția autorităților și instituțiilor bugetare;

reprezentanțe permanente și filialele ale entităților nerezidente;

organizații necomerciale și reprezentanțe ale entităților nerezidente;

persoane fizice care desfășoară activitatea de întreprinzător, cu excepția titularilor patentei de întreprinzător;

persoane fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (notari, avocați, executori judecătorești, mediatori, administratori autorizați) și birourile înființate de acestea, precum și cabinetele individuale ale medicilor de familie.

În conformitate cu punctele 1, 2, 3, art. 5, capitolul I, Legea contabilității și raportării financiare, entitățile micro și persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, după înregistrarea acestora ca plătitori de TVA, entitățile mici, precum și entitățile mijlocii și mari țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situațiile financiare conform standardelor naționale de contabilitate, dar o pot face și în baza SIRF. Conform articolului 4 al aceluiași capitol, entitățile de interes public țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situațiile financiare conform SIRF. Punctul 5 din capitolul I al aceleiași legi prevede că organizațiile necomerciale și reprezentanțele entităților nerezidente țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situațiile financiare conform indicațiilor metodice aprobate de către Ministerul Finanțelor, iar punctul 6 stabilește că persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, până la înregistrarea lor ca plătitori ai TVA, persoanele fizice care desfășoară activitate profesională în domeniul justiției, precum și cabinetele individuale ale medicilor de familie țin contabilitatea în partidă simplă în baza contabilității de casă, fără întocmirea situațiilor financiare, conform indicațiilor metodice aprobate de către Ministerul Finanțelor. Așadar, contabilitatea unei entiăți se ține fie în conformitate cu SNC, fie în conformitate cu SIRF, fie în conformitate cu indicațiile metodice aprobate de Ministerul Finanțelor în dependență de astfel de criterii precum ar fi sectorul în care activează, dacă este sau nu plătitor de TVA. Trebuie menționat că, din cele șaisprezece standarde naționale de contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, tema acestei lucrări este abordată în special în SNC 8 „Stocuri” și SNC 16 ”Particularitățile contabilității în agricultură”. SNC 8 „Stocuri” a fost elaborat în baza Directivelor Uniunii Europene și a SIC 2 „Stocuri” și stabilește, conform punctului 2, modul de contabilizare a stocurilor și de prezentare a informațiilor aferente în situațiile financiare. Punctele 3 și 4 al prezentului standard prevăd că reglementările acestui standard se aplică la contabilizarea tuturor stocurilor, excepție făcând producția în curs de execuție aferentă contractelor de construcție și activele biologice legate de activitatea agricolă, precum și stocurile deținute de producători de produse forestiere și agricole, de minereuri și alte substanțe minerale conexe în cazul în care acestea sunt evaluate la valoarea realizabilă netă. Totodată, stocurile care sunt evaluate la valoarea justă diminuată cu costurile de vânzare de către brokerii-traderi de la bursele de mărfuri nu sunt reglementate de SNC „Stocuri”. Prin urmare, modul de contabilizare a producției în curs de execuție aferentă contractelor de construcție este reglementat de SNC „Contracte de construcții”, elaborat în baza Directivelor UE și SIC 2 „Stocuri”. Contabilizarea activelor biologice legate de activitatea agricolă este prevăzută de SNC „Particularitățile contabilității în agricultură”, elaborat în conformitate cu Directivele UE și SIC 41 „Agricultura”. Totodată, SNC 8 „Stocuri” prevede următoarele aspecte aferente contabilității stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată:

Componența stocurilor;

Recunoașterea și evaluarea inițială a stocurilor;

Evaluarea curentă și ulterioară a stocurilor;

Calculul uzurii obiectelor de mică valoare și scurtă durată;

Prezentarea informației aferente stocurilor în situațiile financiare.

Un alt act normativ aferent contabilizării stocurilor de materiale și OMVSD are denumirea de Indicații metodice privind contabilitatea costurilor de producție și calculația costului produselor și serviciilor, fiind aplicabil entităților care utilizează standardele naționale de contabilitate și desfășoară activități de producție sau prestări de servicii, dar nu reglementează contabilitatea stocurilor procurate sau primite de la terți și activele biologice și produsele agricole. Acestea din urmă sunt reglementate de SNC „Stocuri” și SNC „Particularitățile contabilității în agricultură”, menționate anterior. Fiind bunuri ce aparțin entității, stocurile trebuie supuse procedeului de inventariere, în conformitate cu punctul 1, art. 16 al capitolului III din Legea contabilității și raportării financiare, care prevede obligația entității de a efectua inventarierea generală a activelor, capitalului propriu și datoriilor în modul stabilit de Regulamentul privind inventarierea, elaborat și aprobat de Ministerul Finanțelor. În consecință, cadrul legislativ și normativ al contabilității stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată include și Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 60 din 20.05.2012. De asemenea trebuie evidențiat că, pentru entitățile care conform articolului 5, capitolul I al Legii contabilității și raportării financiare, sunt obligate să țină contabilitatea în partidă dublă, adică să reflecte faptele economice prin dubla înregistrare, cu aplicarea conturilor contabile și întocmirea situațiilor financiare, apare necesitatea respectării Planului general de conturi contabile: nr. 1534 din 22.10.13. Atât stocurile de materiale, cât și stocurile de OMVSD au un cont contabil specific, conform Nomenclatorului conturilor contabile, acestea fiind 211 „Materiale” și respectiv 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”, conturi de gradul I. Cifra „2” la ambele coduri evidențiază că acestea fac parte din clasa „Active circulante”; cifra „1” simbolizează apartenența lor la grupa „Stocuri”, iar cea de a treia cifră la amândouă coduri semnifică numărul contului respectiv. Nu în ultimul rând, este important de menționat că la contabilizarea stocurilor de materiale și OMVSD este necesar să se țină cont și de prevederile Codului fiscal al Republicii Moldova nr. 1163 din 24.04.1997 cu modificările și completările ulterioare.

Definirea și componența stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată

În opinia autorului prezentei lucrări, definirea noțiunii generale de stocuri va permite o înțelegere mai bună a sensului și conținutului economic al stocurilor de materiale și OMVSD, deoarece acestea se includ în componența stocurilor. Așadar, stocurile sunt active circulante, care cuprind categoriile de bunuri economice, aflate la dispoziția entității și destinate:

consumului în procesul de producție, prestării serviciilor sau pentru necesități comerciale și administrative ale entității;

înregistrării ca producție în curs de execuție în procesul desfășurării normale a activității;

vânzării în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție pe parcursul perioadei de gestiune.

Conform punctelor 6 și 7 din SNC „Stocuri”, în componența stocurilor se includ următoarele elemente patrimoniale, ilustrate în figura 1.1:

materiale;

materiale consumabile;

obiecte de mică valoare și scurtă durată;

producția în curs de execuție;

produsele, care includ semifabricate, produse finite și produse secundare;

mărfurile;

ambalaje;

active cu ciclu lung de producție, destinate vânzării;

bunuri de natura stocurilor care se află temporar la terți, din diferite cauze sau anumite scopuri.

De asemenea, conform SNC „Particularitățile contabilității în agricultură” în componența stocurilor în cadrul entităților din domeniul agricol se includ și activele biologice circulante.

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din SNC 8 „Stocuri”: nr. 118 din 06.08.13. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. 2013, nr. 117-181, art. 1224.

Figura 1.1. Componența stocurilor conform SNC „Stocuri”

Aferent temei lucrării de diplomă, trebuie evidențiați termenii de materiale și obiecte de mică valoare și scurtă durată, prin definirea acestora. Fiecare element component al materialelor joacă un rol deosebit în activitatea entităților, asigurând desfășurarea continuă a procesului de producție. Astfel, materialele, după conținutul natural-substanțial, pot fi divizate în:

materii prime și materiale de bază;

materiale consumabile [14, p. 188].

În conformitate cu prevederile Standardului Național de Contabilitate „Stocuri”, materiile prime și materialele de bază reprezintă bunurile care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată. Materialele consumabile sunt acele categorii de bunuri de natura activelor circulante care participă sau contribuie la procesul de producție sau prestări de servicii, dar nu se regăsesc, de obicei, în produsul finit. Ceea ce se transmite este numai valoarea, nu și conținutul material [13, p. 110]. Din componența materialelor consumabile fac parte materialele auxiliare, combustibilul, materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope și acumulatoare procurate separate de mijloacele de transport. Obiectele de mică valoare și scurtă durată reprezintă bunuri cu o valoare unitară ce nu depășește plafonul stabilit de legislație sau pragul de semnificație prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară. În acest sens, trebuie menționat că, în conformitate cu alineatul 2 al articolului 26, Titlu II din Codul Fiscal al Republicii Moldova, plafonul stabilit este de 6000 lei. În componența OMVSD se includ instrumente și dispozitive cu destinație generală și specială, dispozitive de protecție, utilaj de schimb și ambalaj tehnologic, inventar de producție, îmbrăcăminte și încălțăminte specială, dispozitive de protecție, lenjerie, inventar sportiv și turistic și alte obiecte similare.

Recunoașterea și evaluarea stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată

Legea contabilității și raportării financiare prevede, conform articolului 10, capitolul III obligativitatea efectuării recunoașterii și evaluării elementelor contabile ca parte componentă a ciclului contabil. Articolul 3, capitolul I al aceleiași legi definește noțiunile de recunoaștere și evaluare. Prin urmare, recunoașterea reprezintă înregistrarea în contabilitate și prezentarea în situațiile financiare a unui element contabil care corespunde definiției și care îndeplinește criteriile de recunoaștere stabilite în standardele de contabiliate, iar evaluarea este procedeul de determinare a mărimii valorice a elementelor contabile. Necesitatea recunoașterii și evaluării corecte a stocurilor decurge din faptul că acestea furnizează un important volum de informații utilizate de conducerea entității în procesul decizional [19, p.146]. În calitatea lor de active circulante, stocurile sunt recunoscute în condițiile în care respectă simultan prevederile punctului 11 din SNC „Stocuri”:

sunt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;

există probabilitatea obținerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare din utilizarea stocurilor;

sunt destinate utilizării în ciclul normal de producție, prestări servicii sau vor fi vândute în termen de 12 luni; și

costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.

Prima condiție evidențiază necesitatea confirmării apartenenței activului la patrimoniul entității. În acest sens, este important de menționat că indiferent de sursa de provenieneță a stocului, odată cu intrarea acestuia, contabilitatea trebuie să perfecteze documentele care atestă dreptul de proprietate al entității asupra acestui bun. De asemenea, la ieșirea din patrimoniu a bunului respectiv trebuie elaborate și înregistrate în contabilitate documente ce reflectă înlăturarea acestor drepturi și, în cazul vânzării sau a transmiterii cu titlu gratuit, trecerea lor unei persoane terțe. Subiectul privind documentele aferente intrării și ieșirii stocurilor de materiale și OMVSD este tratat în următorul capitol. Cel de al doilea principiu de recunoaștere evocă gradul de incertitudine în realizarea unor beneficii economice viitoare, asociate elementului de activ. Referitor la avantajele economice viitoare încorporate în active, acestea reprezintă potențialul de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar și la echivalentul de numerar către entitate. De regulă, stocurile sunt utilizate de o entitate pentru a produce bunuri sau a presta servicii, capabile să satisfacă dorințele sau necesitățile clienților. Din acest punct de vedere, clienții sunt dispuși să plătească pentru a le obține, contribuind astfel la creșterea disponibilităților bănești ale întreprinderii. Pentru a îndeplini punctul trei, este necesar să se cunoască scopul intrării stocului respectiv. Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în entitate, stocurile se caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție și trebuie înlocuite cu exemplare noi de același fel, deci ele intră și ies în și din patrimoniul entității în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare decât un an. Totuși, în cazul în care stocurile intrate nu sunt destinate consumului în activitatea de bază sau cea auxiliară, acestea trebuie să fie realizate clienților în termen de 12 luni de la intrarea acestora în patrimoniul entității, deoarece altfel vor fi recunoscute ca active imobilizate. Cel de al patrulea criteriu de recunoaștere a activelor de natura stocurilor ține de costul de intrare al bunului economic cu care va fi înregistrat în contabilitate și poate fi satisfăcut prin intermediul documentelor care atestă atât procurarea sau crearea activului, cât și valoarea acestuia. În momentul aprovizionărilor cu stocuri, acest criteriu este îndeplinit cu ușurință, deoarece prin factura fiscală, este identificată valoarea lor în mod cert. În caz contrar, se recurge la procedeul de evaluare a stocurilor intrate, procedeu abordat în continuare. Totuși, dacă una din aceste condiții nu este îndeplinită, activele intrate la entitate sunt recunoscute, conform punctului 12 al aceluiași standard, fie ca cheltuieli, fie ca active imobilizate, fie sunt reflectate în conturile extrabilanțiere. Odată ce activele sunt recunoscute ca stocuri, apare problema evaluării acestora. Motivul pentru care evaluarea activului este atât de importantă în cadrul entității îl constituie impactul acestui procedeu asupra rezultatului financiar, cu implicații directe în plan financiar și fiscal. Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, distingem următoarele momente reprezentative ale perioadei de gestiune în cadrul cărora sunt evaluate stocurile:

la intrarea în gestiune, denumită evaluarea inițială, unde se determină valoarea de intrare;

la ieșirea din gestiune, numită evaluare curentă, unde sunt utilizate diverse metode de evaluare în funcție de categoria stocurilor, în conformitate cu SNC „Stocuri”;

la inventariere, valoarea stocului fiind cea din bilanț;

la data întocmirii rapoartelor financiare, numită evaluare ulterioară [ibidem, p. 147].

Etapele la care este necesară desfășurarea procesului de evaluare a stocurilor, precum și denumirea evaluării determinate de momentul în care are loc evaluarea materialelor și a obiectelor de mica valoare și scurtă durată sunt reprezentante în figura 1.2.

Sursa: GRIGOROI, Lilia; LAZARI, Liliana; BÎRCĂ, Aliona ș.a. Contabilitatea întreprinderii. Ediția I. Chișinău: Editura Cartier, 2011, p.150..

Figura 1.2. Momentele de evaluare a stocurilor de materiale și OMVSD

În conformitate cu reglementările din SNC „Stocuri”, la intrarea în patrimoniu, stocurile se evaluează la cost de intrare, definit ca fiind totalitatea costurilor aferente achiziției, prelucrării sau conversiei și aducerii stocurilor în forma și în locul utilizării după destinație. Valoarea costului de intrare a stocurilor se determină în funcție de sursa de proveniență a stocurilor, care poate fi: achiziționarea, fabricarea, intrarea ca aport în natură la capitalul social, primirea cu titlu gratuit, ieșirea sau reparația activelor imobilizate și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, înregistrarea deșeurilor recuperabile sau transferul din activele imobilizate. Prin urmare, costul de intrare este determinat de sursa de proveniență a stocurilor, aceasta fiind și criteriul de bază, în funcție de care se stabilește componența costului de intrare. Totuși, înainte de a enumera și evidenția ce conține acesta, considerăm că trebuie accentuate categoriile de costuri și cheltuieli, care indiferent de originea stocurilor, nu se vor include în valoarea de intrare a acestora. Prin urmare, conform punctului 14 din SNC „Stocuri”, în costul de intrare a stocurilor nu se includ:

pierderile de materiale, costurile cu personalul și alte costuri de producție suportate peste limitele normelor și normativelor admise;

costurile de depozitare, cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de achiziționare sau producție;

cheltuielile administrative;

cheltuielile de distribuire;

alte costuri care nu sunt legate direct de intrarea stocurilor.

Odată ce am elucidat aceste subtilități, putem purcede la subiectul aferent evaluării și înregistrării propriu-zise a stocurilor intrate în contabilitatea unei entități. Așadar, costul de intrare a stocurilor achiziționate cuprinde valoarea de cumpărare și costurile direct atribuibile intrării, cum ar fi: costurile de transportare-aprovizionare, asigurarea pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane achitate intermediarilor, impozitele și taxele nerecuperabile, taxele vamale. Totodată, se includ și alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma și în locul utilizării după destinație cum ar fi costurile de prelucrare, sortare sau împachetare a materialelor și obiectelor de mică valoare și scurtă durată. În costul de achiziție nu se includ impozitele care ulterior urmează a fi restituite entității de către organele fiscale, reducerile comerciale, rabaturile acordate de furnizori și alte elemente similare, acestea fiind deduse la determinarea costului de intrare a stocurilor achiziționate. Formula de calcul al costului de intrare pentru stocurile de materiale și OMVSD este:

(1.1)

în care: cost de achiziție, lei; costuri de transportare-aprovizionare, lei; costuri salariale, inclusiv CAS și PAM, lei; taxe și impozite nerecuperabile, lei; impozite recuperabile, lei; reduceri comerciale, lei; rabat, lei.

Există cazuri în care stocurile procurate de la rezidenții Republicii Moldova au valoarea exprimată în unități convenționale. Conform Legii contabilității și raportării financiare, articolul 7, punctul 1, contabilitatea se ține în limba română și moneda națională. Din aceste considerente, evaluarea stocurilor procurate costul de achiziție al cărora este exprimat în unități convenționale se efectuează în lei moldovenești, prin recalcularea valutei străine în modul stabilit în contracte, de regulă, la data trecerii către entitate a dreptului de proprietate asupra stocurilor procurate. Stocurile pot fi achiziționate nu doar de la furnizorii autohtoni, rezidenți ai Republicii Moldova, dar pot fi și importate de peste hotarele țării. Evaluarea acestora se efectuează în lei moldovenești prin recalcularea valutei la cursul de schimb al Băncii Naționale a Moldovei stabilit la data întocmirii declarației vamale. Diferențele de sumă aferente stocurilor importate și evaluate în unități convenționale sunt reglementate de SNC „Diferențele de curs valutar și de sumă”. Stocurile de materiale și obiectele de mică valoare și scurtă durată care s-au obținut în urma fabricării la entitate, se evaluează la cost efectiv. Acesta se formează prin însumarea valorii următoarelor categorii de costuri:

costul materiilor prime și a materialelor utilizate în procesul de producție;

costurile cu personalul încadrat nemijlocit în procesul de producție, contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală ale angajatorului;

costurile indirecte de producție;

costurile îndatorării capitalizate.

Costul de intrare pentru stocurile de materiale și OMVSD fabricate se calculează conform formulei:

(1.2)

în care:

costuri directe materiale, lei; costuri directe salariale, lei; costuri indirecte de producție, lei.

Considerăm necesar de menționat că, începând cu data de 1 octombrie 2018, prin Legea cu privire la modificarea unor acte legislative nr. 178 din 26 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr.309-320 din 17 august 2018, atât cota contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, cât și cota primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală a angajatorului au fost modificate. Noile valori ale acestora sunt indicate în anexa din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2019 nr. 300 din 30.11.2018. Totodată, contabilitatea costurilor indirecte de producție este reglementată de punctele 28-31 din SNC „Stocuri”, iar contabilitatea costurilor îndatorării capitalizate de SNC „Costurile îndatorării”. Articolele de costuri care au fost menționate anterior reprezintă acele tipuri de costuri care sunt suportate de majoritatea entităților, indiferent de domeniul de activitate al acestora. Totuși, în funcție de particularitățile organizațional-tehnologice a unei unități economice pot apărea și alte categorii de costuri, specifice. De exemplu, în ramura extractivă există costuri aferente amortizării resurselor minerale, în industria energetică – amortizarea mijloacelor fixe, iar în industria metalurgică – energie consumată în scopuri tehnologice. În același timp, fabricarea stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată prezintă mai multe particularități în ceea ce privește evaluarea stocurilor care au intrat din această sursă la entitate. Așadar, în cazul în care într-un proces de fabricație se obțin simultan două sau mai multe stocuri de materiale, și costurile nu pot fi identificate distinct, atunci aceste costuri se repartizează în baza unei metode raționale, stipulate în politicile contabile ale entității. O altă sursă de proveniență a stocurilor este intrarea acestora ca aport în natură la capitalul social. Aceste stocuri se evaluează, conform punctului 23 din standardul național de contabilitate numărul 8, la valoarea aprobată prin deciza organului împuternicit al entității cu includerea costurilor direct atribuibile intrării acestora. Punctul 24 al aceluiași standard prevede că stocurile primite cu titlu gratuit, precum și cele rezultate în urma ieșirii sau reparației activelor imobilizate și obiectelor de mică valoare și scurtă durată se evaluează la valoarea justă, care reprezintă suma cu care ar putea fi schimbat benevol un activ sau decontată o datorie în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții normale între părțile interesate, independente și bine informate. Sursa de proveniență a stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, precum și modul în care aceasta influențează asupra modului de evaluare inițială a stocurilor sunt prezentate în figura 1.3. Pe parcursul perioadei de gestiune, are loc ieșirea stocurilor din patrimoniul entității. Această ieșire de materiale și OMVSD poate fi în urma consumului acestora în cadrul procesului de producție, în scopuri administrative sau comerciale ale entității, în cazul vânzării, transmiterii terților sau a transferului acestora în componența activelor imobilizate. La ieșire stocurile se evaluează la valoarea contabilă, dar din motivul că în timpul desfășurării activității aceleași feluri de bunuri se procură la prețuri diferite, pentru evaluarea cantității de stocuri ieșite sau consumate, având la bază costul istoric al acestora, sunt preconizate, conform punctului 33 din SNC „Stocuri”, următoarele metode de evaluarea curentă:

metoda identificării specifice;

metoda primei intrări – primei ieșiri;

metoda costului mediu ponderat.

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din SNC „Stocuri”: nr. 118 din 06.08.13. În: Monitorul Oficial al R. Molodova. 2013, nr. 117-181, art. 1224.

Figura 1.3. Evaluarea inițială a stocurilor de materiale și OMVSD în funcție de sursa de intrare a acestora

Metoda de evaluare curentă a stocurilor se stabilește de către fiecare entitate de sine stătător și este reflectată în politicile contabile ale acesteia. Unul din principiile contabilității, și anume permanența metodelor, stipulat în artiolul 6, capitolul I din Legea contabilității și raportării financiare, prevede că indiferent de metoda de evaluare practicată de entitate, aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată perioada de gestiune și cea ulterioară, pentru a asigura comparabilitatea informațiilor și posibilitatea unei analize în dinamică. Punctul 34 din SNC „Stocuri” specifică că entitatea trebuie să utilizeze aceleași metode de evaluare curentă pentru toate stocurile care au conținut economic și utilizare similare, dar pentru stocurile cu conținut economic sau cu utilizare diferită pot fi aplicate metode diferite. Din aceste considerente, la alegerea metodei de evaluare este necesar să se țină cont de un șir de factori, precum ar fi particularitățile activității entității, cererea de stocuri pe piață, nivelul inflației, gradul de influență a metodei acceptate de evaluare asupra rezultatului financiar, precum și costurile aplicării metodei respective. Dacă, totuși, în circumstanțe excepționale entitatea decide să modifice metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri, atunci, conform punctului 8 din SNC „Stocuri”, în notele la situațiile financiare este necesar de indicat motivul acestei schimbări, precum și să se determine influența asupra situației patrimoniale, financiare, precum și asupra rezultatelor. Modificarea metodelor de evaluare curentă a stocurilor se efectuează în conformitate cu prevederile SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”. Metoda identificării specifice constă în determinarea costurilor individuale ale elementelor de stocuri. Aceasta se face prin atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor care fac obiectul unor comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau fabricate, cum ar fi clădirile, apartamentele, automobilele sau operele de artă. Prin urmare, metoda identificării specifice presupune că fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atât în momentul intrării în gestiune, cât și în cel al stocării și ieșirii din gestiune. Metoda respectivă se utilizează în cadrul entităților în care gama sortimentală este relativ redusă, caracterizându-se printr-un grad de exactitate înalt. Totodată, trebuie menționat că aceasta prezintă dezavantajul că se poate aplica doar în cazul entităților care gestionează un număr de sortimente limitat. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazul în care stocurile cuprind un număr mare și divers de elemente care sunt, de regulă, confundabile, întrucât prin selectarea articolelor sau a loturilor care rămân în stoc metoda ar putea reprezenta o modalitate de denaturare a rezultatului financiar al perioadei. Astfel, în cazul aplicării metodei identificării specifice, informația contabilă poate căpăta valențe de subiectivism, influențând deciziile manageriale. Prin urmare, chiar dacă este ușor de aplicat, această metodă nu este recomandată, iar dacă se aplică, trebuie manifestată cu prudență. În cazul în care entitatea are un sortiment mare și variat de stocuri de materiale și obiecte de mică valoare și scurtă durată, atunci se recomandă aplicare unei alte metode, și anume metoda primei intrări – primei ieșiri. Cunoscută și prin abrevierea FIFO, care se descifrează din engleză First Input – First Output, această metodă prevede evaluarea stocurilor ieșite din entitate la costul de intrare al primei intrări, adică al primului lot de stoc intrat, adică achiziționat sau obținut. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este evaluat la costul de intrare al ultimelor loturi de stocuri achiziționate sau produse. În cazul utilizării metodei respective, valoarea stocurilor ieșite poate fi determinată după fiecare ieșire sau în baza soldului final, stabilit în urma inventarierii. Asemenea metodei identificării specifice, și metoda FIFO are o anumită particularitate, când este preferabilă utilizarea acesteia. Particularitatea respectivă apare în cazul în care prețurile stocurilor ieșite înregistrează o reducere permanentă pe parcursul perioadei de gestiune, specialiștii în domeniul contabilității recomandă folosirea metodei primei intrări – primei ieșiri. Aplicarea acestei metode în perioada creșterii continue a prețurilor oferă entității cel mai înalt nivel al profitului. Cauza constă în faptul că entitatea tinde să-și majoreze prețurile la vânzări, concomitent cu creșterea prețurilor curente, neținând cont că resursele materiale puteau fi cumpărate până la momentul creșterii prețurilor. Respectiv, în perioada scăderii prețurilor situația este inversă. Așadar, în condițiile unei inflații puternice folosirea acestei metode nu poate să evite complet pericolul falimentării entității, precum și al supradimensionării profitului și fiscalității [15, p. 206]. În cazul în care entitatea dispune de un sortiment larg de stocuri de materiale și OMVSD, iar prețurile acestora prezintă fluctuații considerabile în cursul perioadei de gestiune, contabilii recomandă aplicarea metodei costului mediu ponderat. Această metodă presupune calcularea costului fiecărui element de stocuri pe baza mediei ponderate a costurilor soldurilor elementelor similare de stocuri la începutul perioadei și a costurilor elementelor similare fabricate sau achiziționate în cursul perioadei de gestiune. În conformitate cu prevederile SNC „Stocuri”, costul mediu ponderat poate fi calculat după fiecare intrare a stocurilor, la sfârșitul perioadei de gestiune sau în alt mod stabilit de politicile contabile ale entității. Considerăm important de menționat că evaluarea ieșirilor pe baza costului mediu ponderat, calculat la sfârșitul lunii presupune ușurință în aplicare, dar nu permite evaluarea exactă a ieșirilor din cursul perioadei. În schimb, astunci când evaluarea se face după fiecare ieșire, calculele sunt mult mai exacte. Totodată, actualizarea periodică a costului mediu ponderat unitar fie lunar, fie în alte perioade, care, în principiu, nu trebuie să depășească durata medie de păstrare prezintă avantajul nivelării variațiilor de prețuri în condițiile fluctuației lor, dar și dezavantajul necesității așteptării sfârșitului perioadei pentru evaluarea ieșirilor [16, p. 378]. Metoda CMP constă în calculul costului printr-o medie ponderată a costului elementelor aflate în stoc la începutul perioadei și a celor intrate în cursul perioadei de gestiune. Așadar, costul unitar mediu ponderat după fiecare intrare se calculează ca raportul între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor și cantitatea existentă în stocul inițial, plus cantitățile intrate, după relația:

(1.3)

în care:

cost unitar mediu ponderat după fiecare intrare, lei; valoarea stocului inițial, lei; valoarea stocului intrat, lei; cantitatea stocului inițial, lei; cantitatea stocului intrat, lei [15, p. 186].

Modul de aplicare a metodei primei intrări – primei ieșiri este exemplificat în anexa 2 din SNC „Stocuri”, iar cel al metodei costului mediu ponderat după fiecare intrare a stocurilor în anexa 3 din același Standard Național de Contabilitate. Pe lângă principalele și cel mai des utilizate metode de evaluare curentă a stocurilor de materiale și OMVSD, mai există și alte metode care pot fi utilizate în același scop, dar depind de specificul activității entității. Aceste metode sunt:

metoda costului standard;

metoda prețului cu amănuntul.

Metoda costului standard este, de obicei, utilizată la evaluarea curentă și controlul operativ al existenței și circulației stocurilor de materiale și OMVSD produse de entitate. Costul standard se stabilește în baza normelor de consum a materialelor, a normativelor privind retribuirea muncii, precum și a altor consumuri și cheltuieli directe și indirecte. Din cauza că la determinarea costului prin metoda dată se aplică anumite norme, aceasta mai este cunoscută și sub denumirea de metoda costului normativ. Normele trebuie revizuite periodic și ajustate după caz. Standardul național de contabilitate ce reglementează contabilitatea stocurilor stipulează anumite reguli ce trebuie respectate la aplicarea metodei costului standard. Acestea sunt:

diferențele de preț față de costul de intrare sau de producție trebuie reflectate distinct în contabilitate și incluse în costul stocurilor, costurile de producție, cheltuielile curente;

repartizarea diferențelor de preț asupra valorii stocurilor ieșite și asupra soldurilor stocurilor se efectuează în modul stabilit în politicile contabile ale entității.

Metoda prețului cu amănuntul se aplică pentru determinarea costului stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este rațional să se folosească altă metodă. În lucrarea Contabilitatea financiară de economistul A. NEDERIȚA numește această metodă metoda procentului de profit global. În cazul metodei respective, costul stocurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare a stocurilor. Trebuie accentuat că orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute. Metodele de evaluare curentă a stocurilor, precum și particularitățile când acestea pot fi utilizate sunt prezentate în figura 1.4. Practica contabilă a demonstrat că aplicarea uneia sau alteia din metodele de evaluare a ieșirilor de materiale duce la rezultate diferite, cu consecințe atât asupra situației financiare, cât și a rezultatului calculat în scopuri fiscale. Astfel, pentru a asigura compatibilitatea în timp a informațiilor contabile și a evita consecințele nedorite, se impune respectarea principiului permanenței metodelor.

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din SNC „Stocuri”: nr. 118 din 06.08.13. În: Monitorul Oficial al R. Molodova. 2013, nr. 117-181, art. 1224.

Figura 1.4. Metode de evaluare ulterioară a stocurilor de materiale și OMVSD și condițiile de utilizare ale acestora

După cum am menționat anterior, evaluarea stocurilor are loc și cu ocazia inventarierii patrimoniului cu scopul de a asigura integritatea bunurilor economice ale entității. Inventarierea, conform Regulamentului privind inventarierea nr. 60 din 29.05.2012, reprezintă procedeul de control și autentificare documentară a existenței elementelor de activ și datoriilor în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, care aparțin sau se află în gestiunea temporară a entității la data efectuării acesteia. La inventariere stocurile sunt evaluate pe sortimente, întocmindu-se liste pe grupe de bunuri corespunzătoare clasificării conturilor [16, p. 380]. Potrivit art. 80 și art. 81 din Regulamentul privind inventarierea, plusurile care au fost constatate în urma inventarierii se evaluează la valoarea justă la data constatării, iar lipsurile și pierderile din deteriorarea stocurilor se evaluează la valoarea de bilanț, care reprezintă suma cu care un activ sau o datorie este evaluat la data întocmirii bilanțului contabil. Valoarea de bilanț poate coincide cu valoarea de intrare, costul efectiv sau valoarea realizabilă netă. Evaluarea ulterioară a stocurilor se efectuează la data raportării ținând cont de metoda de evaluare curentă care a fost aplicată de entitate în cursul perioadei de gestiune. Din 31.12.2015, în conformitate cu Ordinul nr. 204 cu privire la aprobarea modificărilor și completărilor la Ordinul ministrului finanțelor nr.118 din 6 august 2013, la data raportării stocurile se evaluează la suma cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă, dar nu la suma cea mai mică dintre costul de intrare și valoarea realizabilă netă, cum era stipulat anterior în paragraful 44 din SNC „Stocuri”. În acest sens, trebuie evocată definiția noțiunii de valoare realizabilă netă, aceasta reprezentând prețul de vânzare estimat al stocurilor în procesul activității economice ordinare, diminuat cu costurile estimate pentru finalizarea și costurile estimate de vânzare, cum ar fi cheltuieli de transport, comisioanele cedate, cheltuieli în perioada de garanție sau alte cheltuieli de desfacere [ibidem, p. 381]. Valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin una din cele trei metode, prevăzute de SNC „Stocuri” și ilustrate în figura 1.5:

metoda categoriilor de stocuri, conform căreia se stabilește cea mai mică sumă dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă pe fiecare element de stocuri;

metoda grupelor omogene de stocuri, care presupune stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă pe fiecare grupă omogenă de stocuri;

metoda volumului total de stocuri, prin care se stabilește cea mai mică sumă dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă a tuturor stocurilor entității.

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din SNC „Stocuri”: nr. 118 din 06.08.13. În: Monitorul Oficial al R. Molodova. 2013, nr. 117-181, art. 1224.

Figura 1.5. Metode de determinare a valorii realizabile nete a stocurilor de materiale și obiectelor de mică valoare și scurtă durată

Am menționat anterior că entitatea evaluează stocurile la valoarea realizabilă netă în cazul în care aceasta este mai mică decât valoarea contabilă a lor. Aceasta are loc în una din următoarele situații:

deteriorarea sau degradarea parțială a stocurilor;

învechirea morală parțială sau totală a stocurilor;

reducerea prețului de vânzare a stocurilor;

majorarea eventualelor cheltuieli aferente finalizării și vânzării stocurilor.

Modul de evaluare ulterioară a stocurilor în baza valorii realizabile nete este reprezentat și exemplificat în anexa 4 din SNC 8 „Stocuri”. Totodată, la data raportării, la orice entitate poate apărea una din cele două situații. Prima presupune că entitatea a încheiat contractele cu clienții aferente stocurilor ce urmează a fi vândute. Astfel, în situația dată, valoarea realizabilă netă a soldurilor de stocuri se va evalua în baza prețurilor contractuale. Cea de a doua situație presupune că unitatea economică nu a încheiat contractele de vânzare a stocurilor, ceea ce ar însemna că VRN se va determina în baza prețurilor de piață curente. De asemenea, drept bază pentru stabilirea valorii realizabile nete a stocurilor pot servi alte informații credibile aflate în posesia entității. La entitățile ce au ca activitate fabricarea produselor finite, apar alte subtilități aferente valorii realizabile nete a stocurilor de materiale și OMVSD ce au destinație de producere. Așadar, în cazul în care unitatea economică prevede că va obține produse ce vor fi vândute la un preț fie egal, fie mai mare decât costul lor de producție, atunci stocurile care au fost utilizate la fabricarea acestora nu vor fi evaluate la sume mai mici decât costul propriu-zis al stocurilor. Însă în cazul în care entitatea estimează un cost de producere mai mare decât prețurile de piață actuale, atunci costul materialelor utilizate va fi diminuat până la VRN, ceea ce se va contabiliza ca majorare a cheltuielilor curente și diminuare a stocurilor. Menționăm că indiferent de domeniul de activitate, SNC „Stocuri” prin intermediul paragrafului 50 prevede că în fiecare perioadă de gestiune se efectuează o nouă estimare a valorii realizabile nete a stocurilor. Aici, de asemenea, apare o anumită nuanță. Dacă la evaluarea ulterioară din perioada precedentă stocurile au fost evaluate la valoarea realizabilă netă și la finele perioadei curente ele rămân în stoc la aceeași valoare, dar circumstanțele s-au schimbat, înregistrându-se o majorare a valorii realizabile nete, atunci stocurile respective se evaluează la suma cea mai mică dintre cost și VRN revizuită. Diferența apărută în limita costului de intrare se contabilizează ca majorare concomitentă a stocurilor și veniturilor curente.

Capitolul II. CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERIALE ȘI A OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE ȘI SCURTĂ DURATĂ

2.1. Perfectarea documentară și contabilitatea materialelor

Literatura de specialitate evocă o trăsătură distinctivă a stocurilor de materiale, care le deosebește de celelalte categorii de bunuri aflate în entitate. Această caracteristică se concretizează în faptul că stocurile se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție și respectiv, apare necesitatea înlocuirii lor cu exemplare noi. În cadrul ciclului de exploatare se parcurg mai multe faze ale ciclului economic din entitate: aprovizionare – producție – desfacere, în care stocurile își schimbă atât forma, cât și conținutul lor material, transformare ilustrată în figura 2.1. Astfel, în cazul întreprinderilor de producție, în faza de aprovizionare activele circulante sub formă de disponibilități bănești se transformă în active circulante sub formă de stocuri de materii prime și materiale consumabile; în faza de producție, stocurile de materii prime și materiale consumabile se transformă în stocuri de semifabricate și produse finite; în faza de desfacere stocurile de semifabricate și produse finite sunt vândute clienților, iar în urma decontărilor cu clienții se transformă în active circulante sub formă de disponibilități bănești [22, p. 261].

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din GRIGOROI, Lilia; LAZARI, Liliana; BÎRCĂ, Aliona ș.a. Contabilitatea întreprinderii. Ediția a II-a. Chișinău: Editura Cartier, 2017, p. 180.

Figura 2.1. Etapele de transformare a activelor circulante de natura stocurilor de materii prime și materiale de bază pe parcursul unei perioade de gestiune

Prin urmare, stocurile de materii prime intră și ies cel mai des din patrimoniul entității, aceste tranzacții fiind înregistrate în contabilitatea unității economice și confirmate prin documente justificative. Respectiv, în acest subcapitol este tratat subiectul contabilității stocurilor de materiale, fiind inițial prezentată teoria aferentă modului de contabilizare de intrare și ieșire a stocurilor de materiale, iar ulterior reflectate formule din contabilitatea entității „ELECTROD-COM” SRL, însoțite de documentele respective. În cadrul entității, materialele ocazionează numeroase operațiuni care pot fi grupate după conținutul lor în operațiuni de aprovizionare și conservare, operațiuni de eliberare din depozite și de inventariere. Aceste operațiuni sunt consemnate în diferite documente și reflectate în evidența operativă. Pentru generalizarea informației privind existența și mișcarea materialelor este destinat contul 211 „Materiale”, care este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă:

valoarea de intrare a materialelor procurate;

costul efectiv al materialelor fabricate la entitate;

valoarea realizabilă netă a materialelor obținute în urma casării mijloacelor fixe și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată;

valoarea de piață a plusurilor constatate cu ocazia inventarierii;

suma majorării valorii materialelor intrate în anii precedenți.

În creditul contului 211 „Materiale” se reflectă:

costul materialelor ieșite de la entitate pe calea: vânzării, transmiterii în capitalul social al altei întreprinderi, transmiteri cu titlul gratuit;

valoarea materialelor consumate pentru necesităție de producție și alte necesități ale entității;

valoarea materialelor constatate lipsuri la inventariere;

diferența dintre valoarea de intrare a materialelor și valoarea realizabilă netă a acestora;

suma micșorării valorii materialelor intrate în anii precedenți.

Soldul contului 211 „Materiale” este debitor și reprezintă valoarea materialelor existente la sfârșitul perioadei de gestiune. Acesta se regăsește în capitolul II „Active circulante” din bilanțul contabil. În Planul de conturi pentru contul 211 sunt prevăzute următoarele subconturi:

2111 „Materii prime și materiale de bază”; 2112 „Materiale auxiliare”; 2113 „Piese de schimb”; 2114 „Combustibil”; 2115 „Ambalaje”; 2116 „Anvelope și acumulatoare procurate separat de mijloacele de transport”; 2117 „Materiale cu destinația agricolă”; 2118 „Materiale transmise temporar terților”; 2119 „Alte materiale”.

În afară de subconturile nominalizate, unitatea economică poate să deschidă de sine stătător la contul 211 și alte subconturi, cum ar fi:

„Materiale transmise în gaj”;

„Materiale transmise în custodie”;

„Materiale sechestrate la decizia organelor autorizate” [20, p. 325].

Materialele care nu aparțin entității date, dar care se află temporar în gestiunea acesteia conform contractului cu proprietarul, cum ar fi materialele terților primite la prelucrare sau în custodie se reflectă în conturile extrabilanțiere la valoarea prevăzută în contract. Am menționat în capitolul anterior că există mai multe surse de proveniență a materialelor, în funcție de care are loc evaluarea inițială a stocurilor. Tot în dependență de sursa de intrare a stocurilor are loc și înregistrarea acestora în contabilitatea entității. Există anumite aspecte cărora trebuie de acordat atenție în momentul contabilizării și impozitării operațiunilor de intrare a materialelor, și anume:

înregistrarea materialelor se efectuează în baza documentelor primare justificative, cum ar fi facturile fiscale, acte de achiziție, bonuri de intrări întocmite în mod corespunzător;

reflectarea în contabilitate a materialelor fără documente justificative nu se admite;

materialele procurate contra plată sau într-un alt mod se înregistrează în costurile contabile la cost de intrare, care este determinat în baza evaluării inițiale;

materialele care intră la entitate trebuie înregistrate la intrări în depozitele corespunzătoare. Dacă anumite loturi de materiale se transmit în secție, ele se reflectă ca intrate la depozit și transmise în secție. În acest caz, în documentele de primire și de consum ale depozitului și secției se face o mențiune că materialele au fost primite de la furnizori și transmise în secție fără depozitare, adică se află în tranzit. Nomenclatorul materialelor care pot fi achiziționate în tranzit trebuie determinat și aprobat prin ordinul conducătorului entității [19, p. 137].

În literatura de specialitate, intrarea materialelor la entitate se reflectă prin corespondența următoarelor conturi sintetice și înregistrarea formulelor contabile, după cum urmează:

în cazul materialelor achiziționate de entitate, fără TVA, în funcție de sursa de proveniență:

La procurarea materialelor de la furnizori se perfectează factura fiscală, ce poate fi achitată imediat din casierie prin dispoziția de plată sau prin ordin de plată în cazul stingerii datoriei prin virament din cont bancar. Totodată, materialele pot fi procurate de titularul de avans, care poate primi în prealabil avansul prin perfectarea de către contabil a dispoziției de plată, sau din contra fără acordarea anterioară a avansului. În ambele cazuri, titularului de avans i se eliberează delegația care urmează a fi înmânată furnizorului la preluarea bunurilor. Ulterior, titulatul de avans trebuie să prezinte factura fiscală, bon fiscal și decontul de avans, precum și alte documente care ar justifica suma utilizată de acesta. La returnarea avansului neutilizat se perfectează dispoziția de încasare. Dacă materialele au fost primite ca aport la capitalul social de la fondatori, atunci trebuie introduse modificări în Actul de constituire al entității referitor la intrarea stocurilor respective, a cantității și valorii acestora, precum și a numelui fondatorului care a depus cota sa în natură. La achiziționarea stocurilor de materiale, pot apărea anumite cheltuieli aferente serviciilor de transport sau taxelor vamele, a serviciilor de încărcare și descărcare a stocurilor, cheltuieli privind asigurarea încărcăturii pe parcursul transportării, acestea contabilizându-se ca majorarea concomitentă a costului de intrare a bunurilor respective și a datoriilor entității față de persoanele terțe pentru serviciile prestate. Așadar, în continuare sunt enumerate mai multe formule contabile în dependență de tipul cheltuielii suportate de entitate pentru achiziționarea și transportarea materialelor la depozitul entității.

pentru cheltuielile de transport și aprovizionare:

În cazul în care o entitate terță prestează servicii de transport, atunci se va perfecta factură fiscală pentru serviciile respective. De asemenea, serviciile de transport pot fi oferite de activitatea auxiliară a entității, în acest caz se va întocmi foaia de parcurs, care va conține date despre mașina cu care au fost aduse la destinație stocurile de materiale, precum și despre persoana responsabilă.

în cazul materialelor fabricate de entitate:

În cazul în care stocurile de materiale sunt fabricate de entitate, atunci pe parcursul perioadei de gestiune costurile directe materiale, costurile directe salariale, precum și costurile indirecte de producție se acumulează pe debitul contului 811 „Activități de bază” sau 812 „Activități auxiliare”, în funcție de secția de producere. La sfârșitul perioadei de gestiune, conturile respective se creditează la suma totală acumulată, iar contul 211 „Materiale” se debitează cu aceeași sumă – costul efectiv al materialelor produse, întocmindu-se fișe de calculații care confirmă costurile suportate, și bonuri de intrări ale materialelor fabricate la depozitul entității.

în cazul materialelor achiziționate prin schimb contra altor active:

Uneori, entitatea poate achiziționa stocuri de materiale prin schimbul cu alte active. În contabilitate această tranzacție se înregistrează prin intermediul contului 221 „Creanțe comerciale”. Inițial, contul respectiv se debitează, în timp ce contul activului ce iese de la entitate se creditează. Ulterior, contul 221 „Creanțe comerciale” se creditează concomitent cu debitarea contului 211 „Materiale”, ca urmare a intrării materialelor și stingerii creanței comerciale, perfectându-se bon de intrare a stocurilor de materii prime și materiale.

în cazul plusurilor de materiale stabilite cu ocazia inventarierii:

În cazul desfășurării inventarierii stocurilor de materii prime și materiale, conform art. 23, capitolul IV din Regulamentul privind inventarierea din 29.05.2012, se vor înscrie toate elementele de stoc în documentul numit INV-2 „Lista de invetariere a stocurilor”. În cazul în care în urma inventarierii au fost descoperite plusuri de materiale, adică în cazul în care la depozit au fost descoperite stocuri de materii prime și materiale de bază cu o valoare sau într-o cantitate mai mare decât cea scriptică, atunci aceste constatări se înscriu în lista de inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor inventarierii”, contabilizându-se ca majorare concomitentă a materialelor și a altor venituri din activitatea operațională.

în cazul casării OMVSD:

în cazul lichidării mijloacelor fixe:

ca activitatea principală producerea gazelor industriale, entitatea respectivă achiziționează lunar materie primă și materiale de bază, pentru a nu crea stopări în procesul de producție.

La data de 7 decembrie 2018, în baza facturii fiscale AAF1150762 (anexa 1), s-a procurat 1,4 tone de azot lichid de la „TEHGAZ GRUP” SRL, în valoarea totală de 11 900 lei, inclusiv TVA 20%, perfectându-se următoarea formula contabilă: La data de 10 decembrie 2018, conform facturii fiscale AAF1150788 (anexa 2), au fost achiziționate 3 tone de oxigen lichid de la „TEHGAZ” SRL, în valoare totală de 25 800 lei, inclusiv TVA 20%, întocmindu-se formula contabilă:

Conform facturii fiscale IM0872655 din 14 decembrie 2018 (anexa 3) , entitatea „ELECTROD-COM” SRL a procurat de la „BIOTEH-GAZ” SRL 270 kg de bioxid de carbon la valoarea totală de 1620 lei, inclusiv TVA 20%, înregistrându-se formula contabilă:

De la furnizorul „MEDTEH GAZ” SRL, conform facturii fiscale IM1103042 din 19.12.2018 (anexa 4), au fost achiziționate 3 750 kg de argon lichid la valoarea totală de 69 390 lei, inclusiv TVA 20%, întocmindu-se formula contabilă:

Stocurile de materii prime și materiale de bază sunt transportate de către entitatea „ELECTROD-COM” SRL. Totodată, aceasta livrează producția finită către client cu transportul propriu. De aceea entitatea respectivă procură combustibil, iar ulterior repartizează valoarea totală a acestuia în costul de intrare a materiilor prime și materialelor achiziționate, și în calitate de cheltuieli de distribuire. Așadar, la data de 31 decembrie 2018, în baza facturii fiscale AAF6659025 (anexa 5), au fost procurate de la „Petrom Moldova” SRL 96,94 litri de motorină extra și 188,36 litri motorină standard, la valoarea totală de 4 687,24 lei. Aferent acestei operațiuni a fost întocmită următoarea formula contabilă:

Ulterior, valoarea motorinei standard este repartizată în costul de intrare a materiilor prime și a materialelor de bază care au fost transportate la depozit cu mașina proprie, exempificând această operațiune prin intermediul costului de intrare a azotului licihid, deoarece la celelalte materiale se întocmește aceeași formula contabilă, diferențiindu-se doar suma și subcontul analitic contului 211.1 „Materii prime și materiale de bază”. La entitatea analizată, consumul de combustil se reflectă prin perfectarea actului de trece la pierderi. Așadar, la data de 31 decembrie 2018, în baza actului de trecere la pierderi nr. 173 (anexa 6), s-a repartizat în costul de intrare a azotului lichid 35,36 lei din valoarea totală a motorinei standard, întocmindu-se formula:

Pe lângă stocurile de materiale achiziționate în scopul utilizării acestora în procesul de producție, entitatea „ELECTROD-COM” SRL achiziționează și alte materiale ce au destinație administrativă. În acest sens, menționăm că în luna decembrie, prin factura fiscală AAE3111317 din 19 decembrie 2018 (anexa 7), s-a procurat de la CC „AquaTrade” SRL apă potabilă OM la valoarea totală de 120 lei, inclusiv TVA 20%, perfectându-se formula contabilă:

Modalitățile de ieșire sau de diminuare a valorii materiale din depozitele entității sunt variate, ele fiind determinate de necesitățile procesului de producție și de desfacere. Din depozit materialele se eliberează în secții pentru producerea bunurilor și pentru alte necesități gospodărești, de asemenea pentru vânzarea și prelucrarea surplusurilor. Eliberarea materialelor din depozite se efectuează pe baza documentelor primare, cum ar fi bonul de consum sau fișa limită de consum, acestea fiind completate în prealabil cu necesarul de materiale de eliberat, determinat pe baza normelor de consum. Ambele tipuri de documente se întocmesc în două exemplare, unul rămâne la depozit, iar al doilea se predă secției consumatoare. Diferența dintre cele două documente constă în faptul că bonul de consum se utilizează pentru acele materiale care se eliberează la intervale mari de timp, iar fișele limită de consum simplifică prelucrarea documentelor în vederea înregistrării în contabilitate, prin aceea că înlătură întocmirea unui număr mare de bonuri de consum. Consumul efectiv de materiale se reflectă în creditul contului 211 „Materiale”, în corespondență cu conturile de evidență a activelor, costurilor și cheltuielilor. Astfel, la consumul materialelor de la entitate se întocmesc următoarele formule contabile:

Ieșirea materialelor de la entitate poate fi determinată și de alte cauze, cum ar fi vânzarea către alte entități și persoane, transmiterea în capitalul social al unei entități, transmiterea cu titlu gratuit, transferarea în componența mărfurilor sau casarea lor în urma expirării termenului de valabilitate, a constatării lipsurilor, inclusiv din cauza accidentelor, incendiilor, calamităților naturale. Eliberarea materialelor către alte entități și persoane se efectuează în baza contractelor, comenzilor și a altor documente corespunzătoare, cu permisiunea în scris a conducătorului entității sau a altor persoane împuternicite, prin întocmirea facturilor fiscale. În cazul altor ieșiri de materiale cu excepția consumului acestora, se întocmesc următoarele formule contabile:

Lipsurile constatate în urma inventarierii sunt înregistrate în lista de inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor inventarierii”, acestea urmând a fi recuperate de persoanele responsabile, cum ar fi magazionerul, pornind de la prețurile de piață la data depistării lipsurilor. Prejudiciul material poate fi întors în numerar sau reținut din salariul angajatului. La entitatea analizată, conform politicii contabile, documentul care confirmă mișcarea internă a stocurilor de materiale este actul de trecere la pierderi. În luna decembrie, în contabilitatea entității „ELECTROD-COM” SRL ieșirea stocurilor de materiale a fost ocazionată de consumul acestora în activitatea de bază, în activitatea de comercializare a produselor finite și trecerea materialelor la cheltuieli curente ale perioadei de gestiune. Așadar, în baza actului de trecere la pierderi 174 din 31 decembrie 2018 (anexa 8), s-a eliberat în activitatea de bază 1 214 kg de azot lichid la valoarea totală de 8 630,07 lei, înregistrându-se formula contabilă:

În cadrul procesului de producție au loc pierderi de materiale în limita normei de perisabilitate. Prin urmare, acestea sunt trecute la alte cheltuieli din activitatea operațională. În luna decembrie, prin actul de trecere la pierderi nr. 175 din 31 decembrie 2018 (anexa 9) au fost casate 186 kg de azot lichid la valoarea totală de 1 322,23 lei ca pierderi în limita normei de perisabilitate naturală, întocmindu-se formula contabilă:

Anterior a fost menționat că o parte din motorina procurată de entitatea „ELECTROD-COM” SRL este consumată pentru transportarea de la furnizor la depozit a materiilor prime și materialelor de bază, iar cealaltă cantitate este utilizată pentru transportarea către clienți a producției finite. Conform actului de trecere la pierderi nr. 170 din 31 decembrie 2018 (anexa 10) pentru necesitățile de distribuire a fost consumată motorină standard la valoarea totală de 2 360,78 lei, întocmindu-se formula contabilă:

Operațiile de intrare și ieșire a materialelor se reflectă în fiecare lună în registrul deschis la contul 211 „Materiale”. Forma și structura acestuia se stabilește de fiecare entitate de sine stătător. Astfel, la finele perioadei de gestiune, după întocmirea Cărții mari, datele din acest registru se regăsesc în Bilanțul entității pe rândul 140 „Materiale”.

Pefectarea documentară și contabilitatea obiectelor de mică valoare și scurtă durată

În activitatea economică și administrativă a entităților se folosesc diferite mijloace care prin specificul utilității și circulației valorii lor nu întrunesc cele două condiții ce caracterizează mijloacele fixe, fiind mijloace cu o valoare unitară mai mică decât limita stabilită pentru mijloacele fixe sau cu o durată de funcționare utilă mai mică de un an. Aceste obiecte, de regulă, nu se consumă într-un singur ciclu de exploatare, ci își transferă valoarea în mai multe cicluri, pe măsura întrebuințării lor. Evidența operațiilor cu OMVSD la entitate se perfectează în baza documentelor primare, care sunt similare și pentru celelalte stocuri. Evidența analitică a OMVSD se ține pe tipuri de obiecte, locuri de păstrare și direcții de utilizare. Pentru evidența sintetică a obiectelor de mica valoare și scurtă durată este destinat contul de activ 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”. În debitul acestui cont se reflectă:

costul de intrare al OMVSD procurate;

costul efectiv al OMVSD fabricate la entitate;

valoarea OMVSD aflate în exploatare, valoarea unitară a cărora nu depășește din limita stabilită de legislație;

suma majorării valorii OMVSD intrate în anii precedenți.

În creditul contului 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” se reflectă:

valoarea contabilă a OMVSD ieșite din patrimoniul entității cu ocazia eliberării în exploatare, casate, vândute, transmise cu titlu gratuit;

uzura decontată aferentă OMVSD ieșite;

suma micșorării valorii OMVSD intrate în anii precedenți.

Soldul contului 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” este debitor și reprezintă valoarea OMVSD existente la sfârșitul perioadei de gestiune, regăsindu-se în capitolul II „Active circulante” din bilanțul contabil [21, p. 421]. În Planul de conturi pentru contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” sunt prevăzute următoarele subconturi:

2131 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată în stoc”; 2132 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată în exploatare”; 2133 „Construcții și dispozitive provizorii”; 2134 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată transmise temporar terților”.

În cursul perioadei de gestiune, obiectele de mică valoare și scurtă durată se înregistrează în contabilitate în baza facturilor fiscale, a actelor de achiziție, a bonurilor de intrare. La achiziționarea OMVSD de la furnizori se vor perfecta următoarele formule contabile:

În cazul efectuării cheltuielilor suplimentare legate de procurarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată se întocmesc următoarele formule contabile:

Dacă în urma desfășurării inventarierii obiectelor de mică valoare și scurtă durată se constată plusuri de OMVSD, acestea se înregistrează în felul următor:

La entitatea analizată, în luna decembrie a anului 2018, în contabilitatea acesteia nu au fost înregistrate intrări de OMVSD. De aceea, considerăm rezonabil să prezentăm datele aferente contabilității OMVSD a entității „ELECTROD-COM” SRL din luna noiembrie 2018. Așadar, la data de 6 noiembrie 2018, în baza facturii fiscale AAF2532537 (anexa 11), de la „AGROPIESE TGR GRUP” SRL s-au procurat:

– 1 polizor unghiular la preț de 520,80 lei;

1 burghiu marca Proton la preț de 412,50 lei;

1 burghiu de 9 mm la preț de 22,90 lei;

1 burghiu de 8 mm la preț de 20,80 lei;

pentru toate obiectele achiziționate, cota TVA constituie 20%. Menționăm că din cele procurate doar polizorul unghiular și burghiul marca Proton fac parte din OMVSD, iar celelalte sunt de natura materialelor. Aferent acestei procurări s-a întocmit următoarea formulă contabilă compusă:

La data de 16 noiembrie 2018, în baza facturii fiscale IV0243598 (anexa 12) s-a procurat de la „Aircomfort” SRL un uscător de aer, la valoarea totală de 5 500,00 lei, inclusiv TVA 20%, perfectându-se formula contabilă:

Conform facturii fiscale JJ3216891 din 20 noiembrie 2018 (anexa 13), de la entitatea SRL „Dalena” s-au achiziționat:

3 perechi de cizme pentru bărbați la preț unitar de 491,67 lei;

1 pereche de cizme „Storm” la preț de 491,67 lei;

1 priză fixă la preț de 82,50 lei;

2 fișe mobile la preț de 82,50 lei;

1 prelungitor la preț de 157,50 lei;

pentru toate obiectele și materialele achiziționate cota TVA constituie 20%. Menționăm că cizmele sunt de natura OMVSD, iar celelalte sunt materiale. Aferent acestei operațiuni, s-a întocmit următoarea formula contabilă compusă:

Menționăm că valoarea obiectului de mică valoare și scurtă durată este o particularitate care determină cum vor fi transmise acestea în exploatare. Așadar, în cazul OMVSD, valoarea unitară a cărora nu depășește din plafonul stabilit de legislație, adică valoarea cărora este mai mică de 1 000 de lei se transmit în exploatare prin întocmirea următoarelor formule contabile:

În cazul în care valoarea unitară a OMVSD depășește valoarea de 1 000 lei, atunci acestea se transmit în exploatare prin reflectarea următoarei formule contabile:

Consumul de OMVSD este justificat prin perfectarea proceselor-verbale de casare a OMVSD, a borderourilor de evidență a OMVSD, a Registrului de evidență la contul 213. Pe lângă transmiterea în exploatare, pot fi și alte cauze ale ieșirii OMVSD din patrimoniul entității, perfectându-se formulele contabile:

Pe lângă urmărirea existenței și mișcării obiectelor de inventar, de la intrarea în patrimoniu și până la scoaterea lor din folosință, contabilitatea OMVSD presupune și soluționarea altei probleme importante, și anume: calculul și înregistrarea uzurii OMVSD. Aferent acestui compartiment, SNC „Stocuri” prin punctele 51 și 52 prevede că transmiterea în exploatare a OMVSD, valoarea unitară a cărora nu depășește din plafonul stabilit de legislație se contabilizează ca majorare a costurilor sau cheltuielilor curente, a activelor imobilizate și diminuarea stocurilor. OMVSD, a căror valoare unitară depășește din plafonul stabilit de legislație se decontează la costuri, cheltuieli curente sau active imobilizate prin calcularea uzurii. Transmiterea acestor obiecte în exploatare se reflectă ca corespondență internă între subconturile deschise la contul de evidență a obiectelor de mică valoare și scurtă durată. În conformitate cu punctul 53 al aceluiași standard, uzura OMVSD se calculează în mărime de 50% din valoarea obiectelor diminuată cu valoarea reziduală probabilă – la transmiterea acestora în exploatare și 50% – la ieșirea acestora din exploatare. Pentru evidența sintetică a uzurii OMVSD se utilizează contul de pasiv 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”. În creditul acestui cont se reflectă calcularea uzurii OMVSD și a construcțiilor și dispozitivelor provizorii, iar în debitul acestuia – decontarea uzurii calculate aferente OMVSD și construcțiilor și dispozitivelor provizorii ieșite din patrimoniul entității. Soldul contului 214 „Uzura obiectelor de mica valoare și scurtă durată” este creditor și reprezintă suma uzurii OMVSD la finele perioadei de gestiune și se va deduce la determinarea valorii OMVSD.

Astfel, la calcularea uzurii OMVSD, valoarea unitară a cărora depășește din limita stabilită de legislație, se vor întocmi următoarele formule contabile:

La casarea OMVSD este necesar să fie reflectată și valoarea reziduală a acestor obiecte. Mărimea valorii reziduale a OMVSD se stabilește de fiecare entitate de sine stătător, întocmindu-se una din următoarele formule contabile:

în limita valorii, probabil rămase, a OMVSD:

peste limita valorii, probabil rămase, a OMVSD sau în lipsa acesteia:

în cazul în care valoarea reziduală a OMVSD este mai mare decât valoarea materialelor sau deșeurilor obținute la scoaterea din folosință a obiectelor, diferența respectivă înregistrându-se prin formula:

Punctul 54 din SNC „Stocuri” prevede că pentru construcțiile speciale provizorii neprevăzute în lista de titluri, dispozitivele și instalațiile speciale, uzura se calculează pe toată durata de funcționare utilă, iar dacă această durată depășește termenul de construcție a obiectului de bază, atunci pornind de la durata construcției acestuia. În conformitate cu politicele contabile, contoarele de evidență, precum și alte dispositive similare se supun uzurii pe toată durata de funcționare utilă, contabilizându-se ca majorare concomitentă a costurilor și cheltuielilor curente și a uzurii obiectelor de mică valoare și scurtă durată. La entitatea „ELECTROD-COM” SRL, conform politicii contabile, toate obiectele de mică valoare și scurtă durată se transmit în exploatare prin intermediul contului 213.2 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată în exploatare”, indiferent dacă valoarea unitară a acestora depășește a șasea parte din plafonul stabilit de legislație. Valoarea OMVSD joacă un rol important la calculul uzurii, astfel încât la entitate se calculează uzura în mărime de 100% din valoarea obiectelor, odată cu transmiterea acestora în exploatare a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, valoarea cărora nu depășește 1 000 lei. Uzura OMVSD cu valoarea de peste 1 000 lei se calculează conform prevederilor SNC „Stocuri”, menționate anterior. Conform notei contabile a contului 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” (anexa 14), în luna noiembrie s-au transmis în exploatare cizme „Storm”, cizme pentru bărbați, uscătorul de aer, burgiul Proton, polizor unghiular. Pentru exemplificare, vom prezenta transmiterea în exploatare și calculul uzurii a unui OMVSD, valoarea cărora nu depășește 1 000 lei. a. La transmiterea în exploatare a cizmelor „Storm”, valoarea unitară a cărora este de 491,67 lei, se întocmește formula contabilă:

Concomitent se va calcula uzura în mărime de 100%, înregistrându-se formula contabilă:

b. La transmiterea în exploatare a uscătorului de aer, valoarea unitară a căruia este de 4 583,33 lei, se întocmește formula contabilă:

Concomitent se va calcula uzura în mărime de 50%, înregistrându-se formula contabilă:

În urma celor expuse anterior, menționăm că modul de contabilizare a OMVSD are tangențe commune cu materialele în ceea ce privește intrarea lor. Totodată, OMVSD se deosebesc prin faptul că nu se consumă complet în momentul folosirii lor, ci într-un timp mai îndelungat. În Bilanțul contabil, valoarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată, diminuată cu suma uzurii calculate, se regăsește pe rândul 160 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”.

Evidența materialelor și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată la depozit și în contabilitate: legătura reciprocă dintre datele acestora

Materialele necesare desfășurării activității unei entități de producție se stabilesc în expresie naturală și valorică, în baza programului de aprovizionare. Pentru a îndeplini obiectivele prevăzute în acest program, entitățile emit comenzi către furnizori, pe baza cărora încheie contracte economice, în care se prevăd cantitățile de materiale ce urmează a fi aprovizionate, termenele de primire ale lor, condițiile de ambalare și transport, precum și modul de decontare a valorii materialelor primite și alte clauze. Pentru cantități mai mici de materiale și aprovizionări neprevăzute se întocmește doar comanda, care se transmite furnizorului spre confirmare, iar acesta își exprimă acordul prin trimiterea unei confirmări de comandă. La data prevăzută în contract furnizorul expediază materialele către enitate, întocmind factura fiscală sau factura. Îndată ce au ajuns la destinație, materialele se predau la depozit. Operația de luare în primire a valorii materialelor aprovizionate se numește recepție. La sosirea materialelor de la furnizor au loc mai multe activități, numite operațiuni de recepționare, și anume:

recepția transportului se efectuează de către delegatul serviciului de aprovizionări al entității cumpărătoare. Aceasta se execută în momentul preluării transportului de la organizația de transport, numită cărăuș, și constă în verificarea stării ambalajelor. În cazul în care se constată violări ale ambalajului, se execută îndată desfacerea coletului și se inventariază conținutul. Pentru lipsurile depistate se întocmește un proces-verbal privind abaterile constatate la recepție, care este semnat de către delegatul oranizației de transport și de cei ai entității destinatare.

recepția cantitativă se efectuează de către magazinierul care preia în gestiune materialele intrate, întocmind bonul de intrare a materialelor.

recepția calitativă se efectuează de către tehnologul sau merceologul entității și se reflectă într-un certificat de calitate. Prin acest document se urmărește corespunderea materialelor caracteristicilor organoleptice, microbiologice și fizico-chimice [14, p. 197].

Organizarea evidenței operațiunilor de aprovizionare depinde de un șir de factori, și anume de metoda de evaluare aleasă, de condițiile și formele de achitare cu furnizorii. După finalizarea tuturor operațiunilor documentele justificative se predau biroului contabilității materialelor, pentru înregistrarea în evidență. Evidența analitică a materialelor asigură exactitatea datelor privind intrările și ieșirile pe fiecare fel de material și pe gestiuni oferind posibilitatea exercitării unui control operativ asupra existenței și mișcării materialelor. Pentru organizarea evidenței analitice, materialele sunt grupate în clase, grupe, subgrupe, sortimente. În acest scop se întocmește o listă a tuturor materialelor utilizate de entitate, cunoscută sub numele de nomenclator de materiale. În acest document materialele sunt clasificate pe categorii de materiale, grupe, subgrupe și clase, astfel încât în interiorul unei grupe să figureze materiale cu însușiri comune. Fiecărui tip de material i se atribuie un cod cifric, denumit codul nomenclatorului. La codificarea acestor elemente trebuie să se țină cont de toate elementele necesare pentru o informare completă, precum și de cerințele impuse de prelucrarea automată a datelor, referitoare la gestiunea materialelor. În același timp, codul stabilit trebuie să respecte treptele de simbolizare stabilite în cadrul general al codificării mijloacelor economice pe ramuri și pe ansamblul economiei naționale. Nomenclatorul trebuie să exprime locul de depozitare, codul sintetic unde se încadrează activul dat, grupa și subgrupa corespunzătoare acestuia. Numărul de semne în cod trebuie să fie minim, dar suficient pentru a cuprinde principalele particularități ale întregii liste a materialelor existente la entitate. Evidența operativă a materialelor la depozite se realizează prin intermediul fișelor de magazie. Aceste fișe se deschid și se completează, în prealabil, cu datele necesare pentru fiecare fel de material de către biroul contabilității materialelor. După aceasta, fișele se predau gestionarului care înregistrează în ele zilnic toate intrările și ieșirile de materiale, stabilind după fiecare operație stocul nou. Prin sistemul înregistrărilor în fișele de magazie, se realizează un control permanent asupra stocurilor, care se urmăresc în mod special de către contabilitate în vederea respectării limitelor minime și maxime, stabilite în corelație cu necesitățile producției. Mișcarea internă a materialelor presupune transmiterea acestora atât de la depozit la depozit, cât și între subdiviziunile interne ale entității. Contabilitatea analitică a stocurilor trebuie organizată astfel încât să permită cunoașterea acestora cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare în parte, și pe feluri de materiale, produse, mărfuri. Așadar, contabilitatea analitică se poate ține în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale întreprinderii, după una din următoarele metode:

cantitativ-valorică, care presupune înregistrarea în fișe de conturi analitice;

operativ-contabilă, care prevede ținerea contabilității analitice pe solduri;

global-valorică.

Una dintre cele mai populare metode la care recurg entitățile autohtone pentru evidența și controlul operativ al materialelor este metoda cantitativ-valorică. Această metodă are la bază evidența cantitativă pe feluri de bunuri la locurile de depozitare, cu ajutorul fișelor de magazie, iar în contabilitate – evidența cantitativ-valorică, pe fișe analitice pentru materiale, pe tipuri de materiale. În cazul acestei metode, contabilitatea stocurilor se ține pe subdiviziuni, iar în cadrul acestora – pe tipuri de bunuri. Metoda respectivă într-un mod mai detaliat presupune următoarele etape:

cantitățile de materiale intrate și ieșite de la depozit se înregistrează pe baza documentelor respective în fișele de magazie, ce se țin la locurile de depozitare;

formularele care au stat la baza acestor înregistrări se înscriu în borderoul de predare a documentelor și, împreună cu acestea, se predau la biroul de contabilitate a materialelor;

la acest birou documentele sunt prelucrate corespunzător cerințelor contabilității, și anume: se grupează pe intrări și ieșiri, pe grupe sau subgrupe de materiale și pe locuri de consum, se evaluează cantitățile și se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operațiile respective;

după prelucrarea datelor din aceste documente, materialele se înregistrează cantitativ și valoric în fișele conturilor analitice, deschise pe feluri de materiale și pe locuri de depozitare în registrul la contul 211 „Materiale”;

odată cu consemnarea în fișele contabile a intrărilor și ieșirilor se obține și centralizatorul de materiale, zilnic pentru intrări și lunar pentru ieșiri [22, p. 270].

Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența organizată la locurile de depozitare și contabilitate se asigură periodic prin compararea cantităților înregistrate în fișele de magazie și a celor din fișele de cont analitic, înregistrate în contabilitate. Metoda operativ-contabilă constă în organizarea la locul de depozitare a evidenței cantitative a bunurilor materiale pe feluri și la contabilitate a evidenței valorice desfășurată pe gestionari, iar în cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe. Conform acesteia nu se mai deschid fișe analitice de valori materiale în cadrul contabilității. Lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor se efectuează controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitate. Metoda global-valorică presupune ținerea evidenței stocurilor numai valoric, atât la nivelul gestiunii operative, cât și în contabilitate. Această metodă presupune înlocuirea fișelor de magazie cu raportul de gestiune în care se înregistrează zilnic intrările și ieșirile pe baza documentelor justificative și se stabilește soldul la sfârșitul zilei. După determinarea stocurilor materiale deținute de entitate, important este de a elabora mecanisme eficiente de control asupra acestora. Astfel de mecanisme se elaborează sub aspectul a două activități: achiziționarea și păstrarea stocurilor materiale. În cazul achiziționării, după cum am menționat anterior, conducerea entității urmărește frecvența și mărimea comenzilor. În cazul păstrării obiectivul de control pentru manageri trebuie să servească nivelul minim al stocurilor. Metoda cantitativ-valorică și celelate metode tradiționale de evidență și control al resurselor materiale, utilizate de entitățile autohtone, cu regret, nu produc efectul dorit, deoarece „scopul controlului asupra stocurilor de materiale constă în menținerea și optimizarea unui astfel de nivel de stocuri în care cheltuielile aferente întreținerii acestora să fie reduse la minimum” [16, p. 390]. În acest sens, menționăm că entitățile din străinătate au soluționat problema dată prin intermediul unor metode moderne de control asupra resurselor materiale, și anume:

prin sistemul de optimizare selectivă, metodă numită ABC;

prin mărimea optimă a comenzii, metodă numită în engleză Economic Order Quantity;

prin timpii juști, metodă numită Timpii Juști.

Metoda ABC este utilizată eficient la entitățile ce dispun de o cantitate mare de diverse tipuri de stocuri materiale și constă în faptul că stocurile de materiale sunt împărțite în 3 grupe: A, B, C. Criteriul de grupare este ponderea numerică și valorică a stocurilor din unitatea economică care furnizează conducerii entității informația asupra căror articole din stoc trebuie să se efectueze un control riguros în vedere a unei gestionări eficiente. Sistemul dat ar putea prezenta un interes deosebit și pentru entitățile de producție autohtone, în special cu o cotă semnificativă a stocurilor în patrimoniul lor. Un alt sistem modern de control asupra stocurilor, utilizat în practica internațională, este mărimea optimă a comenzii. Esența acestui sistem de control pornește de la întrebarea: de ce cantitate are nevoie entitatea la etapa de aprovizionare? Mărimea optimă a comenzii presupune că principalele cheltuieli aferente stocurilor pot fi substanțiale, astfel încât conducerea entității va tinde să minimizeze stocurile. Totodată, reducerea stocurilor și, prin urmare, a cheltuielilor aferente păstrării acestora, atrage după sine necesitatea unor comenzi repetate, care vor genera cheltuieli suplimentare. Metoda tinde să găsească acea situație optimă în care cheltuielile totale vor atinge cel mai jos nivel. Metoda Timpii Juști reprezintă o metodă economică de organizare a aprovizionării cu resurse materiale, ce are la bază principiul conform căruia un sistem avansat de producție trebuie să funcționeze cât mai aproape de situația ideală, adică cu stocuri la nivel zero și doar întâmplător să se constituie stocuri cu durata mai mare de o zi [ibidem, 391]. La entitatea analizată, evidența stocurilor de materiale se ține conform metodei global- valorice, preferând înregistrarea mișcării materialelor doar valoric, în programa contabilă 1C, dar nu și în fișele de magazie. Pentru justificarea intrărilor de materiale, enitatea „Electrod” SRL utilizează facturile fiscale, iar pentru justificarea ieșirilor stocurilor de materiale – actele de trecere la pierderi a materialului respectiv, la sfârșitul fiecărei zile stabilindu-se soldul pe fiecare cont analitic de materiale și OMVSD.

Capitolul III. ANALIZA EFICIENȚEI UTILIZĂRII STOCURILOR DE MATERIALE ȘI A OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE ȘI SCURTĂ DURATĂ

3.1. Analiza evoluției și structurii stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată

Stocurile reprezintă partea din activele circulante cu rol determinant, atât pentru sfera comerțului, cât și pentru cea de producție. Acestea reprezintă valori disponibile realizabile în termen scurt, caracterizându-se prin durată mică și pondere foarte mare în totalul activelor circulante. Menționăm că mărimea stocurilor trebuie să fie optimă, deoarece stocurile prea mare presupun imobilizări de capital, iar stocuri prea mici determină rupture în activitate. Stocurile trebuie să fie continue, susținut de faptul că atât fluxul intrărilor, cât și fluxul ieșirilor pot prezenta discontinuități în procesul de producție [18, p.75]. De aceea, fiecare unitate economică trebuie să elaboreze de sine stătător un program bine chibzuit de aprovizionare și asigurare cu resurse materiale. Întocmirea unui plan aferent situației stocurilor de materiale este necesar pentru evitarea „rupturilor” și a „suprastocajelor”, astfel creându-se condiții favorabile pentru garantarea unei activități de durată [24, p.156]. Totodată, desfășurarea activității economice în condiții de performanță, fără întreruperi cauzate de epuizarea resurselor materiale, presupune existența unei bune gestionări a tuturor stocurilor materiale de care dispune entitatea la un moment dat, ca principala componentă a activelor circulante. Acest lucru poate fi efectuat în baza normării justificate a stocurilor de materii prime și materiale la depozitele entității, precum și a elaborării unor norme rezonabile de consum pe unitate de produse. În acest sens, un rol deosebit revine analizei și controlului permanent al normelor elaborate și utilizate de subdiviziunile entității pe parcursul perioadei de gestiune [25, p.68]. Analiza stocurilor de materiale și OMVSD vizează mai multe aspecte, unul fiind aprecierea evoluției și structurii stocurilor finale. În acest scop, relația de calcul a stocurilor finale este următoarea:

(3.1)

în care:

stoc final, lei; stoc inițial, lei; intrări, lei; ieșiri, lei.

De regulă, orice entitate își asigură o planificare a stocurilor finale pe sortimente și dimensiuni, astfel încât procesul de producere să nu prezinte staționări, iar cheltuielile aferente depozitării să fie minime. Dacă activitatea entității se desfășoară fără abateri majore de la previziunile realizate pentru perioada în curs, atunci la sfârșitul perioadei, stocul final va fi egal cu cel planificat. În practică însă, conjunctura pieței suferă modificări, astfel încât stocurile finale se situează uneori peste nivelul previzionat, iar alteori sunt sub valoarea programată. În ambele cazuri, stocul inițial, constituit pe baza celui final, se va modifica [26, p.165]. Pentru a calcula modificarea stocurilor finale fie față de nivelul planificat, fie în dinamică se utilizează formula:

(3.2)

în care: abaterea stocurilor finale, lei; valoarea stocului la sfârșitul perioadei de gestiune curentă, lei; valoarea stocului final al bazei de comparație (perioada de gestiune precedentă, program), lei.

De asemenea, odată cu analiza evoluției resurselor materiale la sfârșitul perioadei de gestiune, se apreciază și modificarea ponderii fiecărui tip de material în totalul stocurilor, calculată după relația:

(3.3)

în care: ponderea tipului de stoc final în totalul stocurilor, %; valoarea tipului de stoc final, lei; valoarea totală a stocurilor, lei; tipuri de materiale.

Un alt indicator, care se determină în procesul de analiză a resurselor materiale este ritmul creșterii, care evidențiază cu câte procente a sporit valoarea stocului final al materialelor în perioada curentă față de baza de comparație. Ritmul creșterii stocurilor mai este numit și indicele de creștere a stocurilor și se calculează după relația: (3.4)

în care: ritmul creșterii stocurilor finale, %; valoarea stocului la sfârșitul perioadei de gestiune curentă, lei; valoarea stocului final al bazei de comparație (perioada de gestiune precedentă, program), lei.

Se știe că analiza poate fi efectuată atât în comparație cu un anumit program, cât și în comparație cu datele perioadei precedente de gestiune, adică în dinamică. Pentru analiza stocurilor materiale ale entității „ELECTROD-COM” SRL, se consideră rezonabil compararea datelor aferente resurselor materiale pentru perioada de gestiune 2018 ca perioada curentă și respectiv perioada anului 2017 în calitate de bază de comparație. Modificarea valorii, a ponderii și ritmul creșterii fiecărui tip de material și OMVSD de care a dispus enitatea „ELECTROD-COM” SRL în perioada anilor 2017 și 2018 sunt prezentate în anexele 20 și 25. În figura 3.1 este prezentată structura stocurilor de materiale ale „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017 și 2018.

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din anexa 20 Analiza evoluției și structurii stocurilor de materiale la „ELECTROD-COM” SRL în a. a. 2017, 2018

Figura 3.1. Structura stocurilor de materiale la „ELECTROD-COM” SRL

în dinamică (%)

În urma analizei datelor aferente structurii stocurilor de materiale ale entității „ELECTROD-COM” SRL reprezentate în anexa 20 și figura 3.1, se denotă o tendință de diminuare a stocurilor de materiale cu 19 996 lei față de anul precedent sau 59,39%. Din totalul stocurilor de materiale, ponderea cea mai mare în ambele perioade o dețin stocurile de materii prime și materiale de bază, fiind urmate de stocurile de combustibil, alte materiale și piesele de schimb. Producția gazelor tehnice ca activitate de bază a entității a determinat ca 55,40% din totalul stocurilor să aparțină stocurilor de materii prime și materiale de bază în anul 2017. Deși valoarea totală a materiilor prime și a materialelor de bază a scăzut în 2018 cu 5 334,90 lei sau 38,60%, ponderea acestora s-a majorat cu 42%, din cauza diminuării semnificative a valorii celorlalte tipuri de materiale, înregistrând o cotă de 97,40% din totalul stocurilor de materiale. La rândul său, stocul de materii prime și materiale de bază la sfârșitul celor doi ani supuși analizei este constituit din stocuri de dioxid de carbon și hidrogen, cel din urmă deținând 44,66% din totalul stocurilor finale de materiale aflate la dispoziția entității în 2017 și 87,27% în 2018, cu o creștere de 42,61%. Aferent ritmului de creștere a resurselor materiale, se observă că niciun articol de stoc nu a înregistrat o valoare mai mare sau egală cu 100%, ceea ce fortifică încă odată ideea diminuării generale a stocurilor. Totodată, pentru piesele de schimb și stocurile de alte materiale nu a fost posibilă calcularea acestui indicator, astfel încât în 2018 acestea au înregistrat valori egale cu 0. Menționăm că analiza obiectelor de mică valoare și scurtă durată, prezentată în anexa 25 este realizată în baza datelor din Balanța de verificare a contului 213 pentru anul 2017 (anexa 21) și pentru anul 2018 (anexa 22). În același timp, în Bilanțul contabil, pe rândul 160 este indicată valoarea netă a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, adică valoarea OMVSD diminuată cu suma uzurii OMVSD la sfârșitul anului. În tabelul 3.1 prezentăm datele aferente valorii OMVSD, a sumei uzurii OMVSD și valoarea lor netă pentru anii 2017 și 2018.

Tabelul 3.1

Corelația dintre valoarea și uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată a entității „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017-2018

(lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Bilanțul contabil al SRL„ELECTROD-COM” pentru anul 2018 (anexa 16); Balanța de verificare a contului 213 la „ELECTROD-COM” SRL în anul 2017 (anexa 21) și în anul 2018 (anexa 22); Balanța de verificare a contului 214 la „ELECTROD-COM” SRL în anul 2017 (anexa 23) și în anul 2018 (anexa 24)

Prin tabelul 3.1 este prezentată corelația dintre valoarea OMVSD și uzura acestora, fiind evidențiat faptul că uzura OMVSD se acumulează în creditul contului 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”. Ulterior, la întocmirea Bilanțului contabil, uzura OMVSD este dedusă din valoarea OMVSD, astfel încât valoarea netă din tabelul 3.1 corespunde cu valorile de la rândul 160 din anexa 16. Spre deosebire de stocurile de materiale, obiectele de mică valoare și scurtă durată au înregistrat o majorare cu 32 273,87 lei și un ritm al creșterii de 185,45%. În anul 2017, obiectele de mică valoare și scurtă durată în exploatare aveau o valoare totală de 24 678,33 lei, ceea ce reprezenta 65,34% din totalul OMVSD. În 2018, valoarea acestora s-a majorat cu 19 025,83 lei, stocul final fiind de 43 704,16 lei. Deși cota obiectelor de mică valoare și scurtă durată aflate în exploatare a scăzut în dinamică cu 2,94%, ponderea acestora de 62,40% a rămas a fi cea mai mare în totalul de OMVSD, fiind urmate de obiectele de mică valoare și scurtă durată în stoc cu 37,60%. Cel mai mare ritm de creștere l-au înregistrat obiectele de mică valoare și scurtă durată în stoc egal cu 201,21%, iar baloanele de oxigen aflate în componența acestora au prezentat un ritm al creșterii de 529,70% și o majorare de 20 186,69 lei în dinamică, ponderea în totalul OMVSD sporind cu 23,09%.

3.2. Analiza eficienței utilizării resurselor materiale

Sensul general al conceptului de eficiență, care se poate referi la o activitate, persoană sau obiect este acela de a produce efectul util scontat. Totodată, trebuie menționat că raționalitatea oricărei acțiuni umane presupune ca efectul să devanseze efortul, în cazul dat consumul de resurse materiale. Așadar, noțiunea de eficiență reprezintă raportul dintre rezultatele obținute în activitatea economică și eforturile depuse. În substanța sa, eficiența economică vizează minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util. În cadrul analizei eficienței utilizării stocurilor de materiale, la prima etapă se calculează ritmul de creștere a consumului de resurse materiale utilizate după relația:

(3.5)

în care: ritmul creșterii consumului de materiale, %; consum de materiale în perioada de gestiune curentă, lei; consum de materiale în perioada de gestiune precedentă, lei.

Ulterior, se apreciază evoluția acestuia față de ritmul producției fabricate sau indicele de creștere a venitului din vânzări. În acest context ritmul de majorare a indicatorilor de volum, adică a volumului producției fabricate sau a venitului din vânzări trebuie să depășească ritmul de majorare a consumului respectiv. Așadar, cerința de bază este ca dinamica stocurilor de materiale să se realizeze în condițiile corelației:

sau (3.6)

în care: ritmul creșterii consumului de materiale, %; ritmul creșterii venitului din vânzări, %; ritmul creșterii volumului producției fabricate, lei.

Respectarea corelației respective semnifică o creștere a eficienței utilizării resurselor materiale, concretizată în majorarea volumului producției fabricate sau a celei vândute. Respectarea acestei tendințe dovedește că valoarea stocurilor de materiale la fiecare leu producție fabricate sau venit din vânzări se reduce și, deci, situația dată poate influența pozitiv asupra consumului total de materiale în costul producției fabricate și, respectiv, în costul vânzărilor. Majorarea ritmului de creștere a stocurilor materiale se apreciază negative [17, p.137]. Etapa respectivă de analiză a resurselor materiale este exemplificată pe baza datelor entității „ELECTROD-COM” SRL în tabelul 3.2. În practica analitică, eficiența utilizării resurselor materiale poate fi examinată în baza mai multor indicatori generalizatori sintetici, și anume:

randamentul resurselor materiale consumate, care exprimă gradul și modul de utilizare a materialelor sub raport fizic;

consumul specific de materiale, respectiv cantitatea de material utilizată pentru obținerea unei unități de produs.

Randamentul stocurilor de materiale care se determină ca raportul dintre volumul producției fabricate și consumul total de materiale, arată câtă producție obține entitatea la fiecare leu de materiale consumate. Acesta se calculează prin relația:

(3.7)

în care:

randamentul resurselor materiale, lei; volumul producției fabricate, lei; consumul total de materiale, lei.

Consumul specific de materiale, în cazul în care analistul alege să utilizeze la numitor valoarea producției fabricate, caracterizează necesarul de materiale pentru a produce producție în valoare de un leu. De asemenea, ca numitor în formula de calcul al consumului specific poate fi utilizat venitul din vânzări sau valoarea producției globale. În aceste cazuri, consumul specific va arăta câte resurse materiale trebuie pentru a obține un leu de venituri din vânzări sau respectiv producție globală în valoare de un leu [23, p. 70]. Așadar, consumul specific de materiale se determină ca raportul dintre consumul total de materiale și volumul producției fabricate prin relația:

(3.8)

în care: consum specific de materiale, bani; consum total de materiale, lei; volumul producției fabricate, lei.

Totodată, pornind de la faptul că randamentul este invers proportional consumului specific de materiale, cel din urmă indicator, exprimat în bani, poate fi calculat și cu ajutorul randamentului resurselor materiale, prin relația:

(3.9)

Consumurile specifice sunt elementul principal al costului producției, de aceea fiecare unitate economică este cointeresată în reducerea lui [28, p.82]. Din punct de vedere al conținutului economic, cu cât consumul specific de materiale este mai mic, cu atât eficiența utilizării resurselor materiale este mai mare și viceversa.

Tabelul 3.2

Analiza comparativă a ritmului creșterii consumului de resurse materiale, volumului producției fabricate și a venitului din vânzări la „ELECTROD-COM” SRL

pentru anii 2017-2018

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Nota informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură a SRL „ELECTROD-COM” pentru anul 2018 (anexa 15); Balanța de verificare a subcontului 211.1 la „ELECTROD-COM” SRL în anul 2017 (tabelul A.19.1) și în anul 2018 (tabelul A.19.2); Balanța de verificare a contului 811 la „ELECTROD-COM” SRL în anul 2017 (tabelul A.26.1) și în anul 2018 (tabelul A.26.2)

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din tabelul 3.2 Analiza comparativă a ritmului creșterii consumului de resurse materiale, volumului producției fabricate și a venitului din vânzări la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017-2018

Figura 3.2. Ritmul de creștere a stocurilor de materiale, producției fabricate și venitului din vânzări la „ELECTROD-COM” SRL în dinamică (%)

În urma analizei datelor din tabelul 3.2 și a figurii 3.2, s-a constat că volumul producției fabricate s-a majorat cu 96 844,53 lei, determinând astfel și o creștere a consumului de materii prime și materiale cu 235 553,36 lei, ritmul de creștere al celui din urmă indicator fiind de 119,72%. În același timp, denotă că asemenea volumului producției fabricate, venitul din vânzări a înregistrat un spor cu 360 125 lei, dar niciunul din indicatorii de volum ce caracterizează succesul entității în domeniul producerii și a comercializării producției finite nu au înregistrat un ritm al creșterii mai mare decât indicele consumul de resurse materiale. Așadar, atât ritmul de creștere a volumului producției fabricate este mai mic decât cel al consumului de materii prime și materiale de bază (108,59% < 119,72%), cât și ritmul de creștere al venitului din vânzări (111,92% < 119,72%). Situația respectivă evocă faptul că resursele materiale nu sunt utilizate eficient, că în procesul de producție există anumite deficiențe, ceea ce poate cauza în viitor cheltuieli și consecințe mai grave. În acest sens, se recomandă analiza randamentului și consumului specific de resurse materiale, identificarea cauzelor diminuării eficienței utilizării materialelor, formularea concluziilor și a recomandărilor în scopul înlăturării impedimentelor. Pentru analiza indicatorilor menționați este necesară cunoașterea în detaliu a componenței consumului de materiale, care este prezentată în tabelul 3.3 Consumul de materiale la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017 – 2018.

Tabelul 3.3

Consumul de materiale la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017 – 2018

Sursa: Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Balanța de verificare a contului 211 „Materiale” la „ELECTROD-COM” SRL în anul 2017 (anexa 17) și anul 2018 (anexa 18)

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din tabelul 3.3 Consumul de materiale la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017 – 2018

Figura 3.3. Structura consumului de materiale pe subconturi la „ELECTROD-COM” SRL în dinamică (%)

Atât datele din tabelul 3.3, cât și figura 3.3 denotă că cea mai mare pondere în consumul total de materiale atât pentru anul 2017, cât și pentru anul 2018 o dețin stocurile de materii prime și materialele de bază cu o cotă de 92,26% în anul precedent și 91,89% în anul de gestiune, în scădere cu 0,37%. Acestea sunt urmate de stocurile de combustibil, care în 2017 au fost consumate în valoare totală de 73 541,91 lei, iar în 2018 cu 22 041,47 lei mai mult. În activitatea de bază, pentru obținerea producției finite, din totalul materialelor consumate, entitatea utilizează doar stocurile de materii prime și materiale de bază. De aceea, în continuare pentru analiza eficienței utilizării resurselor materiale, în tabelul 3.4 este prezentat subcontul 211.1 pe tipuri de materiale și consumul acestora pentru perioada de gestiune a anilor 2017 și 2018.

Tabelul 3.4

Consumul materiilor prime și a materialelor de bază la „ELECTROD-COM” SRL

pentru anii 2017 – 2018

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Balanța de verificare a subcontului 211.1 la „ELECTROD-COM” SRL în a.a. 2017, 2018 (anexa 19)

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din tabelul 3.4 Consumul materiilor prime și a materialelor de bază la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017 – 2018

Figura 3.4. Consumul de materiale la „ELECTROD-COM” SRL în dinamică (lei)

Analizând datele din tabelul 3.4 și figura 3.4, se denotă că toate materialele, cu excepția hidrogenului care s-a consumat cu 4 066,41 lei mai puțin decât în anul precedent, prezintă o tendință de majorare a consumului propriu în activitatea de producție, astfel încât consumul total de materiale a crescut cu 235 553,36 lei. Aferent structurii consumului de materii prime și materiale de bază, cea mai mare pondere aparține oxigenului lichid de 42% sau 501 668,64 lei în anul 2017 și 41,87% sau 598 665,47 lei în anul 2018. Acesta este urmat de argonul lichid cu o pondere de 33,83% în 2017 și respectiv 34,94% în 2018. Hidrogenul cu o cotă de 0,60% și 0,22% în cei doi ani prezintă tipul de material cu consumul cel mai mic din total. Decalajul foarte mare dintre consumul de oxigen lichid și hidrogen se datorează proprietăților fizice și chimice specifice fiecărui tip de material, precum și a normelor de consum stabilite de entitate în conformitate cu particularitățile acestora. Totuși, este rezonabil să apreciem cât de productiv este utilizat fiecare material în parte, prin calculul consumului specific și a randamentului. Acești indicatori sunt analizați în tabelul 3.5 și respectiv tabelul 3.6.

Tabelul 3.5

Consumul specific de materii prime și materiale de bază și volumul producției fabricate la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017-2018

(bani)

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Balanța de verificare a subcontului 211.1 la „ELECTROD-COM” SRL în anul 2017 (tabelul A.19.1) și în anul 2018 (tabelul A.19.2); Balanța de verificare a contului 811 la „ELECTROD-COM” SRL în anul. 2017 (tabelul A.26.1) și în anul 2018 (tabelul A.26.2)

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din tabelul 3.5 Consumul specific de materii prime și materiale de bază și volumul producției fabricate la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017-2018

Figura 3.5. Consumul specific al materiilor prime și a materialelor de bază la „ELECTROD-COM” SRL în dinamică (bani)

Datele din tabelul 3.5 și figura 3.5 evidențiază tendința de majorare a consumului specific de materiale pentru toate materialele, cu excepția hidrogenului, care a înregistrat o scădere a consumului specific cu 0,38 bani față de anul precedent. Per total, consumul specific de resurse materiale a crescut cu 10,86 bani în dinamică. Cel mai mare spor al consumului specific a fost înregistrat la argonul lichid cu 4,96 bani și la oxigenul lichid cu 4,40 bani. Între consumului specific și randamentul resurselor materiale există o relație invers proporțională, astfel că majorarea consumului specific de materiale a determinat diminuarea randamentului și a eficienței utilizării resurselor materiale.

Tabelul 3.6

Randamentul materiilor prime și materialelor de bază la „ELECTROD-COM” SRL

pentru anii 2017-2018

(lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Balanța de verificare a subcontului 211.1 la „ELECTROD-COM” SRL în anul 2017 (tabelul A.19.1) și în anul 2018 (tabelul A.19.2); Balanța de verificare a contului 811 la „ELECTROD-COM” SRL în anul. 2017 (tabelul A.26.1) și în anul 2018 (tabelul A.26.2)

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din tabelul 3.6 Randamentul materiilor prime și materialelor de bază la „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017-2018

Figura 3.6. Randamentul materiilor prime și a materialelor de bază la „ELECTROD-COM” SRL în dinamică (lei)

Analizând datele prezentate în tabelul 3.6 și cele ilustrate în figura 3.6, se constată o scădere a randamentului total al resurselor materiale cu 0,09 lei. Hidrogenul a înregistrat cel mai înalt nivel de majorare a randamentului cu 237,10 lei, iar cel mai mic randament în dinamică îl prezintă azotul lichid, în scădere cu 1,26 lei. Celelalte tipuri de materii prime și materiale au un randament în diminuare față de anul precedent, și anume randamentul argonului lichid a scăzut cu 0,34 lei, a dioxidului de carbon cu 0,32 lei și a oxigenului lichid cu 0,20 lei. Majorarea consumului specific (tabelul 3.5) și diminuarea randamentului resurselor materiale (tabelul 3.6) pot fi motivate prin faptul că materialele nu au fost consumate exclusiv în procesul de producție, dar o parte din acestea au trecut la cheltuielile curente ale perioadei ca pierderi în limita normei de perisabilitate. Astfel, conform anexei 19, în 2017 a fost consumat oxigen lichid la valoarea totală de 501,668, 64 lei, dintre care 78 127,27 lei au fost trecute la cheltuieli curente. În dinamică, consumul total al oxigenului lichid a crescut cu 96 996,83 lei (598 665,47 lei – 501 668,64 lei), iar pierderile acestui material cu 83 846,14 lei (161 973,41 lei – 78 127,27 lei). Situația respectivă este caracteristică și altor tipuri de materiale, cum ar fi azotul lichid și argonul lichid. Aceasta se explică prin specificul procesului de producție și proprietățile materialelor, deoarece aflându-se mai mult timp în stoc, o anumită cantitate de materiale trebuie evaporate în aer, astfel încât să scadă presiunea din baloane și să se evite anumite consecințe. Pentru a diminua pierderile de materii prime și materiale, consumul specific al acestora, dar și a spori eficiența utilizării acestora se recomandă două alternative de acționare, ambele presupunând gestionarea mai eficientă a materialelor. Prima opțiune constă în accelerarea procesului de producție, astfel încât stocurile de materiale să nu fie lăsate o perioadă îndelungată la depozit și să necesite o scurgere mai mică a acestora. În acest caz, entitatea urmează să dezvolte rețeaua de clienți, semnând noi contracte cu aceștia și astfel majorând venitul din vânzări. Dacă realizarea acestei alternative nu este posibilă, atunci autorul recomandă optimizarea procurărilor de resurse materiale, astfel încât acestea să fie imediat utilizate în producție, dar nu depozitate. În acest caz, volumul producție fabricate nu va spori cu mult, iar entitatea va trebui să acorde mai multă atenție procesului de aprovizionare cu resurse materiale, astfel încât să nu existe staționări neproductive. Totuși, în opinia autorului prezentei lucrării, cea de a doua metodă prezintă mai multe particularități care ar îngreuna buna desfășurare a activității economice a entității, și din aceste considerente, recomandăm utilizarea primei alternative de sporire a eficienței utilizării resurselor materiale în cadrul procesului de producție.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

De-a lungul scrierii lucrării respective și a efectuării studiului aferent contabilității stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, precum și a analizei eficienței utilizării resurselor materiale în procesul de producție la „ELECTROD-COM” SRL, s-a consultat multă literatură de specialitate, s-a lecturat și s-a intrat în esența prevederilor și reglementărilor actelor legislative și normative în vigoare, s-au cercetat documentele primare și datele din contabilitatea societății cu răspundere limitată „ELECTROD-COM”, astfel încât să poată fi formulate concluzii relevante și recomandări optime. Așadar, în urma celor examinate, concluzionăm că materialele sunt bunuri de natura activelor circulante care se utilizează în procesul de producție, uneori regăsindu-se în produsul final, alteori – nu. Obiectele de mică valoare și scurtă durată, de asemenea, fac parte din activele circulante, având o valoare unitară ce nu depășește plafonul stabilit de legislație sau pragul de semnificație prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară. Reflectarea corectă atât a stocurilor de materiale, cât și a OMVSD în contabilitatea unei entități este reglementată de mai multe acte legislative, principalul fiind SNC „Stocuri”, care prevede atât criteriile de recunoaștere, cât și modul de evaluare inițială, curentă și ulterioară, a acestor active circulante. Studiind acest standard, noi am constatat că sursa de provenineță a stocurilor și a obiectelor de inventar reprezintă criteriul principal pentru modul de evaluare inițială, specificul domeniului de activitate al entității determină alegerea metodei de evaluare curentă, iar evaluarea curentă, la rândul său, condiționează valoarea contabilă a stocurilor de materiale și OMVSD care va fi reflectată în Situațiile Financiare. Totodată, conchidem că modul de contabilizare a operațiunilor cu stocurile de materiale și contabilizarea operațiunilor cu OMVSD, precum și documentele ce se perfectează aferent acestora au tangențe în ceea ce privește intrarea lor, dar există și deosebiri. Printre diferențe, evidențiem următoarele:

materiile prime și materialele de bază se consumă la prima utilizare a lor în procesul de producție, pe când obiectele de mică valoare și scurtă durată nu se consumă în momentul folosirii lor, ci într-un timp mai îndelungat;

la obiectele de mică valoare și scurtă durată, în dependență de valoarea unitară a obiectului, se calculează uzura, pe când materialele nu prezintă această particularitate;

materiile prime și materialele de bază sunt achiziționate cu o periodicitate mai înaltă decât OMVSD, deoarece primele sunt eliberate în producție zilnic, lipsa acestora determinând staționări în procesul de producție și costuri suplimentare.

În urma cercetării documentelor aferente ieșirii stocurilor de materiale din patriomoniul „ELECTROD-COM” SRL, recomandăm că actele de trecere la pierderi a materialelor să fie înlocuite cu perfectarea altor documente în anumite cazuri, după cum urmează:

perfectarea bonului de consum, în cazul consumului de motorină, deoarece acest tip de combustibil este utilizat la un interval de timp mai mare decât celelalte materiale;

perfectare fișei-limită de consum, în cazul consumului în activitatea de producție a azotui lichid, a oxigenului lichid, a dioxidului de carbon, a argonului lichid și a hidrogenului;

perfectare actului de trecere la pierderi, în cazul pierderilor de azot lichid, oxigen lichid sau argon lichid în limita normei de perisabiliate.

Considerăm că introducerea unui astfel de sistem de documente aferente ieșirii din patrimoniu a stocurilor de materii prime și materiale va ușura ținerea evidenței atât la contabilitate, cât și la depozit, oferind posibilitatea efectuării controlului operativ în orice moment, în caz de necesitate. În aceeași ordine de idei, accentuăm că în cel de al treilea subcapitol al capitolului II, am citat că metodele actuale de ținere a contabilității analitice a stocurilor de materiale, aplicate de entitățile din Republica Moldova, nu sunt eficiente, deoarece necesită depunerea unui efort considerabil și costuri prea mari. În acest sens, recomandăm trecerea la una din metode de ținere a contabilității analitice, existente deja în practica internațională. Pentru „ELECTROD-COM” SRL, considerăm optime două metode din trei, și anume metoda Economic Order Quantity, și metoda Timpii Juști, deoarece în ambele cazuri se propune minimizarea stocurilor. Totuși, aplicarea metodei Timpii Juști este mai riscantă, aceasta presupunând că stocurile să fie la nivel zero și doar uneori să se constituie stocuri cu durata mai mare de o zi. Prin urmare, din considerentul că o mică omisiune în gestionarea metodei Timpii Juști ar putea crea staționări în procesul de producție, autorul prezentei lucrări recomandă aplicare metodei Economic Order Quantity, care presupune stabilirea unei mărimi optime a comenzii, astfel încât cheltuielile totale aferente achiziționării și depozitării să fie minime,

În urma analizei datelor aferente structurii stocurilor de materiale ale entității „ELECTROD-COM” SRL, se denotă o tendință de diminuare a stocurilor de materiale în dinamică, producția gazelor tehnice ca activitate de bază a entității determinând ca ponderea cea mai mare din totalul stocurilor să aparțină stocurilor de materii prime și materiale de bază în ambele perioade de gestiune. Aferent analizei eficienței utilizării resurselor materiale, concluzionăm că randamentul aestora a scăzut, fiind determinat de majorarea consumului specific de materiale, din cauza particularităților fizice și chimice ale materialelor respective, cât și a procesului de producție, care determină ca o parte din cantitatea de argon lichid, oxigen lichid și azot lichid să fie trecute la pierderi ca cheltuieli în limita normei de perisabilitate.

Pentru a spori eficiența utilizării resurselor materiale, recomandăm accelerarea procesului de producție, astfel încât stocurile de materiale să nu fie lăsate o perioadă îndelungată la depozit și să necesite o scurgere mai mică a acestora. Îmbinarea metodei de evidență aplicată în practica internațională, Economic Order Quantity, cu accelerarea procesului de producție prezintă, în opinia autorului lucrării respective, condiția optimă pentru maximizarea profitului a „ELECTROD-COM” SRL. În acest caz, metoda de evidență va determina costuri minime de aprovizionare și depozitare, respectiv diminuându-se și costurile de producție, iar accelerarea procesului de producție va majora volumul producției fabricate și respectiv a venitul din vânzări.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

Codul Fiscal al Republicii Moldova: nr. 1163 din 24.04.1997. Publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova [online]. 2005. Disponibil: < http://lex.justice.md/md/326971/>.

Legea contabilității: nr. 113-XVI din 27.04.07. În: Monitorul Oficial al R. Molodova [online]. 2014, nr. 27-34, art. 61. Disponibil: <http://demo.weblex.md/item/view/iddbtype/1/id/LPLP20070427113/specialview/1/ref/mf >.

Legea contabilității și raportării financiare: nr. 287 din 15.12.17. În: Monitorul Oficial al R. Moldova [online]. 2018, nr. 1-6, art. 22. Disponibil: < http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=373601>.

Legea cu privire la modificarea unor acte legislative: nr. 178 din 26.07.18. În: Monitorul Oficial al R. Molodova [online]. 2018, nr. 309-320, art. 496. Disponibil: < http://lex.justice.md/md/376849/ >.

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019: nr. 300 din 30.11.18. În Monitorul Oficial al R. Molodova [online]. 2018, nr. 504-511, art. 838. Disponibil: < http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=378596>.

Hotărâre cu privire la executarea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 406-II din 23.12.97: nr. 294 din 17.03.98. În: Monitorul Oficial al R. Moldova [online]. 1998, nr.30-33, art. 288. Disponibil:< http://lex.justice.md/md/296079/>.

Planul general de conturi contabile: nr. 1534 din 22.10.13. În: Monitorul Oficial al R. Molodova [online]. 2013, nr. 233-237, art. 1534. Disponibil: <http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=349931>.

SNC 8 „Stocuri”: nr. 118 din 06.08.13. În: Monitorul Oficial al R. Molodova. 2013, nr. 117-181, art. 1224.

SNC 16 „Particularitățile contabilității în agricultură”: nr. 118 din 06.08.13. În: Monitorul Oficial al R. Molodova. 2013, nr. 117-181, art. 1224.

Indicații metodice privind contabilitatea costurilor de producție și calcularea costurilor produselor și serviciilor: nr. 118 din 06.08.13. În: Monitorul Oficial al R. Molodova. 2013, nr. 117-181, art. 1224.

Standardul Național de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare” modificat prin Ordinul Ministerului Finanțelor: nr. 194 din 30.11.18. În: Monitorul Oficial al R. Molodova [online]. 2018, nr. 467-479, art. 1776. Disponibil: <http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=378446>.

Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor: nr. 60 din 29.05.12. În: Monitorul Oficial al R. Molodova [online]. 2012, nr. 166-169, art. 953. Disponibil: <http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=344361>.

Lucrări științifice

BALTEȘ, Nicolae; CIUHUREANU, Alina Teodora. Contabilitatea financiară. Ediția a IV-a. Sibiu: Editura Universității ”Lucian Blaga”, 2014. 370 p.

BOJIAN, Octavian. Contabilitatea întreprinderilor. Teorie, aplicații și actualizări. București: Editura Economică, 1999. 336 p.

GRIGOROI, Lilia; LAZARI, Liliana; BÎRCĂ, Aliona ș.a. Contabilitatea întreprinderii. Ediția I. Chișinău: Editura Cartier, 2011. 508 p.

GRIGOROI, Lilia; LAZARI, Liliana; BÎRCĂ, Aliona ș.a. Contabilitatea întreprinderii. Ediția a II-a. Chișinău: Editura Cartier, 2017. 632 p.

GUST, Marius. Analiza economică-financiară. Pitești: Editura Independența Economică, 2003. 191 p.

MĂRGULESCU, D.; NICULESCU, M.; ROBU, V. Diagnostic economico-financiar. București: Editura Romcart, 1994. 410 p.

MUNTEANU, Victor; ZUCA, Marilena; TRICĂ, Smaranda ș.a. Bazele contabilității. Ediția a III-a revăzută și adăugită. București: Editura PRO Univeritaria, 2009. 340 p.

NEDERIȚĂ, Alexandru. Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codului fiscal. Chișinău: Contabilitate și audit, 2007. 640 p.

NEDERIȚA, Alexandru; BUCUR, Vasile; CARAUȘ, Mihail ș.a. Contabilitatea financiară. Ediția a II-a revizuită și completată. Chișinău: Asociația Contabililor și Auditorilor Profesioniști din Republica Moldova, 2003. 640 p.

RISTEA, Mihai. Contabilitatea financiară a întreprinderii. Ediția a II-a. București: Editura Universitară, 2005. 520 p.

SÂRBU, Vera; STRATU, Oleasea. Analiza economico-financiară. Chișinău: Tipografia Valinex, 2016. 287 p.

STĂNESCU, C.; IȘFĂNESCU, A.; BĂICUȘI, A. Analiza economico-financiară. București: Editura Economică, 1996. 320 p.

ȘERBAN, Petre. Analiza activității economico-financiare. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1995. 181 p.

VÂLCEANU, G.; ROBU, V.; GEORGESCU, N. Analiză economico-financiară. Ediția a II-a revizuită și adăugită. București: Editura Economică, 2005. 448 p.

Webografie

https://www.pwc.com/md/en/tla/assets/tla2018/tla-5-ro.pdf – Amendamente aduse legislației fiscale și altor acte normative

https://utm.md/meridian/2017/MI-1-2017/11-ignat-v-analiza-eficientei.pdf – Analiza eficienței economice a utilizării resurselor materiale

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Anexa 9

Anexa 10

Anexa 11

Anexa 12

Anexa 13

Anexa 14

Nota contabilă a contului 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”

„ELECTROD-COM” SRL pentru luna noiembrie 2018

(lei)

Anexa 15

Anexa 16

Anexa 17

Balanța de verificare a contului 211 „Materiale”

„ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2017

(lei)

Anexa 18

Balanța de verificare a contului 211 „Materiale”

„ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2018

(lei)

Anexa 19

Anexa 20

Analiza evoluției și structurii stocurilor de materiale ale „ELECTROD-COM” SRL

în anii 2017, 2018

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Bilanțul contabil al „ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2018 (anexa 16); Balanța de verificare a contului 211 pentru anul 2017 (anexa 17); Balanța de verificare a contului 211 pentru anul 2018 (anexa 18)

Anexa 21

Balanța de verificare a contului 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”

„ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2017

(lei)

Anexa 22

Balanța de verificare a contului 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”

„ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2018

(lei)

Anexa 23

Balanța de verificare a contului 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”

„ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2017

(lei)

Anexa 24

Balanța de verificare a contului 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”

„ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2018

(lei)

Anexa 25

Analiza evoluției și structurii OMVSD ale entității „ELECTROD-COM” SRL pentru anii 2017-2018

Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Balanța de verificare a contului 213 la „ELECTROD-COM” SRL în anul 2017 (anexa 23) și în anul 2018 (anexa 24)

Anexa 26

Tabelul A.26.1

Balanța de verificare a contului 811 „Activități de bază”

„ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2017

(lei)

Sursa: Balanța de verificare a contului 811 „Activități de bază” la „ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2017

Tabelul A.26.2

Balanța de verificare a contului 811 „Activități de bază”

„ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2018

(lei)

Sursa: Balanța de verificare a contului 811 „Activități de bază” la „ELECTROD-COM” SRL pentru anul 2018

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE CATEDRA CONTABILITATE ȘI ANALIZĂ ECONOMICĂ CONTABILITATE STOCURILOR DE MATERIALE ȘI A OBIECTELOR DE… [303020] (ID: 303020)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE CATEDRA CONTABILITATE ȘI ANALIZĂ ECONOMICĂ CONTABILITATE STOCURILOR DE MATERIALE ȘI A OBIECTELOR DE… [303020]

Copyright Notice

Ingrediente naturale mediteraniene Vinuri & uleiuri locale Preparate reginale delicioase De ce Croația? Alege Croa ț ia pentru:m ă ri turcuaz r [622584]

Figura 1. 1G to 4G Evolution [302256]

Forma de învățământ: I.D. [615609]

Cancerul mamar reprezinta una dintre cele mai grave afectiuni al organismului uman. [310360]

SPECIALIZAREA: MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU [308152]

Curriculum vitae [627434]

Copyright Notice

Similar Posts