Iova, Analiză Concepte, Paradigme Și Teorii Ale Securității [614049]

1 UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

CONCEPTE, PARADIGME Ș I TEORII
ALE SECURITĂȚ II

Analiză :
Dihotomia Războiului

Student: [anonimizat] – IFR, anul I

Dan-Raul Iova

Cluj-Napoca
2017

2 Cuprins

Introducere ________________________________ ____________________________ 3
Dihotomia războiului multilateral ________________________________ _________ 5
Studiu de caz: Războiul Ruso -Ucrainean ________________________________ ___ 10
Concluzii ________________________________ _____________________________ 13
Bibliografie ________________________________ _____________________ 15

3 Introducere

Dacă până acum istoria omenirii se petrecea în etape care dăinuiau secole întregi, sau chiar
se întindeau de -a lungul unor milenii, am ajuns la o fază a civilizației în care ciclurile istorice abia
apucă să atingă câteva decenii, uneori nu durează nici măcar c ât o viață de om. Despre acest
dinamism, pe care îl experimentăm mai ales în era contemporană ca tot mai dramatic, ne prevestea
Nietzsche cu mult înaintea marilor conflagrații mondiale : „s-a dus vremea politicii mărunte,
secolul viitor aduce cu sine lupta pentru dominația mondială, obligativitatea marii politici”1 (1998
[1886] p. versul 208) , presimțind vremurile tumultoase care aveau să schimbe multe lucruri care
păreau bătute în cuie, pentru totdeauna. Am lă sat în urmă acel secol tumultos ș i lupta în cele din
urmă pentru dominația lumii continuă în moduri și feluri care își caută încă definiții propice în
cărțile de specialitate. S-a vrut a se crede că după abolirea revoluționară a monarhiilor în Europa
și crearea statelor -națiune („republicile universale și pașnice”)2, popoarele continentului vor trăi
în sfârșit unul lângă altul în veșnică libertate, egalitate și fraternitate . Arg umentele iluminatorii
de atunci au fost că popoarele nu mai vor fie abuzate sau supuse samavolniciei lacome și belicoase
a feudalilor sau domnitorilor3. Mulțimea uitând însă că manipularea și cârmuirea cunosc multe
fațete ; „vorbesc despre democrație (adică nomenclatura nouă, -clasa politică) ca și despre ceva
care va urma. Aceea ce se numește acuma așa (democrația) , se diferențiază de formele de
guvernământ mai vechi (monarhia) , doar prin faptul că a înhămat la trăsura ei, alți cai

Termeni de specialitate, cât și citatele din lucrările în alte limbi decât limba română, apar în traducerea proprie
acolo unde nu se menționează sursa sau traducătorul în lista de bibliografie.

1 „Die Zeit für kleine Politik ist vorbei: schon das nächste Jahrhundert bringt den Kampf um die Erd -Herrschaft, – den
Zwang zur großen Politik.”
2 Kant considera că doar formele de guvernare republicane pot asigura pe termen lung pacea . În cel mai bun caz
guvernele vor fi universale, adică sub o conducere unică și mondială . „Așadar, constituția republicană, în afara
purității originii sale, care provine din puritatea sursei conceptului de drept, deschide perspectiva către efectul dorit,
anum e pacea eternă ” (Kant, 2008 [1796] p. 74) .
3 ”For a century and a half after the emergence of the modern international system with the Peace of Westphalia,
the conflicts of the Western world were largely among princes – emperors, absolute monarchs and constitutional
monarchs attempting to expand their bureaucracies, their armies, their mercantilist economic strength and, most
impo rtant, the territory they ruled ” (Huntington, 1996 p. 23) .

4 (conducătorii) . Însă drumurile care le cutreieră (scopul) cât și roțile pe care calcă (plebiscitul) ,
sunt încă aceleași” 4 (Nietzsche, 1988 [1878] pg. 685/ II, 2. Aph. 293) .
Realitatea marilor conflagrații patriotice (Primul – și Al doilea Război Mondial) al
secolului și mileniului trecut ne -a arătat așadar că sub ideea dezrobitoare a naționalismelor,
războaiele au rămas la fel de crude și sângeroase. Umanitatea a ajuns să justifice orice și oricât ar
fi de imoral în n umele interesului național ( raison d'État )5, lucruri altădată atribuite cu convingere
foamei nestingherite a feudalilor de a stăpâni și cuceri în serviciul propriei glorii . Ar trebui avut în
gând, că atâta timp cât ideea puterii rămâne și ideea centrală în politică și toate dogmele oricât ar
suna ele de bune stau sub guvernarea forței, atâta timp ar fi ireal și naiv de a crede că o formă sau
alta de guvernare va schimba ceva . Idealismul cu toate aparențele sau formele lui, nu poate fi
altceva decât o iluzie inventată de realiști și machiaveliști, căci scopul după cum se știe, mereu
scuză mijloacele6. Atâta tot că mijloacele se mai schimbă, din când, în când. Așa a rezultat că iarăși
din speranța sau naivitatea de a se încrede în utopii, umanitatea a ajuns la forme și mai grotești
decât acele distopii anterioare. A urmat era ideologiilor care cuprinsese planeta întreagă asemenea
unei caracatițe. Sub Comunismul Internațional (Cominternul )7 și „eliberator”, au fost mai multe
popoare înrobite și sub pretextul autodeterminării, „idealismului wilsonian” al Statelor Unite, s -au
purtat mai numeroase războaie, ca niciodată. De parcă antecedentele nu ar fi fost de ajuns, acum o
nouă ciumă ne paște, ea se ascunde sub denumiri de new age; neo -liberalism neo -socialism , dar și
postmodernismul ia amploare pretutindeni. Abordări prin care oricât de exagerat ar suna, se cere

4 „Ich rede von der Demokratie als von etwas Kommendem. Das, was schon jetzt so heißt, unterscheidet sich von den
älteren Regierungsformen allein dadurch, dass es mit neuen Pferden fährt: Die Straßen sind noch die alten, und die
Räder sind auch noch die alte n.”
5 Din franceză : cauză sau interes național; rațiune s tatală. Expresia este adeseori folosită în diplomație și adnotată
uneori în sens machiavelic. germ. Staatsräson / engl . national interest.
6 „Scopul scuză mijloacele”, citat atribuit în mod eronat lui Machiavelli, totuși poate fi dedus din anumite pasaje din
cartea sa, Principele – „capitolului XVIII ” (1999 p. 65) . „Prin urmare, faptele tuturor oamenilor și mai ales ale
principilor , pentru care nu există un alt criteriu de judecată, trebuie privite numai din punctul de vedere al
rezultatului lor . Principele să -și propună, deci, să învingă în luptă și să -și păstreze statul, iar mijloacele lui vor fi
oricând socotite onorabile și fiecar e le va lăuda. ”
Cf. (Cioran, 1990 [1936] p. 27) : „Pentru ca un neam să -și deschidă drum în lume, toate mijloacele sunt justificate.
Teroare, crimă, bestialitate, perfidie sunt meschine și imorale numai în decadență, când se apără prin ele un vid de
conținuturi; dacă ajută însă ascensiunea, ele sunt virtuți. To ate triumfurile sunt morale.”
7 „…, care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei
mondiale și pentru fo rmarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă
a statului ” (Wikipedia, 2017) .

5 nu mai mult decât distrugerea vechilor fundamente, familie, stat sau democrație. T oate desigur din
intenția binevoitoare, de a ne conduce înspre „o lume nouă și bravă”8, vechile dogme încă nu au
fost epuizate. Oricum, propagarea extremismului de orice natură ar fi (de stânga, dreapta,
populismul – ca și în cazul Brexit ), dar și naivitate a și nepăsarea, inevitabil va azvârli Vechiul
Continent și atunci mapamondul întreg înapoi la un comportament protecționist și agresiv. Unul
asemănător celui de dinaintea paradigmei instituționaliste a Națiunilor Unite, sau de ce nu chiar în
timpuri și mai întunecate, căci armele de distrugere în masă , ne oferă și această posibilitate. Din
păcate teoretizările și abordările relațiilor internaționale sunt așa de multiple, subdivizate și
contradictorii, dacă ne gândim la cele mai influente ale ultimelor decen ii, încât par că
abstractizează realitatea tot mai mult în loc să o deslușească. În acest sens rămâne de văzut înspre
ce fel de realitate se îndreaptă societatea noastră, în rendez -vous-ul ei cu mondializarea .

Dihotomia r ăzboiul ui multilateral

E ușor de urmărit că starea de pace nu reprezintă normalitatea trecutului umanității. Istoria
popoarelor se explică și se studiază mereu prin pris ma evenimentelor belicoase. Noi d oar că ne
aflăm într -o parte a lumii care trăiește de câteva decenii o fază co njuncturală a istoriei mai fericită,
de aceea pacea ne pare întrucâtva deja eternă9, când de fapt este doar o stare de moment . „Rareori
pretutindeni în Europa este pace și niciodată undeva în restul lumii, nu se termină războiul” 10
(von Clausewitz, [1832] p. 63) . Preliminar , ce înseamnă războiul? În dreptul internațional lipsește
termenul, dar în locul lui găsim altul simplist: conflictul armat11. O definiție mai satisfăcătoare ne
oferă însă Clausewitz, probabil și singura definiție a generalului prusac care își mai găsește
nealterată valabilitatea până în era contemporană, după cum vom constata ulterior . Așadar războiul
în explicația sa, nu poate fi altceva decât o continuare a politicii statale, efectuată prin alte mijloace

8 Aluz ie la Minunata lume noua (Huxley , 2011 [1932]) , o distopie de tip new age , o dictatură fără lacrimi, de catifea,
total opusă brutalității postmoderniste (staliniste) din „ 1984 ” (Orwell, 2012 [1948]) .
9 „Pentru oameni, care trăiesc împreună, starea de pace nu este o stare n aturală (status naturalis) , ci mai degrabă,
o situație de război / ce nu înseamnă întotdeauna o declanșare a ostilităților, ci o amenințare continuă cu acestea ”
(Kant, 2008 [1796] p. 71) .
10 „Selten ist in Europa überall Frieden, und nie geht der Krieg in den anderen Weltteilen aus.”
11 „Conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese
economice și politice ” (Dexonline, 2017) .

6 decât diplomatice, deci un act sau instrument politic pentru atingerea unui scop12 ([1832 ] pg. 9,
27, 510) . Acel scop sau mai bine zis obiectul principal de dispută ( casus -belli)13, care a fost și
pricina a aproape tuturor conflictelor antecedente până în era recent modernă, a fost solul (germ.
Lebensraum )14, prin urmare stabilirea granițelor politice dintre state15. Mijlocul sau metoda cea
mai efectivă pentru a obține controlul politic asupra unui teritoriu, erau cuceririle războinice, care
chiar dacă aveau succes în a confisca administrativ teritoriul cât și în a îndepărta regimul oponent,
ocuparea nu avea o lungă durată pentru a permite crearea unui nou spațiu vital pentru invadatori,
dacă nu era însoțit și de un genocid pe scară extinsă, o exterminare a populației băștinașe și a tot
ce înseamnă civilizația respec tivă. În cele mai fericite cazuri, se practica doar expulzarea, sau
deportarea.
Cu avansul tehnologiei și prin urmare crearea armelor distrugerii în masă, a fost posibil ca
să se ajungă la pierderea a și mai multor vieți omenești, decât probabil în toate conflagrațiile
antecedente laolaltă. Cu aceste riscuri a u venit și anumite oportuni tăți, deoarece p rin folosirea
acelor arme ultimative, s -a instaurat și frica de o escaladare a conflictelor, dacă în continuare vor
fi purtate în felul și sub forma cum se purtau până atunci. Consecințele nu erau mai puține decât
iradierea concomitentă și definitivă, numită în relațiile internaționale „Distrugere Reciprocă
Asigurată”; DRA16. „Totul sau nimica” din teoria jocurilor strategice17, a căpătat în ecuație cu cea
mai mică part iculă și prin dezintegrarea ei, atomul , o complet altă dimensiune. Cu realizarea
acestei dezintegrări atomare, oximoronic în sine18, nu doar în științele fizice a avut loc o schimbare
de paradigme, ci îndeosebi și în politica internațională. Forțând marile puteri cu capabilități
nucleare, căci nici una nu deținea superioritat ea tehnologică sau siguranța de a supraviețui

12 „…dass der Krieg nichts ist als die fortgesetzte Staatspolitik mit anderen Mitteln. / Der Krieg ist eine bloße
Fortsetzung der Politik mit anderen Mitteln. So sehen wir also, dass der Krieg nicht bloß ein politischer Akt, sondern
ein wahres politisches Instr ument ist, eine Fortsetzung des politischen Verkehrs, ein Durchführen desselben mit
anderen Mitteln. / Der Krieg ist ein Instrument der Politik.”
13 Din latină; motiv ul de război.
14 „Spațiu vital” semnifică spațiul sau teritoriul în care se poate desfășura activitatea socială, economică, culturală
cât și politică a unei națiuni (în viziunea național -socialistă) . În pofida clișeului, termenul de spațiu vital folosit în sens
politic se găsește cu atât mai surp rinzător în scrierile umanistului Immanuel Kant, „iubitorul păcii eterne”, fiind
așadar inițiatorul termenului.
15 „Die meisten Kriege, von denen uns die Geschichte der letzten zwei Jahrtausende be richtet, waren Kriege um Boden,
… ” (Ratzel, 1903 [1897] p. 94) .
16 „Mutual Assured Destruction” . Acronim : MAD
17 De exemplu; Jocul L așului, Dilem a Prizonierului, Echilibrul Nash.
18 Termenul de atom provine din greaca veche și înseamnă indivizibil.

7 represaliile celuilalt, la un „echilibru, al groazei”19. Războiul desigur rămânea de neschimbat o
continuare și instrument al politicii, dar lumea nu îl mai putea considera mereu ca un act al violenței
și distru gerii, așa cum îl mai descrisese Clausewitz. La fel se înșelaseră și alții privitor la lăcomia
pentru pământ ca și cauza tuturor relelor, căci devenit cenușă, ars de focul nuclear, nu era în folosul
și câștigul nimănui20. Evitarea izbucnirii ostilităților a rmate i -au dat războiului astfel o nouă
înfățișare, de la o formă de conflict armat, declarat și prin tratative încheiat, se trecuse la o formă
ambiguă și p ractic fără început sau sfârșit. A rta marțială devenise dihotomică. Războiul Rece era
în consecință primul conflict de acest gen care deviase confruntarea pe orice alt domeniu:
diplomatic, economic, financiar, cultural, cibernetic, ideologic, psihologic, întocmai pentru a evita
o escaladare caldă și totală între blocurile antagoniste, OTAN (NATO) și Pact ul de la Varșovia.
Războaiele sub forma lor de uzură în să, nu au fost abandonate pretutindeni , dacă nu între ele,
marile puteri quasi le -au externalizat spre așa numitele battleground -territories21. Țări prinse între
două lumi și ale nimănui, fiind state cu clivaje socio -culturale și politico -economice mari, state
eșuate. Războaiele proxy (germ. Stellvertreterkriege ), sub pretextul ideii de autodeterminare
(culturală, ideologică), au ajuns să fie folosite mai degrabă în nation -disengagement, decât în
nation -building , distanțând popoarele lumii una de alta cât și de pacea mondială eternă.
Faptul în sine, că nu definim Războiul Rece ceea ce a fost, nu mai puțin decât „ Al Treilea
Război Mondial ”, evidențiază realitatea dihotomiei războaielor noi în relație cu percepția
mondială . Marele perdant, Uniunea Sovietică, era victimă în principal ale discordiilor socio –
culturale și politico -economice interne, provocate desigur și prin șantajul cursei înarmării , dar
prăbușindu -se în sine fără cea mai mică intervenție armată externă. Acest caz evidenția ce rol major
pot și vor avea mijloacele non -militare de acum încolo în atingerea unor scopuri politice și

19 Doctrina MAD mai este supranumită în germană; „Gleichgewicht des Schreckens ” („echilibrul terorii ”). Probabil
derivat din engleză; twilight struggle , din discursul de inaugurare lui J. F. Kennedy și totodată o aluzie la sistemul
bipolar mondial (SUA -URSS): ”Now the tr umpet summons us again – not as a call to bear arms, though arms we need
– not as a call to battle, though embattled we are – but a call to bear the burden of a long twilight struggle , year in
and year out, "rejoicing in hope, patient in tribulation" (Kennedy, 1961) .
20 „Războiul este până la urmă un act al violenței , pentru a constrânge inamicul să îndeplinească voința noastră”
(von Clausewitz, [1832] p. 14) – („Der Krieg ist also ein Akt der Gewalt, um den Gegner zur Erfüllung unseres Willens
zu zwingen” ). „Orice război modern are scopul de a smulge inamicului teritoriul său” (Ratzel, 1896 p. 92) – („Jeder
moderne Krieg hat den Zweck, dem Gegner die Verfügung über sein Land zu entreissen,…” ).
21 Din jargon militar; teritorii de luptă . În timpul Războiului Rece; Vietnam, Coreea, sau de exemplu criza rachetelor
în Cuba . Actual, adeseori țări în tranziție, prinse între est și vest sau alte poluri de putere: Ucraina, Caucaz, dar și
Siria, Yemen, Africa de Nord.

8 strategice. Așadar potențialul conflictelor noi era așa de fulminant încât puteau dep ăși efectivitatea
armelor vechi. C onsecvențele politice, economice cât și sociale care pot fi provocate prin prisma
lor sunt cel puțin la fel de grave ca ale unei agresiuni militare. După prăbușirea Uniunii S ovietice
printr -un mod non -militar, s -a manifestat o preocupare crescută pentru securi tatea multilaterală a
statului . „Școala de la Copenhaga” (Buzan, și alții, 1998) analiza cazul rusesc și sintetiza acești
factori non -militari înspre importanța securității statale. Conceptul împărțirii politicilor în cadre
inferioare și superioare ( low și high politics ) 22, a devenit cu aceasta desuet . „Școala de la
Copenhaga” , una statal -centristă, identifica statul ca principalul securizator, cât și beneficiator. În
viziunea acestora securitatea nu înglobează doar preocupări politico -militare, ci dizolvă granița
artificială dintre prealabila și dimensiunile economice, societale (cu lturale) și de mediu23. Doar cu
câteva decenii înainte de Buzan , concepte foarte similare erau considerate de Morgenthau în
influenta sa carte Politics among Nations , ca politici imperiale, r espectiv „militare, economice și
culturale”24 și erau îndreptate mai degrabă în ajutorul scopurilor ofensive, adică extinde rea
influențelor imperiale , decât în scopuri defensive , privitor securității statale. Astfel mai propice
întreaga abordare ar trebui încadrată ca „politică de putere” (germ. Mach tpolitik ), căci p uterea pe
toate palierele este elementul cheie al fiecărui actor prezent pe scena politicii mondiale , însă dacă
denumirea de studii de securitate (desigur atribuită cauzei, că are o semnifi cație defensivă, față de
întâia evident cu caracter ofensiv), satisface asemenea de bine nevoile domeniului, ne putem
rezuma pe iscusitul principiu: scopul scuză mijloacele. Abordările multilaterale ale ambelor
„școlii” anterioare însă nefiind nicidecum realizări euristice, ci doar adaptate la necesitățile erelor

22 Conceptele de high și low politics (politici superioare și inferioare) sunt foarte răspândite în teoria relațiilor
internaționale. În principal preocupările statale de bază, securitatea, apărarea, ca re au de -a face direct cu
suveranitatea statului , sunt încadrate in domeniul politicilor superioare, când politica de mediu, cele sociale și
culturale , sunt subiecte ale low politics (inferioare).
23 „Thinking about security in terms of sectors pimply grew up with little reflection during the later decades of the
Cold War as new issues were added to the military -political agenda” (Buzan, și alții, 1998 p. 7) .
”Two schools of thought now exist in security studies: traditionali sts want to restrict the subject to politico -military
issues; while wideners want to extend it to the economic, societal, and environmental sector” (Buzan, și alții, 1998 p.
238) .
„Security complex is defined as a set of states whose major security perceptions and concerns are so interlinked that
their national security problems cannot reasonably be analyzed or resolved apart from one another” (Buzan, și alții,
1998 p. 12)
24 ”Just as there are three types of imperialism with respect to the situations from which imperialism typically arises,
and three types of imperialism from the point of view of its objectives, so a triple distinction is to be made as regards
the typical means employed by imperialistic policies. Accordingly, we must distinguish between military, economic,
and cultural imperialism ” (Morgenthau, 1948 p. 38) .

9 respective , deoarece nu erau mai mult decât simple versiuni ale școlii geopolitice germane , căci în
ansamblul lor corespundau aceluiași principiu formulat de geopoliticianul german Friedrich
Ratzel , doar că acesta se referea în privința granițelor statale: „În sens militar, granița nu este doar
o linie defensivă, ci în primul rând și o linie de atac”25 (1903 [1897] p. 593) . „Aprecierea
propriului teritoriu național este strâns legată de cea a graniței. Cu cât ține o națiune mai mult la
suveranitatea sa, cu atât va acorda propriilor granițe mai multă atenție, căci în neclintirea lor
constă durabilitatea statului. În același timp prin ele statul își exercită puterea spre afară”26
(Ratzel, 1909 [1882 -1891] p. 589) . În lucrarea sa principală , publicată în anul 1897 și având titlul,
Politische Geographie , oder die Geographie der Staaten, des Verkehres und des Krieges, tradus
ca; Geografia Politică, sau geografia statelor, a războiului și a căilor de comerț , trata mai ales
cucerirea completă al unui stat prin război, adică conflict armat, că reușind doar atunci cu succes
dacă prealabil are loc o cucerire prin factori economici. I dentificate în era noastră ca măsuri
financiare, comerciale sau monetare, cât și de asemenea susținut cu factori culturali, iar ulterior
întărit prin metode de același fel”27 (1903 [1897] p. 133) . De remarcat că mijloacele economice
sau culturale de a străpunge frontierele și teritoriul altui stat, erau mijloace mai rapide și efective
decât extinderea politică (belicoasă) în sine. Iar o idee, în sensul unei ideologii (cultural) sau în
termeni propagandistic, cu greu se lasă descurajată de o graniță națională, oricât de bine ermetizată
ar fi, îndeosebi în era telecomunicațiilor moderne. În concluzie cultura încadrată în domeniul
politicilor inferioare este o neglijență gravă, deo arece semnifică modalitatea cea mai persistentă
expansionistă prin manifestările ei ideologice sau religioase, schimbând spiritul populației și
oferind astfel cuceririlor o profunzime și valabilitate îndelungată28. Metodele enumerate desigur

25 „Im militärischen Sinne ist die Grenze nicht bloß Verteidigungslinie, sondern immer zugleich Angriffsfront.”
26 „Die steigende Schätzung des Bodens wird sich auch in der Schätzung der Grenze aussprechen. Je höher ein Staat
seine Selbständigkeit hält, desto größeren Wert wird er auf seine Grenze legen, in der Festigkeit der Grenze liegt die
Dauer des Staates. Zugleich stellt hier der Staat seine Macht dem Ausland entgegen.”
27 „Eroberung. Ein Vordringen des Staates auf das Gebiet eines anderen, getragen von seiner kriegerischen
Bevölkerung, in raschen Stößen Gebietsteile losreißend, ist di e Eroberung. Man kann sie nicht an und für sich eine
Wachstumserscheinung nennen, sie wird das erst, wenn sie sich mit vorhergehenden und nachfolgenden Expansionen
kulturlicher und wirtschaftlicher Art verbindet.”
28 O greșeală care și -a făcut victimele în timp și spațiu de nenumărate ori, ca exemplu istoric; islamizarea Balcanilor,
urmate de etape precedente de radicalizare. O unealtă în mâinile unor forțe externe.

10 pot fi înfăptui te și independent, depinde ce scop se urmărește, dar combinate semnifică adevăratul
„război total”29.

Studiu de caz: Războiul Ruso -Ucrainean

Schimbările majore care avuseseră loc în conduita războiului nici în prezent nu sunt
cuprins e satisfăcător în dreptul internațional, sau chiar în doctrinele militare ale multor state și
dovedește inflexibilitatea acestora de a se adapta la un mediu cameleonic, cum este arta de a purta
război. Cea mai recentă dovadă avem în lentoarea reacției comunității internațio nale la conflictul
hibrid purtat în Ucraina, unul care acoperă toate fațetele războiului nou30. Ce ironie că întâia
victimă, Rusia, acuma însăși face victime. Așadar din pricina inexistenței cadrului legal și al unui
plan militar de acțiune, se oferise Rusiei îndestulător timp în a -și atinge scopurile minime, dar
principale. Sevastopol ajungea înapoi în poalele Mamei Rusii și conflictul înghețat care se contura
tot ma i mult, îi asigura în continuare zona tampon după care tânjesc granițel e ei imense, altfel
necontrolabile. Ucraina prinsă ca altădată între două lumii si a nimănui, un teritoriu de confruntare
pe care nu îl dorește nimeni cu adevărat pe deplin, dar nici nu poate fi lăsat întreg în mână celuilalt.
Șantajul rusesc era mai ales efectuat prin „calul troian” priceput instalat încă din vremuri staliniste
în țările satelit; minoritățile rusofone, o armă pe care Federația Rusă și revizionistă o va folosi când
îi priește, pentru generații de acum încolo. Acțiunile subversive pe teritoriul ucrainean erau
completate cu elemente din război informați onal (dezinformare, propaganda, practicate și în
mediile vestice), desfășurându -se în prealabil cât și concomitent cu războ iul de intensitate scăzută
(low-intensity conflict ), evident cu efecte centrifugale nu de subestimat. „Întregul război
presupune slăbiciunea umană și atunci împotriva acesteia el este îndreptat”31 (von Clausewitz,
[1832] p. 184). Rezultând că moralul populației și al forțelor adverse ucrainene fiind zdrobite, mai
puțin de tancuri, cât de forțele speciale (SOF) Spetsnaz32, lipsite de însemnele naționale și

29 „Război total; luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distruger e, nu numai împotriva
forțelor armate, ci și împotriva întregii populații ” (Dexonline, 2017) .
30 Război proxy, -protracted, -low intensity , -informațional, -psihologic, -subversiv, -propagandistic, -asimetric, …
31 „Der ganze Krieg setzt menschliche Schwäche voraus, und gegen diese ist er gerichtet .”
32 Folosite îndeosebi de Federația Rusă la recunoaștere, acțiuni subversive, antitero, sau ca în acest caz ca teroriști.

11 folosindu -se de tactici guerila, î ncât nici anticul sfat „ Si vis pa cem, para bellum” (dacă vrei pace,
atunci pregătește -te pentru război) nu își mai c unoștea valabilitatea. F rontul de luptă, întreaga ra ză
de acțiune fiind neclară, practic neexistând . Prin urmare forțele militare regulate au pierdut
controlul asupra desfășurării conflictelor, devenind aproape inutile. Anticorpii și întregul sistem
imunitar al organismului geografic33 a fost șantajat. Dependențele economice și energetice față de
„fratele mare” s -au dovedit desigur cu atât mai fatale , completând profilul războiului multilateral.
Tragic sau nu, Rusia mai puțin se temea de degetul amenințător al Națiunilor Unite, considerată
iarăși în mod iresponsabil un factor al anihilării stării anarhice în ambientul internațional, aceeași
greșeală care se făcuse și cu Liga Națiunilor, ce de o contrabalansare imediată și fermă a lumii
libere34, îndeosebi dacă proceda în sensul războiului clasic, desfășurat în Georgia anului 2008 .
Rusia era în acțiunile sale încurajată și din motivul că Ucraina renunțase prin tratate de neprofilare
la armele sale nucleare, dar pentru care i se garantase în schimb independența si integritatea
teritorială. O greșeală având evident efectul opus35. Observăm cum cu toate acordurile s au tratatele
internaționale ale erei postbelice și moderne sunt desconsiderate (de exemplu decizia de la Haga
privitor Marea Chinei de Sud), împreună cu complexitatea interconexiunilor și interdependențelor
economice care păreau așa de promițătoare privito r abandonării violențelor armate și totuși încă
anarhia domină scena politicii globale. Dilema securității, DRA , este una omniprezentă și după
cum se observă, singura care evită declanșarea unei noi conflagrații ample.
Până și doctrina militară NATO, cea mai mare și puternică alianță mil itară, după
evenimentele care se desfășoară în Ucraina de la începutul anului 2014 cu greu a început a se
adapta pentru a face față unui război multilateral, având doar ca ultima ratio36 calea militară .
Viitorul va arătă dacă mă surile luate , sunt p ropice concluziilor din ultimul summit al alianței,
desfășurat in Varșovia . Orice amenințare asupra granițelor statale (culturale, economice, virtuale,

33 Organicism : curent sociologic după care societatea ar fi un organis m analog organismelor biologice (Dexonline,
2017) . Concept din „școala geopolitică germană”.
34 Instituționalism ul și constructivism ul; iluzii idealiste . Neorealismul cunoaște ca o bază teoretică anarhia
internațională , adică lipsa unei instituții supreme coercitive. Balanța puterii și dilema securității sunt de asemenea
abordări proeminente ale acestei „școlii”. Cf. (Morgenthau, 1948) ; (Maersheimer, 2001) .
35 Prin Memorandumul de la Budapesta (1994) , Ucraina a renunțat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său
în schimbul garantării independenței, de către Statele Unite, Marea Britanie și mai ales Rusia.
E ușor de înțeles de ce puterile nucleare nu au purtat conflicte armate (directe) între ele; SUA -Rusia, India -Pakistan,
dar între SUA și Afganistan sau Irak, între Rusia și Ucraina sau Georgia.
36 Din latină: ultimul mijloc.

12 sau de oricare altă formă), trebuie considerată ca o declarație sau pericol iminent de război. Fie
provocată de o amenințare armată sau nu, desfășurată în uniforme cu insignă națională, sau în lipsa
lor. Toate fiind și semne care oferă o premoniție ale abo rdărilor viitoare, cât și timp suficient pentru
a adapta Articolul 5 din Tratatul Nord -Atlantic, ca la un atac asimetric, să se răspundă proporțional
și simetric37. Posibil că răspunsul colectiv al euro -atlantismului, deocamdat ă doar de descurajare
și împreună cu sancțiuni economice nu e pe măsura conflictului purtat în Donbas și Crimeea, dar
cine știe poate că trăim totuși un déjà-vu, „…în primul rând este necesară străpungerea economică
a granițelor”38 (Ratzel, 1909 [1882 -1891] p. 177) , căci restul vine împreună cu ea , încât
sancțiunile și izolarea Rusiei ( containment )39 își vor atinge menirea împreună cu inițiata scădere
actuală a cotațiilor petroliere. Situație similară a anilor 80 și fapte care au condus atunci Uniunea
Sovietică spre ultimul ei drum, mai ales dacă intervenția rusă în Ucraina se va dovedi o mlaș tină,
asemenea Afganistanului.
Cine mai poate susține că istoria nu se aseamănă? Al Treilea sau chiar deja Al Patrulea
Război Mondial se desfășoară în Ucr aina, Siria și în restul lumii între marile puteri care nu sunt
mai puțin decât un „vultur bicefal”40. Dualismul geopolitic41 este î n viață ș i mai sănătos ca
niciodată. „S fârșitul istoriei” , doar o perspectivă îndepărtată în viitor, mulțumită „DRA” .

37 „Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele,.. .” (TRATATUL NORD -ATLANTIC,
[1949] p. ARTICOLUL 5) .
38 „…und so verlangt es zuerst als Wirtschafts -körper die Durchbrechung der Grenzen.”
39 Conceptul de izolare este de asemenea provenit din geopolitică, mai specific din geostrategie – (Wehrgeopolitik) .
40 Un indiciu interesant despre devenirea Statelor Unite și al Rusiei ca principalele puteri mondiale (al unui sistem
hegemonic bipolar), ne of eră de Tocqueville în cercetarea sa, Democracy in America (2002 [1835] p. 485) : ”There
are, at the present time, two great nations in the world which seem to tend towards the same end, although they
started from diffe rent points: I allude to the Russians and the Americans. …Their starting -point is different, and their
courses are not the same; yet each of them seems to be marked out by the will of Heaven to sway the destinies of
half the globe .”
41 Dualismul geopolitic , tratează două curente sau abordări geostrategice antagonice. Prima „telurocrația”,
abordează geopolitica din perspectiva puterilor terestre, în era contemporană identificate cu Eurasia (Rusia –
Uniunea Vamală ,… ). Cealaltă este „talasocrația” , adică forțele maritime (euro -atlantismul, NATO, occidentul). Până
la sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial se considera că acest dualism se dispută între pozițiile opuse ale
Germaniei și Marii Britanii. În timpul Războiului Rece, între SUA și URSS.

13 Concluzii

Rămâne astfel de conclus , că războiul ca unul dintre cele mai omniprezente fenomene
sociale ale civilizației, este un proces continuu de transformare și evoluare. Dihotomia lui se
explică ca o conformare la noile cerințe și oportunități internaționale și instituționale.
Interconectarea economiilor și inter -mixtiu nea culturală, adică globalizarea în sine, are ca efect
fluidizarea frontierelor, creând un potențial enorm de conflict și nu un prilej de pace cum s -ar
crede. Războiul de facto semnifică toate mijloacele unui stat de a -și extinde granițele și influențele.
Alături de conflictul armat, economic și cultural, o tot mai mare pondere joacă cel la nivel
informațional, sau propagandistic. Un război care se poartă asupra minții și percepției umane, o a
patra cale (pe lângă cele 3 căi clasice : politic, economic, cul tural) . Câmpul de bătălie de odinioară,
s-a mutat pe activități med iatice, cibernetice, economice și t otalitatea obiectivelor belicoase a
evoluat în doar câteva decenii, de la cele clasice geografice asupra solului (spațiul vital), spre
concepte cu totul diferite. Spațiul vital de contemporaneitate în cele din urmă, nici nu mai necesită
referirea solitară la un spațiu geografic, căci se poate desfășura în spațiul virtual, manifestându -se
ca și război cibernetic, sau în sens economic asupra piețelor de desfacere, financiare. Desigur în
viitor va fi și în cosmos, însă adevăratele ultime frontiere, se află în mințile noastre, un loc așa de
vast și de neexplorat cât imensitatea universului la un loc. Un factor care nu trebuie niciodată
subestimat, deoarece prin manipulare putem câștiga mai multă influență cu mai puțin efort și
resurse decât cu toate celelalte me tode combinate. Câștigăm influența asupra percepției unui om,
îl câștigăm inclusiv cu avuțiile și teritoriul său, astfel întreaga geografie. „When we speak of power,
we mean man’s control over the minds and action of other men” (Morgenthau, 1948 p. 13) . Statul
de drept, auto -constrângător, laic, liberal și cu instituții necorupte (nu ca și acelea în țara vecină,
Ucraina), pentru care s -a murit în Europa de -a lungul secolelor pe capete, împreună cu o națiune,
formată prin câ t și susținând aceleași valori, sunt o reciprocitate și reprezintă o interdependență
indiscutabilă. Astfel factorii menționați sunt singurii factori capabili care mai pot menține granițele
fizice și psihice asupr a cărora se abat pericolele noi . Numai că statele europene de bunăstare, „semi
pacifiste”, sunt mai preocupate de păstrarea profiturilor și iluziilor idealiste, decât de menținerea
unei adecvate apărări statale. Trebuie doar să ne uităm înapoi în timp pentru a realiza ce soartă au
avut to ate imperiile lumii până acuma, anticipând atunci ușor care ar putea fi finalitatea celor
prezente. Miza e de a nu repeta erorile trecutului. În primul rând ca societate sau ca așa numitul

14 purtător al organismului geografic (după viziunea geopolitică germa nă), ne revine sarcina de a
recunoaște și interpreta corespunzător semnele provocatoare ale timpului. Cu toții râvnim la a
menține această libertate și prosperitate internă, cu care clasa mijlocie capitalistă, în mare parte
vestică, s -a obișnuit, dar să nu uităm, că tot ea a fost care ne -a prea somnolat și chiar îndoctrinat,
în a fi incapabili de autoajutorare și apărare, îndepărtându -ne tot mai mult de realismul necruțător.
Nu ar trebui să fim naivi, ce este gelozia pentru dragost e este suspiciunea în poli tică. Puterea pe
toate palierele este țelul suprem și nici un mijloc nu e prea „nesfânt” pentru a -l atinge.

15 Bibliografie

 Pentru citări cât și lista bibliografică, s -a folosit sistemul GB7714 (versiunea 2005).
 Citatele din lucrările în alte limbi, decât limba română, apar în traducerea proprie, acolo
unde nu se menționează traducătorul în lista de bibliografie.

1. Buzan, Barry, Waever, Ole și de Wilde, Jaap. 1998. Security: A New Framework for
Analysis. Boulder : Lynne Rienner Publishers, 1998. p. 240.
2. Cioran, Emil. 1990 [1936]. Schimbarea la față a României. ediția I. București : Editura
Humanitas, 1990 [1936]. p. 143.
3. de Tocqueville, Alexis. 2002 [1835]. Democracy in America. University Park : Pennsylvania
State University Press, 2002 [18 35]. p. 836. Vol. I+II.
4. Dexonline. 2017. dexonline, Dicționare ale limbii române. [Interactiv] 2017. [Citat: 03 01
2017.] https://dexonline.ro/.
5. Huntington, Samuel P. 1996. The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order.
New York : Simon & Schu ster, 1996. p. 367.
6. Huxley , Aldous. 2011 [1932]. Minunata lume noua. [trad.] Suzana Bantas și Andrei Bantas.
Iași : Editura Polirom, 2011 [1932]. p. 276.
7. Kant, Immanuel. 2008 [1796]. Spre pacea eternă. [trad.] Rodica Croitoru. ediția II.
București : Editura All, 2008 [1796]. p. 208.
8. Kennedy, John F. 1961. Inaugural Address of President John F. Kennedy.
http://www.jfklibrary.org. [Online] 1961. [Cited: 01 05, 2017.]
http://www.jfklibrary.org/Research/Research -Aids/Ready -Reference/JFK –
Quotations/Inaugur al-Address.aspx.
9. Machiavelli, Niccolò. 1999. Principele. [trad.] Nina Façon. București : Editura Mondero,
1999. p. 210.
10. Maersheimer, John J. 2001. The Tragedy of Great Power Politics. ediția I. New York : W.
W. Norton & Company, 2001. p. 160.
11. Morgenthau, Hans J. 1948. Politics among Nations: The Struggle for Power and Peace.
ediția I. New York : by Alfred A. Knopf INC, 1948. p. 489.
12. Nietzsche, Friedrich. 1998 [1886]. Dincolo de Bine și de Rău. Prolog la o filozofie a
viitorului. [trad.] Francisc Grünberg. București : Editura Teora, 1998 [1886]. p. 96.
13. —. 1988 [1878]. Menschliches, Allzumenschliches. Ein Buch für freie Geister. Berlin :
Deutscher Taschenbuch Verlag, de Gruyter, 1988 [1878]. p. 718. Vol. I, II.

16 14. Orwell, George. 2012 [1948]. O mie noua sute opt zeci si patru „1984”. [trad.] Gafița
Mihnea. Iași : Editura Polirom, 2012 [1948]. p. 348.
15. Ratzel, Friedrich. 1909 [1882 -1891]. Anthropogeographie. Grundzüge der Anwendung der
Erdkunde auf die Geschichte. ediția III. Stuttgart : Verlag von J. Engelhorn, 190 9 [1882 –
1891]. p. 400. Vol. I .
16. —. 1896. Der Staat und sein Boden, geographisch betrachtet. Leipzig : bei Hirzel, 1896. p.
127.
17. —. 1903 [1897]. Politische Geographie, oder die Geographie der Staaten, des Verkehres und
des Krieges. ediția II. München und Be rlin : Druck und Verlag von R. Oldenbourg, 1903
[1897]. p. 838.
18. TRATATUL NORD -ATLANTIC. [1949]. ARTICOLUL 5. http://www.mae.ro. [Online]
[1949]. [Cited: 01 04, 2017.]
http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/TRATATUL%2520NORD -ATLANTIC.pdf.
19. von Clausewitz, Carl. [1832]. Vom Kriege. http://www.clausewitz.com. [Interactiv] [1832].
[Citat: 05 01 2017.] http://www.clausewitz.com/readings/VomKriege1832/TOC.htm.
20. Wikipedia. 2017. Wikipedia, the free encyclopedia. [Interactiv] 2017. [Citat: 03 01 2017.]
https://www.wikipedia.org/.