I.O.S.U.D. ACADEMIA DE POLIȚIE ALEXANDRU IOAN [608934]

1
I.O.S.U.D. ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN
CUZA”
ȘCOALA DOCTORALĂ „Ordine Publică și Siguranță
Națională”

TEZĂ DE DOCTORAT

Criminalitatea în zona de vest a Mării Negre și Delta Dunării

– REZUMAT –

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
Prof. univ. dr. Ț ICAL GEORGE -MARIUS

DOCTORAND: [anonimizat] , 2014

2

3
Cuprins

ARGUMENT
CAPITOLUL I. RISCURI ȘI AMENINȚĂRI LA ADRESA ORDINII PUBLICE ȘI SIGURANȚEI NAȚIONALE
1.1. Impactul mediului internațional de securitate asupra riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale
1.2. Cadrul legislativ național și internațional privi nd
combaterea criminalității transfrontaliere în contextul globalizării acesteia
1.2.1. Legea 39 din 2003 privind prevenirea si combaterea criminalității organizate
1.2.2. Convenția ONU
1.3. Acordul de cooperare pentru prevenirea și combaterea infracționalității transfrontaliere
1.4. Factori de risc și vulnerabilități la adresa ordinii publice și a siguranței naționale
………………………………………………………. ……….
1.5. Factori de risc externi
Scurte concluzii

Capitolul II. FORMELE CRIMINALITĂȚII
TRANSFRONTALIERE PE PLAN EUROPEAN ȘI NAȚIONAL
2.1. Traficul de persoane
2.2. Migrația ilegală
2.3. Traficul de droguri
2.4. Terorismul
Scurte concluzii

CAPITOLUL III. GARDA DE COASTĂ – STRUCTURĂ
A POLIȚIEI DE FRONTIERĂ
3.1. Considerații generale
3.2. Trăsăturile criminalității transfrontaliere în zona Gărzii
de Coasta

4
3.2.1. Indicatori statistici pentru perioada 1 ianuarie – 31
decembrie 2011
3.2.2. Combaterea contrabandei și a fraudei vamale
(protejarea patrimoniului cultural național, traficului cu
moneda falsă)
3.2.3. Combaterea infracțiunilor la încălcarea dreptului de proprietate intelectuală
3.2.4. Combaterea traficului internațional de auto furate
3.2.5. Combaterea traficului de armament, muniții și
terorism
3.2.6. Combaterea braconajului (piscicol și cinegetic)
Scurte concluzii

CAPITOLU L IV. SPECIFICUL ANALIZEI DE RISC ÎN
ACTIVITATEA POLIȚIEI DE FRONTIERĂ
4.1. Considerații generale
4.2.Analiza de risc în contextul național și internațional
4.2.1. Analiza de risc în contextul național
4.2.2 Analiza de risc în contextul internațional
4.3. Tipuri de analize
4.3.1. Analiza de risc operațional ă
4.3.2 Analiza de risc tactică
4.3.3. Analiza de risc strategică
4.4. Procesul informațional. Analiza și procesul analitic
4.5. Tehnici de Stimulare a Creativității
Scurte concluzii

CAPITOLUL V. ANALIZA DE RISC LA NIVELUL
GĂRZII DE COASTĂ
5.1. Caracterizarea operativă a z onei de competență a Gărzii
de Coastă
5.2. Analiza de risc privind infracționalitatea transfrontalieră
cu incidenta la regimul migrației ilegale și a fraudei vamale
5.3.Factori de risc
5.3.1. Factori de risc interni

5
5.3.2 Factori de risc externi:
5.4. Mijloace și metode de identificare a indicatorilor de risc
la nivelul Gărzii de Coastă
5.4.1 Sistemul de Supraveghere a Traficului Naval și
Monitorizarea Navelor Suspecte la Dunăre și Delta
Dunării
5.4.2. Sistemul Integrat de Supraveghere a Frontierei
României pe Fluviul Dunăr ea
5.4.3. Sistemul Integrat de Supraveghere a Frontierei
României Pe Mare SCOMAR
5.5. Profile și indicatori de risc
5.5.1. Întocmirea profilelor de risc pe baza analizei tactice
5.5.3. Tipuri de indicator de risc
Scurte concluzii

CONCLUZII, PREVIZIUNI ȘI TENDINȚE

Biblio grafie selectivă

A N E X E

6
ARGUMENT

În contextul responsabilităților asumate de România,
așa cum rezultă din poziția comună a Uniunii Europene, se
impune cu prioritate repoziționarea actualului sistem de ordine și siguranță publică, astfel încât efortul prioritar al Ministerului Afacerilor Interne să fie concentrat pe eficientizarea serviciilor tuturor instituțiilor publice menite să asigure gândirea și
siguranța publică a cetățeanului și a granițelor statului.
State le sunt cele care construiesc, prin transformare în
timp și spațiu a unei responsabilități unitare astfel încât
adevărata lor menire este să asigure securitate internațională. Statele nu sunt produse ale NATO și ale Uniunii Europene, ele sunt structuri car e cooperează pentru asigurarea unui climat de
siguranță și securitate.
Structurile de ordine publică din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne trebuie să fie structuri flexibile, suple, mobile capabile să se integreze în arhitectura globală și de securitate a Uniunii Europene. România contribuind astfel la finalizarea conceptuală și implementarea sistemului NATO ca răspuns la crizele internaționale, în scopul asigurării unui climat de ordine și siguranță națională, în strânsă legătura cu prevederilor acordului cu Uniunea Europeană privind participarea la operațiuni de gestionare a crizelor.
Termenul de ”securitate” capătă, în contextul
globalizării și al evoluției diverselor paliere ale societății, o importanță din ce în ce mai accentuată. Teza de doctorat este
concentrată pe două direcții, respectiv sistemul integrat de
supraveghere a frontierei la Marea Neagră și Delta Dunării
și riscurile asociate acestora , ambele constituind preocupări
actuale ale specialiștilor din domeniu, fiind de fapt o provocare pentru orice manager al unei instituții cu atribuții în domeniu.
Domeniul abordat în cadrul cercetării prezintă
actualitate în contextul dezvoltării actuale, precum și în

7
contextul creării unui si stem instituțional adecvat realităților.
Practic, la momentul d e față, supravegherea frontierei externe a
UE a devenit un element sine qua non pentru buna funcționare
a sistemului de siguranță publică, națională, europeană și a
mecanismelor esențiale ale acesteia. De asemenea, domeniul
este abordat în consonanță cu pr incipiile generale de
management, cu referire directă la managementul de risc și
regulile de bază pentru evaluarea și analiza riscului. Apreciem
ca vitală pregătirea și perfecționarea oricărui manager pentru a
aborda domeniul în strânsă legătură cu ansambl ul proceselor
europene, precum și pentru a acorda palierului ce ține de
riscurile asociate securității frontierei și acordarea importanței
cuvenite.
În cadrul prezentei lucrări ne- am propus, pornind de la
abordările existente la nivelul literaturii de spe cialitate, a
principiile, regulile și standardele existente la nivel
internațional, precum și prin raportarea la situația existentă la
nivel național, să prezentăm situația la nivel conceptual și
operațional, precum și să generăm premisele unor noi direcți i de implementare și dezvoltare pentru domeniul
managementului riscurilor asociate supravegherii frontierei.
În acest sens, scopul principal al lucrării determină
formularea următoarelor obiective:
• îmbinarea elementelor teoretice cu cele
rezultate în urma diseminării rezultatelor
cercetării realizate;
• identificarea noțiunilor și conceptelor
asociate noțiunilor de risc, management de risc, analiză de risc, gestionare a riscului,
metodologii de analiză a riscului ;
• caracterizarea conceptelor complexe legate de
riscuri în raport cu realitatea obiectivă;
• integrarea de o manieră armonioasă a
conceptelor de risc și management de risc, într -o

8
abordare unitară și aliniată regulilor generale de
management în scopul realizării unei bune gestionări a resurselor și a gen erării
fundamentelor unei bune politici în domeniul
supravegherii frontierei;
• evidențierea aspectelor pozitive și negative
asociate atât procesului de management de risc
privit latto sensu, cât și prin raportare directă la
aplicarea regulilor generale de m anagement;
• cercetarea de o manieră aprofundată și
furnizarea unei analize comparative a
criminalității în această zonă cu multe
particularității;
• cercetarea principalelor metodologii aplicate
ori aplicabile domeniului studiat și concretizarea cercetării în tr-un studiu de caz cu raportare
directă la metodologiile existente, precum și a aspectelor comune, favorabile ori de eliminat
din cadrul acestora;
• evaluarea de ansamblu a principiilor
obligatorii pentru realizarea unei strategii
actuale, ancorate în cerin țele UE pentru
supravegherea frontierei;
• furnizarea premiselor pentru dezvoltarea în
timp a unor metodologii, proceduri și coduri
de bune -practici în domeniul supravegherii
frontierei.

În opinia noastră, utilitatea tezei de doctorat și a
cercetării întrep rinse rezultă în primul rând din gruparea într -o
manieră unitară și sintetică pe alocuri, aprofundată pe alte
segmente, a problematicii care face obiectul tezei și în punerea
la dispoziția actualilor și viitorilor manageri a unui instrument
complex de înțe legere, implementare, aplicare și perfecționare
a activității de management la nivelul riscurilor care își au

9
sursa sau cel puțin sunt rezultatul unor interacțiuni ce țin de
supravegherea frontierei.

CAPITOLUL I. RISCURI ȘI AMENINȚĂRI LA ADRESA
ORDINII P UBLICE ȘI SIGURANȚEI NAȚIONALE

Mediul de securitate al secolului XXI este caracterizat
de transformări substanțiale, care necesită adaptarea criteriilor clasice de analiză a securității internaționale. Noile provocări la adresa securității, generate de su prapunerea unor fenomene
precum globalizarea și fragmentarea, se adaugă unor forme clasice de riscuri și vulnerabilități regionale. Se mențin focare de tensiune tradiționale, dar modul lor de dezvoltare este influențat în mod intrinsec de apariția unor ris curi
neconvenționale și transfrontaliere, precum terorismul, crima organizată și proliferarea armelor de distrugere în masă.
Unele grupuri de state au intrat într -o etapă post –
industrială de dezvoltare, în vreme ce altele se află într -o
perioadă de tranziț ie politică și economică spre modernitate. În
anumite regiuni a crescut numărul „societăților fragile” și, implicit, inabilitatea acestora de a controla evoluțiile de pe teritoriile naționale proprii.
Abordarea riscurilor neconvenționale după încheierea
antagonismului bipolar impune necesitatea dezvoltării unor noi
tipuri de solidaritate internațională. Transformările profunde ale începutului de secol se află într -o relație de
proporționalitate directă atât cu creșterea rolului comunității internaționale în prevenirea conflictelor, managementul și
soluționarea crizelor, cât și cu extinderea geografică a procesului de democratizare.
1

1 Gheorghe Toma, George Țical, Asimetrie și neconvențional în zorii
mileniului trei, Editura ,Sitech, Craiova, 2006.

10
Evoluțiile post 11 septembrie 2001 au accentuat faptul
că abordarea securității prin prisma strictă a factorului militar
nu mai este suficientă. Condiția sine qua non pentru un
management cooperativ al securității nu este reprezentată doar
de reformele instituționale, ci și de principiile indivizibilității
securității, transparenței și angajamentului global și regional al
comunită ții internaționale.
Principalele procese generatoare de securitate în plan
continental sunt lărgirea NATO și a Uniunii Europene. La
acestea se adaugă dezvoltarea formelor de cooperare
subregională, precum și tendințele de dezvoltare a unor sisteme
de manag ement al crizelor, prin coordonarea organizațiilor cu
responsabilități în domeniu (ONU, NATO, UE, OSCE). De asemenea, în noul context de securitate, adaptarea și
transformarea NATO va conduce la configurarea a unor noi
parteneriate și forme de cooperare, p recum și la crearea unor
instrumente specifice de contracarare a riscurilor neconvenționale.
Politica de securitate a României, stat care a devenit
membru NATO în data de 29 martie 2004 și țară care a aderat la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană, se îns crie în politica
de securitate a comunității euroatlantice și europene și are la
bază un ansamblu unitar de principii, direcții de acțiune și modalități de realizare a obiectivelor strategice în vederea promovării intereselor naționale.
În acest sens, conc eptul de securitate urmărește
asigurarea independenței și integrității teritoriale a statului, a prosperității, siguranței și dezvoltării durabile a societății în ansamblul său.
Pentru promovarea și apărarea intereselor naționale,
România va acționa atât p rin mijloace proprii de natură
politică, juridică, diplomatică, economică, socială, militară, de
informații, cât și prin cooperarea cu alte state și participarea la
procese multinaționale și în organizații internaționale.
2

2 Gheorghe Toma, George Țical, Asimetrie și neconvențional în zorii

11
Asigurarea prin mijloace politice a intereselor proprii ale
României și ale aliaților și partenerilor ei este esențială pentru
politica românească de securitate și, ca urmare, România va
recurge doar în ultimă instanță la forța armată. În calitate de
stat membru al Alianței Nord Atlantice , România va participa
la efortul de apărare colectivă, considerând că orice atac asupra unui stat membru NATO reprezintă un atac împotriva tuturor
aliaților, asigurându -și capacitățile proprii de acțiune politică și
militară pentru a participa la acțiunile de răspuns la o asemenea
agresiune.

Capitolul II. FORMELE CRIMINALITĂȚII
TRANSFRONTALIERE PE PLAN EUROPEAN ȘI
NAȚIONAL

Traficul de persoane a devenit o problemă de maxim
interes și dezbatere pentru guvernele statelor naționale,
organizațiile internațio nale și societatea civilă, în general la
începutul secolului. Fiind recunoscut ca un fenomen social manifestat la scară planetară, traficul de persoane implică activități incriminate penal în vederea recrutării, transportării și vânzării de persoane, în co ndiții de exploatare inumane și
degradante. Organizațiile criminale și rețelele create de către acestea își extind pas cu pas, uneori fără a fi cât de cât stingherite, acțiunile de trafic de arme, droguri și persoane, speculând orice breșă în infrastructur a socială în continuă
prefacere. Ușurința fără precedent în domeniul transporturilor și comunicațiilor facilitează activitățile infracționale de acest gen. În prezent, traficul de persoane a devenit obiectul de studiu și cercetare în cadrul unor domenii va riate, dar
adiacente, care încearcă să extragă adevărul social despre cauzele, condițiile, efectele fenomenului și soluțiile viabile care

milen iului trei, Editura ,Sitech, Craiova, 2006.

12
se impun pentru prevenirea și combaterea sa. Astfel, pe fondul
cercetărilor criminologice, juridice, sociologice, politologice, medicale s -a ajuns la concluzia că traficul de persoane este
dincolo de forma de migrație ilegală, o nouă formă de comerț
cu sclavi , de criminalitate transnațională organizată, o
amenințare la adresa suveranității naționale și a securității
statelor, o problemă referitoare la muncă, la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale, în fapt o combinație a
tuturor acestor determinări. Conștientizarea gravității situației
cu privire la traficul de persoane a generat un răspuns pozitiv
din parte a majorității guvernelor naționale, a Uniunii Europene
și a celorlalte organizații regionale, a Organizației Națiunilor
Unite, a organizațiilor non- guvernamentale în domeniu. Astfel,
s-a dorit ca prevenirea și combaterea traficului de persoane să
se concretizeze în reglementări juridice și strategii naționale, regionale și internaționale cât se poate de uniforme în vederea
asigurării coeziunii și sincronizării necesare în acest demers.
Incriminarea penală a activității de trafic s -a dovedit
anevoioasă ca ur mare a asimilării ei în mod eronat cu alte fapte
considerate astăzi infracțiuni precum sclavia, munca forțată, traficul ilegal de migrați, proxenetismul sau trecerea ilegală a
frontierei. Traficul de persoane nu este o realitate socială nouă. Ceea ce este diferit astăzi față de istoria comerțului cu sclavi este amploarea pe care a luat -o acest fenomen precum și
mijloacele insidioase prin care se realizează. Înlesnirea cooperării la nivel internațional în problema traficului de persoane este deopotrivă un de mers esențial al luptei împotriva
acestei infracțiuni, datorită caracterului său transnațional care obligă la coordonarea eforturilor individuale ale statelor. Prevenirea și combaterea traficului de persoane a devenit unul dintre principalele scopuri ale l umii internaționale, fiind o
problemă trecută de mai bine de două decenii pe agenda de
lucru a Organizației Națiunilor Unite. Aclamate și contestate,
inițiativele organizației au dus în cele din urmă la o reacție din
partea statelor membre, în sensul insti tuirii, fie și numai

13
teoretic, a măsurilor necesare prevenirii și combaterii traficului
de persoane.
Astfel, Organizația Națiunilor Unite a conceput și
adoptat, în anul 2000, Convenția internațională privind lupta
împotriva crimei organizate transfrontaliere împreună cu
Protocolul adițional privind prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și
copiilor , Protocolul adițional împotriva traficului de migrați pe
uscat, pe apă sau prin aer și Protocolul adițional împotri va
fabricării și traficului ilicit de arme, părți sau componente ale acestora și muniție . Convenția ONU împotriva crimei
organizate transfrontaliere și primele două protocoale
adiționale asigură astfel cadrul juridic internațional special
pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane. Ca
noutate, Convenția înlocuiește principiul disponibilității cu ce
al obligativității cooperării internaționale.
3 Astfel, statele
semnatare ale Convenției trebuie să aibă în vedere nu numai
stabilirea de măsuri preventive și combative vizând traficul de persoane, dar și să colaboreze prin orice mijloace în acest sens.
La nivel național, legiuitorul a preferat elaborarea unei
legi speciale care incriminează pentru prima dată și în mod exclusiv traficul de persoane ca infracțiune, precum și a Codului Penal și Codului de Procedură Penală actuale. Legea
nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, constituie instrumentul legislativ principal în prevenirea și combaterea traficului de persoane pe teritoriul Rom âniei și în
afara lui. Capitolul 3, Secțiunea I (art.12- 16) cuprinde
infracțiunile privind traficul de persoane, Secțiunea a II -a a
aceluiași capitol incriminând infracțiunile în legătură cu traficul de persoane. Fiind actul normativ care se adresează exclusiv incriminării traficului de persoane, legea merge pe
două coordonate: combaterea traficului și prevenirea lui.

3 Conven ția Na țiunilor Unite împotriva criminalită ții transna ționale
organizate adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin
Legea nr. 565/2002, art. 1, art.27(1)

14
Referitor la combaterea traficului, textul cuprinde nu numai
definiția infracțiunii dar și dispoziții speciale referitoare la pedepsirea făpt uitorilor și la protecția și asistența victimelor,
indicând în acest sens și unele măsuri procedurale speciale. De
asemenea, referitor la prevenirea activității infracționale, legea
indică în mod expres autoritățile responsabile cu prevenția
traficului de persoane.
4
Aliniindu -se la tendințele legislative actuale și
preluând modelul oferit de actele internaționale privind lupta
împotriva traficului de ființe umane, actul normativ înglobează
un capitol special cu norme dedicate facilitării și impulsionării cooperării internaționale în domeniu. Așa cum se poate observa
din evoluția legislației române în domeniu, textul în forma sa actuală este rezultatul unor modificări repetate, ca urmare a semnării și adoptării de către România a unei multitudini de instrume nte juridice internaționale cu referire directă sau
indirectă la traficul de persoane, creații ale Organizației Națiunilor Unite, Organizației Internaționale a Muncii, Consiliului Europei, Uniunii Europene.
Din perspectivă juridico- penală, dinamica
fenome nului impune o continuă adaptare a legislației și a
celorlalte măsuri sociale adiacente, fapt care necesită și un studiu atent al diverselor legislații care au înregistrat un real succes în domeniul combaterii și prevenirii traficului de persoane
5.
Aceste reglementări vor putea servi ca model pentru
crearea unor norme și standarde naționale și internaționale în sfera prevenirii și combaterii fenomenului. Indiferent însă de rigoarea cu care infracțiunea de trafic de persoane va fi reglementată și sancționată la nivel internațional și național,
dacă statele lumii nu vor avea în vedere, în primul rând, luarea

4 Legea nr. 678/2001privind prevenirea si combaterea traficului de
personae, art. 4
5 Legea 39 din 2003 privind prevenirea și combaterea criminalității
organizate,art. 2lit. b

15
măsurilor necesare în vederea combaterii cauzelor sociale și
economice care întrețin fenomenul în sine, lupta va fi pierdută ab initio .

CAPITOLUL III. G ARDA DE COASTĂ – STRUCTURĂ
A POLIȚIEI DE FRONTIERĂ

Garda de Coastă este structura teritorială a Poliției de
Frontieră Române, cu personalitate juridică, subordonată nemijlocit Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, al cărei conducător are calit atea de ordonator terțiar de credite.
Garda de Coastă se organizează și funcționează în
baza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ult erioare.
Actul normativ de înființare a Gărzii de Coastă este
Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/705 din 15.12.2011
6privind desființarea inspectoratelor județene ale
poliției de frontieră, înființarea Gărzii de Coastă și a inspectoratelor teritoriale ale poliției de frontieră, precum și reorganizarea Bazei de Reparații Nave Brăila.

ATRIBUȚII ALE GĂRZII DE COASTĂ
Garda de Coastă, structură teritorială a Poliției de
Frontieră Române, asigură coordonarea, controlul și răspunde de întreaga activitate a structurilor subordonate ale poliției de
frontieră, cu privire la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat în scopul prevenirii și combaterii migrației ilegale, a faptelor specifice criminalității transfrontaliere, respectării r egimului juridic al frontierei de stat, al
pașapoartelor și străinilor, respectării ordinii și liniștii publice în zona de competență, în condițiile legii.

6 Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/705 din 15.12.2011

16

Obiective propuse pentru eficientizarea activității
Gărzii de coastă:
– pregătirea în vederea aderări i la spațiul
Schengen: prin armonizarea legislativă cu
acquis -ul Schengen și desfășurarea activității
profesionale în conformitate cu procedurile de lucru standardizate Schengen și pregătirea personalului conform standardelor europene.
– aplicarea prevederi lor concepției de
supraveghere și control la trecerea frontierei.
– creșterea eficienței activității de prevenire și
de diminuare a factorilor de risc care
favorizează corupția.
– dezvoltarea activităților de cooperare inter –
instituțională și internațională.
– operaționalizarea Sistemului de Observare și
Supraveghere la Marea Neagră- SCOMAR
și a navelor maritime de supraveghere și intervenție nou achiziționate și intrate în
dotarea Grupurilor de Nave.
– asigurarea interconectării și
interoperabilității sistemului SCOMAR cu
celelalte sisteme de supraveghere
implementate de Ministerul Transporturilor (AIS), Ministerul Apărării (OTH) și Ministerul Agriculturii (VMS).
– modernizarea navelor maritime de patrulare
proiect P157 cu sisteme de supraveghere și
de comunicații c ompatibile cu sistemul
SCOMAR.
– participarea activă în cadrul proiectelor coordonate de către Agenția europeană FRONTEX (operațiuni comune pentru

17
combaterea migrației ilegale și în Rețeaua de
Patrulare Europeană).
– dezvoltarea cooperării regionale în cadrul
Forumului de Cooperare la Marea Neagră
între Agențiile Polițiilor de
Frontieră/Gărzilor de Coastă ale Statelor
Riverane.

CAPITOLUL IV.
SPECIFICUL ANALIZEI DE RISC ÎN ACTIVITATEA
POLIȚIEI DE FRONTIERĂ

Analiza de risc este procesul de colectare, validare,
evaluare și interpretare a unei/unor serii de date, în scopul emiterii unor ipoteze, formulări și recomandări.
Conform definiției recente , analiza de risc constă în
evaluarea riscurilor și amenințărilor.
Evaluarea riscurilor este direcționată spre
monit orizarea elementelor din mecanismul aplicării legii și
chiar mai larg spre întreaga societate. Evaluarea amenințărilor
înseamnă efortul de a găsi informații și cunoștințe despre
infracțiuni sau alte iregularități pentru a fi controlate.
Infracționalitate a transfrontalieră organizată reprezintă
o amenințare globală, în evoluție, care a dobândit capacitatea de a influența politica statelor și activitatea instituțiilor democratice. Ea constituie atât o expresie a proliferării unor fenomene negative care se amplifică în condițiile globalizării, cât și o consecință directă a gestionării ineficiente a schimbărilor politice, economice și sociale profunde care s -au
produs în Europa.
Prin natura și amploarea lor, astfel de activități sunt
favorizate de existenta co nflictelor locale și, la rândul lor, pot
favoriza terorismul și proliferarea armelor de distrugere în masă. Devine tot mai evident faptul că această nouă extindere a

18
faptelor ilicite a găsit un teren fertil în mediile infracționale
autohtone, reprezentând noi amenințări la adresa ordinii, liniștii
și a siguranței publice.
Analiza de risc are o largă răspândire în activitatea
umană. În UE termenul a prins teren recent în câmpul
controlului frontierei, de când a fost introdusă ca una din cele
mai importante sarcini pentru agenția FRONTEX, și de
asemenea menționata în „Codul Frontierei Schengen”, care este
un cod comunitar ce definește standardele UE în domeniu.
Prima versiune a unui model comun al analizei de risc
pentru Poliția de Frontieră a fost publicată, când Academia
Finlandeză a Frontierei și Gărzii de Coastă a tipărit și a
transmis un studiu secret despre subiect în anul 2000. Studiul
definea terminologia principală și făcea diferențe dintre
variatele funcțiilor specifice pe care termenul „ analiza de risc”
îl acoperă în general. 7Aceasta a condus câtre modelul cu 9
câmpuri, definit între 2 axe. Axa orizontală împarte activitățile în funcții separate – „controlul frontierei”, „analiza de risc” și
„informații”. Axa verticală împarte aceste funcții în aco rd cu
diferite nivele de abstractizare – „tactic”, „operațional” și
„strategic”.
După studiul Finlandei, Analiza de Risc a fost stabilită
ca cerință în câteva documente, în special în Catalogul Schengen (2002), în Modelul Comun al Analizei de Risc Integra te „CIRAM”.
CIRAM formează bazele muncii Centrului Analizei de
Risc „RAC” care a activat în Helsinki între 2004 – 2005.
Începând din 2005 sarcinile RAC au fost transferate agenției FRONTEX, care este acum responsabilă pentru analiza de risc comună și dezvoltarea acesteia.
Analiza de risc standard se bazează pe factorii
geografici și demografici și conduce către o descriere a sectoarelor de frontiera de „risc înalt”, „risc normal” și „risc

7 Criminal Intelligence Training, Man ual for Analysts, United Nations
Office on Drugs and Crime, pag. 97

19
jos”. Aceasta analiză este folosită pentru a motiva diferite
nivele d e cerințe în supraveghere. O altă procedură standard
este să culegem date statistice despre trecerile ilegale detectate
și să alcătuim o imagine. Această imagine în mod normal
sprijină rezultatele analizei bazate pe factorii geografici și
demografici.
Din nefericire, analizele de baza sunt foarte
părtinitoare, dacă activitățile ilegale au fost în stare să se adapteze la măsurile de control. Daca unele părți ale frontierei
sunt foarte puțin controlate, este posibil ca aceste părți să fie
utilizate sistematic de acei care au interes în trecerea ilegală a
frontierei. Aceste este motivul pentru care analiza de risc
„normală” bazată pe factorii geografici și demografici trebuie
să fie considerată doar ca punct de plecare.
În plus, în „procedura normală” autorităț ile de control
al frontierei trebuie să analizeze propria lor performanță constant și să fie pregătite să se adapteze în mod flexibil la
noua situație. Nivelul potențial total al trecerilor ilegale trebuie
estimat sector cu sector. Estimarea trebuie să der ive din
trecerile ilegale detectate prin completarea ei cu numărul
estimat de treceri ilegale nedetectate.
Este necesar să estimăm numărul total de treceri
ilegale și respectiv este necesar să estimăm scala activităților
ilegale ascunse.
La frontiera verd e, aceasta poate fi făcută cu ajutorul a
doi factori: acoperirea supravegherii și activitățile ilegale descoperite. În cel mai simplu mod vom defini procentul de timp, pe perioada când un sector de frontieră este acoperit de supraveghere (respectiv timpul când avem pe cineva sau ceva acolo pentru a vedea trecerile ilegale ale frontierei 8 ore/zi înseamnă 33%). Dacă acoperirea este 33%, vom aprecia că
infracțiunile detectate sunt 33% din totalul infracțiunilor
.

20
CAPITOLUL V. ANALIZA DE RISC LA NIVELUL
GĂRZII DE COASTĂ

Garda de Coastă este structura teritorială a Poliției de
Frontieră Române, cu personalitate juridică, subordonată
nemijlocit Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, care
asigură coordonarea, controlul și răspunde de întreaga
activitate a structurilor subordonate cu privire la supravegherea
și controlul trecerii frontierei de stat în scopul îndeplinirii
atribuțiilor în conformitate cu Constituția și legile țării.
Actul normativ de înființare a Gărzii de Coastă este
Ordinul ministrului a dministrației și internelor nr. I/705 din
15.12.2011.
Garda de Coastă este condusă de un director, ajutat de
trei directori adjuncți fiind constituită din două servicii
teritoriale, două grupuri de nave, nouă sectoare ale poliției de
frontieră și zece punc te de poliție de frontieră .
Dezvoltarea de front este de 286,560 Km , din care:
– frontiera fluvială cu R. Ucraina: 176,280
Km.
– frontiera maritimă: 110,280 Km. între Gura
Musura și Gura Portiței.
Suprafața zonei de competență terestră este de apx.
6640 km 2, din care 2660 km2 uscat și 3980 km2 deltă și zonă
lagunară.
Lungimea căilor navigabile din zona de competență
este de apx. 3.800 Km km (Dunărea maritimă, brațele Dunării, canalele din Delta Dunării).
8
România are o frontieră maritimă de 193,5 km
exercit ându- și drepturile suverane în marea teritorială și
drepturile de control privind regimul juridic al frontierei de stat în zona contiguă și economică exclusivă.

8 Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/705 din 15.12.2011.

21
Cei 240 km de țărm românesc al Mării Negre se
împart în funcție de aspectul reliefului în două sectoare: unul
nordic – brațul Chilia – Capul Midia, caracterizat prin forme
joase de relief (cordoane nisipoase, grinduri, plaje) și altul
sudic – Capul Midia –Vama Veche, cu faleze înalte (40 -60 m),
întrerupte în dreptul lagunelor și limanelor de plaje.
Litoralul românesc se desfășoară spre sud până la
granița cu Bulgaria, iar în spațiul dobrogean propriu- zis, de la
grindul Perișor spre sud. Între Grindul Perișor și Capul Midia
se individualizează un sector jos, de acumulare, cu plaje,
grinduri. Astfel, s e evidențiază complexul lacustru Razim,
dezvoltat pe un vechi golf marin, separat printr -un cordon
litoral cu zone deschise, care au asigurat legătura cu marea.
România are patru porturi comerciale la Marea
Neagră: Constanța, Midia, Mangalia și Sulina. Por tul Constanța
este considerat al nouălea port al Europei din punct de vedere
al derulării traficului comercial de mărfuri și principalul
terminal de containere din Marea Neagră. În acest momentul
nu există curse regulate (de pasageri) cu alte porturi excep tând
o cursă regulată RORO Turcia în portul Constanța – Sud.
În urma analizei de risc efectuată la nivelul gărzii de
Coastă principalele amenințări identificate la adresa securității
frontierei sunt:
• Migrația ilegală și traficul de ființe umane;
• Traficul d e bunuri contrafăcute;
• Contrabanda cu produse accizabile (țigări);
• Traficul ilegal de armament, muniții și materiale
radioactive;
• Traficul de droguri și substanțe psihotrope;
• Traficul de mașini furate.
Caracteristicile fenomenului infracțional
transfrontal ier la granița cu R. Ucraina:
• încălcarea regimului juridic al frontierei de stat
• contrabanda;
• traficul de persoane;

22
CONCLUZII, PREVIZIUNI ȘI TENDINȚE

Din analizele de risc efectuate, se conturează și pentru
viitor tendințe privind săvârșirea unor infracți uni de genul celor
prezentate, fapt ce duce, ca structurile polițienești cu atribuții la
frontiera să promoveze activități ofensive pentru combaterea
acestor fapte ilegale.
Caracteristici si tendințe ale fenomenului infracțional
transfrontalier la nivelul Gărzi de Coastă se prezintă, astfel:
a) amplificarea și diversificarea fenomenului
infracțional transfrontalier privind traficul de migrați, traficul
de ființe umane, traficul de stupefiante, mașini furate, traficul ilegal de produse cu dublă utilizare etc .;
b) schimbarea permanentă a rutelor utilizate și a
modurilor de operare pentru traficul ilicit de mărfuri si
stupefiante, armament, muniții, migrați în funcție de formele de
manifestare a infracționalității internaționale;
c) diversificarea mijloacelor s i a modalităților de
sustragere de la controlul legal si de specialitate al trecerilor
peste frontieră a produselor periculoase, a mărfurilor
contrafăcute, subevaluate sau nedeclarate, a speciilor periclitate
de faună și floră sălbatică, a materialului lem nos sau altele;
d) utilizarea și in viitor a intrărilor și ieșirilor in țară,
implicit in spațiu european a documentelor falsificate, a falsului de identitate (prin contrafacerea documentelor de trecere a frontierei, uz abuziv al unui document ce aparține altei persoane, acte eliberate prin substituire de persoană);
e) implicarea rețelelor de crimă organizată în traficul
ilegal cu valută si alte instrumente de plată la purtător (cârduri bancare, cecuri de călătorie, ordine de plată etc.).
În urma analizări i fenomenului infracțional la nivelul
Gărzii de Coastă, din România, putem constata că se mențin aceeași indicatori și profile de risc, acest fapt se datorează zonei geografice in care se afla zona de competenta a Gărzii de Coasta.

23
Exista potențial risc in ceea ce privește trecerile
ilegale dinspre Ucraina către România, având in vedere statutul
de tara membru al UE, precum si desfășurarea unor activități
de contrabanda sau fraude vamale, atât la frontiera verde, pe
apa si punctele de trecere a frontierei.
În ceea ce privește braconajul piscicol in apele de
frontiere și Marea Neagra, există riscul comiterii unor fapte,
atât de către cetățenii romani cât și din alte state riverane Marii
Negre(Turcia, Ucraina și Bulgaria).
În zona de frontieră cu Ucraina ges tionată de câtre
Garda de Coasta, exista riscul potențial, al trecerii neintenționate a liniei de frontiera de către cetățenii celor doua
state, care desfășoară diferite activități pe Dunăre(Brațul
Chilia, Canalul si Golful Musura). În vederea prevenirii unor
asemenea încălcări ale regimului de frontiera, lucrătorii
autoritarilor de frontiera e necesar sa continue executarea de
misiuni comune.
La nivelul Punctelor de trecere a frontierei cu specific
portuar se pot înregistra cazuri în care diverși marinar i
părăsesc ilegal orașul portuar în care nava face escală.
Menționez ca, in ultima perioadă aceste cazuri au avut ca
obiect marinari de cetățenie turcă.
Ca un risc in executarea controlului de frontiera al
mijloacelor de transport navale, care naviga sub p avilionul
unor state terțe, pot apărea cazuri când se încearcă intrarea in spațiul UE cu carnete de marinar falsificate sau emise de către entități nerecunoscute de statul român.
Solicitările de azil la frontiera verde si in Punctele de
trecere a frontiere i din zona de competenta, nu vor prezenta si
in viitor un risc, care sa duca la crearea unui canal migraționist.
O mare parte din migrații de pe ruta balcanică ar putea
solicita azil pe teritoriul altor state europene, în special în
Bulgaria. Aceștia au c a destinație finală state din Europa
Occidentală și practic se folosesc de statutul de azilant

24
dobândit în statele mai puțin dezvoltate economic doar ca o
etapă în drumul lor în căutarea unor condiții de viață mai bune.
O mare parte dintre migrați descoperiți la frontiera
verde ar putea fi în posesia unor documente false/falsificate, în
special bulgărești.
Analizând datele furnizate de migrați pe timpul
intervievării acestora, se conturează existența unor rețele de
trafic de migrați complexe, care operează pe teritoriul mai
multor state, de la țările de origine din Orientul Apropiat până
în Europa Occidentală.
În urma analizării cazuisticii infracțiunilor la nivelul
Gărzii de Coasta se pot identifica următoare riscuri, care rămân
active la frontiera externa:
o trecerea peste frontiera cu ambarcatiuni
pescaresti de catre cetateni romani si ucrainieni;
o pescuit in zona maritima cu unelte interzise –
ohane si plase monofilament;
o pescuit fara licente sau autorizatii de pescuit in
zona maritima;
o folosirea la pescuit de ambarcatiuni fara licenta;
o deținerea și folosirea de arme de vânătoare și a
muniției aferente fără documente legale în activitățile
cinegetice;
o transport si comercializare de peste si produse
din peste fara documente legale;
o conducerea pe drumurile publice de autoturisme
neinmatriculate sau fara permis;
o conducerea de ambarcatiuni cu motor fara
permis;
o poluare cu produse petroliere a apelor maritime
sau din lacurile litorale;
o aflux de grupuri de vânători, atât cetățeni români
cât și cetățeni străini in zona localitatilor Cardon – C.A. Rosetti
– Letea.,unde sunt posibile încălcări la regimul armelor și
munițiilor;

25
o ascunderea de bunuri, in locuri special
amenajate, pentru sustragere de la controlul vamal;
o nedeclararea de bunuri la controlul vamal;
o deține rea și folosirea de arme de vânătoare și a
muniției aferente fără documente legale în activitățile
cinegetice pe fondurile de vânătoare – zona Crisan si
Caraorman;
o deținere de unelte de plase monofilament
precum și folosirea acestora la activități ilegale de pescuit;
o pescuit fără permise sau autorizație legală;
o transport de pește și produse din pește fără
documente legale;
o debarcarea unor persoane sau grupuri de
persoane cu intenții de migrare, de pe navele străine, care
tranzitează porturile ;
o activități ilegale din domeniul D.P.I. si P.C.N.
o aflux de grupuri de vânători și pescari, atât
cetățeni români cât și străini pe fondurile de vânătoare din
zona,unde sunt posibile încălcări la regimul armelor și
munițiilor;

PROGNOZA EVOLUȚIEI FENOMENULUI
INFRACȚIONA L ÎN BAZINUL MĂRII NEGRE

Aderarea României la Uniunea Europeană și stabilirea
noilor frontiere ale Uniunii Europene a reprezentat un pas important în cadrul procesului de securitate și dezvoltare socio-economică, în special a țărilor din partea estică a c ontinentului.
România constituie „frontiera estică a Uniunii
Europene” va deveni, în viitorul apropiat, o țară „țintă” pentru migrația ilegală, traficul de droguri, mașini furate, arme, muniții, materiale explozive, dar și pentru unele forme de manifestare a infracționalității internaționale organizate
(traficul de ființe umane, proliferarea consumului și comercializării pe piața internă a stupefiantelor), care și -au

26
găsit deja un teren fertil în mediile infractoare autohtone,
reprezentând noi provocări la adresa liniștii și securității
publice.
Principalele tendințe ale evoluției fenomenului
criminalității transfrontaliere la frontiera maritimă a României
apreciem că sunt:
– amplificarea și diversificarea fenomenului
infracțional transfrontalier, dobândirea unui
caracter tot mai bine organizat, conspirat și
internaționalizat;
– odată cu redresarea economiei României, aceasta
va deveni tot mai atractivă pentru cetățenii unor
state din Asia, Africa și chiar Europa,
transformându -se dintr -o sursă de „forță de munc ă
la negru” într -un „consumator”, determinând
mutații în volumul, sensul și destinația migrației
ilegale, precum și a infracțiunilor conexe;
– posibila extindere a fenomenului de conexare a
diferitelor infracțiuni (călăuzirea migraților ilegali,
traficul de ființe umane, traficul de stupefiante,
mașini furate),aducătoare de mari venituri, cu unele
infracțiuni de amploare, cu consecințe grave în
rândul populației (acțiuni teroriste, destabilizatoare
etc.), în vederea asigurării finanțării acestora;
– creșterea n umărului de mijloace navale folosite
pentru desfășurarea diferitelor activități ilegale, în
special în zona porturilor sau locurilor aglomerate;
– folosirea navelor comerciale, fără a exclude
folosirea unora „de unică întrebuințare” și a
echipajelor acestora pentru aducerea ilegală de
imigranți sau a diferitelor bunuri interzise la
operațiuni de import -export folosite
– folosirea abuzivă a staționărilor navelor comerciale
în marea teritorială sau zona contiguă, pentru

27
primirea de ordine de la armatori, în scop ul
mascării diferitelor activități ilegale;
– activități ilegale de exploatare a resurselor
piscicole, desfășurate de mijloace navale aflate sub
pavilion românesc sau străin;
– executarea de cercetări ilegale cu privire la
bogățiile subsolului Mării Negre;
– scăderea numărului de infracțiuni săvârșite cu
violență și creșterea ponderii infracțiunilor a căror
săvârșire presupune organizare, pregătire
minuțioasă și dotări tehnice de vârf;
– specularea abilă a legislației existente în scopul de
a da un caracter de legalitate diferitelor acțiuni
ilegale;
– atragerea persoanelor cu diferite funcții în
exercitarea controlului la frontieră pentru
asigurarea protecției operațiunilor derulate;
– diversificarea formelor de valorificare a produselor,
valorilor și avantajelor rezultate din infracțiuni,
menite să ascundă sursele venitului ilicit și să
amplifice venitul obținut (jocuri de noroc, rețeaua
cazinourilor, intensificarea traficului ilicit cu
obiecte de artă și din patrimoniul cultural național,
fraude informatice etc.);
– schimbarea permanentă a rutelor utilizate și a
mărfurilor sau produselor traficate la „cerințele
pieței”;
Comparativ cu perioada preaderării la UE din
ianuarie 2007, putem arăta că, în prezent, datorită etapelor
făcute în securizarea frontierelor, fenomenul i nfracțional
transfrontalier are o tendință descrescătoare, care se datorează activităților ofensive desfășurate de către structurile Poliției de Frontieră, exploatării eficiente a sistemelor electronice de control și supraveghere a frontierei și nu în ulti mul rând, a
calității personalului din cadrul Poliției de Frontieră Române.

28
Bibliografie selectivă

1. Programul Stockholm , O Europa sigură și deschisă care
servește și protejează cetățenii, documentul Consiliului
17024/09, JAI 896, Bruxelles, 2 decembrie 2009;
2. ** – „Planul pentru managementul frontierelor externe
ale Statelor Membre ale Uniunii Europene ” aprobat de
Consiliul Uniunii Europene la 13.06.2002;
http://europa.eu.int/pol/justice/index_de.htm .;
3. *** – „Fenomenul migraționist din perspectiva aderării
României la Uniunea Europeană”, Institutul European
din România, București, 2007;
4. *** – „Imigrația ilegală în România – 2002- 2007”,
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, București,
2007;
5. *** – „Programul de măsuri pentru combaterea
imigrației ilegale la frontierele maritime ale Statelor
Membre ale Uniunii Europene ” adoptat de Consiliul
Uniunii Europene la 27.11.2003;
6. *** – „Strategia națională privind migrația – 2007-
2010”, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,
București, 2007;
7. *** – Concepția privind controlul frontierelor ;
8. *** – Tratatul de instituire a Comunității Europene ;
9. Agenția Națională Antidrog , Raport asupra
fenomenului drogurilor în 2013;
10. Modalități practice de imple mentare a prevederilor
Catalogului Schengen referitoare la analiza de risc tactică și operațională pentru suprav egherea și controlul
frontierei.

11. Manual metodologic pentru analize ,
Bundeskriminalamt, Germania, 2008;
12. Manualul de analiza informațiilor , IGP -DGCCOA,
2004;
13. Manualul SIRENE ;

29
14. Manualul traficului de persoane , ICPMD, UNDP,
Viena, 2002;
15. Law Enforcement Intelligence: A guide for State, Local,
and Tribal Law Enforcement Agencies , US Department
of Justice ;
16. Criminal Intelligence Training , Manual for Analys ts,
United Nations Office on Drugs and Crime ;
1. Convenția Europeană a Drepturilor Omului în broșură, Asociația Română de Drept Umanitar;
2. Convenția Europeană în domeniul informațiilor asupra
drepturilor străinilor încheiată la Strasbourg la
15.03.1978 și H.G. nr. 153/1991 privind Protocolul
adițional al Comunității Europene în domeniul
informațiilor asupra drepturilor străinilor, Ed.;
3. Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizate adoptate la New York la 15
noiembrie 2000, ratifi cată prin Legea nr. 565/2002
4. Directiva 2008/115/EC a Parlamentului European și a
Consiliului din 16 decembrie 2008 pentru standardele comune și procedurile din statele membre pentru returnarea cetățenilor care au stat în țările din lumea a treia;
5. H.G. 220 din 9 martie 2011 pentru aprobarea Strategiei
naționale de management integrat al frontierei de stat a
României in perioada 2011- 2012 Publicata in Monitorul
Oficial 220 din 30 martie 2011 ;
6. Legea 39 din 2003 privind prevenirea și combaterea
criminalității organizate
7. Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial nr. 1161 din 08.12.2004;
8. Legea 678/2001 este prin cipalul instrument de politică
penală în materia traficului de ființe umane;
9. Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înființarea, organizarea si funcționarea Sistemului Informatic

30
Național de Semnalări și participarea României la
Sistemul de Informații Sch engen, publicată în
Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010;
10. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, M.O. nr.
594/01.07.2004;
11. Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și
funcționarea în cadrul Minist erului Public a Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism, M.O. nr. 1089/23.11.2004;
12. Ordonanță de urgență nr.103 din 13.12.2006 privind
unele măsuri pentru facilitarea cooperării polițienești
internațională, aprobată prin Legea nr. 104/2007;
13. Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26
octombrie 2004 de instituire a Agenției Europene
pentru Gestionarea Cooperării Operaționale la
Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii
Europene;
14. Regulamentul (CE) N R. 562/2006 al Parlamentului
european ș i al Consiliului din 15 martie 2006 de
instituire a unui Cod comunitar privind regimul de
trecere a frontierelor de către persoane (Codul
Frontierelor Schengen);
15. Regulamentul (CE) NR. 863/2007 al Parlamentului Europea n și al Consiliului din 11 iulie 2007de stabilire
a unui mecanism de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră România 2004;
16. Strategia de securitate națională a României, aprilie
2006; www.presidency.ro
;
17. Strategia națională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2010- 2012;
18. Tratatul de la Prüm, www.mai.gov.ro.

31
Cărți, monografii
1. Boroi Alexandru, Neagu Norel, Valentin- Radu
Sultănescu, Infracțiuni prevăzute de Legea nr.
143/2000 privind combaterea traficului și consumului
ilicit de droguri , Ed. Rosetti, București, 2001
2. Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Organizații teroriste ,
Ed. Artprint, București, 2008;
3. Bianca Tuncay, Traficul de persoane – formă de
manifestare a criminalității oraganizate , teză de
doctorat,București, 2007;
4. Brammertz S., De Vreese S., Thys J., Colaborarea
polițienească transfrontalieră, Bruxelles, Politeia,
1993;
5. Catulle W., Cooperarea polițienească europeană în
practică , în BIGO D., Europa polițiștilor și a sigu ranței
interne , Bruxelles, Complexe, 1992;
6. Pânișoară Ion -Ovidiu, Comunicarea Eficientă, Ed.
Polirom, 2008;
7. Chevallier -Govers Constance, De la cooperare, la
integrarea polițienească în Uniunea europeană, Bruylant, Bruxelles, 1999;
8. Creangă Constantin, Crima organizată și terorismul –
riscurile securității mondiale , Ed. POLIROM,
București, 2002;
9. Voicu Costică, Voicu Adriana Camelia, Geamănu Ioan,
Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor , Ed.
Pildner 2006;
10. Voicu Costică , Spălarea banilor murdari , Ed. Sylvi,
București, 1999;
11. Ștefan Cristian Eduard, Flagelul drogurilor , Editura
Cermaprint, București, 2006;
12. Popescu D.I., Sistemul Integrat pentru securitatea
frontierei, Ed. Univers științific , București, 2006;

32
13. Miclea Damia n, Combaterea crimei organizate , vol.I,
Editura Ministerului Administrației și Internelor,
București, 2004;
14. Doctrina națională a informațiilor pentru securitate și
societatea civilă , Centrul de Informare pentru Cultura
de Securitate, București, 2004;
15. Guild Elspeth, Geyer Florian, Securitatea vs Justiție?
Cooperarea polițienească și judiciară în Uniunea
Europeană, England, Ashgate 2008;
16. Hedeșiu Emil, Contracararea crimei organizate
transfrontaliere , Ed, UNAp, București, 2005;
17. Radu Florin Răzvan, Cooperarea judiciară
internațională și europeană în materie penală,
Ed.Wolters Kluwer, 2008;
18. Tudor Georgiana, Constantinescu Mariana, Mandatul
european de arestare ; Ed. Hamangiu 2009;
19. Toma Gh, Țical G., Asimetrie și neconvențional în
zorii mileniului trei, Ed . Sitech, Craiova, 2006.
20. Gheorghe, Toma, cole ctiv, Provocările începutului de
mileniu , Ed. U.N.Ap., București, 2003;
21. Hreblav V., Libera circulație a persoanelor. Acordurile
Schengen, Paris, P.U.F, 1994;
22. Busuioc Ion, I, Note de curs, Ed. Sitech, Craiova 2010;
23. Ion Suceava, Florian Coman, Criminalitatea și
organizaț iile interna ționale , Ed."Romcartexim", 1997;
24. Înțelegerea între Eurojust și Europol, din 9 iunie 2004,
Haga;
25. Memorandumul pentru înțelegere, semnat între Eurojust
și Biroul european antifraudă, 14 aprilie 2003;
26. Elsen C., Tructurile administrative ale Schengen ,în
PAULY A., Acordurile Schengen: abolirea frontierelor sau amenințări la adresa libertăților publice?, Maastrcht, I.E.A.P, 1993;
27. Jerez Olivier , Le blanchiment de l’argent , Paris,
Banque Editeur, 1998;

33
28. Jukka Savolainen – Manualul analizei de risc;
29. Jura Cristian , Rolul organizațiilor nonguvernamentale
pe plan international , Ed. ALL Beck, Bucure ști, 2003;
30. Kartusch A., Reference Guide for Anti -Trafficking
Legislative Rewiew with Particular Emphasis on South
Eastern Europe , Warsaw: OSCE , 2001;
31. M. den Boer, Spre un regim de responsabilitate pentru
o guvernare politică europeană care să iasă la iveală,
Politică și societate, 2002;
32. Bădescu Mihai, Andruș Cătălin, Năstase Cătălina,
Drept constituțional și instituții politice , Ed. Universul
juridic, B ucurești, 2011;
33. Diaconu N., Crăciunescu D.A., Dreptul Uniunii
Europene privind politicile comunitare , Editura
Universul Juridic, București, 2010;
34. Queloz N., Criminalitatea economico -financiară în
Europa, Ed . L’Harmatt, 2002;
35. Neagu, D. Popescu, A. Gagiu, Monografia frontierei de
stat a României , Ed. C.N.I. Coresi, București 2003;
36. Diaconu N., Dreptul Uniunii Europene , Tratat, Ed .
Lumina Lex, 2011;
37. Onișor C . și alții, Arta strategicăa securității și
integrării europene , Ed. A.92, Iași, 2002;
38. Onișor Constantin și alții , Bazele strategiei militare
moderne , Ed. U.N.Ap., București, 2004;
39. Onișor Constantin și alții , România – integrare și
securitate , Ed. Europa și Balcanii, București, 2005;
40. Prof. Charles Ricq, Les Cantons Frontaliers et
l'Intégration Européenne, Act ul Unic European – 1992,
Simpozionul din 28.10 1998;
41. Eduard de Bono, Șase pălării gânditoare , Ed. Curtea
Veche, 2008;
42. Terorismul în lume , Centrul de Informare pentru
Cultura de Securitate, București, 2004;

34
43. Toma Gh ., Securitatea națională sub impactul
ameni nțărilor asimetrice: realități, provocări,
schimbări , Ed. A.N.I., București, 2006;
44. Toma Gh ., Securitatea națională din perspectiva noilor
arhitecturi de securitate ale începutului de
secol:incertitudini, realități, perspective , Ed. A.N.I.,
București, 2006;
45. Toma Gh ., Țical G., Asimetrie și neconvențional în
zorii mileniului trei, Ed . Sitech, Craiova, 2006;
46. Țical George, Combaterea crimei organizate -antidrog,
vol. II, Ed. MAI, București, 2003;
47. Țical George, Criminalitatea organizată și terorismul ,
Ed. Fundați ei universitare „Dunărea de Jos”Galați,
2006;
48. Țical George- Marius, De la plante la droguri. Trecut și
prezent , Editura Lucman, București, 2005;
49. Valerian Cioclei, Despre ambiguitatea conceptuală în
materia criminalității organizate , în Culegerea de
material e „Proiectul Tempus Jep”, București, 2001
50. Vasile, Gușatu , Teza de doctorat – Managementul
integrat al frontierei de stat în condițiile accelerării
procesului globalizării .

Site-uri
1. http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm
M. Anderson, J. Apap (e ds), Realizarea unui echilibru
între libertate, securitate și justiție într -o Uniune
Europeană mărită (Bruxelles 2002) ;
2. http://www.crj.ro/publicatii.php ;
3. http://www.shengen -jsa.dataprotection.org/ ;
4. http://ro.wikipedia.org .