Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta [606022]

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

Rela ția dintre personalitate – comportament

1. Definirea ș i scu rta caracterizare a personalităț ii
Problema personalității ocupă azi un loc central atât în cercetările teoretice cât și aplicative. Cu
toate acestea, în afară de „inteligență”, nici un alt concept al psihologiei nu este atât de complex și
nedeterminat ca cel de „personalitate”. În 1931, G.W. Allport enumera peste 50 de defin iții, iar astăzi
McClelland identificat peste 100 de definiții ale termenului. Se apreciază că la ora actuală pot fi
delimitate cu ușurință cel puțin 10 -12 școli personologice. Printre cele mai cunoscute se numără: teoria
psihanalitică (S. Freud, A. Adler, K. Jung, ș.a.); teoria factorială (G. Allport); teoria personalistă (C.
Rogers); teoria socio -culturală ș.a.
Termenii de persoană și personalitate sunt atât de utilizați în limbajul cotidian, încât fiecare are
sentimentul întrebuințării lor corecte în cele mai diverse situații. Ion Dafinoiu (2002) specifică
următoarele: ”Conceptul de p ersoană desemnează individual uman concret. ”
Personalitatea, dimpotrivă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în s copul
înțelegerii și explicării la nivelul teoriei științifice a modalității de înființare și funcționare ce
caracterizează pe rsoana ca organism psihofiziologic”. Personalitatea se referă la ansamblul sistemelor
organizate care determină conduita. Ea (conduita) se distinge de comportament, care nu este decât
actualizarea vizibilă a elementelor pesonalității, într -o anume situație .
Oamenii se aseamănă între ei în multe privințe, care ț in de caracteristicile general – umane, dar
fiecare individ este, prin însușirile sale specifice, unic și irepetabil, atât î n ceea ce privește aspectul să u
particular ( talie, alură, culoarea pielii ș i a ochilor, fizionomie ) cât și felul lui de a fi (credinț e, atitudini,
interese, sentimente, obiceiuri, deprinderi comportamentale ). Fiecare persoană posedă un ansamblu
de atribute fizice, psihice ș i psihosociale proprii, care sunt, ca origine, g eneral – umane, dar se manifestă
în configurații unice ș i irepetabile, confe rind originalitatea personalităț ii sale. Cunoasterea tuturor
acestor aspect e nu este numai obiect al cunoașterii ș tiințifice, ci și o preocupare a majorităț ii oame nilor:
oricine este int eresat să știe cât mai multe despre sine și despre oameni în general, pentru că acest gen
de cunostințe ne ajută să întelegem mai bine și să anticipam comportamentul propriu ș i pe al celorlalti.
Zecile de definiț ii ale termenului de personalitate inventari ate de G.W. Allport se pot grupa î n
trei mari categorii: prin efec t extern, prin structura internă ș i pozitiviste. Intr -o incercar e de unificare a
acestor tendințe, autorul dă o definiție “esențialistă ” a termenului: “Personal itatea este organizarea
dinamică î n cadrul individului a acelor sis teme psiho -fizice care determină gândirea și comportamentul
său caracteristic”.

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

Component ele psihologice ale personalităț ii sunt:
1. Temperament
2. Caracter
3. Aptitudini
4. Creativitate
Termenul „personalitate” (lat. pe rsona= masca actorului)
Conceptul de personalitate prezintă 2 sensuri principale:
– din punct de vedere psihologic – orice om este o personalitate, o unicitat e, o individualizare
irepetabilă
– din punct de vedere valoric – un individ reprez intă o personalitat e, înteleasa ca valoare socială
asigurată de performantele socio -profesionale deosebite.
 S(Stimul)
 P(Persoană /Personalitate)
 R(Răspuns)
Dezvoltarea ființ ei umane are loc pe 3 planuri interdependente :
1. Biologic
– cel al dezvoltă rii biologice, transf ormări fizice, fiziologice, biochimice care au loc la nivelul
organismului.
2. Psihologic
–în care se formează și se dezvoltă procesele, funcțiile, și însuș irile psihice, personalitatea î n ansamblul
ei.
3. Social
– transformă ri ca re au loc la nivelul conduitei și p ersonalității î n raport cu mediul social ș i cultural.
Personalitate = definire operațională, ansamblu de trăsături fizice, fiziologice și psihologice care asigură
adaptarea unică și nuanț ată a individului la mediul să u.
Personalitatea este un prod us bio-psiho -social, se dezvoltă în cursul ontogenezei. (personalitate –
pers oană individualitate – individ.) reprezentând relaț ia dintre individ, individualitate, persoană ș i
personalitate (dupa B. Zorgo).

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

Dicționarul Larousse defineș te termenul drept “carac teristică relativ stabilă și generală a felului
de a fi al une i persoane, a modului de a reacționa în situațiile în care se gasește”, mentionând că, î n
majoritate a cazurilor, termenul nu acoperă aspectele cog nitive ale conduitei (inteligența, aptitudini,
cunoș tinte), ci doar pe cele afective, emoț ionale, d inamice. Toate aceste dificultăți par sa indice că
teoreticienii nu au găsit încă un cadru conceptual unitar de raportare ș i de definire a acest ei entităț i.
Procesul de formare a personalității poate fi d efinit și ca enculturaț ie – asimilare de modele
culturale, pro ces prin care fiecare individ își însușește valori, își formează atitudini ș i deprinderi
compo rtamentale concordante cu cerințele vieț ii sociale. Formarea personalităț ii este un proces care se
derulează predominant în prima parte a vieții – copilărie și adolescență, dar continua pe toată durata
vieții. Atunci când condițiile sociale se schimbă radical (emigrare, tranziț ie etc.) este nece sară o
readaptare a individului, o repunere a lui în acord c u cerințele vieț ii sociale. Procesul de readaptare
presupune modificări la nivelul personalităț ii, nu numai al comp ortamentelor, o remodelare a
trăsăturilor de personalitate în concordanță cu noile modele cultual e impuse de societate, aculturaț ia.

2. Definir ea comportamentului și relevarea diverselor tipuri de
manifestări comportamentale

Comportamentul reprezintă acele activitaț i ale unui orga nism care pot fi observate de că tre un
alt organism sau cu ajut orul instrumentelor unui cercetător. Î n comportament sunt incluse raportările
verbale ale subiectului și experiențele conș tiente.
a. Comportament Apetitiv – comportament explorator.
b. Comportament Aversiv – comportament de evitare
c. Comportament Operant – comportament definit mai degrabă de stimulul care îl
încurajează decât de stimulul care îl da la iveală, aș a cum este compo rtamentul care
duce la recomensă .
d. Comportament Oral – comportamentul care derivă din nevoia copilului de a suge sau
mai ge neral, de a fi alimentat pe gură .
e. Comportament Psih otic- comport amentul care indică grava deteriorare în contactul cu
realitatea și care se evidențiază prin deliruri ș i / sau halucinaț ii. Comportamentul
psihotic poate fi cauzat de leziuni ale creie rului sau de tulbură ri mentale cum ar fi
schizo phrenia ori o tulburare b ipolară .

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

3. Cunoașterea personalității condiția înțelegerii, explicării și previziunii
manifestărilor comportamentale
Cunoasterea omului presupune stabilirea caracteristicilor sale defi nitorii î n ceea ce au ele mai
semnificativ ș i care -l deosebesc de altii de aceeasi vârstă, așa încât să fie posibilă explicarea naturii
manifestărilor în activitatea pe care o desfășoară și în atitudinea socială, precum și previziunea
dezvoltă rii lui ulter ioare. Problema capătă o și mai mare semnificație câ nd este vorba de a surprinde
caracteristici individuale în dinamica dezvoltării personalității, așa cum se întâmplă la varsta școlară. A
cunoaste elevul înseamnă a -ți da seama de interesele, înclinaț iile și apt itudinile sale, de volumul
cunoștinț elor, de ni velul pro ceselor intelectuale, afective și voliționale, al motivațiilor și aspirațiilor sale,
precum ș i de valoarea sa caracterial – temperamentală; înseamnă a defini personalitatea elevului prin
element ele ei caracteristice. Mai înseamnă a surprinde nivel ul dezvoltării sale fizice în conformitate cu
cerintele vârstei, care poate influenț a favorabil sau n efavorabil formarea personalității (T. Suteu, 1978).
În psihologie, a cunoaște înseamnă a descifra for mula psihologică individuală sau, dacă ne ridicam la
personalitatea în ansamblu, cunoașterea devine posibilă numai în condiția stăpâ nirii factorilor fizici,
fiziologici, culturali; pe un plan de sinteză, cunoașterea implică identificarea modului propriu de
echilibrare în relaț ia individ – mediu.( Ion Holban, 1978).
Dacă cineva conc epe personalitatea ca fiind alcătuită din nenumarat e deprinderi specifice
trebuie să răspun dă la întrebarea : Cum explicate conștiința considerabilă pe care oamenii o prezintă î n
conduit a lor? Să vedem cum decurge teoria. Am putea s pune de un tână r ca este amabil. Teoria
specificităț ii ( elementelor identice ) afirmă: “Nu, nu are nicio trăsătură de politețe”. Mai curând el
dobândește anumite deprinderi de politeț e.
Cunoaș terea persona lității elevului nu se realizează ușor și nici înt r-o perioada scurtă de timp.
Ea presupune parcurge rea unor etape ierarhice, situații diferite, observarea continuă a creșterii și
dezvoltării individului, precum și a atitudinilor sale, î n urma unor evenimen te apă rute sau provocate. Cu
alte cuvinte este vo rba de adoptarea unei vi ziuni longitudinale, care constă în observarea și examinarea
evoluției aptitudinilor, capacităților și performanț elor elevilor de -a lungul scolarităț ii (Gh. Tomsa, 1999).
Nimic nu poat e rezulta din analiza factorială care să nu fi facut parte inițial din ea. Astfel metoda
moștenește toate erorile datorate masurătorilor și corelaț iilor anterioare pe care se bazează , lipsei de
fidelitate ș i validitate a testelor utilizate. Î n procesele de analiză factorială au fost introduce variate
modificări, unele din ele încercând să depășească aceste critici. Procedeul tradițional de analiză
factorială este denumit tehnică .
Astfel fiecare știință caută elementele din care es te denumit obiectul ei de studiu . Psihologii au
căutat cu atenție elemente componente ale vieț ii me ntale, dar nu au ajuns niciodată la un accord în

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

privința numă rului sau nat urii lor. Un motiv este acela că pe unii psihologii îi interesează
com portamentul detaliat, iar pe alț ii tendinț ele comportamentale mai largi .
Personalitate a reprezintă ansamblul tutur or fenomenelor psihice (tot ce ț ine de psihologie) dar,
totodată, personalitatea este și un ansamblu de trăsături sau însușiri psihice, astfel încât cunoașterea
personalității implică nu doar sesizarea trăsăturilor de personalit ate, ci și recunoașterea relațiilor dintre
ele și integrarea acestora într -un întreg. În cazul nostru întregul este personalitatea.
În momentul în care suntem nevoiți să privim viața psihică în adâncul ei și căutăm să stabilim
legături funcționale între di ferite dispoziții, ne îndepărtăm de noțiunea de fenomen psihic și ne
apropiem de analizarea reacțiilor apărute în urma comportamentelor.
Trăsăturile care definesc personalitatea rămân stabile o mare perioadă de timp și se traduc
permanent în conduită și nu se poate vorbi despre personalitate în lipsa unor trăsături stabile care
conduc la identificarea ei în toate situațiile. Există totuși elemente de trăsături de personalitate care
sunt comune tuturor oamenilor cum sunt cele legate de dinamism în caz de acț iune sau o anumită
disponibilitate pentru a relaționa cu cei din jur. În concepția lui M. Golu, sistemul de personalitate se
axează pe studiul interacțiunilor și relațiilor, iar „personalitatea umană nici nu poate fi concepută și
analizată cât de cât știin țific decât prin prisma relaționarii și interacțiunii sale permanente cu lumea…
personalitatea există, se formează și se manifestă în și prin relaționare.”
M. Golu, în lucrările sale, specifică faptul că personalitatea este un sistem dinamic evolutiv cu capacitate
de autoorganizare. La nivelul ei, se confruntă însă în mod curent, două tendințe opuse:
– tendința evolutivă, preponderent în perioada copilăriei, adolescenței și
tinereții, individualizată prin creștere, maturizare, dezvoltare, devenire;
– tendinț a involutivă, evidentă în perioada bătrâneții, și caracterizată prin
diminuare, degradare, dezorganizare.
Între tendințele descrise mai sus, tendințe contrare de altfel, există o perioadă de relativă
stabilitate, cu menținerea constantă a tendinței evoluti ve. Eventualele modificări produse la nivelul
sistemul personalității, sunt cauzate nu numai de influențele mediului extern, ci, și de propria organizare
internă a personalității deoarece manifestările actuale la nivelul personalității includ și experiențe
anterioare.
Personalitatea are un caracter de sistem deschis, ceea ce rezultă din legătura acesteia cu mediul
extern, cu schimburile legate de informații, energie sau substanță. Toate aceste legături au roluri de
bază în dezvoltarea personalității, de nat ură biofizică, sau psihică, deoarece psihicul este de natură

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

informațională. În consecință, nivelul dezvoltării personalității precum și echilibrul acesteia, va depinde
de calitatea, rapiditatea și de eficiența realizării acestor schimburi.
Personalitatea este un ansamblu de structuri care îi asigură stabilitate și un nivel înalt de
integrare, dar ea nu -și poate pierde atributul dinamicității, atât în plan individual, cât și social
4. Felul în care manifestările comportamentelor exprimă personalitatea

Înca de pe vremea Greciei Antice se știe că existau patru tipuri de personalitate: sangvinic,
flegmatic, coleric si melancolic. Aceste patru tipuri de personal itate sunt, mai mult sau mai puțin,
prezente î n fiecare dintre noi ș i definesc modul în care gândim, sim țim și ne purtă m.
Cu mult timp în urmă , fiecare din aceste tipuri de personal itate a fost asociat cu existenț a unei
urmări dominante, prezente în organism: tipul sangvin – sânge, tipul flegmatic – flegma, tipu l coleric – bila
galbenă și tipul melancolic – bila neagră. Cercetările recente arată că aceste patru tipuri de personalitate
de bază sunt asociate cu anumite substanț e chimice, cum ar fi dopamina pentru tipul sangvinic, estrogen
pentru tipul flegmatic, testosteron pentru tipul coleric și serotonina pe ntru tipul melancolic.

Caracteristicile celor 4 tipuri de personalitate
a. SANGVINICUL
Personalitatea sangvinică este caracterizată prin spontaneitate, optimism, entuziasm, energie la
cote maxime, flexibilitate în modul de gândire, căutarea de nou, impulsivi tate și curiozitate. Toate aceste
trăsă turi sunt asociate cu anumite gene influentate de nivelul de dopamina. Oamen ii sangvinici au de
obicei feț e expresive. Cuvinte le lor preferate sunt ''aventură '', ''energie'', ''nou'', ''distracție'',
''activitate'', ' 'călă torie''.
b. FLEGMATICUL
Personalitățile de tip flegmatic sunt în principal definite prin aptitudinile lor social e, capacitatea
de a -și exprima sentimentele și a citi alte persoane după expresiile feței ș i limbajul corpului. Fl egamticii
se pricep de minun e să facă legatura între fapte ș i au capacitatea de a vedea "imaginea de ansa mblu" a
unei probleme sau situaț ii. Ei au o mare capacitate de empatie, de a -i îngriji pe ceilalți, sunt agreabili ș i
expresivi din punct de vedere emoțional. Unele dintre aceste trăsă turi de personali tate sunt legate de
estrogen, care este prezent atât la femei, cât și la bărbaț i. Din punct de vedere fizic, flegmatici au pielea

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

netedă, buze pline, fată rotundă ș i nas mic. Cuvintele lor preferate sunt "pasiune ", "pasional",
"sensib ilitate" ș i "dulce".
c. COLERICUL
Tipul coleric este asociat cu nivelul de testosteron din organism, care, de asemene a, este
prezent la bărbaț i și fem ei. Colericii sunt oameni direcți, concentraț i asupra sarcinii pe care o au de
îndep linit, duri, analitici, logici ș i au o mare capacit ate de a elabora strategii. Sunt foarte curajoși și le
place competiț ia. Fizic, ei au ad esea maxilare patrate, pomeți mari ș i fruntea mare. Folo sesc des cuvinte
ca "inteligență", "ambiț ie", "provocare".
d. MELANCOLICUL
Cei care apar țin tipului melanco lic, tind sa fie calmi, loiali și ordonați. Melancolicii sunt precauți
și se poartă î ntotdeauna după normele convenționale ale societăț ii. Acest tip de personalitate est e legat
de nivelul de serotonină . Cuvintele preferate ale melancolic ilor sunt "fami lie", "loial", "respect", "grijă",
"valori" ș i "moral".
Tipul de personalitate colerică: se caracterizează prin manifestări inegale, atitudini extremiste,
trecând cu ușurință de la entuziasm la pesimism, de la activism debordant la abandon. Având o
rezistență inconstantă în activitățile de muncă datorită consumului energetic neeconomic, colericul
acționează cu toată energia de care dispune la un moment dat fără să -și dozeze eforturile în funcție de
mărimea dificultăților sau a obstacolelor.

Din această cauză curba randamentului la coleric are numeroase neregularități prin intersectarea cu
curba oboselii. Neliniștiți, agitați, plini de elan, acționează sub impulsul momentului fiind oamenii
marilor inițiative și având o mare capacitate de mobi lizare proprie și a altor persoane. Datorită însă a
oboselii sau a plictiselii survenite prin scăderea caracterului de noutate, al acțiunilor întreprinse,
colericul abandonezaă activitatea înainte de a o finaliza.
Din acest motiv este necesar să fie însoți t de persoane echilibrate care să preia și să ducă la bun
sfârșit lucrul început.
Surprinzător prin tot ceea ce face, colericul dovedește în ciuda caracteristicilor sale
temperamentale multă răbdare chiar și atunci când activitatea îi captează interesul ma i mult timp (cazul
cercetării științifice). Inconstant și impulsiv, împărțind oamenii în buni și răi, prieteni și dușmani, om al
extremelor și nu al nuanțelor, colericul este un factor de stres pentru cei din jur, creind stări tensionale
în colectivul de m uncă.

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

Tipul de personalitate sangvinică are o mare rezistență în activitatea de muncă în sensul nu al
unei robusteți fizice deosebite, ci al rezistenței față de fenomenul de oboseală. Reacțiile persoanelor
aparținând acestui temperament sunt rapide și adec vate stimulilor, semnalelor venite din mediu sau de
la echipamentul tehnic, având o bună adaptabilitate și stăpânire de sine.
Sangvinicul acționează prompt pentru găsirea de soluții, pentru depășirea dificultăților și
învingerea obstacolelor, dar măsurile luate de el în acest sens au adesea un caracter de moment, nu
sunt de durată și profunzime.
În relațiile interpersonale se remarcă ca o persoană agreabilă, deschisă sufletește, cu valențe
pentru integrarea în grup și închegarea de prietenii. Robust psihic, suportă mai ușor decât alte
temperamente dificultățile muncii și ale vieții. Cu persoanele aparținând acestui temperament se poate
discuta în mod deschis, direct, ei având tăria de a privi adevărul în față. Mobil, agreabil, prompt, cu
resurse energetice d eosebite, sangvinicul reușește cu eforturi mai mici și de aceea nu este deosebit de
perseverent, uneori manifestând chiar o anumită superficialiate în muncă și în raporturile interumane.
Tipul de personalitate flegmatică are și el o mare rezistență în acti vități, însă întregul său
comportament este dominat de inerție. Aceasta face ca atât startul cât și sfârșitul activității să aibe o
latență foarte mare. Reacțiile lui sunt lente însă adecvate. Înclinat spre meditație, spirit analitic și
înzestrat cu multă răbdare, flegmaticului i se pot încredința lucrări de anvergură, care se pot realiza în
tempoul propriu și nu presat de termene scurte. Cântărește mult până să adopte o decizie, dar odată
decis trece hotărât la acțiune și este perseverent până la încăpățân are în îndeplinirea ei. Refuză
compromisurile luptându -se pentru propriile idei. Adaptabil mai greu la situații noi preferă lucrurile
cunoscute, este reticent față de inovații, fiind cunoscut ca o persoană cu manifestări conservatoare. În
cazul raporturilo r interpersonale, este reținut și reticent, și din acest motiv se integrează mai greu în
colectivitate. Are prieteni puțini, aleși după îndelungate reflexii, față de care manifestă devotament.
Sunt lenți, calmi, meticuloși. Nu ocolesc detaliile și nu aband onează activitatea până nu ajung la rezultat,
deși pentru aceasta cheltuiesc mai mult timp decât sangvinicii și colericii. Schimbă greu activitatea, sunt
atașați de ceea ce fac și sunt disciplinați. Se adaptează greu la situații noi. De regulă au sentiment e
foarte durabile și stabile.
Tipul de personalitate melancolică este puțin rezistent din punct de vedere nervos. Persoanele
aparținând acestui tip obosesc ușor și sunt susceptibile la stări depresive în condiții de suprasolicitare,
sau stări conflictuale.
Este un excelent muncitor pentru activitățile de rutină, desfășurate în condiții cunoscute și
obișnuite, care nu necesită decizii prompte și reacții rapide, ei putând desfășura activități de mare
finețe, dar fără presiune exterioară. Înzestrat cu multă ră bdare, melancolicul are înclinație spre analiză,

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

precizie și minuțiozitate. Fire anxioasă, întră în panică în fața unor situații noi față de care reacțiile lui
sunt lente, nu întotdeauna adecvate și uneori chiar paradoxale. Timid în relațiile interpersonal e,
subapreciindu -și posibilitățile se integrează cu dificultate în grup, atașându -se mai degrabă de persoane
și nu de colectivitate. El trebuie încurajat chiar prin supraestimarea calităților sale pentru a putea face
față muncii și problemelor care apar.
Personalitate și comportament profesional
În funcție de tipul de personalitate se pot defini mai multe tipuri de comportament profesional:
1. Ambițiosul: are un dezvoltat spirit de competiție, lucrează într -un ritm alert, având un
randament mare în muncă, își asumă responsabilități, poziția în sistemul (organizația) din care
face parte este importantă pentru el, manifestând tendințe de ascensiune socială
2. Conformistul: are o personalitate care aderă la normele grupului, evită să -și exprime ideile, fiind
de a cord cu ceilalți, este loial șefului, îl preocupă beneficiile companiei și caută căi de reducere a
costurilor, nu declanșează conflicte, manifestă dorința de a fi în asentimentul celorlalți.
3. Dependentul: este interesat de stabilitatea locului de muncă, avâ nd nevoie de un mediu
securizant și de un salariu fix, evită în mod sistematic situațiile de competiție, nu este preocupat
de ascensiunea socială.
4. Profesionistul: caută o profesie corespunzătoare aptitudinilor sale profesionale și nivelului de
cunoștințe d e care dispune, în care meritele să -i fie recunoscute și în care să existe condiții
pentru schimb de experiență; vrea să fie în contact cu noile descoperiri; este creativ, preferă
probleme abstracte, teoretice; apreciază un șef competent cel puțin egal, da că nu superior;
dispune de o motivație cognitivă.
5. Omul companiei: vrea să lucreze într -o organizație cunoscută, cu clădiri și utilități moderne, fără
program fix, unde activitatea să aibă un status ridicat; confortul, condițiile de lucru foarte bune
sunt aspecte vizate atunci când caută un loc de muncă (birou elegant, grup recunoscut,
securitate, climat geografic plăcut).
6. Tigrul orientat spre sarcină: preferă un ritm alert, dinamic chiar situațiile tensionate; este
potrivit pentru activitățile care cer lua rea deciziilor într -un timp scurt, asumarea
responsabilități lor; obține satisfacții reale prin munca sa.
7. Analistul: îi place să lucreze singur; este un spirit reflexiv, analizează problemele în profunzime,
căutând soluția optimă; face totul cu pasiune, pre ferând problemele interesante; în echipă este
omul căruia i se cere frecvent ajutorul.
8. Tehnicianul: este priceput în ceea ce face; execută operațiile în ordine, preferă să lucreze în
probleme de natură aplicativă, să utilizeze îndemânările tehnice decât să descopere lucruri noi;
dorește opoziție într -un grup de lucru permanent cu sarcini bine circumscrise.

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

9. Omul de echipă: își pune cel mai bine în valoare aptitudinile când lucrează în grup, în situații de
rezolvare a unor probleme; elaborează planuri, are o bună viziune de ansamblu; este bine
organizat, găsește soluții de ieșire din situații dificile; este autonom; caută o profesie care să -i
dea libertatea de care are nevoie (program lejer, climat de lucru liber); preferă o muncă în care
să nu fie nevoit să a dere la politica companiei; preferă situațiile necompetitive, unde salariul și
promovările vin automat.
10. Business man -ul: are un spirit practic, este inteligent, dinamic, energic, preferă să lucreze într -o
organizație eficientă din punct de vedere administr ativ; preferă poziția de lider sau de membru
al unei echipe lider, este interesat de politica firmei; își exprimă ideile chiar dacă există
divergențe de opinie; îi place să dezvolte idei și tehnici noi.

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

Iosif V. Șonică Andreea Nicoleta
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Psihologia Personalităț ii
Anul I
Grupa 102

Bibliografie:
– Atkinson Rita, R.C. Atkinson, E. E. Smile, Daryl J. Bem (2002), Introducere în psihologie, Editura
Tehnică, București, p. 576, p. 954
– Allport W.G. (1981) Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică,
București, p. 316 -320, 332 -333,
– T. Crețu (2011) Psihologia pe rsonalității – suport electronic, Centrul Credis – lectură selectivă –
disponibila pe Classroom
– Zlate M. (2006) Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanitate, p. 228 -229
– https://ro.wikipedia.org/wiki/Personalitate