Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție [632129]

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
1
Cuprins
Introducere ……………………………………………………………. ……………………… ……………………….. ..3
Capitolul 1 . Generalit ăți asupra cadrului geologic ………… ……………………………………………… .4
Capitolul 2. Modelul geologic al structurii ……………… ………………………………………………… …..5
2.1.Cadrul geologic al structurii………………. ………………………. …………………………. .5
2.2.Cadrul geologic al z ăcămintelor………… ……………………… …………………………. ..6
2.3.Stratigrafia și litologia structurii………… ………………………………………………….. .7
2.4.Stratigrafia și litolo gia z ăcămintelor…….. …………………………………………………. 9
2.5.Tectonica structurii…………………………. ………………………………………………….. 13
2.6.Tectonica z ăcămintelor……………………… ………………………………………………… 14
2.7.Distribu ția ini țială a fluidelor…….. …………………………………………………………. 17
2.8.Obiective de inte res petrolifer………………. ………………………………………………. 19
Capitolu l 3. Modelul fizic al z ăcământului ……………………… …………………………………………… 20
3.1.Presiunea ini țială și temperatura de z ăcământ……………… …….. ………………….. 20
3.2.Caracteristicile rocii magazin și a fluid elor con ținute………………………… …….. 22
Capitolul 4. Evaluarea resurselor de hidrocarburi ………………………………………. ………………. 24
4.1.Resursa geologic ă de petrol…………………………………………… …………………….. 24
4.2.Resursa geologic ă de gaze…………………………. ………………………………………… 27
Capitolul 5. Istoricul exploat ării zăcământului …………………….. ……………………………………… 28
5.1.Istoricul forajului……………….. ………………………………………… …………………….. 28
5.2.Date de exploatare, debite și presiuni…………… ……………………………………….. 30
5.3.Evolu ția exploat ării…………….. ………………………………………………………………. 33
5.4.Mecanisme de dezlocuire și recuperare ………………………………………………….. 35

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
2
Capitolul 6. Calculul prevederii comport ării în exploatare a z ăcământului ………….. …………. 36
6.1.Generalit ăți asupra metodelor de evaluare a rezervelor de hidrocarburi……. 36
6.2.Estimarea recuper ării țițeiului…………………………………………………….. ………… 42
Concluzii ………………………………………………………………………………………………………….. …….. 59
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………. ……………….. 60

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
3
Introducere
Ingineria de z ăcământ reprezint ă o ramur ă a ingin eriei petrolului, principalul s ău scop
fiind s ă descrie și să prevad ă mișcarea fluidelor în zăcământ.
Lucrarea de fa ță face part e din domeniul ingineriei de z ăcământ și are urmatoarele obiective:
– Descrierea structurii B ăicoi Nord;
– Precizarea modelului de z ăcământ;
– Evaluarea rezervelor de țiței și gaze;
– Precizarea istoricului de exploatare;
– Realizarea unui studiu de caz.
Ultimele studii de z ăcământ care au ca obiective Meo țianul și Dacianul de la B ăicoi
Nord, au fo st elaborate în anul 1969 pentru tot al iniamentul structural Țintea – Băicoi- Flore ști-
Călinești, în anu l 1989 pentru M eoțianul de la B ăicoi Nord și 1981 pentru Dacian.
Zăcămintele au fost puse în eviden ță din anul 1901 la Dacian și Brecc ie, și din 1914 la
Meotian, însă dezvoltarea exploat ării acestora s -a făcut încep ând din anii 19 30 pentru Dacian
și 1940 pentru Meoțian și se afl ă în faz ă avansat ă de exploatare. Sunt cantonate în capcane
structurale ecranate tectonic.
Energia de z ăcământ a fost dat ă de expansiunea gazelor ie șite din solu ție în faza ini țială
de e xploatare, iar pe m ăsura deplet ării forma țiilor productive a dev enit preponderent
gravita țional ă (înclinare mare a stratelor). Metodele de cre ștere a recuper ării s-au dovedit
eficiente în cazul i njecției de gaze pe structur ă, atât la Dacian c ât și la Meo țian și insu ficiente
în cazul injec ției de ap ă și de solu ții alcaline.
Ultimele confi rmări de resurse și rezerve au fost f ăcute în 1982 pentru Dacian și în 1980
pentru Meo țian.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
4
CAPITOLUL 1
Generalit ăți asupra cadrului geologic
Structura B ăicoi Nord face parte din ridicarea structural ă major ă Țintea -Băicoi-Flore ști-
Călinești, aliniamentu l cutelor diapire subcarpatice caracterizate prin diapirism exagerat și
chiar rev ărsat, ce a constituit obiectul a numeroase studii geologice (prospec țiuni geologice în
anul 1921), geofizice (gravimetrice în anul 1933 și seismice în anul 1949) și de exploatare.
Documenta țiile geologice complexe ce au studi at și prezentat în det aliu lucr ările de
cercet are geologic ă și expl oatare, completate ulterior cu datele furnizate de sondele de mar e
adâncime (6009 și 7000 M.P. B ăicoi), rezultatele acestora, tectonica și stratigrafia întregului
aliniament structural au precizat caracterul pr oductiv al Dacianului în cadrul structurilor
Băicoi și Țintea , al Meo țianului la Flore ști- Călinești, Băicoi și Țintea și al Sarma țianului la
Lilie ști.
Acumularile de petrol au fost semn alate înainte de anul 1864 la B ăicoi și Țintea prin
săparea d e puțuri pe flancul ridicat al a liniamentului. Dup ă 1990 s -a început exploatarea
propriu -zisă prin saparea de sonde în sistem canadian (ad ânciri succesive) la peste 300 m
apoi, prin introducerea siste mului de foraj rotativ și la ad âncimi de peste 2000 m.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
5
CAPITOLUL 2
Modelul geologic al structurii
2.1.Cadrul geologic al structurii
Aliniamentul structural din care face parte structura B ăicoi Nord se afla pe raza
localit ății Băicoi, la cca. 20 km nord de Ploie ști si 13 km sud de C âmpina și este situat în
cadrul geografic al subcarpa ților Munteniei.
Zăcămintele structurii B ăicoi Nord se întind pe cca. 3,5 km lungime și 1,5 km l ățime la
Meoțian, suprafa ță peste care, se suprapun și cele de la Dacian pe cca. 3,2 km lungime și 0,8
km lățime, cu 500-800 m mai sus . Sunt situate în zona colinelor subcarpatice cu altitudini de
cca. 300 -330 m și apar țin administrativ jude țului Prahova.
Geologic, zona se situeaza în sud – estul Depresiunii Precarpatice, în zona de molasa a
Carpa ților Orientali, pe al iniamentul cutelor diapire, caracterizate printr -un diap irism de la
atenuat p ână la rev ărsat.
Figura 2.1. prezint ă schița de ansamblu a localiz ării ali niamentului structural ȚINTEA –
BĂICOI -FLORE ȘTI-CĂLINE ȘTI, cu eviden țierea fiec ăruia pentr u care s -a executat studiu
de zăcământ.

Figura 2.1 Schița cu amplasarea aliniamentului structural
ȚINTEA -BĂICOI -FLORE ȘTI-CĂLINE ȘTI

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
6
2.2.Cadrul geologic al z ăcămintelor
Zăcămintele de petrol din cadrul sectorului structural B ăicoi Nord, situate pe flancul
nordic al aliniamentului diapir, sunt cantonate în depozitele meo țiene și daciene ale
succesiunii stratigrafice.
Zăcămintele se afl ă situate la ad âncimi cuprinse între:
-cca 2100 -1500 m, pe direc ție E-V și cca 2100 -600 m, pe direc ție N-S, pentru întreaga
secven ță a meo țianului, functie de gradul de înclinare al complexelor constituente . Sunt
dezvoltate pe o suprafa ță de cca 3,5 km lungime și 1,5 km l ățime, par țial suprapuse peste
Dacian;
-cca 900 -300 m, pe direc ție E-V și cca 750 -100 m pe direc ție N-S, pentru to ată secve nța
Dacianului, cu observa ția că în extremitatea estic ă (bl A 5, A 7) se întalne ște și Draderul
răsturnat, la ad âncimi medii de cca 700 m, respectiv 850 m. Se dezvolt ă pe o suprafa ță de cca
3,2 km lungime și 0,8 km l ățime.
Sunt orien tate E -V, delimitate, at ât la Meo țian c ât și la Dacian, spre sud de sare și falia major ă
(FM) ce le separ ă de zăcămintele de la B ăicoi Sud, iar spre nord, est și vest au închideri
periclinale de c ătre apa de sinclinal.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
7
2.3.Stratigrafia și litol ogia structurii
Sondele s ăpate p ână în prezent în cadrul acestui aliniament structural au dovedit prezen ța
depozitelor paleogene, reprezentate prin Eocen și Oligocen; neogene, reprezentate prin
Miocen (Acvitanian, Burdigalian, Helve țian, Tortonian, Sarma țian) și Pliocen (Meo țian,
Ponțian, Dacian, Romanian) și Cuaternare.
Fundamentul ali niamentului structural este alc ătuit din depozite eoce ne și oligocene care apar
la ad âncimi mari dar prezente la nord (Campina, Runcu, Bustenari) sau la vest (Varfuri ,
Ursei) la a dâncimi mici, ap ărând chiar la suprafa ță.
Eocenul este reprezentat printr -un facies marnos -grezos cu intercala ții de gresii
silicioase dure.
Oligocenul apare în facies de Kliwa, întâlnit în sonda 7000 B ăicoi, prezent în partea
nordică a zonei neogene, se scufund ă treptat sp re sud , astfel ca nici o sond ă de mare
adâncime nu -l mai întâlnest e la sud de linia structural ă Răzvad -Moreni -Călinești-Flore ști-
Băicoi-Țintea.
Peste aceste depozite urmeaz ă cele mio – pliocene, în serie normal ă, în care se remarc ă
prezen ța:
Acvitanianului , reprezentat prin depozite lagunare și marine, mare parte din depozitele
de sare din depresiune fiind de aceast ă vârstă. Sarea ajunge p ână la suprafa ță sub forma unei
lame groase ( Țintea, Băicoi, Flore ști);
Burdigalianului , constituit din depozite conglomeratice de 700 -800 m grosime;
Helve țianului , prezent pe flancurile structurii și constituit dintr -o serie marnos -nisipos –
grezoas ă de p ână la 2000 m, cu cele două orizontu ri caracteristice – inferior, predominant
nisipos grezos cu intercala ții de marne rosii, denumit orizontul ro șu și cel superior,
predominant marnos, cu intercala ții subtiri de gipsuri, nisipuri și gresii, supranumit orizontul
cenu șiu;
Tortonianului , cu depozite marine de tip molasic, constituit din orizontul tufurilor
dactice cu globicerine, în baza, orizontul brecciei s ării cu depozite de sare, orizontul
sisturilor cu radiolari și orizontul marnelor cu spiralis, la partea superio ară.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
8
Sarma țianului , depus pe flancurile structurii în depozitele salmastre constituite din
argile și marne cu intercala ții de nisipuri și gresii calcaroase, marno -calcare, argile
disodiliforme.
Seria pliocena este alc ătuită din depozite apar ținând:
Meo țianului , depus transgresiv și discordant peste depozite le miocene, în grosime
variabil ă de la E la V, de la cca. 750 m la Berca, la cca. 350 m la B ăicoi, cca. la 150 m la
Răzvad, reducandu -se înspre V sau chiar lipsind total pe zonele ridicate. Este format dintr -o
succesiune de nisipuri separate prin marne, marne nisipoase și gresii calcaroase care formeaz ă
trei complexe nisipoase -Meoțian II (M II), Meo țian Intermediar (M Int.) și Meo țian I (M I),
numerotate de jos în sus, distincte și corelabile pe toat ă zona str uctural ă.
Ponțianul în grosime total ă de 600 -1000 m este format în general din marne, marne
fin nisipoase.
Dacianul este reprezentat de roci psamitice, în general neconsolidat e, cu un complex
nisipos în baz ă apoi nisipuri în alternan ță cu marne nisip oase sau c ărbunoase și chiar
cărbuni, într-o accentuat ă varia ție de facies, cu grosimi ce variaz ă între 400 -800 m.
Romanianul(Levantinul) în grosime ce variaz ă de la 500 la 1500 m, este alc ătuit din
alternante de nisipuri și gresii grosi ere ce trec în partea superioar ă la pietrisuri și conglomerate
cu intercala ții de mar ne nisipoase, argile și marne c ărbunoase.
Cuaternarul este constituit din pietrisuri și nisipuri aluvionare acoperite de sol
vegetal.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
9
2.4.Stratigra fia și litologia z ăcămintel or
În cadrul f lancului nordic al structurii B ăicoi, Meo țianul are o grosime de cca 250 m și
este format dintr -o succesiune de nisipuri separate prin marne, marne nisipoase și gresii
calcaroase ce formeaz ă complexele: Meo țian II (M II), Meo țian in termediar (M Int.) si
Meoțian I (M I), distincte, corelabile și productive pe toata structur a.
Deasu pra complexului M I se dezvolt ă, în mod diferit, trei strate sub țiri de nisipuri, ca re au
fost denumite Gaz I, II, III (G I, G II, G III), de sus în jos. Dezvoltarea lor este neuniform ă,
uneori lipsind complet, în aceast ă zonă G II fiind prezent și saturat cu țiței pe o suprafa ță
mare.
Complexul inf erior M II, are o grosime total ă de cca 60 m și este format din pan ă la 5 pachete
nisipoase, numerotate de su s în jos ( M II.1 -M II.5), din care cele infer ioare, mai ales în partea
estică, au dezvoltare par țială, având în ved ere depunerea lui pe o suprafa ță discordant ă.
Pachetul 5 , primul termen al complexului – are caracter transgresiv, cu zone unde lipseste
complet, avand grosimi ce variaz ă între 0 și 20 m. Este alc ătuit din gresii, de la slab la bine
cimentate, cu material calcaros și nisipuri sili cioase, cu granula ție de la fin ă la medie.
Pachetul 4 , de cca 15 -20 m, este format din mai multe strate n isipoase, variabile în suprafa ță
din cauza varia țiilor mari de facies, marnele lu ând locul nisipurilor silicioase cu bob fin și
slab consolidate. Este separat de pachetul 5 de marne de pana la 4 -5 m.
Pachetul 3 , de la 10 -18 m grosime, este desp ărțit de pre cedentul de o separa ție marnoas ă de
3-4 m și este format din 2 -3 strate nisipoase fine, sub țiri, slab consolidate, separate prin
marne fin nisi poase, cu dezvoltare lenticular ă.
Pachetul 2 este separat de pachetul prec edent de o intercala ție marnoas ă de 3-4 m și este
format, în general, din doua strate nisipoase sub țiri, separate prin marne nisipoase sau nisipuri
marnoas e discontinue, în grosime total ă de cca 10 m.
Pachetul 1 este gros de cca 20 -25 m și separat de pachetul 2 prin 4 -5 m de marn ă. Este
format dintr -un num ăr variabil de strate nisipoa se sub țiri, slab consolidate, c ât și de
intercala ții grezoase, ambele t ipuri de roc ă fiind constituite din granule silicioase cu bob fin.
Deasupra complexului M II se afl ă un orizont marnos de cca 20 -25 m, ce con stituie separa ția
hidrodinamic ă de complexul intermediar.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
10
Complexul intermediar ( M Int.) are o grosime totală de 30 -50 m, este constituit la
partea inferioar ă din nisipuri marnoase , marne și marne nis ipoase, iar la partea superioar ă din
2-3 stra te de nisipuri silicioase, cu bobul fin, cel din cap fiind de regul ă grosier și bine
cimentat. Prezint ă mari variet ăți de facies.
În continu area acestui complex se dezvolt ă un orizont mar nos de cca 20 m, care reprezint ă
separa ția hidrodinamic ă de complex ul M I.
Complexul sup erior, M I, are o grosime total ă medie de cca 100 m și este format din trei
pachete de strate, numerotate de sus în jos cu a, b, c. Pachetele a și b sunt predominant
nisipoase, formate dintr -o succesiune de strate de nisipuri silici oase cu bobul fin, variabile ca
număr, separate de marne și marne nisipoase și o grosime de cca 30 – 35 m fiec are. Se
remarc ă însă o varia ție fa cies, mai ales în partea vestic ă a structurii 8 în zona blocului C).
Pachetul c este predominant marnos și, numai în zone restranse, intercala țiile nisipoase sunt
mai frecvente.
Peste M I, pana la limita P/M, sunt depuse marne cenusii dure, cu intercala ții sub țiri de
nisipuri marnoase 8 pana la 3) și dezvoltare în general lenticular ă, în grosime total ă de cca 50 –
60 m. Dintre aceste nisipuri, denumite Gaz I, II, III, G II are o grosime de cca 10 m și o
dezvoltare mai mare în suprafa ță decat celelalte.
Dacianul flancului nordic al structurii B ăicoi a fost și el supus reinterpret ării, în vederea
corel ării Dacianulu i superior, fos t nedivizat, în aceeasi manier ă început ă la Țintea Sud și
continuat ă pe tot aliniamentul.
În aceast ă zonă structural ă are grosimi cuprinse între 200 -450 m și este constituit, în general,
din strate nisipoase silicioas e, marne, marne nisipo ase sau c ărbunoase și cărbuni,
predominante fiind marnele și nisipurile, într-o accentuat ă varia ție de facies.
Partea inferioar ă a Dacianului, în gros ime medie de cca 80m, se remarc ă prin prezen ța unor
pachete nisipoase continue, predominante, u șor corela bile pe diagrafie, form ând complexul
nisipos productiv Drader. Acesta este divizat, pe baza unor intercala ții marnoase de cca 6 -10
m grosime, în trei pachete, notate de jos în sus cu Dr 3, Dr 2, Dr 1.
Draderul 3 , cu grosime de 40 -50 m, este alc ătuit, în partea inferioar ă, dintr -un pachet nisipos
care prezint ă varia ții laterale de facies, de la nisip la marna nisipoas ă. Urmeaz ă un pachet de

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
11
10-15 m, predominant marnos, și apoi un pachet nisipos de 20 -30 m, bine individualizat, ce
constituie obiectivul prin cipal al exploat ării.
Draderul 2 , cu o dezvoltare mai redus ă ca grosime (15 -20 m), este de asemenea bin e
individualizat, prezent ând însă intercala ții sub țiri de marne.
Draderul 1 are o grosime de cca 20 m și este format din bancuri de nisipuri, cu interca lații de
marne și marne nisipoase.
Din punct de vedere litologic, Draderul este constituit din nisipuri sili cioase cu granula ție de
la fin ă la medie, uneori cu aspect grezos și cu un grad redus de consolidare.
Deasupra Draderului se afl ă Dacianul superior (fost nedivizat), împărțit prin corelare cu cel
de pe restul aliniamentului în cel mult dou ă complexe în aceast ă zonă, dup ă care, limita
Dacian/Romanian (Levantin) este dificil de apreciat. Aceste dou ă complexe au fost
subdivizate în cate 3 pachete, nota te de jos în sus cu c, b, a, saturate cu țiței dovedindu -se doar
pachetele c si b ale complexului D1.
Din punct de vedere litologic, Dacianul superior este constituit dintr -o succesiune de nisipuri
fine, friabile, uneori marnoase, cu intercala ții de marne , marne nisipoase sau c ărbunoase si
chiar c ărbuni, într-o mare varia ție de facies și o mare neomogenitate pe vertical ă și în
suprafa ță, fapt ce are implica ții în delimitarea suprafe țelor productive la aceste obiective.
În partea estic ă a zonei blo cului E 3, în prezent blocul E, s -a apreciat lipsa complexului
Drader prin nedepun ere în apropierea s ării. De și informa țiile sunt reduse în aceast ă zonă
(lipsa de carotaje electrice – sonde s ăpate la începutul secolului, prin tehnici simple și cercetare
sumară- la un num ăr mare de sonde) corelarea descrierilor coloanelor litologice la u n num ăr
relativ mare de sonde cu diagrafia electric ă efectuat ă ulterior și în zone mai ad ânci, în care se
recunoa ște existenta acestui complex, a condus la reconsiderarea ace stei aprecieri de lipsa a
Draderului, explica ția absentei petrolului fiind de alt ă natur ă decat cea de lipsa a obiectivului.
Din descrierile c oloanelor litologice se constat ă o prezent ă mare a c ărbunilor și marnelor
cărbunoase, precum și existen ța fenomen ului de degradare a țițeiului (asfaltizare ) în condi ții
de situare la mic ă adancime a obiectivului saturat, neprotejat în unele zone. Astfel, la:
– sonda 2 PBK, în D s up., la 299 – 301 m – nisip cu p ăcură;
325 – 326 m – marn ă nisipoas ă cu păcură;

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
12
-sonda 95 RA, în D 1b, la 590 – 594 m – nisip cu urme tari de țIței;
-sonda 230 Ra, în Dr 1, la 560 – 573 m – marn ă nisipoas ă cenusie și nisip
cenusiu necimentat, cu urme tari de țiței;
-sonda 236 RA, în Dr 3, la 452 – 458 m – nisip cenusiu cu urme tari de
țiței;
-sonda 237 RA , în Dr 1+2, la 460 – 485 m – nisip cenusiu cu urme tari de țiței;
-sonda 241 RA, în Dr 1+2 la 421 – 445 m – nisip albicios cu urme tari de țiței;
-sonda 262 RA, în Dr 3, la 646 – 648 m – nisip petrolifer ( țiței foarte gros).
Deși în zon ă au existat sonde care au produs , produc ția lor a fost atribuit ă în lucr ările
anterioare Dacianului nedivizat, în prezent Dacianului superior. Și ace astă apreciere este
eronat ă, reprezentarea izobat ică a probelor indic ând o ad âncime imposibil de acceptat pentru
acest obiectiv în zona respectiv ă, dar acceptabil ă pentru prezenta brecciei s ării, perfect
explicabil ă pe bordura s ării și practic în continuarea spre vest a zonei recunoscute cu
produc ție din breccie din blocul A .

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
13
2.5.Tectonica structurii
Tectonica structurii este cea a alinia mentului structural, determinat ă de diapirismul ce
se manifest ă sub toate variantele sale, de la atenuat la exagerat. Acesta a generat str ăpungerea
sedimentelor de c ătre lama de sare, înclinarea stratelor în diferite grade p ână chiar la
răsturnarea lor, împărțirea cutei de -a lungul accidentului major astfel determinat (falia axial ă
Băicoi – Flore ști) în flancul nordic, mai ridicat, divizat de o serie de accidente tectonice
transv ersale, cu decalaje pe vertical ă, în unit ăți hidrodin amice distincte la nivelul fiec ărei
subdiviziuni stratigrafice și flan cul sudic mai coborat, u șor încălecat de flancul nordic in
special la nivelul forma țiilor mio -pliocene mai ad ânci.
Astfel, în sect orul Țintea, flancul nordic încalecă mult (cca. 550 m) peste pliocenul flancului
sudic, scufundat, la nivelul Dacianului mai ales. Spre vest, p ână la Băicoi, sarea afloreaz ă pe o
zonă mare separ ând cele doua flancuri, în continua re masivul de sare care se scufund ă sub
depozitele pliocene fiind substituit de o puternic ă linie de disloca ție și încălecare, acc identul
major, pe care se mai g ăsesc sporadic lentile sub țiri de sare.
Înclinarea stratelor este mare în apr opierea diapirulu i sau faliei s ării (de la 50 – 800 în nord,
până la răsturnarea lor, mai ales în Da cian), pentru ca pe masura dep ărtării de acesta
înclinarea sa devin ă mai mic ă (10-200 în sud).

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
14
2.6.Tectonica z ăcămintelor
Au fost întocmite 15 sectiuni geologice transversale (6 la Meo țian si 9 la Dacian), care
acoper ă, de la V la E, toata suprafa ța structurii. Dintre acestea, unele reprezint ă continuarea
spre nord a celor deja efectu ate pe flancul sudic al zonei B ăicoi.
Hărțile structurale au fost întocmite pentru:
-Dacian, la baza Dr 3 (limita D/P);
Din analizare a acestor materiale, se constat ă că tectonica flancului no rdic al sectorului
structural B ăicoi este determinat ă, în principal, de gradul de manifestare al diapirismului s ării,
ca de altfel și pe celelalte structurii ale zonei.
Astfel, încep ând din partea vestic ă spre central ă a structurii, acolo unde diapirism ul este
prezent în faza profund ă sau cel mult atenuat ă, se constat ă prezenta unui accident major, FM
(falia B ăicoi-Florești), generat de împingerea s ării din adancime. De -a lungul acestei falii,
flanc ul nordic al structurii încalec ă peste flancul sudic, c ăzut, pe o suprafa ță de cca 400 m., cu
sărituri pe vertical ă de aproximativ 1500 m la nivelul Meo țianului și de doar 400 m la nivelul
Dacianului, unde nu se mai produce încălecarea. Stratele, at ât meotiene, c ât și daciene, sunt
doar boltite.
O serie de alte falii aproximativ paralele acc identului major compartimenteaz ă structura la
nivelul ambelor obiective într-o seri e de blocuri ce au cor esponden ță pe vertical ă (figura 2.1.).
În zona central ă și estic ă, unde pe flancul nordic diapirismul se manifest ă în forma sa
exagera tă, iar în cel sudic rev ărsată zona blocurilor H de la B ăicoi Sud, Dacian ), sunt afectate
mai intens z ăcămintele daciene decat cele meotiene din adancime, faliil e se sprijin ă pe
peretele s ării, stratele su nt strapunse de sare, au înclin ări tot mai accentuate spre diapir și spre
E, pentru ca în extremitatea estic ă, acolo unde diapirismul devine rev ărsat, acestea s ă ajung ă
în poziție răsturnat ă (blocurile A 5, A6, A7).
Se constat ă, de asemenea, c ă Dacianul este mai in tens accidentat în partea estic ă și că nu toate
faliile au coresponden ță la Meo țian, de aici num ărul mai mare de blocuri la Dacian.
Față de aceste considerente gen erale, se arat ă că:
-la Dacian, structur a este compartimentat ă în 17 blocuri tecto nice, numite de la vest spre est
cu E 1, E’ 1, E2, E’, E, D, C, de c ătre faliile F 1, F2, F3, F’ 4, F4, F6 – F12 și f, f 1, f2, f3 și care au

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
15
coresponden ță cu cele de la Meo țian. În plus, apare falia F2,, care la dacian determin ă apari ția
blocul ui D, și altele în partea estic ă, ce afecteaz ă doar Dacianul și determin ă apari ția mai
multor blocuri tectonice decat la Meo țian.
Numerotarea faliilor a fost f ăcută astfel:
– plecând de la F M, s-au numerotat cu F 1- 12 faliile generate de accidentul major și diapir, în
acelasi sens cu cele de la Meo țian;
– au ap ărut falii noi, în vest, care compartimenteaza în E 1 si E’ 1 fostul bloc E 1, F’4 și F10
impuse de reinterpret ări în construc ția geometric ă;
– s-au redenumit blocurile în asa fel încat sa fie conforme cu tectonica ilustrat ă de sec țiunile
numeroase efectuate pe structura –blocul E 3 devine blocul E; cel nenumit de langa el devine
E’; A vest, A centru, A, A 1, A2; A 1,, A2 devin A 3, A4; A 3 devine A 5 și A 6; A4 devine A 7.
Aspectul structural al Dacianului este conform cu cel al Meo țianului cu precizarea ca fiind
mai intens afectat de diapirismul exagerat și rev ărsat din partea central -estică prezint ă și
aspectele pa rticulare de rid icare accentuat ă a stratelor, respectiv r ăsturnare a lor.
Înclinarea stratelor variaz ă în raport cu apropie rea de lama de sare unde înclin ările sunt mari –
de la 600, la verticale sau r ăsturnate, decresc ând spre sinclinal pana la 15 -200.
În zona de m axim ă ridicare (blocurile E, C), conform ă cu cea de la Meo țian, obiectivele
productive ajung la adancimi foarte mici, exist ând chiar zone neprotejate în capa c, cu
fenomene de degradare a z ăcământului (asfaltiz ări).
În ascensiunea sa, sarea a antrenat și depuneri sedimentare gener ând în apropierea bordurii
sării o forma țiune numit ă breccia s ării, saturat ă cu țiței pe zone înguste, con stituind o unitate
hidrodinamic ă diferit ă de Meo țian sau Dacian.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
16

Figura 2. 6. Sec țiune geologic ă transversal ă

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
17
2.7.Distribu ția ini țială a fluidelor
Zăcămintele de petrol din Pliocenul de la B ăicoi Nord sunt de tip stratiform în capcane
structurale ecranate tectonic de bordura s ării și accidentul major B ăicoi-Flore ști și numai
subordonat ecranate litologic.
Pentru Da cian z ăcămintele sunt reprezentate de pachetele Dr 3, Dr2 , Dr 1 ale complexului
Drader și de pachetele 1c și 1b ale complexului Dacian superior, D 1.
Spre deosebire de Meo țian, aici se întalnește aceea și situa ție ca la B ăicoi Sud – lipsa de
diagrafie în spec ial în blocurile E, unde lipsesc carotaje electrice la 28% din sonde, alte 28%
având doar coloane litologice și în blocul C, unde 44% din sonde nu au carotaje electrice.
Lipsa acestora provine din ne înregistrare dar și din cauza de dispari ții în timp av ând în vedere
vechimea lor, condi țiile precare de depozitare.
În aceast ă situa ție, în blocu rile E si C ordonarea izobastic ă s-a facut în func ție de poziția de pe
harta structural ă presupun ând că sunt s ăpate vertical, în aceea și manier ă ca pentru blocurile
G+G’ de la B ăicoi Sud.
De asemenea, s -au utilizat sondel e cu obiectiv Meo țian chiar dac ă nu au avut probe la Dacian
pentru a vizua liza în cat mai multe sonde împărțirea în complexe și pachete a Dacianului și a
ajuta la încadrarea sondelor din jur f ără inform ații sau cu informa ții insuficiente.
În cazul sondelor la care s -au exec utat coloane litologice s -au găsit elemente de
corelare și recunoastere cel pu țin a Draderului ca grosime total ă.
Ținând cont de aceste elemente s -a putut efectua reprezen tarea izobatic ă la toate sondele din
bloc care au produs sau au avut probe, remarc ându-se o aliniere și ordonare destul de continu ă
și sub aspect structural și al grosimilor totale, neexist ând abateri flagrante. S -a remarcat
totuși, la s ondele cele mai su s pe structur ă din blocul E si C, ca sunt grupate în suprafa ță și că
au fost deschise și au produs de la ad âncimi în limita a cca 200 m (de la -100 la + 100 m),
mult sub ad âncime a Draderului din zona respectiv ă. Și pentru c ă nu este nici ad âncimea d e
situare a Meo țianului din zon ă, s-a admis ca ac este sonde au interceptat o alt ă zonă de breccie
în continuarea celei din blocurile A deja recunoscut ă ca existent ă, în nici un caz ca fiind
produc ție din Dacianul superior cum era apreciat anterior.
Pe bloc uri, din reprezentarea izobatic ă a probelor de produc ție s-au stabilit urm ătoarele valori
ale contractelor între fluide:

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
18
-în blocul C: – D1b -T/A –125, ½ dintre țiței în 139 SRP;
– D1c -T/A – 65, baz ă strat cu țiței din Db+Dc +Dr în 19 AR
– Dr1 -T/A – 300, în perf. cu țiței din 193 SRP, a.s.+ u.t. în
192 SRP,194 SRP
– Dr2 -T/A – 325, baz ă perf. cu țiței din 194 SRP
– Dr3 -T/A –285, bază perf. cu u.t. din 474 MP, țiței în 473 MP, 8 Col
-în blocul D: – Dr1 -T/A – 165, țiței în 17 RA
-în blocul E: – D1b -T/A – 200, bază perf. cu țiței din 352 PM
– D1c -L.ST – 300, în perf. cu țiței din 352 Pm
– Dr1+2+3 -T/A – 325, bază perf.cu țiței în Dr 1, a.s. +u.t. în 610 MP,
bază perf. cu u.t. în 125 RA
-în blocul E’: – Dr1+2+3 -T/A – 300, bază strat cu țiței din 254 RA
– Dr2 -L.S.T. – 305, bază strat cu țiței din 254 RA
– Dr3 -L.S.T. – 315, bază perf. cu țiței din 254 RA
-în blocul E 2: – Dr1 -T/A – 300, bază perf. cu țiței din 178 SRP, cap perf. cu a.s. din 290MP
– Dr2 -T/A – 320, cap strat cu u.t. din 290 MP
– Dr3 -T/A – 350, în perf. cu u.t. din 290 MP

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
19
2.8.Obiective de interes petrolifer
Obiectivele de interes pe întregul aliniament structural s -au dovedit a fi Dacianul și
Meoțianul și numai local , în zona B ăicoi Sud (Lilie ști), Sarma țianul. Depozit ele acestor
obiective cantoneaz ă zăcăminte de țiței cu gaze dizolvate, în majoritatea cazurilor.
În unele zone – Țintea Sud (Dacian superior), B ăicoi Sud (Meo țian – bloc I), Lilie ști
(Sarma țian) s -a dovedit și existen ța gazelor sub forma capurilor primare de gaze.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
20
CAPITOLUL 3
Modelul fizic al z ăcământului
3.1.Presiunea ini țială și temperatura de z ăcământ
Pentru stabilirea condi țiilor ini țiale de pres iune și temperatur ă, în lips a unor m ăsurători
specifice suficiente, s-a întocmit, pe baza tuturor m ăsurătorilor efectuate pe întregul
aliniament structural Țintea – Băicoi – Flore ști – Călinești, curbele medii de varia ție a c elor doi
parametri cu ad âncimea (figura 3.1.). S-au determinat astfel pe baza gradien ților de presiune și
temperatur ă, față de ad âncimea medie de situare a z ăcămintelo r, valorile medii de temperatur ă
și presiune ini țială înscrise tabelar în Tabelul 3. 1.
Tabelul 3.1.
Zăcământ Bloc Adâncimea medie,
m Presiunea medie,
bar Temperatura
medie,
0C (K)
Dacian 1 C 350 40 18 (291)
E, E’ 390 45 19 (292)
Drader C, E, E’ 500 58 22 (295)

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
21

Figura 3.1. Varia ția presiunii și temperaturii de z ăcământ cu ad âncimea

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
22
3.2.Caracteristicile rocii maga zin și a fluidelor con ținute
Roca magazin este constituit ă din nisipuri neconsolidate la Dacian și nisipuri și gresii
calcaroase la Meo țian și se caracterizeaza prin condi ții foarte bune de acumulare și curgere.
Țiteiul este parafinos, cu punct de congelare de 250 C si o v âscozitate de 3 -4 cP la
Meoțian și neparafinos, mai bogat în frac ții vola tile, cu o v âscozitate dinamic ă 2-3 la Dacian.
Gazele asociate sunt gaze bogate cu un con ținut de frac ții grele (C 3+) de peste 300 g/Sm3 la
Meoțian și de peste 470 g/Sm3 la Dacian.
Apele de z ăcământ sunt de tip clorocalcic, puternic m ineralizate cu un con ținut de s ăruri
dizolvate de peste 2200 kg/vag, la Meo țian și cu mineralizare moderat ă, cuprins ă între 255 și
1300 kg/vag, la Dacian.
În Tabelul 3.2 . sunt prezentate caracteristicile fizice ce defi nesc modelul geologo -fizic al
zăcămintelor de țiței cu gaze dizolvate de la B ăicoi Nord.
Tabelul 3.2.
Specifica ție U.M. Dacian Observa ții
1 2 3 4
Înclinare strat Grade 30-90 La Drader chiar
răsturnate în unele
zone.
Eleva ția medie 320
m. Adâncimea M 100-500
Presiunea ini țială Bar 35-100
Temperatura 0C 17-30
ȚIȚEI
Presiune de
satura ție Bar 75 Din analize PVT
Rația ini țială de
soluție Sm3/m3 35-60
Factorul de volum 1.06-1,175 Din anal ize PVT

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
23
Vâscozitatea
(condi ții standard) mPa*s 2-3 Din analize
Vâscozitatea (la
presiunea de
satura ție) mPa*s 1 Din analize PVT
Densitatea kg/m3 835
Masa molecular ă U.A.M. 164-285 Din analize
Tip țiței A(neparafinos)
GAZE
Densitatea relativ ă 1,3 – 1,5 Din analize
Conținut C 3+ g/Sm3 473-750 Din analize
Conținut C 2+ g/Sm3 478-755 Din analize
Conținut metan %vol 20-44 Din analize
APA DE Z ĂCĂMÂNT
Tip ap ă Clorocalcic Din analize
Salinalitatea kg/vag 255-1300 Din analize
ROCA MAGAZIN
Porozitat ea % 34
Permeabilitatea ab solut ă mD 520
Satura ția în apă
intersti țială % 20
Grosime strat M 35
Pentru obiectivul de exploatare Breccie, dat fiind caracterul specific de formare al
acestuia (tectonic), precum și lipsa unor i nforma ții directe asupra caracteristicilor fizice ale
rocii și fluidelor con ținute, acestea au fost asimilate cu cele ale Dacianului.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
24
CAPITOLUL 4
Evaluarea resurselor de hidrocarburi
Estimarea rezervelor geologice de hidrocarburi se poate face prin metoda volumetric ă
sau cu ajutorul modelelor zerodimensionale asociate cu date certe de produc ție și presiune,
relative la o perioad ă de exploatare suficient de mare.
Metoda volumetric ă implic ă determinarea de informa ții geologice, geofizice și de foraj
a volumului brut al zăcământului, estimarea din diagrafiile de carotaj sau din analize de carote
a porozit ății și satura ției în apă intersti țială, și stabilirea pe analize PVT sau din nomograme
adecvate a coeficien ților de volum ai petrolului și gazelor și a ra ției ini țiale de solu ție.
În prezentul capitol determinarea rezervelor geologice de hidrocarburi se va face prin
metoda volumetric ă.
4.1.Resursa geologic ă de petrol
Pentru calculul resursei geologice de petrol s e va apela la metoda volumetric ă. Rela ția de
calcul este urm ătoarea:
( )

În relația de mai sus termenii au urm ătoarea specifica ție:
– m=34 %=0.34 și reprezint ă porozitatea;
– sai=20 %=0.2 și reprezint ă satura ția în apă intersti țială;
– bp=1.12 și reprezint ă factorul de volum al petrolului;
– Vb reprezint ă volumul brut al z ăcământului și va fii calculat în cele ce urmeaz ă.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
25
Volumul brut al z ăcământului s -a determinat p rin metoda trapezelor pe baza h ărții cu
izobate.

Figura 4.1. Harta cu izobate
În tabelul de mai jos sunt prezentate ariile m ărginite de izobate, ob ținute prin planimetrare
și con vertite cu coeficientul de scar ă cs=9·108.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
26
Nr.crt. Izobata Ahi, cm2 Ai, cm2
·108
1 3340 18.5 166.5
2 3325 10.3 92.7
3 3290 6.65 59.85
4 3275 2.33 20.97
5 3260 0 0
Ariile ob ținute prin planimetrare sunt:
– Ah1=18.5 cm2;
– Ah2=10.3 cm2;
– Ah3=6.65 cm2;
– Ah4=2.33 cm2;
– 0.
Ariile ob ținute prin convertire sunt:
– A1= Ah1·cs=18.74·9·108=166.5·108 cm2=1 665 000 m2
– A2= Ah2·cs=10.52·9·108=92.7·108 cm2=927 000 m2
– A3= Ah3·cs=6.89·9·108=59.85·108 cm2=598 500 m2
– A4= Ah4·cs=2.45·9·108=20.97·108 cm2=209 700 m2
– A5=0.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
27
Volumul brut al z ăcământului va fii:
[
( ) ∑
] [
( ) ]

În relația de mai sus și reprezint ă pasul ad âncimii.
Astfel, resursa geologic ă de petrol va fii:
( )
( )

4.2.Resursa geologic ă de gaze
Resursa geologic ă de gaze dizolvate se calculeaz ă cu rela ția:

unde: -Rsi= 48 Sm3/m3 și reprezint ă rația ini țială de solu ție.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
28
CAPITOLUL 5
Istoricul de exploatare
5.1.Istoricul forajului
Pe structura B ăicoi Nord au fost s ăpate pană în prezent 522 de sonde dintre care 161 la
Meotian. Tehnologia privind cons trucția sondelor cuprinde o gam ă largă de realizare a
acestora, de la forajul alternativ cu exploatarea încep ând de sus în jos ( sistem canadian), p ână
la forajul modern. Zăcămintele de țiței de la B ăicoi Nord au fost exploatate de la începutul
secolului și au fost analizate numeroase lucr ări geologice și de inginerie de z ăcământ. De la
ultimele studii omologate , 1981 pentru Dacian au fost s ăpate 29 de sonde.
Pentru atin gerea obiectivelor stabilite și exploatarea hidrocarburilor din forma țiile
productive ale Dacianului și Meo țianului au trebuit avute în vedere urm ătoarele dificult ăți
înregistrate în timpul s ăpării sondelor:
– pierderi de fluide fo raj în forma țiunile de su prafa ță.
– tendin ța de prindere a garniturii de foraj la traversarea marnelor pontiene.
– tendi nțe puternice de str ângere și dărâmări ale pere ților g ăurii de sond ă în Pon țian.
La Dacian construc ția sondelor a constat din:
– coloana de ancoraj 10 3/ 4 sau 9 5/8 in la 150 – 180 m care izo lează formatiunile de suprafa ță
slab consolidate și cu permeabilitate mare;
– coloana de exploatare de 7, 6 5/8 sau 5 1/2 in la 600 – 700 m în scopul izol ării forma țiunilor
traversate de sond ă și exploatarea în bune co ndiții a hidrocarburilor fluide.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
29
Testarea și producere a obiectivelor productive s -a făcut în mod normal la Meo țian,
începand cu cele inferioare, spre deosebire de Dacian unde în perioada de început a
exploat ării s-a utilizat sistemul de productie alternativ cu forajul de sus în jos, p e măsura
interceptarii prin foraj a forma țiilor productive, în gaura tubat ă necimentat ă. Utiliz ând aceast ă
manier ă, nu s -a permis o determinare specific ă a productivit ății fiecarui nisip în parte.
Aspectul pozitiv al a cestei tehnologii a fost dat de faptul că exploatarea s -a desf ășurat mai
uniform pe toat ă secțiunea productiv ă, spre deosebire de exploatarea de jos în sus unde, at ât la
Dacian c ât mai ales la Meo țian, obiectivele superioare D1 și respectiv MI și Gaz II au suferit
din punct de vedere al recupe rării. Ac est lucru s -a petrecut din cauz ă că sondele au r ămas de
regul ă în produc ție la aceste obiective și în unele cazuri au ie șit din produc ție pe motive
tehnice, f ără a putea exploata orizonturile superioare.
Punerea în produc ție a sondelor s -a realizat, la ultimele sonde s ăpate, prin perforare cu
echipamente ti p I 43 sau I 54 av ând la pu ț apă sărată sau fluid de foraj, urmat ă de denivelarea
prin pistonare. Blocajul din jurul g ăurii de sond ă format ca urma re a d epletarii forma ției
productive, pe de o parte, a utiliz ării de fluid de traversare necorespunz ător, pe de alt ă parte , a
fost evaluat ca important, pe baza factorului skin datorat imperfec țiunii deschiderii sondelor și
a celui datorat blocajului c u filtrat, cu detritus, cu past ă de ciment și cu fluid d e perforare.
Acest lucru explic ă valorile m odeste ale debitului sondelor și necesitatea tratamentelor de
deblocare.
Din valorile foarte mici ale suprafe țelor de comunicare strat – sond ă analizate
împreun ă cu valorile debitului sondelor se pot g ăsi valorile vitezelor de deplasa re a fluidelor
în vecinatatea g ăurii de sond ă. Mărimea valor ilor vitezelor fluidelor explic ă apari ția nisipului
în sonde pre cum și a apei, ca urmare a form ării conurilor de ap ă.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
30
5.2.Gabarit de exploatare, debite și presiuni
Obiectivele pro ductive au fost puse în eviden ță în anul 1901 prin sonda 2 Concordia, la
Dacian în blocul A și în anul 1914 prin sonda 6 RA, la Meo țian în blocul E.
Exploatarea propriu -zisă s-a dezvoltat încep ând cu anul 1930 la Dacian și cu anul 1942 la
Meoțian. Suprafe țele productive par țial suprapuse pe de o parte ca și adâncimile de situare net
diferite a necesitat formarea de gabarite de expl oatare separate pentru cele dou ă obiect ive
principale.
În ceea ce p rivește zăcământul dovedit în orizontul Brecciei s ării din Pontian, acesta nu
a făcut obiectivul unei exploat ări speciale ci a fost descoperit și exploatat prin retragerea
sondelor de la Meo țian. Conturare a suprafe țelor productive s -a făcut dinspre vest c atre est pe
măsura delimit ării spre nord a extinderii s âmburelui de sare și a determin ării limitei ap ă-țiței.
Din cele 522 de sonde s ăpate pe structur ă, 161 au avut ca obiectiv Meo țianul și 361
Dacianul. Dintre acestea, 131 au fost cu rezultat și au exploatat Meo țianul, 240 au fost cu
rezultat și au exploatat Dacianul și 13 au fost cu rezultat și au exploatat Breccia.
Sondele au produs în faza ini țială a exploat ării în sistem eruptiv cu debite cuprinse, în
general între 5 -150 tone /zi la Daci an, iar pe m ăsura deplet ării forma țiilor productive au fost
exploatate în erup ție artificial ă ( gaz -lift) și ulterior în pompaj de ad âncime.
Impurit ățile (apa) cu care au produs sondele au fost p ractic inexi stente în prima faz ă a
exploat ării, cre șterea lor în timp a fost în majoritatea cazurilor brusc ă, la valori de 50 -60 %,
semnal ând existen ța unor defec țiuni tehnice ale coloanelor de exploatare (s pargeri) sau
punerea în leg ătură a sec țiunilor saturate cu țiței cu altele saturate cu ap ă, prin spatele
coloanelor de exploata re a c ăror cimentare ineficient ă a permis acest lucru.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
31
Rațiile ini țiale gaze -țiței nu s -au putut determina la obiectivul Dacian din cauza
nemăsurării și neînregistr ării produc țiilor de gaze la sondele ce au produs în pri ma faz ă a
exploat ării. De altfel, la aceste sonde au fost înregistrate numai cantit ățile cumulative de țiței
produs f ără a cunoa ște evolu ția debitelor în timp. În schimb, la Meo țian se dispune la datele
necesare cu pr ivire l a produc țiile de gaze pe baza c ărora au fost semnalate ra ții ini țiale
cuprinse între 100 și 300 Sm3/m3.
În ceea ce prive ște măsurătorile de presiune, acestea au fost inexistente, at ât la Dacian
cât și la Meo țian , în faza ini țială a exploat ării celor dou ă obiective.
La Dacia n, în perioada de dup ă 1980 au fost executate masuratori de presiune în 8 sonde
în blocul C indic ând presiuni statice cuprinse între 12 și 21 bar la sondele de exploatare și de
45-46 bar la sondele de injec ție.
La Meo țian s -au efectuat 14 m ăsurători de presiune în perioada de dup ă anul 1967, dintre
care 7 în blocul A +A1 indic ând o presiune cuprins ă între 20 -120 bar, 2 în blocul C indic ând
presiuni de 56 si 77 de bar și 3 blocurile E+E’ indic ând presiuni între 50-110 bar.
Măsurătorile de pre siune efectuate sunt disparate și numeric insuficiente pentru a stabili o
evoluție în timp a presiunii de z ăcământ.
O informa ție asupra presiunii actuale de z ăcământ este cea dat ă prin m ăsuratorile f ăcute
la Dacian (Drader) în 1999 la sonda 323 MP în bloc ul C care indic ă o presiune static ă de
zăcământ de circa 15 bar. Aceasta valoarea demonstreaz ă faptul c ă, la Dacian, productivitatea
actual ă a sondelor 0,5 -0,6 tone pe zi este în concordan ță cu energia de z ăcământ. În sprijinul
acestei concluzii vine și faptul c ă , în prima faz ă a exploat ării orizonturilor productive ale
Dacianului, producerea acesto ra s-a facut de sus în jos pe m ăsura dovedirii acestora prin foraj
(sistem canadian), coloanele de exploatare nefiind c imentate. Acest lucru demonstreaz ă că, pe

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
32
măsura avans ării spre partea de jos a sec țiunii productive, erau puse în comunica ție și
exploatate toate complexele în mod simultan și separat.
Un alt arg ument, de data aceasta de natur ă geologic ă, în spr ijinul existen ței la nivelul
celor doua obiective principale , Dacian si Meo țian, a unei intercomunica ții între blocuri ale
compl exelor componente este faptul c ă secțiunile saturate cu țiței rămân în comunicare la
nivelul faliilor av ând în vedere s ăriturile acestora care devin neimportante în pozi ții
structurale ridicate. Amplitudinea descresc ătoare a s ăriturii faliilor pe m ăsură ce ne apropiem
de falia s ării ( peretele de sare) sugereaz ă în mod evident existen ța unei comunic ări între
blocurile tectonice.
În concluzie, se poate sus ține c ă atât la Dacian c ât și la Meo țian sistemul d e exploatare,
pe de o parte și sistemul structural tectonic, pe de alt ă parte, permite și favorizeaz ă existen ța
unui sistem i ntercomunicant at ât pe vertical ă cât și pe ori zontal ă.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
33
5.3.Evolu ția exploat ării
În prima faz ă a exploat ării nu au fost necesare opera ții de stimulare a fluxului în sonde
energia de z ăcământ fiind suficient de mare pentru a permite exploatarea în condi ții
poten țiale, în sistem erupt iv ( natural sau în gaz -lift).
O caracteristic ă important ă a zăcămintelor celor dou ă obiective este mobilitatea natural ă
de excep ție datorat ă unei permeabilit ăți foarte bune și unei v âscozit ăți dinamice mici. Aceast ă
mobilitate a fost reflectat ă în debitele foarte bune ob ținute de sonde.
Pe de alt ă parte, pe m ăsura sc ăderii presiunii de z ăcământ, a apărut necesitatea efectu ării
de opera ții de stimulare, în principal acidiz ări, pentru înlăturarea blocajului cu factori
artificiali (fluide for aj sau perforare). Aceste oper ații au fost efectuate de regul ă la punerea în
produc ție a sondelor și la adi ționarea sau retragerea la intervale superioare.
Fluidele extrase din z ăcămintele de pe structura B ăicoi Nord sunt colectate în 5 parcur i
de separatoare (P11, P30, P4 AR, P8 și P 901) și transportate prin conducte de 4-5 in
îngropate, c ătre depozitul Plai, u nde sunt separate, tratate și măsurate. Țițeiul este predat in
acest depozit c ătre Conpet Ploie ști.
Apa de z ăcământ rezu ltată din pro cesul de separare este injectat ă ca ap ă rezidual ă prin
sondele 293 RA, 90 3 și 904 SRP. Injec ția rezidual ă poate fi realizat ă și prin sondele 605, 606
și 607 MP care nu au mai fost folosite dupa injec ția de solu ții alcaline.
Gazele bogate din parcul P4 si P 901 sunt aspirate de sta ția de compresoare 6 și transportate
printr -o conduct ă de 10 in la sta ția de compresoare 30, iar de aici printr -o conduct ă de 6 in
spre degazolinarea Lilie ști.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
34
Referitor la starea tehnic ă a instala țiilor și echipamentelor de suprafa ță se pot eviden ția
următoarele aspecte:
– parcurile de separatoare sunt foarte vechi ( au fost puse în func țiune din anii 1930 ), utilajele
și echipament ele au un înaintat grad de uzur ă necesit ând o modernizare urgent ă;
– condu ctele de amestec de la sonde la parcuri sunt foarte vechi negodevilabile (tronsonate ) și
cu un av ansat grad de uzur ă conduc ând la spargeri dese.
Principalele dificult ăți ivit e în procesul de exploatare a z ăcămintelor de pe structura
Băicoi Nor d sunt similare cu cele întâmpinate pe celelalte structuri ale alini amentului
structural Țintea – Băicoi – Flore ști – Călinești și pot fi rezumate în urm ătoarele:
– viituri puternice de n isip care au condus la dificult ăți în exploatarea sondelor, deteriora rea
coloanelor de exploatare și inund ări tehnice la Dacian;
– deteriorarea coloanelor de exploatare, prinde rea țevilor de extrac ție, inund ări tehnice și
depunerea parafinei pe țevile de extrac ție la Meo țian;
– deteriorarea condi țiilor naturale de curgere (blocaj) din zona de filtru a sondelor s ăpate și
puse în produc ție în ultima perioad ă a exploat ării zăcămintelor (condi ții de depletare) , ca
urmare a trave rsării forma ției productive cu fluide de foraj necorespunz ătoare. Aceste
dificult ăți au avut drep t consecin țe un timp îndelungat de lucru și implicit cheltuieli mari la
punere a în produc ție a sondelor și scăderea drastic ă a productivit ății acestora.
Num ărul mare de sonde abandonate din produc ție (228 la Dacian, 87 la Meo țian și 10 la
Breccie) de monstreaz ă dime nsiunile consecin țelor dificult ăților întâmpinate pe parcursul
procesului de exploatare.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
35
5.4.Mecanisme de de zlocuire și recuperare
Având în vedere modelul geologo -fizic de z ăcământ stabilit, ce define ște condi țiile de
acum ulare și curgere, mobilitatea z ăcămintelor precum și dispunerea lor în cadrul structurii,
mecanismele naturale de dezlocuire a țițeiului ce conduc în mod decisiv la performan țele
specifice în exploatare, sunt date de:
– expansiun ea gazelor ie șite din solu ție (gaze dizolvate);
– curgerea gravita țional ă datorat ă înclin ărilor mari și foarte mari ale s tratelor ajutat ă de
mobilitatea remarcabil ă a zăcămintelor .
Ca rezultat al manifest ării acestor dou ă mecanisme, starea de satura ție în țiței a
colectoarelor a e voluat, pe m ăsura exploat ării și deplet ării lor, spre formarea de zone cu
satura ție din c e în ce mai mic ă în țiței ( ajung ându-se practic la satura ția remanent ă) localizate
în partea ridicat ă a structurii și zone a c ăror saturati e în țiței este practic ini tțială, situate în
partea de jos a structurii.
În decursul timpului s -au încercat mai mul te metode de cre ștere a recuper ării țițeiului,
după cum urmeaz ă: injecție de gaze, injec ție de ap ă, injec ție de solu ții alcaline, injec ție de
abur și injec ție de microorganisme (bacterii).

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
36
CAPITOLUL 6
Calculul prevederii comport ării în exploat are a z ăcământului
6.1.Generalit ăți asupra metodelor de evaluare a rezervelor de hidrocarburi
Rezerva de hidrocarburi din zona productivă a unei unități hidrodinamice se obține ca
urmare a unui proces de dezlocuire a acestora. Pentru realizarea acestui lucru trebuie
îndeplinite două condiții:
1. să existe o diferență de presiune între presiunea hidrostatică a fluidelor din zăcământ și
presiunea din gaura de sondă;
2. să exi ste fluide care să ia locul celor extrase.

Relațiile de calcul a rezervelor sunt:
 țiței:

 gaze:

Np, Gp – rezervele de țiței respectiv gaze libere, tone, Stm3:
ED – eficiența dezlocuirii (factorul de recuper are, ER), %.
Conform relațiilor de mai sus parametrul ce trebuie stabilit este factorul de dezlocuire
(recuperare).
În etapa incipientă a exploatării unui zăcământ, când nu exis tă istoric de producție,
când nu sunt încă cunoscute mecanismul nat ural de dezlocuire, nu sunt date suficiente privind
neuniformitatea zăcământului, caracteristicile și proprietățile rocii colectoare și a fluidelor
cunoscute, factorul de dezlocuire se estimează folosind formule empirice. Aceste formule se
bazează pe corel ări statistice multiple efectuate pe zăcăminte cu caracteristici cunoscute și a
căror exploatare a fost încheiată sau este într -o stare foarte avansată. Printre formulele
publicate de literatura de specialitate sunt cele rezultate din corelări API:

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
37
 zăcăminte exploatate în regim de gaze dizolvate:

[ ( )
]
[
]
( ) *
+

 zăcăminte exploatate cu împingere de apă:

* ( )
+
[
]
( ) *
+

unde indicii reprezintă:
i – condiții inițiale; ps – condiții la presiunea de saturație; ab – condiții la abandonare.
Pe baza acestor ecuații, Sandre a a construite nomograme pentru regim de gaze
dizolvate, figura 1.10 și pentru regim de împingere de apă, figura 1.11, frecvent utilizate.

Fig. 1.10 Estimarea eficienței recuperării în regim de gaze di zolvate
(nomograma Sandrea)

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
38
Pentru ca valorile resurselor și rezervelor calculate cu formulele în care intră
paramet ri caracterizați prin anumite grade de incertitudine să aibă un caracter obiectiv,
evaluându -se și incertitudinea, trebuie ca asemenea estimații să fie statistic semnificative.
Realizarea acestui deziderat este asigurată dacă se recurge la modelarea statis tică.
Metoda Monte Carlo este o metodă de simulare statistică, care permite calculul
distribuției unei funcții de variabile aleatoare, inclusiv determinarea intervalului de încredere.
Prin efectuarea repetată, de un număr mare de ori (2000 – 3000), a calculelor de rezerve,
folosind din eșantioanele de valori ale fiecărui parametru valori alese după o tabelă sau un
generator de numere întâmplătoare, se obține un eșantion de valori posibile ale rezervelor.
Acest eșantion aleatoriu se caracterizează printr -o distribuție de frecvențe pentru care se vor
putea estima media și limitele între care, față de stadiul de cunoștințe despre zăcământ la data
calculelor, se pot afla rezervele pentru un nivel de probabilitate dat.

Pe măsură ce in formațiile și datele despre zăcământ se măresc, există un istoric al
exploatării, calculul rezervelor devine parte integrantă a proiectării exploatării în diferite
variante posibile de exploatare diferind prin: numărul, amplasarea și ordinea de intrare în
Fig. 1.11 Estimarea eficienței recuperării în regim de împingere de apă
(nomograma Sandrea)

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
39
exploatare a sondelor, exploatarea fără sau cu agenți de injecție, debitele de extracție,
respec tiv injecție, condiții tehnico – economice etc.
O alt ă metod ă de evaluare a rezervelor este declinul de produc ție.
În perioada de exploatare a unui zăcământ de țiței se disting patru etape:
1. creșterea treptată a debitului de țiței pe seama creșterii numărului de sonde puse în
producție;
2. menținerea unei producții cvasi -constante;
3. un declin accentuat al debitului pe zăcământ;
4. un declin atenuat al producției.
Primel e trei etape sunt destul de scurte în raport cu durata totală de exploatare a
zăcământului. Declinul de producție apare mai devreme sau mai târziu în funcție de forma de
manifestare a energiei de zăcământ.
Când există un istoric al exploatării, calculul re zervelor se poate face folosind și
metoda declinului de producție . Această metodă este frecvent utilizată pentru prevederea
producției de țiței.
Se definește:
 declin de producție efectiv – variația(scăderea) debitului între două momente, raportată
la debit ul existent la începutul intervalului:

 declin nominal de producție – raportul dintre variația în timp a debitului și debitul
însuși:

( )

Variația cu timpul, sau cu p roducția cumulativă, a debitului de țiței se numește curba
de declin . S-a constatat, din datele de șantier că, în majoritatea cazurilor, inversul declinului
este o dreaptă:

unde: a este panta dreptei, iar b este ordonata la origine.

În practică se folosesc trei tipuri de declin.

A. Declinul de producție constant (exponențial) are loc pentru b = 0, deci 1/D = a .

∫

∫

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
40
Rezolvarea integralelor conduce la:

Debitul de țiței la momentul t al exploatării va fi:

Dezvoltarea în serie a funcției și reținerea primilor doi termeni conduce la expresia:

( )

Rezerva poate fi calculată plecându -se de la relația:
∫

rezultă:

(
)
( )

Notându -se cu Qoab debitul de țiței limită până la care mai este rentabilă exploatarea
(debitul de abandonare), se poate calcula timpul de aband onare a exploatării:

B. Declinul de producție armonic are loc pentru b = 1:

Procedând ca și în cazul precedent, debitul de țiței la momentul t al exploatării va fi:

Rezerva va fi:

Timpul de abandonare va fi:

(
)

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
41
C. Declinul de producție hiperbolic are loc pentru 0 < b<1:

∫

∫

Rezolvarea integralelor dă:

de unde rezultă legea de variație a debitului de țiței în timp:

(
)

Rezerva va fi:

[(
)
]
( )

Timpul de abandonare va fi:

[(
)
]

Aplicarea metodei declinului se realizează în două etape:
1. determinarea declinului din istoricul de exploatare parcurs până în momentul analizei.
Se calculează evoluția în timp a debitului de țiței pe una din ecuațiile tipurilor de
declin prezentate mai sus. Se admite ca reprezentativ acel tip de declin care asigură
cea mai mică sumă a pătratelor abaterilor debitelor aferente tendinței față de debitele
folosite pentru eva luarea tendinței.
2. etapa de prevedere, folosind tipul de declin acceptat pentru etapa analizei. Se acceptă
că ansamblul condițiilor care au determinat tendința evidențiată rămân neschimbate și
în etapa la care se referă prevederea.
Modificarea mecanis mului de dezlocuire în decursul exploatării unui zăcământ, conduce
la modificări corespunzătoare ale declinului de producție.

În continuare se va estima recuperarea petrolului cu ajutorul declinului de produc ție.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
42
6.2.Estimarea recuper ării țițeiului
Pentru estimarea rezervei de țiței se va folosi o sonda reprezentativ ă care a re debitul
limit ă economic de Q=0.6 m3/zi.
Istoricul de produc ție în perioada 2010 -2018 este:
Q
[mc/zi] t
[ani]
23,2 2010
22,1 2011
19,5 2012
17,9 2013
16,05 2014
14,2 2015
12,35 2016
10,5 2017
8,65 2018

Varia ția debitului pe perioada 2010 -2018.

Conform graficului Q=f(t) sonda are un declin constant. 0510152025
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019Q [mc/zi]
t [ani] Q=f(t)
Q

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
43
Pe parcursul a 10 ani debitul scade de la 23.2 m3/zi la 8.65 m3/zi.

Astfel declinul va fii:

Ținând cont c ă debitul în anul 2018 a fost de 8.65 m3/zi, în continuare se va estima varia ția
debitului pe parcursul urmatorilor 12 ani.
Qi=23.2 m3/zi și reprezint ă debitul ini țial;
Q=8.65 m3/zi și reprezint ă debitul curent;
t=12 ani =144 luni și reprezint ă perioada pe care se face prevederea;
D=0.0082 luna-1 și reprezint ă declinul de produc ție.

Qi
[mc/zi t
[ani] t
[luni] Q
[mc/zi]
8,65 2019 12 7,8417308
2020 24 7,108987507
2021 36 6,444712866
2022 48 5,842509061
2023 60 5,296576098
2024 72 4,801655945
2025 84 4,352981886
2026 96 3,946232615
2027 108 3,577490618
2028 120 3,243204435
2029 132 2,940154463
2030 144 2,665421944

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
44

Varia ția debitul ui de țiței pe perioada 2019 -2030.

 Timpul de abandonare al sondei începând cu anul 2018 va fii:

unde: -D=0.0082 luna-1 și reprezint ă declinul de produc ție;
-Qi=8.65 m3/zi și reprezint ă debitul ini țial;
-Qa=0.6 m3/zi și reprezint ă debitul limit ă economic.

0123456789
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032Qi [mc/zi]
t [ani] Q=f(t)
Q

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
45
 Cumulativul de țiței va fii egal cu:

Folosind rela ția de mai sus se va determina produc ția sondei pe perioada 201 9-2030,
astfel:
Qi
[mc/zi t
[ani] t
[luni] Q
[mc/zi] ΔN
[mc]
8,65 2019 12 7,8417308 2957,08244
2020 24 7,108987507 5637,850584
2021 36 6,444712866 8068,123662
2022 48 5,842509061 10271,30831
2023 60 5,296576098 12268,62403
2024 72 4,801655945 14079,30752
2025 84 4,352981886 15720,79798
2026 96 3,946232615 17208,90507
2027 108 3,577490618 18557,96115
2028 120 3,243204435 19780,95938
2029 132 2,940154463 20889,67879
2030 144 2,665421944 21894,79777

Varia ția cumulativul ui de țiței pe perioada 2019 -2030.
0500010000150002000025000
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032ΔN [mc]
t [ani] ΔN=f(t)
ΔN

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
46
 Factorul de recuperare:

Qi
[mc/zi t
[ani] t
[luni] Q
[mc/zi] ΔN
[mc] fr
8,65 2019 12 7,8417308 2957,08244 0,000316138
2020 24 7,108987507 5637,850584 0,000602736
2021 36 6,444712866 8068,123662 0,000862554
2022 48 5,842509061 10271,30831 0,001098094
2023 60 5,296576098 12268,62403 0,001311624
2024 72 4,801655945 14079,30752 0,001505202
2025 84 4,352981886 15720,79798 0,001680692
2026 96 3,946232615 17208,90507 0,001839784
2027 108 3,577490618 18557,96115 0,00198401
2028 120 3,243204435 19780,95938 0,002114759
2029 132 2,940154463 20889,67879 0,002233291
2030 144 2,665421944 21894,79777 0,002340747

Varia ția factorul ui de recuperare pe perioada 2019 -2030.

În continuare se va face prevederea pentru diferite situa ții. 00,00050,0010,00150,0020,0025
2015 2020 2025 2030 2035fr
t [ani] fr=f(t)
fr

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
47
Situația 1: C ând numa rul de sonde r ămâne constant pe perioada exploat ării.
Se va face exploatarea cu 10 sonde: n s=10 sonde.
Se consider ă faptul ca cele 1 0 sonde au o comportare similar ă cu sonda folosit ă anterior.
Astfel, prevederea pe perioada 2019 -2030 este:
Qi
[mc/zi t
[ani] t
[luni] Q
[mc/zi] ΔN
[mc] ns
[sonde] Q10
[mc/zi] ΔN10
[mc] fr10
8,65
2019 12 7,8417308 2957,08244 10
78,417308 29570,8244 0,003161382
2020 24 7,108987507 5637,850584 71,08987507 56378,50584 0,00602736
2021 36 6,444712866 8068,123662 64,4471 2866 80681,23662 0,008625537
2022 48 5,842509061 10271,30831 58,42509061 102713,0831 0,010980936
2023 60 5,296576098 12268,62403 52,96576098 122686,2403 0,013116242
2024 72 4,801655945 14079,30752 48,01655945 140793,0752 0,015052023
2025 84 4,352981886 15720,79798 43,52981886 157207,9798 0,016806921
2026 96 3,946232615 17208,90507 39,46232615 172089,0507 0,018397839
2027 108 3,577490618 18557,96115 35,77490618 185579,6115 0,019840099
2028 120 3,243204435 19780,95938 32,43204435 197809,5 938 0,021147592
2029 132 2,940154463 20889,67879 29,40154463 208896,7879 0,022332911
2030 144 2,665421944 21894,79777 26,65421944 218947,9777 0,023407472

024681012
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032ns [sonde]
t [ani] ns=f(t)
ns

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
48

Varia ția debitului pe perioada 2019 -2030 pentru situa ția 1.

Varia ția cumulativul ui de țiței pe perioada 2019 -2030 pentru situa ția 1.
0102030405060708090
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032Q10 [mc/zi]
t [ani] Q10=f(t)
Q10
050000100000150000200000250000
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032ΔN10 [mc]
t [ani] ΔN10=f(t)
ΔN10

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
49

Varia ția factorul ui de recuperare pe perioada 2019 -2030 pentru situa ția 1.

00,0050,010,0150,020,025
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032fr10
t [ani] fr10=f(t)
fr10

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
50
Situa ția 2: C ând num ărul de sonde cre ște pe parcursul exploat ării.

Qi
[mc/zi t
[ani] t
[luni] Q
[mc/zi] ΔN
[mc] ns
[sonde] Q
[mc/zi] ΔN
[mc] fr
8,65
2019 12 7,8417308 2957,08244 1 7,8417308 2957,08244 0,000316138
2020 24 7,108987507 5637,850584 1 7,108987507 5637,850584 0,000602736
2021 36 6,4447128 66 8068,123662 1 6,444712866 8068,123662 0,000862554
2022 48 5,842509061 10271,30831 2 11,68501812 20542,61663 0,002196187
2023 60 5,296576098 12268,62403 3 15,88972829 36805,87209 0,003934873
2024 72 4,801655945 14079,30752 4 19,20662378 56317,23008 0,006020809
2025 84 4,352981886 15720,79798 5 21,76490943 78603,9899 0,008403461
2026 96 3,946232615 17208,90507 6 23,67739569 103253,4304 0,011038703
2027 108 3,577490618 18557,96115 7 25,04243432 129905,7281 0,013888069
2028 120 3,243204435 1978 0,95938 8 25,94563548 158247,6751 0,016918074
2029 132 2,940154463 20889,67879 9 26,46139017 188007,1091 0,02009962
2030 144 2,665421944 21894,79777 10 26,65421944 218947,9777 0,023407472

024681012
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032ns [sonde]
t [ani] ns=f(t)
ns

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
51

Varia ția debitului pe perioada 2019 -2030 pen tru situa ția 2.

Varia ția cumulativului de țiței pe perioada 2019 -2030 pentru situa ția 3. 051015202530
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032Q [mc/zi]
t [ani] Q=f(t)
Q
050000100000150000200000250000
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032ΔN
t[ ani] ΔN=f(t)
N=f(t)

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
52

Varia ția factorului de recuperare pe perioada 2019 -2030 petru situa ția 2.

00,0050,010,0150,020,025
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032fr
t [ani] fr=f(t)
fr

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
53
Situa ția 3: C ând se mai pun 2 sonde în exploat are.
Se consider ă faptul c ă în anul 2025 se mai pun 2 sonde în exploatare, acestea fiind justificate
din punct de vedere economic.

9,51010,51111,51212,5
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032ns [sonde]
t [ani] ns=f(t)
nsQi
[mc/zi t
[ani] t
[luni] Q
[mc/zi] ΔN
[mc] ns
[sonde] Q
[mc/zi] ΔN
[mc] fr
8,65
2019 12 7,8417308 2957,08244 10 78,41 7308 29570,8244 0,003161382
2020 24 7,108987507 2680,768144 10 71,08987507 56378,50584 0,00602736
2021 36 6,444712866 2430,273078 10 64,44712866 80681,23662 0,008625537
2022 48 5,842509061 2203,184653 10 58,42509061 102713,0831 0,010980936
2023 60 5,296576098 1997,315717 10 52,96576098 122686,2403 0,013116242
2024 72 4,801655945 1810,683488 10 48,01655945 140793,0752 0,015052023
2025 84 4,352981886 1641,49046 12 52,23578263 125356,8928 0,013401759
2026 96 3,946232615 1488,107086 12 47,35479139 143214,1779 0,01531086
2027 108 3,577490618 1349,056089 12 42,92988741 159402,8509 0,017041572
2028 120 3,243204435 1222,998229 12 38,91845322 174078,8297 0,018610564
2029 132 2,940154463 1108,719409 12 35,28185356 187383,4626 0,020032947
2030 144 2,665421944 1005,118975 12 31,98506332 199444,8903 0,02132242

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
54

Varia ția debitului pe perioada 2019 -2030 pentru situa ția 3.

Varia ția cumulativului de țiței pe perioada 2019 -2030 pentru situa ția 3. 0102030405060708090
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032Q [mc/zi]
t [ani] Q=f(t)
Q
050000100000150000200000250000
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032ΔN [mc]
t [ani] ΔN=f(t)
ΔN

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
55

Varia ția factorului de recuperare pe perioada 2019 -2030 pentru situa ția 3.

00,0050,010,0150,020,025
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032fr
t [ani] fr=f(t)
fr

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
56

Varia ția debitului pentru cele trei situa ții pe perioada 2019 -2030.

Varia ția cumulativului de țiței pentru cele trei situa ții pe perioada 2019 -2030.

0102030405060708090
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032Q1,Q2,Q3 [mc/zi]
t [ani] Q1,Q2,Q3=f(t)
Q1
Q2
Q3
050000100000150000200000250000
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032ΔN1,ΔN2,ΔN3 [mc]
t [ani] ΔN1,ΔN2,ΔN3=f(t)
ΔN1
ΔN2
ΔN3

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
57

Varia ția factorului de recuperare pentru cele trei situa ții pe perioada 2019 -2030.

Compar ând cele trei situa ții putem observa că deși în varianta 3 debitul are valorile cele
mai mari, acest lucru duce la un cumulativ de țiței și un factor de recuperare mai mici la
sfarșitul perioadei de exploatare . Din grafice se oberv ă că varianta 1 este cea mai bun ă dintre
cele 3, adic ă varianta în care num ărul sondelor r ămâne constant pe parcursul exploat ării. În
varianta respectiv ă cumulativul de țiței și factorul de rec uperare sunt cele mai mari, fapt ce
duce la o exploatare și o produc ție cât mai bune pe zăcământul respectiv.

00,0050,010,0150,020,025
2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032fr1,fr2,fr3
t [ani] fr1,fr2,fr3=f(t)
fr1
fr2
fr3

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
58
Concluzii
Lucrarea de fat ă face parte din ingineria de z ăcământ, având ca obiect structura B ăicoi
Nord. Zăcămintele au fost puse în evidență din anul 1901 la Dacian și Breccie, și din 1914 la
Meotian, însă dezvoltarea ex ploatării acestora s -a făcut începând din anii 1930 pentru Dacian
și 1940 pentru Meoțian și se află în fază avansată de exploatare. Sunt cantonate în capcane
structurale ecranate tectonic.
Energia de zăcământ a fost dată de expansiunea gazelor ieșite din so luție în faza inițială
de exploatare, iar pe măsura depletării formațiilor productive a devenit preponderent
gravitațională (înclinare mare a stratelor). Metodele de creștere a recuperării s -au dovedit
eficiente în cazul injecției de gaze pe structură, atâ t la Dacian cât și la Meoțian și insuficiente
în cazul injecției de apă și de soluții alcaline.
În decursul timpului s -au încercat mai multe metode de creștere a recuperării țițeiului,
după cum urmează: injecție de gaze, injecție de apă, injecție de soluții alcaline, injecție de
abur și injecție de microorganisme (bacterii). Factorul de recuperare poate fii crescut prin
efectuarea de opera ții de stimulare a sondei , în acelasi timp cresc ând și debitul si cumulativul
de țiței extras.
În urma re alizării capitolului 6 intitulat „Calculul prevederii comport ării in exploatare a
zăcământului ”, a rezultat faptul c ă prima situa ție, când numarul de sonde r ămâne constant pe
toată perioada exploat ării, este cea mai optim ă, cumulativul de țiței extras și factorul de
recuperare fiind cele mai mari.

Iosif Silvian Ionu ț Lucrare de diserta ție
59
Bibliografie
1. Beca C., Prodan, D ., Geologia zăcămintelor de hidrocarburi , Editura Dididactică și
Pedagogică, București, 1983;
2. Crețu, I ., Hidraulică generală și subterană , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983;
3. Minescu, F ., Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol . I, Editura Universității din
Ploiești, 1994;
4. Nistor, I . Proiectarea exploat ării z ăcămintelor de hidrocarburi fluide , Editura
Tehnic ă, Bucuresti, 1999;
5. Stoicescu, M ., Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor – Suport de curs ,
Universitatea Petrol – Gaze d in Ploiești, 2018;
6. Stoicescu, M., Stoianovici, D ., Teste hidrodinamice în sondă , Editura Universității
Petrol – Gaze din Ploiești, 2010;
7. Stoicescu, M. , Hidraulică subterană și hidrotehnică , Editura Universității din Ploiești,
2005 ;
8. D. Frunzescu , Geologia R omâniei;
9. Eugen Mihai Ionescu , Metode IOR -EOR – Note de curs ;
10. Introducere în ingineria de hidrocarburi – Note de curs ;
11. www.ipg.upg -ploiesti.ro ;
12. www.scribd.com ;
13. www.scritub.ro ;
14. www.rasfoiesc.ro .