IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 1 CUPRINS: PLAN DE IDEI: 1. EVOLUTIA PROGRAMULUI HOTELIER 1.1… [600793]

IONASCU ADRIAN IULIA N
Hotel urban
HOTEL URBAN

…
Iunie 2016…

UNIVERSITATEA SPIRU -HARET , FACULTATEA DE ARHITECTURA

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 1
CUPRINS:

PLAN DE IDEI:

1. EVOLUTIA PROGRAMULUI HOTELIER
1.1 ARHITECTURA MODERNA SI PROGRAMUL HOTELIER
1.2 RETELELE HOTELIERE – STANDARDIZARE

2. TRANSFORMARILE HOTELULUI URBAN CONTEMPORAN
2.1 TENDINTE IN STRUCTURAREA PE CATEGORII A PARCULUI
HOTELIER
2.2 CONSIDERENTE DE PROIECTARE
2.3 CAPACITATI DE CAZARE

3. CONSIDERATII HOTELIERE
3.1 CLASIFICAREA HOTELURILOR
3.2 FUNCTIUNILE COMPONENTE
3.3 AMPLASAMENTUL
3.4 ORIENTAREA SI INSORIREA
3.5 COMPOZITIA SI ORGANIZAREA GENERALA

4. CONCLUZII

5. BIBLIOGRAFIE

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 2
1.Evoluția programului hotelier :

Primele construcții pentru adăpostirea călătorilor apar incă din cele mai vechi timpuri,
răspunzând unor necesități in crestere în materie de siguranță , capacit ate și confort . In
antichitatea gasim primele modele ale unei tipologii tot mai diversificate. Casele de oaspeți
babiloniene sunt printre p rimele exemple ale unor astfel de construcții , în Grecia Antică
existau clădiri pentru călători în zone de relaxare, cum ar fi izvoare termale și minerale.
Romanii aveau construite de -a lungul drumurilor din imperiu mansiones – hanuri pentru
serviciul de poștă, care era u utilizat e în mare parte de reprezentanții statului – magistrați,
funcționari și militari. În Orientul Mijlociu , hanurile și caravanseraiurile1 ce erau destinate
popasurilor negustorilor si caravanelor, erau constru ite în jurul unor curți închise.
La începutul evului mediu Europa cunoaște o perioadă de regres a activităților sociale
și economice. Insecuritatea generată de războaie, politică și invaziile barbare, face să scadă
numărul de călători. Celor ce se aventurau în calatori , li se oferea găzduire în abații2,
mănăstiri și în locuințe nobilia re. Pelerinii și cruciații ce călătoreau spre Țara Sfântă erau
adăpostiți în fortărețe le cavalerilor. Călatoria era un act de curaj, fiind p ândită de pericole
reale și imaginare, și îngreu nată de distrugerea drumurilor. În aceste condiții, hanurile incep a
se dezvolta abia la inceputul secolului XI . Odată cu creșterea siguranței călătoriei, hanurile
ocupă o poziție prielnică la marginile drumurilor comerciale, dar si în marile orașe unde încep
să dăinuie secolele ce urmează ofer ind călătorilor hrană, adăpost ș i băutură.
Hotelul lungă perioadă de funcționare continuă, este considerat a fi Trois Rois din
Basci (1842) , reconstruit pe locul hanului Zur Blume (atestat documentar 1245). (poza1)
Fucționarea hanurilor era supusă unor reguli stricte: înlocuirea bunul furat și
despăgubirea călătorului , (asta era obligația hangiilor franc ezi încă din secolul al XII -lea).
În Anglia abia in secolul XIV apar primele l egi referitoare la funcționarea hanurilor, iar
în Țara Romăneasacă , legiuirea lui Vodă loan Caragca (1812 -1818) stabilește obligațiile ce
revin hangiilor, răspunzători pentru siguranța călătorilor și a bunurilor acestora. ―- Fie că a
văzui fie că n -a văzut hangiul lucrurile străinului, in hanul lui, dacă se dovedește că lucrul
era intr -adevăr in han și că acolo intr -adevăr a suferit o pagubă , răspunde hangiul.3”

1 Han mare unde poposesc caravanele. – Din fr. caravansérail. (Dex)
2 Mănăstire catolică cu statut special (Dex)
3 Articolul 5 ai legiuirii lui loan Caragca Vodă citat in De la hanul lui Soban vodă la hotel Intercontinental Ion
Parasciv, Trandafir llwacu – Editura Sport – Turism. București 1979. (pg .32.)

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 3
1.1 Arhitectura modernă si programul hotelier :

Hotelul face parte dintr -o categorie mai privilegiată cu o arhitectură simbolică și nu
intră în preocupările arhitecturii modern timpurii. Dar sunt si câteva excepții ce țin de
variantele utilitare ale programului: – Hotelul sanatoriu (Aalvar Aalto) , – Hotelul cămin
(Aalvar Aalto, Le Corcusier) , acest program nu trezește interesul pionierilor moderniști cu
preocupătile lor legate atât de component a socială a arhitecturii cât și de puritatea formei.
Respingerea era de altfel reciprocă, clientela hotelieră cauta o arhitectură cu tr ăsături
oniric -evocatoare, un cadru de vis al ultimului mit modem – călătoria, pe când visurilele
pionerilor arhitecturii modeme țineau mai degrabă de domeniul utopiilor pozitiviste.
Perioada de pionierat a modernismului deplasează accentul preocupărilor arhitecturii
spre problemele sociale. încrezător in evoluția istorică, într -o lume mereu perfectibilă, de un
optimism de nezdruncinat dar și dirijist în egală măsură, modernismul croiește un mediu
arhitectural ( atât la scară ubană cât și a obiectului de arhitectură) generos în intenții dar
deseori aseptic. Bietul omuleț modem pendulează între scara modulorului – în încăpe ri de
locuit cu înălțime minima și hăul înverzit al marilor spații (anti)urbane, trecând prin anostele
galerii com erciale ale „Unității de locuit‖ unde întâlnește veșnic aceleași figuri. Marile spații
interioare sunt rezervate socializării organizate – săli și centre de congrese și conferințe – sau
„templelor modeme ale artei‖ – săli de concerte, teatre , muzee.
Hotelul reintră în grațiile arhitecturii moderne abia în perioada în care con cediile
plătite devin o generalizare, până atunci nefiind considerat un program de ―urgența socială‖ ,
această perioadă un aflux masiv de beneficiari pe piața hotelieră. Serviciul hotelier devine
accesibil unei categorii semnificative de utilizatori. „Loisir pentru toti‖ pare să fie deviza
arhitecturii hoteliere din perioada, anilor 50.
Deja se încep con strucții hoteliere în care creatorii sunt deosebit de preocupați de
realizarea unei imagini generale complete, totalitatea elementelor de design (de la mobilier la
veselă). Unor rezolvări funcționale de excepție le corespund de multe ori spații publice săra ce,
nespectaculoase, dimensionate corect dar fără fantezie. Interioarele ce repetă în nenumărate
exemple aceleași linii și forme, creează, în locul căutatei modernități, impresi a unei nedorite
standardizări . Imaginea se modifică odată cu evoluția înnoitoar e și dinamică a designului în
anii '50 -'60

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 4
1.2 Rețelele hot eliere – standardizarea

Sfârșitul anilor 60 este caracteriza t de dezvoltarea di namică a hotelurilor d e afaceri .
Se creează pentru prima oara un lanț hotelier destinat afirmării expansiunii economice,
comerciale și politice .
În viziunea lui Conrad Hilton fiecare dintre hotelurile sale tebuia să reprezinte „o
mică Americă‖. Fidele acestui program, rețele americane Hilton și lnter -Continental
construiesc același tip de hotel în întreaga lume. Camerele și spațiile publice ale acestor
mari lanțuri hoteliere, sunt definite d e norme stricte de suprafață și echipare. Hotel
standardizat și hotel de rețea devin practic sinonime. Prin pătrunderea rețel elor hoteliere
americane, o imagine repetabilă a marelui hotel de afaceri se impune în toată lumea,
Destin ate unei clientele formate din oameni de afaceri doritori să regăsească în toate etapele
călătoriei un mediu luxos dar familiar cutiile Hilton impresi onează prin tehnologie și
dimensiuni și ne uimesc și astăzi prin indiferența m anifestă față de contextul loca , repetând
poncifele ―Stilului International ‖ în vechile capitale europene. Această tendință continuă și
în anii 70 cu r ealizar ea unei serii de hot eluri centrale de m ari dimensiuni în ―Orientul
Mijlociu ‖.
Bogăția generată de resursele petroliere creează oportunități noi pentru lanțurile
hoteliere ce investesc în construirea unor hoteluri cu dotări complexe, folosite ca parte
integrantă a infrastruc turii oficiale. De exemplu Inter continental folosește cu prioritate
hotelurile din Jeddah și Riyudh c a centre de conferință ale guvernului su dit.
Standardizarea va deveni preocuparea principală în domeniu, până la sfârșitul anilor
'80, rețeau a Novotel lan sează conceptul revoluționar al unității de cazare identice în toate
hotelurile rețelei. Definirea unui tip de unitate de cazare, a unor cerințe comune legate de
genul de servicii și în consecință de organizarea și dimensionarea spațiilor hotelului are o
serie de avantaje legate de reducerea costurilor și eficientizarea funcționării, dar, în același
timp, poate duce la o uniformizare a expresiei plastice. Compoziția ansamblurilor hoteliere
se bazează în mare parte pe utilizarea elementelor repetitive. Dacă aceasta este dublată , ca
în cazul rețelei Accor, și de obligativitatea utilizării unui anumit tip de materiale de finisaj
exterior efectul nedorit poate fi o sărăcie expresivă întristătoare.
Din numeroasele exemple de arhitectură hotelier ă cuprinse intre anii '50 -' 70 poate
cele mai reușite sunt cele pavilionare ( periferice sau de tranzit) sau cele cu atrium, la capătul
opus situîndu -se plicticoasa înșiruire de cutii rectangulare a lanțului Hilton , aducând
„America în oricce amplasament‖ după deviza fon datorului rețelei.

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 5
Este greu de stabilit cât din nereușitele arhitecturii hoteliere din anii menționați se
datorează impunerii criteriilor rețele lor hoteliere și cât limitărilor vocabularului formal al
―Stiluiui Internațional ‖. În orice caz în materie de rezolvări funcționale, organizare a planului
și economie a execuției realizările sunt notabile .
Anii `90 inventează o nouă formulă spațial -volumetrică a marelui hotel – atriumu!
Deschis , cu perete vitrat, modalitate de rezolvare ce se regăsește în cazul hotelurilor de
aeroport ( Heathrow – Hilton , Sterling Hotel, Roissy – Hyatt Regency, Terminalul aeroportuar
München – Hotel Kempinski), marelui hotel de rețea (Hilton Lyon) sau în cadrul c omplexului
multifuncțional (Grand Ecran). Aceste rezolvări îmbină economicitatea planului de cazare cu
creerea unui spațiu semi -public la scară mare. Atriumul creează o senzație de siguranță, de
mediu privilegiat și il regăsim și în rezolvări ale hoteluril or de capacitate medie.
O noutate o constituie și hotelurile urbane (în bună parte renovări sau restaurări) care
fac din spațiile rezervate funcțiunilor publice un punct de atracție nu prin dimensiuni ci prin
tratarea interioarelor, tratare care se extinde și asupra camerei de hotel ce devine un spectacol
cu un unic spectator — clientul. Aces te hoteluri denumite de critica de limba franceză ―hotels
d’auteur ” (Brigitte Fitoussi) sau ―hotels boutique ” vor constitui principala direcție de
dezvoltare a hoteleri ei în anii 90. Se recuperează astfel un fond existent, revitalizat prin
intervenția spectaculoasă a unor designeri de interior celebrii (Starck, Putman, Liaigre).
Procentual aceste noi hoteluri – favorite ale criticii și exemple des citate în publicațiile de
arhitectură – reprezint ă un segment relativ restrâns al pieței hoteliere. Succesul acestor
scenografii spectaculoase, în care obiecte ultramoderne se îmbină cu altele de inspirație
eclectică , va influența însă și evoluția preferințelor lanțurilor hotel iere de lux, ce se vor
orienta cu precădere, începând din anii 90 spre preluarea și renovarea marilor palace -uri sau
spre realizarea unor noi hoteluri ―cu personalitate‖ în acord cu contextul local. Arhitectul,
redus pentru multă vreme la condiția unui org anizator de spații, sau la adaptarea unor
proiecte -tip, își recapătă rolul creator, marile lanțuri hoteliere mizând pe rezonanța numelor și
calitatea arhitecturii marilor arhitecți sau designeri.
Piața hotelieră a anilor '90 nu se reduce la o singură tendi nța. Dacă ocuparea zonei
economice a pieței hoteliere prin hotelul cu 0 stele în Europa, motelul economic în America și
hotelul capsulă în Japonia lasă prea puțin loc aportului arhitectural, accentul fiind pus pe o
maximă st andardizare, restaurările , reame najările, conversiile imoiblelor istorice tendințe care
domină zona hoteleriei de lux, lasă câmp liber creativității.
O evoluție spectaculoasă a cunoscut începând cu sfârșitul anilor 80 și hotelul termal.
De la sportivul fitness al anilor '80 se trece acum la hedonistul wellness. Adevărate terme

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 6
urbane, noile wellness hotels sunt caracterizate prin varietatea și amploarea spațiilor dedicate
noului cult al corpului: sauna, masaj, relaxare, meditație.
Varietatea tipologiei hoteliere a ultimilor ani e determia tă de o nouă viziune ce pune în
centrul proiectării conceptul hotelier. Determinarea unui segment de adresabilitate specific,
vizarea unui pulic țintă cu cerințe bine stabilite stau la baza unui proiect ce își propune crearea
unui ambient total. De la reco nstruirea unei comodități domestice cu un maxim de dotări, in
cazul hotelului cu apartamente până la reinventarea locuirii în sisteme în care cameră și baie
constituie un spațiu comun, de la saloanele marelui hotel de lux cu reînviata splendoare a
sfârșitu lui de secol XIX până la austeritatea capsulei, gama vocabularului arhitectural capătă o
libertate și o întindere nemaiîntâlnit ă. Elementul definitoriu al hotelului contemporan este
creerea imaginii caracteristice. Căutările stilistice aduse în prim planul arhitecturii hoteliere
actuale , se regăsesc, cu o pondere variabilă, în evoluția istorică a programului.

2.Transformările hotelului urban contemporan

2.1 Tendințe în structurarea pe categorii a parcului hotelier

In ultimii 20 de ani piața hotelieră a înregistrat o creștere remarcabilă însoțită de
modificări semnificative ale ponderii diverselor categorii de turism, modificări ce și -au pus
amprenta asupra realizărilor arhitecturii hoteliere.
Încă din 1996 hoteluril e reprezentau categoria de construcții cu creșterea cea mai
rapidă de pe piața americană ( dintotdeauna un indicator fi del al tendințelor din domeniu).
Studiul prezentat în numărul din Octombrie 1996 al revistei Architectural Record prezenta
trei direcții p rincipale de dezvoltare a pieței hoteliere :
1) Hotelurile de afaceri din categoria de lux | din străinătate, precizează studiul,
indicând ca prime piețe țările fostului bloc comunist și Asia de Sud Est),
2) Hotelurile turistice (Resorts) cu un procent d e ocupare anual de 71% în 1995 (o
medie a tuturor categoriilor hoteliere indica în aceeași perioadă un procent de ocupare anual
de 66%),
3) Renovările, considerate de autorii studiului drept piața cea mai agresivă.
Majoritatea intervențiilor constau în pr eluarea unor imobile vechi cu o arhitectură
caracteristică și transformarea lor în hoteluri cu prețuri medii dar cu interioare în care
aportul principal îl are creativitatea arhitectului.(O a patra categorie ce ocupa o parte
însemnată a pieței era cea a ho telurilor ieftine, precizându -se însă că aici posibilitățile de

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 7
implicare ale arhitecților sunt minime fiind vorba de producția în serie a unor proiecte
tipizate existente. )

2.2 Considerente de proiectare

Cu o diversitate stilistică și funcțională nemaiîntâlnită, hotelurile urbane ale ultimilor
ani par, la o prima vedere, a avea prea puține caracteristici comune. Între hotelul ieftin
standardizat și prefabricat, micul hotel central sau marele hotel de aface ri diferențele sunt
enorme, fiind vorba, dacă nu de trei programe diferite, de moduri de tratare a programului ce
pornesc de la considerente diverse . Totuși o serie de caracteristici și tendințe generale își pun
amprenta asupra realizărilor ultimilor ani:.
Amplasamentul are în conti nuare o importanță determinantă . Siturile libere sau
edificabile din centrul marilor orașe sunt practic inexistente sau de dimensiuni mici. În această
situație dominante ca număr sunt restaurările si remodelările vechilor hote luri – de la mari
palace -uri (Hotel Mourice In Paris sau Great Eastem Hotel la Londra) până la mici hoteluri
centrale (The I lotci, Lucerna, Mansfield Hotel, New York) și micile inserții (Hotel
Brunswick, Glasgow; Turo de Vilana , Barcelona; Hotel Square, Paris).
Amplasamentele imobilelor industriale de secol XIX, devenite centale prin creșterea
orașelor, devin din ce în ce mai interesante. Corelate cu atractivitatea vechilor imobile și
posibilitățile suplimentare oferite de evoluția tehnicilor și teh nologiilor vor duce la creșterea
spectaculoasă a numărului de conversii ( Wasserturm,Berlin; Gastwerk Hotel, Hamburg;
Hotel Gaulti Montreal).
Amplasamentele periferice justificate prin situarea în zone în plină expansiune sau în
apropierea aeroporturilor, devin singurele disponibile pentru hoteluri noi de mare capacitate
majoritatea acestora compensează depărtarea de centru cu spații interioare spectaculoase,
inaccesibile oricărui alt tip de hotel .

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 8
3. Cons ideratii Hoteliere

Hotelul este o clădire sau un ansamblu de clădiri care asigură, contra cost, cazarea
turiștilor, a clătoriior pe un anumit interval de timp, în camere special amenajate,
corespunzător m obilate. El le oferă , de asemenea, posibilitatea de a lua masa, de a se distra, de
a se odihnii , punîndu -i la dispoziție o se rie de servicii. Oaspeții se așteaptă să găsească într-un
hotel un confort cel puțin la nivelul celui cu care sunt obișnui ți acasă, cu o masă bună și o
cameră agreabilă.
Hotelul contemporan nu mai este însă doar un loc de oprire temporară a călătorilor,
astăzi în unele hoteluri au loc conferințe și consfătuiri, întîlniri de afaceri și diverse
mani festă ri publice, se organizează expoziții, conferințe de presă etc. Hotelul a devenit astfel
o adevărată fun cțiune urbană, prezenta lui aduc ând de multe ori modificări în dezvol tarea
zonei respective a orașului, necesit ând studii speciale de sistematizare .

3.1 Clasificarea hotelurilor

În majoritatea țărilor clasificarea se face după trei criteria : confort, capacitate și
funcțiune sau caracter.
Din punct de vedere al confortului, s unt acceptate în genera l următoarele categorii:
— categoria lux;
— categoria I;
— categoria a II-a;
— categoria a III-a;
— categoria turistic,
Stabilirea gradului de confort ai unității hoteliere respecti ve este determinată de
tratarea diferențiată a unității de cazare, a spațiilor comune de acces, r ecepție și alimentație, de
partea tehnico -sanitară, finisaj, dotare și mobilier, precum și de conținutul și calitatea
prestărilor de servici i pentru călători. Această împărțire în categorii este un rezultat al
condi țiilor tehnico -economice, ca urmare a necesității existenței unei rețele hoteliere
diferențiate, pentru satisfacerea diverselor cerințe ș i în directă legătură cu val oarea de
investiție respectivă.
Criteriile precise de încadrare într -o categorie sau alta de confort variază de la o țară
la alta și s unt stabilite printr -o legislație specială, de stat, sau a organizațiilor profesionale
respective. E le oscilează însă între anumi te limite și criterii comune.

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 9
De pildă, în Cehoslovacia hotelurile se împart în categoriile de lux, A, B și C; prin
anumite standarde ale Ministerului Comerțului Interior , sunt stab ilite, pentru aceste categorii,
dimensiunile camerelor, dotarea lor și de pendințele. Cerințele actuale sun t îndreptate în
special spre așa -numita „celulă higienică‖ , fiecare cameră trebuind să a ibă WC propriu și cel
puțin un lavabou.
În Franța, clasificarea este marcată prin atr ibuirea unui număr de 1 pînă la 4 stele
diver selor categorii de confort, în afară de cea de lux, stabilindu -se totodată ș i dotarea,
mobilie rul și finisajul corespunzător.
În Italia, în anul 1964, pe baza recomandărilor Conferinței Națiunilor Unite, UIOOT
(Uniunea Internațională a Organismelor Oficial e de Turism) a propus clasificarea hotelurii lor
în cinci categorii; lux, 1, 2, 3 și 4, încadrarea în aceste categorii a diverselor hoteluri urm ând
să se facă pe baza constatărilor făcute de o comisie special desemnată. Propunerile de
categorii conțin și indicații cu privire la dotare, mobilare, precum ș i la dimensionarea spațiilor
comune.
Din punct de vedere al capacității s unt recunoscute, în ge neral, trei categorii:
hoteluri mici (p ână la 150 paturi), mijlocii (între 150 șl 400 paturi) și mari (peste 40 0 paturi).
Stabilirea capacității unităților hoteliere se face pe baz a studiului zonei apropiate sau
a unei zone mai extinse. În funcție de cerințele actuale sau de perspectivă; ea este în ace lași
timp condiționată de rentabilitatea unității respective. În privința capacității, părerile
specialiștilor din diverse țări s unt diferite.
Capacitatea celorlalte funcțiuni, în special a restaurantului, nu este determinată
exclusiv de capacitatea de cazare a hotelului, ci de caracterul lui și de existența unor dotări
similare în zona învecinată, precum și de categoria de confort în care se situează.
După caracterul sau funcțiunea lor, hotelurile pot fi împărțit e în: hoteluri de tranzit,
sau hoteluri pentru o ședere ma i prelungită, cu caracter permanent sau sezonier, în centre
urbane, turistice sau balneare.
Hotelurile de tranzit, amplasate de obicei pe arterele de mare circulație, s unt
destinate, în principal, celor ce călătoresc, ca ad ăpost pentru o noapte sau chiar pentru un timp
mai scurt; au de obicei camere de 1 și 2 paturi, cu servicii comune reduse, cu restaurant sau
altă formă de alimentație, cu o capacitate mult ma i redusă decît cea de cazare a hotelulu i.
Acest tip de hotel se realizează de obicei la o cap acitate mică sau mijlocie și la un grad de
confort inferior sau mediu.
Motelurile sînt destinate acelorași categorii de clienți, care circulă cu automobile proprii.
•-«- Amplasate în afara perimetrului construit a! orașelor, cu acces direct din marile artere de

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 10
circulație rutieră, sînt în general construcții simple cu 1 sau 2 niveluri.
Hotelurile orășenești pentru găzduire prelungită sînt ceie mai numeroase, de toate mări –
mile și categoriile de confort. Ceie mari și cu confort ridicat îndeplinesc și alte funcțiuni ur~

uane, puțind constitui, de cele mai multe ori, sediul unor conferințe sau reuniuni, festivaluri,
¡anchete sau recepții, expoziții etc. Construcția hotelului este completată, în acest caz, cu
spațiile adecvate acestor manifestări, Aceste construcții constituie, prin aspectul și
volumul Sor, cotări orășenești importante.
Hotelurile sezoniere sînt concepute pentru o găzduire de mai lungă durată (1 —4
săptămîni); aceea, pe lingă camerele de -1 și 2 paturi, se prevăd și camere mai mari,
pentru familii cu mai mulți copii, și spații comune suficient de bine dimensionate.
Tratarea arhitecturală a amereior cit și a acestor spații comune trebuie să ducă ia crearea
unei intimități apropiată șe cea a loc uințelor.
Caracterul de tranzit sau de ședere prelungită se pot interfera ia ambele categorii, în
Ci neț ie de amplasament, de sezon turistic sau de necesitățile ocazionale de folosire.
Rezultă ied că aceste delimitări nu sînt categorice.
Hotelurile cu apartamente, apărute cu caracter sezonier la început, se dezvoltă în
prezent din ce în ce mai mult ca hoteluri orășenești, Ele cuprind apartamente de diverse
mărimi, simi- are cu locuințele care au pe lingă camerele de baie și o bucătărie completă,
in locul f ormulei obișnuite de hotel cu servicii complete, apare o formulă nouă de hotei,
cu servicii parțiaie; clientul respectiv poate să -și pregătească singur masa pe care o
servește în spațiul rezervat și „menajat, sau să o comande la restaurantul centrai; celel alte
servicii, cum ar fi curățenia și itrețmerea sînt asigurate de personalul hotelului,
in funcție de mărimea hoteiuiui, acesta mal cuprinde: un restaurant, atît pentru
iocatari ît și pentru cei din afară, cafenea, bar, spații pentru reuniuni, jocuri și s port,
piscină, sauna au băi medicinale, un centru comercial, diverse unități de deservire
(ateliere foto, de frizerie, coafor, postă etc,).
Pentru ase asigura rentabilitatea unui astfel de hotei, capacitatea lui trebuie să fie
destui ie mare (200 —400 apart amente), dotăriie respective deservind și zona orășenească
imediat înve cinată.
Hoteiurile de cură din stațiunile balneare sau climaterice cuprind pe lîngă funcțiuniie
>bișnuite și amenajări pentru uneie tratamente medicale. Part iu [ i or este determinat de
natura ratamentelor, însă pentru asigurarearvic

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 11
3.2 Functiunile Componente

Conținutul hotelurilor este variabil în raport cu mărimea, gradul de confort sau
caracterul or, această varietate manifestîndu -se nu numai' în dimensionarea unor funcțiuni
interioare, ci chiar în faptul că unele dintre ele există și altele nu.
Cu toate acestea, sectoarele de bază sî nt aceleași, pentru că ele materializează de fapt
‗destinația unor asemenea ciâdlri,
în generai, hotelurile cuprind următoarele funcțiuni, care determină amenajarea anumitor
spații și crearea anumitor servicii
Asa cum s -a menționat mai înainte, prezența acestor funcțiuni și dimensionarea spațiilor
aferente este foarte variabilă, fiind rezolvată în mod diferit în practica internațională. In ;
abelul alăturat este prezentat modul de interpretare ai acestor funcțiuni în cîteva țări, care
recizează conținutul hotelurilor, în funcție de gradul de confort.

Zona de primire , unde regăsim recepția și nodul principal , este primul spațiu cu care
utilizatorul intra în contact. Ea joacă un rol important în formarea primei opinii, și din acest
motiv, necesita o atenț ie sporită atât din punct de vedere arhitectural cât și ca spațiu de
legătură cu celelalte funcțiuni. Legătura cu spațiile de cazare, restaurantul, braseria sau
cofetaria, barul, salile de conferințe, SPA -ul și alte funcțiuni conținute de hotel, se realize ază
atât pe orizontală cât și pe verticală.
Circulațiile verticale se realizează prin noduri de circulație – principal și secundar.
Nodul principal este compus din scară și ascensoare și face legătura între zona de cazare și
zona de servicii aflată de obicei la parter. Mezanin și chiar subsol. Nodul secundar este
compus din scară (folosită și la evacuarea rezidenților în cazut unui incendiu), oficiu, un
ascensor pentru personal și un montcharge. Acesta din urmă este în legatură cu bucătăria
hotelului si face posibil serviciu de cameră.
Spatiile de cazare conformate și utilate în funcție de gradul de confort al hotelului.
Unitatea de cazare este compusă din vestibul, grup sanitar, cameră și poate beneficia
de balcon sau terasă.
Spațiile de parcare joacă un rol foarte important în cadrul unui hotel, acestea având
datoria de a pune la dispozitia clientilor și vizitatorilor parcaje supraterane și subterane.

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 12
Restaurantul este una dintre funcțiile destinate oaspetilor din cadrul hotelului cât și
publicului din afară. În organizarea spațiului, întra grupuri sanitare, garderobă si o bucătărie
(legatură acesteia cu sala de mese se face printr -un oficiu). Pe perioada anotimpurilor în care
vremea permite, sala de mese se poate extinde și pe o terasă (eventual aco perită). Accesul în
restaurant se face din holul hotelului și direct din exterior. Capacitatea lui este determinata de
gradul de confort în care se situează hotelul de care apartine. Barul, cofetăria/braseria sau
spațiile comerciale se regăsesc de obicei l a parter, în proximitatea spațiului de primire. Alte
spații ca birouri, salile de conferințe, servicii de agrement și fitness (piscină, SPA, etc ) sunt
amplasate în funcție de conformarea hotelului, la subsol, parter, mezanin sau chiar la ultimul
nivel. Sp ațiile destinate personalului și serviciilor (administrație, servicii de alimentație
publică, bucătăria, aprovizionarea, vestiarele, etc. ) și spațiile tehnice și de întreținere (punct
termic, ateliere de reparații și întreținere, centrală de ventilație, p ost trafo, grup electrogen,
spalatorie, etc. ) au o importantă majoră în buna funcționare a hotelului.

3.3 Amplasamentul

Situarea hotelurilor în cadrul orașelor este influențată de tipul, mărimea și gradul lor e
confort; ea constituie astăzi o prob lemă viu discutată, datorită unor poziții de principiu
diametral opuse, în ceea ce privește avantajele sau dezavantajele amplasamentelor.
Aglomerarea circulației în zonele centrale ale marilor orașe, cu zgomotul inevitabil pe
are îl produce și poluarea din ce în ce mai puternică a atmosferei., înrăutățește condițiile de
'viată ale omului. Valoarea terenului în aceste zone este în continuă creștere totuși, și posibi –
litatea găsirii unor spații libere corespunzătoare este aproape inexistentă; demolările pe care î
necesită o construcție nouă ridică și mai mult valoarea lui. Accesele sînt dificile, nu există
rosibiIități de parcare, trebuind de cele mai multe ori să fie rezolvată problema parcării în
caGrul construcției propriu -zise, ceea ce scumpește și mal mult investiția.
De aceea există astăzi tendința de a descentraliza rețeaua hotelieră orășenească, ampla –

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 13
'ncj-se hotelurile în zone imediat învecinate centrelor, Aici rezervele de teren disponibil sînt
mai mari și valoarea lor mai scăzută; aerul este mai curat și liniștea poate fi asigurată, accesul
.. parcajele sînt mai ușor de rezolvat. Din punct de vedere al condițiilor de viață soluția este
ptimă, fund verificată prin numeroase exemple.
Apar însă probleme de altă natură, care pun în discuție avantajele de mai sus. Desigur
că o distanță de cîțiva kilometri în condițiile actuaie de motorizare nu constituie o problemă.
Desi, depărtarea de zona centrală creează o mare pierdere de timp pentru clienți, atît
pentru i ce au legături cu administrația orașului, cît și pentru turiștii ce vin să -l viziteze, mai
ales pentru cei ce sosesc în grupuri organizate și nu dispun deci de mijloace proprii
individuale 'e transport,
De asemenea, amplasarea hotelurilor în afara orașelor creează mari greutăți în rentabi –
lizarea celorlalte funcțiuni (în afară de cazare), care sînt destinate în mare parte șl populației
orasuiui.
Pentru hotelurile orășenești aceste probleme rămîn deschise, con stituind obiectul unor
'analize speciaie pentru fiecare caz în parte.
O primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească un teren pe care se va amplasa un
otel este aceea de a fi suficient de mare, pentru a nu crea greutăți în rezolvarea Iul func-
..onaiă șl pentru a permite accese și parcaje suficiente, care să nu fie incomodate de rețeaua
stradală orășenească care -i deservește.
in cazul amplasării în zona centrală a orașului este preferabil un teren adiacent unor ,
arcuri, care să contribuie 'la crearea unui mediu și a unei ambianțe cît mai plăcute.
in analiza amplasamentului, un factor important îî – constituie si posibilitățile de racord ;
i recele ie tehmeo -ed i i ¡tare existente, atît din punct de vedere a! capacităților cît și a!
poziției lor.

3.4 Orientarea si Insorirea

In general, amplasarea hotelurilor orășenești nu ridică probleme de orientare, dat fiind
iracterui lor de locuință de scurtă durată, utilizată în special noaptea. Este însă necesar să :
acorde o atenție deosebită orientării, ia stabilirea amplasamentelor hotelurilor sezoniere,

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 14
decură, sau pentru sporturi de iarnă, adică a celor în care călătorii rămîn un timp mai înde lungat.
Pe litoralul mării, orientarea camerelor spre est sau sud este recom andabilă, în timp ce
orientarea
spre vest trebuie evitată, aceasta pentru că iluminarea puternică din orele, de după – amiază este
mai
puțin agreabilă, mai ales că se suprapune și cu orele cu tempera tura cea mai ridicată. Oaspeții
preferă ca după timpul petrecut pe plajă, în soare și căldură , să găsească — intrînd în cameră —
o
atmosferă mai liniștită, răcoroasă, cu o lumină mai puțin intensă; aceasta face ca orientarea spre
nord să fie d.e multe ori preferată, în regiunile de munte, este căutată-orientarea camerelor astfel
ca să cumuleze cel mai mare număr de ore însorite în cursul anului; c amerele lipsite de soare
'devin triste și puțin agreabile, O atenție deosebită trebuie data
prin determinarea zonelor de umbră pe oare le lasă munții î nconjurători, zone care nu sînt
recomandabile amplasării hotelurilor.
însorirea excesivă a unor fațade în amplasamente obligate de alte considerente decît orien tarea,
necesită luarea anumitor măsuri de protecție prin prevederea unor elemente construc tive fixe
sau reglabile, care să atenueze lumina prea puternică. Poziționarea și dimensionarea acestor
elemente (cornișe, brise -soleîuri, panouri, balcoane etc.) se poate face cu rigurozitate,
cunoscîndu -se direcția razelor solare în perioadele critice. Ab aca alăturată reprezintă
convențional mersul soarelui pe cer în tot cursul anului. De asemenea sînt extrase pozițiile
soareiui în diversele luni ale anului, în cinci dintre orientările uzuale în amplasarea hotelurilor.

3.4 Compozitia si organizarea genera la

Indiferent de tipul sau de mărimea unui hotel, principiile de organizare interioară sînt
asemănătoare, pentru că sectoarele de bază sînt aceleași: cel legat de primirea oaspeților
(recepția), de găzduirea (or (cazarea) și de .alimentare (restaurantul), completate cu spațiile
aferente serviciilor de întreținere, tehnice și cele destinate personalului de deservire. Ampla –
sarea fiecăruia, precum și apariția aitor funcțiuni suplimentare, este legată de caracteristicile
fiecărui hotel.
Compararea schemelor f uncționale alăturate aie unui hotei mare de confort ridicat și a
unui hotel mic de confort mediu este edificatoare.
Desigur că aceste scheme funcționale sînt foarte diferit interpretate în practică, datorită
condițiilor speciale de realizare a fiecărei uni tăți; respectarea lor este însă o condiție de bază

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 15
a bunei funcționări a unui hotei, care în fond materializează un proces tehnologic destul de com-
plicat și rigid.
Un factor important î! constituie, în stabilirea schemei funcționale, tradiția hotelieră a
fiecărei țări, care interpretează de fapt tradițiile de viață ale poporului respectiv. Datorită
marilor migrațiuni turistice la care sîntem martori, ele sînt pe cale de dispariție, însă, prin
uniformizarea lor, ajungîndu -se la așa -nurnitul stil internațion al ai hotelurilor, sfii care își are
originea nu numai în formule plastice similare, ci, în fond, în formule funcționale aproape
identice.
Datorită marilor avantaje funcționale și plastice pe care le prezintă, cea mai mare parce
din hotelurile noi, contemp orane, sînt concepute pe același principiu: recepția, spațiile co –
mune și serviciile generale la nivelurile inferioare, dezvoltate în suprafață și pe orizontală și
cazarea într-un corp suprapus, dezvoltat pe verticală. Este formula cea mai atrăgătoare pentru
arhitecți, pentru că lasă o mare libertate de concepție a diverselor spații publice, asiguUnd
funcționalitatea în condiții economice de investiție pentru cornul principal de caz are, Soluția
este caracteristică hotelurilor mari, cu grad de confort ridicat, care ocupă o suprafață mare ce
teren, cu multiple accese și spații libere înconjurătoare; este cea mai des întîlmtă în prac tica
contemporană international

4. Concluzii :

2.3 Capacități de cazare

Determinarea capacității optime de cazare a hotelului depinde de factori multipli,
printre care un rol important îl are și percepția generală. Dacă până acum 10*15 ani
capacitatea mare a hotelului era percepută ca o garanție a c alității serviciilor, o dată cu apariția
hotelurilor boutique, calitatea acestora și accesul la un serviciu personali/;»! sunt legate de
hotelul de capacitate mică și medie. Astfel piața americană orientată în mod tradițional către
hotelurile de mare capac itate s -a reîntors din 1990 la hotelurile mai mici, cu personalitate și
atmosferă.
în stabilirea capacității optime a hotelului intră în joc o serie de factori determinanți

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 16
legați de costul imobilului;costul ridicat al terenului impune realizarea unui nu măr mai mare
de camere pentru recuperarea investiției.
– Necesitatea unui ascensor suplimentar sau a unei baterii de ascensoare.
– Adăugarea unui al doilea restaurant.
– Capacitatea mare determină un sistem structural mai complex și costisitor.
I Obligația de a creea un număr sporit de parcaje.
– Cheltuielile legate de centrala termică, sistemul de aer condiționat, furnizarea
apeicalde sunt legate de capacități a căror depășire duce la instalurea de centrale,
cazane,chillere suplimentare.4
Acești factori sunt det erminanți mai ales în cazul micilor hoteluri, sub 100 de camere.
în această categorie de mărime este de luat în calcul și cifra de 50 de camere care reprezintă
limita gestiunii unifamiliale. Pentru hotelurile medii și mari sunt determinante cheltuielile de
operare . Acestea ating o eficiență maxima la capacitatea de 200 de
locuri. Până la această cifră conducerea hotelului se poate face în mod direct, cu un număr
limitat de personal și cu o comunicare mai bună cu clientela. Creșterea capacității hotelului
peste acest număr implică mărirea numărului de dotări publice – restaurante, baruri, dotări de
îngrijire corporală. Cum în cazul hotelului principalul generator de venituri este camera, orice
cheltuieli suplimentare legate de alte .spații nu fac decât sft scadă eficiența acestuia. în general
marile restaurante file hotelurilor urbane necesită un personal costisitor și numeros și nu pot
concura cu dotările similare ale orașului. Hotelul de peste 200 de camere are un sistem de
conducere mai complicat, cu dir ectori ai diverselor departamente și personal suplimentar de
supraveghere cccu ce face ca următorul prag de eficiență să se situeze la 500 de camere,
număr foarte rar întâlnit în hotcleria europeană.
In ceea ce privește cheltuielile de operare legate de personalul de conducere, studii
recente efectuate în rețeaua hotelieră a Londrei demonstrează că influența acestora nu e
determinantă în stabilirea mărimii hotelului, având în vedere că salariile manageriale sunt
mult mai mult influențate de categoria hote lului și, în consecință, de calitatea și complexitatea
serviciilor decât de mărimea acestuia.
Configurația planimetrică a noilor hoteluri devine mult mai economică. Volumetriile
spectaculoase, configurațiile spațiale cu atrium sunt rezervate marilor hotelu ri amplasate în
situații defavorabile : hoteluri de aeroport, hoteluri de afaceri periferice, care trebuie să
compenseze cu calitatea spațiului interior lipsa punctelor de interes generate de un

4 Christopher Mumford – Does hotel size correlate to the size of the management‘s salaries? – articol in

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 17
amplasament central .în cazul hotelurilor centrale camera, re alizată cu mijloace scenografice,
captează atenția utilizatorului, devenind astfel acceptabile soluțiile cu orientări diferențiate sau
curțile interioare de dimensiuni minime . Frecvente sunt configurațiile foarte economice: bară
dublu tract , atriumul cu dublu tract. Micile inserții urbane au ca tip dominant de plan
rezolvările cu circulații orizontale minime, chiar dacă acestea presupun o multiplicare a
nodurilor verticale.
Spațiile publice pot fi reduse la minim în cazul hotelului central, dar au întotde auna un
caracter marcat scenografic și contribuie esențial la definirea imaginii hotelului. Unele
hoteluri urbane (Martinspark , Dombim ; Hudson, New York)adoptă soluția recepției situate
la primul etaj, parterul fiind ocupat de funcțiuni comerciale. Acast ă rezolvare implică
cheltuieli suplimentare pentru plata personalului de întâmpinare de la parter. Tendința
generală în cazul hotelului urban este de reducere a acestor spații. în cazul hotelurilor de
categorie superioară se caută rezolvări în care secțiun ea vericală să permită utilizarea maximă
a subsolului pentru spații publice : restaurante, baruri, săli de conferințe ( Le Hotel, Lucerna;
Turo de Vilana , Barcelona ).în cazul hotelurilor de rețea de categorie medie spațiile publice
se reduc la holul de d imensiuni minime și un breakfast bar. Hotelurile economice europene nu
dispun practic de spații publice, accesul putându -se face în cazul unora dintre rețele și în lipsa
personalului, pe baza plății prin cârd.
Camera de hotei se înscrie într -o diversitate de forme și dimensiuni. Suprafața de
cameră nu mai este elementul determinant în aprecierea calității hoteluluii. Mult mai
importantă devine calitatea interioarelor, determinată de originalitatea și adacvarea
designului.. Camere cu suprafețe constante se î ntâlnesc în cazul marilor rețele hoteliere Aici
dimensiunea de bază a camerei de categorie superioară -3,8x 5,5 1 5m – variază cu aprox. 1 0%.
în utilizarea eficientă o importanță mai mare decât suprafața propriu -zisă o are creșterea
adâncimii camerei, spor ul de suprafață rezultat din mărirea traveii peste 3,80m fiind practic
inutilizabil.
O serie de schimbări fundamentale în concepția unității de cazare provin tocmai din
locul privilegiat pe care il ocupa designul interior. Raportate la camera de hotel a anilor '80,
cele ale ultimului deceniu sunt de o diversitate planimetrică extremă. Desigur și anii '80 au
oferit modalități diverse de rezolvare a camerei, dar acestea țineau de încadrarea în categorii
hoteliere diferite. Acum exemple încadrate în aceeași categotie hotelieră prezintă diferențe
extreme nu numai în organizarea sau mobilarea camerei ci și ca ordin de suprafețe. Hotelul

Hospitality Net 2 Apr. 2004 – http://hospitalitynet.org f t. Hotel Planning, Design and Developement – Walter A. Rules,
Richard H. Penner, Lawrence Adams – Architectu ral Press 2005

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 18
„Hudson‖, de exemplu, intră, datorită calității interioarelor proiectate de Philppe Starck , in
categoria hotelurilor de lux , cu toate că suprafețele minimale ale camerelor nu ar justifica în
mod normal o asemenea clasificare.
Faptul că multe dintre realizările ultimului deceniu sunt refuncționalizări a influențat și
el în mod neașteptat varietatea rezolvărilor. Exemplul cel ma i celebru îl constituie
apartamentele hotelului „ Wasserturm‖ , rezolvare ingenioasă generată de obligativitatea
păstrării unor fațade cu puține goluri. Apartamentele sunt concepute în sistem duplex cu
dormitorul și un mic grup sanitar situate în supantă.
în momentul în care interiorul camerei, nu vederea, tinde să devină punctul de atracție
apartamentele sunt concepute altfel. Ele nu mai ocupă cele mai bune amplasamente pe fațadă,
dimpotrivă, o serie de spații reziduale, rezultate din împărțirea precedentă a hotelului, prost
luminate, orientate sau dimensionate vor fi înglobate în structutra acestuia ca a doua
încăpere.Exemplul prezentat este cel al apartamentelor hotelului „Great Eastem‖
De altfel categoria hotelului cu apartamente tinde să fie inlocuită d e o nouă rezolvare
„residence hoteliere‖ sau „extended stay‖.0 singură încăpere echipată cu chicinetă pare sa fie
o soluție mult mai economică și acceptată de clientelă . O întâlnim în diverse categorii
hoteliere . Exemplele prezentate sunt „Hotel Kleber‖ reședință hotelieră de lux și camerele
hotelului de tratament „Les Thermes‖..
Char în cazul rețelelor hoteliere mobilarea sau echiparea camerelor tind să se
diferențieze și adapteze la normele locale. Camerele hotelului Hyatt Regency din Fukuoka ,
încadrat în categoria business hotel de lux ) pot adăposti până la 5 persoane. Dotarea camerei
cu mobilier înzidit (Hotel Brunswick) sau cu piese de mobilier special concepute , cum ar fi
consola „shelf life‖ ce înglobează funcțiunile de depozitare, masă , canapea și suport tv.
(Hotei Atoli) duc la economii substanțiale de suprafață. Camerele de dimensiuni ample par
rezervate marilor hoteluri de lux , cum ar fi Hotel Meurice – primul mare hotel Parizian (1830)
restaurat recent.
Camerele hotelului termal sunt însă c ele care suferă și generează modificările cele mai
spectaculoase. Primul exemplu în acest sens sunt camerele hotelului „Le Lac‖ (Andrée
Putman). Baia , cu obiecte sanitare special concepute ( chiuveta din beton aparent , cada
finisată cu plăcuțe ceramice) face parte integrantă din cameră. Exemplul va fi preluat atât de
hotelurile wellness (Gendarmenmarkt) cât și de o multitudine de alte exemple de hotel urban.
Se obține prin posibilitatea legăturii vizuale cu baia o suplimentare a spațiului camerei.

I Echi pamentul sanitar tinde să capete în această situație aceeași importanță cu mobil ierul I

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 19
Chiar în cazurile în care această legătură vizuală nu există exigența și preocupările legate de
designul băii sunt sporite față de exemplele anilor precedenți, camera și baia fiind realizate
într-o evidentă unitate stilistică.
în arhitectura hotelieră a anilor '90 camera devine unul din spațiile definitorii ale
hotelului. Spectacolul nu mai este rezervat doar marilor spații publice. Originalitatea ,
calitatea f felul în care este concepută scenografia camerei sunt elemente determinante în
clasificarea hotelului. Varietatea de rezolvări oferite de exemplele ultimilor ani atrage o
clientelă din ce in ce mai numeroasă și dovedește atractivitatea sș posibilitatea reamenajâri i
întregului fond hotelier.
Dezvoltarea tehnicii și tehnologiei influențează la rândul ei in mod direct sau indirect
proiectarea imobilelor hoteliere:
-Dezvoltare tehnologiilor constructive permite realizarea în timp foarte scurt a
produselor standardizate ( gen „capsulă‖ sau hotel prefabricat ) sau, la extrema cealaltă a
programului, realizarea de forme și volumetrii complexe, de vaste spații interioare
-Evoluția tehnologiilor din domeniuil instalațiilor permite aducerea Ia zi din punct de
vedere al echipă rii , prin intervenții minime, a unei serii întregi de imobile datând din perioada
de început a programului ,sau conversia unor imobile cu alte funcțiuni.
-Apariția și generalizarea sistemelor de plată electronice și a accesului pe bază de cârd
permit gest ionarea eficientă a hotelului, cu un minim de personal și spații anexe.
Impactul determinant îl are însă dezvoltarea tehnologiilor de comunicare.La începutul
secolului XXI mijloacele de comunicare au atins un nivel care face posibilă desfășurarea de la
distanță a unei serii întregi de activități: semnări de contracte, discuții de afacerii,
teleconferințe, seminarii. în această situație, pentru a -și păstra atractivitatea, hotelul trebuie să
devină dintr -un ofertant de servicii și comodități o țintă a călător iei, un loc unic ai socializării.
Această tendință este dovedită de promovarea unor „star‖ -uri ale designului (Starck, Putman,
Liaigre) și ale arhitecturii (Rossi, Graves, Nouvel, Citterio), ale căror nume sunt legate de
exemplele cele mai cunoscute ale ar hitecturii hoteliere contemporane.
Echipamente și instalații capătă o importanță crescândă în situația în care comunicarea
vizuală între baie și cameră e o caracteristică aproape generală a noilor hoteluri . Designul
acestor echipamente contribuie la defin irea caracterului hotelului. De la high tech la restaurări
identice cu echipamente reproducând modele de secol XIX , gama de expresie este extrem de
Iargă.UltimeIe realizări hoteliere mizează pe regândirea raportului între cameră și baie, dușul
sau cada de baie făcând parte integrantă din zona de locuire. (Es Hotel, Roma: Q Hotel,
Berlin)

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 20
Instalațiile de iluminat ale camerei, cu lumina în mai multe culori, la alegerea
utilizatorului, contribuie atât la atmosfera acesteia cât și la imaginea exterioară a hote lului.

5.Bibliografie :

Bangert Albert – New Hotel Design , Lawrence King Publishers, 1993
Fitoussi Brigitte – Hotels , edition du moniteur 1992, Paris
Cezar Lazarescu – Constructii hoteliere , editura tehnica, 1971, Bucuresti
Nicolae Lupu – Hotelul ca economie si management , editura ALL, Bucuresti, editiile
1999 si 2003
Arian Mostaedi – Design Hotels, kinks Architectural Design , 2001
Rutes Walter/ Penner Richard – Hotel Planning and Design . Whitney Library of Design
. 1985
Rutes Walter/ Penner Richard – Hotel Design Planning and Development , Architectural

Iunie 2016… [HOTEL URBAN ]

IONASCU ADRIAN IULIAN | Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru -Haret 21
Press , ed. 2005
Herbert Weisskamp — Hotels International – Vertag Gard Hatje – Stuttgart 1968
E. Abraben – Resort hôtels — Reinhold Publiahlng Corporation New York 196 5