„Ion Ionescu de la Brad” DIN IAȘI FACULTATEA DE ZOOTEHNIE PROIECT DE DIPLOMĂ Îndrumător științific, Prof.univ.dr. Constantin PASCAL Absolvent,… [310848]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

„Ion Ionescu de la Brad” [anonimizat].univ.dr. Constantin PASCAL

Absolvent: [anonimizat]-Florin NIȚU

2018

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

„Ion Ionescu de la Brad” [anonimizat] S.C.D.C.O.C. [anonimizat].univ.dr. Constantin PASCAL

Absolvent: [anonimizat]-Florin NIȚU

IAȘI, 2018

CUPRINS

Listă tabele

Listă figuri

Introducere

Partea I Considerații generale

Capitolul 1 SITUAȚIA CREȘTERII OVINELOR PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL

Capitolul 2 RASE DE OVINE CRESCUTE PENTRU PRODUCȚIA DE LAPTE

Capitolul 3 DESCRIEREA CADRULUI NATURAL INSTITUȚIONAL ȘI ORGANIZATORIC

Partea a II-a Contribuții propii

Capitolul 4 [anonimizat] 5 REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR

5.1. Analiza caracterelor morfologice

5.2. Analiza caracterelor de producție

5.3. [anonimizat], este și va rămâne prioritară.

[anonimizat]. Asigurarea unei producții ridicate de lapte va sta la baza ridicării numerice a efectivelor de ovine.

Dacă se ține cont de importanța economică a [anonimizat], [anonimizat], vitamine, săruri minerale etc. [anonimizat]. [anonimizat] 4-4,5% proteine, iar la sfârșitul lactatiei atinge 6,5-7% proteine, iar conținutul în grăsimi crește de la 3,8-4,4% la 9-10 %.

[anonimizat], dacă condițiile de hrănire sunt corespunzatoare.

[anonimizat], vârsta, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], caracteristicile glandei mamare.

[anonimizat], [anonimizat] a produselor din lapte: [anonimizat], caș, [anonimizat], cașcaval etc.

Laptele de oaie are un conținutul ridicat în substanțe proteice (5,7%) – cazeină – 4,6%, lactalbumina/lactoglobulina – 1,1%, lactoză – 4,5%. Nivelul calicului în laptele de oaie atinge valori între 162 și 259 mg/100g; de asemenea are un conținut bogat în grăsimi – 6,7%, iar aportul sărurilor minerale precum: fosforul, sodiul, magneziul, zincul, fierul si grupul de vitamine B atinge un nivel nutrtiiv mai bogat de 1,5-2 [anonimizat].

Importanța biologică a laptelui de oaie este dublă: odată, [anonimizat], fiind o sursă importantă de venituri.

Cantitatea și calitatea producției de lapte de ovine este determinată de o serie de factori, cu acțiuni ce determină cu siguranță, aportul fiecaruia dintre ei, respectiv: factori genetici; factori de mediu; calitatea furajelor din punct de vedere nutrițional dar și a modului de administrare; asigurarea cantității necesare de apă; condițiile zooigienice și de microclimat din adăposturi; tehnica de muls etc.

În vederea îmbunătățirii producției de lapte, este recomandat să se desfășoare o intensă activitate de selecție a raselor de ovine autohtone, lărgirea controlului producției de lapte, alegerea riguroasă a reproducătorilor masculi utilizați la monta naturală sau pentru însământările artificiale, realizarea de încrucișări de infuzie cu masculi din rase specializate pentru productia de lapte.

Una din condițiile esențiale pentru realizarea unui spor de efective este starea de sănătate a ovinelor; această conditie constituie principala preocupare a serviciilor sanitar-veterinare, care oferă servicii cu referire la:

garanția unei baze umane și materiale necesară în realizarea acțiunilor sanitar-veterinare de prevenire și combatere a bolilor;

monitorizarea exploatațiilor crescătoare de ovine și implementerea legislației cu privire la identificarea, înregistrarea și mișcarea efectivelor;

evaluarea în permanență a stării de sănătate a efectivelor, prin realizarea unor examene clinice și inspecții în cadrul exploatațiile comerciale și nonprofesionale;

monitorizarea circulației ovinelor, cu certificarea produselor și subproduselor acestora.

Crescătorii de ovine care doresc sa valorifice producția de lapte sau preparatele obținute din lapte prin procesare, trebuie să primească de la D.S.V. județene documente de înregistrare în vedrea practicării vânzării cu amănuntul., Documentul stabilește: codul producătorului, produsele valorificate, cantitatea acestora, locul și aria de comercializare și distribuție.

Importanța și rolul crescătorilor de ovine reies din contextul social și economic al activității de exploatare a ovinelor, lucru ce obligă autoritățiile competente să sprijine în mod real și concret, această activitate, prin funcționarea asociațiilor, amenajarea unităților de procesare a laptelui, îmbunătățirea modului de asigurare a hranei ovinelor pe tot parcursul unui an, recunoașterea de beneficiari interni și externi în vederea comercializării berbecuțiilor dar și a unor produse finite prin spijin financiar.

Partea I Considerații generale

Capitolul 1

SITUAȚIA CREȘTERII OVINELOR PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL

La nivel mondial, producția de lapte înregistrează în ultima perioadă sporuri importante. Comparativ cu anul 1990, în anul 2000 producția totală de lapte a înregistrat o creștere de cca 8%, menținându-se un trend ascendent, astfel că în anul 2007 creșterea producției de lapte fiind de circa 27%.

Raportat la numărul de locuitori, cantitățile de lapte cele mai mari sunt consumate în țările cu tradiție în creșterea de ovine situate în emisfera sudică, precum Australia și Noua Zeelandă.

În tab. 1.1, sunt menționate efectivul de ovine la nivel global, care ua crescut în 2016 față de 2002 cu circa 15.138.565 capete, ceea ce reprezintă un spor de 1,47 %. Din analiza datelor, se vede că cea mai mare creștere a efectivelor de ovine a avut loc în Asia, cu 60.112.698 mai mute capete în 2016 față de 2002. Sunt continente care au înregistrat diminuări de efective, precum : Africa, Europa și Oceania, aceasta din urmă, înregistrând un declin foarte mare, de circa 41.506.497 capete ovine, reprezentând o scădere cu 28,48 % față de anul 2002. Cea mai redusă variație a efectivelor a fost înregistrată în Africa, unde numai 0,56%, în valori absolute, însumând 1.451.560 capete ovine.

Tabelul 1.1.

Efectivele de ovine și distribuția acestora pe glob (capete)

(Sursa: FAOSTAT | © FAO Statistics Division 2017 | 21 January 2017)

Creșterea efectivelor de ovine înregistrate la nivel mondial au avut ca efect și creșterea producției de lapte.

Cererea crescândă de produse obținute în urma procesării laptelui de oaie, a condus la creșterea producției tot mai mult mai mult, comparativ cu creșterea producției de carne. În fig. 1.1. sunt prezentate producțiile mondiale de lapte care au crescut în 2016 cu 11,58 %, respectiv 961.423 tone, față de anul 2002.

Figura 1.1. Dinamica producției mondiale de lapte și carne de ovine

(Sursa: FAOSTAT | © FAO Statistics Division 2017 | 21 January 2017)

Evoluția bună a producției de lapte, a crescut cu 11,58% față de 1,47%, dar au sporit și efectivele de ovine. Acste creșteri sunt datorate proceselor de formare și distribuție a noi populații de ovine, cu productivitate ridicată, în paralel cu ameliorarea populațiilor deja existente.

Conform datelor FAOSTAT, analiza acestor performanțe ale populațiilor, sunt greu de demonstrat, ele fiind înregistrate pentru fiecare dintre producții principale analizate (lapte și carne), valorile fiind prezentate unitar.

La nivelul pieței Uniunii Europene, piață ca fiind cea mai dinamică din lume, s-a adaptat cererii permanente, astfel încât aceste mecanisme s-au manifestat și la nivelul piețele produselor obținute de la specia ovină.

Cea mai mare parte dintre țările membre ale Uniunii Europene, au tradiții mari în ceea ce privește creșterea ovinelor, remarcându-se Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Spania, Grecia, România, Italia, Franța, Irlanda, Portugalia. Lista poate continua întrucât absolut toate statele componente UE dețin efective de ovine.

Conform datele prezentate în tab. 1.2 se poate constata că la sfârșitul anului 2016 efectivele din Uniunea Europeană s-au redus cu 12,79%, respectiv 14.200.714 capete, comparativ cu anul 2002.

Tabelul 1.2.

Efectivele de ovine și distribuția acestora în Uniunea Europeană (capete)

(Sursa: FAOSTAT | © FAO Statistics Division 2017 | 21 January 2017)

Din datele prezentate în fig. 1.2 se constată că diminuarea cantitativă a producției de carne obținută de la ovine ovine în Uniunea Europeană la finele anului 2016, cu 196.999 tone, reprezentând 18,07% din cantitatea realizată în anul 2002.

Figura 1.2. Dinamica producției de lapte și carne de ovine în Uniunea Europeană

(Sursa: FAOSTAT | © FAO Statistics Division 2017 | 21 January 2017)

Scăderea cantitativă a producției de carne a fost cauzată de o serie de factori, din care menționăm : criza economică, diminuarea efectivelor, dar și creșterea producției de lapte.

Capitolul 2

RASE DE OVINE CRESCUTE PENTRU PRODUCȚIA DE LAPTE

2.1. Rase de ovine din alte țări, exploatate pentru producția de lapte

Rasa Țigaia

Origine și formare. Țigaia este o rasă autohtonă cu tradiție veche în creșterea ovinelor pe aceste meleagurile țării noastre. Efectivul național, este reprezentat de cca. 25 % față de 53 % de ovine din rasa Țigaie, cât era ponderea deținută în 1952. Ovinele de rasă Țigaie din România, prezintă rusticitate și capacitate foarte bună de adaptabilitate la zonele de deal, podiș și depresionare.

Cercetările referitoare la originea rasei arată că provine din forma primară a oilor cu lână groasă și mixtă, cu strămoș comun, respectiv oaia de stepă (Ovis vignei arcar), aceasta din urmă fiind domesticită la sud-est de Marea Caspică.

Fig. Turmă de din rasa Țigaie

Rasa Țigaie s-a extins pe tot teritoriul țării noastre, arealul ocupat de efectivele aparținând acestei rase extinzându-se până în regiunile în care precipitațiile anuale ce ating și 800 mm, excepție făcând regiunile submontane și montane, unde efectivele crescute sunt mai reduse numeric. Rasa Țigaie deține o mare capacitate de aclimatizare, de aceea are mari posibilități de răspândire și adaptare la condiții diverse de mediu, întreținere și exploatare.

Caracteristici morfoproductive. Conformația corporală este relativ armonioasă, rasa fiind încadrată la un tip morfoproductiv mixt de lână semifină – lapte- carne, aflat în curs de ameliorare. Formatul corporal este mezomorf, ovinele având forme largi și adânci, cu osatura puternică.

Capul acestor ovine este de mărime mijlocie, ușor alungit, masculii având profilul drept sau ușor convex. Urechile cu o lungime mijlocie (în medie 12 cm), sunt ascuțite la vârf, fiind purtate orizontal. Ochii mari și expresivi. Femelele în cea mai mare parte sunt ciute (prezența coarnelor numai la 10-15% din efectiv), însă berbecii au coarne dezvoltate, puternice și răsucite în două spirale. Gâtul este grosime și lungime medie, cu legătură corectă a capului de trunchi.

Per ansamblu, trunchiul, este piriform la indivizii încadrați în tipul de lapte – lână semifină) sau cilindric la indivizii încadrați în tipul lână semifină-carne. Grebănul cu proeminență redusă, este larg, iar linia superioară are o ușoară ascendență în sens antero-posterior. Pieptul este destul de larg, abdomenul bine dezvoltat, iar coastele sunt scurte și arcuite.

Membrele au aplomburi corecte, potrivit de lungi, iar unghiile sunt rezistente la drumuri lungi și terenuri accidentate.

Ugerul are aspect globulos, de mărime mijlocie.

Coada are o lungime de cca. 28 – 30 cm, subțire și este formată din 4- 20 vertebre.

Greutatea corporală medie atinge la naștere 3-4,5 kg, apoi poate ajunge la 20-22 kg la 90 zile, la 32-34 kg la 6 luni, la 36-38 kg la 12 luni, la 40-42 kg la 18 luni și 45-47 kg la adulte.

Talia este de 65 cm,lungimea trunchiului 68 – 70 cm, lărgimea corpului la piept și la crupă de 20 și respectiv 19 cm, iar perimetrul toracic este de 88 cm.

Cojocul de lână este de regulă uniform, cu extindere bună pe corp și cu cusătura încheiată. Este format din șuvițe de formă conică, cu aspect interior și exterior clar și respectiv de râuri. Calitativ, învelișul pilos prezintă o finețe de 31-33 µ, cu lungime de 9 cm, iar desimea foliculilor piloși este dev 2500-3000 cm2; usucul de bună calitate, în cantități moderate.

Producția de lână de la oi atinge o producție între 2 – 3,5 kg și 3-4,5 kg de la berbeci.

Producția de lapte la Țigaie, este în medie de 80-100 l în cele 175 zile de lactație, din care cca. 50 – 65 % este administrată către miei. Sunt și plus variante, care în aceeași perioadă a lactației ating producții de peste 250 l lapte. Calitativ, laptele are un conținut de 7% grăsime și 6,5 % proteină.

Producția bună de lapte a oilor mame determină o viteză de creștere a mieilor aflați în perioada de alăptare, rezultând, astfel, sporuri importante de creștere în greutate. Sporul mediu zilnic realizat la îngrășarea intensivă sau semiintensivă este cuprins între 175 g și 200 g în prima parte, după care la vârste mai mari de 4 luni și la greutăți de peste 30 kg scade la 125-135 g/zi. Consumul specific și randamentul la sacrificare sunt de 6,5 U.N. și respectiv 48%.

Caracteristici reproductive. La ovinele de rasă Țigaie indicii de reproducție sunt în mare parte influențați de starea de întreținere și condițiile de mediu. În condiții optime de întreținere,fecunditatea este de 93 – 98 %, iar prolificitatea de 105 – 115 %.

Tipul de lapte Palas

Origine și formare. Cerințele crescute ale consumatorilor, dar și cererile pieței față de brânză și derivatele obținute în urma prelucrării laptelui de oaie au contribuit la desfășurarea unor acțiuni intense în vederea obținerii a nou tip de ovine cu potential superior, lactogen.

Lucrările pentru formarea noului tip de lapte Palas au fost dirijate de către ing. I., Păunescu, la începutul anului 1973 și continuate de către dr. ing. R., Răducu când la I.C.P.C.O.C. Palas-Constanța s-a importat primul nucleu de rasă Awassi din Israel. În anul 1975, s-a efectuat un alt import de reproducători din rasei Friză, din Germania.

Acești genitori au fost folosiți la încrucișări cu ovinele locale din rasa Merinos de Palas și populației de Spancă, lucrări în care s-a urmărit conservarea și consolidarea însușirilor valoroase pe genotipul sintetic, pentru formarea unor linii de ovine cu potențial lactogen ridicat și capacitate bună de adaptare la condițiile de mediu din țara noastră.

Din generația F2 efectivul rezultat a evoluat genetic izolat reproductiv, urmărindu-se în același timp evitarea unei strânse consangvinizări, corelată cu selecția direcțional progresivă pentru producția de lapte. Populația nou creată prezintă asemănare genetică cu rasele parentale sub următorul raport: 57,86% cu Friză; 21,81% cu Merinosul de Palas; 12,89% cu Awassi și 7,44% cu alte rase. În prezent, principalele lucrări se desfășoară în vederea consolidării ereditare, iar efectivul evoluează închis, din punct de vedere reproductiv.

Caracteristici morfoproductive. Din punct de vedere fenotipic, oile care aparțin Liniei de lapte Palas, sunt caracterizate prin elemente de exterior specific: capul de mărime mijlocie are profilul convex la female și ușor mai pronunțat la berbeci. Capul este acoperit cu jar lucios, alb; coarnele sunt prezente la cca. 25% din berbeci, femelele fiind în totalitate ciute.

Fig. Turmă de ovine din tipul de lapte Palas

Dezvoltarea precum și conformația corporală sunt caracteristice ovinelor cu aptitudini foarte bune pentru producția de lapte. Exteriorul ovinelor din populația de lapte Palas este dolicomorf (caracteristic ovinelor pentru lapte), cu aspectul corpului piriform, conformație armonioasă specifică tipului respirator. Constituția este fină spre robustă. Ovinele sunt rezistente și dețin o capacitate bună de adaptabilitate la condițiile de creștere specifice zonelor de câmpie, manifestă însă sensibilitate față de umiditatea ridicată. Gâtul, care este lipsit de rezerve cutanate, este purtat oblic, cu o lungime și grosime mijlocie. Aproximativ 35% din indivizii populației prezintă în partea inferioară a gâtului apendici cutanați moșteniți de la Friză (așa numiții cercei).

Ovinele adulte ating greutatea corporală medie de 83 kg la berbeci și 58 kg la oi mame; 60 kg la miori și respectiv 47 kg la mioare. Ugerul este globulos și bine dezvoltat, reprezentat de două jumătăți simetrice și cu țesut glandular abundent.

Producția de lână este reprezentată prin exteriorul învelișului pilos asemănător oilor cu lână semifină. Cantitativ, producția de lână rezultată în urma tunsului este de cca. 2,8 kg la femele și 3,5 kg la berbeci. Lâna se extinde slab pe corp, moderat extinsă pe abdomen, lipsind pe cap și membre, și de la genunchi și jaret în jos. Finețea fibrelor de lână este între 28 și 32µ, iar randamentul lânii în urma spălării este de 62%.

Producția de lapte la această linie are un potențial lactogen superior altor rase și populații locale de ovine. Producția medie de lapte rezultată pe timpul unei lactații (de 225 zile) variază de la 180 l la multipare până la 170 l la primipare. Substanța uscată din lapte are o valaore de 18%, din care conținutul în grăsime și proteină deține 5,8% și respectiv 6,56%.

Caracteristici reproductive. Ovinele din tipul de lapte Palas înregistrează o fecunditatea specifică de 90 %, prolificitatea de 127% , iar natalitatea atinge valori 94 %.

2.2. Rase de ovine din alte țări, exploatate pentru producția de lapte

Rasa Lacaune

Origine și formare. Rasa s-a format în sudul Franței, în urma selecției oilor locale, urmată de îmbunătățrea condițiilor de creștere și de alimentație. În vederea corectării unor însușiri deficitare, între anii 1870 – 1872 s-au realizat și s-au folosit încrucișări de infuzie cu berbeci din rasa Merinos, importați din Spania și cu reproducători Southdown.

În Franța, 95% din producția de lapte obținută de la ovine este folosită pentru obținerea unor brânzeturi de înaltă calitate și,numai 5% este folosită în consumul uman sub formă proaspătă sau transformată în caș.

Încă din anul 1930, în scopul valorificării superioare a producției de lapte, a fost înființat Confederation Generale des Prodcteurs des Lait de Brebis et des Industriels de Roquefort. În prezent, însemnele de calitate ale produselor lactate Roquefort sunt solicitate în multe țări.

Fig. Turmă de ovine Lacaune

Denumirea rasei a provinit de la centru unui canton din regiunea Tarn din Munții Lacaune, fiind recunoscută ca rasă, oficial, în anul 1902, standardul rasei modificându-se extrem de puțin de atunci. Cele mai reprezentative turme au fost incluse, în anul 1924, în controlul oficial al producției de lapte. În anul 1957 toate ovinele din această rasă au constituit obiectul controlului oficial.

Din anul 1986, alături de controlul cantitativ al producției de lapte s-a trecut și la controlului oficial al producției calitative de lapte.

Lacaune este o rasă crescută pentru producția de lapte și a mieilor cu carne albă, sortiment de măcelărie deosebit de apreciat la nivelul pieții franceze. Rasa s-a adaptat bine la mediu, având un grad bun de precocitate și prolificitate (145% pentru primipare și 170% pentru multipare).

Caracteristici morfologice și productive. Talia medie a ovinelor din rasa Lacaune este de 70 cm, cu o greutate corporală variind ntre 65-70 kg la femele și 80-90 kg la masculi.

Cojocul este reprezentat de lâna albă, semifină, extinsă slab pe corp, fiind lipsită pe membre, abdomen, partea laterală a corpului, partea inferioară a gâtului și de pe cap. Producția cantitativă de lână atinge 1,5 kg la femele și 2,5 kg la masculi.

Producția de lapte, pentru turmele de ovine selecționate , depășește 250 l în perioadă de lactație (173 zile) cu un procent de grăsime variabil, între 6,5% și 8%.

Rasa Awassi

Origine și formare. Ovinele din rasa Awassi reprezintă cea mai veche rasă de ovine exploatate pentru producția de lapte-carne și în prezent în state precum: Israel, Siria, Iordania, Iran, Irak, Arabia Saudită.

Pe continentul european rasa este crescută în țări limitrofe Mării Mediterane (Spania, Franța, Grecia, Italia, Albania), participând la obținerea de hibrizi cu rasele locale, produșii fiind exploatați pentru producția de lapte.

Fig. Ovine din rasa Awassi

Tipul actual al rasei de ovine Awassi s-a format în regiunile de semideșert și deșert, într-o perioadă îndelungată, provenind din tipul vechi Awassi, ovine primitive cu coada grasă. În urma unei selecții sistematice în direcția producției de lapte, s-au adus îmbunătățiri și a condițiilor de furajare. Rasa se adaptează foarte bine la climatul mai secetos, dar nu suportă clima rece și umedă.

Caracteristici morfologice și productive. Ovinele din rasa Awassi au aspect tipic dolicomorf (îngust și lung), cu linia superioară a corpului ușor ascendentă către crupă, coada este lată, prezentând la baza cozii un depozit de grăsime, care cântărește câteva kilograme.

Capul acestor ovine este berbecat, lung și îngust, cu urechi mari care atârnă. Berbecii au coarne bine dezvoltate. Jarul are nuanță maro până la negru, acoperind capul, partea ventrală a gâtului, abdomenul și fluierele membrelor Rar, jarul are pete din aceste nuanțe.

Greutatea corporală a ovinelor Awassi este mijlocie, femelele având 55-65 kg, iar masculii 70-110 kg.

Cojocul de lână este alcătuit din șuvițe grosiere, mixte, de 36-38 μ. Culoare este albă, cu o cusătură largă între ele, precum la rasa Țurcană. Deoarece cantitatea de lână este redusă pe suprafața corpului, producția de lână ajunge la 2-2,5 kg la femele și 2,2,3 kg la berbeci. Șuvițele ating o lungime de 14-16 cm , iar randamentul la spălare este de 60-65%.

Producția medie de lapte la rasa Awassi atinge 200-300 kg într-o perioadă de lactație (200-250 zile), cu un conținut mediu de grăsime de 5,5-6,5% grăsime și 4,92% conținut mediu de proteină.

În Israel, în urma realizării selecției pe efective luate în control, care au beneficiat de pășuni cultivate și concentrate, producția de lapte a atins 400 kg lapte/lactație, recordul fiind de peste 1000 kg lapte.

Caracteristici reproductive. Indicii de reproducție ating o fecunditate de 90% și o prolificitate de 100-101%.

În România rasa de ovine Awassi a fost importată într-un efectiv de 500 capete care au fost utilizate în lucrări de selecție, iar hibrizi au fost obținuți din toate rasele indigene, în Stațiunile de Creștere a Ovinelor și Caprinelor Rușețu și Bacău.

În toate variantele de încrucișare practicate, s-a realizat o creștere semnificativă a producției de lapte, cei mai productivi fiind hibrizii Awassi×Țigaie (atinge 195 kg lapte în 190 zile de lactație). În urma activităților de selecție din efectiv au ieșit prin mortalitate și sacrificări aproximativ 25-50%, pe parcursul a trei ani de studiu, în comparație cu rasele autohtone.

Producții mari de lapte s-au obținut și de la hibrizii Merinos Transilvănean×Awassi, din regiunile de șes (vestul României), indivizi care s-au adapat bine la condițiile de mediu.

Ovinele Awassi care au fost aduse în regiunile montane ale țării noastre, respectiv în arealul de creștere al rasei Țurcană, suportă mai greu climatul rece și umed, înregistrându-se procente mari de pierderi.

Rasa Friză

Origine și formare. Ovinele din rasa Friza specializate pentru producția de lapte, este echivalentul rasei Holstein, la bovine. Nu este o rasă foarte răspândită la noi, dar prinde teren în special în rândul crescătorilor cu efective reduse, care doresc producții maxime de la animale.

Fig. Ovine din rasa de lapte Friză

Ovinele Friză sunt considerate ca fiind cele mai vechi rase de oi din lume, ce provenineță din regiunea Friesland, la granița între Germania și Olanda. În urma unei selecții genetice foarte atente, de-a lungul mai multor secole, s-a obținut o rasă specializată în producția de lapte, foarte docilă și care se adaptează foarte ușor condițiilor de creștere în sistem intensiv.

Caracteristici morfologice și productive. Greutatea corporală poate atinge 45-60 kg la femele și 105-120 kg la masculi.

Producția cantitativă de lână este de 5- kg, cu un randament la spălare de 60% . Fibrele de lână au o finețe cuprinsă între 33 și 36 µ.

Producția totală de lapte atinge 250-400 kg, iar în urma selecțiilor atente plusvariante cu peste 1000 kg lapte, pe durata unei lactații de 200-245 zile. Producția marfă de lapte atinge cantități de 210-260 kg. Laptele are un conținut mediu în grăsime de 6,5-7,8% și un conținut mediu de proteină de 5,9-6,5%.

Caracteristici reproductive. Principalii indici de reproducție înregistrează valori de 95-100% pentru fecunditate, 238-249% pentru prolifictatea multiparelor și 179-187% pentru primipare.

Rasa Sardă

Origine și formare. Rasa Sardă este cea mai veche formată în Sardinia, răspândindu-se în zonele din centrul și sudul Italiei. Având unele însușiri deosebite cu o capacitate mare de adaptare, rasa este crescută și în alte țări din bazinul mediteranian, obținând foarte bune rezultate.

Caracteristici morfologice și productive. Capul acestor ovine este larg, cu profil drept, fără coarne. Trunchiul este alungit și piriform, cu abdomenul larg, iar ugerul este voluminos, cu mameloane bine dezvoltate. Talia ovinelor rasei Sardă este mijlocie, atingând greutatea corporală medie de 60 kg la masculi și 40 kg la femele.

Fig. Rasa Sardă

Producția de lapte pe parcutsul unei lactațiie, este cuprinsă între 185-250 kg lpate la primipara, cu cantități mult superioare la multipare, în cadrul rasei înregistrându-se plusvariante cu producții de lapte de peste 500 kg/lactație.

Laptele conține un procentul de grăsime de 6 %, și un conținut în proteină de 5,3 %.

Caracteristici reproductive. Indicii de reproducție ating o fertilitatea de 96%, iar prolificitatea atinge 125-150%. La fătate, greutatea mieilor varaiză între 3,5-4,0 kg, ajungând la 30 zile la greutaăți situate între 10 și 12 kg.

Rasa Comisană

Origine și formare. Rasa Comisană este reprezentată de ovine care au derivat din formele vechi întâlnite în trecut în partea meridională a Mării Mediterane. Numele rasei provine de la denumirea unui oraș vechi, Comiso, un oraș de agricultori și crescători de animale din regiunea Raguse.

Este o rasă cu o mare capacitate de adaptare și aclimatizare la condiții noi de exploatare. Datorită acestor caracteristici rasa s-a extins în regiuni din centrul și sudul Italiei, chiar și în unele țări din bazinul mediteranian. Femelele se pretează foarte bine la mulsul mecanic și la cele mai moderne tehnologii de creștere aplicate în sectorul de exploatere a ovinelor.

Caracteristici morfologice și productive. Capul acestor ovine este larg, fără coarne, de culoare roșie, cu luciu intens și cu o dungă albă în regiunea frunții. Trunchiul potrivit de larg, are regiunea abdominală largă, cee ace permite prinderea corectă a ugerului globulos, voluminos cu o consistență spongioasă.

Fig. Rasa Comisană

Talia rasei este mijlocie, cu o greutatea corporală variind între 60-70 kg la femele și 80-90 kg la masculi.

Producția totală de lapte pe timpul unei lactații de 165-185 zile ajunge la aproximativ 161 kg la ovinele primipare și de 225 kg la ovinele multipare. Laptele, din punct de vedere calitativ deține un procentul de grăsime de 6,5-7%.

Caracteristici reproductive. Indicii de reproducție sunt la un nivel superior, față de alte rase, fertilitatea specifică rasei Comisană, este de 95% și respectiv prolificitatea de 180%.

Capitolul 3 DESCRIEREA CADRULUI NATURAL INSTITUȚIONAL ȘI ORGANIZATORIC

Partea a II-a Contribuții propii

Capitolul 4

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIAL ȘI METODA DE LUCRU

4.1. Scopul lucrării

Scopul lucrării constă în cunoașterea nivelului actual aptitudinilor productive și reproductive caracteristice ovinelor din noul tip de lapte, aflat în formare la S.C.D.C.O.C. Secuieni Bacău, în vederea stabilirii criteriilor și a viitoarelor lucrări de selecție care se vor aplica pentru îmbunătățirea performanțelor productive.

Obiectivele principale au fost:

determinarea indicilor specifici funcției de reproducție la nucleul de ovine din unitate;

greutatea ovinelor în funcție de grupa de vârstă:

greutatea mieilor la fătare și la înțărcare;

greutatea la tuns a berbecilor;

greutatea oilor mame;

greutatea tineretului ovin femel din anul precedent;

producția de lapte:

perioada de alăptare;

perioada de muls;

cantitatea totală de lapte.

4.2. Material și metode de lucru

Metode de lucru folosite

Cercetările efectuate s-au bazat pe controlul individual al producției de lapte și al dezvoltării corporale.

În vederea unei aprecieri cât mai corecte a gradului de dezvoltare corporală și a conformației specifice efectivului de ovine a fost utilizată biometria, efectuându-se, în acest sens, măsurători de lungime, adâncime, lărgime, înălțime și perimetre.

Măsurarea ovinelor se face cu instrumente specifice cum sunt: zoometrul, compasul Wilkens și panglica metrică apreciindu-se:

• înălțimea la grebăn (talia): se execută cu bastonul plasat vertical în dreptul membrelor anterioare, iar ramura metalica va fi sprijinită pe punctual cel mai înalt al grebănului;

• lungimea crupei: se măsoară cu compasul, de la punctul fesei la punctul

șoldului;

• lărgimea toracelui: se ia cu bastonul imediat înapoia spetelor;

• lărgimea crupei la șold: se apreciază cu compasul, între punctele extreme

ale articulației coxo – femurale;

• lărgimea crupei la ischii: se măsoară cu compasul, între punctele extreme

și posterioare ale acestora;

• perimetrul toracic: se ia cu panglica imediat înapoia spetelor;

• lungimea capului: se află cu compasul de la protuberanța occipitală la bureletul incisivilor;

• lărgimea frunții: se măsoară cu compasul între punctele orbitale cele mai

îndepărtate ;

• lungimea frunții: se ia cu compasul de la protuberanța occipitală până la

linia de unire a unghiurilor interne ale ochilor ;

• lungimea oblică a trunchiului se măsoară eu zoometrul de la articulația

humero -scapulară până la punctul fesei;

• perimetrul fluierului: se găsește cu panglica la baza acestuia.

Măsurătorile efectuate sunt valorificate prin calculul indicilor corporali, calculul acestora precum și valorile obținute oferă suficiente informații privitoare la dezvoltarea proporțională, armonioasă și corespunzătoare caracteristice rasei.

În cazul când valorile indicilor se abat de la tipul de conformație caracteristic rasei, armonia de ansamblu este alterată iar însușirile productive ale animalului sunt diminuate.

Principalii indici corporali folosiți în practica zootehnică:

1. Indicele formatului corporal lateral, este exprimat prin valoarea relativă a lungimii trunchiului față de talie și se calculează:

Ic = x 100

Când valoarea acestui indice este apropiată de 100 indică un format corporal pătrat, când valoarea e mai mare de 100 rezultă un format corporal dreptunghiular, iar pentru valori mai mici decât 100 un animal înalt.

2. Indicele formatului corporal transversal se calculează ca raportul dintre lărgimea toracelui și înălțimea la grebăn:

Ifct = x 100

Valoarea mare a acestui indice, indică o bună dezvoltare a lărgimilor.

3. Indicele formatului crupei e reprezentată de raportul dintre lărgimea crupei la șold și lungimea crupei.

Ifc = x 100

Valoarea acestui indice redă gradul de dezvoltare a crupei în special în lărgime.

4. Indicele osaturii se calculează prin raportul dintre perimetrul fluierului și perimetrul toracic:

Io = x 100

Valoarea mică a acestui indice indică o osatură compactă la oile adulte, această valoare variază în funcție de tipul morfo – productiv și vârstă.

5. Indicele masivitățiii exprimă raportul dintre perimetrul toracic și înălțimea la grebăn:

Im = x 100

Pe durata vieții valoarea acestui indice crește de la naștere până la vârsta de adult, după care e constantă.

6. lndicele cefalic se calculează în vederea stabilirii gradului de precocitate astfel:

If = x 100

Valoarea mare a acestui indice indică aptitudini pentru carne , iar valoarea mică pentru lapte și cea mixtă.

7. lndicele lungimii capului reprezintă proporția dezvoltării capului față de talie:

Ilc = x 100

Acest indice permite elaborarea unor concluzii asupra tipului constituțional și a gradului de precocitate.

În urma acțiunii de tundere și bonitare se cântărește obligatoriu tot efectivul din toate categoriile (tineret femel și mascul, oi adulte și berbeci)

Cântărirea se realizează cu cântare zootehnice, greutatea se stabilește cu precizie de 0,5 kg și servește la stabilirea clasei parțiale pentru dezvoltarea corporală. Paralel cu stabilirea greutății corporale, se face și o apreciere a conformației și a constituției corporale, acordându-se puncte in scara: 1:10.

Producția de lapte s-a determinat separat pentru cele două perioade de lactație pentru perioada de alăptare s-a aflat laptele supt, iar pentru perioada de muls exclusiv cantitatea de lapte marfă.

Determinarea laptelui supt s-a folosit metoda indirectă ce constă în înmulțirea sporului total în greutate a mielului de la fătare până la înțărcare, cu coeficientul 4,5 ce reprezintă cantitatea medie de lapte (kg) necesară pentru realizarea unui kilogram de spor.

Ls = 4 x G

G = greutatea mielului la înțărcare;

4 – cantitatea de lapte necesara unui kg spor.

Determinarea laptelui marfă prin metoda coeficientului de control.

Metoda se bazează pe aplicarea unui coeficient de control care reprezintă raportul dintre producția de lapte zilnică (24 ore) a unei turme și producția de lapte a aceleiași turme la mulsoarea de control.

In perioada de muls, cantitatea de lapte s-a determinat direct prin controale periodice, fiind necesare 2 – 4 controale pe parcursu1 unei lactații.

Zilele de control se stabilesc astfel: primul control s-a efectuat la 15-25 zile de la înțărcarea oilor. Celelalte controale s-au stabilit la intervale egale de timp.

Determinarea producției individuale de lapte din ziua de control se face cu ajutorul coeficientului de control astfel:

• controlul producției începe cu mulsoarea de la amiază, când se înregistrează cantitatea globală de lapte de la întreaga turma și continuă cu mulsul de seară cand se înregistrează tot cantitatea globală .

• la mulsoarea din dimineata zilei următoare se cântărește laptele individual de la fiecare oaie și se inregistreaza în buletinul de control. De asemenea, se înregistrează și cantitatea totală de lapte muls dimineața de la întreaga turmă.

Cunoscând cantitățile globale de lapte se determina coeficientul de control, după relația:

Cc = ;

P = mulsoarea de la prânz;

S = mulsoarea de seară;

D = mulsoarea de dimineață.

Producția individuală din ziua de control se obține prin înmulțirea cantității înregistrate la mulsoarea de dimineață cu coeficientul de control.

L.z.c=d x Cc

L.z.c = laptele zilei de control;

d = producția individuală de lapte din dimineața zilei de control;

Cc = coeficientul de control.

Productia de lapte pe perioada de control se calculează astfel:

la primul control prin înmulțirea cantității de lapte din ziua de control cu numărul de zile de la înțărcarea mielului până la jumatatea perioadei dintre primul și al doilea control;

la controalele intermediare prin înmulțirea cantității de lapte din ziua de control respectiv cu Suma jumătății numărului de zile dintre controale;

la ultimul control prin înmulțirea cantității de lapte din ziua de control cu jumătate din numărul de zile dintre penultimul și ultimul control și la care se adaugă numarul de zile de la ultimul control la înțărcarea oii.

Producția totală de lapte pe perioada de muls se calculează prin însumarea cantitaților de lapte obținute în toate perioadele de control (Lpcl; Lpc2; Lpc3; Lpc4).

LM = Lpcl + Lpc2 + Lpc3 + Lpc4

Producția totală de lapte pe lactație se obține prin însumarea producției de lapte calculată pentru perioada de alăptare și producția de lapte determinată pentru perioada de muls:

L. T = L.S. + L.M.

L.T. = lapte total;

L.S. = lapte supt;

L.M. = lapte muls.

Funcția de reproducție a fost analizată atât în perioada sezonului de montă, toamna în lunile septembrie, octombrie și noiembrie, câ și a fătărilor primăvara.

Capitolul 5 REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR

5.1. Analiza caracterelor morfologice

5.2. Analiza caracterelor de producție

5.3. Analiza caracterelor de reproducție

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

Camalesa N., 1975 – Oaia Țurcană, Editura Ceres, București.

Călinescu G., 1994 – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Garamond.

Halga P., 2000 – Alimentația animalelor domestice, Editura Dosoftei, Iași.

Jarrige R., 1988 – Alimentația bovinelor, ovinelor și caprinelor, INRA – Paris.

Pascal C., 1998 – Tehnologia creșterii ovinelor, Editura Corson, Iași.

Pascal C., 1998 – Metode tehnice de apreciere premergătoare lucrărilor de selecție la ovine și caprine, Editura Corson, Iași.

Pascal C., 2003 – Rase autohtone de ovine și caprine, Editura PIM.

Ștefănescu G., 1972 – Tehnologia creșterii și exploatarea ovinelor, Editura Ceres, București.

Taftă V., 1983 – Creșterea și exploatarea intensiva a ovinelor, Editura Ceres, București.

***Lucrări științifice ale S.C.C.C.O Palas