,,ION CREANGĂ” DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU Facultatea Formare Continuă Catedra Management educațional Specialitatea Management educațional CARAJIA ELENA… [609084]

MINISTERUL EDUCAȚIEI , CULTURII ȘI CERCETĂRII
AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT
,,ION CREANGĂ” DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU
Facultatea Formare Continuă
Catedra Management educațional
Specialitatea Management educațional

CARAJIA ELENA

MANAGEMENTUL COMUNICĂRII EFICIENTE ÎN ȘCO ALĂ

TEZĂ DE MASTER

Conducător științific: Cojocaru Valentina,
dr. în ped., conf. universitar

CHIȘINĂU, 201 9

2

Declarația privind propria răspundere

Subsemnata, Carajia Elena , masterandă a Facultății Formare Continuă a
Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, specialitatea
Management Educațional, declar pe propria răspundere că teza de master pe
tema Managementul comunicării eficiente în șco ală a fost elabo rată de mine și
nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ
superior din țară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet,
sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
– fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele,
dețin ând referința precisă a sursei;
– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține
referința precisă;
– rezumarea ideilor alto r autori conține referința precisă a originalului.

Data: Carajia Elena

20 decembrie 2018 _________________

3
CUPRINS

DECLARAȚIA PRIVIND PROPRIA RĂSPUNDERE ……………
LISTA FIGURILOR ȘI TABELELOR ………………………………
INTRODUCERE ……………………………………………………… .
1. COMUNICAREA CA FUNCȚIE MANAGERIALĂ …………..
1.1. Educația ca activitate intenționată și sistematică de comunicare …
1.2. Definiții, modele și teorii ale comunicării ………………………. .
1.3. Funcția comunicării în managementul educațional al școlii ……. ..
1.4. Tehnici și instrumente de comunicare eficientă, rolul NTIC …. ….
1.5. Concluzii la capitolul 1 ………………………………………… ..
2. MANAGEMENTUL COMUNICĂRII CA DIMENSIUNE A
ȘTIINȚ ELOR EDUCAȚIEI ……………………… ……….. …….
2.1. Poziționarea epistemică a comunicării în curriculumul școlar …… …
2.2. Comunicarea în cadrul grupului, procese și analize educaționale,
provocarea și rezolvarea conflictelor (studiu de caz) ……………… ..
2.3. Formarea/dezvoltarea competenței de comunicare la elevi, cadre
didactice, manageri în educație (studiu de caz)……………………. …
2.4. Sistemul metodologic -managerial de asigurare a unei comunicări
eficiente în școală ……………………………………………………
2.5. Impactul comunicări i eficiente în dezvoltarea individuală și
organizațională ……………………………………………………. …
2.6. Concluzii la capitolul 2 ……………………………………………..
CONCLUZII GENERALE …………….. …………………..…………….. …
PROPUNERI ………………………………………………………. …………………… ..
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………. …
ANEXE ……………………………… .………………………………… 2
4
5
9
9
14
23
28
35

37
37

45

54

60

63
79
81
82
84
87

4
LISTA FIGURILOR
Pagina
Figura 1.1. Competențele -cheie 12
Figura 1.2. Procesul comunicării
Figura 1.3. Comunicarea eficientă
Figura 1.4. Scopul comunicării manageriale
Figura 1.5. Schema comunicării
Figura 1.6. Perspectivele societății informaționale
Figura 1.7. Schimbarea individuală
Figura 1.8. Feedback -ul profesorului
Figura 2.1. Rezolvarea conflictului prin comunicare
Figura 2.2 Progresul elevilor
Figura 2.3. Evaluarea competențelor
Figura 2.4. Elevi care au înregistrat progres
Figura 2.5. Elevi care au înregistrat re gres
Figura 2.6. Tipul comunicării în instituție
Figura 2.7. Obținerea informațiilor utile
Figura 2.8. Barierele în comunicare
Figura 2.9. Răspândirea informației
Figura 2.10 Lipsa informației
Figura 2.11. Tipurile de comunicare
Figura 2.12. Metodele eficiente de comunicare
Figura 2.13. Abilitatea de a vorbi, caracterizare
Figura 2.14. Responsabilitățile participanților într -o comunicare
Figura 2.15. Aptitudinile de comunicare ale cadrelor didactice 16
18
24
25
31
32
32
47
53
53
54
54
58
59
59
60
60
61
61
63
66
76

LISTA TABELELOR
Pagina
Tabelul 1.1. Trăsăturile specifice ale relației limbă -vorbire -comunicare
Tabelul 2.1. Planul -cadru pentru clasele I -IX
Tabelul 2.2. Dimensiuni de activitate în comunicarea didactică
Tabelul 2.3. Evaluarea competențelor elevilor
Tabelul 2.4. Tipurile de temperament din perspectiva comunicării
Tabelul 2.5. Biografia M. Eminescu, metoda „Știu/ Vreau să știu/ Am aflat
Tabelul 2.6. Reguli de comunicare eficientă propuse de elevii clasei a IX -a
Tabelul 2.7. Cercuri organizate în cadrul gimnaziului Sărățica Nouă
Tabelul 2.8. Rezultatele chestionarului privind Comunicarea 13
37
42
52
64
69
74
75
76

5
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Într-o societate care se află într -o continuă mișcare toate
domeniile vieții, întregul univers cultural gravitează în jurul comunicării, ea devenind un vast
și pasionant câ mp de reflecție, de superlative: “comunicarea este o formă a universalității”;
“comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală a ex istenței umane”. Comunicarea a
fost percepută ca element fundamental al existenței umane încă din Antichitate.
Comunicarea este inevitabilă, chiar dacă ne propunem să nu facem acest lucru.
Comunicăm prin comportamentul nostru, chiar dacă nu dorim să vorbim. Cuv ântul a fost
condiția omului de a se ridica deasupra tuturor formelor de viață existentă, el e modalitatea de
manifestare a raționalului, deoarece prin limbă omul gîndește, prin ea se manifestă și prin ea
își păstrează evlavia sufletească pe car e a acumulat -o din cele mai vechi timpuri.
Crearea unui management modern, prospectiv, flexibil, deschis, adecvat unei societăți
democratice necesită un sistem de conducere viabil, progresiv, apt să promoveze noile
obiective educaționale. Comunicarea este prezentă în tot ceea ce facem în viață și este
esențială pentru a putea munci și trăi. Comunicarea reprezintă, pe de o parte, o formă de
manifestare a relațiilor și a atitudinilor interpersonale, pe de altă parte, ea constituie o forma
specifică de activit ate, în procesul căreia se formează relațiile și atitudinile umane determinînd
calitatea acestora.
Școala, care e veriga de bază în plăsmuirea personalității umane, nu poate exista în
afara comunicării, comunicarea devenind nu doar cadru de interferență al celor antrenați în
proces, ci și mijloc de bază în cultivarea unei comunicări eficiente.
Importanța deosebită ce ar trebui să se atribuie comunicării și noutatea în această
privință ne -a determinat să studiem problema și să dezvăluim unele aspecte ce au
comunicarea ca obiectiv central.
Lucrarea propusă are la bază studiile în ceea ce priveste comunicarea, care au adus în
prim -plan necesitatea perfec ționării procesului de comunicare și combină cercetările
comunicării în general cu comunicarea în educaț ie. Tema propusă este una relevantă în raport
cu realităț ile prezentului.
În acest context, în care comunicarea îmbracă în mod involuntar diferitele acțiuni și
interacțiuni dintre oameni și mediile în care ei își derulează existența, tehnologiile de
comunicare, modul în care acestea se desfășoară și felul în care oamenii interrelaționează au
devenit subiecte din ce în ce mai importante pentru instituțiile educaționale, reprezentând o
tematică de maximă actualitate.

6
Pe plan managerial, comunicarea est e un instrument cu ajutorul căruia managerul
transmite și primește informații și decizii, acceptă sau respinge anumite soluții, planifică,
organizează, antrenează, controlează, pregătește și implementează schimbarea.
Și nu numai at ât, însăși urcarea manage rului pe treptele ierarhice ale profesiei sale,
fapt care confirmă succesul, este determinată de abilitatea lui de a comunica eficace și
eficient.
Comunicarea managerială este un factor de competitivitate și un avantaj strategic al
unei organizații. In ac est context, impactul pe care îl are activitatea de comunicare asupra
întregii activități din cadrul instituției, precum și în relațiile acesteia cu exteriorul este
covâ rșitor. Modalitățile prin care poate fi îmbunătățită comunicarea în cadrul unei institu ții
sunt numeroase.
Comunicarea managerială reprezintă o formă de comunicare interumană, un
instrument de bază, o filosofie a managerului. Resursele strategice ale oricărei organizații
devin informația, cunoașterea și creativitatea. Toate acestea sunt de n econceput fără o
comunicare reală și eficientă.
Esența procesului educațional este comunicarea. Această temă de o importanță majoră,
globală este reflectată în cercetă rile marilor pedagogi și psihologi ca: J. C. Abric, J. J. Van
Cuilenburg, O. G. Scholten, W. Noomen, F. Danalache, M. Dinu, I. Drăgan, Gh. Dumitru, L.
Ezechi, J. Friske, D. Gârleanu, L. Giblin, L. Iacob, L. Ionescu -Ruxăndoiu, I. O. Pânișoară,
A.Potîng, D. Popescu, Șt. Prutianu, A. Rogojanu, T. Slama -Cazacu, L. Șoitu, C. Cucoș, M.
Dragomir, I. Jinga, Ș. Iosifescu, I. Vlădescu, S. Cristea etc., care certifică, că arta convingerii
și știința discursului au apărut încă acum două milenii și jumătate .
În Republica Moldova această temă este cercetată în lucrările lui Vl. Pâslaru, T. Callo,
M. Hadîrcă , V. Gh. Cojocaru, N. Silistraru, A. Ghicov, V. Botnarciuc, M. Cojocaru -Borozan,
T. Țurcan, D. Patrașcu, T. Cartaleanu, O. Cosovan, L. Sadovei etc. , care au acordat atenție
deoseb ită acestui extrem de important domeniu și pentru managementul educațional, dat fiind
că funcția de comunicare în activitatea managerială e ste o funcție -cheie de aplicare eficientă a
căreia depinde în mod direct eficiența conducerii.
Aceste premise au generat problema cercetării : dezvoltarea insuficientă a
competențelor de comunicare a managerilor școlari afectează calitatea managementului la
nivel de unitate școlară .
Scopul cercetării: procesul de comunicare va deveni mai eficient, dacă în instituția
școlară managerul va promova o politică de comunicare de schisă, fiind singur un model al
acestui proces .

7
Obiectivele cercetării:
 studierea și analiza literaturii de specialitate în domeniul comunicării manageriale și
didactice;
 elucidarea reperelor conceptuale ale procesului de comunicare din optică pedagogică și
managerială;
 elucidarea componentelor competenței de comunicare în contextul prevederilor
curriculumului școlar și a competențelor -cheie stabilite de UE;
 evidențierea s ituației reale din școală privind sistemul de comunicare și conflictologie;
 identificarea rolului funcției de comunicare în conducerea unității școlare;
 determinarea crit eriilor de comunicare eficientă;
 prezentarea unor instrumente de eficientizare a comunicării la nivelul școlii.
Bazele epistemologice ale cercetării:
Drept repere teoretico -metodologice a cercetării au servit:
 teoriile și practicile educaționale privind arta convingerii și știința discu rsului (O Gh.
Dumitru, D. Gârleanu, I.O. Pâinișoară, D. Popescu, Șt. Prutianu, L.Șoitu, M. Dragomir, I.
Jinga, Ș. Iosifescu, I.Vlădescu, C. Cucoș, S. Cristea etc. În Republica Moldova Vl. Pâslaru,
T. Callo, M. Hadîrcă, V. Gh. Cojocaru, N. Silistraru, A. Ghicov, D.Patrașcu, T. Cartaleanu,
O. Cosovan, L. Sadovei etc.)
Cadrul legislativ -normativ existent:
 Codul Educației;
 Strategia ”Educație 2020”;
 Standardele educaționale;
 Curriculum -ul de bază modernizat din Republica Moldova.
Valoarea teoretică a cercetării rezidă în:
 structurarea ideilor, conceptelor, principiilor, teoriilor etc. cu privire la
formarea/dezvoltarea competenței de comunicare managerială -didactică -școlară;
 modelarea structurii competenței de comunicare didactică ( în planurile motivațional,
limbaj pedagogic și managerial ).
Demersul teoretic este unul util deoarece procesul de comunicare nu trebuie privit ca
responsabilitatea unui compartiment, ci ca un instrument pe care fiecare angajat din educație
îl folosește zilnic în interacțiunea cu ceilalți angajați. Comunicarea este adesea ignorată și
potrivit specialiștilor în domeniu, comunicarea este asociată unei funcții a managementului,
ceea ce înseamnă că un bun manager nu poate să își legitimeze acțiunile și deciziile făra a

8
utiliza comunicarea ca instrument de interacțiune al categoriilor ce participă în procesul de
comunicare.
Valoarea practică a investigației se justifică prin faptul că tema propusă dă
răspunsuri adecvate la problema comunicării în conducerea școlii, contur ând metodele de
formare a competențelor comunicațion ale în eficientizarea comunicării manageriale și poate
servi ca suport pentru studenți/masteranzi, viitori manageri sau manageri în formare. S-au
relevat abilitățile de comunicare eficientă ale managementului școlar.
 S-au analizat situații și tehnici de comunicare ce contribuie la crearea condițiilor optime
pentru o comunicare eficientă.
 S-au elaborat recomandări pentru eficientizarea comunicării.
 S-au elaborat reguli de bază ale comunicării manageriale în vederea eficientiză rii
conducerii unității scolare;
 elaborarea și aplicarea de chestionare, lucrări și teste pentru evaluarea nivelului de
comunicare.
Metodologia de cercetare . Au fost aplicate diferite metode ș i tehnici: documentarea
științifică, analitico -sintetică, observația, modelarea, analiza faptică, sondajul de opinii,
metodele statistice.
Baza experimentală a cercetării a servit gimnaziul Sărățica Nouă, unde îmi desf ășor
activitatea în calitate de profesoară de limba și literatura română deja de 4 ani.
Aprobarea și validarea rezultatelor cercetării. Rezultatele investigației au fost
examinate și aprobate la ședința Consiliului Pr ofesoral al Gimnaziului Sărățica Nouă s.
Sărățica Nouă din raionul Leova din 25 octombrie 2018 .
Structura tezei. Lucrarea este formată din introducere, două capitole, concluzii și
recomandări, 61 surse bibliograf ice, 7 anexe. Textul conține 86 pagini, 9 tabele și 23 figuri.

9
1. COMUNICAREA CA FUNCȚIE MANAGERIALĂ
1.1. Educația ca activitate intenționată și sistematică de comunicare
Noțiunea de comunicare dispune de o largă întrebuințare în domeniul educației .
Școala este organizația în care procesul de comunicare este esențial și se manifestă sub toate
formele. Profesorul observă, facil itează și participă la actul de comunicare ceea ce presupune
că acesta trebuie să devină un comunicant profesionist, nu doar în stăpânirea tehnicilor de
transmitere a informațiilor ci, m ai ales, în aplicarea metodelor de relaționare. „Instituția de
învățământ constituie locul unde se înv ață comunicarea; unde se deprinde și se
perfecționează comunicarea; unde se elaborează (creează) comunicare; unde se educă
(cultivă) comunicarea. Aici, comunicarea are semnificația unei valori umane și sociale, motiv
pentru care educarea comunicării consti tuie un scop în sine, un obiectiv major al
învățământului, la care toate disciplinele trebuie să -și aducă propria contribuție. ” (Prof.
Univ. Dr. Ioan Cerghit ). [24,p. 5]
În domeniul educației comunicarea este premisă, surs ă, mijloc și efect al educației,
este definită și înțeleasă numai ca relație interpersonală în care oamenii dau sens și valoare
mesajului prim it. Mesajul facilitează schimbul de semnificații cu ajutorul cărora se asigură
procesul formării , dezvoltării și umanizării individului. Învățarea este „asimilarea
informațională succedată de acomodare sau restructurare operațională”(J. Piajet) și se face
numai prin intermediul comunicării. [39, p. 3] Comunicarea ocupă un loc atât de mare în
activita tea pedagogului ( educator, învățător, profesor școlar sau universitar) încât uneori este
greu să separi aceste două realități. Conform lui A. A. Leontiev, comunicarea educațională
constituie un tip de comunicare profesională a pedagogului cu elevii în pro cesul de educație,
cu anumite funcții pedagogice, orientată spre crearea climatului psihologic, favorabil,
activității de învățare. V.A. Kan -Kalik definește comunicarea pedagogică profesională ca
sistem de interacțiune psihologică, conștientă, armonioasă î ntre cadrul didactic și elev,
conținutul căreia constă în schimbul de informație, exercitarea influențelor educaționale,
construirea relațiilor interpersonale cu ajutorul mijloacelor comuniactive . [3, p.113]
Comunicarea educațională conține elemente conștientizate , atunci când cadrul
didactic special inițiază situații și acte de comunicare direct sau indirect orientate spre
formarea personalității elevului sau a relațiilor interpersonale. Aceste situații și acte de
comunicare sunt percepute de profes or ca activități de influență asupra elevului, Spre
exemplu, dirigintele pregătește special și discută cu elevul planurile lor profesionale. Totodată
comunicarea educațională conține și elemente neconștientizate , pe care profesorul nu le

10
percepe ca acțiuni pedagogice, de formare – aceste sunt depri nderi care se manifestă în
comunicarea verbală, sau nonverbală, prin stereotipuri sau seturi psihologice și alte efecte ale
perceperii interpersonale. Spre exemplu, atribuirea unor cauze și motive conduitei elevul ui în
toate situațiile. Alfel spus, conștient sau inconștient, voluntar sau involuntar, orice act de
comunicare în activitatea educațională este și un act de influență reciprocă, o acțiune cu
valoare formativă. [Ibidem , p.115]
În relația de comunicare profesor – elev pot fi observate două tipuri de relații: prima,
este cea în care profesorul activizează capacitățile intelectuale ale elevului, mobilizează voința
acestuia sau, a doua direcție, când profesorul cu incapacitatea conducerii situației blocheaz ă
activismul intelectual al elevului, atrage trăiri negative, demoralizează, îi învață pe elevi să fie
neîncrezători, nesiguri, să nu vadă utilitatea și eficiența comunicării. Comunicarea ocupă un
loc important în activitatea cadrului didactic. Specificul comunicării educaționale constă în
delimitarea clară a rolurilor sociale și a pozițiilor funcționale ale subiecților: profesor – elev.
Profesorul este cel care orientează procesul învățării, și, mai ales, cel care evaluează. În aceste
circumstanțe se forme ază stilul de comunicare care trebuie să fie unul de stimulare și
încurajare, care determină în mare parte succesul și eficiența în educație, relațiile
interpersonale în grup și influența lor asupra formării personalității. K. Lewin a identificat și
descri s 3 stiluri de conducere: autoritar, democratic, liberal. În literatura de specialitate am
identificat încura jarea eficientă și neeficientă [ Ibidem , p.167 ]. Educația este un proces
interactiv care utilizează preponderent comunicarea verbală pentru a face s ă învețe, iar
observația și accentul sunt adesea îndreptate spre verbal, adică spre schimbare verbală și
producția verbală. Comunicarea nonverbală, modalitățile corporale utilizate pentru a
comunica au fost atent studiate (Zimmerman); în cercetările cele m ai recente, comunicarea
nonverbală e considerată ca un comportament aparte care intervine în practica verbală, drept
sprijin. [43]
Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex, multifazial și prin mai
multe canale ale informațiilor între două ent ități (indivizi sau grupuri) ce -și asumă simultan
sau succesiv rolurile de emițători și receptori, semnificând conținuturi dezirabile în contextul
procesului instructiv -educativ. Comunicarea pedagogică presupune o interacțiune de tip feed –
back, privind atâ t informațiile explicate, cât și cele adiacente (intenționate sau formate chiar în
cursul comunicării). Comunicarea ca formă de interacțiune presupune competența
comunicativă de a o transpune și traduce didactic, adică posibilitatea de a ști ce, cât, cum,
când, în ce fel, cu ce, cui oferi. Comunicarea poate fi ierarhică și reciprocă. Comunicarea
didactică implică ambele strategii. Profesorul execută două acțiuni contradictorii: vorbește și

11
își ascultă studenții în același timp. De aceea comunicarea didactic ă va căpăta un aspect
improbabil, deoarece strategia comunicațională poate fi resemnificată în orice moment. În
mod concret, educația se realizează prin intervenții ale maturilor, preponderent prin
comunicare, în mentalitatea și comportamentul personalităț ii celor ce sunt educați.
Procesul de învățământ se realizează prin și cu ajutorul comunicării, fiind, în ultimă
instanță, un act de comunicare. Comunicarea conține prin ea însăși potențialul educativ,
însemnând transmitere de cunoștințe, autoreglarea activității intelectuale, transmiterea
codurilor caracteristice fiecărei științe. Între comunicare și educație există un raport de
independență. Limbajul didactic are caracteristici proprii. Fiind un proces atât de complex,
comunicarea didactică cunoaște m ai multe abordări și mai multe definiții. În literatura de
specialitate nu există un consens asupra conceptului de comunicare didactică, astfel încât se
mai utilizează și cel de comunicare educațională sau pedagogică. Din perspectiva educației
formale, com unicarea didactică constituie baza procesului de predare și asimilare a
cunoștințelor în cadrul instituționalizat al școlii și între parteneri, cu statusuri determinate.
Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în rela ție cadrul didactic și elevul
pentru realizarea unor obiective comune. Comunicarea este și un proces psihosocial de
influențare prin limbaje specifice a aptitudinilor, convingerilor, a componentelor
motivațional -afective și volitive . [23, p. 78.]
Competențele dobândite de elevi în cadrul procesului de învățământ sunt percepute
ca anumite sisteme structurate de cunoștințe, capacități, dexterități, și valori formate și probate
prin învățare. Ele permit identificarea și rezolvarea unor probleme specific domeniilor de
studiu în cont ext variate de viață și formează certe trăsături de personalitate . [15, p. 3.]
Competențele -cheie, stabilite pentru sistemul de î nvățământ din Republica Moldova,
au fost definite pe baza competențelor -cheie formulate de Comisia Europeană și conform
profilului absolventul ui, adaptate specificului educaț ional al disciplinei și recomandate spre
valorificare în corespundere cu scopul general al studiului limbii și literaturii române în
gimnaziu, după cum umează – figura 1.1. :

12

Figura 1.1. Competențele -cheie [Ibidem , p. 8.]
Competența de comunicare este pusă pe primul plan și include capacități comunicative
obținute de -a lungul vieții și ne propune abilități de a comunica, transmite, de a schimba
păreri în diferite circumstanțe, în procesul de manifestări și acțiuni reciproce cu alte persoane,
aplicând sistemul de standarde de limbă și vorbire. Această competență de a comunica și un
limbaj specific specialității presupune competența de comunicare profesională și include, pe
lângă componentel e competenței de comunicare, cunoștințe din domeniul respectiv.
Competența de comunicare didactică admite cunoștințe, aptitudini și deprinderi cu referire la
limbajul de specialitate; exprimă un domeniu în conformitate cu un nivel bine determinat, în
care putem identifica principalele caracteristici ale competenței de comunicare profesională:
de a comunica utilizând limbajul de specialitate; de a pune în practică cunoștințele printr -o
tratare profesională a domeniului; de a reda și de a explica prin mijloac e adecvate conținutul
unei comunicări, surse, note, indicații etc.; de a comunica probleme, soluții, informații atât
colegilo r din echipă, cât și elevilor pe care îi va învăța etc. [44]
Procesul educaț ional, în marea majoritate, este construit astfel încât activitatea mintală
a elevului se află în dependență direct ă de acele mijloace verbale pe care i le oferă manualul
sau profesorul. Dar împrumutând elevului anumite mijloace verbale, noi limităm activitatea
lui mintală numai în aria acestor mijloace. Cunoa șterea lingvistică justifică vorbi rea și
comunicarea, dar nu o substituie, deoarece scopul învățării limbii este de a stăpâni o activitate
concretă – vorbirea și comunicarea. O didactică reușită a comunicării o înțelegem ca un Competențe de comunicare în limba de instruire.
Competențe de învățare/de a învăța să înveți.
Competențe de autocunoaștere și autorealizare.
Competențe interpersonale, civice, morale.
Competențe culturale și interculturale.
Competenșe acțional -strategige.
Competențe de comunicare într -o limbă străină.
Competențe digitale, în domeniul tehnologiilor
informaționale și comunicaționale.
Competențe antreprenoriale.
Competențe de bază în matematică și tehnologie.

13
fenomen ce implică mai multe posibilități de a face să corespundă cerințelor școlii modern e:
conștientizarea responsabilității data de comunicarea cu sens, dezinhibarea în procesul
interlocuțional, valorificarea comunicării integrale, învățarea permanent ă a comunicării. [5, p.
17]
În școală este esențială valorificarea relației limbă -vorbire -comunicare . Elevii trebuie
să conștientizeze că fiecare fenomen în această relație are trăsăturile sale specific e, dar numai
în relație contribuie la formarea competenței de comunicare eficientă. Aceste trăsături
specific e sunt expuse în tabelul 1.1 de mai jos:
Tabelul 1.1. Trăsăturile specifice ale relației limbă -vorbire -comunicare
Limbă Vorbire Comunicare
socială particulară relațională
sistem activitate intenționalitate
normată Flexibilă imprevizibilă
știință Expresie influență
generală individuală personală
primară adiacentă biunivocă
permanentă schimbătoare eveniment
paradigmatică sintagmatică tranzacțională
durabilă persistentă ad-hoc
formă substanță substanță activă
potență Realizare situativă
unitatea de bază – propoziția unitatea de bază – enunțul unitatea de bază – mesajul
cunoștințe capacitate și competență competență
Deci, formarea competenței de comunicare trebuie să devină una fundamentală pentru
studierea tuturor disciplinelor școlare. [6, p. 5]
Comunicarea este un mec anism continuu și tranzacț ional, transversal, implicând
participanții care vin din medii diferite. Actorii comunicării sunt și participanți și
coparticipanți. Decodarea se face în acelați timp cu emiterea, care este beneficiată în
comunicarea verbal ă interpersonală de simultanietatea codificării. Cel care știe și poate să
comunice ef icient reușește să obțină ceea ce dorește de la interlocutor ul său, procurându -și
bucuria comunicării. Componentele principale ale educației comunicării sunt formarea
competenței lingvistice, adică pregătirea de a utiliza limba în activitatea verbal -meditativă,

14
competența pragmatic, pregătirea de a transmite mesaju l comunicativ într -o situație
comunicativă; competența cognitivă; competența informativă; adică st ăpânirea obiectului
comunicativ; competența strategică. [19, p. 104 ]
1.2. Definiții, modele și teorii ale comunicării
Etimologia cuvântului comunicare are la bază termenul latin communicare , având
sensul a pune în comun. Într-un sens foarte larg, comunicarea desemnează orice proces prin
care o informație este transmisă de la un element la altul, aceste elemente fiind de natură
biologică (e vorba despre c omunicațiile în sistemul nervos), tehnologică (procedeele de
telecomunicații) sau socială. [27, p.103]
Comunicarea interumană se bazează pe un ansamblu de procese psihomotorii specific
umane, limbajul, în care un loc deosebit revine componentei conștiente, gândirii. Această
formă de comunicare se poate realiza și prin utilizarea unor mijloace nonverbale cu funcție
de semnalizare, atitudini postural, mim ico-gestică, sunete nonverbal etc. Conform modelului
communicational al psihicului uman, sugerat de teoria comunicării, întreaga activitate
psihică este concepută ca o rețea de comunicare informațională, în ordine interspecifică (cu
alții, cu lumea) și int raspecifică (cu sie, între subsistemele sistemului psihic individual). [30,
p. 125]
Comunicarea specific umană reprezintă liantul indivizilor dintr -o colectivitate, ce
oferă posibilitatea cunoașterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspectul psihosoc ial,
asigurând funcționar ea normal a colectivului, indif erent de natura și mărimea sa. [8 , p.239]
În accepțiunea sa generală, comunicarea reprezintă un mod de manifestare
agândurilor și sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor și mimicii, în scopul de a
te face înțeles.
În accepțiuni speciale, comunicarea poate însemna: o intervenție orală în fața unui
auditoriu; un mesaj ca re este transmis pe linie ierarhică într -o organizație; o relație
bidirecțională între subiect și agent într -o situație pedagogică; un mijloc prin care indivizii
scapă de singuraătate printr -un schimb cu semenii lor; un schimb de informații între doi
corespondenți prin intermediul unui canal de transmisie etc. [27, p.103]
Noțiunea de Comunicare dispune de o largă întrebuințare în diverse domenii sau
ramuri de cercetare. Omul și -a dezvoltat de -a lungul timpului mecanisme biointelectuale de
comunicare, la început prin semne , apoi prin imagini rupestre și, în sfârșit, prin cuvânt. Este
neîndoios că una dintre cele mai mari cuceriri ale omenirii a fost cuvântul. Cuvântul
reprezintă instrumentul specific de comunicare interumană, omul fiind înzestrat nativ cu

15
mijloacele necesare vorbirii și înțelegerii. Cuvintele s -au înlățuit în combinații cu reguli
precise de ordonare alcătuind limba vorbită și apoi cea scrisă. Prin intermediul limbii se
transmite, se păstrează și se îmbogățește continuu experiența umană. [18, p.3 ]
Referitor la definirea comunicării suntem puși în fața a multor definiții actuale asupra
comunicării ce ne explică faptul că procesul comunicării a fost și este obiectul unor studii
numeroase. În continuare voi prezenta un inventar al definițiilor comunicării:
 Comunicarea reprezintă interacțiunea socială prin sistemul de simboluri și me saje.(George
Gerbner);
 Comunicarea își focalizează interesul central pe acele situații comportamentale în care o
sursă transmite un mesaj unui receptor, cu intenția de a -i influența comportamentele
ulterioare (Gerald R. Miller);
 Comunicarea este realizarea socială în comportamentul si mbolic (A. Craig Baird și
Franklin H. Knower);
 Comunicarea este procesul transmiterii struc turii între componentele unui si stem care poate
fi identificat în timp și spațiu ( Klaus Krippendorf);
 Comunicarea este o funcție socială …, o distribuție a elem entelor comportamentului sau un
mod de viață alături de existent unui set de reguli… Comunicarea nu este răspunsul însuși,
dar este, într -un mod esenț ial, un set de relaționări bazate pe transmiterea unor stimuli
(semne) și evocarea răspunsurilor. (Colin Cherry);
 Comunicarea se petrece în clipa în care persoanele atribuie semnificație mesajelor
referitoare la comportament. (C. David Mortensen);
 Comunicarea re prezintă un proces de viață esenț ial, prin care animalele și oamenii
genereaz ă sisteme, obțin, transformă și folosesc informația pentru a -și duce la bun sfârșit
activitățile sau viața. (Brent D. Ruben);
 Comunicarea…constă…în atribuirea unui sens semnelor…, perceperea înțelesului. (Gary
Cronkhite).
După cum se poate constata, chiar dacă la o primă vedere definirea comunicării ar
putea părea un act simplu, în realitate, tocmai vasta întindere a conceptului și cotidianul
practicii comunicaționale ridică problem a, delimitările terminologice revelându -se în fapt
drept un proces destul d e complex și de laborios. [28, p.17]
Comunicarea în toate formele ei este compusă din mai multe elemente fiecare având
un rol important în Gestaltul acestui proces. Aceste a sunt următoarele: 1. Comunicatorul
(transmițătorul) este elementul de la care pornește informația. Acesta la rândul său poate fi

16
format dintr -un singur element sau din mai multe. 2. Mesajul este următorul element al
comunicării. Acesta poate avea forme și conținuturi diferite. 3. Codul respectiv codarea este
un alt elemen t al procesului de comunicare. 4. Receptorul este ultima verigă a procesului de
comunicare, care are de asemenea un rol fundamental.
Alături de aceste elemente care reprezintă un model clasic, mai putem adăuga două
elemente derivate care contribuie la formarea totului unitar al procesului de comunicare și
anume: sursa de zgomot și efectul mesajelor .[45]
Procesul comunicării prezentat în modelul lui C. Shannson și W. Weaver din 1949
(figura 1) este unul din cele mai cunoscute modele și a fost reluat în multe dintre cercetările
ulterioare asupra fenomenului comunicării.

Figura 1. 2. Procesul comunicării [28, p.18]
Cuvântului comunicare îi sunt atribuite mai multe sensuri:
Comunicare cu sens de înțelegere. Prin prisma acestui înțeles, comunicarea
reprezintă capacitatea ființelor umane de ași putea transfera unele altora realitatea, experiența,
trăirile, cunoștințele etc. În acest sens, cel mai simplu model de comunicare cuprinde un
emitent singular sau colec tiv și, de asemenea, un receptor care poate fi și el format dintr -un
singur element sau din mai multe elemente. Pentru realizarea înțelegerii între cele două
entități este nevoie ca acestea să folosească o bază de date comună, care trebuie să cuprindă o
limbă comună, un limbaj comun, însoțite de un cumul de exprimări nonverbale asemănătoare.
De asemenea, înțelegerea este susținută și de alte capacități ale indivizilor, și anume: sursa
emitentă trebuie să aibă și capacitatea de a coda un mesaj și pe cea de d ecodare a mesajelor,
capacități care trebuie să le aibă și receptorul. Astfel comunicarea va lua forma unui transfer
și a unui contra -transfer informațional între sursa emitentă și cea receptoare.
Comunicare cu sens de comunitate. Individul uman nu există singular ci, prin afiliere
cu alte persoane, formează grupuri. Grupurile se cristalizează în baza unor principii comune și

17
a unor aspirații sau idealuri comune. După cristalizarea grupurilor un rol esențial în
menținerea acestora în forme durabile în timp îl are dinamica de grup. Dinamica de grup ia
naștere în primul rând datorită trend -urilor determinate de relațiile interpersonale. Relațiile
interpersonale, care cuprind atât structurile formale, cât și pe cele informale, se creează pe
baza procesului de comunicare, ce contribuie esențial la dezvoltarea societăților.
Comunicarea cu sens de participare și coparticipare. Existența grupurilor implică și
existență coagulării membrilor acestora în jurul diferitelor acțiuni care pot determina atingerea
țelurilo r comune. În acest sens participarea membrilor grupului în diferite structuri acționale
se realizează tot pe baza procesului de comunicare. În orice grup există membri activi, care se
implică mai mult în orice fel de acțiune, precum și membri mai puțin act ivi, care, în funcție de
interesele lor proprii, participă parțial sau total doar la anumite acțiuni. Din această cauză,
aceștia sunt denumiți coparticipanți. Atât prin participarea, cât și prin coparticiparea
membrilor săi la diferite acțiuni, grupul își menține coeziunea și structura unitară.
Com unicarea cu sens de organizare. Orice acțiune care se realizează pentru a atinge
un țel trebuie bine gândită pentru a fi eficientă. Eficiența înseamnă: calitate și cantitate; timp
cât mai scurt de acțiune și costuri minime. Aceste deziderate nu pot fi atinse decât dacă
sistemele acționea ză organizat și planificat. Unul dintre cele mai mari avantaje ale organizării
este reprezentat de control. Controlul nu trebuie văzut ca fiind ceva negativ, ci este un
instrument prin care pot fi măsurați și se pot menține constanți anumiți parametri sau
elemente componente ale procesului acțional, prin care se ajunge la țelul dorit. Organizarea
implică și ierarhie, aspect care e susținut din plin de către procesul de comunicare.
Comun icarea cu sens de neînțelegere. Nu întotdeauna entitățile care comunică ajung
la un punct comun cu care să fie de acord. Sunt poate mai multe cazurile în care cei care
comunică nu se înțeleg, și totuși, Gestaltul format din cele două sau mai multe entități
participante la procesul de comunicare rămâne unitar. Există și situaț ii în care tocmai datorită
neînțelegerii totul unitar al diadei sau al grupului se distruge. Așadar, neînțelegerea este
răspunzătoare atât de unitatea elementelor participante la procesul de comunicare, cât și de
distrugerea acestei unități.
Alături de ac este cinci mari sensuri, sub care este înțeles procesul de comunicare, pot
fi găsite și altele, deoarece acest concept are o extensie foarte mare. De asemenea, vor putea fi
găsite și în viitor alte înțelesuri ale acestui proces, deoarece societate a, și imp licit
comunicarea, se transformă permanent și neîncetat. [45]
Forme ale comunicării :

18
Comunicarea verbală. Cele două mari categorii ale procesului de comunicare sunt
cea verbală și cea nonverbală. Este foarte greu de spus care dintre cele două forme a apărut
prima în evoluția ființei umane, cert este însă faptul că ambele au un rol fundamental în
organizarea ș i structurarea societății actuale. Comunicarea verbală folosește drept unitate de
bază cuvântul, care poate fi rostit sau poate fi scris și ulterior verbalizat. Pentru a se realiza
înțelegere între două entități acestea trebuia să comunice în aceeași limbă și să folos ească și
un limbaj asemănător. Comunicarea verbală a fost denumită și comunicare codată. Ea poate fi
folosită intrapersonal și interpersonal de la diadă și până la grupurile mari. Comunicarea
verbală se realizează și cu ajutorul funcției semiot ice. În figura 1.3. este prezentat ce trebuie
să facă participanții la o comunicare verbală pentru a fi eficientă:

Figura 1.3. Comunicarea eficient ă [55]
Comunicare nonverbală . Specialiștii comunicării denumesc comunicarea nonverbală
și limbajul trupului. Cele două forme de comunicare verbală și nonverbală au stârnit polemici
aprinse în ceea ce privește conținuturile mesajelor transmise. Majoritatea cercetătorilor
consideră că forma nonverbală are o pondere mai mare în conținutul unui mesaj decât cea
verbală, datorită faptului că se sprijină pe mai mulți analizatori cum ar fi: cel vizual, cel
olfactiv, cel tactilo -chinestezic etc. mai puțin cel auditiv.

19
Comunicarea paralingvist ică. Comunicarea paralingvistică este foarte puțin
sesizabilă în transferul și contratransferul informațional. Această formă de comunicare se
referă la tonalitățile vocii, timbrul vocal, pauzele dintre cuvinte sau dintre cuvinte și gesturi,
frecvența cuvin telor pe o unitate de timp, tremurul vocii etc. Sunt cazuri în care starea
interioară a unui individ este trădată de comunicarea paralingvistică, chiar dacă celelalte
forme ale manifestărilor sale externe sunt ținute foarte bine sub control. De asemenea, ș i felul
de a fi al unui anumit individ poate fi perceput și decodificat analizând cu atenție modalitățile
sale de exprimare paralingvistică.
Comunicarea interpersonală . Această formă de comunicare poate fi considerată ca
fiind un produs rezultat din combi narea formelor verbale, nonverbale și paralingvistice ale
limbii și limbajelor. Unii autori consideră că procesul de comunicare interpersonală se
suprapune, până la identificare totală, cu relațiile interpersonale. Comunicarea interpersonală
se poate reali za între doi sau mai mulți indivizi și e influențată de mai muți factori, atât
individuali cât și sociali. Printre efectele cele mai importante pe care le produce această formă
de comunicare se numără și cel denumit Steinzor, care se manifestă în grupuri f ormale și
nonformale. Cea mai utilizată formă de comunicare interpersonală este dialogul.
Comunicarea intrapersonală. Comunicarea intrapersonală este, din punctul nostru de
vedere, o formă de transfer informațional cu feed -back. Unii autori nu sunt de ace eași părere,
argumentându -și poziția prin faptul că nu există două entități distincte, emițător și receptor,
participante le procesul de comunicare intrapersonală. Din punctul nostru de vedere, cele două
elemente, emițător și receptorul, chiar dacă fac par te din același Gestalt, care e ființa umană,
au roluri diferite în sisteme diferite și anume: la emisia verbalizată sau gândită de mesaje,
organismul ajunge în anumite stări receptându -le, și prin sistemul nervos vegetativ dă naștere
la anumite reacții cu valoare de feed -back de genul: emoții puternice, crampe abdominale,
transpirația palmelor, frică etc. Comunicarea intrapersonală este foarte importantă la unele
persoane, în special în procesul de învățare sau memorare a unor texte.
Comunicarea de grup. Psihosociologii consideră comunicarea de grup ca fiind o
extensie a comunicării diadice. Comunicarea de grup se poate realiza în trei moduri diferite:
individ -grup, grup -grup, grup -individ. În cadrul grupului asistăm la o multiplicare a
comunicării interper sonale în forme și modalități diferite. Comunicarea de grup are efecte
foarte benefice în cadrul diferitelor forme de psihoterapie aplicate în tratarea diferitelor
devianțe comportamentale cum ar fi: alcoolism, dependență de droguri, dependență de tutun
etc.

20
Comunicarea mediatizată . Comunicarea mediatizată are nevoie de un mediu de
transmisie pentru a se putea derula. Prin comunicare mediatizată înțelegem: vorbitul la
telefon, internetul, ascultatul muzicii prin intermediul diferitelor aparate și comunica -rea prin
massmedia. Referit or la mass -media se poate spune că aceasta este comunicare mediatizată,
deoarece se realizează printr -un mediu de transmitere, dar aceasta este încadrată la forma de
comunicare așa -zis de masă. O caracteristică fundamentală a comunicării mediatizate, care o
diferențiază de comunicarea așa -zis de masă, este reprezentată de faptul că ea este accesibilă
oricui, fără o pregătire foarte minuțioasă în acest domeniu.
Comunicarea de masă . După cum am afirmat și anterior, comunicarea așa -zis de
masă este specifică mass -media și e o formă de comunicare mediatizată. Caracteristica
fundamentală a mass -media este că aceasta se adresează unui număr foarte mare de oameni.
Ceea ce o diferențiază pe aceasta de comunicarea mediatizată, descrisă anterior, este faptul că
folosește specialiști din d omeniul științelor comunicării.
Comunicarea esopică. Comunicarea esopică e o formă indirectă de transmitere a
informațiilor. Mesajele sunt transmise receptorilor prin intermediul fabulelor, aluziilor,
cugetărilor, analogiilor, similitudinilor etc. O formă extrem de inteligentă de comunicare
esopică este dez mințirea. În ceea ce privește limbajul de lemn, considerăm că acesta se află
sub umbrela comunicării esopice, dar e opus acesteia, deoarece, prin intermediul său, se
dorește mascarea anumitor aspecte și direcționarea auditoriului spre amănunte mai puțin
importante.
Comunicarea politică și electorală . De la început trebuie să facem o diferențiere
clară între cele două forme de comunicare politică și electorală. În timp ce prima se referă la
toate aspectele domeniului politic, cea de -a două se realizează doa r în timpul campaniei
electorale. Caracteristica principală comună a celor două forme de comunicare este
intenționalitatea. Există mai mulți autori care au încercat să definească aceste concepte, dintre
care, cei mai importanți credem că sunt: L. Belanger, D. Wolton, Roland Cayrol, Camelia
Beciu, Ioan Drăgan, Marius Ghilezan, G.Thoveron. Comunicarea politică are drept scop
principal crearea și menținerea imaginii actorului politic la cote cât mai înalte în preferințele
electoratului, precum informarea și pe rsuadarea alegătorilor prin valori ale unei anumite
ideologii. Comunicarea politică folosește trei strategii și patru reguli de bază pe care le vom
prezenta în continuare: Strat egiile comunicării politice : 1. proiectarea, 2. aducerea la
cunoștința opiniei publi ce, 3. verbală și nonverbală. Reguli le comunicării politice : 1. păstrarea
coerenței, 2. adaptarea la prezent, 3. crearea și menți nerea unei identități proprii, 4.
coordonarea.

21
Comunicarea de întreprindere . Comunicarea de întreprindere e specifică atâ t
instituțiilor de stat cât și celor private. Ea se referă atât la circuitul informațiilor in interiorul
instituțiilor (comunicare pe orizontală și pe verticală), cât și la fluxul informațional dintre o
anumită instituție și mediul extern acesteia. De obice i comunicarea inter -sistemică se referă
mai mult la legătura instituției cu mass -media
Comunicarea publică . Această formă de comunicare are loc între instituțiile statului
și populație. Există mai multe tipuri de comunicare publică: cea de nivel înalt, cu m ar fi
comunicarea prezidențială sau ministerială, sau cea realizată prin intermediul diferitelor regii
autonome etc., precum și comunicarea locală realizată d e către primării și prefecturi.
Comunicarea publicitară . Acest tip de comunicare se referă modu l în care sunt
prezentate pe piață anumite firme, produse și servicii. Instituțiile cele mai abilitate în acest
domeniu sunt agențiile de publicitate, iar produsele cele mai evidente sunt spoturile
publicitare.
Comunicarea educativă . Prin intermediul ace steia se oferă publicului informații
referitoare la diferite domenii ale științei, iar mijlocul cel mai des folosit pentru răspândirea
unor astfel de informații este televiziunea.
Comunicarea organizațiilor societății civile . Societate civilă este datoare să aibă
anumite opinii referitoare la realitatea înconjurătoare. Prin intermediul organizațiilor societății
civile sunt semnalate anumite probleme cu care se confruntă populația. De asemenea, aceste
societăți au un rol fundamental în strângerea de fonduri pentru persoanele care sunt sinistrate
ca urmare a unor catastrofe ecologie, a unor conflicte armate etc.
Comunicarea internaț ional ă are aplicabilitate în două direcții: în cazul dialogului
dintre organizațiile societății civile și marile centre de pu tere ale lumii, care trebuie să țină
cont de opinia publică și în cazul comunicării dintre reprezentanți ai diferitelor state, situație
în care comunicarea internațională se transformă în comunicare diplomatică. [32, p . 17-18]
Comunicarea la distanță est e o realitate, o consecință a evoluției omenirii și
dezvoltării tehnologice . Fiecare inovație a adus cu ea, noi posibilități de manifestare verbală
și non -verbală . Avantajul comunicării la distanță îl constituie faptul că oamenii pot să
stabilească contacte cu persoane de pe tot globul, p ot participa prin videoconferinț e la
evenimente care îi interesează, se pot înscrie la cursuri online și chiar pot absolvi facultăți la
fără frecvență. Pentru ca vânzările, afacerile, angajările sunt în virtual și m ijloacele de
interacț iune au devenit tot mai sofisticate. La distanță se comunică prin intermediul sms -ului,
faxului, emailului, diverse siteuri , bloguri, rețele sociale, etc. [48]

22
1.3. Funcția comunicării în managementul educațional al școlii
Managementul este un termen care provine din limba engleză, având o semantică
deosebit de complexă, care desemnează știința conducerii organizațiilor și cond ucerea
științifică a acestora . Complexitatea semantică a termenului este determinată de diferitele sale
sensuri:
 Managementul constituie o știință – un ansamblu organizat și coerent de cunoștințe ,
concepte, principii, metode și tehnici, prin care se explică, în mod sistematic, fenomenele
și procesele ce se produc în conducerea organizațiilor;
 Manageme ntul reprezintă , de asemenea, o artă care reflectă latura sa pragmatică și care
constă în măiestria managerului de a aplica în condiții de eficiență, cun oștințele specifice;
 Managementul constituie și o stare de spirit specifică , reflectată de un anumit f el de a
vedea, a înțelege, a căuta și accepta progresul.
În literatura de specialitate se întâlnește și următoarea definiție a managementului :
exercitarea funcției de planificare, organizare, conducere directă, control și supervizare a
oricărui proiect sau activități industriale sau de afaceri cu asumarea responsabilității pentru
rezultate . În cadrul proceselor de management sunt subliniate mai multe componente,
denumite funcții sau atribute ale conducerii: previziunea (diagnoza, prognozele, planificare a,
programarea); organizarea; coordonarea; antrenarea / comunicarea; controlul – evaluarea. [33]
Procesul de management se realizează în complex și continuu prin integrarea teoriei –
practicii -metodologiei -tehnologiei manageriale. Acțiunile desfășurate în cadrul procesului de
management încorcoporează unitar funcțiile manageriale pentru înfăptuirea sarcinilor
organizației. Pornind de la planificare cu stabilirea obiectivelor și continuînd cu activitățile de
organizare, monitorizare, evaluare, susținute prin acțiuni de motivare și dezvoltare a
personalului, diverse modalități de implicare și participare în viața organizației în cadrul
acestui amplu process dinamizat în permanent de decizii și comunicare, procesul respectiv se
realizează cu oameni și pentru oa meni, conform sarcinilor și obiectivelor prestabilite. Deși
procesul de management este tipic și reflectă, în fond derularea activităților manageriale,
proprii tuturor organizațiilor, în învățământ acesta are totuși semnificația sa.
Procesul de management, în esență, trebuie să asigure îndeplinirea misiunii școlii cu
referință la formarea personalității elevului în baza unui sistem de valori autentice, prefigurate
în finalitățile educației. Acest obiectiv major se realizează prin mobi lizarea tuturor resurselor
umane. Astfel, aceste două aspecte ale unui proces unitar vizează esența managementului
educațional. Metodele de atragere a personalului didactic în procesul managerial sunt:

23
explicația, convorbirea, convingerea, exemplul, schimb ul de experiență, îndemnul,
angajamentul implicativ, aprobarea, dezaprobarea, cooperarea etc. [11, p.20]
Comunicarea reprezintă elementul indispen sabil pentru funcționarea optimă a
oricărei colectivități umane. Managementul modern consideră comunicarea o forță, o
component ă vitală a sistemului managerial, un instrument de conducere, cu ajutorul căruia se
pot exercita atribuțiile specifice: previziunea, organizarea, coordonarea, controlul și evaluarea.
Scopul comunicării manageria le în cadrul organizației e ste a cela de a realiza informări
corecte, eficiente și eficace atât pe vertical, cât și pe orizontală, în vederea realizării în condiții
optime a solicitărilor interne și externe și în concordanță cu obiectivele manageriale și
organizaționale stabilite. [21, p.12]
Comunicarea managerială este parte componentă a sistemului de educație cu rolul
de a asigura circuitul continuu de informație în subsistemele ce -l alcătuiesc, echilibrul și
stabilitatea întregului domeniu de activitate în educație și învățământ. [18, p.175]
Managementul educaț ional este centrat pe dimensiunea umană și utilizează strategii
de tip comunicativ. Funcțiile manageriale se pot realiza doar prin comunicare, care asigură
relații interpersonale în unitate, realizarea transmiterii, recepției de idei, deciziei etc.
Comunicarea este o condiție indispensabilă pentru realizarea tuturor celorlalte funcții și
activități organizaționale specific e. Fiind una din cele mai importante funcții manag eriale,
comunicarea este premisa nu numai a sta bilității, dar și a dezvoltării organizaționale.
Eficiența activității manageriale în ansamblu, reușita directorului unității școlare în
conducere depinde în mod direct de organizarea și funcționarea rețelelor de comunicare.
Capacitatea de a conduce solici tă, mai întâi de toate, capacitatea de comunicare. De asemenea,
calitatea membrilor colectivului organizației depinde de capacitatea lor de a comunica. În
acest context credem că este corectă afirmația că acolo unde lipsește comunicare nu e nimic.
Comunic area managerială este reușită dacă mesajul receptat este înțeles exact cum a
fost el conceput de emițător . Deși, directorul unității școlare în activitatea sa complexă se
confruntă cu o multitudine de probleme, el trebuie, î n primul rând, să dispună de tim p pentru a
transmite mesajul în mod clar, concis, integral la locul și timpul potrivit pentru ca acesta să fie
înțeles corect. Această acțiune constituie o preocupare permanent ă și extrem de importantă a
directorului. [12, p.140 ]
O comunicare eficientă necesită promovarea ei în mod complex în direcțiile de sus în
jos, în ierarhia conducerii, de jos în sus, pornind de la nivelul executanților, precum și
comunicarea încrucișată, realizată între oameni, care se află la același nivel o rganizatoric pe
orizontală și pe diagonal cu oameni de la diferite niveluri organizatorice. Asfel, se creează un

24
sistem de comunicare normativă, stabilită ca o comuni care interpersonală și organizaț ional.
[11, p.22]
Managerii aleg tipul, forma și mijloacele de comunicare în funcție de scopul
comunicării care poate fi divers:

Figura 1. 4. Scopul comunicării manageriale
Pentru realizarea obiectivelor sale, managerul se va baza pe următoarele funcții ale
comunicării:
 Funcția de informare – instituțiile au nevoi e de interacțiuni în mediul exterior, care
funcționează și în mediul interior între părțile ei component e. Cei mai import anți sunt
oamenii. Managerul este pus în fața monitorizării la două tipuri de informație:
1. Externă – transmisă ș i primită prin intermediul activității de marketing, reclamă…
2. Internă – care circulă prin canalele formale și nonformale de comunicare.
 Funcția de comandă și instruire – se referă la modalitatea prin care managerii se asigură că
oamenii și departamentele acționează continuu în direcția obiectivelor instituției.
Scopul
comunicării
manageriale
de a
primi/trans
mite
informații
de a lua o
decizie
de a
transmite/d
irija diverse
sarcini
de a motiva
personalul
de a evalua
activitățile
de a
soluționa o
problemă
de a
exprima
opinii,
cerințe,
convingeri

25
 Funcția de influențare și convingere , îndrumare și sfătuire – prin această funcție se
realizează moduri specific de control asupra informaței și asupra comportării membrilor
instituției.
 Funcția de integrare și menținere – funcție ce vizează:
1. Păstrarea instituției în stare operațională prin cursivitatea informației;
2. Folosirea corectă a canalelor de comunicare pentru a evita încărcarea cu
informație inutilă;
3. Sortarea și verificarea datelor,
4. Integrare a părților în înt reg prin raportarea lor la acest a și la contextual în care
părțile trebuie să funcționeze.
Tot prin comunicare managerul poat e asigura circulația informației , informația
corectă și utilă trebuie să ajungă la locul potrivit în momentul potr ivit, astfel ca eforturile
tuturor să se coordoneze între ele. [9, p.98 -99]
Comunicarea managerială funcționează după modelul organizațional, unde:
 Emițătorul este managerul;
 Mesajul este informația oficială: acte normative (instrucțiuni, regulamente, măsuri) sau
documente interne (note, rapoarte, informări, cerințe etc.);
 Receptorul este personalul în subordinea managerului emitent;
 Feedbackul este revenirea la sursă a mesajului ca efect asupra receptorului.

Figura 1. 5. Schema comunicării
Managerul educațional îndeplinește funcție administrative, cu responsabilități de
mare încurcătură profesională, socială și emoțională. Prestația de management se adresează
unei populații din toate categoriile de vârstă și implică laturi sensibile ale vieț ii și activității:
accesul la școlarizare și șansele de reușită, ruta școlară, pregătirea profesională, formarea
continua, prestigiul social etc. De aceea managerul școlar este necontestat numai dacă

26
întrunește criteriil e de competență profesională, a socia te celor de bun organizator în tot ceea
ce întreprinde în folosul școlii și a resurselor ei. [18, p.175 -176]
După nivelul la care se realizează comunicarea în management poate fi:
1. Comunicare vertical descendentă – cuprinde fluxuri de informații generate de managerii la
nivelurile cele mai înalte ale instituției și adresate celor de la nivelurile inferioare. Ele se
manifestă între manageri și subordonați și se concretizează prin decizii, norme, rapoarte
etc.
2. Comunicare vertical ascendentă – se stabilește înt re manager și subordonați, fiind
caracterizată de fluxuri de informații orientate de jos în sus în cadrul unei instituții, pe
vertical sistemului de management. Prin intermediul acestor canale de comunicare sunt
furnizate informații pentru control și fundamentarea deciziilor.
3. Comunicare orizontală – apare între perso ane, care ocupă poziții situate la același nivel
ierarhic în sistemul managerial, între care există relații organizatorice de cooperare. Acest
tip de comunicare ste necesar pentru coordonarea diverselor funcții ale instituției.
4. Comunicare oblică – apare de obicei între personae ce ocupă posturi situate pe niveluri
ierarhice diferite fără ca între acestea să existe relații de autoritate de tip ierarhic . [9, p.100]
Comunicarea în știința managerială este un proces informațional care permite
formularea și înțelegerea corectă a mesajelor, câștigarea cooperării celor din
jur…Comunicarea este un instrument cu ajutorul căruia managerul transmite și primește
informații și decizii, acceptă sau respinge anumite soluții, planifică, organizează, antrenează,
control ează, pregătește și implimentează schimbarea.
Comunicarea devine un element absolut necesar în perioadele de schimbări radicale
în viața instituției, aceasta fiind unul din instrumentele de implimentare schimbării a noii
strategii a instituției. În perioada oricărei schimbări comunicarea capătă valențe noi.
Comunicarea rațională poate convinge mințile oamenilor să s e schimbe, dar pentru a schimba
și inimile oamenilor trebuie folosit limbajul emoțiilor. Fără o comunicare deschisă,
permanent, rezultată dintr -o gândire strategică, respectiva schimbare de atitudine este
imposibil de realizat.
Procesul de comunicare stă la baza coordonării manageriale a activității desfășurate,
care la rândul său constituie un ansamblu de acțiuni orientate spre sincroniz area acțiunilor
individuale și col ective ale cadrelor în scopul atingerii obiectivelor strategige, în cadrul unui
sistem organizat și în contextual unui climat de antrenare specific instituției. [Ibidem , p.105]
Comunicarea este mijlocul, modalitatea concretă de lucru a unui manager, prin care
acesta înfăptuiește coordonarea unui grup într -o organizație. Succesul în management depinde

27
decisiv de abilitatea de comunicare a managerului. Rezultatele unui studiu de specialitate
arată că: 75% dintr -o zi de muncă vorbim și ascultăm; 75% din ceea ce auzim, auzim
imprecis; 75% din ce auzim cu acuratețe, uităm în următoarele trei săptămâni.
Funcțiile managementului se caracterizează prin: acțiune; o apropiere de client; o
orientare pr actică; o organizare simplă cu un personal bine dimensionat; caracteristici
simultane flexibile și un departament de relații publice competent.
Funcția comunicării este aceea de a unifica activitățile organizației. Comunicarea
este modalitatea prin care o amenii sunt uniți într -o organizație pentru a atinge un țel comun.
Un manager trebuie să înțeleagă toate laturile acestui proces . [42]

1.4. Tehnici și instrumente de comunicare eficientă, rolul NTIC
Comunicarea este procesul prin care oamenii își transmit informații și semnificații,
direct sau indirect, un proces prin care osmenii se influențează unii pe alții. Ca sistem,
procesul comunicării se bazează pe stabilirea unei relații între un emițător și un destinatar .
Pentru ca o comunicare să fie eficientă trebuie ca mesajul emis de către receptor să
fie înțeles de către receptor, așa după cum a intenționat emițătorul. Important este ca sensul
receptat să nu fie deturnat sau deteriorat, iar codul și canalul utilizat să fie adecvate scopului
comunicării. Un rol important într -o comunicare eficientă îl are climatul de comunicare –
atmosfera, condițiile în care se realizează procesul comunicării. [40]
Un climat deshis și cooperant este stimulativ, creând posibilit atea realizării unor
relații de colaborare. Un climat d e comunicare închis și defensiv are un efect contrar. Dar,
acest climat nu influențează numai atmosfera într -o instituție. Zi de zi, clipă de clipă, este
nevoie de condiții special e pentru a comunica, fiindcă suntem cu toții prinși în angrenajul
comunicării, ca emițător sau ca receptor. [41, p.24]
A comunica eficient și expresiv cu ceilalți și cu sine înseamnă: să convingi; să poți
dezvolta gândirea, afectivitatea și personalitatea; să informezi inteligibil și să înțelegi cor ect
semn ificația mesajului; a comunica înseamnă a fi împreună, a împărtăși, a realiza o
comunicare de gând, simțire, acțiune. [29, p.22]
Computerel e și tehnologiile aferente continuă să ofere oamenilor noi și noi modalităț i
de comunicare. În ultima vreme toată lumea navighează pe i nternet, trimite scrisori prin poșta
electronică sau are o întîlnire pe Chat. Internet ul este un sistem mondial de reț ele de
calculatoare interconectate, care înlesneș te serviciile de comunicare a datelor cum ar fi

28
deschiderea unei ses iuni de lucru la distanță, transferul de fișiere, poșta electronică și
grupurile de discuț ii.
O rețea de socializare este, general vorbind, o rețea de persoane cu scopuri comune.
În ultimii ani printr -o rețea socială se înțelege deseori și o rețea (informațională) de utilizatori
Internet, bazată pe anumite site -uri web la care utilizatorii se pot înscrie și interacționa cu alți
utilizatori, deja înscriși. Aceste rețele sociale fac parte din fenomenul relativ nou, global,
numit Web 2.0. Astfel, membr ii unei rețele sociale sunt legați între ei în mod informal, fără
obligații, dar de obicei contribuie activ la colectarea și răspândirea informațiilor pe întregul
glob prin intermediul webului. Eventual denumirea unei astfel de rețele (informaționale) de
utilizatori s -ar putea echivala cu „reț ea internetică de utilizatori”. [49]
La moment sunt foarte multe rețele de socializare însă noi vom descire pe c ele mai
cunoscute rețele de socializare , care sunt:
Facebook este un site web de tip rețea de socializare din Internet, creat de către Mark
Zuckerberg în anul 2004 pentru a oferi posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și
persoane încă necunoscute. În acest moment facebook este una dintre cele mai răspâ ndite
rețele sociale din lume. Utilizatorii pot intra în această rețea din orice loc unde există acces la
Internet pe baza unei parole, stabilite inițial odată cu completarea formularului de înscriere
conținând o serie întreagă de întrebări personale. În p rezent (noiembrie 2015) site -ul facebook
are circa 1.44 mild. membri în toată lumea . Apreciat a fi al doilea site social mondial după
google.com, luat după numărul de vizite, facebook face parte din fenomenul recent denumit
Web 2.0. Creat inițial la Harvard, SUA, facebook era la origine o rețea socială cu circuit
inchis pentru studenții acestei universități; ulterior ea s -a deschis și altor universități
americane. La început verificarea apartenenței la universitate se făcea prin adresa de poștă
electr onică (e -mail) a studentului, dar începând din septembrie 2006 rețeaua este deschisă
tuturor. Imediat rețeaua facebook a devenit foarte populară dar și controversată, fiind interzisă
în câteva țări din Orientul Mijlociu. De asemenea, prin intermediul acest ei rețele au fost
provocate și coordonate unele manifestații protestatare din Republica Moldova și Iran. În
primele nouă luni din anul 2010 facebook a înregistrat un profit net de 355 de milioane de
dolari la venituri de 1,2 miliarde de dolari . [50]
Instag ram este un serviciu online de photo -sharing, video -sharing și rețea socială
care oferă utilizatorilor posibilitatea să încarce poze și video -uri, să le aplice filtre digitale, și
să le distribuie pe o varietate de rețele sociale, cum ar fi Faceboo k, Twitt er, Tumblr și Flickr.
Instagram a fost creat de Kevin Systrom și Mike Krieger, și a fost lansat în octombrie 2010.
Serviciul a câștigat popularitate rapid, în aprilie 2012 atingând cifra de 100 de milioane de

29
utilizatori înregistrați. Instagram este distri buit prin App Store, Google Play și Windows
Phone Store. Serviciul a fost achiziționat de Facebook în aprilie 2012 pentru aproximativ 1
miliard de $. În 2013, Instagram a crescut cu 23%, în timp ce Facebook, compania -mamă, cu
doar 3%. Instagram este una dintre cele mai utilizate rețele sociale în comunicarea
companiilor cu consumatorii. Conform datelor publicate, există 25 milioane de conturi de
business pe Instagram, iar peste 80 % dintre utilizatorii de Instagram din lume urmăresc un
cont de business. [51]
Twitter este o platformă de social media care permite utilizatorilor să trimită și să
citească mesaje scurte (de maximum 140 de caractere) numite "tweets". Cuvântul twitter este
un cuvânt englez cu traducerile pălăvrăgeală, agitație, freamăt, ciripit. Desemnează atât un
site web fondat în 2006 care permite scrierea și transmiterea de mesaje de maxim 140
caractere prin Internet, cât și compania care oferă acest serviciu de tip „rețea socială”. Este
uneori descris ca fiind "SMS -ul Inter netului". Twitter a ajuns în anul 2018 la peste 336 de
milioane de utilizatori activi. Sediul companiei este la San Francisco, California, SUA. [52]
Skype este un software gratuit, ce permite utilizatorilor să efectueze convorbiri
telefonice cu video prin Internet, utilizând tehnici din familia Voice over IP (VoIP). Apelurile
spre alți utilizatori Skype sunt gratuite, indiferent de orașele și țările de unde se vorbește, în
vreme ce apelurile la telefoanele obișnuite analogice din rețeaua clasică (fixă) sunt de obicei
contra cost. Calitatea acustică și video a convorbirii este de obicei foarte bună. Funcționalități
adiționale gratuite: telefonie video, mesagerie instant, transfer de fișiere, conferințe telefonice
și conferințe video. În septembrie 2011 Skype avea 929 de milioane de utilizatori. Skype a
fost inițial scris de specialiștii estonieni Ahti Heinla, Priit Kasesalu și Jaan Tallinn. [53]
Viber este o aplicație care permite comunicarea text sau audio cu ajutorul
internetului. Cu ajutorul aplicației Viber, putem trimite mesaje instant sau putem suna gratuit
orice număr de telefon care este înregistrat în acest program de comunicare. Prin urmare,
putem c omunica gratis cu orice persoană care foloseș te Viber și este online în acel moment.
Inițial, Viber a fost lansat în 2010 pe iPhone, dorind sa fie în competiție directă cu Skype,
putînd fi utilizat de un număr limitat de utilizatori. Ulterior, Viber a apărut pe toate
platformele de operare mobile . [54]
Facebook Messenger sau Messenger este o aplicație gratuită de mesagerie
instantanee. Facebook a raportat că Facebook Messenger a ajuns la 1 miliard de utilizatori
activi lunar. Facebook Messenger a fos t lansat pentru iOS și Android pe data de 9 august
2011. Facebook a lansat versiunea pentru Tizen pe data de 13 iulie 2015. La 17 martie 2015,
Facebook a adăugat o funcționalitate prin care utilizatorii pot trimite bani prietenilor lor.

30
Acesta este disponi bilă in prezent numai în Statele Unite ale Americii. La 27 aprilie, 2015,
Facebook a introdus apeluri video în aplicația Facebook Messenger. Funcționalitatea a fost
lansată pentru prima dată în Belgia, Canada, Croația, Danemarca, Franța, Grecia, Irlanda,
Laos, Lituania, Mexic, Nigeria, Norvegia, Oman, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Statele
Unite ale Americii și Uruguay. În luna aprilie 2016, Facebook Messenger a lansat "Calling
Group", care permite utilizatorilor să adauge până la 50 de participanți sim ultan pe internet.
Această funcție este disponibilă pe dispozitive care rulează Android și iOS. La 3 octombrie
2016, Facebook a lansat Facebook Messenger Lite, o versiune simplificata de Messenger.
Aplicația vizează în primul rând telefoanele Android vechi și regiuni în care Internetul de
mare viteză nu este disponibil pe scară largă. Facebook Messenger Lite este disponibil în
Kenya, Tunisia, Malaezia, Sri Lanka și Venezuela. [50]
Un nou fenomen social este blogul . Termenul weblog a fost instituit de c ătre
bloggerul american John Berger, la 17 decembrie 1977. Forma scurtă a cuvântului blog a fost
adoptată de colegul său Peter Merholz, care a împărțit în glumă cuvântul weblog în fraza we
blog, pe care a postat -o pe meniul lateral al propriului său blog: Petterme.com, în luna aprilie
1999. Blogul devine, în curând, cea mai uzuală formă de comunicare orală, iar blogosfera –
definită ca sumă a tuturor blogurilor – crește într -un ritm amețitor, având parteneri de la vârsta
adolescenței până la directori execut ivi și președinți (CEO) sau politicieni dornici să își
promoveze ideile într -un contact permanent cu publicul țintă – respectiv userii serviciilor
paginilor de web și internauții care citesc blogurile. Acest nou fenomen social care pornește
de la premisa u nui stil de comunicare total diferit de cel preexistent, prin fluidizarea trecerilor
frecvente din lumea reală în lumea virtuală, a generat un adevărat proces revoluționar,
respectiv ceea ce oamenii de știință numesc o a doua generație a internetului. Cei ce utilizează
blogul pot deveni adevărați lideri de opinie în cercul apropiat al prietenilor, familiei, colegilor
de școală, dar și pentru audiența pe care sunt capabili să o atragă prin intermediul propriilor
lor bloguri. [35, p. 35]
Tehnologia informațională devine un domeniu major de investiții care creează
oportunități pentru deciziile capitale referitoare la obiective. Volumul informațional în
creștere este difuzat prin diverse canale. Societatea informațională devine o societate u nde
economia se dezvoltă datorită proceselor tehnologiei informaționale.
Literatura de specialitate menționează cinci perspective asupra societății
informaționale, referitoare la:

31

Figura 1.6 . Perspectivele societății informaționale
În ultimii ani se vorbește tot mai mult de e-learning . Termenul definește un sistem
de educație virtuală, de formare la distanță. Activitățile de predare – învățare sunt planificate
și conținutul lecțiilor este transmis prin Internet, prin intermediul unor platforme de învățare
special concepute pentru a permite accesul cursanților la lecții și la chestionarele de evaluare
online. Principalul avantaj al învățării asistate de calculator îl reprezintă accesul unui public
numeros la educație, indiferent de vârstă, naționali tate, ora ș i locul de conectare la sistem. [46]
Moodle este o platformă de e -learning, un sistem de management al învățării, un
produs complex care oferă servicii și module de dezvoltare a unui mediu de învățare și
evaluare de tip e -Learning. Moodle este un set de componente și module, instrumente de
comunicații, clasă virtuală și bibliotecă digitală. Moodle permite administrarea,
documentarea, urmărirea și monitorizarea (susținută de un sistem de raportare) a programelor
de instruire, claselor (grupe), acti vității formatorilor, a evenimentelor online, care intervin
într-un calendar/ scenariu de curs obligatoriu, a programei e -Learning. Moodle ajută să
construim și să facem managementul conținutului digital al cursurilor sau al altor categorii de
resurse și a ctivități.
Sistemul Moodle oferă suport pentru instruire la distanță astfel încât cursanții pot
avea acces la materialele relevante de instruire atunci când doresc, cu monitorizarea
progresului acestora pentru verificarea îndeplinirii indicatorilor de căt re cadrul didactic, dar și structura
economică
consumul de
informație
infrastructura
tehnologică demersurile
critice demersurile
multimdimensi
onale

32
suport pentru instruire online, prin sesiuni de tip clasă virtuală și sesiuni de testare cu scop de
evaluare a cunoștințelor dobândite. Această platformă este una dintre cele mai utilizate
platforme LMS în prezent . [10,p. 39]
EVALUARE 1 . Realizați și trimiteți spre notare lucrarea de cercetare -aplicare
(10-15 cadre, PowerPoint) la tema Schimbarea individual ă (concept, analiza SWOT,
matricea profilului individual de schimbare, concluzii, referințe bibliografice).
Submission status
Submission status Submitted for grading
Grading status Notat
Termen predare joi, 15 noiembrie 2018, 23:55
Time remaining 6 ore 5 min
Last modified luni, 9 octombrie 2017, 16:32
File submissions Schimbarea individuala
Carajia.ppt

Figura 1.7 . Schimbarea individuală

Notă 10,00 / 10,00
Graded on sâmbătă, 30 iunie 2018, 06:56
Graded by Vasile Cojocaru
Feedback
comments Este clar, concis și convingător prezentat.
Bravo, dna Elena! Pregătiți -vă pentru prezentarea publică.
Figura 1.8. Feedback -ul profesorului
[http://fc.upsc.md/ mod/assign/view.php?id=889, accesat : 14.11.18 ]
Folosirea noilor tehnologii de comunicare în învățământ presupune articularea a trei
aspecte complementare: tehnologie, metodologie și pedagogie.
Accesul imediat și nelimitat la informații este un avantaj evident al noilor tehnologii
și în special al Internetului, care permite profesorilor din toate colțurile lumii să stabilească
mai ușor contacte în vederea schimbului de idei și informa ții cu caracter pedagogic și cultural,
pentru a coopera și derula proiecte educative. Corespondența electronică, videoconferințele,
grupurile de discuții, blogul sunt doar câteva dintre mijloacele de comunicare oferite de

33
Internet care permit profesorilor să iasă din cadrul tradițional al sălii de clasă pentru a se
deschide spre lume. Deși virtuală, această fereastră spre lume permite profesorilor și elevilor
să se conecteze la valorile culturii universale. O mai bună înțelegere a diversităților culturale
contribuie la educația în spiritul toleranței, aprecierii și respectului reciproc, valori importante
pentru construirea unui dialog intercultural. [46]

1.5. Concluzii la capitolul 1

Pornind de la cele expuse mai sus conchidem că comunicare a este strâns legat ă de
existența noastră ca oameni, ca ființe sociabile , datorită faptului că ființele umane și
comunicarea sunt interdependente . Viața no astră de zi cu zi presupune comunicare.
1. Procesul comunicării se bazează întotdeauna pe stabilirea unei relații între emi țător și
destinatar. Încercarea de a defini comunicarea umană se confruntă cu dificultăți legate de
surprinderea numeroaselor aspecte pe care le presupune. Diferiți autori au încercat să
definească conceptul de comunicare, astfel că există nu mai puțin de 126 de definiții date
comunicării. Deci, putem defini comunicarea ca un proces de transmitere a unor informații,
direct sau indirect prin intermediul căruia oamenii se influențează recipr oc.
2. Pentru ca o comunicare să fie eficientă e nevoie de: receptarea comunicării, înțelegerea
corectă a mesajului, acordul referitor la conținutul comunicării, acceptarea emițătorului și
schimbarea produsă la emițător. Comunicarea eficientă este atunci cân d mesajul receptat
este înțeles exact așa cum a fost el conceput de către emițător.
3. Școala este instituția în care procesul de comunicare este foarte important . Profesorul este
cel care observă, facilitează și participă la actul de comunicare ceea ce presu pune că
aceasta trebuie să fie eficientă. Instituția de învățământ constituie locul unde se învață,
unde se deprinde și se perfecționează comunicarea; unde se creează comunicare; unde se
educă comunicarea eficientă. Comunicarea are semnificația unei valori umane și sociale,
motiv pentru care fiecare proces al comunicării constituie un scop în sine, un obiectiv
major al educației, la care toate disciplinele trebuie să -și aducă propria contribuție.
4. Comunicarea managerială reprezintă o formă de comunicare int erumană, interpersonală,
este un instrument de bază al managerului, cu ajutorul căruia acesta își poate exercita
atribuțiile manageriale: de planificare, de organizare, de motivare -antrenare, de
coordonare, de control -evaluare și de realizare a obiectivelo r propuse.
5. Managerul este persoana responsabilă de succesul și organizarea tuturor activităților a unei
instituții, deci succesul lui e condiționat de abilitatea de a comunica pertinent și eficace cu

34
oricine indiferent de situații și relații. Particularit ățile comunicării sunt impuse de scopul,
obiectivele și rolul ei în cadrul structurii deoarece î ntre com unicarea managerială și cultura
organizațională ex istă o strâ nsă interdependență.
6. Rolul noilor tehnologii informaționale constă în motivarea educaților să învețe mai mult și
mai eficient. Comunicarea simultană cu interlocutori reali îi stimulează pe tineri să lege
prietenii și să întrețină o corespondență, activități pozitive ce pot con tribui cu adevărat la
maturizarea lor dacă sunt supravegheați îndeaproape de profesor.

35
2. MANAGEMENTUL COMUNICĂRII CA DIMENSIUNE A ȘTIINȚELOR
EDUCAȚIEI
2.1. Poziționarea epistemică a comunicării în curriculumul școlar
Societatea contemporană are nevoie, mai mult ca oric ând, de oameni armonios
dezvoltați, cu o gamă variată de calități intelectuale, morale, profesionale, estetice, fizice, care
să se poat ă adapta ușor și fără rezerve la permanentele schimbări. Omul începutului de
mileniu trebuie să fie c ât mai fexibil și creativ, ingenios și autonom, pentru a se acomoda la
condițiile și cerințele de activitate redefinite de avalanșa tehnologiilor avansate . Nu în zadar
se pune accent pe comunicare . Curriculumul școlar și programele ana litice urmează să fie
structurate astfel încât să promoveze atașamentul reciproc prin comu nicare. [17, p.53 ]
În Codul educației, documentul de la care pornesc toate celelate importante documente
ale educației din Republica Moldova este stipulat misiunea, idealul și finalitățile educației:
Misiunea educației: a) satisfacerea cerințelor educaționale ale individul ui și ale
societății; b) dezvoltarea potențialului uman pentru a asigura calitatea vieții, creșterea durabilă
a economiei și bunăstarea poporului; c) dezvoltarea culturii naționale; d) promovarea
dialogului intercultural, a spiritului de toleranță, a nedis criminării și incluziunii sociale; e)
promovarea învățării pe tot parcursul vieții; f) facilitarea reconcilierii vieții profesionale cu
viața de familie pentru bărbați și femei. [14, art. 5]
Idealul educațional al școlii din Republica Moldova constă în for marea personalității
cu spirit de inițiativă, capabile de autodezvoltare, care posedă nu numai un sistem de
cunoștințe și competențe necesare pentru angajare pe piața muncii, dar și independență de
opinie și acțiune, fiind deschisă pentru dialog intercultu ral în contextul valorilor naționale și
universale asumate. [Ibidem, art. 6]
Finalitățile educaționale : (1) Educația are ca finalitate principală formarea unui
caracter integru și dezvoltarea unui sistem de competențe care include cunoștințe, abilități,
atitudini și valori ce permit participarea activă a individului la viața socială și economică. (2)
Educa ția urmărește formarea următoarelor competențe -cheie: a) competențe de comunicare în
limba română; b) competențe de comunicare în limba maternă; c) competențe de comunicare
în limbi străine; d) competențe în matematică, științe și tehnologie; e) competențe digitale; f)
competența de a învăța să înveți; g) competențe sociale și civice; h) competențe
antreprenoriale și spirit de inițiativă; i) competențe de exprimare culturală și de conștientizare
a valorilor culturale. [Ibidem, art. 11]

36
Deci ce observăm? C ă scopul de bază al învățării limbii române este pentru încurajarea
comunicării și cunoașterii interculturale. Acest scop se fundamentează pe prevederile Codului
educației al Republicii Moldova, conform cărora formarea și dezvoltarea competenței de
comunicar e eficientă în limba română este garantată de către stat. Odată cu stipularea
obligativității studierii limbii române în toate instituțiile de învățământ de orice nivel, Codul
educației impune asigurarea condițiilor necesare pentru studierea limbii române în toate
instituțiile de învățământ, inclusiv prin creșterea ponderii disciplinelor studiate în limba
română în instituțiile de învățământ general. [16]
Competența de comunicare e ca o construcție socio -lingvistică complexă, iar formarea
competențelor de comunicare e ca un rezultat al interacțiunii elevului cu lumea. Procesul
instructiv se organizează astfel încât elevii să comunice activ unul cu altul, să stabilească
relații optime de contact. Pentru a genera comunicarea, urmează a realiza: formarea
aptitudinilor și capacităților de comunicare; formarea priceperii și deprinderii de utilizare a
arsenalului comunicativ; acumularea cunoștințelor despre domeniul comunicării. [4]
Competențele de comunicare (în limba română, în limba maternă, în limbi străine): În
mod evident, formarea acestor competențe de comunicare este vitală pentru dezvoltarea
personală a elevilor, integrarea lor în viața socială, culturală, economică și politică. Nu în
ultimul rând, competențele de comunicare în limba de stat trebuie să ofe re elevului
posibilitatea de a -și continua studiile în limba română. În esență, strategiile și tehnicile de
predare folosite în cadrul acestor discipline se pot completa perfect, asigurând formarea unui
vorbitor cult, conștient, capabil să înțeleagă și să producă mesaje orale și scrise în diferite
contexte de comunicare, să selecteze, să prelucreze și să prezinte informații din diverse surse,
relevante pentru scopul comunicării. [16]
Pornind efectiv de la Curriculumul Național pentru disciplina Limba și li teratura
română Clasele a V -a – a IX -a ne dăm seama că studiul gimnazial al limbii și literaturii
române îi va dezvolta competențele de comunicare și lectorale, iar gradul de dezvoltare a
acestora va varia de la un an la altul. Elevul își va completa vocab ularul activ, va asimila
termenii inerenți demersului analitic, va citi și va comenta/interpreta numeroase texte literare
și nonliterare. Totodată, achizițiile de vocabular și de lecturi nu se vor limita la orele de limbă
și literatură română (și istoria, și matematica, și științele contribuie la aceste achiziții), nici nu
se încheie la orele de studiu instituționalizat. În acest cadru, asimilarea unor tehnici de muncă
intelectuală, aplicate la orice oră, creează premisele pentru formarea și dezvoltarea
competenței de a învăța, a ști să înveți. Funcțiile curriculumului vizează, activitățile de
predare – învățare – evaluare în diversitatea lor formativă, asigurînd interesul permanent al

37
elevului pentru performarea sa ca vorbitor și cititor elevat, cult, pen tru stimularea și
dezvoltarea sa ca receptor/producător de mesaje și interpret de texte diverse, ce au o
funcționalitate evidentă în contextul actual. [15p. 3.]
Cu statutul de disciplină școlară obligatorie pentru toate clasele și fundamentală pentru
studi ul celorlalte discipline școlare, Limba și literatura română integrează, în baza celor două
științe umaniste fundamentale: lingvistica și știința literaturii, două domenii educaționale:
educația lingvistică și educația literar -artistică. Acest fapt consti tuie o premisă concludentă
pentru titlul de disciplină școlară de tip integrat, axată, preponderent, pe un demers educativ –
formativ. Modelul funcțional -comunicativ rămâne perspectiva definitorie în organizarea și
desfășurarea procesului educațional la disc iplină. Proiectarea/structurarea activităților
educaționale, realizarea valorică a sensului didactic proiectat și organizarea pertinentă a
tuturor tipurilor de evaluare a rezultatelor școlare la disciplină va articula eficiența celor două
componente speci fice ale concepției lingvistice și literare (EL/ELA).
Educația lingvistică (EL) este domeniul de formare și dezvoltare a competențelor de
comunicare cultă, prin cunoașterea sistemelor limbii (fonetic, lexical, gramatical) și angajarea
elevului în producer ea actelor comunicării. Scopul educației lingvistice : formarea unor
vorbitori culți ai limbii materne – române și a premiselor pentru cunoaștere și comunicare în
orice domeniu al vieții umane.
Educația literar -artistică (ELA) este domeniul de formare a cititorului cult de
literatură, prin cunoașterea apropriată a unor opere și fenomene literare de valoare și prin
angajarea elevului în producerea, redactarea unor texte literare și interpretative. Scopul
educației literar -artistice : formarea cititorului cult de literatură artistică și a premiselor pentru
formarea artistic -estetică generală . [Ibidem, p.5 ]
În Planul -cadru de învățământ este stipulat numărul de ore împărțite pe arii
curriculare, unde observăm că cele mai mult e ore aparțin ariei curriculare: Limbă și
comunicare pentru clasele I -IX .
Tabel 2.1. Planul -cadru pentru clasele I -IX
Aria curriculară

Disciplina Învățământul primar Învățământul gimnazial
Clasele/numărul de ore
I II III IV V VI VII VIII IX
Limbă și comunicare
1. Limba și literatura română 8 7 7 7 6 6 5 5 5
2. Limba străină – 2 2 2 2 2 2 2 2
3. Limba rusă* – – – – 2 2 2 2 2

38
Tot în Planul -cadru vom găsi și lista disciplinelor opționale recomandate pe clase.
Astfel tragem atenția la aria limbă și comunicare.
Lista disciplinelor opționale recomandate pentru clasele I -IV:
1. Cultura bunei vecinătăți
2. O oră pentru lectură
3. În împărăția cuvântului
4. Tainele comunicării
5. Elemente de cultură și civilizație a Franței
6. Educația pentru media (cl. III -IV)
Lista disciplinelor opționale recomandate pentru clasele V -IX:
1. Citind, învăț să fiu
2. Teoria și practica traducerii (cl. IX)
3. Elem ente de cultură și civilizație a Franței
4. Elemente de cultură și civilizație spaniolă
5. Istoria, cultura și tradițiile poporului american (cl. IX)
6. Lectură pentru ghidare în carieră (cl. V -IX) [31, p.16-19]
Studiul integrat al limbii și literaturii române în gimnaziu urmărește cu precădere
formarea și dezvoltarea competențelor de comunicare/lingvistice, conjugate organic și cu
formarea competențelor lectorale și valorice, fără a ignora însă și competențele cognitive,
metodologice (inerente oricărui studiu r iguros, sistemic, organizat) și competențele sociale, de
neconceput în afara celor de comunicare. Centrate pe variate aspecte ale practicii funcționale
și raționale a limbii, competențele de comunicare sunt o premisă pentru formarea și
dezvoltarea compete nțelor lectorale. În conformitate cu Cadrul European Comun de
Referință pentru Limbi, Chișinău, 1993, competența de comunicare lingvistică este cea care îi
permite unei persoane să acționeze, utilizînd cu precădere mijloacele lingvistice. Pentru etapa
gimnazială, la disciplina limba și literatura română, aceste competențe se edifică pe practica
funcțională și rațională a limbii materne, care servește și ca limbă de instruire, și se dezvoltă
prin realizarea variatelor acte de comunicare orală și scrisă, pr econizate de demersul
educațional . [15, p. 9]
Competențele de comunicare:
5.1. Competențe lingvistice propriu -zise: competența lexicală, competența gramaticală,
competența semantică, competența fonologică, competența ortografică, competența ortoepică.
5.2. Competență sociolingvistică se edifică pe faptul asimilării indicatorilor pe care îi
comportă limba: ai relațiilor sociale (salut, adresare, exclamații, luări de cuvînt); ai etichetei

39
verbale (reguli de politețe; pronume și substantive ocurente); ai discursului repetat (zicători,
proverbe, frazeologisme, clișee, citate recognoscibile în această cultură); ai registrului de
comunicare (oficial, neutru, neoficial, familiar, intim); ai diferențelor dialectale (teritoriale,
sociale). Studiul instituți onalizat al limbii și literaturii române se axează pe mostre relevante,
care completează vocabularul activ și pasiv al elevului și creează, în ultimă analiză, un sistem
funcțional de referință: unități de vocabular din toate straturile și sferele limbii na ționale,
nume de autori, texte, citate uzuale și recognoscibile.
5.3. Competența pragmatică : cunoașterea de către elev a principiilor conform cărora
mesajele sunt organizate, structurate, adaptate. Ea se manifestă în competența discursivă
(ordonarea frazelor în secvențe cu scopul de a produce ansambluri; structurarea discursului) și
în competenț a funcțională: procedura propriu -zisă. În planul de studiere a textelor, elevul
analizează mesaje de gata, deducând ideile și asimilând modele relevante. [Ibidem , p. 11]
Standardele de eficiență a învățării limbii și literaturii române în învățământul
preuniversitar din Republica Moldova derivă din statutul obligatoriu al acestei discipline de
studiu pentru toate treptele de școlaritate și, bineînțeles, din condiția definitorie pe care o are
limba și literatura română pentru celelalte materii școlare. Deși au un caracter complex și
vizează formula tridimensională a procesului educațional (predare – învățare – evaluare),
standardele la limba și literatura română sunt axate pe conceptul Educație Bazată pe Calitate
și integrează principiile și dimensiunile ce caracterizează Școala Prietenoasă Copilului, cu
precădere – dimensiunea de eficiență a învățării. Prin urmare, standardele au menirea de a
spori calitatea procesului educațional la disciplină în perspectiva formării/ dezvoltării la elevi
a competențelor co municative și literare. Așa cum sunt formulate, acestea reflectă, în mod
complex, extins, anumite obiective orientate spre ceea ce va ști, va ști să facă și cum va fi
elevul la finalizarea școlarității sale prin actul comunicativ și prin cel lectoral. Toat e aceste
așteptări înalte sunt valorizate, precizate prin indicatori de performanță măsurabili, ce conțin
acțiuni și comportamente concrete, observabile, pe care trebuie să le demonstreze elevul în
raport cu instrumentarul comunicării, valorile receptate ș i/ sau create în diverse contexte de
comunicare, în raport cu axiologia literară, cu receptarea/ interpretarea anumitor valențe ale
frumosului artistic din operele studiate și, firește, cu preferințele literare, gustul estetic.
Specificul disciplinei Limba și literatura română impune, în primul rând, formarea
competenței de comunicare în limba de instruire – competență care trebuie să devină una
fundamentală pentru studierea tuturor celorlalte materii. Și competența lectorală, pe care o
formează și o dezvol tă disciplina, îi este vital necesară elevului. Astfel că atingerea

40
standardelor stipulate pentru Limba și literatura română devine punct de sprijin/ de plecare în
studierea altor materii. [36, p.5]
Standardele s unt definite pentru a sprijini învățarea și formarea personalității de la
intrarea în școală a copilului p ână la finalizarea studiilor, at ât în mediul familial, c ât și în
cadrul tuturor instituțiilor care acordă servicii educaționale. Astfel, standardele reprezintă o
resursă, un document ce informea ză elevii, cadrele didactice, părinții și alte persoane care
participă la dezvoltarea și educația copiilor asupra așteptărilor pe care le pot avea în privința
învățării, formării competențelor în școală. Ele reflectă finalitățile acțiunilor educative,
orientează și îmbunătățesc practicile în acord cu specificul dezvoltării personalității în această
perioadă a vieții, av ând în vedere integralitatea domeniilor de dezvoltare a elevului.
Standardele educaționale se referă la educarea tuturor copiilor încep ând cu venirea lor la
școală și p ână la 18 ani. Prin formularea standardelor, s unt orientați și adulții în procesul lor
de participare și sprijinire a creșterii și dezvoltării normale și depline a copilului, acestea fiind
doar repere generale ale dezvoltării pe rsonalității, și nu trasee strict individuale de dezvoltare
ale ei . [38,p.92]
La d isciplina de studiu limba și literatura română (școala națională) , aria curriculară
limbă și comunicare învățămîntul gimnazial sunt stabilite următoarele standarde de
competență :
Standardul 1 . Utilizarea diverselor strategii de informare și documentare, în vederea abordării
eficiente a comunicării orale și scrise.
Standardul 2 . Aranjarea/ordonarea în pagină sau în formular standardizat a textului
propriu/produs.
Standardul 3 . Rezumarea textelor literare și nonliterare.
Standardul 4 . Organizarea/desfășurarea/utilizarea diverselor strategii de învățare autonomă a
limbii, prin observare directă și exersare.
Standardul 5 . Elaborarea discursului oral/scris.
Standardul 6. Înțelegerea funcționării sistemului fonetic, lexical, gramatical al limbii române.
Standardul 7 . Cunoașterea și respectarea normei ortografice, ortoepice, semantice,
gramaticale, punctuaționale, stilistice a limbii române literare.
Standardul 8 . Lectura și interpretarea textelor literare și nonliterare, în limita standardelor de
conținut.
Standardul 9. Operaționalizarea terminologiei lingvistice și literare, în limita standardelor de
conținut.

41
Standardul 10. Realizarea spontană, fluentă, exact ă a diverselor acte de comunicare orală și
scrisă.
Standardul 11 . Valorificarea mijloacelor expresive ale limbii române literare, în diferite
situații de comunicare orală și scrisă.
Standardul 12 . Manipularea suporturilor audiovizuale sau informatice în calitate de surse sau
mijloace de învățare a limbii de instruire.
Standardul 13. Respectarea etichetei verbale în orice situație de comunicare orală și scrisă.
Standardul 14. Producerea textelor care reflectă propriile experiențe senzoriale, idei, judecă ți,
opinii, argumente.
Standardul 15. Identificarea propriile atuuri, nevoi și puncte vulnerabile în diferite situații de
comunicare orală și scrisă.
Standardul 16 . Exprimarea adecvată a propriei identități, prin conștientizarea apartenenței la
comunitat ea lingvistică a vorbitorilor de limbă română. [Ibidem, p.110]
Standartele reprezintă o resursă importantă ce orientează acțiunile educative în scopul
sprijinirii și stimulării învățării, dezvoltării normale și depline. Standardele reprezintă un set
de afi rmații care reflectă așteptările privind ceea ce ar trebui să știe și să poată face elevii în
fiecare domeniu de învățare, la o anumită treaptă școlară. Standardele sunt definite pentru a
sprijini creșterea și dezvoltarea copiilor de la naștere până la int rarea în școală, apoi până la
finisarea studiilor, atât în mediul familial, cât și în cadrul instituțiilor de învățământ. Ele
reprezintă o resursă, un document ce informează asupra așteptărilor pe care le pot avea
educatorii, părinții și societatea civilă, toți acei care participă la creșterea, dezvoltarea și
educația copiilor. Ele reflectă finalitățile educaționale, care, la rândul lor, conțin implicit cele
mai importante valori ale națiunii sau statului, orientează și îmbunătățesc practicile în acord
cu specificul dezvoltării copilului într -o anumită perioadă a vieții, având în vedere în mod
holistic toate domeniile dezvoltării lui. [36, p.3]
Sarcina îmbogățirii și perfecționării limbajului la elevi este majoră, constantă și nu
aparține ca obiectiv numai studiului limbii, ci tuturor obiectelor de învățământ. Sfera
limbajului propriu fiecărui elev rezultă din cumulul sferelor limbajelor(codurilor) asimilate
din fiecare știință, la ficare obiect de învățământ, în toate treptele școlarizării și ale vieții.
Limba română ca limbă maternă și ca obiect de studiu, ocupă deci locul central în ansamblul
general de pregătire a elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare și de informare. [6, p. 3]
Pentru sporirea nivelului de vorbire al elevilor în comunicarea dida ctică și în cea
cotidiană în baza conștientizării importanței unei vorbirii culte și pentru implicarea activă a
tuturor cadrelor didactice școlare în formarea vorbitorului cult de limba română la nivelul

42
școlii naționale e neceasar de a identifica probleme le și de a le ameliora. În tabelul 2.2. sunt
prezentate câteva din probleme.
Tabelul 2.2. Dimensiuni de activitate în comunicarea didactică [Ibidem, p. 6]
Probleme Activități Acțiuni
1. A considera
infracțiunile de vorbire
ca infracțiuni asupra
propriei identități. A revizui curriculumul
la disciplina școlară
Limba și literatura
română. 1.1.A introduce în curriculumul
disciplinar o dimensiune specială
concretă, cu statut obligatoriu, ce
vizează cultura. vorbirii.

2. A considera lipsa unui
material pentru școală ,
în care să fie clar expuse
regulile vorbirii, drept o
încălcare a dreptului
elevului la o vorbire
corectă și cultă. A elabora un Ghid
metodologic cu titlul
„Regulile vorbirii în
școală” ( în colaborare
cu specialiștii lingviști
în domeniu).
A elabora Ghidul
vorbitorului cult, în
care să fie expuse cele
mai frecvente greșeli
de vorbire. 2.1.Elaborarea rețelei limbă –
vorbire -comunicare pentru
necesități didactice.
2.2.A valorifica în școală
pragmatica lingvistică, în vederea
formării competenței pragmatice a
elevilor cu cele două reguli de
bază: fii clar, fii politicos.
2.3.Combaterea atitudinii
negative față de corectitudinea
vorbirii prin Mass -media
școlară(postere, expoziții, careuri,
concursuri etc.)
2.4.Valorificarea stilisticii
comportament ale în cadrul
comunicării verbale
interpersonale.
3. A considera incomplet
instrumentul de bază în
realizarea educației
lingvistice – manualul ,
fapt ce limitează
posibilitățile de formare
a elevului ca vorbitor
cult. A revizui manualele
școlare prin
introducerea a cât mai
multor variante de
situații de vorbire și
situații de comunicare. 3.1.A redacta manualele la alte
discipline școlare din perspectiva
formării vorbitorului cult.
3.2.A aborda limba nu doar ca un
instrument, ci și în aspect cultural
în toate manualele școlare.
4. A considera insuficientă
actuala proiectare a
conținutului valorificat
la disciplina școlară
respective, fapt ce
periclitează procesul de
formare a vorbi torului
cult. A face școala prietenul
limbii române. 4.1.Introducerea în școală a unei
ore/lecții special: Ora vorbitorului
cult(o lecție de analiză a greșelilor
de vorbire, nu de limbă, nu de
litaratură, ci de vorbire).
4.2.A educa atitudinea critică a
elevilor față de propriul limbaj și
față de propria vorbire(atelir de

43
vorbire în public).
5. A considera calitatea
cadrelor didactice de
limba română și a
tuturor cadrelor
didactice din școală ca
una insuficientă în
vederea formării
vorbitorului cult. A int roduce în toate
activitățile de formare
continuă a cadrelor
didactice școlare
trainingul: Vorbitorul
cult – factor de
prosperare a
învățământului din
Republica Moldova . 5.1. A revizui programele de
formare continua la nivelul
tuturor categoriilor de cadre
didactice.
5.2.A valorifica Deontologia
vorbirii în cadrul activităților
metodologice cu personalul
didactic din școli.

2.2. Comunicarea în cadrul grupului, procese și analize educaționale, provocarea și
rezolvarea conflictelor (studiu de caz)
În limbajul psihosocial, grupul mic este o alcătuire de trei până la treizeci de persoane
care se întrunesc în activități cu scop comun sub o conducere formală(oficială). Aceste
caracteristici fac din grupul mic o formațiune dinamică, încărcată de probleme și plină de
neprevîzut. În grupurile mici se întâlnesc și se confruntă persoane diferit înzestrate, orientate
în prestațiile lor de către un lider de grup, la rându -i o persoană distinctă. Din acest motiv
grupul se identifică prin rețeaua proprie de relaț ii și interacțiuni mediate prin comunicare și
subordonate actelor de conducere care îi dau viață și îl fac prezent în mediul social. [18, p.55 ]
În mediul educațional, grupurile mici se constituie oficial atât la nivelul vârstelor
școlare, cât și la nivel ul educatorilor adulți.
Într-o unitate de învățământ, cea mai prezentă formațiune de grup și reprezentativă
pentru domeniul educațional este clasa de elevi . În afara clasei de elevi se constituie și alte
grupuri care intră sub incidența influențelor educa tive: cercurile de elevi din școală sau
cluburi îndrumate profesionist de către conducătorul de cerc, colective redacționale, echipele
sportive, ansambluri artistice etc. Putem menționa și grupurile nonformale de copii.
La nivelul adulților, formațiunile grupale numeric restrânse se regăsesc în unitățile
școlare la nivelul catedrelor de specialitate, al diverselor comisii instituite în școală( colective
de catedră și comisii conduse de șefi desemnați din rândul profesorilor), la nivelul
conduceriișcolare ( consiliul profesoral și consiliul de administrație, conduse de directorul
școlii). Periodic, aceste formațiuni se întrunesc în întâlniri( de obieci programate) de lucru,
unde se dezvăluie adevărate virtuți de intercomunicare. [Ibidem, p.60]
Este semnificativ faptul că procesul de comunicare mijlocește/susține interacțiunea
dintre profesor și elevi prin mesaje didactice cu intenția de a influența formarea la elevi a unui
comportament comunicativ bazat pe cultura emoțională pentru a asigura asc ultarea optimă,

44
persuadarea/înțelegerea, buna relaționare a acestora și compatibilizarea educațională între
actorii educației . [13, p.239]
Cum am menționat și mai sus în educație formațiunea reprezentativă este clasa
alcătuită oficial (formal) din elevi (c opii și tineri) aflați la vârsta școlarității, pentru a parcurge
activități de tip școlar sub îndrumarea specializată a unor formatori adulți în calitatea lor de
profesori -educatori. Cea mai relevantă situație educativă este lecția cu toate secvențele ei
didactice exprimate în procesul de comunicare dintre profesor și elevii săi. [18, p.196]
În clasa de elevi ca în oricare altfel de grup pot apărea neînțelegeri sau conflicte.
Nimic nu poate contribui la lichidarea neînțelegerii, prevenției negative, decât o comunicare
eficientă, deschisă. De aceea e necesar să posedăm tehnologii de comunicare eficientă, să știm
a aplica modalități, procedee și mijloace de comunicare, care să asigure înțelegerea, empatia
reciprocă a partenerilor antrenați în comunicare.
Cultu ra comunicării nu poate fi concepută fără a cunoaște decalogul comunicării care
include astfel de afirmații:
– Nu poți să nu comunici;
– A comunica presupune cunoașterea și stima de sine;
– A comunica presupune conștientizarea nevoilor celuilalt;
– A comunica pres upune a ști să asculți;
– A comunica presupune să înțelegi mesajele;
– A comunica presupune a da feedback -uri;
– A comunica presupune a înșelege procesualitatea unei relații;
– A comunica presupune a ști să -ți exprimi sentimentele;
– A comunica presupune a accepta conflictele și a avea capacitatea de a le soluționa. [26,
p.240]
Conflictul e considerat orice ciocnire de necesități, motive, interese, gânduri,
sentimente, modele de conduită direcționate opus. Conflictul este o modalitate neconstructivă
de exteriorizare a emoțiilor acumulate. El este însoțit de procese emoționale negative, care
dezorganizează comportamentul și reduc eficiența activităților persoanei. Conflictul poate
avea un rol pozitiv pentru persoanele implicate în el sau un rol negativ, degenerând în dispu te
interpersonale, destructurarea unor relații sociale.
În școală, conflictele sunt prezente atât în interiorul diverselor categorii de resurse
umane care constituie organizația școlară (elevi, personal didactic, personal didactic auxiliar,
personal admini strativ), cât și între aceste grupuri, între școală și familie, între școală și
comunitatea locală. De asemenea, pot apărea conflicte între grupuri ale aceleiași categorii de

45
resurse umane, între indivizi și grup, grupuri și manageri, ca și între indivizi ș i orga nizația
școlară în ansamblul ei . [56]
Studiu de caz:
Doi elevi de clasa a VII -a își agresează verbal și uneori chiar fizic pe unii elevi de
clasa a -V-a, invocând fel de fel de motive și jigniri, iar aceștia, în fiecare pauză se plâng
dirigintelui de comportamentul celor doi elevi mai mari.
Pentru a rezolva acest conflict, în cadrul orei de consiliere și orientare, clasa a fost
împărțită în cinci grupe de elevi. Fiecare grupă a avut ca sarcină identificarea argumentelor
pro și contra pentru una dintr e următoarele modalități de abordare a conflictului (din
perspectiva elevilor):
a. Lăsăm conflictul să se rezolve de la sine, odată cu trecerea timpului (reconciliere).
Efecte posibile: Conflictul se aplanează dacă cele două părți fac efortul de a depăși
situația.
b. Întotdeauna conflictul e negativ, distructiv, de aceea trebuie să evităm orice formă de
conflict (evitarea).
Efecte posibile: Conflictul se estompă în timp dar starea de frustrare continuă să persiste.
c. Conflictul este semnul lipsei de autocontrol, de aceea trebuie să fim foarte atenți, să ne
controlăm pentru a nu provoca un conflict, iar dacă el s -a produs să reușim să lăsăm fiecare
de la noi pentru a stinge acest conflict . (Compromis : acest tip de abordare a conflictului
presupune găsirea unei solu ții care oferă doar parțial satisfacție celor două părți. Și
atitudinea cooperativă și asertivitatea sunt moderate.)
Efecte posibile: Conflictul se diminuă până la dispariție în momentul în care se caută
soluții pentru diminuarea lui.
d. În conflict, întotde auna cineva pierde ( Victorie -înfrângere).
e. Confruntarea cu o problemă neplăcută, de aceea mai bine evităm această problemă (
Reprimare).
Prin dezbatere ( metoda ”pro” sau ”contra” ) profesorul cere elevilor să -și precizeze
poziția: sunt vinovați elevii? De ce?
La finalul discuției acesta cere elevilor în primul rând să identifice cauzele și
circumstanțele care au determinat acel tip de comportament și apoi să stabilească verdictul :
”vinovat”/”nevinovat”.
Profesorul cere elevilor să analizeze ce a fost mai important pentru ei: să rămână în
relații bune cu cealaltă parte implicată sau să -și atingă scopurile.

46
Pe parcurs elevii au fost ajutați să -și identifice stilul de abordare a conf lictelor
conform diagramei:
 Dacă te retragi ( nu te interesează nici relațiile, nici scopurile), atunci procedezi ca o
țestoasă.
 Dacă forțezi, ținând mai mult să îți atingi scopurile decât să rămâii în relații bune cu
ceilalți, atunci procedezi ca rechi nul.
 A prezentat apoi elevilor diferitele moduri de abordare de tip victorie/victorie (din
perspectiva profesorului):
Etapele specifice abordării victorie/victorie:
Formularea problemei:
– Care este problema?
Doi elevi de clasa a VII -a își agresează verbal pe elevii de clasa a V -a, iar aceștia în
fiecare pauză se plâng dirigintelui de comportamentul celor doi.
Identificarea părților implicate în conflict (direct și indirect):
– Cine este implicat în conflict?
Doi elevi de clasa a VII -a și de clasa a-V-a care nu se înțeleg și care au o problemă de
conduită.
Cunoașterea nevoilor părților:
– Ce vor cei aflați în conflict?
Elevii de clasa a VII -a simt nevoia să se fac ă ,,remarcați” și să arate că ei sunt
”mari,, față de cei din cealaltă clasă, bravând prin comportamentul lor, încercând să atragă
atenția asupra lor.
Găsirea punctelor de întâlnire a nevoilor :
– Care sunt interesele comune? Există preferințe care pot fi conciliate? Care sunt valorile
subsumate unei viziuni comune?
Găsirea unor soluții a lternative care să răspundă nevoilor celor implicate
Discuții cu elevii implicați în conflict, separate, apoi față în față, pentru confruntare.
Alegerea unei soluții acceptate de părți
– transformarea adversarului în partener, prin discuții are să atragă elevii înspre a deveni
amici nu dușmani sau adversari.
Transpunerea în practică a soluției alese
– Cine face? Ce face? Când face?
Profesorul a oferit simboluri corespunzătoare stilu lui de abordare a situației cu care se
identifică. Prin urmare clasa a dezaprobat comportarea celor doi elevi de clasa a VII -a,

47
determinându -i să-și ceară scuze pentru vorbele urâte adresate colegilor de clasa a V -a, iar
aceștia au promis că pe viitor își vor controla fiecare cuvânt pe care îl vor adresa colegilor
pentru o bună colaborare între toți, întrucât: „Școala este un factor de cultură și civilizație”.
La sfârșit, pentru a înțelege mai bine cum trebuie să se comporte unii față de alții,
profesorul a prezentat elevilor o diagramă – funcție de două dimensiuni : „relații” și „scopuri” :

Figura 2.1. Rezolvarea conflictului prin comunicare
În urma intervenției în cadrul derulării acestui conflict s -a constatat că cel mai mare
impact l -a avut asupra elevilor abordarea de tip victorie -victorie , deoarece a reușit să inducă
fiecărui elev senzația că el este cel care a avut dreptate și fiecare a ieșit victorios.
Cele două părți au ajuns la concluzia că lipsa de comunicare poate duce uneori la
conflicte – ceea ce s -a și întâmplat dealtfel, și că dialogul sincer și deschis este cea mai bună
cale de rezolvare a problemelor, eliminându -se în aces t fel neajunsurile provocate de
cuvintele jignitoare adresate în trecut.
Efecte posibile: Conflictul s -a stins într -un timp scurt deoarece ambele părți au
competențe și cunoștințe în domeniul rezolvării conflictelor.
Acum, copii i sunt mult mai apropiați un ii față de alții, relația lor s -a consolidat,
comunică mai mult și își împărtășesc unul altuia impresii personale, au ajuns să se cunoască
mult mai bine.
În scopul analizei situației privind prevenirea conflictelor în școala unde activez am
utilizat câteva chestionare.(Anexa 1) COMPROMIS
(VULPE) Reconciliere
(urs) Confruntare
(bufniță)
Retragere
( țestoasă) Forțare
(rechin) R
E
L
A
Ț
I
I S C O P U R I

48
În urma acestor chestionare am stabilit că printre cele mai dese cauze ale conflictelor
dintre elevi se pot enunța:
 Atmosfera competitivă a procesului – educațional;
 Intoleranța scăzută la frustrare;
 Abilități comunicative scăzute;
 Incapacitatea exprimării emoțiilor – negative;
 Dorința de afirmare cu orice preț;
 Invidia, antipatia reciprocă;
 Lupta pentru dominarea grupului;
 Lipsa priceperilor de rezolvare a – conflictelor;
 Utilizarea greșită a puterii de către – cadrul didac tic;
 Agresiunile nemotivate din partea – colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea
prietenilor;
 Aroganța, minciunile și ridiculizarea – aspectului fizic.
În soluționarea acestor conflicte un rol determinant îl are profesorul. El trebuie să fi e un
pacificator care utilizează, însă, constructiv conflictul în vederea atingerii finalităților
educaționale stabilite. Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele inițiale concrete ale
conflictului apărut. Utilizarea repetată și consecventă a tehnicilor de rezolvare a conflictelor
de către profesori va face ca elevii să fie capabili, după un timp, să -și rezolve singuri
conflictele și să nu le aducă de fiecare dată în fața profesorului. Acest lucru are efecte benefice
asupra atmosferei din clasă, contribuind l a crearea unei comunități educaționale în care elevii
se sprijină unii pe alții. [20]
Conflictele dintre profesori sunt determinate, în special de:
 lupta pentru obținerea unor avantaje (de exemplu, obținerea salariului de merit, a gradului
didactic etc);
 lupta pentru obținerea unor funcții de conducere (șef de catedră sau de comisie metodică,
membru în consiliul de administrație, director adjunct, director);
 dorința de a -și satisface propriile interese (program de lucru select);
 dorința de afirmare (obț inerea de premii de către elevii lor care participă la diverse
concursuri școlare).
Nu lipsesc însă nici cauze cum sunt: existența unor convingeri și opinii diferite, a unor
valori diferite, deosebirile în plan temperamental și cultural. Conflictele dintr e profesori pot fi
de natură personală sau profesională. Vom evidenția în cele ce urmează câteva recomandări

49
privind îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți profesori: Formarea deprinderilor de comunicare
eficientă, și dezvoltare a toleranței față de ideile di ferite ale altor persoane; Organizarea
activităților ce nece – sită cooperarea grupului, oferirea de soluții concrete profesorilor în
privința modului în care au lucrat cu unii elevi dificili din clasele la care predau sau la care îi
observă pe colegi. Când apar anumite probleme într -o clasă sau alta, ceilalți profesori să fie
încurajați să se focalizeze asupra problemei și nu asupra elevilor implicați. Foarte delicate
sunt conflictele unor profesori cu echipa managerială în general sau cu managerul școlii în
special. Pentru evitarea sau rezolvarea rapidă a unor astfel de conflicte, este bine ca fiecare
parte să adopte un comportament proactiv, prin care se caută îmbunătățirea relațiilor
interpersonale, dar și a celor organizaționale. Echipa managerială trebuie s ă facă cât mai
transparentă activitatea lor, iar deciziile să fie luate în comun cu tot colectivul.
Conflictele dintre cadrele didactice și elevi au la bază cauze multiple, printre care:
 Nerezolvarea unor stări mai vechi, pe fondul cărora se acumulează noi tensiuni.
 Stimularea, aprecierea inegală practicată în activitate.
 Supraîncărcarea cu sarcini nediferențiate, corelată cu evaluarea incorectă.
 Evaluarea subiectivă a cunoștințelor și a comportamentului afectiv -atitudinal.
 Acordarea unei importanțe sporite informativului și mai puțin formativului.
 Nevalorificarea preocupărilor elevilor de studiu independent, de afirmare a creativității, de
completare a cunoștințelor prin activități extrașcolare.
 Redusa diversificare a metodel or activ -participative și de implicare efectivă a elevilor în
activitatea de predare – învățare.
 Folosirea abuzivă a muncii frontale care blochează afirmarea unor elevi.
 Aplicarea insuficientă a variatelor forme și rețete de comunicare cu toți elevii.
 Afirm area subiectivă a exigenței.
 Neacceptarea unor opinii opuse sau modificate exprimate de elevi.
 Recurgerea la autoritate în rezolvarea unor probleme care se ivesc.
 Pasivitatea sau amânarea rezolvării unor probleme.
 Nestăpânirea unor nemulțumiri cauzate extern, dar prelungite în clasă.
 Neadaptarea la evoluția dezvoltării elevilor, la particularitățile de vârstă.
 Lacune în formarea deprinderilor de cunoaștere reciprocă, de muncă în grup, de cooperare,
de acceptare re ciprocă.
 Neantrenarea elevilor în managementul activității – în organizare, în luarea deciziilor
curente, în coordonare, în evaluare, în reglare.

50
 Elevii nu cunosc consecințele neparticipării la activități.
 Neutilizarea relațiilor de comunicare în afara lecțiilor, în cadrul activităților extrașcolare
pentru comunicare, cunoaștere, stimulare, rezolvare de probleme.
 Slaba comunicare cu părinții pentru cunoașterea evoluției elevilor și stabilirea unui
parteneriat în soluționarea tensiunilor ivite.
 Analize, aprecieri eronate, subiective ale comportamentului elevilor.
 Stil permisiv sau, dimpotrivă, autocratic, rigid .[22].
Pentru a evita apariția acestor tipuri de conflict, profesorul nu trebuie să -și utilizeze
puterea în mod discreționar, cu scopul de a evidenția lipsa de putere a elevilor. Autoritatea
profesorului trebuie să se manifeste constructiv prin crearea unui mediu propice învățării, prin
menținerea ordinii și prin evidențierea a ceea ce este mai bun din elevi. În schimb,
autoritarismul solicită implicit supunere oarbă și conformismul din partea elevilor. Deși pare
eficient, autoritarismul rezolvă problemele doar pe t ermen scurt și doar superficial, întrucât
conflictul cu elevii și ostilitatea acestora se vor menține. De aceea, trebuie gândită și realizată
exercitarea autorității, dar fără a cădea în autoritarism.
Pentru aceasta trebuie să :
 Stabiliți reguli de conduit ă cu ajutorul elevilor;
 Discutați cu elevii importanța fiecărei reguli;
 Decideți împreună cu elevii consecințele pentru încălcarea regulilor;
 Nu faceți nici -o abatere de la respectarea regulilor – trebuie să existe și sancțiuni mai puțin
grave pentru a p utea fi aplicate când există circumstanțe atenuante.
Orice rezolvare a conflictelor implică o mai bună comunicare cu elevii. Cu cât
comunicarea este mai bună și mai completă, cu atât crearea unui climat de siguranță fizică și
psihică va fi mai probabilă, ia r conflictele vor fi mai ușor de rezolvat.
Conflictele între părinți și cadrele didactice . Principalele cauze ale acestor conflicte sunt:
 Comunicarea defectuoasă ca urmare a neînțelegerilor sau numărului mic de contacte pe
parcursul unui an școlar;
 Conflictul de valori și lupta pentru putere: părinții au prejudecăți bazate pe experiențele
lor anterioare sau nu le este clar care este rolul profesorilor în viața copiilor.
Îmbunătățirea relațiilor cu părinții prin diminuarea posibilităților apariției un or conflicte
presupune :
 Informarea periodică, în scris sau verbală, a părințiilor în legătură cu realizarea obiectivelor
educaționale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor.

51
 Creșterea numărului de contacte în care solicitați părinților su gestii și opinii pe care arătați
că le primiți cu plăcere.
 Familiarizarea cu ideile diferite ale părinților privind desfășurarea procesului de
învățământ și explicarea, pe înțelesul lor, a demers ului educațional care a generat
diferențele de opinii. [ 25]

2.3 Formarea/dezvoltarea competenței de comunicare la elevi, cadre didactice, manageri
în educație (studiu de caz)
Nimeni nu se naște specialist în comunicare. Mai degrabă, ca în cazul șofatului,
cântatului la un instrument muzical sau scrierii unui progr am informatic, comunicarea
competentă necesită aptitudini pe care trebuie să le învățăm și să le exersăm. Aceasta nu
înseamnă că natura nu le oferă unora un avantaj. Cercetările relevă faptul că unele trăsături
comunicaționale – de exemplu cât de sociabili , agresivi sau timizi suntem – sunt determinate
parțial de genele noastre. Indiferent cu ce trăsături ne -am născut trebuie să înțelegem
abilitatea de a comunica competent. [26, p.240]
Comunicarea este un mecanism continuu și tranzactional, transversal, implicând
participanți care vin din medii diferite. Actorii comunicării sunt și participanți, și
coparticipanți. Decodarea se face în același timp cu emiterea, care este beneficiate în
comunicarea verbal interpersonală de simultanietatea codificării. Cel c are știe și poate să
comunice e ficient reușește să obțină ceea ce dorește de la partenerul său, procurându -și
bucuria comunicării. Componentele principale ale educației comunicării sunt formarea
competenței lingvistice, adică pregătirea de a utiliza limba în activitatea verbal -meditativă;
competența pragmatică, pregătirea de a transmite mesajul comunicativ într -o situație
comunicativă; competența c ognitivă; competența informativă , adică stăpânirea obiectului
comunicativ; competența strategică. [6, p. 5]
Mon itorizarea procesului de formare a competențelor de comunicare a elevilor la
disciplina limba și literatura română
An școlar : 2017 -2018,
Clasa – a V-a
Cadru didactic: Carajia Elena
Monitorizarea procesului de formare a competenței de comunicare a elevilor constă în
: Prezentarea la Consiliul Profesoral a analizei rezultatelor cu subiectul: ”Evaluarea
competenței de comunicare a elevilor clasei a V -a pe perioada anului de studiu 2017 -2018”, în
prezentarea dată s -a ținut cont de:

52
– Nivelul de dezvolta re a competențelor educaționale;
– Progresul și regresul elevilor;
– Problemele depistate;
– Modalități și metode de soluționare a problemelor identificate.
Scopul vizează : evaluarea competențelor și capacităților formate la elevi în baza probelor
de evaluare in ițială si finală la disciplina limba și literatura română pe parcursul unui an de
studiu 2017 -2018.
Competențe :
1. Organizarea/desfășurarea/utilizarea diverselor strategii de învățare autonomă a limbii,
prin observare directă și exersare.
2. Elaborarea și realiz area spontană, fluentă, exacta a diverselor acte de comunicare orală
și scrisă.
3. Lectura, audierea și interpretarea textelor literare și nonliterare, în limita standartelor
de conținut.
Obiective:
– Să aplice norma ortografică, ortoepică, semantică, gramatic ală, punctuațională,
stilistică a limbii române;
– Să valorifice mijloacele expresive ale limbii române literare, în diferite situații de
comunicare;
– Să interpreteze textele literare și nonliterare în limita standartelor de conținut.
Pe parcusul anului de st udiu 2017 -2018 competențele elevilor au fost evaluate în baza
probelor de evaluare sumative orale și scrise.
Tabelul 2.3. Evaluarea competenț elor elevilor
Nr.
crt Nume si
prenume elev Evaluare
inițială Evaluare
sf. sem. I Evaluare
sf. Sem.II Evaluare
finală Progres
înregistrat
1 Andone Valeria 6 7 8 8 ↑
2 Bernic Ana 6 8 8 9 ↑
3 Belecci Stepan 8 8 8 8 →
4 Bejenari Ana 5 5 6 6 ↑
5 Boldișor
Ecaterina 6 6 7 8 ↑
6 Buză Ion 7 7 7 7 →
7 Buză Nicolae 8 8 9 10 ↑
8 Casparianț
Gheorg 7 7 8 8 ↑
9 Ciobanu Mihai 6 6 6 6 →

53
10 Lepădatu
Cătălina 7 7 8 8 ↑
11 Nistorica Maria 7 8 8 9 ↑
12 Popa Adriana 7 7 8 9 ↑
13 Somnic Valeria 6 5 5 5 ↓
14 Stroganov
Pavel 6 6 5 5 ↓
15 Vlas Iulian 6 6 6 6 →
Interpretare: număr total elevi – 15, număr elevi la care se constată progres – 9, număr de
elevi constanți – 4, număr de elevi la care se constată regres – 2.

Figura 2.2. Progresul elevilor

Figura 2.3 . Evaluarea competențelor 4
2
9 Progres elevi
constant
regres
progres
And
one
V.Ber
nic
A.Bel
ecci
S.Bej
ena
ri A.Bol
dișo
r E. Bu
ză
I.Bu
ză
N.Cas
pari
anț
G. Cio
ban
u
M.Lep
ăda
tu
C.Nist
oric
a
M.Pop
a A.So
mni
c V.Stro
gan
ov
P.Vlas
I.
Ev. Inițială 6 6 8 5 6 7 8 7 6 7 7 7 6 6 6
Ev. Sem I 7 8 8 5 6 7 8 7 6 7 8 7 5 6 6
Ev.sem II 8 8 8 6 7 7 9 8 6 8 8 8 5 5 6
Ev. Finală 8 9 8 6 8 7 10 8 6 8 9 9 5 5 66 6 8
5 6 7 8
7
6 7 7 7
6 6 6 7 8 8
5 6 7 8
7
6 7 8
7
5 6 6 8 8 8
6 7 7 9
8
6 8 8 8
5 5 6 8 9
8
6 8
7 10
8
6 8 9 9
5 5 6

54

Figura 2.4 . Elevi care au înregistrat progres

Figura 2.4 . Elevi care au înregistrat progres :

Figura 2.5 . Elevi care au înregistrat regres
6 8 8 9
Ev.inițială Ev.sem I Ev. Sem II Ev.finalăBernic Ana
8 9 9 10
Ev.inițială Ev.sem I Ev.sem II Ev. FinalăBuză Nicolae
Ev.inițială Ev.sem I Ev. Sem II Ev. Finală6
5 5 5 Somnic Valeria

55

Figura 2.5. Elevi care au înregistrat regres .
Concluzionăm că aceste competențe care au fost formate elevilor pe parcusul anului
de studiu 2017 -2018 au intrat ca element semnificativ la orice probă de valuare. Astfel, esența
evaluării competențelor rezultă în compararea succeselor elevilor cu performanțele sale ș i nu
ale colegilor. Rezultatele prezentate ale monitorizării procesului de formare a competențelor
mă obligă și mă mobilizează ca profesor să acord o deosebită atenție elevilor ce au un interes
deosebit pentru disciplina dată care în fiecare an participă l a concursurile din cadrul școlii și a
raionului, iar pentru elevii la care s -a constatat un regres am elaborat un plan de pregătire
remedială (Anexa 3. Plan remedial ).
Formarea competențelor de comunicare e ca un rezultat al interacțiunii elevului cu
lume a, competența d e comunicare e ca o construcție socio -lingvistică complex ă. Procesul
instructiv se organizează ast fel ca elevii să comunice activ unul cu altul, să stabilească relații
optime de contact. Pentru a genera comunicarea, urmează a realiza: formar ea aptitudinilor și
deprinderii de utilizare a arsenalului comunicativ; acumularea cunoștințelor despre domeniul
comunicării.
Activitatea comunicativă se desfășoară în baza celor 4 deprinderi integratoare:
înțelegerea după auz, vorbirea, lectura și scrier ea. Metodele communicative pun accent pe
învățarea activă, interactivă a limbii. Comunicarea orală și scrisă este obiectivul major de
predare -învățare -evaluare.
Metodele modern e de predare -învățare -evaluare facilitează organizarea pedagogică a
unei învățăr i temeinice, ușoar e, și placate cu un pronunțat caracter activ -participativ din partea
elevilor, cu posibilitatea de cooperare și de comunicare eficientă.
Ev. Inițială Ev.sem I Ev. Sem II Ev. Finală6 6
5 5 Stroganov Pavel

56
Există câteva tipuri de clasificări ale metodelor de comunicare orală. I. Cerghit le
clasifică astfel :
 Metode expozitive (afirmative): descrierea, explicația, demonstrarea, prelegerea școlară,
instructajul, expunerea.
 Metode dialogite (interrogative): conversația euristică, problematizarea, învățarea prin
descoperire, dezbaterea, brainstormingul (asaltul de idei), studiul de caz, colocviul,
dialogul, discuția dirijată, discuția liberă.
 Metode de comunicare oral -vizuală : instruire prin filme televizate, tehnici audio -video,
DVD.
 Metode de instruire prin problematizare : rezolvarea de situații – problemă.
 Metode de comunicare interioară (bazate pe limbajul intern): reflecția personală.
Foarte des sunt practicate de profesori următoarele metode și tehnici interactive de
dezvoltare a competenței de comunicare: ilustrarea prin desen cele auzite, jocul de rol, textul
și muzica, clusteringul cu colțuri, audiția problematizată, pensula muzicală, sinelg, explozia
stelară, comunicarea nonstop, tehnica viselor, ima ginea ghidată de tablou, metoda „Frisco”,
metoda pălăriilor gânditoare, tehnica „Pixul în pahar”, portetul chinezesc.
Conchidem deci că profesorii trebuie să dea prioritate competențelor și să orienteze
procesul de predare -învățare -evaluare utilizând stra tegii didactice eficiente în vederea formării
abilităților de comunicare conș tientă și fluentă ale elevilor.

2.4. Sistemul metodologic -managerial de asigurare a unei comunicări eficiente în școală
Comunicarea managerială este orientată nu numai spre tran smiterea mesajelor, ci și
spre schimbarea mentalităților și adaptarea psihologică a acestora la obiectivele întreprinderii.
“Scopul comunicării manageriale în orice organizație este acela al realizării unei informări
corecte, eficiente și eficace atât pe v erticală, cât și pe orizon tală, în vederea realizării în
condiții optime a solicitărilor interne și externe și în concordanță cu obiectivele manageriale și
organizaționale stabilite.” (Niculae, 2006: 66)
Eficiența și eficacitatea organizațională depind în mare măsură de abilitatea
managerilor de a trimite mesaje în interiorul și în afara organizației cu eficacitate maximă. S –
au identificat anumite deprinderi și abilități care să ajute la eficientizarea procesului de
comunicare. Managerii, în ipostaza de em ițători, ar trebui să posede următoarele abilități:
 Să trimită mesaje care sunt clare și complete;

57
 Să codifice mesajul în simboluri pe care receptorul să le înțeleagă;
 Să selecteze mediul cel mai potrivit pentru transmiterea mesajului;
 Să selecteze un mediu pe care receptorul îl monitorizează;
 Să evite filtrarea și distorsionarea informației;
 Să se asigure că mecanismul de feedback este încorporat în mesaje;
 Să ofere informație precisă pentru a se asigura că zvonurile înșelătoare nu s e răspândesc.
(adaptat din Jones&George, 2008)
Managerii trebuie să devină eficace și eficienți și în ipostaza de receptori ai
mesajelor. În acest sens, următoarele abilități sunt considerate esențiale:
 Să fie atenți (managerii, oricât de ocupați ar fi, trebuie să acorde atenție tuturor mesajelor
pe care le primesc);
 Să fie buni ascultători (să se abțină din a -i întrerupe pe ceilalți, să mențină contactul vizual,
să pună întrebări după primirea mesajului pentru clarificarea elementelor confuze, să
parafr azeze sau să refrazeze punctele importante ca și formă de feedback);
 Să manifeste empatie;
 Să înțeleagă stilurile lingvistice prin conștientizarea diferențelor culturale . [57]
Comunicarea reprezintă unul dintre cele mai dificile aspecte ale muncii unei
persoane. Oriunde ne desfășurăm activitatea putem avea probleme de comunicare. Sursa
majorității problemelor de comunicare o constituie diferența dintre conținutul mesajului pe
care dorim să îl transmitem și modul în care ceilalți recepționează mesajul. Cum putem reduce
acest decalaj?
Una dintre cele mai potrivite căi este să observăm ce impact au acțiunile și cuvintele
noastre asupra celor din jur. Cea mai bună cale de a cunoaște impactul mesajului asupra
celorlalți constă în provocarea unei reacții din partea lor, feed -back -ul., ceea ce implică un
risc.
În relațiile personale, oamenii au tendința să fie din ce în ce mai deschiși față de
ceilalți pe măsură ce capătă mai multă încredere unii în alții.
În cadrul unei organizații, lucrurile sunt diferite dat orită faptului că managerul deține
puterea și pe de altă parte, faptului că informațiile sunt distorsionate la trecerea lor prin
canalele informale de comunicare.În cadrul unei organizații este necesar să discutăm atât cu
managerii cât și cu colegii și sub alternii. [55]
Astfel, am decis să răspundem la un chestionar toți profesorii împreună cu managerul
școlar al gimnaziului Sărățica Nouă pentru a depista la ce nivel se află comunicarea în

58
instituție și la ce trebuie de tras atenția pentru a avea în interi orul aceste instituții o
comunicare cât mai eficientă .
Chestionar:
1. Ce tip de comunicare este în instituția dvs?
 Comunicare formală pe orizontală (interdeparlamentară)
 Comunicare ormală pe versticală (de la superior, la subaltern sau invers)
 Comunicare formală pe diagonală (de la subaltern dintr -un departament la superiorul altui
departament)
 Comunicare informală (cea care nu are loc prin intermediul căilor formale)

Figura 2.6. Tipul comunicării în instituție
2. Când aveți o dificultate în activitatea du mneavoastră, care sunt metodele cele mai des
utilizate în obținerea informațiilor de care aveți nevoie?
 Direct de la managerul școlar
 De la colegi
 Din resursele online sau offline oferite de siturile educaționale
 De la alte persoane din afara școlii 26%
41% 23% 10% Comunicare formală pe
orizontală
Comunicare formală pe
verticală
Comunicare formală pe
diagonală
Comunicare informală

59

Figura 2.7. Obținerea informațiilor utile
3. Care sunt cele mai des întâlnite piedici care se interpun în procesul de comunicare pe
care le întâmpinați în timpul activităților educaționale?
 Bariere de limbaj (dificultăți de exprimare, expresii confuze sau idei
preconcepute)
 Bariere de mediu (poluare fonică ridicată)
 Bariere de concepte (presupuneri, bănuieli, concluzii pripite)
 Bariere determinate de pozițiile interlocutorilor( percepția eronată cu privire la
subiectul sau situația comunicațională)
34%
25% 38% 3% Direct de la
managerul școlar
De la colegi
Din resursele online
sau offline oferite
de siturile
educaționale de la alte persoane
din afara școlii
39%
13% 23% 25%
Bariere de limbaj
Bariere de mediu
Bariere de concepte
Bariere determinate de
pozițiile
interlocutorilor

60
Figura 2.8. Barierele în comunicare
4. Primesc cele mai multe informații detaliate și exacte de la…
 Managerul școlar direct
 Colegii mei de lucru
 Directorul pe instruire
 Părinți
 Elevi

Figura 2.9. Răspândirea informației
5. Vi s-a întâmplat să fiți nevoit/ă să amânați a ctivitățile pe care le aveți de făcut din lipsă
de informații?
 Da, de foarte multe ori
 De câteva ori
 Nu, niciodată
53%
12% 24% 9% 2% Managerul școlar
direct
Colegii de lucru
Directorul pe
instruire
Părinți
Elevi
7%
26%
67% Da, de foarte
multe ori
De câteva ori
Nu, niciodată

61
Figura 2.10. Lipsa informației
6. Prin ce căi vi se comunică sarcinile pe care le aveți de îndeplinit?
 Ședințe
 Documente scrise
 Comunicare directă
 Panou cu postituri sau alte informații scrise
 Intranet

Figura 2.11. Tipurile de comunicare
7. Care din metodele de mai jos vi se pare mai eficientă?
 Interacțiunile directe cu managerul
 Interacțiunile directe cu colegii
 E-mail, chat, messenger, intra net
 Apeluri telefonice

Figura 2.12. Metodele eficiente de comunicare 28%
19% 43% 8% 2% Ședințe
Documente scrise
Comunicare
directa
13%
10%
16% 61% Interacțiunile directe
cu managerul
Interacțiunile directe
cu colegii
E-mail,chat,
messenger, intranet
Apeluri telefonice

62
La acest chestionar au particip at 14 cadre didactice, inclusiv ș i managerul școlar.
Comunicarea în interiorul aceste instituții se află, fără îndoială, la un nivel mediu și în topul
problemelor cu care se confruntă orice persoană. Sunt foarte puțini cei care pot spune că au o
comunicare eficientă cu absolut toți interlocutorii.
Deci, cadrele didactice comunică verbal unii cu alții (față în față sau telefonic),
nonverbal (gesturi sau mimică), prin mesaje scrise (scrisori, rapoarte), sau prin intermediul
unei a treia persoane (printr -un mesager). Pot apărea o serie de bariere în încercarea unei
persoane d e a-și expune ideile în cuvinte în fața celorlalți. Pentru a avea parte de o
comunicare eficientă este nevoie ca managerul școlar să devină mai deschis spre comunicare
cu colegii de lucru și să aplice diverse metode pentru a obține un feed-back legat de ab ilitățile
de comunicare ale colegilor. Astfel, pot fi utilizate o varietate de metode:
 discuții față în față cu persoane cu care comunicăm de obicei;
 discuții în grupuri mai mari;
 solicitarea unei evaluări scrise;
 aplicarea unui chestionar de evaluare;
 apelarea la o persoană din exterior care să evalueze situația și să propună măsuri de
îmbunătățire.
Poate utiliza metodele cele mai adecvate situației și contextului în care acționează.
Ești un …
Bun comunicator dacă:
 oamenii înțeleg ce le spui
 oamenii consideră mesajele tale clare și precise
 oamenii simt că îi asculți și înțelegi ce vor să spună
Slab comunicator dacă:
 nu transmiți suficiente informații, oamenii nu înțeleg ce vrei să spui
 mesajele transmise sunt neclare, confuze, contradictorii
 acțiunile tale, limbajul nonverbal nu reflectă mesajul comunicat
 comunicarea este destul de des blocată din diverse motive
 nimeni nu te ascultă

63
2.5. Impactul comunicării eficiente în dezvoltarea individuală și organizațională

Fără comunicare, omul nu poate rezista fiindcă este o ființă sociabilă, la fel cum nu
poate rezista fără aer sau hrană. Orice om își poate crea cărări spre multe realizări dacă
dispune de o comunicare corectă, plăcută și concisă pentru a se putea dezvolta individual,
pentru a -și exprima gândurile și ideile într -un mod logic, eficient. Formarea și dezvoltarea
continuă a abilităților de comunicare este o necesitate urgentă și o preocupare importantă
pentru fiecare pe parcursul întregii vieți. Astfel, o dezvol tare individuală presupune continua
îmbogățire a vocabularului și îmbunătățirea felului de a vorbi, privi, gesticula.
Abilitatea de a vorbi se caracterizează prin:

Figura 2.13.Abilitatea de a vorbi, caracterizare [58]
Fiecare dintre noi avem anumite simpatii și antipatii față de persoane pe care le
întâlnim pentru prima dată. Câteodată nu ne putem explica de ce, iar câteodată știm să punem
punctul pe „i” și să identificăm acel lucru mi c, acea intonație a vocii sau cută de la cămașă
care pur și simplu ne deranjează la celălalt. În cele ce urmează, vom vorbi despre câteva
trăsături de personalitate care ne determină caracterul.
Conform modelelor de personalitate discutate de diverși teoreticieni și cercetători, au
fost vehiculate diverse dimensiuni ale personalității noastre, însă credem că este util să
analizăm comportamentul din perspectiva așa -numitului model Big Five.
Modelul ia în considerare 5 fațete, adică 5 variabile din perspectiva cărora poate fi
analizată personalitatea umană: extraversie vs introversie; maturitate, adaptare vs imaturitate,
psihopatie; agreabilitate vs lipsa agreabilității; conștiinciozitate vs lipsa ordinii; actualizare vs
stagnare. Aceste variabile, prezentate bipolar, ca două extreme, pleacă de la premisa faptului
că fiecar e individ are un comportament determinat de cele 5 laturi caracteristice personalității
sale.
Ca o informație cu caracter general, merită a fi cunoscut faptul că personalitatea este
un ansamblu complex ce implică atât temperamentul (latura înnăscută a per sonalității), cât și
caracterul (latura dobândită a personalității). Despre fiecare dintre ele se poate discuta în mod
exprimare
clară și
concisă
cuvinte și
expresii bine
alese
exprimare
directă,
logică și
lipsită de
exagerări
toate
acestea
potrivite cu
ideile
expuse.

64
particular, însă vom mai aminti în continuare doar patru tipuri generale de temperament, care
dictează modul instinctiv în care reacționă m și ne comportăm:
Temperament coleric – puternici, agresivi, impunători, argumentativi și aparent
insensibili. Sunt impulsivi, dar foarte concentrați pe propria persoană, motiv pentru care nu
demonstrează atenție, empatie față de ceilalți. Sunt cu sigura nță persoane luptătoare, foarte
orientate pe dorințele lor.
Temperament sangvinic – pozitivi, extrovertiți, dinamici, optimiști, expresivi și
sociabili. Persoane vesele, energice, dar și ușor neatente, datorită mutării constante a centrului
lor de interes spre alte lucruri mai noi.
Temperament flegmatic – calmi, aparent indiferenți și neimplicați, flexibili și ușor
adaptabili la orice situație, în ciuda aparentei apatii. Nu sunt neapărat persoane care să caute
interacțiunea cu ceilalți, dar nici nu o evită. Deși nu se remarcă prin faptul că ar vorbi foar te
mult, sunt persoane care știu să trateze cu tact și diplomație situațiile de comunicare.
Temperament melancolic – gânditori, profund emoționali, sensibili, analitici. Sunt
foarte ușor destabilizați de orice intervenție în universul lor, străbat perioad e de suferință de
fiecare dată când sunt răniți de ceilalți. Sunt îngrijorați, conștincioși, tind spre perfecțiune,
critici, dar în același timp au un potențial creativ artistic foarte mare. [59, accesat: 16.12.18 ]
Tabelul 2.4. Tipurile de temperament din perspectiva comunicării [3, p.99]

Sanguin : mare amator
de vorbă, povestitor
de bancuri și alte
povestiri, domină în
conversații, nu poate
asculta, vorbește tare,
emoțional, implică
limbajul nonverbal, nu
”se bagă după cuvinte
în buzunar”, vesel,
amabil, nu va trece
neobservat. Coleric: v orbește
repede, liber, mai
puțin decât
sanguinicul, e
preocupat de esență,
mai puțin de detalii;
distant, este mai rigid
în viziuni și relații, nu
poate fi convins ușor;
îi place să polemizeze
cu argumentare, poate
lua în zeflemea. Pune
frecvent întrebarea
„De ce?” Melancoli c: este
rezervat în a vorbi
despre emoțiile sale,
atrage atenție la
detalii, în situație de
conflict este deprimat,
nu este înfuriat,
trăiește emoții intense,
fiind uneori retras și
disperat, iar alteori
prietenos și exuberant;
este foarte sensibil,
analitic, rigid . Flegmatic : vorbește
lent, chibzuit, calm;
slab exteriorizează
emoțiile; este tăcut;
nu-i plac conflictele;
rareori vorbește
neîntrebat, creând
impresia de
indiferență; posedă
simțul umorului
englez, este statornic,
demn de încredere,
poate asculta.

65
Atunci când vorbim despre stiluri de comunicare, cel mai des sunt discutate cele trei
tipuri de comunicatori:
Tipul pasiv . Acest gen de comunicator este unul care se subestimează, care are mai
multă încredere în ceilalți decât în el și care încearcă mereu să evite conflictele. Deși pe
termen scurt, acest gen de persoană poate părea că aduce un beneficiu echipei din care face
parte (oferindu -le celorlalți șansa de a se exprima), pe termen lung el va acumula frustrări și
va avea o stimă de sine scăzută, iar ceilalți nu îl vor lua în considerare ca fiind un partener de
comunicare valabil.
Tipul agresiv. Tipul agresiv este opusu l celui pasiv, este foarte concentrat pe propria
persoană și are tendința de a monopoliza conversațiile având mai multă încredere în părerile
sale decât în posibilele contribuții pozitive ale celorlalți. Pe termen lung, un asemenea tip de
comunicator va cr ea frustrări în echipă și nemulțumiri datorită implicării inegale în sarcini și
însușirea meritelor.
Tipul asertiv . Acest tip de comunicator este cel care spre care ar trebui să tindem cu
toții, el echilibrând avantajos beneficiile tipului pasiv și ale ce lui agresiv. Este un comunicator
cu personalitate, care dorește să își exprime punctele de vedere fără, însă, ca acest lucru să
însemne urmărirea unui câștig personal, cum se întâmplă în cazul tipului agresiv. Este o
persoană cu respect pentru ceilalți car e are principala calitate de a dovedi multă inteligență
emoțională. Nu este un „Yes man”, nu acceptă orice i se propune, dar când refuză, știe să o
facă într -un mod diplomatic și politicos, cu atenție la a își respecta propria demnitate și pe a
celorlalți. [59]
În orice moment, fie că vorbim, fie că nu, comunicăm, exprimând idei, opinii, păreri,
emoții, sentimente, atitudini, fapte, energii, sensuri pentru a ne satisface nevoi (materiale sau
psihologice), aspirații, dorințe și interese, încercând să convingem, să influențăm, sau să
educăm.
Ori de câte ori comunicăm, avem în vedere patru obiective majore:
1. să fim recepționați;
2. să fim înțeleși;
3. să fim acceptați;
4. să provocăm o reacție, constând într -o schimbare de comportament sau de
5. atitudine.
Uneori, nu reușim să atingem nici unul dintre aceste obiective, caz în care am eșuat în
procesul de comunicare. Dacă știm de ce comunicăm, ce urmărim, care este scopul real, la fel
de important este să avem foarte clare răspunsurile și la întrebările următoare:

66
– Ce vreau să spun? Ce dorește cealaltă persoană să afle?
– Cine este persoana din fața mea? Ce personalitate are? Ce nevoi, ce aspirații, ce
dorințe are ea? Cum vede ea lumea? Care sunt convingerile ei? Ce știe despre mesajul
meu?
– Unde are loc dialogul? Care al f i cel mai potrivit loc, cea mai potrivită ambianță?
– Cum ar fi cel mai bine să transmit mesajul? Verbal, sau în scris? Cu imagini, sau în
cuvinte? Folosind un limbaj științific, sau utilizând metafore? Serios, sau folosind
glume?
Există mai mulți factori ca re influențează acest lucru: diferențele de percepție,
dificultățile de exprimare, automatismele, lipsa de interes, emoțiile, diferențele de
personalitate. Atunci când mesajul nostru nu este înțeles, avem tendința de a da vina pe
celălalt. El este de vină că nu ne -a acceptat, sau el este de vină pentru că nu a făcut ce am fi
vrut noi să facă. Adevărul este cel auzit, nu cel rostit. Dacă vrem să fim auziți, înțeleși,
acceptați și să provocăm o reacție pozitivă din partea celuilalt, este sănătos din partea noastră
să ne asumăm responsabil itatea procesului de comunicare figura 2.14: [60 ]

Figura 2.14. Responsabilitățile participanților într -o comunicare

67
[http://colegiuleconomic.rdsbz.ro/comunicarea/1c.htm]
Școala are o singură finalitate – pregătirea elevului pentru activitatea ulterioară,
dezvoltarea competențelor acestuia. Astfel, elevul studiind de -a lungul anilor, trebuie să
ajungă o persoană capabilă de a se orienta în viață prin comunicarea eficientă în diferite
situații, aptă să -și exprime atitu dinea față de valorile etice și estetice, pregătită să -și
achiziționeze în mod independent cunoștințele și competențele solicitate – o personalitate cu
un ansamblu de cunoștințe, atitudini și competențe de comunicare formate pe parcursul
școlarității.
În educație, comunicarea este vitală: modul în care noi, profesorii, reușim să
comunicăm cu elevii este direct responsabil de comportamentele acestora. Pentru ca actul de
comunicare să fie autentic și de calitate, este necesar ca fiecare profesor să asculte, să observe,
să analizeze, să controleze calitatea mesajului și să se exprime în funcție de elev. Iar metodele
moderne, centrate pe elev, permit acest lucru mult ma i mult decât cele tradiționale.
Studiile din domeniul educației arată că problema comunicării este vitală în sistemul
de învățământ, întrucât ea este responsabilă, în foarte mare măsură, de eficiența actului
educativ. Comunicarea permite integrarea socială, stabilirea de relații interpersonale,
relaționarea cu ceilalți, raportarea la aceștia. Acea stă enumerare poate continua, avantajele
unei comunicări eficiente fiind nenumărate.
Profesorii zilelor noastre pun mare accent pe comunicare, atât datorită schimbărilor
petrecute la nivel economic, social, cultural, cât și pentru că învățământul este cent rat acum pe
elev, iar acesta se poate forma adecvat numai într -un cadru care să îl încurajeze și să -i
valorifice la maximum potențialul de ființă socială.
Dacă nu reușim să comunicăm cu elevii noștri, atunci nu vom avea niciodată
rezultate. Deprinderea de comunicare se învață, la fel ca și cea de relaționare cu lumea
înconjurătoare. Ca dascăli, avem misiunea extrem de importantă de a -i ajuta pe elevi să
comunice pentru a evita eventualele probleme care pot apărea, pentru a evita izolarea de
ceilalți, pentru a-i deschide pe elevi spre lume și spre tot ceea ce înseamnă aceasta.
Dificultățile de comunicare reduc calitatea și frecvența experiențelor de învățare,
ceea ce duce la scăderea randamentului școlar și a performanțelor școlare.
Un tip special de comunica re este comunicarea de grup (comunicarea între membrii
grupurilor și comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alți oameni. Echipa educațională,
microgrup rezultat din divizarea clasei de elevi printr -o varietate de tehnici pentru îndeplinirea
uneia sau ma i multor sarcini educaționale, este cea care, în lipsa unei comunicări eficiente
între membrii ei, nu poate funcționa.

68
În cadrul acestor microgrupuri educaționale se disting următo arele ipostaze ale
comunicării: obișnuite (normale, știute, cu noscute, generând siguranță) și neobișnuite
(necunoscute, pline de mister, cu elemente ascunse). Profesorului îi revine sarcina ca, pornind
de la situațiile cunoscute, obișnuite, să caute și să aplice metode, strategii care să provoace, să
stimuleze inter esul elevilor și dorința lor de participare activă la demersul instructiv -educativ.
Metode didactice care stimulează direct dorința de participare a elevilor la actul
comunicării sunt metodele gândirii critice. Acestea au meritul de a implica activ fiecare
membru al grupului format, fie că vorbim de clasa întreagă, fie că ne referim la munca pe
grupe mici. [61]
Spre exemplu, în predarea câmpului lexical, dacă se va lucra frontal – cum se
obișnuiește în mod tradițional – doar o parte din elevii clasei vor participa la activitatea
instructiv -educativă, deci implicit la actul comunicării. Pentru a determina participarea
întregului grup a m aplicat, realmente cu succes, metoda RAI (răspunde/ aruncă/ întreabă) ,
adaptată sub forma exercițiului energizant intitula t „Mingea vorbitoare ”: o minge de burete
era aruncată de la un elev la altul, fiecare rostind la primirea mingii un cuvânt din câmpul
lexical propus de mine sau chiar de către primul elev care a primit mingea. Astfel, elevii toți
au fost antrenați, creându -se totodată și o atmosferă relaxată, de joc, lucru deosebit de
important în special pentru elevii de clasa a V -a, cărora le este greu, de multe ori, a se adapta
la trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial. Acesta este doar un exemplu de stimulare a
comunicării în cadrul grupului, exemplu concret, despre care putem afirma, atât eu cât și alte
cadre didactice care l -au aplicat, că are rezultate, atât la nivel cognitiv, cât și la nivel afectiv
(elevii devin mai relaxați și poate fi aplicat rapid în momen te când dascălul simte o stare
tensionată în colectivul pe care -l îndrumă) și, nu în ultimul rând, la nivel psiho -motor (elevii
se mișcă atunci când aruncă și prind mingea). O astfel de metodă acoperă toate cele trei
categorii de obiective operaționale (co gnitive, afective și psiho -motorii) care ar trebui să se
regăsească în orice lecție susținută la clasă.
O altă metodă modernă care asigură participarea tuturor elevilor (sau aproape a
tuturor elevilor) la actul comunicării este metoda „Știu/ Vreau să știu/ Am aflat” . Poate fi
aplicată, spre exemplu, atunci când se introduc date despre un autor sau opere noi ale unui
autor care a mai fost studiat într -un an anterior. Fiecare elev va putea participa, dacă nu la
copletarea rubricii „Știu”, atunci la completar ea uneia din următoarele rubrici „Vreau să știu”
sau „Am aflat”. Primele două rubrici se completează interactiv cu elevii într -o primă oră în
clasă, pentru completarea celei din urmă lăsându -se timp elevilor să caute răspunsuri, să se
documenteze, urmând c a aceasta să fie completată într -o oră ulterioară, stabilită împreună cu

69
elevii. Iată cum arată tabelul completat cu elevii unei clase a VI -a în urma aplicării acestei
metode care i -a stimulat în mod deosebit în a căuta informații suplimentare despre cel
supranumit „ Luceafărul poeziei românești ”: Biografia unui om de geniu – Mihai Eminescu
Tabelul 2.5. Biografia M. Eminescu, metoda „Știu/ Vreau să știu/ Am aflat
Știu Vreau să știu Am aflat
– S-a născut la
Botoșani la 15
ianuarie 1850.
– Petrece copilăria la
Botoșani și Ipotești.
– A fost supranumit
„Luceafărul poeziei
românești”.
– A fost prieten bun
cu Ion Creangă.
– A iubit -o pe
Veronica Micle, ea
fiind marea dragoste
a vieții lui.
– Se îmbolnăvește
grav, tânăr fiind, și
în ultimii ani din
viață boala p sihică
revine de mai multe
ori, scriitorul
nemaireușind să
lucreze ca înainte.
– Numele lui real a
fost Mihail
Eminovici, acesta
fiindu -i schimbat
mai târziu în Mihai
Eminescu.
– Moare la 15 iunie
1889 la numai 39 de
ani – Cine au fost
părinții lui?
A avu t frați?
– Unde și când și -a
făcut studiile? –
Când a publicat
prima poezie? –
Când i -a fost
schimbat numele și
de către cine?
– Unde a murit
Eminescu și unde a
fost îngropat?

– Ce altceva a creat
în afară de poezie?

– Ce meserii a
practicat de -a
lungul vieții sale? – Mihai Eminescu a fost al șaptelea din cei 11 copii ai
căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr -o
familie de țărani români din nordul Moldovei, și al
Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu. – Între 1858 și 1866,
urmează cu intermitențe școala la Cernăuți. Termină
clasa a IV -a clasificat al cincilea din 82 de elevi după
care face 2 clase de gimnaziu. Părăsește școala în 1863,
revine ca privatist în 1865 și pleacă din nou în 1866.
Din 1866 până în 1869, pribegește pe traseul Cernăuți –
Blaj – Sibiu- Giurgiu – București. Între 1869 și 1862
este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar
Facultatea de Filozofie și Drept, dar audiază și cursuri
de la alte facultăți. Între 1872 și 1874 este student
ordinar la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiția
să-și ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate
două semestre, dar nu se prezintă la examene.
– În ianuarie 1866 moare profesorul de limba română
Aron Pumnul și elevii acestuia scot o broșură,
Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști, în care apare și
poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M.
Eminoviciu. La 9 martie 1866 debutează în revista
„Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De -aș
avea.
– Numele i -a fost schimbat din Mihail Eminovici în
Mihai Eminescu de către Io sif Vulcan la publicare
primei sale poezii în revista „Familia”.
– Eminescu a murit în sanatoriul doctorului Șuțu în
București și a fost îngropat în cimitirul Bellu, alături de
alte personalități de seamă ale culturii române.
– A creat basme precum Făt Fru mos din Lacrimă,
romane ca Geniu pustiu și nuvele fantastice și filozofice
cum sunt Avatarii faraonului Tla, Sărmanul Dionis. – A
fost: funcționar la diverse instituții din Botoșani (la
tribunal și primărie), sufleor și copist de roluri în trupa
lui Iorgu Caragiali, apoi sufleor și copist la Teatrul
Național, unde îl cunoaște pe I.L.Caragiale, director al
Bibliotecii Centrale din Iași, profesor suplinitor, revizor
școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul
„Curierul de Iași“, redactor și ap oi redactor -șef al
ziarului „Timpul”.

70
Acestea sunt doar două exemple de metode care stimulează participarea directă a
elevilor la actul comunicării în cadrul grupului. Pentru ca aceasta să fie autentică și de calitate,
fiecare profesor trebuie să asculte (să ia în considerare punctul de vedere al elevului), să
observe evenimentele de natură verbală și nonverbală în situația de comunicare, să analizeze
pentru a discerne, să controleze calitatea mesajului (feedback -ul) și să se exprime în funcție de
elev și de obiectul comunicării. Iar metodele moderne, centrate pe elev, permit acest lucru
mult mai mult decât cele tradiționale.
Asta nu înseamna ca rolul metodelor didactice tradiționale este anulat. Nicidecum. Ci
doar că, în ciuda faptului că metodele moderne cer mai mult spațiu și timp în cadrul strategiei
didactice abordate la clasă și implică un alt mod de organizare a activității, mai sofisticat, și
chiar mutarea mobilierului școlar, totuși, ele asigură participarea elevilor în mod activ la actul
comunicăr ii în mai mare măsură decât metodele tradiționale.
Prin urmare, profesorul trebuie să dezvolte diverse tehnici de comunicare în timpul
actului didactic, dictate de finalitatea situației. El trebuie să fie un fin observator, în stare să
înțeleagă și să decodeze interacțiunile din cadrul grupului, deoarece calitatea relației
profesor -elev/i este principalul factor care generează calitatea comunicării și, asemenea
oricărei învățări, învățarea comunicării obligă la adaptări și acomodări . [61]
Aplicarea met odelor activ -participative conduc la facilitarea exprimării. Metodele de
predare colaborative și de cooperare sunt metode de predare în care copiii lucrează împreună,
în perechi sau în grupuri mici, învață să lucreze ca o echipă, comunică direct între ei, față în
față. În cadrul acestor metode, elevii își împărtășesc ideile, se ajută unii pe alții să înțeleagă și
să găsească soluții, stau unii lângă alții, explică celorlalți ceea ce știu, discută împreună
fiecare aspect al temei pe care o au de rezolvat. Co municarea dintre copii reprezintă o cale
naturală pentru aceștia de a învăța lucruri noi unii de la ceilalți. O altă modalitate de
ameliorare a comunicării este limbajul responsabilității – o formă de comunicare prin care îți
exprimi propriile opinii și em oții fără să îți ataci interlocutorul. Această formă de comunicare
este o modalitate de evitare a criticii, etichetării, moralizării interlocutorului, focalizând
conversația asupra comportamentului, și nu asupra persoanei.
Dezvoltarea personală presupune î n primul rând dezvoltarea comunicării cu cei din
jur. Calitățile care marchează personalitatea vorbitorului, a comunicatorului (a emițătorului)
sunt:
 Claritate – organizarea conținutului de comunicat astfel încât acesta să poată fi ușor de
urmărit; folosi rea unui vocabular adecvat temei și autorului; o pronunțare corectă și
completă a cuvintelor;

71
 Acuratețe – presupune folosirea unui vocabular bogat pentru a putea exprima sensurile
dorite; cere exploatarea completă a subiectului de comunicat;
 Empatia – vorbitorul trebuie să fie deschis tuturor interlocutorilor, încercând să înțeleagă
situația acestora, pozițiile din care adoptă anumite puncte de vedere, să încerce să le
înțeleagă atitudinile, manifestând în același timp amabilitate și prietenie;
 Sinceritatea – situația de evitare a rigidității sau a stângăciei, recurgerea și menținerea într -o
situație naturală;
 Atitudinea – evitarea mișcărilor bruște în timpul vorbirii, a pozițiilor încordate sau a unora
prea relaxate, a modificărilor bruște de p oziție, a scăpării de sub control a vocii;
 Realizarea contactului vizual – este absolut necesar în timpul dialogului, toți participanții la
dialog să se poată vedea și să se privească, contactul direct, vizual, fiind o probă a
credibilității și a dispoziț iilor la dialog;
 Înfățișarea – reflectă modul în care te privești pe ține însuți: ținută, vestimentația, trebuie să
fie adecvate la locul și la felul discuției, la statutul social al interlocutorilor;
 Postura – poziția corpului, a mâinilor, a picioarelor , a capului, a spatelui – toate acestea
trebuie controlate cu abilitate de către vorbitor;
 Vocea – urmăriți dacă sunteți auziți și înțeleși de cei care vă ascultă, reglați -vă volumul
vocii în funcție de sală, de distanța până la interlocutor, față de zgom otul de fond ca și față
de tema și contextul social al comunicării;
 Viteza de vorbire – trebuie să fie adecvată interlocutorilor și situației; nici prea mare pentru
a indica urgență, nici prea înceată, pentru a nu pierde interesul ascultătorului;
o Pauzele de vorbire – sunt recomandate atunci când vorbitorul dorește să pregătească
auditoriul pentru a recepționa o idee importantă.
Comunicarea reprezintă, alături de motivație și competență profesională, cheia
eficienței într -o organizație. Toți membrii unei companii își petrec majoritatea timpului
comunicând într -o formă sau alta, indiferent de poziția lor în ierarhie. Schimbările din
tehnologie au condus la transformări în structura și activitatea organizațiilor. De aceea
practicile și tehnologiile de comuni care au devenit tot mai importante pentru toate tipurile de
organizații. [57]
În zilele noastre, comunicarea este unanim recunoscută drept “cheia excelenței și
eficacității organizaționale” (Grunig, 1992). Indiferent cât de puternică ar fi o companie, ea nu
poate funcționa corespunzător fără un sistem bun de comunicare. Comunicarea este ceea ce
ține compania unită și o face să funcționeze.

72
Eficacitatea comunicării este vitală pentru eficacitatea întregii organizații. Ca și în
viața de zi cu zi, și în com unicarea organizațională ne referim la cele două categorii de bază :
 comunicarea verbală (scrisă, orală și mai nou, electronică, cu mențiunea că există autori
care consideră că acest tip de comunicare trebuie luat separat ; punctul comun cu celelalte
două rămâne folosirea cuvântului ca instrument de bază);
 comunicarea non -verbală (care deține de fapt o proporție covârșitoare din cantitatea de
mesaje transmise, aproximativ 70% și care îmbracă forme cunoscute precum gesturi,
mimică, tonul vocii, ținuta sau punctualitatea)
Procesul de comunicare internă din cadrul organizațiilor, privit în ansamblu, poate fi
împărțit în următoarele categorii:
1. Comunicarea operațională include întreg ansamblul de mesaje ce -i leagă pe angajații
organizației în acțiunile de î nfăptuire a planului ei operațional, respectiv totalitatea
procedurilor concepute pentru realizarea obiectului specific de activitate. Comunicarea
operațională internă cuprinde: ordine și instrucțiuni date de supraveghetori lucrătorilor;
dialogul oral într e lucrători pe probleme de muncă; situații întocmite de personalul operativ
în diferite domenii – producție, vânzari, finanțe, stocuri, întreținere etc, prin care se
raportează îndeplinirea sarcinilor de muncă.
2. Comunicarea instituțională se definește prec izând modalitatea optimă de funcționare a
sistemului de comunicare : între cine se realizează comunicarea, care structuri ocupă un loc
central și care sunt marginale în procesul de comunicare.
Prin comunicare formală se înțeleg toate schimburile de infor mație care au loc prin
canalele formale, oficiale de comunicare, în ambele direcții: vertical ascendent și vertical
descendent.
Comunicarea descendentă (sau ierarhică)
Ca și direcție, se referă la informația cel mai mult pusă în practică. Mesajele pleacă
de la un anumit nivel ierarhic și sunt destinate eșaloanelor inferioare.
Ca și mijloace, se referă la:
 mijloace de comunicare scrise: jurnalul/ziarul intern (newsletter), afișe, nota de serviciu, e –
mail-ul, manuale de perfecționare, directive de politică internă a companiei, documente
interne care reglementează practici de muncă și de comportament;
 mijloac e de comunicare orale: telefonul, conversații, interviuri formale, discursuri, întâlniri
formale de informare sau instruire, grupuri de lucru etc.

73
Ca și funcție, comunicarea descendentă este un instrument clasic al managementului,
ea fiind utilizată pen tru a forma, informa și direcționa personalul.
Comunicarea ascendentă (sau salarială)
Ca și direcție, comunicarea are loc de jos în sus, de la nivelurile ierarhice cele mai
joase către cele mai înalte.
Ca și mijloace, comunicarea ascendentă se exprimă p rin: întâlniri de grup, interviuri,
sisteme de sugestii (de exemplu, cutii de sugestii care păstrează anonimatul celor care fac
sugestii), recompense pentru sugestii eficiente, sondaje, afișe.
Ca și funcție, acest tip de comunicare este fundamental pentru cunoașterea
aspirațiilor personalului și pentru dezamorsarea eventualelor conflicte și tensiuni. Factor al
unui climat social bun, este și un mijloc de a ameliora performațele întreprinderii prin oferirea
permanentă de feedback real asupra situației exist ente.
Comunicarea orizontală (sau laterală)
Ca și direcție, în acest caz nu există nici o noțiune ierarhică; este un schimb de la
egal la egal, între sectoare diferite, servicii sau departamente.
Ca și mijloace, comunicarea orizontală se realizează nat ural în structuri mici: toată
lumea se cunoaște, ocaziile de dialog sunt multiple, trebuie totuși să se bazeze pe o organizare
mai serioasă la structurile înalte: întâlniri între servicii, diverse mijloace de informare deschisă
(reviste, panou de afișaj et c.) și bineînțeles cel mai des folosit mijloc în zilele noastre:
comunicarea electronică prin intermediul internetului.
Ca și funcție, informația orizontală permite unirea personalului în scopul de a forma
“spiritul casei” si de a coordona indirect proces ul de producție.
Sistemul de comunicare formală este completat de rețeaua de comunicare informală,
sistemul neoficial de comunicare compus din toate mesajele transmise fără un scop oficial, de
exemplu conversații între colegi în timpul pauzelor sau ocazii informale precum aniversări ale
companiei, petreceri, picnicuri etc
Comunicarea interpersonală ocupă un rol esențial în orice sistem de comunicare
profesională. Membrii sistemului relaționează continuu și nu numai în cadru profesional; s -ar
putea spune î n acest context că, de fapt, comunicarea interpersonală este parte a comunicării
informale. Cu toate acestea, ea interferează și cu partea de comunicare formală, elementul de
comunicare interpersonală făcându -se simțit de multe ori aproape inconștient și î n cadrul unui
act de comunicare oficial . [21, p.136]
În gimnaziul Sărățica Nouă , comunicarea internă scrisă are la bază documentele
școlare care asigură buna desfășurare a activității în școală: fișe tipizate de autoevaluare/

74
evaluare a activității cadrelor didactice, fișe tipizate de evaluare a profesorului în timpul unei
inspecții curente la clasă, cataloage, registre cu procese verbale încheiate cu diverse ocazii
oficiale, dosare întocmite pe problematici diferite (comisii m etodice, arii curriculare etc.),
planificările profesorilor pe discipline, fișe psihopedagogice ale elevilor, dar și comunicări
legate de evenimente ce vor avea loc în școală sau în afara ei, scrisori periodice adresate
părinților elevilor, dosare de înscr iere pentru fiecare an școlar conținând diverse documente,
anunțuri realizate, ghidul anual pentru părinți, regulamentul școlar etc. Acestea se
completează, după caz, de profesori sau manager .
Comunicarea orală se realizează relativ ușor în școală și nu es te nevoie de telefon sau
de e-mail pentru a se desfășura în bune condiții. Ședința este un tip de comunicare orală des
întâlnită în organizația școlară care permite directorilor să aducă la cunoștinț ă tuturor
angajaților anumite aspecte ale muncii din unit atea respectivă și le dă posibilitatea tuturor să
se implice în deciziile comune.
Relația ce se stabilește între profesor și elev este o relație bazată în totalitate pe
comunicare, întregul proces instructiv – educativ fiind construit pe schimbul de inform ații
dintre cei doi. Este vital ca profesorul să ofere de fiecare dată un feedback clar fiecărui elev,
legat atât de cunoștințele dobândite și de felul cum sunt evaluate acestea, dar și de
comportamentul și atitudinea elevului în clasă față de colegi și pr ofesori.
Un alt experiment a constat în faptul că la prima lecție de limbă română din an am
solicitat elevilor să elaboreze anumite reguli de comunicare. Elevii au lucrat în 3 grupuri,
scriind pe 3 postere de dimensiuni A1 reguli pentru o comunicare eficientă în di verse medii.
Astfel, aceste reguli au fost elaborate de către elevi, pentru elevi, iar aceștia încercau
să le respecte făcând trimiteri la posterele afișate în clasă ori de câte ori cineva în cerca să le
încalce – Tabelul 2.6. .
Tabelul 2.6 . Reguli de comu nicare eficientă propuse de elevii clasei a IX -a
Reguli de comunicare în
timpul lecțiilor Reguli de comunicare în
timpul pauzelor Reguli de comunicare în
afara școlii
Vorbim pe rând Ne salutăm cu totți colegii Ne sunăm colegii în weekend
pentru a vedea dacă nu au
nevoie de ajutor
Ne ascultăm reciproc Nu strigăm unul la altul Vorbim despre colegii, clasa
sau școala noastră doar lucruri
frumoase
Nu atacăm persoana ci
condamnăm fapta Nu bârfim colegii Nu răspândim zvonuri
Telefonul mobil în regim
silențios și nu îl folosim Nu amenințăm colegii Promovăm pe rețelele de
socializare activitățile
frumoase desfășurate în școală

75
Vorbim de la persoana I “Eu
cred, consider …..” Nu criticăm ideile colegilor Oferim feed -back colegilor în
cazul în care ceva n e
deranjează
Să nu deviem de la subiectul
discuției Oferim sprijin dacă cineva are
nevoie de ajutor Recunoaștem nevoile
semenilor noștri
Activitățile extracurriculare, dezvoltă foarte mult competența de comunicare a
elevilor, îmbunătățește relațiile de cooperare cu colegii, dar și la nivelul profesor -elev.
Menționăm în cazul dat rolul cercurilor în dezvoltarea competenței comunicaționale
a elevilor.
În cadrul gimnaziul Sărățica Nouă activează mai multe cercuri la diverse trepte de
învățământ – Tabelul 2.7.
Tabelul 2.7 . Cercuri organizate în cadrul gimnaziului Sărățica Nouă
Denumirea cercului Învățământ primar Învățământ gimnazial
Nr. de elevi care
au selectat
această opțiune Clasa Nr. de elevi care
au selectat
această opțiune Clasa
Arta Teatrală 18 2-4 22 5-9
În lumea basmelor 15 4
Acuarela jucăușă 18 5-9
Origame 10 3-4 10 5-7
Noțiuni ecologice 15 5-9
Fodbal 10 3-4 10 5-7
În cadrul unității școlare se stabilesc tipuri diferite de relații între factorii implicați:
directori, cadre didactice, elevi. Între directori și profesori se stabilesc roluri de tip superior –
angajat ( manageri – cadru didactic) și se impun canale d e comunicare verticale (ascendente și
descendente). De asemenea între cadrele didactice din școală se stabilesc canale de
comunicare orizontale care determină buna desfășurare a activității .
Pentru a evalua aptitudinile de comunicare ale cadrelor didactice din gimnaziul
Sărățica Nouă , am aplicat un chestionar (Anexa 2 ). La acesta au răspuns 14 profesori, cu
vârste cuprinse între 2 4 și 65 de ani, având în această unitate școlară o vechime cuprinsă între
2 și 40 de ani.
Rezultatele obținute sunt centralizate în graficul următor. După cum se observă, cele
mai multe dintre cadrele didactice (8) au obținut un coeficient care arată că dispun de reale
calități care le ajută în procesul comunicării. Există însă un număr destul de mare de profesori
(6) care nu au ob ținut un indice mai mare de 80, ceea ce înseamnă că mai au de lucru în a -și
forma sau dezvolta abilități de comunicare.

76
Tabelul 2.8 . Rezultatele chestionarului privind Comunicarea
Punctaj acumulat Număr cadre didactice
30-40 0
40-50 0
50-60 1
60-70 3
70-80 2
80-90 6
90-100 2

Figura 2.15. Aptitudinile de comunicare ale cadrelor didactice
În urma aplicării chestionarului am identificat unele carențe atât la nivelul
comunicării între manager și cadre didactice cât și la nivelul comunicării între cadrele
didactice – elevi și cadrele didactice – parinți. Am putut observa că uneori feed -back -ul din
partea angaja ților în cadrul ședințelor cu managerul lipsește, excepție făcând doar unele din
cadrele didactice. De asemenea, am constatat lipsa de implicare a părinților în educația
copiilor, comunicarea cu aceștia, cu diriginții acestora din simpla cauză că majorita tea dintre
ei sunt plecați peste hotare. Deși această lipsă a comunicării eficiente dintre părinți – copii și
cadre didactice vine ca răspuns la situația create în toată țara și din lipsa locurilor de muncă
bine plătite la noi în țară, însă pentru a trece p este acest obstacol, este necesar un efort susținut
din partea ambelor tabere și dezvoltarea unei legături mai strânse prin intermediul
internetului. O altă neregulă constatată vine din sfera neadaptării cadrelor didactice la
schimbare și crearea unui medi u incluziv, de echitate, cadrele didactice din lipsă de interes
sau din lipsa experienței nu dețin în totalitate cunoștințe pentru a comunica eficient cu elevii
00,10,20,30,40,5
30-40 40-50 50-60 60-70 70-80 80-90 90-1000 0 7,1% 21,4%
14,2% 42,8%
14,2% Număr Cadre didactice

77
cu cerințe educaționale speciale. Toate informațiile transmise cu privire la modificările ce
urmau a fi implementate au fost greu acceptate și respectate în primul rând datorită modului în
care au fost transmise și din lipsa dorinței cadrelor didactice de a ieși din zona de confort și
pentru a produce schimbări la nivel de educație.
Ameliorarea și perfecționarea procesului de comunicare din cadrul gimnaziului
Sărățica Nouă trebuie să urmărească următoarele aspecte:
 promovarea comunicării nestânjenite între manager și subordonați;
 înlăturarea barierelor existente în comunicare și evitarea lansării un or mesaje confuze și
nerealiste;
● persoanele lipsite de credibilitate nu vor avea responsabilități în proce sul de comunicare
(cel puțin în procesul de comunicare formală);
● comunicarea informațiilor să se facă pe cât posibil în mai multe forme;
● când în școală există conflicte interpersonale, trebuie manifestată mai multă prudență în
transmiterea informațiilor;
● evitarea surplusului de informații.
Căile principale prin care se poate ajunge la perfecționarea procesului de comunicare sunt:
● Ascultarea activă sau ascultarea empatică – presupune abilitatea ascultătorului de a înțelege
ceea ce i se spune, punându -se în postura interlocutorului său;
● Feedbackul constructiv – acțiunea de a le oferi interlocutorilor semnale r eferitoare la ceea ce
simțim și gândim în legătură cu un anumit mesaj sau o anumită situație. Pentru a facilita
transmiterea unui feedback constructiv, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– să fie direct și să se bazeze pe încrederea reciprocă dintre emițător și receptor ;
– să fie justificat și să se refere strict la situațiile față de care receptorul poate reacționa;
– să aibă un caracter specific, și nu unul general;
– să fie transmis secvențial, fără a încărca excesiv receptorul cu informații.
● Dezvoltarea canalelor d e comunicare ascendente – presupune comunicarea directă cu
subordonații, prin petrecerea regulată a unor perioade de timp în mijlocul lor, pentru a discuta
subiecte variate legate de problemele de muncă.
● Organizarea spațiului necesar comunicării – eficien ța comunicării est e influențată de
ambianță și de confor tul resimțit de interlocutori în locul unde are loc discuția sau schimbul
de mesaje (astfel, se au în vedere aranjarea mobilierului, dispoziția spațială a interlocutorilor,
condițiile tehnice, etc.);

78
● Utilizarea tehnologiei performante din domeniul comunicațiilor – teleconferinț a, poșta
electronică, grupurile de dialog prin rețea, telefonia mobilă, rețelele electronice de stocare și
transmitere a datelor.
Astfel, se poate ajunge la o comunicare de calit ate care să asigure o educație de
calitate.
În urma chestionarului am identificat unele carențe atât la nivelul comunicării între
manager și cadre didactice cât și la nivelul comunicării între cadrele didactice – elevi și
cadrele didactice – parinți. Am put ut observa că uneori feed -back -ul din partea angajaților în
cadrul ședințelor cu managerii lipsește, excepție făcând doar unele din cadrele didactice. De
asemenea, am constatat lipsa de implicare a părinților în educația copiilor, comunicarea cu
aceștia, c u diriginții acestora din simpla cauză că majoritatea dintre ei sunt plecați peste
hotare. Deși această lipsă a comunicării eficiente dintre părinți – copii și cadre didactice vine
ca răspuns la situația create în toată țara și din lipsa locurilor de muncă bine plătite la noi în
țară, însă pentru a trece peste acest obstacol, este necesar un efort susținut din partea ambelor
tabere și dezvoltarea unei legături mai strânse prin intermediul internetului. O altă neregulă
constatată vine din sfera neadaptării ca drelor didactice la schimbare și crearea unui mediul
incluziv, cadrele didactice din lipsă de interes sau din lipsa experienței nu dețin în totalitate
cunoștințe pentru a comunica eficient cu elevii cu cerințe educaționale speciale . Toate
informațiile tra nsmise cu privire la modificările ce urmau a fi implementate au fost greu
acceptate și respectate în primul rând datorită modului în care au fost transmise și din lipsa
dorinței cadrelor didactice de a ieși din zona de confort și pentru a produce schimbări la nivel
de educație. Comunicarea joacă un rol vital în implementarea eficace a schimbării în cadrul
organizației deoarece angajații trebuie să primească la timp informația referitoare la motivele
schimbării și la consecințele acesteia, iar reducerea ince rtitudinii provocate de schimbare se
poate face numai prin furnizarea informației corecte prin canale oficiale și eliminarea
zvonurilor.
O comunicare eficace în interiorul organizației contribuie la crearea unui climat
organizațional motivant, iar bariere le care apar (bariere de limbaj, perceptuale, contextuale)
pot fi depășite prin luarea de măsuri care să conducă la îmbun ătățirea calității comunicării .
Managerul școlar trebuie să dețină un stil managerial deschis să stabilească clar
reguli de comunicare, trebuie să desemneze un responsabil de comunicare și să elaborareze
unele strategii de formare a aptitudinilor comunicative, să se includă în programe de training
pentru dezvoltarea abilităților de comunicare. [57].

79
2.6. Concluzii la capitolul 2
În urma unei cercetări minuțioase realizate în capitolul 2 concluzionăm că educația
pune accent pe comunicare, iar curriculumul școlar și programele analitice sunt structurate
astfel încât să promoveze o comunicare cât mai eficientă.
1. Comunicarea a devenit un concept universal și atotcuprinzător, fiind abordat din diverse
optici științifice: pedagogică, psihologică, sociologică, economică, managerială. Atât
cadrele didactice, cât și cele manageriale din cadrul școlii alocă între 65 -90% din timpul
lor proces ului de comunicare.
2. Studiul integrat al limbii și literaturii române în gimnaziu urmărește cu precădere formarea
și dezvoltarea competențelor de comunicare/lingvistice, conjugate organic și cu formarea
competențelor lectorale și valorice, fără a ignora în să și competențele cognitive,
metodologice (inerente oricărui studiu riguros, sistemic, organizat) și competențele sociale,
de neconceput în afara celor de comunicare.
3. Sarcina îmbogățirii și perfecționării limbajului la elevi este majoră, constantă și nu aparține
ca obiectiv numai studiului limbii române, ci tuturor obiectelor de învățământ. Sfera
limbajului propriu fiecărui elev rezultă din cumulul sferelor limbajelor (codurilor)
asimilate din fiecare știință, la ficare obiect de învățământ, în toate tre ptele școlarizării și
ale vieții.
4. Școala, una dintre verigile de bază în plăsmuirea personalității umane, nu poate exista în
afara actului comunicațional, acesta constituie un mijloc indispensabil de interrelaționare,
un cadru de interferență al celor antr enați în proces, dar și de cultivare a conduitei
comunicative. Cu cât comunicarea este mai bună și mai completă, cu atât crearea unui
climat de siguranță fizică și psihică va fi mai probabilă, iar conflictele vor fi mai ușor de
rezolvat.
5. Comunicarea este un mecanism continuu și tranzacțional, transversal ce implică
participanți care vin din medii diferite. Comunicarea competentă necesită aptitudini care
trebuiesc învățate și exersate. Pentru a genera comunicarea, urmează a realiza: formarea
aptitudinilor și deprinderii de utilizare a arsenalului comunicativ; acumularea cunoștințelor
despre domeniul comunicării.
6. Metodele moderne de predare -învățare -evaluare facilitează organizarea pedagogică a unei
învățări temeinice, ușoare, și placate cu un pronunțat caract er activ -participativ din partea
elevilor, cu posibilitatea de cooperare și de comunicare eficientă. Profesorii trebuie să dea
prioritate competențelor și să orienteze procesul de predare -învățare -evaluare utilizând

80
strategii didactice eficiente în vederea formării abilităților de comunicare conștientă și
fluentă ale elevilor .
7. Școala are o singură finalitate – pregătirea elevului pentru activitatea ulterioară, dezvoltarea
competențelor acestuia. Astfel, elevul studiind de -a lungul anilor, trebuie să ajungă o
persoană capabilă de a se orienta în viață prin comunicarea eficientă în diferite situații.
8. Comunicarea joacă un rol vital în implementarea eficace a schimbării în cadrul
organizației. Eficiența și eficacitatea organizațională depind în mare măsură de a bilitatea
managerilor de a trimite mesaje în interiorul și în afara organizației cu eficacitate maximă.

81
CONCLUZII GENERALE
În concluzie, putem afirma că nivelul dezvoltării competenței de comunicare depinde
de educație. C omunicarea este strâns legată de existența noastră ca oameni, ca ființe sociabile,
datorită faptului că ființele umane și comunicarea sunt interdependente. Viața noastră de zi cu
zi presupune comunicare.
Abordările teoretice și practice realizate în cadrul analizei managementului
dezvoltării competenței de comunicare în școală, reieșind din obiectivele propuse, ne conduc
la următoarele concluzii:
1. Comunicarea a devenit un concept universal și atotcuprinzător, fiind abordat din diverse
optici științific e: pedagogică, psihologică, sociologică, economică, managerială. Atât
cadrele didactice, cât și cele manageriale din cadrul școlii alocă între 65 -90% din timpul
lor procesului de comunicare.
2. Procesul comunicării se bazează întotdeauna pe stabilirea unei relații între emițător și
destinatar. Putem defini comunicarea ca un proces de transmitere a unor informații, direct
sau indirect prin intermediul căruia oamenii se influențează reciproc.
3. Pentru ca o comunicare să fie eficientă e nevoie de: receptarea comunicării, înțelegerea
corectă a mesajului, acordul referitor la conținutul comunicării, acceptarea emițătorului și
schimbarea produsă la emițător. Comunicarea eficientă este atunci când mesaju l receptat
este înțeles exact așa cum a fost el conceput de către emițător.
4. Instituția de învățământ constituie locul unde se învață, unde se deprinde și se
perfecționează comunicarea; unde se creează comunicare; unde se educă comunicarea
eficientă. Comuni carea are semnificația unei valori umane și sociale, motiv pentru care
fiecare proces al comunicării constituie un scop în sine, un obiectiv major al educației, la
care toate disciplinele trebuie să -și aducă propria contribuție.
5. Comunicarea managerială re prezintă o formă de comunicare interumană, interpersonală,
este un instrument de bază al managerului, cu ajutorul căruia acesta își poate exercita
atribuțiile manageriale: de planificare, de organizare, de motivare -antrenare, de
coordonare, de control -evaluare și de realizare a obiectivelor propuse.
6. Pentru a comunica eficient trebuie să înțelegem că suntem diferiți în modul în care
percepem lumea, și să folosim o comunicare eficientă presupune nu numai transmiterea
mesajelor, ci și schimbarea mentalității , atitudinilor,comportamentului managerului cât și
a subalternilor .

82
7. Agenții educaționali, în deosebi managerii, trebuie să fie înzestrați cu o sensibilitate
cuvenită în ce privește comunicarea.
8. Managerul de succes trebuie obligatoriu să fie personalitate cu o inteligență emoțională
ridicată , comunicabilitatea fiind una din calitațile de bază. Pen tru a conduce eficient o
institu ție e necesar de lucrat in echipă.
9. Comportamentele managerului, învățătorilor în colaborarea cu actanții educaționali
trebuie să f ie deschise, transparente, empatice și pozitive. Conflictul, să -l transforme într –
o oportunitate pozitivă, de cunoaștere, echilibru și progres. Trasarea planurilor pozitive și
influența pozitivă e nevoie s -o exercite un manager ce tinde să fie eficace în c omunicare.
10. Școala are o singură finalitate – pregătirea elevului pentru activitatea ulterioară,
dezvoltarea competențelor acestuia. Astfel, elevul studiind de -a lungul anilor, trebuie să
ajungă o persoană capabilă de a se orienta în viață prin comunicarea eficientă în diferite
situații .
PROPUNERI
Managementul comunicării este premisă de eficiență a instituției școlare, dar și a întregii
societăți.
Reieșind din concluziile care s -au conturat formulăm următoarele propuneri:
1. Perfecționarea continuă a comunicării organizaționale și manageriale trebuie să fie un
deziderat al cadrelor didactice și celor manageriale. Dezvoltarea competenței de
comunicare trebuie să se regăsească la nivelul planificării strategice și operaționale a
instituției școlare.
2. Implementarea graduală a tehnologiilor comunicaționale în cadrul procesului instructiv –
educativ. Tehnologiile informaționale vor deveni parte integrantă a procesului de
învățare. Profesorii trebuie să fie mai deschiși la oportunit ățile oferite de platformele de
învățare – e-learning (Moodle, iTeach, ATutor) și să le aplice în cadrul orelor în scopul
creșterii eficienței acestora.
3. În scopul perfecționării comunicării manageriale cu cadrele didactice, dar și cu elevii sau
părinții propunem elaborarea unui mix de comunicare instituțională . Pentru
dimensionarea optimă a mixului de comunicare dintre colaboratorii instituției de
învăț ământ (administrație, cadre didactice, elevi, părinți) în lucrare am analizat
elementele acestuia ținând cont atât de avntajele, cât și de dezavantajele fiecărui element.
4. Instrumentele de eficientizare a comunicării la nivelul școlii vor fi deduse ținâ ndu-se cont
de cauzele care au generat comunicarea defectuoasă , de barierele de comunicare la nivel

83
de elev -profesor -părinte -administrația școlii și se vor axa pe: abordarea unui management
democratic, participativ, organizarea activităților de teambuildin g la nivelul colectivității
didactice; antrenarea elevilor în activități extracurriculare generatoare de cooperare și
comunicare eficientă; crearea condițiilor de oferire a feed -back -ului la diverse nivele ale
instituției școlare.
Pentru managerii școlari:
– Angajarea competitivă a cadrelor didactice în asigurarea managementului comunicării
eficiente în instituția școlară .
– Aplicărea tehnologiilor informaționale moderne (Bllogul, Moodle, Wiber, facebook
etc.) în relizarea comunicării eficiente.
– Direcționarea profesorilor spre o comunicare bazată pe cultura emoțională.
Pentru cadrele didactice:
– Disiminarea roluri lor în comunicarea pedagogică într -un context motivant și facilitant.
– Mediatizarea problematicii managementului comunicării în instituția școlară prin
întrunirile metodice;
– Proiectarea, organizarea și desfășurarea activităților didactice, extrașcolare ce
favorizează dezvoltarea competențelor communicative.
– Aplicarea strategiilor didactice și metodelor interactive de comunicare .
Pentru elevi:
– Participarea activă în activitățile educaționale (cluburi, cercuri, conferințe, concursuri)
ce sporesc dezvoltarea competențelor comunicative.
Procesul de management al comunicării profesor – elev se va realiza cu succes în instituția
școlară dacă v or fi stabilite reperele teoretice și componentele structurale ale managementului
comunicării;
În instituția școlară comunicarea să se axeze pe factori ce d etermină eficiența acesteia,
deaceea este nevoie de elaborarea și aplicarea unei metodologii de dezv oltare a
managementului comunicării;
Comunicarea ar trebui să fie nu numai eficientă, ci și adecvată. Aceasta înseamnă să
respecte regulile și expectanțele care se aplică într -o situație socială.

84
BIBLIOGRAFIA
1. Abric J.C. Psihologi comunicării . Teorii și metode, Iași: Polirom, 2002;
2. Antonovici, Șt., Comunicarea eficientă a managerului organizației școlare , Revista
Didactica nr.21 – 2011;
3. Bolboloceanu, Aglaida, Psihologia comunicării , Ed. Univers Pedagogic, Chișinău –
2007;
4. Bontaș, I., Pedagogie , București , ALL, 2001;
5. Callo, T., E ducația comunicării verbale . Chișinău: Litera Educațional, 2003;
6. Callo, T., Referențialul metodologic al relației limbă -vorbire -comunicare din
perspectiva formării vorbitorului cult de limba română . În Revista Învățătorul
modern, n r.4, 2016;
7. Cartaleanu, T. Formarea de competențe prin strategii didactice interactive , Chișinău,
în Didactica Pro, februarie 2001, nr.1;
8. Cornescu, V.; Mihăilescu, I.; Stanciu, S., Managementul organizației , Editura. ALL
Beck, București 2003;
9. Cojocaru, V., Slutu, L., Management educațional, Editura Cartea Moldovei, Chișinău –
2007;
10. Cojocaru, V.,Cojocaru,V., Postica, A., Dezvoltarea competențelor didactice și
manageriale prin E -Learning în sistemul de formare continuă , Chișinău, 2017
11. Cojocaru, V. Gh. Management educațional , Editura Știința, Chișinău -2002;
12. Cojocaru, V. Gh. Schimbarea în educație și schimbarea managerială , Editura
Lumina, Chișinău -2004;
13. Cojocaru -Borozan M, Teoria culturii emoționale , Tipografia UPS „Ion Creangă”,
2010 ;
14. Codul educației al Republicii Moldova nr. 152 din 17.07.2014;
15. Curriculum național la limba și literatura română pentru învățământul gimnazial,
Chișinău 2010;
16. Curriculum pentru învățământul primar , proiect, LIMBA ȘI LITERATURA
ROMÂNĂ, CLASELE I -IV, Chișinău, 2018;
17. Donțu, I, Curriculumu l modern -proiecție a educației interculturale , Didactica Pro…,
Nr.5-6, anul 2009
18. Enăchescu, E., Comunicarea în mediul educațional , București: Aramis Print, 2008;
19. Ionescu -Ruxăndoiu, L., Limbaj și comunicare . București: All Educațional, 2003;

85
20. Iosifescu, S. Manual de management educațional pentru directorii de unități școlare,
Ed. ProGnosis, București;
21. Mocanu, L., Leancă, A. Psihologia comunicării , Ed: Rovimed Publishers, p.136 ;
22. Management școlar. Ghid practic pentru directorii de școală și lice u, 2006, Ed.
RAABE, București;
23. Negură,I. „ Comunicarea dintre studenții moldoveni și români”, în Comunicarea și
mobilitatea studenților, Chișinău, Editura Arc, 1999;
24. Nicolae, Irinela, Comunicare în educație , Modulul 3, București, 2011;
25. Johns, G., Comportam ent organizațional , Ed. Economica, București -2006;
26. Patrașcu, D. Managementul conflictului în sistemul educațional , tipografia Reclama,
Chișinău, 2017
27. Păuș, V.A., Comunicare și resurse umane. Polirom: Iași, 2006;
28. Pânișoară, Ion -Ovidiu, Comunicarea eficientă , ediția a III -a: Polirom, Iași, 2008;
29. Pîntea, Elena, Arta de a comunica , Învățătorul modern nr.3 – 2017;
30. Popescu -Neveanu, P., Dicționar de psihologie , Albatros: 1978;
31. Planul -cadru 2018 -2019 pentru învățământul primar, gimnazial și liceal , Chișinău
2018;
32. Rus, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Editura
Institutul European, Iași, 2002;
33. Sandu Alexandra, ș.a., Management , Editura Universitaria, Craiova, 2004;
34. Sadovei L. Competența de comunicare didactică , Chișinău: UPS Ion Creangă, 2008;
35. Schneider Natalia, Importanța strategiilor de comunicare de tip Blogging , Învățătorul
modern, Anul IX Nr. 5, octombrie 2017;
36. Standarte de eficiență a comunicării , Chișinău 2018;
37. Standarte de competență – instrument de realizare a politicilo r educaționale ,
Chișinău 2010
38. Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014 -2020 „Educația -2020 ”, Chișinău,
2014;
39. Șoitu, L., Comunicare și educație, Ed. Spiru Haret, Iași -1996;
40. Șoitu, L., Comunicare și acțiune , București, Editura Institutul European, 1997;
41. Terpan, Elena -silvia, Studiu privind comunicarea în instituțiile de învățământ ,
Învățătorul modern nr.2 – 2013;
42. Zăvălenu, Mircea, Management și comunicare , Editu ra Universitaria, Craiova, 2004;

86
Surse Web:
43. http://Importanta%20comunicarii%20in%20procesul%20educational_0.pdf , accesat:
28.08.18;
44. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/202_211_Conceptul%20de%20compet
enta%20de%20comunicare%20profesionala_continut%20si%20structura.pdf ,
accesat: 06.09.18;
45. file:///C:/Users/User/Desktop/bibliografie%20teza/Teorii -ale-comunicarii.pdf ,
accesat:16.09.18;
46. file:///D:/bibliografie%20teza/Modul%203%20COMUNICARE%20IN%20ED UCATI
E.pdf , accesat: 19. 10.2018
47. http://fc.upsc.md/mod/assign/view.php?id=889 , accesat: 14.11.18
48. http://www.fluxymedia.c om/evolutia -comunicarii -la-distanta , accesat: 15.11.18;
49. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rețea_de_socializare , accesat: 17.11.18;
50. https:/ /ro.wikipedia.org/wiki/Facebook , accesat: 17.11.18;
51. https://ro.wikipedia.org/wiki/Instagram , accesat: 17.11.18;
52. https://ro.wikipedia.org/wiki/Twit ter, accesat: 17.11.18;
53. https://ro.wikipedia.org/wiki/Skype , accesat: 17.11.18;
54. http://mystreet7.com/internet/instalare -viber -telefon -pc.html , accesat: 17.11.18;
55. http://colegiuleconomic.rdsbz.ro/comunicarea/verbala.htm , accesat: 24.11.18;
56. file:///C:/Users/User/Desktop/Conflictele%20scolare.pdf , accesat : 28.11.18;
57. file:///C:/Users/User/Desktop/ZELTER_ZAGAN%20Christine _RO.pdf , accesat:
11.12.18;
58. https://comunicareeficienta.com/wp -content/uploads/2013/11/E -book -Dezvoltarea –
abilitatilor -de-comunicar e.pdf , accesat: 14.12.18;
59. file:///C:/Users/User/Desktop/bibliografie%20teza/ghid -de-comunicare -si-discurs –
public.pdf , accesat: 16.12.18;
60. http://www.incluziunesociala.ro/upls/31_49743_suport_curs_Tehnici_comunicare.pdf ,
accesat: 20.12.18
61. https://iteach.ro/experientedidactice/imbunatatirea -comunicarii -in-cadrul -grupului ,
accesat: 20.12.18

87
ANEXE
Anexa 1. Chestionar pentru determinarea
cazurilor conflictelor în instituție
CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE:
1. Cât de mulțumit sunteți de locul actual de muncă ?
2. Cum apreciați relația cu managerul instituției?
3. Vă ajută managerul în rezolvarea problemelor ?
4. Care sunt cele mai frec vente conflicte ?
5. Cât de des apar situații conflictuale în școală ?
6. În ce măsură sunteți implicat în conflicte ?
7. Sunteți consultat de manager în luarea deciziilor ?
8. În ce măsură se implică managerul în rezolvarea conflictelor ?
9. Dacă aveți u n conflict v -ar plăcea să se implice managerul ?
10. Considerați că situațiile conflictuale sunt influențate de comportamentul managerului?
Chestionar pentru elevi I:
1. Îți place să fii elev în clasa ta ?
2. Cum apreciezi relația ta cu colegii?
3. Cât de d es organizați activități comune în afara școlii ?
4. Poți să te bazezi pe colegii tăi dacă ai o problemă ?
5. Cât de des aveți situații de conflict în clasă ?
6. În ce măsură ești implicat în conflicte ?
7. Cât de ușor poți rezolva conflictele apărute ?
8. Vă ajută profesorii în rezolvarea conflictelor ?
9. Cum ai dori să te ajute profesorii în rezolvarea conflictelor?
10. De cine depinde ca în clasa ta să nu apară conflicte ?
Chestionar pentru elevi II:
În scopul realizării unui studiu privind conflictul scolar, sunteți rugați să răspundeți la
următoarele întrebări:
1. În colectivul din care fac parte, elevii cei mai conflictuali sunt în număr de _______.
2. În colectivul meu, elevii cei mai violenți (băt ăuși) sunt în număr de______.
3. Mi se întâmplă să mă cert cu un coleg: a) niciodată; b) rareori; c) deseori.
4. Mi s -a întâmplat să lovesc un coleg din clasă: a) niciodată; b) rareori; c) deseori.

88
5. Mi s -a întâmplat să fiu lovit de un coleg din actualu l meu colectiv: a) niciodată; b) rareori;
c) deseori.
6. Intru în conflict cu colegii mei atunci când ei: (alege maximum trei răspunsuri și notează -le
cu 1, 2, 3 în ordinea descrescătoare a importanței/frecvenței lor): (1) îi critică, amenință sau
agreseaz ă pe prietenii mei (2) mă agresează (se leagă de mine) fără motiv (3) sunt cei mai
slabi la învățătură (4) îmi critică înfățișarea (5) râd de rezultatele mele (6) îmi critică familia
(părinții, frații…) (7) manifestă aroganță (sunt îngâmfați) (8) spun minc iuni (9) sunt favorizați
de profesori (10) alte motive________________.

89
Anexa 2. Chestionar pentru evaluarea
aptitudinilor de comunicare ale cadrelor didactice

Răspunde ți rapid și spontan, cu „da” sau „nu”, la următoarele enun țuri, fără să mai
reveni ți ulterior asupra lor. După ce ai răspuns, compara ți răspunsurile date cu grila de
evaluare. Fiecare concordan ță cu grila de evaluare se notează cu 2 puncte, iar fiecare
neconcordan ță cu 0 puncte. La final, totaliza ți punctele ob ținute și calcula ți indicele
procentual al aptitudinilor de comunicare după formula: numărul de puncte ob ținut se împarte
la 80 și rezultatul se înmule țește cu 100. Dacă acest indice este mai mare decât 80, atunci
dispune ți de reale calită ți care vă ajută în procesul comunicării și sunte ți un interlocutor
agreabi l pentru cei din jur.
1. Vi se întâmplă deseori să remarcați că aveți mereu dreptate.
2. Vă abțineți să spuneți lucruri care n -ar face altceva decât să -i ofenseze pe ceilalți și să
înrăutățească situația.
3. Vi se întâmplă des ca interlocutorii dumneavoastră să vă sugereze cuvintel e pe care nu le
găsiți atunci când explicați ceva.
4. Vă surprindeți că nu mai sunteți atent la ce se spu ne atunci când stați de vorbăcu alții.
5. Vă prefaceți că -i ascu ltați pe ceilalți.
6. Vi se pare mereu că folosiți chiar cuvintele pe care doreați să le folosiți.
7. Sunteți câteodată dificil în conversație.
8. Întâmpinați dificultăți în a vă încrede în alții.
9. Vă admiteți greșelile atunci când știți că știți că sunt reale.
10. Deviați discuția atunci când subiectul acesteia vă atinge sentimentele personale.
11. Câteodată vă ascundeți greșelile față de ceilalți.
12. Aveți impresia că partenerii înțeleg, în general, părerile exprimate de dumneavoastră.
13. Vi se întâmp lă, într -o discuție, să vă „îmbufnați”.
14. Aveți impresia că interlocutorii se prefac că vă ascultă atunci când le vorbiți.
15. Îi cereți în mod sistematic interlocutorului să vă comunice părerile sale în legătură cu
punctele pe care le expuneți.
16. Vi s e întâmplă să vă puneți în situația interlocutorului.
17. Sunteți contrariat în momentul în care cineva nu este de acord cu dumneavoastră.
18. Acceptați cu ușurință criticile constructive ale celorlalți.
19. Aveți, în general, încredere în ceilalți.
20. În tâmpinați dificultăți în a face complimente celorlalți.

90
21. Când stați de vorbă cu cineva, îl lăsați întotd eauna să termine ce are de spus înainte de a
reacționa.
22. Când intervine un diferend între dumneavoastră și altcineva, puteți discuta fără să vă
enervați.
23. Atunci când vă vorbește cineva, ascultați cu atenție ca să înțelegeți ce vă spune.
24. Presupuneți că interlocutorul este la curent cu ceea ce vreți să spuneți, fără să -I explicați
ce vreți de fapt să -i spuneți.
25. Vă este câteodată dificil să vă exprimați ideile at unci când sunt diferite de cele ale
colaboratorilor dumneavoastră.
26. Sunteți conștient că tonul vocii dumneavoastră poate influența interlocutorul.
27. Vi se întâmplă să vă scuzați după ce ați jignit o persoană.
28. Aveți tendinț a de a nu -i contrazice pe ceilalț i deoarece vă e teamă să nu se enerveze.
29. Puneți în discuție subiecte care nu -i interesează pe interlocutori.
30. Nu puteți gândi clar atunci când sunteți enervat.
31. Aveți tendința să vorbiți mai mult decât interlocutorii dumneavoastră.
32. Când vi se pune o întrebare care nu vi se pare clară, îi solicitaț i interlocutorului să clarifice
ce vrea să spună.
33. Aveți impresia că interlocutorilor le -ar plăcea să fiți altfel decât în realitate.
34. Nu vă simțiți î n largul dumneavoastră atunci când vi se face un compliment.
35. Sunteți conștient de reacțiile pe care le -ar putea av ea ceilalți în legătură cu ceea ce aveți de
spus.
36. Vă exprimați gândurile, convingerile și sentimentele în așa fel încât ceilalți să vă înțeleagă
mai bine.
37. Faceți diferența între cuvintele pe care le poate spune cineva și mesajul a scuns pe care îl
poate transmite în acel moment.
38. Sunteți mulțumit de modalitatea în care rezolvați diferendele ce pot exista între
dumneavoastră și ceil alți.
39. Atunci când cineva v -a afectat cu ceva, discutați imediat cu persoana respectivă.
40. Vă este dificil să priviți lucrurile din punctul de vedere al interlocutorului.
Grila de evaluare:
Se acordă 2 puncte pentru: – răspunsuri cu „da” la întrebările: 2, 6, 9, 12, 15, 16, 18, 19, 21,
22, 23, 26, 27, 29, 32, 35, 36, 37, 38, 39;
– răspunsuri cu „nu” la întrebările: 1, 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 13, 14, 17, 20, 24, 25, 28, 30, 31, 33,
34, 40.

Anexa 3. PLAN REMEDIAL pentru elevii ce au înregis trat regres
Clasa: a V -a
Anul școlar: 2018 – 2019
Profesor: : Carajia Elena

Nume
elev
Decalaje
identificate
Prioritate
Activitatea
remediala
Inter
valul
de
timp
Perso
ana
respo
nsabil
ă Resurse

Somni
c
Valeri
a Recuperarea
cunoștintelor
Dificultăți în
interpretarea
textului
literar și
nonliterar
Dificultăți de
comunicare
în scris
Ritm lent de
învățare Activități de
învățare
repetitive
Interpretarea
textelor
literare și
nonliterare
Întocmirea
planului
remedial. -participarea la
activități de pregătire
suplimentară în afara
orelor
-dezvoltarea
competențelor de
lectură și mai ales de
înțelegere a textului
citit (a cerințelor și
sarcinilor de lucru)
teme suplimentare de
lucru și studiu
individual pentru
acasă
Exercitii practice
Sarcini progresive Mierc
uri de
la ora
14 la
15
timp
de 2
saptă
mâni/
O
lună

Caraji
a
Elena

Fișe de lucru
cu grad de
dificultate
redus
Teme pentru
acasă
Fișe de
documentare
particulariza
te
Stroga
nov
Pavel Recuperarea
cunoștintelo
r
Dificultăți
in
ȋntelegerea
textului
literar și
nonliterar
Deficiențe
de
exprimare
orală Activități de
învățare
repetitive
Interpretarea
textelor
literare și
nonliterare.

Exprimarea
orală a unui
mesaj citit,
Menținerea
unui dialog
oral cu colegul
de bancă.
Dezvoltarea
comunicării. -participarea la
activități de pregătire
suplimentară în afara
orelor
-dezvoltarea
competențelor de
lectură și mai ales de
înțelege re a textului
citit (a cerințelor și
sarcinilor de lucru)
-teme suplimentare de
lucru și studiu
individual pentru
acasă
Mierc
uri de
la ora
14 la
15
timp
de 2
săptă
mâni/
O
lună
Caraji
a
Elena Fișe de lucru
cu grad de
dificultate
redus
Fișe de lucru
cu sarcini
progresive
Teste de
autoevaluare
Comunicare
a unui
discurs în
fața unui
auditoriu

92
Anexa 4. Lecție în comunicare Comunicarea verbala si nonverbala

PROIECT DIDACTIC
ȘCOALA: Gimnaziul Sărățica Nouă
CLASA: a VIII – a
PROFESOR: Carajia Elena
OBIECTUL: Limba română
TIPUL LECȚIEI : De actualizare a cunoștințelor
SUBIECTUL LECȚIEI : Comunicarea verbala si nonverbala

COMPETENȚE SPECIFICE:
1.2. Receptarea adecvată a sensului/sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de texte
orale sau scrise;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: Să identifice tipurile de comunicare;
O2: Să redacteze dialoguri pe o temă dată;
O3: Să asocieze enunțuri cu elemente ale comunicării nonverbale/paraverbale;
O4: Să folosească intonația corespunzătoare semnelor de punctuație într-un dialog;
O5: Să adapteze dialogul la situații speciale de comunicare impuse de elemente nonverbale și/sau
paraverbale.

Metode și procedee :
 Expunerea;
 Conversația euristică;
 Exercițiul;
 Explicația
 Problematizarea;
 Jocul de rol.

Mijloace didactice : fișe de lucru, portofoliul;
Resurse: Spațiul de lucru: sala de clasă, Timp de lucru: 45 minute

93
SCENARIU DIDACTIC

Etapele lecției O
b. Activitatea de învățare
Timp Forme de
organizare Metode Mijloace Evaluare
1.Moment
organizatoric Este organizat contextul educativ (se asigură
liniștea în clasă, se pregătesc materialele
necesare desfășurării activității). 1’ Frontal

2. Verificarea
cunoștințelor
anterioare și a
temei Se verifică tema pentru acasă: ex 3 p 15
Se proiectează jocul didactic ce vizează
identificarea afirmațiilor corecte. Acest joc
verifică noțiunile legate de situația de
comunicare studiate anterior: definiția,
elementele situației comunicării, funcțiile
comunicării etc. 5’ Frontal,
Individual Conversația
Caietele
elevilor

Joc
didactic
Obs. sist.
3. Captarea
atenției Captarea atenției se face printr -un exercițiu,
menit să creeze atmosfera propice desfășurării
lecției: se citesc proverbe, iar elevii trebuie să le
claseze, în funcție de cele două criterii:
ascultare, vorbire. 4’ Frontal,
Individual
Conversația
Explicația
Observarea
Bilețele
Obs. sist.
4. Enunțarea
temei și a
obiectivelor Se enunță tema lecției: Comunicare verbala si
nonverbala. 1’ Frontal
Conversația Tabla
Caietele
elevilor
5. Prezentarea
sarcinilor de
învățare și
dirijarea
învățării

Profesorul distribuie elevilor prima fișă de lucru
prin care se urmărește completarea unui desen
cu tipurile comunicării și elementele de realizare
a acestora (Anexa 2).
Se notează în caiete: Comunicarea
interpersonală presupune doi participanți
(emițătorul și receptorul) și se realizează prin 2’

6’
Individual

Frontal
Metoda ciorchinelui

Exercițiul

Fișe de
lucru

Tabla
Obs. sist.

Evaluare
frontală

94

01

02

03

04
05
cele trei forme de comunicare: comunicarea
verbală – care se realizează prin cuvinte
grupate în structuri lingvistice purtătoare de
sens (enunțuri); comunicarea nonverbală –
care se realizează cu ajutorul mimicii și
gesturilor; comunicarea paraverbală – care se
realizează prin sunete, combinații de sunete,
exclamații etc. ale căror semnificații se pot
deduce din context.

Profesorul îi împarte pe elevi în patru grupe,
care vor rezolva cerințele de pe fișele de lucru
1-4.
Profesorul se asigură că fiecare elev a înțeles ce
sarcini de lucru are și le oferă ajutor elevilor,
dacă au nevoie, urmărindu -le evoluția și dirijând
procesul de învățare.
În timp ce reprezentantul fiecărei grupe prezintă
rezolvările exercițiilor de pe fișe, ceilalți elevi
intervin pentru a corecta eventualele greșeli.

17’

Lucrul pe
grupe

Frontal

În perechi

Frontal

Explicația didactică

Învățarea prin
descoperire
Problematizarea
Observarea
Exercițiul
Explicația didactică

Obs. sist.
6. Obținerea
performanței și
asigurarea
feedbackului Profesorul face aprecieri după fiecare sarcină de
lucru, sugerează soluții/ reformulează răspunsuri
care nu sunt corect construite sau nu sunt
concludente. 2’ Frontal
Conversația
Explicația Evaluare
frontală
7. Evaluarea
procesului
educativ Se distribuie elevilor fișa nr. 5 și se rezolvă
individual cerințele. Aceste fișe vor fi corectate
ulterior de profesor. 4’ În perechi
Frontal
Joc de rol
Tabla Evaluare
scrisă
8. Asigurarea
retenției și a
transferului Profesorul notează elevii care au contribuit la
desfășurarea orei;
Se comunică tema: ex 14 p 17
3’ Frontal Conversația
Explicația Caietele
elevilor

95

PROVERBE:
 Sunt cuvinte care ard ca flacăra și cuvinte care cad ca ploaia.
 A vorbi înseamnă a rupe puțin din tine însuți.
 Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ceea ce spun ei.
 E mai greu să taci, decât să nu spui nimic.
 Când nu ai cuvinte, mai bine taci din gură. Acela care nu știe să tacă atunci când trebuie,
nu știe nici să vorbească.
 Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca un măr de aur într -un coșuleț de argint.
 Pisica tăcută prinde mai mulți șoa reci decât cea care miaună.
 Nu lătra, dacă nu ești câine.
 Cuvintele prietenoase sunti ca un fagure: dulci pentru suflet și prietenoase pentru oase.
 Politețe înseamnă să faci și să spui lucrurile cele mai amabile, în felul cel mai amabil.

96
ANEXA 2:

Tipuri de comunicare – metoda ciorchinelui

COMUNICAREA
VERBALĂ NONVERBALĂ
PARAVERBALĂ
ENUNȚURI
ORALĂ SCRISĂ
CARACTERSTICILE
VOCII INTENSITATEA
VORBIRII
PRONUNȚIA
GESTURI ÎNFĂȚIȘARE
MIMICĂ POSTURĂ
MIȘCARE

97
FIȘĂ DE LUCRU
Tipuri de comunicare

COMUNICAREA
VERBALĂ NONVERBALĂ
PARAVERBALĂ

98
FIȘA NR. 1
Citește următorul dialog pentru a răspunde cerințelor de mai jos:
„- Vrei ceva, băiatu ۥ ?
Glasul vânzătorului îl făcu pe Marius să tresară ca sub acțiunea unui șoc electric. Îl privi cu
neîncrederea rezervată de obicei străinilor.
– Nu, doar mă uit.”
(Radu Paraschivescu, Salvarea )
1. Precizează cine sunt participanții la dialog și ce roluri de comunicare are fiecare (emițător și/sau
receptor).
………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
2. Numește semnele grafice care indică intonația vocii vânzătorului.
…………… ……………………………………………………………………………………..
3. Subliniază cuvintele care se referă la descrierea comunicării nonverbale.
4. Interpretează, împreună cu un coleg, dialogul de mai sus, transpunând în comunicare no nverbală
cuvintele naratorului.

FIȘA NR. 2
Lucrați în perechi. Imaginați o situație de comunicare, în care să asociați cuvintelor elemente de
comunicare nonverbală, folosind exemple din vi ața de zi cu zi.
Puteți avea în vedere exemplul următor:
Situația de
comunicare Comunicarea
Verbală Elementele nonverbale
asociate Motivați importanța adecvării
elementelor nonverbale
În magazin, când
solicitați explicații
despre un produs. – Fiți amabil, care
sunt caracteristicile
acestui telefon
mobil? Privesc vânzătorul
în ochi.
Am o voce calmă.
Ridic puțin sprâncenele.
Schițez un zâmbet. Atrag atenția vânzătorului.
Încerc să -i câștig bunăvoința.
Îmi exprim interesul pentru produs.
Îl motivez pe vânzător să -mi ofere
informații complete pentru a mă
informa asupra calității produsului
dorit.

99

FIȘA NR. 3

Lucrați în grupe de 6 -7 elevi. Alegeți câte 3 -4 litere ale alfabetului și găsiți cât mai multe
trăsături ale comunicării orale care încep cu litera respectivă. Scrieți aceste trăsături sub forma
unui cod pe care să îl respectați zilnic.
De exemplu: cod: ARRZ
A R R Z
Atenție Respect Răbdare Zâmbet
……………… …………………………………………………………………………………

100

FIȘA NR. 4
Citește cu atenție textul următor:
Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius, sub arșița soarelui se oprește o birje, în strada Pacienței,
la numărul 11bis, către orele trei după -amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa
marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei ori… nimic; se razimă în
buton cu degetul pe care nu -l mai ridică… în sfârșit, un fecior vine să -i deschidă.
Tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate.
Domnul: Domnu -i acasă?
Feciorul: Da, dar mi -a poruncit să spui, dacă
l-o căuta cineva, c -a plecat la țară.
D. : Dumneata spune -i c-am venit eu.
F. : Nu pot, domnule.
D. : De ce ?
F. : E încuiată odaia.
D. : Bate -i să deschidă.
F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui când a
plecat.
D. : Care va să zică, a plecat?
F. : Nu, domnule, n -a plecat.
D. : Amice ești… idiot!
F. : Ba nu, domnule.
D. : Zici că nu -i acasă.
F. : Ba-i acasă, domnule.
D. : Apoi, nu ziseșă c -a plecat?
F. : Nu, domnule, n -a plecat.
D. : Atunci e acasă.
F. : Ba nu, dar n -a plecat la țară, a ieșit așa.
D. : Unde?
F. : În oraș!
D. : Unde? F. : În București.
D. : Atunci să -i spui c -am venit eu.
F. : Cum vă cheamă pe dv.?
D. : Ce -ți pasă?
F. : Ca să -i spui.
D. : Ce să -i spui? De unde știi ce să -i spui,
dacă nu ți -am spus ce să -i spui? Stai întâi să -ți spun;
nu te repezi… Să -i spui când s -o întoarce că l -am
căutat…
F. : Cine?
D. : Eu.
F. : Numele dv.? …
D. : Destul, atâta! Mă cunoaște dumnealui…
suntem prieteni…
F. : Bine, domnule.
D. : Ai înțeles?
F. : Am înțeles.
D. : A!… Spune -i că ne -ntâlinim negreșit.
F. : Unde?
D. : Știe dumnealui… Da să vie neapărat.
F. : Când?
D. : Când o putea.
F. : Prea bine.
D. : Ai înțeles F. : Am înțeles

Cerințe (muncă pe echipe):
1. Formați două echipe de câte doi elevi și citiți textul pe roluri. Alegeți una dintre
variantele următ oare de conversație cotidiană:
 Conform indicației autorului: persoanele toate păstrează un calm
imperturbabil, egal și plin de dignitate;
 Din perspectiva unor persoane iritate.

2. Ceilalți colegi, împărțiți în grupe vor completa următorul tabel:

Cerințe (muncă individuală):
1. Identifică în textul dat, două formule de adresare.
2. Menționează două informații pe care Domnul ar fi trebuit să i le dea Feciorului, astfel
încât acesta să -și poată informa stăpânul despre vizita primită.
3. Alege replica/perechea de replici pe care o consideri comică, motivându -ți opțiunea.
FIȘA NR. 5
Cațavencu: Domnilor!… Onorabili concetățeni!… Fraților!… (plânsul îl îneacă)
Iertați -mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare… suindu -mă la
această tribună… pentru a vă spune și eu… (plânsul îl îneacă mai tare.) … Ca orice român, ca
orice fiu al țării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpâ nește) mă
gândesc… la țărișoara mea… (plânsul l -a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în
grup) … la fericirea ei!… (același joc de amândouă părțile) … la progresul ei! (asemenea
crescendo) … la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)
(I.L.Caragiale – O scrisoare pierdută) Elemente nonverbale Elemente paraverbale

102
1. Identifică elementele situației de comunicare.
a) dacă o considerăm comunicare orală
…………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………
b) dacă o considerăm comunicare scrisă
…………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………
2. Subliniază secvențele în care apar elementele nonverbale ale discursului lui Cațavencu.
3. Identifică elementele paraverbale ale discursului lui Cațavencu.
……………… …………………………………………………………………………………
……………………………………………………… ……………………………………………
…………

SITUAȚIA DE COMUNICARE – SCHEMA LECȚIEI

a) Comunicarea e ste procesul de transmitere al unui mesaj ( informații, idei, opinii,
păreri, sentimente) de la emițător (individ sau grup), cu ajutorul unui cod ( limbaj verbal sau
nonverbal) și utilizând un canal (comunicare orală sau scrisă).
b) Rolul comunicării: transmite informații; este un mijloc de a stabili și a menține
diverse tipuri de relații sociale;
,,,persuadare a/ convingerea interlocutorului; schimbarea atitudinilor, convingeilor,
credințelor celuilalt;
c) Elemente componente ale situației de comunicare: Emițătorul transmite un mesaj
într-un anume cod (limbaj) către receptor , care va iniția o acțiune de de codare a mesajului
care i -a fost transmis. Acest mesaj este constituit într -un anume cod care trebuie să fie comun
celor doi parteneri aflați în contact. Între E și R are loc un transfer de informație.

Emițătorul este cel care transmite un mesaj . Receptorul este destinatarul unui mesaj.
Mesajul reprezintă o unitate între conținut și formă de expresie. El constă în gânduri,
sentimente, idei desprinse din realitate sau din imaginația emițătorului. Contextul este dat de
situația de comunicare (spațiul, timpul, interacțiunea dintre participanți, rolul și statutul lor
social etc.).
d) Tipuri de comunicare:

103
Comunicarea verbală se realizeză prin intermediul unei limbi cunoscute de toți participanții
la actul de comunicare.
Comunicarea nonverbală se realizează prin: gesturi, mimică, poziția corpului. Un exemplu
de comunicare nonverbală este pantomima , care a ajuns astăzi o formă de artă dramatică.
Comunicarea paraverbală se realizează prin intermediul aspectelor legate de: voce
(accentul, intonați a), pauzele intenționate, tusea semnificativă.
Alte elemente componente ale situației de comunicare: feed-back -ul, canalele de
comunicare și barierele comunicării.
Feed -back -ul este un mesaj specific prin care emitentul primește de la destinatar un anume
răspuns cu privire la mesajul comunicat.
Canalele de comunicare reprezintă drumurile urmate de mesaj
 Comunicare directă : cuvânt, gest mimică
 Comunicare indirectă – imprimată (presă, revistă, carte, afiș)
-înregistrată (film, disc, bandă magnetică)
-prin fir (telefon, telegraf, prin cablu)
-radiofonică (radio, TV)
Filtrele, barierele reprezintă perturbațiile ce pot interveni în procesul de comunicare.
1) Barierele de limbaj – aceleași cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
– starea emoțională a receptorului poate deforma ceea ce aude;
– dificultăți de exprimare;
– utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
2) Barierele de mediu – poluarea fonică puternică, acustica unei săli, telefoanele mobile,
întreruperile succesive ale actului comunicării
3) Bariere de concepție –prejudecățile, experiență, vârstă, lipsa de interes.

 Sunt cuvinte care ard ca flacăra și cuvinte care cad ca ploaia.
 A vorbi înseamnă a rupe puțin din tine însuți.
 Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ceea ce spun ei.
 E mai greu să taci, decât să nu spui nimic.
 Când nu ai cuvinte, mai bine taci din gură. Acela care nu știe să tacă atunci când
trebuie, nu știe nici să vorbească.
 Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca un măr de aur într -un coșuleț de argint.
 Pisica tăcută p rinde mai mulți șoareci decât cea care miaună.
 Nu lătra, dacă nu ești câine.
 Cuvintele prietenoase sunti ca un fagure: dulci pentru suflet și prietenoase pentru
oase.
 Politețe înseamnă să faci și să spui lucrurile cele mai amabile, în felul cel mai amabil.

104
Anexa 5. Un scenariu cu comunicarea
Clasa este împărțită în 2 grupe:

Grupa 1:
Context:
Îngrijorați de starea de sănătate a lui Andrei, mama și tata îl duc la medicul de familie.

CERINȚE:
1. Imaginați un scurt dialog plecând de la contextul dat în care:
a) să folosiți formule de inițiere, menținere și încheiere a dialogului.
b) să utilizați formulări specifice opiniei favorabile și nefavorabile.
c) Să vă exprimați corect și expresiv.

2. Prezentați dialogul realizat în echipă utilizând elemente n onverbale adecvate situației de
comunicare și dovedind calități de buni emițători și receptori. (prezentarea orală a dialogului
va fi făcută de membri desemnați ai echipei)

Grupa 2
Context:
Ești în vacanță, afară plouă și ești foarte plictisit.

CERINȚE:
1. Imaginează un scurt monolog, împreună cu membrii echipei tale ,plecând de la contextul
dat în care:
a) să utilizați formule specifice opiniei indiferente.
b) să vă exprimați corect și expres iv în enunțuri nu foarte lungi.

3. Prezintă monologul realizat în echipă utilizând elemente nonverbale adecvate situației
de comunicare și dovedind calități de bun emițător. (pentru prezentarea orală se va
alege un rep rezentant al grupei).

105
Anexa 6. Exercițiul Bariere si dificultati în procesul comunicarii

Exercițiu l Bariere si dificultati în procesul comunicarii
Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului comunicat nu
receptează sau înterpretează greșit sensul dorit de către emițător. Este vorba de:
1.______________ – modul în care noi privim lumea este influentat de experientele noastre
anterioare, astfel ca persoane de vârste diferite, nationalitati, culturi, educatie, ocupatie, sex,
temperamente etc. vor avea alte perceptii si vor interpreta situatiile în mod dife rit. Diferentele
de perceptie sunt de multe ori numai radacina a numeroase bariere de comunicare.
2._______________ – deseori vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa
auzim, evitând sa recunoastem realitatea în sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se spune "a
face doi plus doi sa dea cinci".
3._______________ – învatând permanent din experientele propri i, vom întâmpina riscul de a
trata diferite persoane ca si când ar fi una singura: "Daca am cunoscut un inginer (student,
maistru, negustor, etc.) i -am cunoscut pe toti.
4.________________ – este dificil sa comunicam eficient cu cineva care are o educatie
diferita de a noastra, ale carei cunostiinte în legatura cu un anumit subiect în discutie sunt
mult mai reduse.
5._________________ – este una din cele mai mari si mai frecvente bariere ce trebuiesc
depasite. Acolo unde lipsa de interes este evidenta si d e înteles, trebuie sa se actioneze cu
abilitate pentru a directiona mesajul astfel încât sa corespunda intereselor si nevoilor celui
care primeste mesajul.
6.________________ – daca emitatorul are probleme în a gasi cuvinte pentru a -si exprima
ideile, acea sta va fi sigur o bariera în comunicare si, inevitabil acesta va trebui sa -si
îmbogateasca vocabularul.
7._______________ – emotivitatea emitatorilor si receptorilor de mesaje poate fi de asemenea
o bariera. Emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii.
8._______________ – nu doar diferentele dintre tipurile de personalitati pot crea probleme, ci,
deseori, propria noastră percepție a persoanelor din jurul nostru este afectată și, ca urmare,
comportamentul nostru influențeaz ă pe acela al partenerului comunicării. "Ciocnirea
personalităților" este una dintre cele mai frecvente cazuri ale eșecului în comunicare.
Lipsa de cunoaștere, Stereotipuri, Personalitate, Lipsa de interes, Concluzii grăbite,
Emoții.

106
Anexa 7. Oră de dirig inție cu elevii cl a IX -a Colegii mei
Ședința nr. 3. Colegii mei
Scopul : Dezvoltarea abilităților de relaționare interpersonală cu colegii. Formarea relațiilor de
prietenie în clasă, dezvoltarea capacităților de comunicare și de cooperare cu alte persoane.
Obiective:
 Să identifice propriile calități, interese, abilități utile într -o prietenie;
 Să determine și comunice caracteristicile unui prieten;
 Să recunoască asemănările și deosebirile dintre sine și ceilalți;
 Să stabilească și utilizeze reacțiile eficie nte în fața comportamentelor dificile; să
soluționeze conflictele.
Durata: 90 min.
Metode și procedee: lucrul individual, lucrul în grupuri, joc pe roluri.
Materiale necesare: fișa „Caut un prieten”, fișa „Caracteristica tipurilor de comportament
dificil ș i recomandări ce să faci”.
Desfășurarea ședinței:
1. Salutul (5 min.). „Salut, Individualitate! Îmi amintești de …” .
Se solicită participanților să comunice vecinului din stânga asocierile sale cu
personalități (om politic, personalitate istorică, actor, personaj literar), cu alte cuvinte de cine
le amintește persoana vecinului. Fiecare are dreptul să afle de ce se asociază anume cu acest
erou.
2. Exercițiul „Caut un prieten” (30 min.)
Scopul: să determine caracteristicile necesare într -o prietenie, să comuni ce în public
propriile calități, interese, abilități; să recunoască importanța suportului și susținerii în
prietenie.
Materiale: fișă „Caut un prieten”.
Descriere:
I etapă. Alcătuirea textului.
Instrucțiune: „Fiecare copil, om dorește să aibă un prieten ad evărat. Cineva cred că
se bucură de acum, că are un prieten adevărat. Cineva are mulți cunoscuți și amici, dar
întâmpină dificultăți la alegerea acelei persoane pe care ar putea -o numi prieten. Dar
altcineva din cauza timidității sau introversiunii se simt e singur și cu amărăciune va
recunoaște că nu are prieteni. Acum e necesar să alcătuiți textul unui anunț în ziar „Caut un
prieten”. Fiecare primește o fișă -model cu cerințe. Timp limită 7 min.”.
II etapă. Fiecare își citește anunțul, ceilalți ascultă cu a tenție pentru ca în final să determine
care anunț a fost cel mai interesant pentru el și care va acumula cel mai mare număr de
prieteni.
III etapă. Reflecția. Ați simțit dificultăți? Când? Ce emoții ați simțit?
Comentariu: Pentru relațiile de prietenie e necesară nu numai dorința de a lua, dar și
capacitatea de a oferi. La analiza propriilor calități, apare dorința de a schimba ceva la sine
pentru o mai bună înțelegere și comunicare cu ceilalți.
3. Joc „Vântul democrației” (5-10 min.) .

107
Scopul: dezvoltarea spiritului de observație; dezvoltarea capacității de recunoaștere a
asemănărilor dintre sine și ceilalți; mărirea interesului față de alte persoane.
Descriere:
Participanții stau în cerc pe scaune. Moderatorul iese în mijlocul cercului și spune fraza
„Vântul democrației bate pentru …”. Se solicită de a finalizata fraza cu o caracteristică de
personalitate, însușire, abilitate sau deprindere. Toți participanții care posedă această însușire
sau deprindere, trebuie să se schimbe c u locurile între ei. Persoana din mijloc încearcă să
ocupe unul din locurile rămase libere, în timp ce participanții se deplasează, astfel încât în
mijloc va rămâne o altă persoană fără scaun. Noua persoană din mijloc continuă jocul.
4. Exercițiul „Coleg dificil” (30 min.) .
Scopul: să stabilească și utilizeze reacțiile eficiente în fața comportamentelor dificile; să
soluționeze conflictele.
Material : fișa „Caracteristica tipurilor de comportament dificil și recomandări ce să faci”.
Descriere:
Cuvântul mod eratorului: „În viața de zi cu zi ne întâlnim cu diferiți oameni, cu unii suntem în
relații bune, cu alții nu reușim să stabilim relații. Pornind de la ideea că suntem diferiți, este
bine să cunoaștem cât de diferiți am putea fi și cum putem preveni, evita sau soluționa
conflictele interpersonale. Vă propunem 7 tipuri de comportamente dificile”. (Se repartizează
fiecărui elev fișa de lucru (Anexa 25.16) și se solicită să identifice dacă se aseamănă
comportamentul lor cu vreunul dintre cele 7 tipuri de compo rtamente dificile).
Se formează 7 grupuri și se cere de a prezenta tipul de comportament dificil, iar ceilalți
participanți trebuie să ghicească care este.
Reflecție: Ce sentimente va produs activitatea? Ce lucruri noi ați învățat în urma acestei
activită ți? Sunteți capabili să aplicați recomandările din fișa de lucru? Dacă situația s -ar
repeta, veți ține cont de recomandările din fișă?
5. Ritual de adio. „Un coleg bun este …” Anunț „Caut un prieten”
Mă numesc ____________.
Sunt ____________ și ________________ (2 calități de caracter).
În timpul liber ________________________________________ (ocupații preferate, hobby).
Cele 2 calități care le respect la alte persoane sunt ___________________ și
__________________.
Nu respect persoanele care __ ____________ și ______________ (2 neajunsuri)
Aș putea să te ajut
___________________________________________________________________________
Aș dori ca prietenul/prietena să
_______________________________ ____________________________________________
_____ ___________________ ____________________________ (ce să facă pentru tine)
Visul meu este ________________________________ _____________________________
Consider că sunt un bun prieten deoarece ___________ _____________________________